1NECESITATILE FIZIOLOGICE FUNDAMENTALE1

1

NECESITĂŢILE FIZIOLOGICE FUNDAMENTALE 1.Necesitatea unei bune respiraţii şi circulaţii Asigurarea unei respiraţii optime
*Definiţie: Funcţia respiratorie asigură  aportul oxigenului necesar şi eliminarea dioxidului de carbon, prin schimbul permanent de gaze dintre mediul intern şi extern  menţinerea echilibrului acido-bazic al mediului intern (alături de mecanismul renal). Se diferenţiază astfel: o respiraţie externă → asigură schimburile gazoase dintre organism şi mediu o respiraţie internă (difuziunea gazelor) → constă în schimburi de oxigen şi dioxid de carbon între celule şi lichidul interstiţial Ventilaţia = funcţie mecanică a aparatului respirator, care asigură pătrunderea şi eliminarea aerului în / din pulmon. Normal: efort ventilator minim. Hematoza pulmonară = realizarea schimburilor gazoase între aerul atmosferic alveolar şi sângele capilarelor alveolare, prin difuziune alveolo-capilară:  trecerea O2 din aerul atmosferic alveolar (21 % O2) în sângele capilar alveolar, în virtutea unui gradient de presiune  trecerea CO2 din sângele capilar alveolar în aerul atmosferic alveolar. → „arterializarea” sângelui capilar alveolar

Etapa sanguină (transportul gazelor între plămâni şi ţesuturi) o Oxigenul:  Sub forma unei combinaţii labile cu Hb: 97,5 %  Dizolvat în plasmă (proporţional cu presiunea parţială a O2 în mediu) o Dioxidul de carbon:  Mică parte fixat pe Hb  Fixat de carbamaţii plasmatici  Mică parte dizolvat ca acid carbonic (H2CO3)  Cea mai mare parte disociat ca ion bicarbonat + CO2 + H2O ↔ HCO3 + H 1

2 Ionii de bicarbonat au rol esenţial în menţinerea echilibrului acido-bazic. *Repere anatomice Căi aeriene: Căi Aeriene Superioare: fose nazale, nazofaringe cavitatea bucală, orofaringe Laringe (epiglota) bronhia dr. Trahee (unghi 70°) bronhia stg. porţiune extrapulmonară porţiune intrapulmonară 2 lobi ○lobară infer. stg. ○lobară super. stg. 9 bronhii segmentare (9 segmente pulmonare)

porţiune extrapulmonară porţiune intrapulmonară (arborele bronhic): 3 lobi ○bronhia lobară super. dr. ○bronhia lobară mijl. dr. ○bronhia lobară infer. dr. 10 bronhii segmentare (10 segmente pulmonare)

trunchi inferior trunchi superior

Segmentul pulmonar = unitate anatomică funcţională, chirurgicală, clinică, cu o bronhie segmentară (un unic pulmon: hil, arteră, venă, bronhie, limfatice). Patologia acestuia este caracteristică radioclinic. Unitatea morfofuncţională a pulmonului = acinul pulmonar. Acinul pulmonar este format din totalitatea parenchimului tributar unei bronhiole respiratorii (ductele, sacii alveolari şi alveolele pulmonare). Alveolele pulmonare = cavităţi hemisferice cu aspect veziculos, care se deschid în ductele alveolare şi în bronhiolele respiratorii (diametrul lor mediu = 100-300 mm : variază în inspir şi expir).

2

3

Complexul structural alveolo capilar = pelicula de surfactant + epiteliu alveolar + mb. bazală epitelială + substanţa fundamentală (elastică, reticulinică) + MB capilară + citoplasma celulelor endoteliate ale capilarelor

