c u p r i n s

CUPRINS
Introducere................................................................................................................... .3
Capitolul I. Abordări teoretice privind investiţiile străine.....................................6
1.1 Investiţiile străine: delimitări conceptuale şi metodologice....................................6
1.2 Investiţiile străine – o nevoie reală şi obiectivă pentru economiile în

tranziţie..................................................................................................................15
1.3 Investiţiile străine în contextul globalizării...........................................................19

Capitolul II. Tendinţe în evoluţia investiţiilor străine în plan mondial...............25
2.1 Analiza şi evoluţia investiţiilor străine în diferite categorii de ţări.......................25
2.2 Analiza şi evoluţia investiţiilor străine în economia Republicii Moldova............33
2.3 Experienţa mondială în promovarea strategiilor de atragere a investiţiilor
străine.....................................................................................................................41
Capitolul III. Rolul şi eficienţa investiţiilor străine directe în stabilizarea şi
creşterea economică din Republica Moldova................................47
3.1 Rolul investiţiilor străine în diferite ramuri ale economiei naţionale....................47
3.2Impactul

investiţiilor

străine

directe

asupra

performanţelor

economiei

Republicii Moldova ..............................................................................................54
3.3 Politica atragerii investiţiilor străine în cadrul economiei Republicii
Moldova......................................................................................................................59
Concluzii ....................................................................................................................69
Bibliografie.................................................................................................................73
Adnotare.....................................................................................................................77
Abrevieri utilizate.......................................................................................................79
Anexe..........................................................................................................................80

2

Introducere
Actualitatea temei. Conceptul de „investiţii” trebuie privit astăzi ca un concept mai larg
decât cel pe care ne-am obişnuit să-l definim. Investiţiile se pot defini ca fiind ansamblul
cheltuielilor private şi publice destinate menţinerii şi creşterii stocului de capital. Într-o afacere, cât
de mică ar fi ea, investiţiile joacă un rol de impuls, de element generator, care face ca aceasta să se
nască, să se desfăşoare, să se dezvolte. Fără să exagerăm, putem afirma că investiţiile reprezintă
pentru economie, ceea ce pentru un sistem activ reprezintă motorul. Formarea, plasarea şi utilizarea
investiţiilor constituie, deci, o problemă crucială pentru întreprinzător.
În condiţiile globalizării, investiţiile străine joacă un rol important asupra modernizării
economiilor în tranziţie, aşa cum este Republica Moldova. Investiţiile străine au impact favorabil
asupra astfel de economii. Ele generează schimbul de experienţă, schimbul tehnologic, noi locuri de
muncă şi, nu în ultimul rând, stimulează investitorii autohtoni.
La etapa actuală investiţiile străine au devenit sursa principală de capital străin privat în
majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. Ele contribuie la integrarea ţărilor mai puţin dezvoltate în
economia mondială, stimuleză comerţul internaţional. Astfel, investiţiile străine devin tot mai
importante în raport cu producţia, comerţul, transferul tehnologic şi fluxurile de capital din
economia mondială, firmele multinaţionale jucând un rol important în economiile ţărilor gazdă. De
asemenea, impactul investiţiilor străine se manifestă ca o puternică forţă în procesul de creştere a
eficienţei alocării resurselor la nivel mondial.
Fiind conştiente de avantajele investiţiilor străine pentru asigurarea dezvoltării economice,
ţările care parcurg calea tranziţiei spre economia de piaţă, chiar şi unele ţări dezvoltate, concurează
pe piaţa de capital. În astfel de condiţii concurenţiale, atragerea investiţiilor străine devine un proces
complex de influenţare a deciziilor investitorilor, care pornesc de la condiţiile reale ale fiecărei ţări
şi se bazează pe diferite criterii şi interese economice, sociale şi politice.
Obiectul cercetării: este de a analiza investiţiile străine şi eficienţa lor asupra economiei
unei ţări, în special, analiza aprofundată a structurii sistemului investiţional şi politicii investiţionale
a Republicii Moldova pe parcursul tranziţiei la economia de piaţă. Astfel, politica investiţională a
oricărui stat apare ca un component de bază a politicii economice a statului, în acelaşi timp apare ca
un element constitutiv al mecanismului naţional de dezvoltare a statului în întregime. În realitate
rolul investiţiilor apare ca o necesitate în dezvoltarea economică şi politică a statului bazată pe o

3

strategie bine argumentată de atragere a investiţiilor străine şi asigurând îmbinarea armonioasă a
interesului naţional cu cel mondial.
Sarcinele cercetării. Sarcina principală a tezei de magistru este de a contribui la studierea
bazelor teoretice, practice, principiilor şi particularităţilor de bază a investiţiilor străine, de a analiza
investiţiile străine în contextul globalizării, evoluţia investiţiilor în diferite ţări şi a studia eficienţa
investiţiilor asupra economiei naţionale. Prezenta lucrare examinează problemele principale ale
politicii investiţionale, la fel, factorii principali de influenţă a investiţiilor şi impactul lor asupra
dezvoltării economice a ţării şi are ca scop de a pune în evidenţă principalele tendinţe în politica
investiţională a statului.
Scopul lucrării este evidenţierea influenţei investiţiilor străine directe asupra economiilor
statelor receptoare în contextul transformării sistemice a economiei şi, reieşind din aceasta,
necesitatea atragerii investiţiilor străine directe în Republica Moldova.
Pentru realizarea scopului menţionat, au fost trasate următoarele obiective de bază:
1. Analiza necesităţii investiţiilor străine pentru economiile în tranziţie;
2. Studierea dinamicii volumului şi structurii investiţiilor străine pe plan mondial şi
regional;
3. Studierea experienţei mondiale în promovarea strategiilor de atragere a investiţiilor
străine;
4. Indentificarea rolului investiţiilor străine în diferite ramuri ale economiei naţionale.
Baza informaţională a lucrării este formată din monografii, publicaţii periodice ale autorilor
autohtoni şi străini. Datele statistice au fost preluate din publicaţiile informative ale Biroului
Naţional de Statistică, ale Băncii Naţionale a Moldovei şi din alte surse oficiale ale organelor
abilitate în sfera economiei.
Scopul cercetării a determinat structura lucrării:
Capitolul I – „Abordări teoretice privind investiţiile străine” – conţine noţiuni generale
despre investiţiile străine, cum sunt abordate investiţiile în contextul globalizării şi evoluţia
societăţilor transnaţionale ca promotori a investiţiilor străine directe. De asemenea în acest capitol
se studiază necesitatea investiţiilor străine pentru economiile în tranziţie.
Capitolul II – „Tendinţe în evoluţia investiţiilor străine în plan mondial”, cuprinde analiza
evoluţiei investiţiilor străine pe plan mondial şi în Republica Moldova şi analiza comparativă a
experienţei diferitor ţări în promovarea strategiilor de atragere a investiţiilor străine.
Capitolul III – „Rolul şi eficienţa investiţiilor străine directe în stabilizarea şi creşterea
economică din Republica Moldova” – include o analiză şi o estimare a situaţiei reale privind
atragerea investiţiilor străine în economia Republicii Moldova. A fost abordată problema impactului
4

investiţiilor străine asupra performanţei economice a republicii. S-a încercat argumentarea
necesităţii atragerii investiţiilor străine în economia naţională, ca unul din factorii principali de
redresare a economiei naţionale.
Teza de magistru cuprinde, de asemenea, un şir de tabele, grafice şi anexe. Lucrarea se
încheie cu propuneri, argumente privind elaborarea politicii active de atragere şi promovare a
investiţiilor străine directe în Republica Moldova. Comunitatea umană tinde spre o lume nouă,
dinamică şi necunoscută, deaceea sunt necesare principii şi criterii de organizare economică
principial efective şi noi. În concluzie putem menţiona că politica investiţională a unui stat este
chemată să asigure un anumit echilibru al raportului naţional privind armonizarea intereselor
investiţiilor străine cu cele naţionale.
Cuvinte-cheie: investiţii, investiţii străine directe, risc investiţional, eficienţă a investiţiilor,
climat investiţional, politică investiţională, societate transnaţională, creştere economică, economie
în tranziţie, relaţii economice internaţionale.

