5. Vol 3 Antren Mental

Published on October 2017 | Categories: Documents | Downloads: 33 | Comments: 0 | Views: 545
of 39
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

Antrenamentul mental în gimnastica artistică

Ceea ce m-a determinat să aleg această temă de cercetare a fost faptul că am mai studiat probleme ale comunicării în antrenamentul gimnasticii artistice şi în lecţia de educaţie fizică şi specificul comunicării la cele două forme de activitate. Ca practicantă a gimnasticii artistice de performanţă timp de 8 ani am dorit să aduc o îmbunătăţire şi îmbogăţire a procesului instructiveducativ din antrenamentul de gimnastică. Între obiectivele cercetării le amintesc pe următoarele: studiul componentelor cognitive care participă la constituirea reprezentărilor mişcărilor, elaborarea unor metode de antrenament care includ în procesul intructiv-educativ şi elemente de natură psihologică, de imagistică mentală precum şi elemente de feed-back privind controlul conştient al corelatelor neurofiziologice implicate în formarea reprezentărilor sau ale mişcărilor proprioceptive şi complexe. În cercetare vom opera cu ipotezele: Gimnastele supuse unui antrenament imagistic-mental de formare a unor reprezentări proprioceptive şi complexe specifice vor îşi însuşi mai eficient, respectiv vor executa la un nivel superior exerciţiile de mare complexitate. Capacitatea de combinare/recombinare a imaginilor mentale complexe este determinată de procesări specifice ale informaţiei de natură proprioceptivă şi chinestezică. Aptitudinea de a efectua operaţii asupra imaginilor mentale nu este corelată cu nivelul inteligenţei generale. O caracteristică a inteligenţei chinestezice este capacitatea de folosire a trupului în moduri foarte diferite şi performante în scopuri expresive şi obiectivate. O altă caracteristică este talentul în manuirea obiectelor mai ales a celor care implică mişcări mai ample ale corpului. Dintotdeauna s-a căutat armonia între minte şi trup, antrenand mintea să coordoneze corect trupul iar corpul să răspundă puterilor expresive ale minţii. Folosirea inteligentă a trupului a fost surprinsă şi de romancierul Norman Mailer care remarca. “Există alte limbaje decat cele cu ajutorul cuvintelor, simbolurilor sau naturii şi anume limbajele corporale”. Un ultim aspect al antrenamentului mental este că acest tip de antrenament completează antrenamentul practic în sporturile cu complexitate motrică şi consum mare de energie, cu grad de periculozitate, în toate aceste situaţii fiind un înlocuitor al antrenamentului real. În finalul acestei introduceri putem spune că antrenament mental cuprinde însuşirea celor doi termeni ai sintagmei, “antrenament” şi “mental”. În contextul dat, antrenamentul este înţeles ca o activitate cu caracter repetitiv, de exersare şi care, în mod evident, urmăreşte ameliorarea performanţei. În literatura despre antrenamentul mental se folosesc termeni ca “repetare mentală”, “exersare mentală”, “repetare comportamentală visuo-motrică”, “practică (execuţie) mentală”, “repetiţie deghizată, ascunsă”, “exersare ascunsă” (covert, engl.), “vizualizare”, “repetare

cognitivă”, “exersare imaginară”, “repetare în reprezentare”, “reperate introspectivă”, “exersare implicită”, “antrenament ideomotor”, “imaginare mentală” şo chiar “antrenament <divan>”. (Schmidt, 1988; Murphy, 1992, Domey, 1988; Weinbwerg, 1988; Epuran, 1980, 1982; HoldeviciVasilescu, 1988). Sunt necesare însă unele comentarii şi completări pentru a stabili o imagine mai clară a conceptului antrenamentului mental. Un aspect necesar a fi evidenţiat este acela al orientării, al scopului sau utilităţii, formulat în stransă legătură cu esenţa fenomenului. Astfel, ni se pare utilă prezentarea făcută de M. Epuran (1982, p.51): “Antrenamentul mental constă în repetări în reprezentare, nu concret-practice şi se bazează pe capacitatea dobandită prin instruire şi exersare de a conştientiza propriile acţiuni, de a le reactualiza gandind la ele, dandu-le numai exprimarea verbală corespunzătoare” (sublinierea autorului). J. Mikes (1987, p.145) adăuga la scopul reprezentării mentale: “folosirea imaginaţiei pentru a aduce în minte reproduceri ale senzaţiilor şi sentimentelor trăite în timpul execuţiei unei deprinderi. Scopul ei este de a ameliora deprinderile, coordonare, încrederea, calmul şi concentrarea. Este mai mult decat un vis cu ochii deschişi. Constă din studiul activ al unei imagini sau serii de imagini şi, de asemenea, folosirea tuturor simţurilor corpului – dacă este posibil să simtă ca şi cum ar fi în mişcare”. R. Schmidt (1991, p.422) evidenţiează alt aspect al repetării mentale şi anume acela că în această procedură “elevul îşi imaginează acţiunile reuşite (însoţite de succes)”. V. Gikalov (1978, p.161) completează unele caracteristici ale metodei: “În antrenamentul mental, fără antrenament activ, respectiva activitate este executată mental. Adică reprezentarea vizuală, acustică şi kinestezică a mişcării în imaginaţie, precum şi analiza mentală a mişcării, conştientizarea (apprehension) simbolică a elementelor execuţiei, verbalizarea – reprezentand o parte specială a acestui proces.”. În sfarşit încă o precizare: Imaginarea sau reprezentarea este procesul mental, ca un “mod al gandirii”, iar exersarea mentală este termenul descriptiv pentru o anumită tehnică folosită de sportivi şi de alte persoane. (S. Murphy, 1992, p.222). Vom folosi sintagma “repetare în reprezentare” pentru a sugera sensul propriu al exersării mentale. Definiţia antrenamentului mental - puncte de referinţă din istoricul lui Din istoricul antrenamentului mental (AM) – exersare mentală - putem spune că a fost descoperit încă din filosofia lui Platon iar mai tarziu din anul 1890 dar, din păcate se ştie încă prea puţin despre acest potenţial puternic, legat de învăţare cat şi de performanţă. Richard Magill (1989) defineşte A.M astfel: exersarea mentală se referă la repetarea cognitivă a unei deprinderi fizice în absenţa mişcării evidente, fizice. Varoshevsky 2 M. (1985) spune că actul ideomotor este

transmiterea

ideii unei mişcări a muşchiului la realizarea acestei mişcări. Principiul

Antrenamentului Ideomotor A.I. = antrenament mental a fost descoperit de medicul englez David Hartley, în sec. XVIII şi dezvoltat, mai tarziu de compatriotul său William Carpenter. Cercetările ulterioare au arătat că mişcările care însoţesc procesul imaginării nu pot fi clasificate întotdeauna drept involuntare şi că contracţiile musculare care conduc la o anumită mişcare pot fi semnificative, importante. Antrenamentul mental a fost definit ca repetiţia unei sarcini fără mişcare, cu intenţia de-a invăţa - Corbin (1972). Se poate spune că imaginile mentale întăresc comportamentul. Jacobson a observat potenţialul de acţiune din muşchi cand un subiect îşi imaginează alergarea. Utilizarea imaginării se încadrează în concepţia psihosomatică despre individ. Psihoterapeuţii au reintrodus influenţa imaginii mentale (a cuvantului, a afectelor, şi a senzaţiilor) ca şi comportament închis (covert) în modificarea psiho-comportamentului, al relaţiilor reciproce dintre subiect şi ambianţă. După Richard Schmidt (1991) practică mentală este repetarea cognitivă a unei deprinderi în absenţa practicii aparente, fizice (overt). Ea constă din imaginarea execuţiei actuale a unei mişcări. Experimentele au dovedit că antrenamentul mental este util în dobandirea, efectuarea şi reţinerea unei deprinderi motrice. Explicaţia constă din bazele neuromusculare şi cognitive ale lui A.M. Eficienţa antrenamentului mental poate fi pusă în legatură cu abilitatea subiectului de imaginare a acţiunii. Făcand

parte dintr-un sistem complex de metode şi tehnici destinate să amelioreze

capacitatea psihică a individului, antrenamentul mental este condiţionat de cateva tehnici care-i asigură fie orientarea, fie condiţiile practicării, fie în sfarşit valorificarea mai eficientă a rezultatelor. Majoritatea autorilor care au cercetat experimental tehnica antrenamentului mental au ajuns la concluzia că o primă condiţie a eficienţei acestuia este starea de relaxare a subiectului, liniştea şi securitatea lui psihică (Hickey, Orlick, Martens, Thomas, Nideffer, Heil, ş.a.). Mecanismul realizării antrenamentului mental, cel care stă la baza contribuţiei la învăţarea acţiunilor, la pregătirea activată a lor, la realizare unor stări psihice pozitive, optimiste, este mecanismul reprezentărilor ideo-motorii, al imaginării. Cum procesul formării şi rafinării reprezentărilor mişcărilor este în acelaşi timp proces pedagogic şi de autoformare el nu se poate realiza fără participarea conşitientă a individului, fără angajarea limbajului interior, al autovorbirii, autocomenzilor şi autoevaluării. Cum este şi firesc, acest proces de autoeducaţie şi autodidaxie nu se va putea efectua decat în condiţiile folosirii autosugestiei, pregătită şi metodizată de psihologul sau medicul sportiv specialist. Pasul spre autohipnoză se va face fără efort. În condiţiile în care se dispune de aparatura necesară, folosirea bio-feed-back-ului îl va ajuta pe sportiv să conştientizeze foarte exact şi pas cu pas evoluţia diferiţilor indicatori ai stări de relaxare şi ai funcţiilor cardio-vasculare, inclusiv ai nivelului activării corticale.