3

4

Vascularizaţie: = funcţională şi nutritivă. funcţională arterele pulmonare (două: ramuri din artera pulmonară) venele pulmonare (câte 2 pt. fiecare plămân) AS nutritivă artere bronhice: dr. şi stg. : ramuri din Ao vene bronhice poster. în v. azygos şi hemiazygos anter. fie în venele pulmonare, fie în vena azygos la dr. şi hemiazygos super. la stg. *Repere fiziologice Mecanica ventilaţiei Actul ventilaţiei : 2faze inspiraţia (fiziologică pe cale nazală) expiraţia Inspiraţia = proces activ = mărirea bruscă a dimensiunilor cutiei toracice, prin contracţia muşchilor inspiratori (având ca şi condiţie distensibilitatea pulmonului) o bazal 2 mecanisme coborârea cupolei diafragmei orizontalizarea coastelor, proiectarea anter. a sternului abdominal (mai frecv. la bărbaţi) costal (mai frecvent la femei) o în condiţii de efort sau patologice musculatura inspiratorie accesorie (SCM, dinţaţi, marii pectorali, trapezi, romboizi) Expiraţia = proces pasiv = relaxarea musculaturii inspiratorii În condiţii de efort sau patologice: expir activ = contracţia m. ic. interni, m. abd. anter. Reglarea ventilaţiei Sistem reflex  receptori tip respirator

4

5   cale aferentă centri reglare

inspirator : bulbari = centri primari expirator apneustici şi pneumotaxici: pontini

 cale eferentă  efectori Ventilaţie voluntară şi comportamentală: alţi centri şi regiuni din SNC, care influenţează activitatea centrilor bulbo-pontini hipotalamusul (termoreglare, efort fizic) sistemul limbic (stări comportamentale şi afectivo-emoţionale) cortex (hiperpneea şi apneea voluntară: vorbit, cântat) *Evaluarea pacientului: Repere semiologice 1.Anamneza : - vârstă, sex, istoric, antecedente personale, antecedente heredocolaterale, condiţii de viaţă şi muncă (expunere la noxe, stres, etc.) Acuze subiective: durerea toracică Poate avea origine: viscerală (cord, pulmon, elementele mediastinului), poate ţine de peretele toracic (col. vertebrală, coaste, stern, muşchi), poate fi iradiată (patologia organelor intraabdominale). Origine viscerală pleuro-pulmonară: o origine bronhopulmonară (CaP, pneumonie, infarct pulmonar, supuraţii) o origine pleurală Reţineţi!Durerea toracică cu semne de acompaniament = afectare pulmonară! Multe afecţiuni pulmonare nu sunt dureroase! 2.Examenul fizic : inspecţie, palpare, percuţie, ascultaţie Atitudinea (poziţia) o normală o pasivă (adinamică, flască) o forţată (ortopnee) o decubit lateral (pleurezie): iniţial pe partea sănătoasă, apoi pe cea cu acumularea lichidiană Faciesul o vultuos o „pink puffer”, ”blue bloater” Tegumentele şi fanerele o cianoza  periferică (rece, nu prinde mucoasele, dispare la masajul lobulului urechii)  centrală (caldă, prinde mucoasele, nu dispare la masaj) o erupţii cutanate (herpes nazo-labial) o degete hipocratice o unghii hipocratice Forma toracelui: - emfizematos, astenic, evazat la baze, adenopatic, rahitic, deformat asimetric Dispneea Cauze a)obstructivă: →CAS bradipnee 5

6 inspiratorie asociată cu cornaj, tiraj, stridor →bronhopulmonară bradipnee expiratorie poate asocia wheezing →scăderea elasticităţii pulmonare bradipnee expiratorie instalată lent →scăderea forţei de contracţie a musculaturii respiratorii (miastenia gravis) b)restrictivă: →procese acute şi cronice care afectează parenchimul (pneumonie, bronhopneumonie, tuberculoză pulmonară) →pleurezie, pneumotorax →atelectazie →infarct pulmonar Tip →tahipnee / bradipnee →neregulată →Cheyne-Stokes (hemoragii cerebrale, tumori cerebrale, intoxicaţii cu morfină) →Küssmaul (acidoză) →Biot (septicemii, meningite) →blockpnee (afecţiuni care ţin de perete) →dispneea nevrotică Circumstanţe →la efort →în repaus Caracterul →continuă →legată de unele momente ale zilei Durata →paroxistică →cronică !Semne de dispnee: bătăi ale aripilor nasului, tiraj (suprasternal, supraclavicular, intercostal, subcostal), balans toraco - abdominal. !Urmăriţi întotdeauna, în caz de dispnee, simetria / asimetria excursiilor costale! Tusea = act reflex (mecanism de apărare a aparatului respirator) 3 timpi: inspirator, compresiv, expulziv Caractere: a)apariţie →spontană →provocată b)timp →permanentă →paroxistică c)orar →matinală →vesperală →nocturnă →continuă d)ritm →obişnuită →chintă →moniliformă e)intensitate →stinsă (distrugere corzi vocale) →zgomotoasă (compresiuni) f)tonalitate →metalică (pneumotorax, cavernă TBC) →bitonală →aspră, lătrătoare g)productivitate →uscată