5

Capitolul I. Abordări teoretice privind investiţiile străine
1.1 Investiţiile străine: delimitări conceptuale şi metodologice
O componentă dinamică a procesului de integrare regională şi globalizare a economiei
mondiale o constituie investiţiile străine care în perioada ultimilor decenii au exercitat un puternic
impact asupra creşterii economice, dinamicii comerţului exterior şi orientării structurilor de
producţie din toate ţările lumii.
Investiţia este apreciată drept o acţiune de alocare a resurselor în scopul creşterii economice
şi asigurării unor premise de dezvoltare pentru viitor. Conţinutul acestei noţiuni este sofisticat şi
necesită o abordare complexă:


în sens larg – aceasta poate fi privită ca direcţionarea unui anumit capital

pentru a se realiza ceva nou sau ceva care trebuie readus la un aspect îmbunătăţit substanţial,
în scopul producerii unor bunuri materiale de pe urma cărora să se poată obţine unele
venituri suplimentare.


în sens restrîns – investiţia se materializează în cheltuieli făcute pentru

crearea sau obţinerea unor bunuri materiale a căror valoare şi durată de folosinţă este, de
obicei, mare.
Diverşi specialişti consideră că acest concept reprezintă:
-

o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, într-un proiect sau o activitate cu

scopul de a crea un spor de avuţie, atît la nivelul individului, cît şi al firmelor şi societăţilor,
în general;
-

un flux al valorilor care au ca punct iniţial fondurile financiare, o parte a

veniturilor şi economiilor realizate. Transformarea fondurilor băneşti necesare presupune
existenţa unor materiale de construcţii, utilaje şi echipamente tehnologice ce se vor monta în
cadrul viitoarelor unităţi precum şi capacităţile de producţie, de construcţie-montaj, etc.;
-

investiţiile urmăresc un scop, care nu înseamnă numai un spor de producţie şi

de avuţie prin crearea de noi capacităţi de producţie de folosinţă îndelungată, ci şi de un
cîştig suplimentar, un profit;
-

investiţiile sunt o cheltuială efectuată în prezent, cu caracter cert, în scopul

obţinerii unor efecte viitoare, adesea incerte, ceea ce crează şi un risc, deoarece decalajul de
timp dintre momentul investirii şi cel al obţinerii rezultatelor scontate, poate crea situaţii
imprevizibile;

6

-

activitatea investiţională este strîns legată de funcţionarea normală a

întregului sistem economic pentru a putea produce, în timp, o acumulare viitoare de capital
fix.
Tipologia investiţiilor cunoaşte o amploare considerabilă. Astfel, acestea pot fi analizate
pornind de la mai multe criterii:
A. După forma de investire:
- investiţii de capital – se realizează prin cumpărarea de bunuri ce vor servi la crearea unor
produse în viitor şi care vor aduce un anumit profit scontat.
- investiţii financiare – constau în achiziţionarea de valori, cum ar fi hîrtii de valoare, opere
de artă sau crearea de depozite bancare care să aducă profit sub forma dobînzilor. Cea mai
importantă formă de investiţie financiară este investiţia de portofoliu (cumpărarea de acţiuni, într-o
firmă sau alta sau plasamentul de capital într-o bancă sau altă instituţie de pe piaţa de capital).
B. După destinaţia obiectivelor de investiţii există:
- investiţii productive;
- investiţii neproductive.
Investiţiile cu caracter productiv sunt destinate realizării bunurilor materiale, iar cele
neproductive sunt efectuate în scopuri sociale, culturale, pentru îmbunătăţirea potenţialului uman.
C. După modul de execuţie:
- investiţii executate în antrepriză – de către unităţi specializate;
- investiţii executate în regie – de investitor sau agentul economic declanşator, viitorul
proprietar al obiectivului de investiţii.
D. După caracterul lucrărilor, investiţiile pot fi:
- investiţii pentru construirea unor obiective noi;
- investiţii pentru refacerea (reconstituirea) acestora, dezvoltarea sau transformarea lor, ca şi
unele investiţii pentru înnoirea unităţilor existente, atunci cînd progresul tehnic impune
retehnologizarea.
E. După sursa de finanţare:
- surse proprii: partea din profitul net, căpătat în activitatea economică, amortismentul
acumulat, poliţa de asigurare, investiţii financiare de lungă durată, efectuate anterior şi termenul
cărora expiră în perioada dată, reinvestirea sumei căpătate în urma vînzării unei părţi din capitalul
fix ş.a.;
- surse atrase – emiterea şi vînzarea de acţiuni, emiterea certificatelor investiţionale, alocaţii
din fondul statutar, mijloace acordate de către stat;

7

- surse împrumutate – împrumuturi bancare pe termen lung şi mijlociu, credite externe,
emisiune de obligaţiuni, împrumutul fiscal investiţional, leasing investiţional.
F. După durata mişcării capitalului:
- investiţii pe termen scurt (<1an);
- investiţii pe termen mediu ( 1an-5ani);
- investiţii pe termen lung ( >5 ani) .
G.Din punct de vedere al proprietăţii:
- investiţii private – efectuate de sectorul privat;
- investiţii publice – efectuate de Guvern.
H. După stadiul de executare a investiţiilor, pot fi:
- investiţii în curs de realizare (neterminate);
- investiţii terminate (cele la care lucrările au fost încheiate);
- investiţii restante (cele care, la termenele finale prevăzute nu au fost realizate, ci ulterior, la
alte date.)
I. Din punct de vedere al destinaţiei:
- investiţii directe – concretizate în utilaje , fabrici, clădiri, etc.
- investiţii colaterale – concretizate în materiale şi servicii sau utilităţi – curent, apă, şosele,
etc.
- investiţii conexe – concretizate în obţinerea unor materii prime, energie, servicii, etc.
J. Din punct de vedere al teritorialităţii:
- investiţii interne – se efectuează în interiorul graniţelor naţionale ale unei ţări;
- investiţii străine – se efectuează în alte ţări.
Investiţiile străine sunt acele investiţii care sunt rezultate din tranzacţiile internaţionale,
cărora le este propriu un element de extraneitate şi care constau în plansamente de capital sub formă
de active reale (clădiri, echipamente industriale, mijloace de transport, etc) sau financiare (acţiuni,
obligaţiuni, plansamente bancare) în scopul asigurării unui venit şi unei creşteri.
Formele concrete prin care o firmă poate realiza o investiţie internaţională sunt:


Construirea „pe loc gol ” a unei societăţi comerciale, sau înfiinţarea unei filiale în
străinatate;



Cumpărarea de acţiuni şi/sau obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă
din altă ţară;



Preluarea unei firme străine sau fuzionarea cu o astfel de firmă;

8



Acordarea de credite financiare unor agenţi economici dintr-o altă ţară, sau unor
agenţi economici străini ce operează pe propria piaţă;



Închierea de contracte internaţionale de leasing şi franchesing numai în măsura în
care acestea vizează şi acţiuni internaţionale.

Investitor străin este persoana încadrată în activitatea investiţională din Republica Moldova
care poate fi:
a) persoană fizică cetăţean străin cu reşedinţă permanentă în alt stat sau apatrid cu reşedinţă
permanentă în străinătate;
b) persoană juridică, formată în conformitate cu legislaţia unui alt stat, avînd sediu în acel
stat sau persoană juridică avînd sediu, administraţie centrală sau loc principal de activitate
înregistrat în alt stat;
c) organizaţie sau asociaţie creată în urma unui tratat între state ori alte subiecte de drept
internaţional. [1, nr.63/344]
Investiţia străină apare în principal sub două forme: investiţii străine directe şi investiţii
străine de portofoliu.
Investiţiile străine directe constau în achiziţionarea pachetului de acţiuni de control, în
cumpărarea unor întreprinderi sau construirea lor pe loc gol, în străinătate. Majorarea capitalului
unei filiale externe sau un împrumut acordat acesteia de către firma-mamă reprezintă, deasemenea,
investiţii directe. Acest transfer de capital oferă agentului economic emitent dreptul de decizie şi
control asupra conducerii, exploatării şi aplicării proiectului în care a investit.
În materialele Fondului Monetar Internaţional investiţiile străine directe sunt definite în felul
următor: ,, Investiţiile străine sunt investiţiile efectuate pe termen lung de rezidentul unei ţări într-o
întreprindere-rezident al altei ţări. Investiţiile pe termen lung presupun existenţa relaţiilor de lungă
durată între investitor şi întreprindere şi influenţa considerabilă a investitorului asupra conducerii
acestei întreprinderi”.
Definiţia formulată de UNCTAD : ,, Investiţia străină directă reprezintă o relaţie pe termen
lung, care reflectă interesul de durată al investitorului şi posibilitatea sa reală de a controla entitatea
situată în ţara străină, unde face investiţia”
Motivaţia investitorului a fost şi rămîne întotdeauna obţinerea unui beneficiu.
În cadrul investiţiilor străine directe, investitorii străini urmăresc anumite scopuri. În
dependenţă de acestea, ei se pot clasifica în:

9

1.