3

În sfarşit, ca orice demers conştient care are un anumit scop, stabilirea, organizarea, urmărirea şi evaluarea scopurilor, este atat prima cat şi ultima dintre operaţiile necesare obţinerii succesului în antrenamentul mental. “Pregătirea mentală”, ca şi “pregătirea psihologică”, deşi include antrenamentul mental, este un demers mai complex, descris în literatura psihologiei sportivului (vezi Epuran, 1990). Termenul mental se referă la ceea ce se petrece în mintea subiectului, fără exprimare exteriorizată în comportamentul deschis. Ce anume se “petrece” în mintea subiectului va rămane de văzut în randurile de mai jos. Pentru moment vom spune că mental este sinonim cu psihic, intelect, subiectiv, imagini, ganduri şi chiar emoţii. Vom începe prezentarea unor definiţii semnificative cu aceea pe care o dă Marielle Cadopi (1991, p.125): “Antrenamentul mental (“mental training”) este o procedură de antrenament care grupează pregătirea psihologică sau mentală a sportivului şi practica mentală propriu-zisă, adică repetarea simbolică a unei acţiuni motrice în afara execuţiei ei reale. Această repetiţie poate fi verbală sau, cel mai adesea, imaginată, subiectul fiind invitat să se vadă şi/sau să se simtă executand mişcarea sau o parte a ei. El utilizează imagini vizuale, kinestezice, chiar auditive pentru a-şi evoca acţiunile. G. Thomas şi colab. (1987, p.17) arată: “Antrenamentul mental este reprezentarea unei sarcini fără mişcare, cu intenţia învăţării ei. Antrenamentul mental acordă vizualizării un loc de frunte “. Autorii folosesc asociaţi termenii imagini mentale şi vizualizare, “imagerie” mentală. Încă o definiţie, dată de R. Magill (1989, p.469): “practica mentală este reprezentarea cognitivă a unei deprinderi în absenţa execuţiei aparente, fizice (overt). Constă din imaginarea execuţiei actuale a unei mişcări. Experimentele au dovedit că practica mentală este utilă în dobandirea, executarea şi reţinerea unei deprinderi motrice”. Michel Denis (1986), arată că repetiţia mentală (antrenamentul mental) este în general definită ca repetiţie interiorizată a unui model (patern) motor. De exemplu, cand individul vizualizează etapele unei mişcări complexe sau o acţiune de executat. Brent Rushall S. (1979), arată că repetarea mentală constituie imaginarea unei mişcări, situaţii, sau serii de evenimente. Cand o acţiune este imaginată se produc impulsuri care se deplasează pe traseele nervoase asociate cu mişcarea. Este cunoscut efectul Carpenter care se explică prin faptul că stimularea facilitează traseele neurologice care produc o creştere a eficacităţii subsecvenţelor imaginate ale acţiunii cand va fi executată. Repetarea mentală este mai eficientă la sportivii de elită. Deprinderile supuse repetiţiei mentale trebuie să fie bine stabilite conceptual în repertoriul sportivului. Repetarea mentală nu este un înlocuitor al practicii; ea poate fi folosită pentru ameliorarea practicii şi este mai efectivă decat antrenamentul prin observare (învaţarea prin observare). Repetarea mentală este utilă în precompetiţie şi în unele activităţi competiţionale. Se pot repeta fie acţiuni de scurtă durată (stand pe maini, aruncare la baschet), fie evenimente de extensie mare (o competiţie întreagă, o

4

coborare la schi). în probele cu repetare, ca săritura în lungime, se repetă înaintea fiecărei încercări. Cand activitatea are o durată mare repetarea pe secvenţe este utilă. Valoarea repetiţiei mentale constă din: pregătirea corpului şi a minţii pentru activitate şi din menţinerea controlului atenţiei asupra indicatorilor relevanţi ai sarcinii. Mulţi gimnaşti cunoscuţi folosesc cu succes metoda repetării în gand, ca pe un procedeu care contribuie la grăbirea procesului de învăţare a anumitor elemente şi a exerciţiului întreg. Gimnasta trebuie să fie învăţată să compare continuu senzaţiile sale cu rezultatul execuţiei. O condiţie foarte importantă a antrenamentului mental o reprezintă capacitatea selecţiei momentelor esenţiale din cele neesenţiale ale elementelor sau exerciţiilor, precum şi compararea continuă a trăirilor gimnastei cu performanţa execuţiei (corectitudinii). Argumentele pentru susţinerea eficienţei antrenamentului mental sunt cel puţin de două feluri: cele care se referă la mecanismele neuropsihice şi cognitive ale reprezentărilor mişcărilor şi cele care dovedesc efectele acestuia în mod experimental. Fenomenele ideomotorii care stau la baza antrenamentului mental au fost descoperite de medicul englez David Hartley (1705-1757) şi ulterior de compatriotul său, fiziologul V.B. Carpenter (1813-1885). În 1892 Jastrov arăta că “tentativa de mişcare” se produce în timpul reprezentării. În 1931 E. Jacobson a studiat activitatea e.m.g. în muşchi, în timpul reprezentării mişcărilor de ridicare a unei greutăţi. În 1938 Shaw spune că răspunsul muscular la imaginare este un indicator al activării generalizate. După 1936 fenomenele ideomotorii au fost interpretate şi prin mecanismele legăturii dintre cele două sisteme de semnalizare descrise de Pavlov. Prin anii ’50 se conturează ideile “rolului reprezentărilor în antrenarea mişcărilor” (Puni, 1955, citat de Epuran, 1976). Al doilea tip de argument provine din cercetările experimentale cu caracter metodicpedagogic, care şi-au propus nu numai să stabilească şi să explice mecanismul învăţării prin reperate în reprezentare, dar să şi ofere strategii sau scheme operaţionale cat mai eficiente. Pe măsură ce preocupările pentru învăţarea motrică şi relaxare s-au dezvoltat şi diversificat şi aceste cercetări experimentale asupra repetării în reprezentare a mişcărilor – baza antrenamentului mental, s-au înmulţit cercetările experimentale ale lui Corbin din 1972 (citat de Schmidt, 1988), Gikalov (1976), Hickey (1979), Suinn, Dommey (1980), pentru a ne limita numai la principalii autori care au contribuit la justificarea şi orientarea antrenamentului mental. În diferite modele experimentale s-au făcut constatări pozitive asupra efectelor antrenamentului mental. Astfel Schmidt (1991) relatează că antrenamentul mental a dat aproape aceleaşi rezultate ca antrenamentul fizic şi că performanţele sunt superioare dacă se alternează antrenamentul practic cu antrenamentul mental. Minas, în 1978 şi 1980 (citat de Schmidt, 1988) stabileşte că antrenamentul mental contribuie la învăţarea secvenţelor mişcării (elementele cognitive), dar mai puţin la precizia

5

aruncării (elementele motorii). Concluzia lui este că antrenamentul mental este mai util la începutul procesului de învăţare. Gikalov (1976) asociază imaginarea mişcărilor cu verbalizarea lor, la săriturile în apă de la 3 m., subliniind importanţa controlului şi autoconducerii mişcărilor prin comenzi. Paradigma experimentală cea mai mult utilizată de cercetători este aceasta: prima grupă repetă sarcina motrică în condiţii normale (grupa de control); a doua grupă execută repetări mentale – sub supravegherea experimentatorului, pentru exactitate – (grupa experimentală); a treia grupă nu face nimic, sau altceva (grupa de control) (modelul lui Denis, 1986). În alte modele grupa a treia execută jumătate din timp practic, jumătate mental. Toate comparaţiile care s-au făcut au demonstrat că antrenamentul fizic-practic este cel mai eficient. Urmează antrenamentul mixt şi antrenamentul mental. De aici concluzia metodică a eficacităţii dublării repetării în reprezentare cu execuţiile practice. Cercetărilor cu caracter experimental li se adaugă intervenţiile psihologice şi pedagogice din cadrul asistării sportivilor de performanţă în activităţile de antrenament şi concurs. Au devenit foarte cunoscute rezultatele asistenţei psihologice acordată schiorilor Franţei, cand Jean Claude Killy a cucerit patru medalii de aur (slalom special, slalom uriaş, coborare şi combinata alpină) la Olimpiada de la Grenoble, din 1968. Acesta declara că “principala pregătire pentru o cursă constă din a o schia mental” (citat de Suinn, 1980, p.307). În atletism este cunoscut Dwight Stone prin forţa cu care reprezentările îi declanşau mişcări specifice pe locul de plecare în elanul la săritura în înălţime (Olimpiada de la Montreal, 1976). Se cunoaşte iarăşi faptul că celebrul fotbalist Bekenbauer “mentaliza” jocul timp de 15 minute înainte de a intra în teren. Prin tehnica sofrologică Luis Fernandez (1988)a pregătit mental participarea lui Luis la o regată, prin vizualizarea în reprezentare a parchingului, a stări ambarcaţiunii, a valurilor, a startului şi luptei cu adversarii. Exemplele sunt numeroase, fiecare din autorii relatărilor despre antrenamentul mental oferind informaţii ilustrative (citaţi de Epuran, 1996).

Poligraful un instrument pentru obiectivarea indicilor fiziologici în cercetările din educaţie fizică şi sport