6

7 →umedă + Semne de acompaniament: de ex.: durere, dispnee, henoptizie Expectoraţia cantitate o moderată (<100cm3): bronşită acută, astm bronşic o abundentă (100-300cm3): bronşită cronică, tuberculoză pulmonară, CaP, broşiectazie o masivă (>300cm3): abces pulmonar, chist hidatic pulmonar culoare ○ albicioasă o verde-gălbuie o ruginie o roşie o negricioasă miros o obişnuit fără miros o fetid: bronşiectazii infectate, abces pulmonar aspect o mucoasă, aderentă (ex.: ”sputa perlată”) o seroasă, spumoasă: alb rozată o purulentă o mucopurulentă o seromucopurulentă o pseudomembranoasă (mulaje bronşice) o hemoptoică (infact pulmonar) o rozată, în peltea de coacăze (CaP) o ruginie (aderentă, aerată: pneumonia pneumococică) o neagră (mineri) Vomica = evacuarea masivă şi bruscă a conţinutului unei cavităţi (abces, chist) din parenchimul pulmonar ca urmare a stabilirii unei comunicaţii între cavitate şi o bronhie. Cantitatea eliminată variază între 100 – 1000 ml. Hemoptizia = eliminarea pe gură, prin tuse, de sânge provenit din aparatul respirator →poate fi precedată de prodrom Cantitate: mică, mijlocie (100-200 ml), mare (200-500 ml), abundentă (peste 500 ml) Cauze = tuberculoză pulmonară, CaP, chist hidatic pulmonar, broşiectazie, infarct pulmonar, corpi străini Se face diagnosticul diferenţial cu : stomatoragie, hematameză, epistaxis posterior Modificări ale vocii o disfonie o afonie Epistaxis o anterior sau / şi posterior o unilateral / bilateral *Evaluarea pacientului: explorarea paraclinică a aparatului respirator Explorări imagistice o radioscopie toracică o radiografie toracică o bronhografie o scintigrafie

7

8  de perfuzie  de ventilaţie o angiografie o CT o RMN Examinări endoscopice o bronhoscopie o pleuroscopie Explorări funcţionale o spirometrie o spirografie, bronhospirografie o spiroergografie o teste de provocare – liză a bronhospasmului Examinări de laborator specifice (în afara analizelor efectuate din probele de sânge) o examenul lichidului pleural o lavaj bronşic o examene efectuate din spută (examen macroscopic, microscopic, bacteriologic) o exudat faringian Teste cutanate o IDR la PPD (tuberculoză) o Intradermoreacţia Cassoni (hidatidoză) o Testarea la alţi alergeni (intradermică / scarificare) Gazometrie sangvină = determinarea gazelor sangvine arteriale (se acceptă şi sânge capilar la copii). Sângele venos nu este acceptat pentru probele curente. Metodă inazivă: presupune puncţie arterială şi recoltare de sânge arterial în seringă sau microprelevator cu o concentraţie de heparină maximă de 50 – 100 UI / ml sânge, fără aspirare activă în seringă (presiunea arterială este suficientă pentru a împinge pistonul), fără contact al probei cu aerul şi, în cazul în care proba se păstrează până la testare peste 5 minute, cu răcirea seringii în recipient cu gheaţă maxim 1 – 2 ore. Parametru Valoare normală Pa O2 97 mm Hg (domeniul admis = 80 – 100 mm Hg) Pa CO2 40 mm Hg pH 7,35 – 7,45 24 – 28 mEq/l Bicarbonatul actual = HCO3 Bicarbonatul standard = c 24 – 27 mEq/l HCO3 Exces de baze (EB) ±3 mEq/l Baze tampon (buffer bases; BB) 40 – 50 mEq / l Hipoxemia = ↓ Pa O2 sub 80 mm Hg Mecanisme de apariţie:  Alterarea raportului ventilaţie / perfuzie  Hipoventilaţia alveolară  Alterarea capacităţii de difuziune a plămânilor pentru O2  Şuntul intrapulmonar (fistule A – V, atelectazie) Pa O2 este mai scăzută la nou-născuţi, are aceeaşi valoare normală la copii şi adulţi şi scade în mod fiziologic cu vârsta Hipercapnia = ↑ Pa CO2 > 40 mm Hg (defineşte starea de acidoză respiratorie) Cel mai frecvent se produce prin hipoventilaţie alveolară. 8