Căutători de resurse, care se motivează pe ideea exploatării facile a unor

factori de producţie (materii prime ieftine, forţă de muncă semicalificată, acces la tehnologii
de vîrf în domeniul respectiv).
2.

Căutători de pieţe – sunt întreprinderi multinaţionale care doresc să-şi extindă

sau consolideze segmetul de piaţă în condiţiile producţiei ,,pe loc”.
3.

Căutători de eficienţă – sunt companii multinaţionale care:

a) caută avantaje în alte zone, regiuni ale lumii, avînd structura de produse
diversificată, beneficiind de factori de producţie mai puţin costisitori;
b) investesc în alte state cu un nivel comparabil pentru a beneficia de avantajele
economiei acestora.
4.

Căutători de active strategice – urmăresc să obţină extinderea prin

achiziţionarea unor active (firme) din ţările respective.
Principalele criterii de care ţine seama o investiţie directă pe piaţa externă sunt următoarele:
a)

Stabilitatea politică – presupune o continuitate a politicilor de stat, o evoluţie

favorabilă a reglementărilor juridice şi a altor acte normative.
b)

Puterea economică a ţării receptoare – se exprimă prin anumiţi parametri

specifici: PIB, suprafaţă, numărul populaţiei, resurse naturale ş.a.
c)

Forţa de muncă, întrucît numeroase companii din ţările dezvoltate investesc

în state în curs de dezvoltare, datorită preţului redus al forţei de muncă, existenţei
personalului tehnic pe plan local, capabil să facă faţă cerinţelor investitorului.
d)

Infrastructura – respectiv, terenul industrial, starea drumurilor şi căilor ferate,

reţele electrice şi telecomunicaţii, resurse de apă etc.
e)

Sistemul financiar bancar - prin prisma adaptabilităţii la mecanismele pieţei

libere , a structurii şi a nivelului de funcţionare.
f)

Climatul de afaceri – reflectat de experienţa anterioară şi de contextul

anumitor oportunităţi.
g)

Calitatea vieţii - care poate influenţa favorabil sau nefavorabil decizia de a

investi.
Investiţiile străine directe sunt un domeniu de activitate al întreprinderilor mari, numite
întreprinderi, firme, corporaţii internaţionale. În prezent, rolul societăţilor transnaţionale (STN) este
în continuă creştere, ele participînd intens atît la organizarea producţiei, cît şi la distribuţia de bunuri
şi servicii la nivel mondial. Aceste firme transnaţionale şi sunt generatoare de investiţii străine
directe, care nu reprezintă pur şi simplu, un transfer de capital dintr-o ţară în alta, ci constituie

10

extinderea activităţii firmelor transnaţionale din ţările de origine în alte ţări străine, numite „ţărigazdă”, ori ţări receptoare de investiţii.
Investiţiile străine directe pot fi efectuate, în dependenţă de diviziunea muncii în cadrul
STN, atît „pe orizontală”(investiţiile efectuate de STN-uri în alte ţări, în care se fabrică aceleaşi
produse pe care ele le fabrică în ţările de origine), cît şi „pe verticală”(investiţiile efectuate cu
scopul realizării unor produse intermediare necesare pentru producţia de bază a STN, care are loc în
ţara de origine).
Dezvoltarea rapidă a societăţilor transnaţionale a dus la creşterea considerabilă a fluxurilor
de ISD în economia mondială, la intensificarea concurenţei şi adîncirea diviziunii muncii
internaţionale. În perioada 1999-2004, numărul total al STN a sporit de la 37 mii pînă la 70 mii, (un
spor de 1,7 ori), iar numărul filialelor amplasate în străinătate a crescut de la 170 mii pînă la 690 mii
(un spor de 4 ori). În 2004, acestea administrau aproape 80 % din totalul investiţiilor străine pe plan
mondial.
Investiţiile de portofoliu reprezintă o varietate de investiţie externă concretizată în
plasamente de fonduri în străinătate, în achiziţionarea de valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni, titluri
de credit). De regulă investiţia externă de portofoliul presupune cumpărarea de hîrtii de valoare
emise de firme sau de state străine. Firma care finanţează (prin cumpărarea de acţiuni sau
obligaţiuni) nu participă la conducerea activităţii economice a firmei emitente şi nici nu deţine
controlul asupra acesteia.
Investiţii de portofoliu reprezintă efectuarea transferurilor de mijloace băneşti în scopul
obţinerii veniturilor, pentru:
a) participarea într-o persoană juridică ce se înfiinţează/ existentă în străinătate prin
depunerea/achiziţionarea unor participaţiuni ce constituie mai puţin de 10% din capitalul social al
acesteia;
b) achiziţionarea instrumentelor financiare tranzacţionate pe piaţa de capital şi piaţa
monetară (de exemplu, obligaţiuni, hîrtii de valoare de stat, certificate de depozit, instrumente
financiare derivate ş.a.). [5]
Dezvoltarea şi accelerarea investiţiilor de portofoliu este rezultatul a numeroşi factori cum ar
fi: dezechilibrul balanţelor de plăţi, excedentele comerciale ale unor ţări care îşi plasează fondurile
pe această piaţă, politica excesiv de restrictivă a unor state în domeniu creditului intern etc.
În toate ţările lumii receptoare de asemenea investiţii trebuie să existe anumite clarificări
cuprinse în legi şi reglementări specifice investiţiilor de portofoliu.
Fluxurile investiţiilor de portofoliu se derulează în funcţie de zonele din care provin
solicitatorii, cît şi de ţările din care sunt lansate împrumuturile. Aşa cum rezultă din datele statistice
11

internaţionale, cele mai numeroase împrumuturi sunt lansate pe piaţa ţărilor dezvoltate în special
Elveţia, SUA, Luxemburg, Germania, iar în ultimii ani, Japonia.
Orientarea investiţiilor de portofoliu spre o zonă sau alta se află sub impactul mutaţiilor din
cadrul economiei mondiale, ceea ce demonstrează că acest flux al investiţiilor rămîne un domeniu
dinamic şi plin de fascinaţie atît în plan teoretic cît şi în plan practic.
Contribuind sau participând la capitalul propriu al firmelor, atât investiţiile străine directe
(ISD), cât şi investiţiile străine de portofoliu (ISP), pot să favorizeze dezvoltarea sectorului de
întreprinderi din ţara gazdă. Există, totuşi, diferenţe importante cu privire la motivaţia celor două
tipuri de investiţii, precum şi în ceea ce priveşte impactul lor asupra economiilor ţărilor gazde, pe
termen scurt şi lung.
În ultima instanţă, exercitarea controlului este cea care doesebeşte cele două categorii de
investiţii externe. O investiţie de portofoliu se poate transforma într-o investiţie directă, în condiţiile
în care o participare minoritară se transformă într-una majoritară. Tipul de investitor este şi el
diferit. În timp ce investitorii de investiţii străine directe sunt firme angajate în producţia de bunuri
şi servicii, investitorii de capital de portofoliu sunt cei mai adesea instituţii financiare, investitorii
instituţionali (ca de exemplu: fonduri de pensii, companii de asigurare, trusturi de investiţii) sau
indivizi care sunt interesaţi, în principal, în rentabilitatea financiară a investiţiilor lor.
O problemă pe care şi-o pune orice investitor este „riscul investiţional”, care presupune
posibilitatea de a suporta o pierdere, în loc de a beneficia de profit.
În condiţiile economiei de piaţă, unde arbitrul principal este concurenţa, caracterul căreia
depinde de confruntarea liberă a cererii şi ofertei, persistă o permanentă stare de incertitudine, care
generează un anumit risc. Acesta poate fi risc de firmă sau risc de ţară, în funcţie de cine emite
factorul de risc.
Riscul de firmă conţine acei factori care depind de condiţiile interne ale unei firme şi care
pun sub semnul incertitudinii realizarea unor proiecte sau programe de investiţii sau de afaceri
legate de o anumită firmă [21, p.73]. Probabilitatea ca rezultatele aşteptate să fie obţinute depinde
de un şir de factori:


situaţia financiară a întreprinderii;



condiţiile pieţei creditului;



abilităţile managerilor firmei de a gestiona resursele de care dispun;



relaţiile cu furnizorii de resurse materiale şi financiar-bancare, etc.