6

ISTORIC De-a lungul timpului progresele ştiinţei şi tehnicii au fost privite cu scepticism iar inventatorii, pentru a-şi impune ideile au trebuit să depăşasăa obstacolele menite să-i oprească din drum. Descoperirea minciunii a pasionat oamenii încă din cele mai vechi timpuri şi i-a motivat în cercetarile lor pentru elaborarea unui aparat care să ajute la depistarea comportamentului simulat. În 1895 Caesare Lambroso experimenta “Hidrosfigmograful”, un aparat primitiv ce măsură variaţiile de puls cu ajutorul unui cilindru pe care era aplicat negru de fum, acesta fiind învârtit de un mecanism de ceasornic. W.M. Marston în 1917 încerca sa depisteze minciuna înregistrând tensiunea sistolică, iar Vittorio Benussi înregistrind modificşrile respiratorii. “Unul din marii precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul germano-american Hugo Munsterberg, care s-a preocupat mult de problema martorilor şi a declaratiilor lor veridice sau false. În acelaşi an 1908, James MacKenzie, celebrul cardiolog briatnic, şi-a denumit aparatul “The Ink Polygraph” (poligraful cu inscriptor in cerneala), slujind drept model pentru J.A.Larson (devenit psihiatru din ofiter de politie), care a construit apoi (1922)cardio-pneumo-psihograful reprezentând prima generaţie a poligrafului perfecţionat utilizat în zilele noastre.” În prezent exista În lume doua firme importante care produc poligrafe, ambele in SUA, Stoelting cu reprentanţa in Europa la Madrid şi Laffaette cu reprezentanţa în Israel. În ţara noastră, tehnica poligraf a fost introdusă în 1976 de locot.psih. Tudorel Butoi care dupa un stagiu de documentare, pregatire în Iugoslavia foloseşte poligraful în cadrul Poliţiei Capitalei şi după 1990 ajută la elucidarea unor cazuri de criminali în serie, celebre la acea vreme (taximetriştii morţii, Stroe Adrian şi Pascu Nicolae) şi a altor numeroase cazuri. În prezent col.r. Tudorel Butoi îşi dedică activitatea aprofundarii investigatiilor în tehnica poligraf cu aplicatie îndeosebi în departamentul comercial şi detectivistică privată. Scurta prezentare a sistemului poligraf : În preocuparea întregii omeniri de a afla adevarul, primul care a formulat baza concepţiei moderne asupra emoţiilor a fost William James, în anul 1885. În legatură cu înfăptuirea actului de justitie, primul care a construit un model primitiv de poligraf a fost Cesaro Lombroso - acest aparat era numit Hidrosfigmograf - 1895. Ulterior specialiştii psihologi au studiat şi experimentat pe de o parte reacţiile organismului uman în situaţia în care subiectul spune minciuni, iar pe de altş parte instrumente care să capteze aceste reacţii psihofiziologice (marimea tensiunii sanguine, creşterea consumului de oxigen, dilatarea bronhiilor, inhibarea mişcărilor peristalice etc.), toate controlate de sistemul nervos vegetativ. În 1920 John Larson a realizat primul poligraf portabil, lucrând cu acesta pentru poliţia din BERCLEY - S.U.A. În anul 1925, Keller, plecând de la lucrările lui Larson relizeaza un poligraf, punând bazele poligrafului modern. Între anii 1938-1941, în cadrul laboratorului de detectare al Politiei ştiintifice din Chicago s-au realizat cu succes un număr de

7

1.122 teste, fiind relevată culpabilitatea în 84î din cazuri. În 1945, John Reid facând legătura dintre activitatea musculară neobservată şi tensiunea arterială, construieşte poligraful "Reid" care înregistrează tensiunea-pulsul, respiraţia, reacţia electro-galvanică a pielii şi reactivitatea musculară. Biodetecţia :Încă din secolul al XVIII-lea preocupările unor specialişti ca William James şi G.C. Lange (1885), H.V. Eysenck, John E. Reid si Fred E. Inbau, Cesare Lombroso au dus la dezvoltarea unor tehnici ce aveau mai târziu sa se constituie într-o disciplină, am spune, de sine statatoare - Biodetecţia. În următorul secol psihologul Hugo Munsterberg, James MacKenzie cardiolog britanic (1908), J.A. Larson (1928) au contribuit la dezvoltarea biodetecţiei, fiecare având aportul său, dar cel din urma J.A. Larson fost ofiţer de poliţie pune bazele primei generaţii a poligrafului şi implicit a biodetecţiei moderne. Pe mapamond biodetecţia a avut un istoric variat astfel că de la ţară la ţară a cunoscut diferite forme de dezvoltare şi aplicare. Dacă ar fi să pornim de la prima ţară cu cea mai bogata activitate de cercetare în domeniul biodetectiei - aceasta este S.U.A. unde experţi ca: J.A. Larson, Kelles si John Reid au dus o activitate de îmbunătăţire a aparatelor poligraf şi implicit a testelor făcute cu acestea. Astfel J.A. Larson în colaborare cu profesorul de psihologie Robert Gisele în 1920 crează poligraful portabil capabil să înregistreze în acelasi timp 3 functii vitale: tensiunea arteriala, pulsul, respiraţia. Keller, în 1928, realizeaza “Keller Polygraph” după ideea împrumutată de la J.A. Larson. Mai târziu în 1945 poligraful cunoaşte o noua îmbunătăţire adusă de John Reid care realizeaza “Poligraful Reid” capabil să înregistreze în acelaşi timp 5 reacţii psiho-somatice umane şi anume: tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, reacţia electro-dermogalvanică, reacţia neuromusculară. Exemplul S.U.A. îl urmează Japonia, ţară cu o puternică dezvoltare a tehnicii, dar care nu efectuează nici o îmbunătăţire poligrafului, ci doar preia tehnica americană utilizand-o în cadrul poliţiei în câteva cazuri şi asupra unor persoane (suspecţi şi martori). Rezultatele nu s-au lasat aşteptate dovedind o eficacitate de 96,4î a testelor efectuate. O ţară a carei preocupare a vizat tehnica poligrafului este Israelul, care şi-a adus o contribuţie importantă la perfecţionarea tehnica a poligrafului şi a metodei de investigare. Rezultatele în acest sens sunt comunicate de Israel la “Conferinţa profesională a poliţiilor ştiintifice A.P.A. Convention” în 1973 în statul american Miami Florida. Poligraful în România Şcoala româneasca de biodetecţie faţă de alte şcoli prezintă o particularitate izvorâtă din nevoia generata de sistemul judiciar care nu consideră drept proba biodiagramele rezultate din testările la poligraf. Aceasta particularitate constă în faptul ca prin cercetare şi munca asiduă s-a ajuns la conversiunea probelor, un procedeu prin care probele biodetecţiei se convertesc în probe juridice apte de a fi luate în considerare în cercetarea penală şi nu numai. În România, primul studiu despre oportunitatea şi eficienţa introducerii poligrafului în activitatea poliţiei a fost făcută în anul 1974. Aceasta s-a fãcut lucrând timp de un an de zile, folosindu-se în paralel metodele clasice ale muncii

8

de poliţie cu metoda poligraf. La sfârşitul perioadei, rezultatele au înclinat în favoarea metodei poligraf, demonstrând totodata caracterul ştiintific al metodei şi necesitatea introducerii biodetecţiei judiciare în cercetarea infracţiunilor din competenţa poliţiei. Ca orice noutate, metoda, a fost primită cu rezerve de lucrătorii de poliţie, hotărându-se iniţial să se lucreze în cauze penale cu o vechime mare, în care practic posibilităţile de identificare a autorilor erau minime. Tocmai aceasta hotarâre, a creat un mare avantaj tehnicii poligraf şi anume acela de a-şi demonstra calităţile care nu erau influenţate de factorul timp. Rezultatele au fost spectaculoase, iar ca record a fost descoperit un omor comis în urma cu 12 ani (fapta comisa de autor în minorat). Astfel, în Institutul de Criminalistică, începând cu anul 1974 au fost analizate posibilităţile de diversificare a obiectului de activitate a criminalităţii. În urma eforturilor depuse de colectivul de specialişti din Institutul de Criminalistică, pe lânga expertizele dactiloscopice, traseologice, grafice, balistice, biologice şi fizico-chimice au fost introduse expertizele antropologice, expertiza stresului în voce, expertiza fono-balistică, expertiza vocii şi a vorbirii. Nou în România: În dorinţa de a dezvolta cat mai mult aceasta tehnica relativ noua in Romania, Top Poligraf poate importa echipamente poligraf din Statele Unite şi poate asigura specialişti care sunt autorizaţi să lucreze cu astfel de echipamente. Oferta se adresează oricărei firme dornice să implementeze în manegementul resurselor umane şi această tehnică, dar în special firmelor de pază şi protecţie la care s-a constatat o reducere semnificatiăa (cu până la 90î) a valorii sustragerilor de la obiectivele aflate sub pază. Tehnica din dotare: În dotarea Politiei Române exista 2 modele de aparate poligraf, ambele produse de firma Lafayette, modelul computerizat LX 4000 şi modelul clasic Statesman. Aparatul poligraf înregistrează parametrii fiziologici precum: tensiune arterială, puls distal, reacţie galvanică a pielii, inervare neuromusculară toracică şi inervare neuromusculară abdominală. Poligraful - Principii de funcţionare şi scopurile terapiei Poligraful înregistrează reacţiile psihofiziologice caracteristice stărilor de tensiune emoţională. La baza folosirii tehnicii poligraf stă faptul că o minciună spusă conştient, pe lângă efortul mintal pe care îl necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoţională (teamă). Producera tensiunii emotionale îşi are originea în declanşările involuntare ale sistemului neurovegetatuiv concomitent conştientizării pericolului şi în intîrzierea prin aceasta a instinctului de autoconservare. Ca rezultat apare un întreg cortegiu de reacţii fiziologice ce pregătesc organismul pentru a face faţă situaţiei: respiraţia devine mai profundă, ritmul cardiac mai frecvent, tensiunea arterială creşte, apare afluxul de sânge către inimă şi muşchi, modificări electrice în piele atât de rezistenţa electrică cât şi de potenţial. “ Scopurile terapiei de familie sunt: -

să reducă sau sa rezolve conflictele patogene şi anxietatea din relaţiile interpersonale,

-

să promoveze relaţii adecvate rolurilor fiecărui membru al familiei ţinând cont de aspecte legate

de sex şi generaţie,

9

-

să optimizeze capacitatea familiei şi a fiecarui membru în parte, să facă faţă forţelor distructive

din interiorul şi exteriorul sistemului, -

să îmbunătăţească percepţia şi să focalizeze atenţia membrilor familiei asupra nevoilor

emoţionale ale fiecăruia, -

să influenţeze valorile, identitatea familiei, astfel încât membrii ei să fie orientaţi către

maturizare, către acceptarea şi înţelegerea celorlalţi. Familia funcţionează ca un sistem ale carui componente interacţionează şi influenţează ritmul fiecarui individ, ce contribuie sau perturbă performanţele întregului. 1.Psihoterapie individuală Prin psihoterapie se ajunge la o mai bună autocunaoştere şi înţelegere a trasformărilor pe care omul le traversează pe parcursul vieţii. -

evaluarea inteligenţei;

-

realizarea profilului de personalitate;

-

consilierea şi terapia persoanelor singure (celibat, divorţ sau deces al partenerului);

-

tulburări de dinamică sexuală;

-

optimizarea performaţelor individuale;

-

tulburări datorate stresului;

-

stări depresive, atacuri de panică, fobii, tulburări anxioase;

-

dificultăţi de adaptare şi relaţionare;

-

şedinte de relaxare şi auto/sugestie;

-

întărirea Eu-lui (sentimentul valorii şi utilităţii, respectul de sine). 2.Consultanţa psihologică în resurse umane (selecţie, evaluare, testare de personal).