9 Pa CO2 nu variază cu vârsta. Hipocapnia = ↓ Pa CO2 sub valoarea normală (defineşte starea de alcaloză respiratorie) Bicarbonatul standard = concentraţia bicarbonatului în plasma unei probe de sânge care a fost echilibrată la 37°C cu un amestec de gaze având pCO2 = 40 mm Hg Excesul de baze = rezultă dintr-un calcul utilizat pentru determinarea bazei titrabile, care în mod uzual se măsoară prin titrarea sângelui cu un acid sau o bază, pentru a fi adus la un pH de 7,4 cu o PaCO2 de 40 mm Hg la 37°C Buffer bases = concentraţia anionilor tampon disponibilă în sânge pentru a tampona acizii tari Exceptând primul parametru (Pa O2), toţi ceilalţi parametri sunt parametrii ASTRUP (Pa CO2, pH, bicarbonatul actual, bicarbonatul standard, excesul de baze, buffer bases). (Dr. Poul Astrup a inventat echipamentul ce permite obţinerea parametrilor definitori pentru aprecierea reacţiei acido-bazice) Explorare neinvazivă globală = pulsoximetria: măsurarea SaO2 în sângele periferic (SaO2 = raportul dintre conţinutul total în O2 al hemoglobinei şi capacitatea potenţială maximă a Hb de transport a oxigenului) Normal Sa O2 = 97 - 100 % *Independenţa în satisfacerea necesităţii de a avea o respiraţie optimă 1)Ventilaţia depinde de: permeabilitatea căilor respiratorii o starea endoteliului (afecţiuni congenitale, climat) o stări patologice locale (corpi străini, inflamaţie, poluanţi) o alte stări patologice (come, stop cardio-respirator, laringospasm) starea parenchimului (distensibilitatea pulmonului) o afecţiuni congenitale o afecţiuni dobândite expansiunea peretelui toracic, starea diafragmului o integritatea cutiei toracice (coloana vertebrală dorsală + coaste + stern + muşchii respiratori: diafragm, intercostali, SCM, dinţaţi, romboizi, trapezi, mari pectorali) o forma cutiei toracice, elasticitatea elementelor o paralizia n. frenic o statura (obezitatea) o sarcina o antrenamentul persoanei, activitatea fizică o poziţie funcţionarea reglării nervoase o starea receptorilor, căilor, centrilor de reglare o alţi factori (temperatura mediului ambiant, factori psihologici) o concentraţia O2 în aerul inspirat (poluare, altitudine) 2)Difuziunea gazelor depinde de o diferenţa dintre presiunea O2 la nivelul aerului alveolar şi PaO2 sanghină (presiunea O2 la nivelul aerului alveolar este influenţată de altitudine, condiţii climaterice!) o starea peretelui alveolar o mărimea suprafeţei alveolare (afecţiuni genetice, chirurgie toracică) Manifestări de independenţă în satisfacerea nevoii de a avea o bună respiraţie →efort ventilator minim 9