La etapa luării deciziei de investire, pentru preîntîmpinarea unei situaţii dezavantajoase se
impune necesitatea efectuării unui studiu de piaţă minuţios.

12

Riscul de ţară este determinat de factori macroeconomici şi politici şi măsoară capacitatea
unei ţări de a furniza companiilor private rezidente, sau nerezidente, precum şi entităţilor
guvernamentale valuta necesară derulării activităţii acestora.
În funcţie de dimensiunea riscului, acesta poate fi:
-

de nivel minim, sau zero;

-

de nivel redus, atunci cînd prin investiţie sunt aduse modificări reduse obiectivului.

-

de nivel mediu, atunci cînd investiţiile ţin de ridicarea nivelului productivităţii muncii;

-

de nivel ridicat, atunci cînd în cadrul investiţiilor de dezvoltare şi extindere se implică
factori care aduc incertitudine şi sunt legaţi de situaţia pieţei de desfacere.

-

de grad foarte ridicat, în situaţia în care, se investeşte în proiecte de cercetare-dezvoltare,
care presupun rezultate preponderent incerte.
O altă grupare a riscurilor face deosebirea între:
1. riscuri în afaceri;
2. riscuri financiare.[21, p.20]
Riscul în afaceri este determinat de progresul tehnic şi de efectele acestuia:modificări în

preferinţele consumatorilor, accesul la materii prime şi piaţă de desfacere, etc.
Riscul financiar intervine în dependenţă de modul în care întreprinderea îşi onorează
obligaţiunile faţă de creditori - societăţile bancare şi este determinat de evoluţia nivelului ratei
dobînzii în raport cu rata rentabilităţii activităţii economice. Dacă rata dobînzii creşte cu ritmuri mai
accelerate decît rentabilitatea aşteptată din proiectul investiţional, datorită procesului inflaţionist sau
cererii insolvabile, reduse, apare riscul pierderii capitalului, care poate cauza falimentul firmei.
În activitatea oricărei societăţi comerciale se pot deosebi, deasemenea, mai multe forme de
risc, cum ar fi:[21, p.20]
-

riscul de faliment, intervenit atunci, cînd unitatea nu mai poate face faţă sub nici o formă,
cheltuielilor necesare;

-

riscul de insolvabilitate, atunci cînd unitatea nu mai dispune de resurse financiare pentru aşi achita unele angajamente ca: salarii, impozite, etc;

-

riscul pierderii autonomiei, care se declanşează înainte de apariţia crizei de insolvabilitate,
întreprinderea constatînd progresiv că nu mai are posibilitatea de a acţiona, pierzîndu-şi
relaţiile cu ceilalţi agenţi economici;

-

riscul scăderii rentabilităţii, atunci cînd beneficiul nu mai creşte proporţional cu creşterea
capitalului, ci într-o proporţie mai mică.

13

Orice întreprindere este influenţată într-o măsură oarecare de unul sau cîţiva din factorii de
risc enumeraţi mai sus, deaceea la elaborarea proiectului investiţional aceştia trebuie luaţi în calcul
neapărat.
Rezultatul favorabil al activităţii investiţionale este caracterizat prin prisma noţiunii de
„eficienţă”. Eficienţa va fi cu atît mai mare, cu cît raportul dintre efectul pozitiv obţinut şi efortul
depus va fi mai mare. Drept efort poate fi considerat consumul de materii prime şi materiale, resurse
umane şi financiare, iar efectul poate fi reprezentat de realizarea scopului propus.
Din punct de vedere matematic, eficienţa se determină după formula:
E=R/C, unde:
R – reprezintă efectul (rezultatul) propus (obţinut);
C – reprezintă efortul (consumul) propus (realizat).[31, p.73]
Problema eficienţei este una permanentă, deoarece resursele care pot fi utilizate în scopul
realizării proiectului investiţional sunt limitate şi epuizarea lor îi determină pe managerii
întreprinderilor să ia măsuri de economisire a lor, pentru a maximiza durata lor de utilizare.
În afară de faptul că investiţia are efecte pozitive asupra emitentului, aceasta mai generează
şi unele avantaje pentru economia receptoare. Fiind conştiente de acest fapt, guvernele ţărilor recurg
în majoritatea cazurilor la stimulente investiţionale, care au menirea de a determina o activitate
investiţională cît mai activă, atît a agenţilor locali, cît şi a celor străini. O atenţie deosebită este
acordată investiţiilor străine directe în acest sens, fapt demonstrat prin includerea în politicile
specifice ale statelor a unei game largi de stimulente care să sporească atractivitatea economiilor
respective pentru acest tip de investiţii. Tipul şi modul de acordare a stimulentelor investiţionale
sunt determinate de gradul de dezvoltare a ţărilor gazdă, de rolul pe care-l joacă investiţiile străine
directe în politica economică a statului şi de experienţa acumulată în practicarea acestor
instrumente.
În statele dezvoltate se pune accentul pe dezvoltarea regională şi sectorială a economiei. În
general este promovată egalitatea de tratament între investitorii locali şi cei străini. Aceasta nu
exclude, însă, prevederea unor pachete de stimulente deosebite în cadrul unor programe speciale, de
atragere a anumitor investitori străini. În ultimii ani, această activitate a luat amploare, generînd
apariţia unor instituţii specializate de promovare pe piaţa internaţională a investiţiilor străine
directe.
Aceste ţări utilizează, în scopul înviorării activităţii investiţionale, stimulente de ordin fiscal,
în special amortizarea accelerată, scutiri totale sau parţiale de la plata impozitelor şi taxelor, etc.
Însă o importanţă şi mai mare o au stimulentele financiare, care iau forma subvenţionării directe a
unor cheltuieli legate de implementarea unor proiecte investiţionale direcţionate spre anumite
14

scopuri prioritare: infrastructură, agricultură, ş.a., sau chiar forma participării în comun cu
partenerul străin la implementarea proiectului .
Se mai folosesc un şir de măsuri nefinanciare pentru impulsionarea nivelului de investire,
cum sunt: prestarea de servicii diverse (consultanţă, informare, orientare, arendă); furnizarea de
terenuri; asigurarea pieţei de desfacere, etc.
Deasemenea se recurge la crearea unor zone cu regimuri fiscale deosebite, care concentrează
un set de facilităţi acordate investitorilor. Tipurile acestor zone au evoluat foarte mult în timp,
ajungîndu-se la forme de tip ,,parc industrial”, ,,parc alimentar” şi multe altele.
Atunci cînd statul acordă un anumit tip de stimulente, în special financiare, sau cînd acordă
dreptul de stabilire, impune o serie de cerinţe, cărora trebuie să corespundă proiectul investiţional.
Acestea sunt cerinţe de performanţă, de exemplu - un nivel minim al volumului producţiei fabricate,
al venitului din vînzări ş.a.
Spre deosebire de statele dezvoltate, ţările în curs de dezvoltare, deoarece se confruntă cu
lipsa mijloacelor financiare, cel mai des recurg la stimulente de ordin fiscal, care tind să atragă
investiţiile prin scutiri de la plata impozitului pe profit sau reduceri ale acestuia, scutiri de la taxele
vamale la importul de echipamente, sau alte bunuri destinate investiţiei. Aceste stimulente
deasemenea vizează anumite criterii de performanţă şi sunt orientate spre anumite sectoare.
Stimulentele financiare se limitează la acordarea de credite în condiţii avantajoase. Nici în ţările în
curs de dezvoltare nu lipsesc instituţiile specializate în activitatea de promovare investiţională, care
oferă servicii de consultanţă, formulează proiecte investiţionale, abordează direct firmele străine
potenţial interesate, acordă asistenţă postinvestiţională, etc.
Stimulentele acordate de ţările în curs de dezvoltare sunt, în general, destul de generoase şi
sunt oferite cu preponderenţă investitorilor străini.
În încheierea acestui paragraf e necesar să expunem că investiţiile externe au un rol
important pentru toate ţările. Este important ca fiecare ţără să promoveze o politică atractivă pentru
atragerea acestor investiţii.