Atingerea obiectivelor unei companii presupune corelarea tuturor componentelor organizaţionale iar factorul uman detine un rol primordial. Dezvoltarea continuă a unei organizaţii este dependentă de calitatea angajaţilor şi de pregătirea lor profesională: -

recrutare de personal calificat pentru poziţii permanente sau temporare

-

preselecţia, intervievarea, verificarea referinţelor si a experienţei

-

testarea candidaţilor (teste de inteligenţă, de personalitate, profesionale)

-

evaluarea periodică a personalului angajat (activitate desfaşurată în colaborare cu şefii de

departamente) -

investigaţii psihosociologice în cadrul colectivelor de muncă

-

stabilirea gradului de coeziune, stabilitate studii şi analize de climat organizational

-

diagnoza stărilor conflictuale şi medierea lor

-

optimizarea eficienţei profesionale cu ajutorul metodelor sociometrice

-

organizarea sedinţelor brainstorming

-

psihoterapie şi consiliere psihologică pentru angajaţi. 3.Consultanţa psihologică în sporturi de echipă şi individuale

10

Pe măsura dezvoltării sportului de performanţă şi a creşterii exigenţelor pe plan mondial, factorul psihologic a devenit tot mai important. Sportul de performanţă este o activitate ce forţează limitele posibilităţilor fizice şi psihice ale sportivului, performanţa fiind rezultatul a trei componente de bază: biologică, psihologică şi socială. Componenta biologica consta in inzestrarea fiziologica si somatica a sportivului, cea psihologica reprezintă personalitatea cu aspirţii, voinţă, autocontrol, creativitate, idealuri, iar cea socială este legată de educaţie, cultură şi relaţii interumane. Pe lângă rezolvarea problemelor de ordin psihic ale sportivului, pregătirea psihologică influenţează randamentul creând condiţiile necesare folosirii la maxim a resurselor fizice. 4.Psihologia sportului are ca scop: -

dezvoltarea capacităţii de autocontrol,

-

creşterea încrederii în forţele proprii,

-

optimizarea psihologică privind randamentul la antrenament şi jocuri oficiale,

-

consilierea sportivului privind probleme de ordin personal şi familial,

-

Aplanarea conflictelor existente între jucători, antrenori şi conducere.

Vom concretiza mai jos prin cateva diagrame realizate în timpul unui experiment cu gimnastele, între anii 1997-1998 la Sala de gimnastică artistică. Discuţii asupra indicatorilor fiziologici ai exerciţiilor de antrenament mental: puls, TA, amplitudinea şi frecvenţa respiraţiei- (pneumogramă), RED-(reflexul electrodermal ), ( faza iniţială) şi obiectivarea acestora cu ajutorul poligrafului Rezultatele înregistrate in faza de pre-test a experimentului relevă diferenţe nesemnificative intre cele două grupuri LE şi LC . Ca o concluzie la cele prezentate mai sus prezentăm următoarele grafice. Toate aceste înregistrări le-am realizat în timp de 3 luni pe ambele grupuri, perioadă după care am decis că practicarea antrenamentului mental cu grupul de experiment ar putea aduce modificări ale parametrilor fiziologici enumeraţi. Graficele 7.3 - 7.6 reprezintă aspectele traseele 1 - traseul respirator; 2 - traseul electrodermal (RED); 3 - traseul tensiunii arteriale (TA) la nivelul capilarelor (pletismograma). Se pot observa variaţiile celor 3 indici fiziologici specificaţi în faza de pre-test imediat după testarea iniţială a subiecţilor. Graficele 7.3. şi 7.4 au fost selecţionate dintre graficele lotului de control L C şi LE ca fiind reprezentative pentru ambele loturi. Traseul respirator prezintă variaţii de o anumită amplitudine şi frecvenţă relativ egală la toţi subiecţii. Traseul electrodermal prezintă variaţiile cele mai interesante şi depinde de subiectul asupra căruia s-a făcut înregistrarea. Traseul pletismogramei prezintă variaţii foarte mici atât în ceea ce priveşte frecvenţa variaţiilor liniilor din cadrul graficului. în faza de pre-test nu există deosebiri esenţiale între variaţiile indicilor fiziologici la lotul experimental. (LE) cât şi la lotul de control (L C), ceea ce inseamna ca in faza iniţială nu pot fi demonstrate efectele pozitive ale antrenamentului mental. Toate cele trei trasee înregistrate sunt destul de asemănătoare ca form, amplitudine şi frecvenţa liniilor din cadrul 11 traseelor.

În următoarele grafice se pot urmări rezultatele înregistrate de subiecţii lotului de control în graficele 7.3-7.4 şi de subiecţii lotului experimental în graficele 7.5- 7.6. Aceste înregistrări leam realizat cu ajutorul oscilografului, primul grafic reprezentând valoarea respiraţiilor, al doilea RED, al treilea pletismograma (TA la nivelul capilarelor). Se poate concluziona că nu există diferenţe esenţiale între graficele 7.3 - 7.6 în ceea ce priveşte amplitudinea, forma, frecvenţa celor trei parametrii reprezentaţi grafic. Am ales aleatoriu 4 subiecţi din ambele loturi.

Această

înregistrare a avut loc înaintea începerii experimentului când ambele loturi au fost egale sub aspectul tuturor indicilor psihologici inclusiv cei fiziologici. Nu se poate sesiza nici o diferenţă esenţială între reprezentările grafice ale celor două loturi, deci experimentul se începe şi din punct de vedere fiziologic de la valori egale. Modificările înregistrărilor parametrilor fiziologici le-am urmărit în următoarele condiţii: după antrenament, îm stare de repaus a gimnastelor. Gimnastele erau aşezate într-un fotoliu conectate la poligraf şi cu ajutorul electrozilor fixaţi pe piele, legaţi la un oscilograf s-au putut înregistra următoarele grafice: 7.3., 7.4., 7.5., 7.6. .- indicatorii mentionaţi. Înregistrarea s-a efectuat în felul următor: după aşezarea gimnastelor în fotolii conectate la poligraf am realizat o scurtă relaxare prin formule sugestive timp de 2-3 minute., apoi am cerut gimnastelor să-şi imagineze că execută cele două elemente acrobatice (dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko). La terminarea reprezentării celor două elemente si înregistrarea era încheiată. Examinarea subiecţilor din punct de vedere al următorilor parametrii fiziologici: TA; puls; frecvenţa respiraţiilor, temperatură, reflexul

electrodermal,

TA la nivelul capilarelor,

pletismograma Nu se prezintă deosebiri semnificative între diferenţele mediilor celor două grupe L E (lot experimental) şi LC (Lot de control)- la testarea iniţială . În graficele 7.3-7.4 sunt rezultatele subiectilor din LC iar in 7.5 –7.6 din LE.

12

13

APLICAŢII ALE POLIGRAFULUI ÎN VEDEREA OBIECTIVĂRII REZULTATELOR ANTRENAMENTULUI MENTAL

Emilia Florina Grosu Universitatea „Babeş – Bolyai”, Faclutatea de Educaţie Fizică şi Sport Rezumat: Prin folosirea tehnicilor antrenamentului mental, cresc performanţele sportive. Ca şi obiectivare a acestor rezultate, am folosit indicii fiziologici: pletismograma, reflexul electrodermal, pneumograma ( volumul şi intensitatea respiraţiilor), pulsul, tensiunea cardiovasculară. Abstract: Using mental training techniques, the the sport performance are increasing. To obectivate

this resultates we was using physiological index: capilary circulation blood,

electrodermal reflex, the volum and intensity of respiration, the puls and the cardiovascular tension.

14

Organizarea experimentului a avut loc între 5 septembrie 1996 – 15 septembrie 1997, iar subiecţii, locul de desfăşurare, ipoteza şi metodele de lucru se vor descrie mai jos: 1. Subiecţii: Experimentele s-au efectuat pe o grupă de 12 gimnaste care au fost împărţite în două loturi: Lotul experimental (LE) şi Lotul de Control (LC). Gimnastele sunt sportive de performanţă de varstă 11 - 14 ani, de la CSSA Cluj-Napoca, categoria a III-a de clasificare. Iniţial toate gimnastele au avut rezultate competiţionale relativ egale. S-au ales doar 12 gimnaste deoarece elementele acrobatice folosite în experiment sunt elemente grele cu valoare C şi D în codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică. 2. Locul de desfăşurare şi resursele materiale : Sala de gimnastică artistică CSSA Cluj-Napoca, pe timp de 1 ani (pentru elementul acrobatic: dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko).În afara instalaţiilor de gimnastică alte aparate necesare desfăşurării experimentului au fost: aparat audio-video, aparatura specială a facultăţii de Psihologie a Universităţii Babeş-Bolyai, (aparatul Dual 300 EMG, poligraful pentru măsurarea variaţiilor şi amplitudinii la următorii parametri: tensiunea arterială la nivelul capilarelor (pletismograma), a diferenţei de potenţial la nivelul pielii (RED), a valorii şi amplitudinii respiraţiilor, tensiometru, stetoscop, aparat audio-video.