10 →frecvenţa respiraţiei (FR):  35 / min: prematuri  35 - 45 / min: sugar  16 - 24 / min: copil  16 - 20 / min: adult  16 – 25 / min: vârstnic (peste 60 ani) →amplitudinea respiraţiei (a mişcărilor respiratorii) →volumul curent = aprox. 500 ml pentru un adult aflat în condiţii bazale →raportul inspir / expir = normal: 1 / 1,5 - 2 →respiraţie liniştită (nezgomotoasă); zgomote respiratorii (fiziologice în somn) →tipul respiraţiei (costal, abdominal) →simetria mişcărilor respiratorii →mucoase normal hidratate Mecanismele de apărare a aparatului respirator:  condiţionarea aerului (încălzire, umidificare): mucoasa CAS  reţinerea particulelor atmosferice în suspensie şi a germenilor: mucoasa nazală  reflexele de strănut şi tuse  eliminarea microparticulelor, secreţiilor şi germenilor prin mişcarea cililor epiteliului bronşic (clearance ciliar)  rolul imunitar al cercului limfatic oro-nazo-faringian Waldeyer  rolul fagocitar al macrofagelor alveolare  epiglota – previne aspiraţia accidentală din calea digestivă Intervenţii ale asistentei pt. menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii de a avea o bună respiraţie →explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului →învaţă pacientul:  să facă exerciţii de respiraţie  să facă exerciţii de mers, de relaxare  să aibă o postură adecvată, care să favorizeze respiraţia  să elimine obiceiurile nocive (fumat, mese copioase) *Dependenţa în satisfacerea necesităţii de a avea o bună respiraţie 1)Surse de dificultate  factori de mediu (poluare, fumat, etc.)  boli cardiorespiratorii  afecţiuni musculo-scheletice şi neurologice  droguri care influenţează controlul nervos respirator 2)Manifestări de dependenţă în satisfacerea nevoii de a avea o bună respiraţie Manifestări primare - durere toracică - dispnee - tuse, expectoraţie - hemoptizie, epistaxis - alterarea vocii Manifestări secundare - semne de hipoxie: cianoză, hipocratism digital 10

11 - distensia venelor jugulare, dureri în hipocondrul drept - apariţia zgomotelor specifice respiratorii - stetacustic: alterarea murmurului vezicular fiziologic, prezenţa ralurilor bronşice, crepitante, subcrepitante Disfuncţii ventilatorii o de tip restrictiv (↓ suprafeţei de hematoză sau a distensibilităţii pulmonilor):  fibroză pulmonară  blocuri alveolo-capilare  atelectazii  anomalii / deformaţii toracice  chirurgie toracică (lobectomie) o de tip obstructiv (↓ lumenului bronşic, prin: edem, bronhoconstricţie, hipersecreţie de mucus)  AB  BPOC Diagnostice de nursing la pacienţii cu alterări ale funcţiilor respiratorii: Alterarea funcţiei respiratorii (respiraţie ineficientă) cauzată de...........manifestată prin: dispnee, cianoză, creşterea travaliului respirator. Alterarea eliminăriii secreţiilor bronşice (clearance bronşic ineficient) cauzată de...........manifestată prin tuse ineficientă. Alterarea schimburilor gazoase (diminuarea oxigenării) cauzată de...........manifestată prin: hipoxie, hipercapnie, cianoză, iritabilitate, somnolenţă. 3)Intervenţii ale asistentei în vederea recuperării independenţei în satisfacerea necesităţii unei respiraţii optime Educaţia pentru sănătate Educarea pacientului în sensul de a nu deveni el sursă de infecţie  educă pacientul în folosirea batistei  educă pacientul în privinţa atitudinii corecte în caz de strănut, tuse  îi relevă necesitatea evitării aglomeraţiilor şi necesitatea repaosului la domiciliu în cazul afecţiunilor respiratorii contagioase Educarea pacientului în evitarea factorilor de risc  să evite schimbările bruşte de temperatură, frigul şi supraîncălzirea  să evite aglomeraţiile (ex.: în timpul epidemiilor de gripă)  măsuri suplimentare în caz de epidemii cu germeni transmişi aerogen Echilibrarea psihică a pacientului  pregătire psihică pt. orice tehnică de îngrijire şi diagnostic  poziţie antalgică în perioadele dureroase  tehnici de relaxare Intervenţii care vizează ameliorarea schimburilor gazoase Poziţionarea pacientului  poziţie ortostatică / şezândă  în pat: poziţie Fowler (cu trunchiul la 80 - 90° faţă de orizontală); semi-Fowler (trunchiul la 45°)