1.2. Investiţiile străine – o nevoie reală şi obiectivă pentru economiile
în tranziţie

15

Nevoia de capital şi de investiţii care se ridică la un nivel mult peste posibilităţile economice
actuale impune ca o condiţie obiectivă aplecarea la capitalul străin sub forma atragerii de investiţii
directe de capital, caracteristică comună tuturor statelor ex – comuniste.
După anul 1990 a început să se înregistreze o orientare a fluxurilor de investiţii străine şi
spre statele care au pornit pe calea construirii economiei de piaţă. Orientarea ireversibilă a fostelor
state socialiste din Europa Centrală şi de Est spre economia de piaţă a trezit un interes real din
partea investitorilor străini faţă de economiile acestor ţări. Interesul investitorilor este destul de
explicabil. Ţările din Europa Centrală şi de Est reprezintă o posibilitate de utilizare a resurselor
umane calificate şi a altor resurse valoroase la un preţ mai redus. Ele reprezintă, de asemenea, o
posibilitate pentru extinderea pieţelor de desfacere a producţiei firmelor transnaţionale.
Este ştiut faptul că obstacolul principal în tranziţia spre economia de piaţă a acestor state îl
constituie lipsa de capital, necesar pentru modernizarea întreprinderilor.
Astfel, toate ţările pornite pe calea tranziţiei sunt interesate în atragerea investiţiilor străine.
Evident fiecare ţară aparte, fără suportul investitorilor străini, este lipsită de posibilităţile asigurării
unei creşteri economice stabile. Anume activitatea investiţională a fost şi rămâne forţa motrice de
asigurare a creşterii economice.
Economiile în tranziţie s–au pomenit într-o stare extrem de precară, înregistrînd chiar din
primii ani de iniţiere a reformelor economice o scădere masivă a produsului intern brut, a producţiei
industriale, o inflaţie fără precedent şi o scădere a nivelului de trai al populaţiei. Iar după, cum se
ştie, între evoluţia PIB şi dinamica volumelor de investiţii există o corelaţie directă. Creşterea
investiţiilor în capital fix duce şi la creşterea PIB. De aceea statele aflate în tranziţie la economia de
piaţă au o nevoie reală de investiţii străine.
Cea mai puternică ancoră a capitalului străin în regiunea Europa de Est s-a dovedit procesul
de privatizare. Ţările care au vîndut rapid active ale statului, precum Ungaria, sunt şi cele care au
înregistrat cele mai timpurii şi susţinute creşteri ale fluxurilor de ISD.
Mersul reformei şi asigurarea unui mediu economic funcţional a constituit un alt factor
important în asigurarea unor intrări susţinute de investiţiile străine. Este ceea ce s-a întîmplat în
Polonia şi Republica Cehă.
În fine, evoluţia legislaţiei în materie a constituit un alt factor care şi-a pus amprenta asupra
volumului capitalului antreprenorial atras. Puseuri de acordare şi retragere a stimulentelor, de regulă
fiscală, menite să sporească interesul investitorilor străini au existat în fiecare ţară din regiune, dar
nu toate au reuşit să păstreze coerenţa legislaţiei.
După cum se poate constata, toţi factorii menţionaţi ţin de receptorul de investiţii şi nu de
capabilităţile şi interesele firmelor investitoare. Faptul nu este întâmplător. Conform unui studiu al
16

Foreign Investment Advisory Service – Banca Mondială, dacă decizia de a investi în Europa în
tranziţie constituie o decizie strategică, alegerea amplasării efective a localizării se face în funcţie
de anumiţi factori specifici economiilor – gazdă. [ 48, p.67]
Toate ţările cu economia în tranziţie au conştietizat importanţa şi rolul investiţiilor străine în
restructurarea economiilor naţionale şi asigurarea creşterii economice, ceea ce a contribuit la
crearea condiţiilor relativ favorabile pentru atragerea investiţiilor străine.
Organismele financiare internaţionale şi marii investitori recunosc necesitatea acută a
economiilor ţărilor din Europa Centrală şi de Est în resurse financiare, fără de care economiile
acestor ţări nu pot fi integrate în fluxurile mondiale de schimburi economice.
În acelaşi timp este dovedit impactul pozitiv al investiţiilor străine directe asupra dezvoltării
economice a fiecărei ţări receptoare de investiţii. Deşi investitorii străini acţionează, în primul rând,
în interesul propriu, totuşi prezenţa lor în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv în cele aflate în
tranziţie spre economia de piaţă, este absolut necesară.
Necesitatea în investiţii străine directe în ţările din Europa Centrală şi de Est este amplificată
şi de nivelurile tehnic şi tehnologic nesatisfăcătoare, determinate de dotarea întreprinderilor cu
tehnică veche, cu o productivitate redusă. Parcurgerea cu succes a tranziţiei spre economia de piaţă
în aceste ţări este în funcţie directă de restructurarea economiilor naţionale în baza retehnologizării
lor.
În statele cu economie în tranziţie, în care fluxuri mai consistente de ISD au apărut ceva mai
tîrziu, fiind puternic legate de procesul de privatizare (care presupune, în general, înainte de
obţinerea de profituri, restructurare), cum sunt Polonia, Republica Cehă şi România şi valoarea
profiturilor repatriate este scăzută, dar totuşi în creştere. Faptul poate fi explicat chiar prin valoarea
scăzută a profiturilor înregistrate în mod obiectiv sau prin eventuala opţiune a firmelor străine de a
reinvesti profiturile în economia – gazdă.
În ceea ce priveşte România, se poate constata că în ultimii ani, ponderea cea mai mare în
ansamblu ISD a revenit majorărilor de capital, în detrimentul intrărilor de noi fluxuri investiţionale.
În anul 2006, un an important pentru România din punct de vedere politic şi economic (intrarea în
2007 în UE), se înregistrează investiţii străine în sumă de 10 miliarde de euro.
Investiţiile străine continuă să crească în Europa Centrală şi de Est, atât pe fluxurile de
intrare, cât şi pe cele de ieşire. Fluxurile de intrare au crescut de la 25 miliarde dolari SUA în 2002,
la 27 miliarde dolari SUA în 2005. Fluxurile de ieşire au crescut într-un ritm mai rapid, iar
majoritatea acestor fluxuri de ieşire, respectiv 3 miliarde dolari SUA, provin din Federaţia Rusă.
Investitorii străini au jucat un rol însemnat în dezvoltarea economică, contribuind la
creşterea substanţială a volumului capitalului fix şi, paralel, efectuând modernizarea fondurilor fixe
17

ale întreprinderilor procurate, deşi fluxul de ISD în economia acestor ţări a fost foarte diferit de la an
la an [tabelul 1].