15

3. Ipoteza lucrării şi sarcinile instruirii : Gimnastica artistică este o disciplină sportivă, componentă a grupei sporturilor compoziţionale în care departajarea se face prin aprecierea de către o brigadă de arbitrii a exerciţiilor efectuate de către sportivi. Aprecierea are un grad mare de subiectivitate datorită condiţiilor specifice de execuţie a exerciţiilor - timpul scurt de desfăşurare, imposibilitatea măsurării obiective a unor parametrii caracteristici ca: unghiuri, direcţii, lungime, înălţime, dinamism. În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică sunt specificate o serie de particularităţi ale tuturor elementelor tehnice care, pentru a fi executate corect, trebuie să se încadreze în anumite limite (parametrii indicatori temporali sau spaţiali). De exemplu în cazul nostru la elementul acrobatic dublu salt înapoi se apreciază: corbetul sau unghiul de lansare, înălţimea zborului, poziţia corpului în timpul zborului, viteza de rotaţie, traiectoria corpului şi aterizarea. La săritura Yurcenko, de asemenea, se urmăreşte bătaia pe trambulină, unghiul de lansare în zbor cu corbetul şi desprinderea, zborul I (înălţime, dinamism, direcţie, amplitudine), contactul cu calul şi zborul II (cu aceleaşi specificaţii ca la zborul I), aterizarea. Pe tot timpul săriturii se urmăreşte ţinuta gimnastei, acţiunea şi poziţia braţelor: înainte, în timpul şi la ieşirea din aparat, precum şi poziţia picioarelor. Ipoteza lucrării noastre este: Gimnastele supuse unui antrenament imagistic mental timp de un an în vederea formării unor reprezentări complexe specifice elementelor acrobatice: dublu salt înapoi la sol şi săritura Yurcenko - la cal, vor executa după acest stadiu de pregătire, elementele menţionate la un nivel superior gimnastelor care nu lucrează după acest tip de pregătire (antrenament mental în reprezentare). 4. Sarcini ale instruirii şi ale cercetării noastre sunt: Obiectivarea procesului imaginistic prin tehnicile electro-fiziologice (reflexul electrodermal -RED-, pletismograma, traseul respirator), pentru demonstrarea efectelor antrenamentului mental asupra performanţei.Gimnastele care practica antrenamentul mental înregistreaza diferite variatii ale parametrilor neurofiziologici ,în comparaţie cu gimnastele care nu practica antrenamentul mental (AM).Cu ajutorul tehnicilor experimentale se pot dovedi şi efectele pozitive ale antrenamentului mental asupra performantei. Acest mecanism al antrenamentului mental (AM) este un caz particular al relatiilor reciproce dintre obiectiv si subiectiv în domeniul psihocomportamental ,ceea ce dorim sa demonstram. Asimilarea de către gimnaste a tehnicilor relaxarii- reprezintă o conditie a antrenamentului mental. În continuare au fost prezentate elementele dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko pentru a înţelege structura lor. Cele două elemente acrobatice au fost utilizate în experiment ca variabile de control. 5. Organizarea şi fazele experimentului: Toate sportivele au rezultate competiţionale relativ egale. Designul experimental cuprinde trei faze: faza de prestest, în care ambele grupe (LC - Lotul de control - şi LE - Lotul experimental) au fost examinate pentru stabilirea nivelului intelectual

16

general şi cel al capacităţii de procesare a imaginilor mintale, faza de formare la care au participat numai sportivele din grupul experimental şi faza de post-test unde ambele grupe au fost din nou reexaminate dupa 1 an. Experimentul cuprinde 3 faze:

17

Faza de pre-test; pentru ambele loturi L E şi LC – 



durata 3 luni Stabilirea valorilor indicatorilor fiziologici

Faza de formare; numai pentru Lotul LE –

Faza de post-test ; pentru ambele loturi LE şi LC –

durata 6 luni Formarea reprezentărilor complexe utilizate în



durata 3 luni Au participat ambele loturi LE şi LC;

pentru ambele grupe LE şi LC: puls, tens

AM pe dfurata a 6 luni pentru fiecare element



Testul de inteligenţă MP Raven şi proba

arterială, frecvenţa respiraţiilor, modificarea

acrobatic în aprte;

formelor decupate care investighează două

temperaturii,



iniţierea sau faza preliminară cu test de

aspecte majore ale funcţionării cognitive:

(pletisnograma), reflexul electroderman RED;

relaxare

1. operarea cu imagini mentale;

Cunoaşterea subiecţilor d.p.d.v psihic prin

opoziţiei mişcării active-pasive control

administrarea chestionarului de personalitate.

respirator relaxant;

TA

la

nivelul



capilarelor



EPQ junior; 

administrarea

chestionarului

de





tehnica

conştientizarea



2. capacitatea memoriei de lucru în cazul imaginării mentale.

antrenamentului

autogen Schultz;

autoevaluare STAI forma X-1 şi X-2; 

relaxarea

musculară,



Figura complexă REY;



Analiza indicatorilor fiziologici ai exerciţiilor

faza specific sportivă (după Holdevici)

de

pentru măsurarea nivelului de anxietate

controlul muscular localizat, relaxarea

amplitudinea

testul SCAT

ochilor şI a aparatului fonator, faza

capilarelor (pletismogramă) RED;

chestionar pentru aspectele motivaţionale.

antrenamentului modelat cu punerea în formă în vederea competiţiei. 

Epuran 1982):: 

Formarea reprezentărilor mişcărilor;



Educarea

de

imaginare

propriilor mişcări; 

Analiza

mental:

respiraţiilor,

notelor

obţinute

frecvenţa TA la de

loturilor la antrenament şi concurs

Plan model de antrenament mental (după

capacităţii



antrenament

Antrenamentul mental propriu-zis.

a

şi

nivelul

gimnastele

120

6. Metodele de lucru Metodele folosite în cercetare le-am putea clasifica astfel: I. metode de psiho-diagnostic; II. metode de evaluare a capacităţii motrice şi a indicilor fiziologici; III. metode de instruire şi prezentarea didactică. Ne ocupăm în continuare doar de indicii fiziologici 6.1. Metode de evaluare a indicilor fiziologici Metodele de evaluare a capacităţii motrice şi a indicilor fiziologici am utilizate : a. temperatura şi pulsul în timpul relaxării şi în timpul antrenamentului mental; b. pletismograma (măsurarea tensiuni arteriale la nivelul capilarelor), c. reflexul electrodermal (RED) ( măsurarea modificării potenţialului bioelectric al pielii în timpul reprezentărilor complexe ideomotorii ); d. tensiunea arterială (sistolică şi diastolică) şi frecvenţa respiraţiilor în timpul antrenamentului mental. 6.2. Cunoaşterea din punct de vedere fiziologic a subiecţilor Fenomenele de reactivitate sometică a imaginii mişcărilor se evidenţiază prin modificări de tonus, inervaţie, influx sanguin care pot fi puse în evidenţă şi înregistrate. Epuran (1976 ) reluand o idee de a lui Secenov a arătat că atunci cand cineva se gandeşte la o mişcare se produc modificări de tipul electromiografie. Jacobson (1935), citat de Epuran (1976),

a arătat că

traseul

electrodermal care este o modificare a rezistenţei electrice a pielii (tonusului cutanat) la stimulări psihice şi somatice. Tensiunea arterială şi tensiunea terminală (pletismograma), pulsul, frecvenţa respiraţiilor, modificări ale temperaturii corpului, modificări ale electroencefalogramei (EEG), cu alte cuvinte toţi aceţti indicatori fiziologici au înregistrat modificări care pot dovedi experimental reactiile fiziologice ale antrenamentului mental asupra performanţei. Manifestarea reflexelor electrodermale la sportivi (RED) şi analiza amplitudinii si frecvenţei, respiraţiilor şi pletismograma –tensiunea arteriala la nivelul capilarelor. Cercetările asupra RED la sportivi trebuie să urmărească şi nivelul reactivităţii, rapiditatea dispariţiei reacţiei, modificarea în timp a valorilor rezistenţei (impedanţei), echilibrul afectiv manifestat în timpul aştepării sau înaintea unor stimuli verbali cu conţinut specific, reactivitatea în timpul proceselor ideatice spontane sau sugerate, precum şi tulburărilor RED în timpul unei oboseli cronice (supra-antrenarea). (M. Epuran, 1958, 1976 ). În ciuda criticilor formulate chiar în momentul descoperirii sale, reflexul electrodermal (RED) - reflex psihogalvanic sau electrocutanat - este utilizat în numeroase cercetări care depăşesc interesele strict psihologice: în clinica de psihiatrie şi chiar în cabinetul de criminalistică. Deşi acest reflex, care ar fi trebuit să revoluţioneze studierea anumitor fenomene psihice, nu corespunde în întregime - conform criticilor cei mai

120

autorizaţi - unui fenomen psihologic general, el oferă totuşi cercetătorului un mijloc obiectiv, un instrument suficient de precis pentru a cunoaşte indirect anumite stări subiective care scapă, de obicei, controlului observatorului. Terminologia utilizată pentru fenomenul care ne interesează nu este aceiaşi la toţi autorii dar ea exprimă, în ultimă instanţă, oscilaţiile potenţialului electric sau ale rezistenţei ţesuturilor extremităţilor (palmă, talpă), ca rezultat al permeabilitatii electrice prin sudoarea, care se produce în timpul fenomenelor de percepţie, calcul mental, imaginarea unor situaţii, perceperea cuvintelor cu semnificaţie afectivă sau stimulări proprioceptive şi viscerale. Poligraful - aparatul necesar studierii RED cu ajutorul curentului electric auxiliar se va dovedi mai sensibil, construirea electrozilor facilitată (ei pot fi la fel de bine polarizabili) şi înregistrarea poate fi efectuată fie cu ajutorul poligrafului - cu o amplificare bună - pe hartie normală. Cunoscand faptul că RED este un indice al reactivităţii SNC ne-am propus să studiem diverse aspecte ale acestui reflex la sportivi. Într-o primă etapă, investigaţiile în acest domeniu fiind reduse în perioada în care am început cercetările am trecut la o scurtă expunere a efectelor diverşilor stimuli asupra RED. Stimulii verbali oferă gama cea mai variată de elemente care pot declanşa RED şi aceasta datorită conţinutului lor, semnificaţiei lor, care ţine mai mult sau mai puţin de experienţa subiectului. Încă de la primele experimente efectuate asupra RED s-a putut considera semnificaţia afectivă a cuvantului ca cea mai favorabilă investigării psihologice. Sensibilitatea afectivă a subiecţilor angajaţi în activitatea sportivă influenţează direct performanţele pe care ei le obţin la concursuri; de aceea este foarte important de a se cunoaşte îndeaproape nivelul reacţiilor electrodermale în timpul stărilor afective. (M. Epuran) Am putea desigur pretinde că se poate cunoaşte, prin simpla citire a rezultatelor, tot ceea ce sportivul va fi imaginat, dar prezenţa modificărilor RED sub influenţa reprezentărilor ne sugerează să utilizăm acest indicator pentru studierea fenomenelor ideatice. Tot ceea ce am afirmat pledează în favoarea utilizării unei metode mai complexe în studierea reactivităţii electrodermale mai ales dacă vom dori să cunoaştem atat particularităţile generale individuale cat şi cele de moment ale subiecţilor. În cercetările sale cercetările, Chevalier Nicole Denis & Michel Boucher Jean (1986 )se serveşte de o sursă de curent electric variabilă, sursă intercalată între subiect şi galvanometru; în acest fel, el poate regla aparatul în funcţie de particularităţile subiecţilor. Tarkhanov (1890) - citat de Epuran (1976)- descrie modificările fenomenului raportandu-le la excitaţiile senzoriale, la calculul mental şi reprezentări utilizand electrozi nepolarizabili aplicaţi pe palmă. RED este utilizat, din punct de vedere psihologic şi fiziologic, în numeroase cercetări prvind reflexul orientării (Veronin), tipul de activitate nervoasă superioară (Merlin), condiţionarea verbală (Grings, Maraev), condiţionarea senzorială (Kimmel, Prokasy, Homzie etc.) – toţi citaţi de Irina Holdevici ( 1993) în activităţile senzorialo-motrice (Perron), citat de Niculescu Marian ( 1994). RED prezintă astăzi o imagine mult îmbunătăţită. După cate se ştie, doar M. Gerbner, citat de ( Abrams S & Co -1983) a efectuat cercetări legate de afectivitatea sportivilor utilizand tehnica