11

12

Dezobstrucţia CAS ; menţinerea deschisă a acestora  umidifierea aerului din încăpere  nebulizare (aerosoli)  hidratare suficientă p.o. sau i.v.  aspiraţia secreţiilor din cavitatea bucală şi fosele nazale  manevre de dezobstrucţie a CAS  manevre de asigurare a libertăţii CAS (protruzia mandibulei cu / fără hiperextensia capului, instituirea unei pipe Guedel sau pipe nazo-faringiene)  intubaţia oro-traheală (IOT), nazo-traheală (INT), sau pe canula de traheostomie, aspirarea secreţiilor traheo-bronşice pe sonda de intubaţie, ventilaţie mecanică asistată la nevoie Respiraţie profundă şi tuse asistată  exerciţii de respiraţie profundă: în poziţie şezândă / Fowler: inspir profund, apnee 2-3 sec., apoi expir oral lent (3-5 ori) = asistarea dirijată verbal a ritmului şi profunzimii respiraţiei  facilitarea expirului:  expir cu buzele ţuguiate  spirometrie motivaţională: spirometru cu indicator de debit sau de volum, în funcţie de tipul de disfuncţie ventilatorie a pacientului (obstructivă, respectiv restrictivă)

asistarea efortului de tuse Fizioterapie respiratorie (tapotaj / percuţie, vibraţii, gimnastică respiratorie)  tapotaj toracic

12

13 exerciţii de respiraţie diafragmatică (poziţie semi-Fowler, genunchii flectaţi cu un sul (pătură) sub ei, cu mâinile cu faţa palmară pe abdomen: inspir profund, expir cu contracţia musculaturii abdominale: 5 - 10min. de 3 - 4ori / zi)  încurajarea respiraţiei profunde, exerciţii de respiraţie (inspir profund, de tip abdominal, apnee 3 - 5 sec., expir lent, pauză)  exerciţii controlate de tuse (inspir profund, de tip abdominal, pauză 3 - 5sec., expir lent, inspir profund urmat de tuse) Drenajul postural al secreţiilor bronşice În funcţie de localizarea procesului infecţios pacientul este astfel poziţionat încât secreţiile acumulate să dreneze sub acţiunea gravitaţiei, prin bronşia teritoriului respectiv. Administrarea medicaţiei topice (aerosolizare, nebulizare)  pregătirea şi utilizarea dispozitivelor pentru aerosolizarea medicaţiei administrate inhalator  instruirea pacientului asupra modului corect de inhalare a medicaţiei topice (bronhodilatatoare, corticoide) MDI Oxigenoterapia  pe canulă nazală (se administrează astfel 25% - 45% O2 în aerul inspirat) sau ochelari pt. oxigen  pe mască (40% - 60%), mască-rezervor(creşte concentraţia de O2 administrat), mască Venturi (24-50%)  cortul de oxigen (50%), incubator (40%)  în caz de oprire respiratorie: ventilare cu mască şi balon cuplat la sursă de O2, sistem Jackson-Reese (>95%)  aparatul de ventilaţie mecanică (până la100%)  oxigenoterapia hiperbară Hidratarea  în scopul fluidificării secreţiilor şi facilitării expectoraţiei  se poate face p.o.: 6 – 8 pahare de lichide / zi (nu lapte!), sau i.v. (soluţii izotone: nu G5%) Intervenţii care vizează normalizarea frecvenţei şi ritmului respiraţiei Asistarea dirijată verbal a ritmului şi profunzimii respiraţiilor Utilizarea medicaţiei antalgice Reducerea anxietăţii  Asigurarea integrităţii mucoasei CAS  umidificarea aerului din încăpere  administrarea de medicaţie în aerosoli  recomandarea repaosului vocal în caz de disfonie, favorizarea modalităţilor de comunicare non verbală (în cazul afecţiunilor laringiene)  în caz de dificultăţi la înghiţire: alimentaţie semilichidă, ingestie de lichide călduţe  hidratare corespunzătoare  efectuarea tualetei cavităţii bucale, gargară cu soluţii antiseptice Oprirea epistaxisului anterior  pacientul aşezat pe scaun (nu în decubit dorsal) = scade returul venos  extremitatea cefalică în poziţie intermediară (nu în hiperextensie, pentru a evita aspirarea de sânge sau înghiţirea lui: este emetizant)