Tabelul 1
Cota fluxului de ISD în investiţiile globale în capitalul fix, (%)
19941999
(în medie,
anual)
Ungaria
Polonia
Slovacia
Slovenia
Republica Cehă

33,0
12,2
4,6
4,9
9,5

Albania
Bulgaria

25,9
11,8

Bosnia şi Herţegovina

2000

2001

2002

Ţările membre ale UE
34,4
28,8
24,5
15,9
18,4
23,8
8,8
7,1
36,6
4,5
1,9
2,8
22,3
41,3
32,7
Ţările Europei de Sud-Est
9,2
6,7
20,5
32,4
41,8
50,6

2003

2004

2005

2006

32,1
14,9
26,3
7,9
33,6

19,1
11,4
62,2
32,3
44,5

13,5
11,1
6,8
2,9
11,6

18,6
14,5
11.1
6,5
15,4

25,9
32,8

15,1
31,8

22,7
36,5

26,0
49,2

4,2

16,5

16,4

12,3

24,1

37,4

29,7

20,5
26,5

5,3
16,5

30,0
14,8

86,5
13,9

12,4
11,7

16,5
12,2

16,2
31,7

8,7

2,0

11,5

20,3

81,1

24,6

Croaţia
18,5
31,6
27,1
35,0
Sursa: UNCTAD,FDI, database.www.unctad.org/tdistatistics

20,3

21,8

11,4

Macedonia
România
Serbia şi Muntenegru

2,0
5,8

Volumul important al investiţiilor străine directe a contribuit la excluderea ori reducerea
disproporţiilor macroeconomice interne, precum şi la ameliorarea balanţei de plăţi, deoarece ISD
reprezentau surse suplimentare de valută străină şi încasări bugetare. Astfel, doar în anul 2004
raportul fluxului net al ISD, faţă de soldul negativ al balanţei de plăţi, a constituit, în Ungaria,
34,5%, în Polonia - 96,1%, în Republica Cehă - 53,1%, în România - 31,7%.
Cât despre Republica Moldova putem afirma că situaţia social-economică dificilă este
generată de o criză economică acută, a cărei redresare necesită investiţii considerabile. Însă, în
condiţiile de criză economică, resursele financiare proprii nu sunt suficiente pentru a asigura
schimbările social-economice în societate. În condiţiile create un rol deosebit în modernizarea şi

18

asigurarea eficienţei economiei republicii îi revine investiţiilor străine. Volumul investiţiilor străine
acumulat în economia naţională în 2007 (în semestrul I) a fost evaluat la 1505,38 mil. USD.
În încheierea acestui paragraf este necesar să expunem opiniile unui economist din
România, A. Mazilu, care a formulat următoarele concluzii:


investiţiile străine directe sunt în mod obiectiv necesare acestor state (ţărilor în

tranziţie), dat fiind stadiul incipient de dezvoltare a avantajelor lor competitive, moştenirea unor
structuri economice distorsionate, opţiunea lor pentru economia de piaţă şi aruncarea firmelor
naţionale în competiţia dură de pe plan internaţional. Nu în ultimul rând, repunerea pe bate private
a economiei în condiţiile unui capital autohton insuficient, aflat în formare, implică cu necesitate
prezenţa investitorilor străini în procesul de privatizare;


volumul de investiţii străine atrase de ţările cu economie în tranziţie este, pe

ansamblu, sub necesităţile şi sub aşteptările acestora. Capacitatea de impact a acestor fluxuri este
puternic inegală, în funcţie de distribuţia stocului regional;


efectele investiţiilor străine directe asupra economiilor în tranziţie, care au

receptat un volum semnificativ, s-au structurat aleator, în funcţie de întâlnirea intereselor firmelor
investitoare cu caracteristicile ofertei statelor – gazdă, precum şi în funcţie de raportul de forţe
între părţi în procesul de negociere. Rezultatul unei astfel de evoluţii este, după cum am văzut,
unul de compromis pentru ţările în tranziţie, compromis între aşteptările lor deosebit de ridicate,
legate de impactul investiţiilor străine directe şi efectele concrete care, pe lângă beneficii,
înseamnă şi evoluţii mai puţin dezirabile”. [24, p. 125]
Ideile formulate de către A. Mazilu în baza analizei de impact al investiţiilor străine asupra
restructurării economice a ţărilor cu economie în tranziţie exprimă destul de clar rolul şi
importanţa lor. Aceste idei demonstrează şi necesitatea elaborării în fiecare stat a politicilor active
de atragere a investiţiilor străine directe, capabile nu numai să majoreze volumul investiţiilor, ci şi
să asigure şi atragerea investiţiilor de o anumită calitate, care ar contribui la creşterea
competitivităţii economice a acestei ţări.
Politicile active de atragere a investiţiilor străine directe ar contribui esenţial la modificarea
tendinţelor mişcării fluxurilor de investiţii străine directe, asigurând o orientare a lor spre ţările
aflate pe calea tranziţiei la economia de piaţă.

1.3. Investiţiile străine în contextul globalizării

19

La începutul secolului XXI, una din tendinţele de bază ale economiei mondiale rămîne
globalizarea. Globalizarea este un proces deosebit de dinamic al creşterii interdependenţilor dintre
statele naţionale survenite în urma extinderii şi aprofundării legăturilor transnaţionale, în tot mai
vaste şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale, culturale şi având ca efect faptul că
problemele devin mai curând globale decât naţionale, necisitând la rândul lor o soluţionare mai
curând globală decât naţională. În concepţia Forului Economic Mondial globalizarea se
subînţelege ca deschiderea pieţielor lumii şi formarea unei pieţe mondiale unice. Tendinţele
dezvoltării globale constau în internaţionalizarea prin creşterea producţiei bunurilor şi serviciilor,
în extinderea schimburilor internaţionale diversificate, în standardizarea modurilor de activitate
economică şi a cadrului instituţional. Toate acestea pot avea un suport real prin strategia politicii
comerciale externe adecvate fiecărei ţări. Deschiderea spre exterior crează avantaje de acces la
pieţe externe, la tehnologii avansate, investiţii străine.
Referindu-ne la globalizare nu putem trece cu vederea că ea deschide noi posibilităţi ţărilor
de a mobiliza un volum mai mare de resurse financiare.
Procesele de globalizare presupun o utilizare intensă a capitalului străin, care devine din ce
în ce mai pronunţat factor de relansare a economiilor naţionale în perioada de tranziţie. Fiind
apreciate ca o formă de globalizare, investiţiile străine directe dispun de unele avantaje faţă de cele
de portofoliu. Ele sunt mai puţin speculative, deoarece fluxurile financiare prin ISD nu pot fi
retrase imediat ca investiţiile de scurtă durată prin trezorerie sau hârtii comerciale.
Atragerea de capital străin este caracteristică pentru majoritatea ţărilor în tranziţie, însă
intensitatea alocării, prezentată prin ponderea volumul investiţiilor faţă de PIB este diferită: dacă în
unele ţări (Bulgaria, Croaţia) acest indice este de 7-9 %, atunci în Republica Moldova şi Albania –
numai de 3,5 – 4,1% , ceea ce mărturiseşte o pondere scăzută de investiţii în restructurarea
economiei.[16, p. 221]
În lumea contemporană atragerea capitalului străin este de mai multe ţări acceptată,
deoarece omenirea s-a debarasat de cele mai dubioase relaţii internaţionale şi îşi construieşte
economia pe noi principii. Singura modalitate eficientă de integrare în circuitul economic european
şi mondial este încurajarea exportului şi atragerea masivă a capitalului străin în economia
naţională. Conform practicii mondiale, majoritatea statelor în subdezvoltate au rezolvat problema
startului economic prin investiţii străine masive. Trebuie de menţionat că investiţiile străine
contribuie la restructurarea economiilor naţionale, specializarea şi integrarea lor conform cerinţelor
pieţei comune, necesităţilor regionale, reieşind şi din interesele naţionale.
Teoria investiţiilor stăine directe este parte integrată a teoriei firmelor multinaţionale.
Aproape toate fluxurile de investiţii străine directe sunt generate de firmele multinaţionale.
20