121

RED; el a înregistrat rezistenţa cutanată a sportivilor în timpul zilelor premergătoare concursurilor şi a constatat cu această ocazie creşterea progresivă a rezistenţei pană în momentul competiţiei. Modificările RED în timpul reprezentărilor au fost studiate de Katsube asupra gimnaştilor şi de Watanabe , citaţi de Weinberg S., Robert (1988) asupra studenţilor în timpul dansului. Ei au examinat relaţia între imaginea exerciţiilor şi RED precum şi schimbarea RED în funcţie de ritmul muzicii în timpul lecţiilor de dans. Învăţarea tehnicilor cognitive prin optimizarea cuvantului adresat celorlalţi dar şi cel adresat sieşi (folosirea cuvintelor cheie). De exemplu se spune gimnastelor “Repetaţi-vă în minte cuvintele următoare “Trage tare cu braţele în sus!”, “Împinge puternic în braţe!”, “Intră în rotaţie cu viteză!”, “Atenţie la aterizare!”. Toate cuvintele cheie cu rol dinamizator din cadrul planului model de antrenament mental al elementelor dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko, se folosesc în legătură cu sarcina. Instruirea în relaxarea – condiţie a antrenamentului mental: Durata şedinţelor de relaxare. Limita optimă de variaţie se situează între 15-20"/ şedinţă. În unele situaţii durata şedinţei a fost simplificată pe măsură ce sportivul dobandeşte experienţa relaxării rapide şi profunde. Astfel chiar şi 3-5" de relaxare autentică. Frecvenţa optimă a şedinţelor de relaxare are, de asemenea, un caracter variabil zi depinde tot de formula de personalitate a fiecărui sportiv. Ca o regulă orientativă trebuie reţinut totuşi că o frecvenţă corespunzătoare este aceea în care şedinţele se desfăşoară mai des la început (eventual zilnic timp de 5-10") 7. Discuţii asupra indicatorilor fiziologici ai exeerciţiilor de antrenament mental: puls, TA, amplitudinea şi frecvenţa respiraţiei, RED.( faza initiala ) Rezultatele înregistrate in faza de pre-test a experimentului relevă diferenţe nesemnificative intre cele două grupuri L E şi LC . Ca o concluzie la cele prezentate mai sus prezentăm următoarele grafice.Toate aceste înregistrări le-am realizat în timp de 3 luni pe ambele grupuri, perioadă după care am decis că practicarea antrenamentului mental cu grupul de experiment ar putea aduce modificări ale parametrilor fiziologici enumeraţi. Graficele 7.3 - 7.6 reprezintă aspectele traseele 1 - traseul respirator; 2 - traseul electrodermal (RED); 3 - traseul tensiunii arteriale (TA) la nivelul capilarelor (pletismograma). Se pot observa variaţiile celor 3 indici fiziologici specificaţi în faza de pre-test imediat după testarea iniţială a subiecţilor. Graficele 7.3. şi 7.4 au fost selecţionate dintre graficele lotului de control LC şi LE ca fiind reprezentative pentru ambele loturi. Traseul respirator prezintă variaţii de o anumită amplitudine şi frecvenţă relativ egală la toţi subiecţii. Traseul electrodermal prezintă variaţiile cele mai interesante şi depinde de subiectul asupra căruia s-a făcut înregistrarea. Traseul pletismogramei prezintă variaţii foarte mici atat în ceea ce priveşte frecvenţa variaţiilor liniilor din cadrul graficului.

122

În faza de pre-test nu există deosebiri esenţiale între variaţiile indicilor fiziologici la lotul experimental. (LE) cat şi la lotul de control (L C), ceea ce inseamna ca in faza initiala nu pot fi demonstrate efectele pozitive ale antrenamentului mental. Toate cele trei trasee înregistrate sunt destul de asemănătoare ca form, amplitudine şi frecvenţa liniilor din cadrul traseelor. În urmatoarele

grafice se pot urmări rezultatele înregistrate de subiecţii lotului de control în

graficele 7.3-7.4 şi de subiecţii lotului experimental în graficele 7.5- 7.6. Aceste înregistrări le-am realizat cu ajutorul oscilografului, primul grafic reprezentand valoarea respiraţiilor, al doilea RED, al treilea pletismograma (TA la nivelul capilarelor). Se poate concluziona că nu există diferenţe esenţiale între graficele 7.3 - 7.6 în ceea ce priveşte amplitudinea, forma, frecvenţa celor trei parametrii reprezentaţi grafic. Am ales aleatoriu 4 subiecţi din ambele loturi. Această înregistrare a avut loc înaintea începerii experimentului cand ambele loturi au fost egale sub aspectul tuturor indicilor psihologici inclusiv cei fiziologici. Nu se poate sesiza nici o diferenţă esenţială între reprezentările grafice ale celor două loturi, deci experimentul se începe şi din punct de vedere fiziologic de la valori egale. Modificările înregistrărilor parametrilor fiziologici le-am urmărit în următoarele condiţii: după antrenament, îm stare de repaus a gimnastelor. Gimnastele erau aşezate într-un fotoliu şi cu ajutorul electrozilor fixaţi pe piele, legaţi la un oscilograf s-au putut înregistra următoarele grafice: 7.3., 7.4., 7.5., 7.6. .- indicatorii menţionaţi.Înregistrarea s-a efectuat în felul următor: după aşezarea gimnastelor în fotolii am realizat o scurtă relaxare prin formule sugestive timp de 2-3 minute., apoi am cerut gimnastelor să-şi imagineze ca executa cele două elemente acrobatice (dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko). La terminarea reprezentării celor două elemente si înregistrarea era încheiată.

123

124

Examinarea subiecţilor din punct de vedere al următorilor parametrii fiziologici: TA; puls; frecvenţa respiraţiilor, temperatură, reflexul electrodermal, TA la nivelul capilarelor, pletismograma Nu se prezintă deosebiri semnificative între diferenţele mediilor celor două grupe L E (lot experimental) şi LC (Lot de control)- la testarea initiala . In graficele 7.3-7.4 sunt rezultatele subiectilor din LC iar in 7.5 –7.6 din LE. Nr.

Subiecţi

Puls

T.A.

Frecvenţa respiraţiilor

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Oana Banu Maier Teodora Năstase Anca Mureşan Leontina Vlad Ana-Maria Bondor Ioana Media

Lot experimental 19 x 4 20 x 4 18 x 4 17 x 4 18 x 4 17 x 4  18,1 x 4

105 - 65 113 - 70 117 - 75 96 - 75 102 - 70 110 - 73  107 - 71

24 23 25 21 22 21  22

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Hudusan Lavinia Plăcintar Corina Benko Madalena Dragomir Mihaela Endi Eva Veres Ancuta Media

Lot de control 18 x 4 20 x 4 20 x 4 19 x 4 17 x 4 17 x 4  18,5 x 4

109 - 72 99 - 75 116 -77 115 - 72 103 - 70 97 - 75  106 - 72

22 25 23 22 20 21  22

Tabel 7.15 – valori ale indicatorilor fiziologici: puls, TA şi frecvenţa respiraţiilor. În tabele sunt trecute mediile la fiecare parametru fiziologic în urma înregistrării lor timp de 3 luni (prima etapă a experimentului- pre-test ) : valoarea pulsului (pe 15" ); valoarea celorlate valori (pe minut). Concluzia este că şi din punct de vedere al pulsului TA şi al frecveţei respiraţiilor cele două rupe LE şi LC au valori sensibil egale aşa cum se poate vedea mai jos: puls LC - LE = 18,5 - 18,1 = 0,4

LC  LE

TA sistolică LE - LC = 107 - 106 = 1

LE  LC LC  LE

TA diastolică LC - LE = 72 - 71 = 1 Fr. respiraţiei

LE = LC

= 22 - 22 = 0

LE = LC

Concluzie parţială : in cadrul testarii initiale (faza pre-test ) – nu exista diferente in ceea ce priveste valoarea indicilor fiziologici pentru LC si LE ,frecventa si amplitudinea respiraţiilor ,reflexul electrodermal si pletismograma –au valori relativ egale pantru ambele grupuri.