13

14 compresiunea narinei: 4 - 10 min (eventual după aplicare anterioară de soluţie cu Efedrină în scop vasoconstrictor)  comprese reci, evitarea strănutului şi suflatului nasului (inclusiv după remiterea epistaxisului)  eventual aplicare locală de hemostatice (Gelaspon, pulbere de fibrină)  în caz de eşec: tamponament anterior /posterior  ulterior: ligatură arterială (art. maxilară internă, etmoidală, sfenopalatină, carotidă externă) sau embolizarea superselectivă a arterei maxilare interne !REŢINEŢI NOŢIUNEA DE EPISTAXIS „SALVATOR” SAU „DE RESPEC-TAT”!  Asigurarea ventilaţiei optime pulmonare  umidificarea aerului din încăpere  hidratarea corespunzătoare a pacientului  nebulizări (administrarea medicaţiei prin pulverizare: MDI, aerosolizare)  educarea pacientului în vederea utilizării corecte a medicaţiei cu administrare topică  poziţia pacientului:  în caz de dispnee: toracele ridicat la 45° - 90°  pacientul imobilizat la pat va fi ridicat pe scaun de câteva ori pe zi, i se va schimba poziţia de pe o parte pe alta la 1 - 2 ore  pacientul comatos: i se va schimba poziţia la 1 - 2 ore  tapotament toracic  încurajarea respiraţiei profunde, exerciţii de respiraţie  exerciţii de respiraţie diafragmatică  exerciţii controlate de tuse  la nevoie drenaj postural  după caz, supravegherea drenajului pleural  creşterea graduală a activităţii pacientului  evaluare la 8 ore şi eventual modificarea planului de îngrijire în funcţie de rezultate  educaţie în privinţa renunţării la obiceiurile nocive (fumat, droguri) Îngrijirea pacientului ventilat mecanic  îngrijirea specifică a pacientului comatos (sedat): o poziţia în pat: clinostatism, schimbarea poziţiei: decubit lateral → dorsal → controlateral, la 1 – 2 ore o prevenirea apariţiei escarelor (lenjerie de pat perfect întinsă şi curată, dispozitive antidecubit, menţinerea uscată a tegumentelor, etc.) o asigurarea incretei (alimentare pe sondă endogastrică în cazul pacientului comatos şi exclusiv parenteral în cazul pacientului curarizat) şi eliminărilor o asigurarea igienei tegumentare şi mucoase (inclusiv tualetarea cavităţii bucale şi instilarea lacrimilor artificiale)  tapotament toracic  aspiraţie pe sonda de intubaţie (în cazul secreţiilor aderente: după fluidificarea lor cu SF instilat pe sondă), cu monitorizarea SaO2  verificarea poziţiei sondei IOT (expansiune toracică simetrică în inspir)  curarizare corespunzătoare, la nevoie (la indicaţia medicului)  schimbarea periodică a sondei de intubaţie 14

15 Îngrijirea pacientului cu traheostomă  pregătirea materialelor şi instrumentarului pentru traheostomie  pregătirea psihică a pacientului în vederea manevrei (dacă e conştient)  poziţionarea pacientului în decubit dorsal  antiseptizare locală (regiunea cervicală anterioară), amplasarea câmpului operator  servirea medicului cu anestezic şi instrumentar  fixarea canulei  toaleta plăgii operatorii  întreţinerea canulei de traheostomie o curăţarea piesei interioare o schimbarea canulei o instruirea privind îngrijirile la domiciliu

   

aspiraţia traheobronşică (pe canula de traheostomie) tualetarea cavităţii bucale de 3 ori / zi umidificarea aerului inspirat asistarea decanulării

15

16

Bibliografie curs

1. Acalovschi Iurie Manopere şi tehnici în Terapia Intensivă Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989 2. Antohe Ileana, Fermeşanu Mihaela Carmen Elemente de nursing clinic Ed. Junimea Iaşi 2003 3. Brunner LS, Smith Suddarth D Textbook of Medical-Surgical Nursing 6th Edition, JB Lippincott Company, Philadelphia 1988 4. Jamieson EM, McCall JM, Blythe R Guidelines for Clinical Nursing Practices Churchill Livingstone Edinburgh, 1988 5. Sabău Ioan, Micle Ioana, Simedrea Ioan, Cristoi Lucreţia, Crăciun Adrian Reanimarea în pediatrie Ed. Helicon Timişoara 6. Stanciu Carol Semiologie medicală – CURS Ediţia a 2a 1992 7. Teodorescu Exarcu I, Badiu G Fiziologie Ed. Medicală Bucureşti 1993

16