Corporaţiile transnaţionale au devenit un element principal în dezvoltarea economiei mondiale.
Dezvoltarea lor rapidă a dus la intensificarea concurenţei şi adîncirea divizării muncii
internaţionale. Corporaţiile transnaţionale contemporane au internaţionalizat producţia şi serviciile,
activitatea financiară şi, astfel, au creat şi au consolidat relaţiile economice internaţionale între
state.
Conform caracteristicilor date de UNCTAD corporaţiile transnaţionale deţin unităţi
economice în două sau mai mult ţări (în literatura de specialitate: 6 şi mai multe ţări).sistemul de
conducere a CTN permite aplicarea unei politici coordonate printr-un centru unic de administrare.
Subdiviziunile sau filialele CTN sunt legate reciproc prin menţinerea proprietăţii sau prin alt mod
care permite de a influenţa considerabil asupra activităţii acestor unităţi şi să repartizeze resursele
materiale şi financiar,e potenţialul intelectual, responsabilităţile.
După 1970, sectoare întregi ale industriei participă la integrarea activităţii lor pe pieţele de
producţie şi de desfacere internaţionale. Amploarea producţiei internaţionale şi a numărului de
întreprinderi multinaţionale, a fost determinată de: impactul tehnicilor informaţionale şi de transport
(care au determinat costurile şi riscurile procesului de conducere de la distanţă), de crearea de noi
tehnologii de producţie şi de marea varietate a instrumentelor financiare folosite pentru susţinerea
creşterii volumului şi complexităţii tranzacţiilor internaţionale. De asemenea, dezvoltarea firmelor
multinaţionale a fost favorizată de liberalizarea continuă a comerţului internaţional şi a fluxurilor de
investiţii.
Această categorie de investiţii este una dintre cele mai căutate şi se concretizează în mai
multe forme precum:
1. participarea minoritară la firmele unei ţări gazdă prin cumpărarea de acţiuni la bursa
locală;
2. participarea la înfiinţarea de firme mixte cu parteneri locali;
3. participarea majoritară la firmele dintr-o ţară gazdă prin cumpărarea de acţiuni, trecere
în proprietate particulară , swap sau alte modalităţi:
4. acordarea de licenţe unor firme din ţara gazdă.
Firmele transnaţionale nu acţionează numai în ţările dezvoltate, ci în toate ţările lumii; ele
reprezintă o puternică

forţă de coeziune a economiei mondiale, un liant care leagă între ele

economiile naţionale, în cadrul procesului de mondializare a economiei.
Firmele multinaţionale au cunoscut în ultimele decenii o creştere numerică semnificativă.
Dacă în anul 2000 numărul acestora era de 63000 atunci în 2005 acest număr se apropie de 79 000,
iar numărul filialelor, amplasate în străinătate a crescut de la 170 000 până la 700 000. Volumul
global acumulat al ISD în mărime de 9 trln. dolari în 2004 era proprietatea a 70 mii de STN. Acestea
21

administrau în anul 2004 peste 2/3 din întregul comerţ mondial şi mai mult de 80 mii din investiţii
străine. [37, p.108]
Avantajele competitive ale întreprinderilor din ţările dezvoltate au fost consolidate de secole
prin acumulări de capital, creştere economică şi îmbunătăţiri tehnologice. Peste 50 % din STN îşi au
originea în primele cinci ţări dezvoltate

(Franţa, Germania, Japonia, Anglia şi SUA). Dintre ţările

în dezvoltare deţin firme multinaţionale ţările mari şi cele nou industrializate. Dacă am considera
numai datele statistice reprezentative pentru SUA şi Japonia, 60% din întreprinderile multinaţionale
activează în industria prelucrătoare, 37% în servicii şi numai 3% în sectoare primare. Ca distribuţie
pe sectoare, cele mai mari firme multinaţionale sunt în următoarele sectoare industriale: chimic şi
farmaceutic, electronic, calculatoare şi automobile.
Datele expuse în tabelul 2 denotă faptul că STN reprezintă factorul de bază al creşterii şi
dezvoltării ţărilor în care ele funcţionează.
Tabelul 2
Cele mai mari 25 STN ale lumii: active, comerţul şi numărul angajaţilor,
anii 2001 – 2005
Anii
Indicatorii
2001
2002
2003
2004
2005
1513
1723
2006
2213
3832
Active
Total (mlrd. dolari),
740
829
999
1182
2647
dintre ele filiale străine
(mlrd. dolari),
cota în suma totală, %
48,9
48,1
49,8
53,4
69,0
1113
1187
1388
1530
3182
Comerţ
Total (mlrd. dolari),
562
611
751
854
1845
dintre ele filiale străine
(mlrd. dolari),
cota în suma totală, %
50,5
51,5
54,1
55,8
57,9
3446
3583
3657
3713
4402
Numărul angajaţilor
Total (mln. pers.),
1761
1759
1810
1845
2318
dintre ele filiale străine
(mln.pers),
cota în suma totală, %
51,1
49,1
49,5
49,7
52,6
Sursa : UNCTAD, World Investment Reports 2004-2006, comp. 1; Transnational
Corporations, volume 16, nr. 3 (december2007).
STN efectuează investiţii într-o anumită ţară doar cu condiţia obţinerii profitului suplimentar
la internaţionalizarea activităţii sale şi a avantajului monopolului. Prin natura lor, firmele
multinaţionale organizează producţia şi distribuţia de bunuri şi servicii la nivel mondial pe baza
relaţiei de proprietate asupra activelor de producţie sau prin alte mijloace de control.

22

Influenţele pozitive ale corporaţiilor transnaţionale asupra economiei mondiale sunt:
● distribuirea optimă a tuturor
● stimularea amplasării adecvate a producţiei
● răspândirea activă a produselor şi tehnologiilor noi
● favorizarea concurenţei
● dezvoltarea cooperărei internaţionale
● redistribuirea fluxurilor masive de investiţii între ţări
● modernizarea tehnologiilor şi dezvoltarea producţiei
● formarea noilor locuri de muncă.
De asemenea există şi influenţe negative ale CTN asupra economiei mondiale. Acestea sunt:
● pătrunderea în sectoarele care tradiţional sunt considerate zone ale intereselor de stat
● nerespectarea realizării politicii economice a şării gazde
● dezorgonizarea sectorului extern a economiei ţării gazde
● încălcarea legislaţiei naţionale din domeniul fiscal
● scutirea veniturilor companiilor fiice din diferite ţări de impozite prin utilizarea
mecanismului „preţului de transfer”
● stabilirea preţurilor înalte de monopol şi desfăşurarea unei activităţi care se
caracterizează prin exploatarea totală a resurselor naturale şi umane.
După criteriul ONU corporaţiilor transnaţionale (CTN) se consideră acele întreprinderi
internaţionale care au cifre de afaceri mai mare de 2 mlrd. dolari USD.
Pe teritoriul Republicii Moldova există deja un număr însemnat de filiale ale STN, amplasate
în diferite sectoare ale economiei. Cele mai mari STN în economia Republicii Moldova sunt: France
telecom, Lukoil, Knauf, Lafarge etc.
Una din corporaţiile transnaţionale care şi-a extins activitatea sa eficientă şi în Republica
Moldova este corporaţia „Lukoil” din Federaţia Rusă, care a fost organizată în anul 1991. Această
corporaţie a investit în economia Republicii Moldova cca 50 mil. dolari SUA. În baza investiţiilor
străine directe alocate de corporaţia transnaţională „Lukoil” în dezvoltarea companiei – fiice „Lukoil
– Moldova ”, într-un termen destul de redus, în republică au fost realizate obiective importante
pentru formarea şi funcţionarea normală a infrastructurii economiei naţionale.
Importanţa cea mai considerabilă a funcţionării companiei „Lukoil - Moldova” rezidă în
ponderea ei înaltă în formarea veniturilor bugetului de stat al republicii. Zilnic, ea transferă în
bugetul de stat peste 1 mil. lei în formă de diferite impozite şi taxe pe activitatea efectuată.