125

8.Discuţii şi interpretarea rezultatelor în faza post-test (finală) Discuţii asupra indicatorilor fiziologici - ai exerciţiilor de antrenament mental în faza de post – test a experimentului 8.1.Examinarea subiectilor din punct devedere ai parametrilor fiziologici : puls, TA, frecventa respiratiilor, RED- reflexul electrodermal, pletismograma - circulatia la nivelul capilarelor. Pulsul a fost luat pe 15 secunde (de aceea se multiplică cu 4 pentru a avea pulsul într-un minut). Din analiza Graficelor 7.8-7.12 care a fost realizată în faza post-test a experimentului, în faza de antrenament mental propriu-zis putem să concluzionăm următoarele aspecte: graficele provenite de la lotul de control L C au caracteristicile curbelor care au fost surprinse în faza pretest, deci nu sunt modificări. Modificările se înregistrează la lotul experimental (L E) aşa cum se poate vedea de exemplu la Graficul 7.8 al gimnastei Banu Oana pe cele două etape ale antrenamentului mental: relaxare, executarea mentală a elementului dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko prezintă următoarele caracteristici: toate cele trei trasee au în starea de relaxare o reprezentare bună. Se poate observa relaxarea mai ales pe traseul electrodermal - linia orizontală fără nici o deviaţie în sus sau jos. La pletismogramă amplitudinea, frecvenţa liniilor demonstrează starea de relaxare a organismului. Cele mai nesemnificative variaţii se înregistrează la traseul respirator şi cel al reflexului electrodermal unde frecvenţa şi amplitudinea răman neschimbate şi în faza de reprezentare a elementelor dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko ( Graficul 7.9).unde sunt reprezentate (valorile înregistrate de gimnasta Mureşan Leontina) se prezintă foarte clar faza de relaxare şi faza de repetări în reprezentare. La faza de relaxare toate cele trei trasee prezintă variaţii de amplitudine minimă şi frecvenţă redusă iar în faza de antrenament mental se modifică toţi parametrii observand că la Săritura Yurcenko se reliefează pe RED şi pe pletismogramă modificări esenţiale ale graficului. La Graficul 7.10 (valorile înregistrate de gimnasta Maier Teodora) se poate observa şi totodată completa profilul ei psiho-fiziologic. După cum se vede în Tabelul 7.19 toate valorile indicilor fiziologici înregistrează o scădere de la faza de repaus la faza de antrenament mental. Se poate concluziona că această gimnastă face parte din categoria a 3-a din punctul de vedere al predominanţei proceselor nervoase superioare: inhibiţia predomină excitaţia. Cele trei grafice nu prezintă variţii deosebite sunt doar la nivelul pletismogramei. În funcţie de particularităţile individuale se poate observa la Graficul 7.11 (valorile înregistrate de gimnasta Vlad Ana-Maria) următoarele variaţii nesemnificative la traseul respiraţiei şi variaţii semnificative la traseul electrodermal şi pletismogramă unde în timpul

126

antrenamentului mental se pot observa variaţii de mare amplitudine şi de mică frecvenţă la RED iar la pletismogramă doar în faza de relaxare se înregistrează anumite variaţii urmand ca în faza de antrenament mental amplitudinea şi frecvenţa variaţiilor să se realizeze doar în momentul în care gimnasta îşi reprezintă mental elementul dublu salt înapoi. Un grafic deosebit este şi Graficul 7.12 (rezultatele înregistrate de gimnasta Bondor Ioana) unde se poate observa clar cum se manifestă şi care sunt modificările organismului în momentul în care gimnasta este în fază de relaxare sau de reprezentare mentală a elementelor acrobatice. La Graficul 7.12 se poate observa în faza de relaxare toate cele trei trasee cu amplitudine mică şi frecvenţa scăzută urmand ca în momentul repetărilor în reprezentare (antrenamentul mental) să crească în mod deosebit amplitudinea graficului - frecvenţa respiraţiilor; traseul RED (reflexul electrodermal) şi pletismograma - tensiunea arterială la nivelul capilarelor. În concluzie se poate rezuma că lotul experimental de gimnaste examinate prezintă deosebiri în ceea ce priveşte intensitatea, amplitudinea şi frecvenţa în traseele fiziologice mai sus menţionate. Lotul de control rămane la valorile arătate mai sus în faza de pre-test a experimentului, nu se modifică parametrii indicilor fiziologici cand gimnastele se gandesc la o anumită mişcare (element acrobatic) - în cazul nostru dublu salt înapoi şi săritura Yurcenko. Gimnastele analizate în acest experiment se pot împărţi în trei grupe în ceea ce priveşte exprimarea grafică a indicilor fiziologici; frecvenţa respiraţiilor, reflexul electrodermal (RED), TA capilară (pletsmograma). În graficele 7.8 şi 7.12 se poate analiza că gimnastele au învăţat tehnicile antrenamentului psihoton de relaxare (cu activare în ultima parte a şedinţei pentru ca gimnastele să fie pregătite mental, să înceapă antrenamentul sau concursul) şi că tehnicile de antrenament mental au fost însuşite foarte exact. Aceste gimnaste au o mare capacitate de mobilizare şi sunt “oameni de concurs”. Tipul de activitate nervoasă superioară puternic echilibrată din graficele 7.9 - 7.10 se poate concluziona că gimnastele reuşesc să se relaxeze mai mult sau mai puţin dar cu toate acestea în timpul antrenamentului mental se modifică în amplitudine şi frecvenţă cele trei trasee mai ales la RED şi la pletismogramă, deci gimnastele se pot mobiliza foarte bine în antrenament. Graficul 7.11 surprinde aspectele unui antrenament mental la o gimnastă la care predomină procesele de inhibiţie asupra celor de excitaţie. Cu toate acestea efectele antrenamentului mental se pot observa clar pe toate cele trei grafice cu derivaţii mai mici la pletismogramă.

127

128

129

130

131

132

Analiza cantitativ – metrica În urma analizei cantitativ- metrice ( prin care urmărim cât se modifica graficele faţă de orizontal), indicatorii respiraţiei, reflexul electrodermal (RED), pletismograma în diferite situaţii pre şi pot-test şi în raport cu măiestria gimnastelor –se înregistreaza următoarele diferenţe individuale: În faza pre - test aşa cum se poate observa în graficele 7.3-7.6 –aspectele traseeelor: 1.respirator. 2.RED-reflexul electrodermal 3.pletismograma –aspectele graficelor sunt neregulate indiferent de apartenenta subiectilor în cele doua loturi, 6.3-6.4 la Lc si 6.5- 6.6 la LE. Variaţiile înregistrate măsurate în unităţile de pe hârtia milimetrica – sunt următoarele (tabel 7.11) SUBIECTUL

LOT

Benko Magda Placintar Corin Nastase Anca Ban Oana

Lc Lc Le Le

VARIATII ALE

INDICATORILOR

FIZIOLOGICI RESPIRATII RED TA AMPLI. FRECV AMPLI FRECV. AMPLI FRECV 4 16/11 12 8/11 1 33/5 4 12/7 4 2/2 1 45/6 5 11/7 3 4/8 2 72/10 3 12/8 8 3/10 1 60/9

Tabel 7.11 cu indicii fiziologici în faza initiala a experimentului la analiza cantitativ-metrica Dupa aceasta sinteza se pot concluziona urmatoarele : - La respiratii ca amplitudine cu valori cuprinse între (3-5),ca frecventa a respiratiilor si lungime a spatiului-cea mai înalta valoare fiind înregistrata la gimnasta Benko Magda (16/11). - La RED cea mai evidenta amplitudine este înregistrata la graficul gimnastei Benko Magda (12), iar ca frecventa (8/11) la aceeasi gimnasta. - La TA la nivelul capilarelor-amplitudinea este foarte redusa -gimnasta Nastase Anca – înregistreaza valoarea 2,iar ca frecventa (aceeasi gimnasta )cu val. (72/10 ). În faza de post-test : analiza cantitaiv –metrica se prezinta în felul urmator (tabel 7.12) Tabel 7.12 cu indicii fiziologici în faza finala a experimentului la analiza cantitativ-metrica Cifrele din tabele sunt raportate la spatiile pe verticala si pe orizontala de pe hârtia milimetrica. Din analiza datelor celor doua testari pre si post experimentala, se poate observa ca la pre-test SUBIECTUL

LOT

VARIATII

ALE

INDICATORILOR

FIZIOLOGICI

133

RESPIRATII Ban Oana Muresan Leont Maier Teodora Vlad Ana-Mari Bondor Ioana

Le Le Le Le Le

RED

TA

AMPLIT FRECV. AMPLI FRECV. AMPLI FRECV. 2 85/43 11 11/42 -3/+7 324/43 3/-2 57/40 -7/+6 18/35 -2/+2 320/44 3/-1 76/54 -7/+6 18/35 -1/+1 378/54 -1/+2 84/41 12 13/30 +8/-2 42/6 +4/-3 52/38 12 14/29 +8/-2 273/39

valorile amplitudinii la respiratii sunt foarte înalte (+4/+ 5),iar la post-test valorile sunt cuprinse între (-1 /+4), deoarece în momentul relaxarii valorile ajung la minus, în schimb în momentul reprezentarilor ideomotorii a celor doua elemente acrobatice,valorile cresc pâna la plus (+4).La fel se întâmpla cu frecventa respiratiilor care în relaxare este (+1,5/+1),iar în momentul reprezentarilor ideomotorii este de (+1,5/+1), dar cu amplitudinea marita.(vezi graficul 7.12) La RED se poate observa cel mai clar faza de relaxare cu valori în jurul cifrei 0,urmând ca în faza de reprezentare a dublului salt si saritura Yurcenko valorile sa ajunga la (+11) sau (+12),iar frecventa de la (0 )sau (–1) si ajunga la (0,5/1) sau (1/1 ) –(unde 1 de la numitor reprezinta spatiul de o unitate de referinta de pe grafic). Pe graficele 7.8 –7.9 se pot observa foarte bine fazele antrenamentului mental :în faza de relaxare,toate valorile indicatorilor fiziologici RED sunt scazute, urmând ca în timpul antrenamentului mental sa aiba valori pozitive. La TA la nivelul capilarelor, se caracterizeaza printr-o frecventa foarte mare atât în faza de relaxare cât si în faza de imaginare, cu o singura deosebire : amplitudinea graficului în faza de imaginare este marita. Interesant de urmarit este graficul 7.8, al gimnastei Ban Oana (unde se poate observa pe traseul TA o diferenta foarte mare de amplitudine si de frecventa în momentul în care gimnasta îsi imagineaza saritura Yurcenko. Aceleasi tipuri de modificari la TA pot fi urmarite şi pe graficul 7.9 unde la faza de imaginare pentru săritura Yurcenko apar diferite variaţii de amplitudine în comparaţie cu faza de relaxare ,deci înseamnă ca aceste modificări pe graficele: respiraţiilor, RED-ului

TA-capilarelor, sunt efecte ale practicării antrenametului

mental. Graficul 7.12 –evidenţiază toate concluziile şi comentariile descrise mai sus cu diferenţele dintre: faza de relaxare a antrenamentului mental şi faza de imaginare. Ca o concluzie partiala se poate spune ca efectele antrenamentului mental pot fi obiectivate cu oscilograful pentru masurararea variatiilor frecventei si amplitudinii la indicatorii enumerati mai sus: respiratii, RED, TA-la nivelul capilarelor. În faza de pre-test variatiile celor 3 grafice nu sunt constante si se poate observa ca indiferent de lotul Le sau Lc de unde provin gimnastele,nu prezinta variatii specifice.

134

În faza post –test graficele prezinta urmatoarele caracteristici : - în faza de relaxare :toate cele 3 grafice au amplitudinea foarte joasa la:traseul respirator, la RED, la TA –capilara, urmând urmând sa creasca valoric în momentul fazei de imaginare ideomotorie a celor doua elemente acrobatice.Modificari asemanatoare se înregistreaza si la frecvente –în sensul scaderii frecventei în relaxare si cresterii frecventei la toti indicatorii fiziologici în faza de reprezentare ideomotorie. Din studierea datelor înscrise în tabel rezulta ca cele 6 gimnaste din Lotul experimental se încadreaza în trei grupe diferite, din punct de vedere al manifestarilor fiziologice în timpul antrenamentului mental,vezi (tabelul 7.13) Subiecţii 1. Ban

Repaus 19x4=

Relaxare

Repaus 105/65

Relaxare

17x4=

AM 23x4=

Repaus

Relaxare

95/60

AM 117/74

24

22

AM 26

Oana 2. Maier

76 20x4=

68 18x4=

92 17x4=

113/70

108/68

102/65

23

21

19

Teodora 3. Nastase

80 18x4=

72 20x4=

68 22x4=

117/75

120/79

124/85

25

26

28

Anca 4.Muresan

72 17x4=

80 15x4=

88 23x4=

96/75

90/68

102/76

21

20

24

Leontina 5. Vlad

68 18x4=

60 15x4=

92 22x4=

102/70

97/68

110/78

22

20

25

Ana-Maria 6. Bondor

72 17x4=

60 16x4=

88 20x4=

110/73

103/70

119/84

21

19

24

Ioana

68

64

80

Tabelul 7.13 - Valorile pulsului, TA şi frecvenţa respiraţiilor în reapus, relaxare şi AM (antrenament mental), a compnentelor lotului experimental Grupa I gimnaste care în momentul relaxării scad toate funcţiile organismului şi în momentul antrenamentului mental cresc - tipul puternic echilibrat. Din grupa I fac parte gimnastele cu tipul de activitate nervoasă superioară (ANS) cu predominanţă puternic - unde unde ambele procese excitaţia şi inhibiţia sunt puternice, de intensitate egală putandu-se înlocui uşor şi repede la nevoie. Acesta este tipul vioi cu temperament sanguin: Mureşan Leontina, Vlad Ana-Maria, Năstase Anca. Grupa II gimnaste care, în momentul antrenamentului mental şi în momentul relaxării, cresc toate funcţiile organismului - tipul puternic neechilibrat. Din grupa a II-a, fac parte gimnastele cu tipul de ANS cu predominanţă puternic neechilibrat, “tipul impetuos”, la care

135

predomină procesele de excitaţie asupra proceselor de inhibiţie şi se caracterizează prin reacţii exagerate, puternice corespunzătoare unui temperament nereţinut, coleric, combativ prin excelenţă (Mureşan Leontina şi Maier Teodora). Din grupa a III-a fac parte gimnastele cu tipul de activitate nervoasă superioară cu caracteristici a tipului melancolic, cu predominanţa proceselor de inhibiţie asupra celor de excitaţie. Pentru subiecţii respectivi fiecare fenomen dispare dimineaţa devine un agent inhibitor. Dacă realizăm o corelaţie a studiului acestor cazuri cu rezultatele de la concursurile naţionale cel mai mult au dat roade prin efectele antrenamentului mental la grupa I de gimnaste. Antrenamentul mental a jucat un rol important alături de antrenamentul fizic propriu-zis. Două dintre gimnastele acestor grupe (Ban Oana şi Bondor Ioana) au fost selecţionate pentru lotul care se pregăteşte la Deva. Se poate concluziona că utilizarea antrenamentului mental alături de antrenamentul fizic propriu-zis poate avea efecte nebănuite şi succes în momentul obiectivării pregătirii la concursuri. Eficienţa antrenamentului mental depinde şi de modul de organizare a lui dar şi de subiecţii cu care lucrăm. Gimnastele răspund diferit la acelaşi stil (antrenamentul mental). S-a confirmat astfel ipoteza noastră că antrenamentul mental practicat în mod constant produce modificări fiziologice în organism care vor acţiona ca stimulatoare pentru creşterea performanţei sportive. Am realizat relaxarea fiecărui subiect în parte timp de 10 minute, prin tehnicile Schultz (pentru începători - pană la obţinerea senzaţiei de greutate), apoi am cerut repetarea celor două elemente (dublu salt şi săritura Yuricenko) în reprezentarea ideomotorie. După ce am înregistrat cu ajutorul aparatului modificarea temperaturii la toţi subiecţii în relaxare, am readus aparatul la 0 pentru a urmări variaţiile temperaturii în timpul antrenamentului mental. Am constatat că nu toţi subiecţii înregistrează o creştere a temperaturii în timpul antrenamentului mental, unei înregistrează o scădere a temperaturii, aceasta depinzand de tipul de activitate nervoasă superioară, e forţa, intensitatea, mobilitatea şi echilibrul dintre procesele corticale de excitaţie şi inhibiţie. Concluzia este faptul că se înregistrează variaţii ale temperaturii corpului (gimnastelor) în timpul efectuării antrenamentului mental, deci se produc modificări fiziologice care acţionează ca stimulatoare pentru creşterea performanţei sportive. Practicarea antrenamentului mental este justificată din cel puţin trei puncte de vedere (aşa cum arată profesorul M. Epuran):

1.

Orice mijloc care poate aduce un progres cat de mic în antrenamentul de performanţă trebuie utilizat.

2.

Completează antrenamentul practic, fiind o continuare nesolicitantă fizic.

136

3.

În anumite situaţii ca: accidente, deplasări lungi, întreruperi ale antrenamentului practic, îl poate înlocui pe acesta cu rezultate deosebit de satifăcătoare. Acest antrenament se face pentru consolidarea perfecţionării de către sportivii care şi-au însuşit tehnica de bază şi autocapacitatea de conştientizare pe care o cere metodica antrenamentului mental.

Dacă temperatura corpului gimnastelor în momentul relaxării creşte sau scade depinde de tipul de activitate nervoasă superioară şi acelaşi lucru se poate spune şi despre creşterea sau scăderea tempearturii în momentul executării în plan mental a elementelor (a reprezentărilor ideomotorii). În urma investigaţiei fiziologice se poate concluziona că rezultatele cele mai bune au fost obţinute de gimnastele care în faza de relaxare au reuşit să scadă temperatura corupului cu cateva gradaţii iar în faza de antrenament mental au reuşit să crească temperatura corpului Cu ajutorul acestor tehnici s-au putut dovedi şi experimental efectele pozitive ale antrenamentului mental asupra performanţei cunoscand faptul că două dintre gimnastele componente ale lotului experimental la acaestă oră sunt componente ale lotului naţional de gimnastică de la Deva. Ele au fost selecţionate în urma prestării unui concurs bun la campionatele naţionale de la Bacău, mai 1996 cand experimentul nostru era în faza de finală.

BIBLIOGRAFIA 1. Abrams, S. and Ansley, N., Potvin, Robert (1983) - The Polygraph Profession – Unpublished paper on Introduction to Polygraph, . 2. Buş Ioan, Daniel David ( 2005) Psihologie judiciara - poligraf şi hipnoză –Editura Tritonic, ISBN 973-8497-12-4, pagini numerotate: 171

137

3. Butoi R Tudorel ( 2006) - ,,Psihologia interogatoriului judiciar”, Editura Psiho-Consult DC 4. Chevalier Nicole Denis & Michel Boucher Jean (1986 )- Imagerie visuelle et imagerie kinestesique dans l’ apprentissage d’un movement> etude exploratoire. In Recherche en pszchologie du sport. Actes du troisieme Congres de E.A.P., Paris. 5. Epuran Mihai ( 1976 ) – Psihologia educaţiei fizice şi a sportului, Edit. Sport –Turism, Bucureşti. 6. Grosu Emilia Florina (1999) - Optimizarea comportamentului performanţial al gimastelor prin tehnicile antrenamentului mental, Teza de Doctorat, ANEFS 7. Grosu Emilia Florina ( 2001) –Aplicaţii ale antrenamentului mental în sport, Editura GMI, Cluj –Napoca 8. Niculescu Marian ( 1994) – Pregătirea pshologică pentru concurs, în Psihologia sportului, Bucureşti C.C.S.P. ( uz intern), nr :347-349, ian – martie, pg.166. 9. Related Links Home | About Us | Related Links | Polygraph History | Testing Details | Always the Truth 10. Weineberg S. Robert ( 1988) – The Mental Advantage, Developing Your Psychological skills in Tenis, Champaign, Illinois, Leisure Press. 11. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm 12. Related Links Home | About Us | Related Links | Polygraph History | Testing Details | Always the Truth 13. http://www.psihopoligraf.ro 14. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm 15. http://www.poligraf-center.ro 16. http://www.polygraphexaminer.com/index_files/Page360.htm 17.

http://www.9am.ro/revistapresei/Incredibil!/1826/Tot-mai-multi-barbati-bogati-si-gelosi-isi-

trimit-sotiile-la-detectorul-de-minciuni

138

139

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close