23

Activitatea companiei „Lukoil – Moldova”, alături de activitatea altor întreprinderi cu
investiţii străine şi impactul lor pozitiv asupra performanţei economice a Republicii Moldova,
confirmă că în prezent corporaţiile transnaţionale au devenit un factor important al evoluţiei
economiilor ţărilor în care ele funcţionează.
Firmele multinaţionale au o contribuţie importantă la formarea de capital în ţările gazdă, prin
economisiri şi investiţii, ele crează noi locuri de muncă generând salarii mai mari decât la
întreprinderile locale. În plus furnizorii locali au posibilitatea obţinerii unor venituri sporite.
În cadrul relaţiilor de afaceri cu întreprinderile locale, societăţile multinaţionale le transferă o
serie de cunoştinţe, acordându-le în unele cazuri asistenţă tehnică şi financiară. Totodată sunt
influenţate strategiile firmelor locale, spiritul întreprinzător al acestora şi orientarea lor spre export,
având un impact favorabil asupra eficienţei activităţilor economice din ţară gazdă.
Investiţiile străine directe contribuie la integrarea ţărilor mai puţin dezvoltate în economia
mondială, stimulează comerţul internaţional în special prin efectuarea unor importuri de maşini,
utilaje şi echipamente. Odată cu comerţul exterior, întreprinderile multinaţionale stimulează oferta de
servicii

necesară

comerţului

internaţional

(servicii

bancare,

de

asigurări,

transporturi,

telecomunicaţii) care contribuie la creşterea economică a ţărilor gazdă.
Extinderea activităţii economice a corporaţiilor transnaţionale pe teritoriul tuturor
continentelor şi ţărilor, intensificarea fluxurilor de investiţii străine directe au contribuit considerabil
la globalizarea economiilor naţionale.
Globalizarea, ca proces obiectiv, ar trebui să asigure dezvoltarea şi afirmarea tuturor
economiilor naţionale. Însă globalizarea s-a realizat, până acum, cu efecte contradictorii, ceea ce
generează diferite contraziceri între unele state şi stări de criză în relaţiile economice internaţionale.
Totuşi, cu toate laturile negative, astăzi globalizarea a devenit un proces obiectiv, a luat proporţii
mari şi nu se pune problema participării sau neparticipării la acest proces. Principalul este ca fiecare
ţară să obţină avantaje de pe urma acestui proces.

24

Capitolul II. Tendinţe în evoluţia investiţiilor străine
în plan mondial
2.1. Analiza şi evoluţia investiţiilor străine în diferite categorii de ţări
Începutul noului mileniu este marcat de o accelerare fără precedent a globalizării, în care
dinamica fuziunilor şi achiziţiilor internaţionale, incluzînd cumpărarea de către investitorii străini
a întreprinderilor de stat privatizate, a stabilit noi recorduri ale volumului de investiţii străine
directe.
În acest context, a fost realizat, sub egida UNCTAD, studiul World Investment Report,
care reprezintă cea mai autorizată sursă pe plan mondial în domeniul analizei fluxurilor de
investiţii străine şi a analizei aprofundate a motivaţiilor şi a tendinţelor manifestate de acestea.
După cum relatează World Investment Report 2006 investiţiile străine directe în anul 2005
au constituit 916 bilioane dolari SUA, cu 29 % mai mult decât în anul 2004.
Conform informaţiilor selectate din Raportul cu privire la investiţiile mondiale
(UNCTAD), volumul total al investiţiilor străine directe la mijlocul anilor 1990 a constituit circa
350 mlrd. dolari anual (figura 1). În anul 1998, făcând abstracţie de criza financiară globală,
acest indicator a sporit până la 644 mlrd. dolari, iar în anul 1999 - până la 865 mlrd.dolari.
Dacă analizăm figura observăm că investiţiile străine cresc continuu. Din anul 2000 până în
anul 2005, stocul ISD a sporit de la 1,1 trln. dolari - până la aproape 9 trln.dolari. Volumul ISD
în ţările în curs de dezvoltare şi în ţările cu economia în tranziţie a sporit atât în valoare absolută,
cât şi faţă de volumul total al ISD.

25

20000

1980

1985

1990

1995

2000

2001

2002

2003

2004

2005

● Total pe ţările lumii
● Ţările dezvoltate
● Ţările în curs de dezvoltare
● Ţările Europei de Sud şi CSI
Fig. 2. Dimanica creşterii stocului mondial al investiţiilor străine directe, anii 1980-2005 (în
miliarde USD)
Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2006
Investiţiile străine directe au devenit cea mai importantă sursă de finanţare externă pentru
ţările în curs de dezvoltare. Totodată, în ultimii ani, investiţiile străine directe s-au dovedit şi cea
mai stabilă sursă de finanţare faţă de investiţiile de portofoliu sau împrumuturile de la bănci, ele
fiind mai puţin afectate de crizele financiare.
Amploarea atenţiei acordate în prezent pe plan mondial investiţiilor străine directe este
deosebită. Recunoscând importanţa investiţiilor străine, guvernele îşi deschid economiile pentru a
facilita schimburile de bunuri, informaţii, investiţii, precum şi fluxurile de persoane şi capitaluri.
În anul 2000 în cadrul celor trei grupe de ţări (ţări dezvoltate, ţări în curs de dezvoltare şi
ţări central şi est europene), ţările dezvoltate au înregistrat cea mai mare creştere a fluxurilor de
investiţii străine directe (21%) – depăşind nivelul de 1 trilion dolari. Creşterea a fost şi de această
dată determinată în principal de valul masiv de fuziuni şi achiziţii. [49, p.67]
În cadrul grupului de ţări dezvoltate, Triada, respectiv Uniunea Europeană, SUA şi Japonia,
reprezintă 71% din fluxurile de intrare şi 82% din fluxurile de ieşire a investiţiilor străine directe.
Cele mai mari fluxuri de investiţii străine au loc între S.U.A. şi ţările Uniunii Europene. Volumul

26

anual al acestor fluxuri a trecut peste 800 mlrd. dolari. Investiţiile ţărilor Uniunii Europene în SUA
sunt maximal concentrate în sectoarele de producere.
În cadrul Triadei, Uniunea Europeană îşi sporeşte ponderea atât ca sursă, cât şi ca receptor
de investiţii străine directe, ajungând la fluxuri de intrare de 617 miliarde dolari SUA în anul 2000.
Aceste evoluţii au fost stimulate de continuarea proceselor de integrare. În 2006 stocul de investiţii
străine directe a constituit 5434 miliarde dolari SUA [anexa 1].
Corporaţiile transnaţionale din Uniunea Europenă au investit în 1999 circa 510 miliarde
dolari, adică circa două treimi din investiţiile străine directe mondiale. Se apreciază că adoptarea
monedei unice, Euro, a condus la ascuţirea concurenţei şi a obligat firmele să depună mai multe
eforturi pentru restructurarea şi consolidarea operaţiunilor lor.
Datorită preluării firmei germane Mannesmann de către VodafoneAirTouch – cea mai mare
fuziune internaţională în 2000 – Germania a ocupat atunci prima poziţie în Europa ca receptor de
investiţii străine directe (cu 176 miliarde dolari). Însă până în 2006 intrările de investiţii străine în
Germania încep să scadă, ajungând în 2006 la 42 miliarde de dolari SUA.. Marea Britanie a rămas
cea mai mare sursă de investiţii străine directe din lume (în 2000 cu 250 miliarde dolari.). De
menţionat şi creşterea fluxurilor de intrare în Marea Britanie cu 57%, respectiv un volum de 130
miliarde dolari. Din 2000 până în 2006 cel mai mare flux de intrare a investiţiilor străine, în Marea
Britanie a fost în 2005, înregistrând 192 miliarde dolari SUA. În această ţară sunt concentrate peste
40% din investiţiile străine directe ale transnaţionalelor din S.U.A. şi peste 50% din cele ale
Japoniei.
Grupurile franceze GDF şi Suez vor să investească, după fuziune, 10 miliarde euro pe an
atât în Franţa, cât şi în străinătate, în intervalul 2008 – 2010. Noul grup energetic GDF se aşteaptă
să-şi întărească poziţia de lider pe pieţele interne din Franţa şi Benelux, iar Europa va constitui
zona prioritară a dezvoltării. Suez şi GDF plănuiesc investiţii între 4 şi 4,5 miliarde euro pe an pe
plan extern şi doresc să păstreze „poziţii forte în sectorul energetic” în Belgia, Olanda şi
Luxemburg. GDF Suez va fi al patrulea grup energetic pe plan mondial din punct de vedere al
valorii bursiere. [40, p.6]
Ţările Uniunii Europene ocupă primele trei locuri la volumul investiţiilor străine directe
atrase pe cap de locuitor (Belgia – 18 mii dolari, Olanda – 15 mii dolari pe cap de locuitor).
Totuşi S.U.A., cea mai dezvoltată ţară din punct de vedere economic, rămîne şi ţara cu cea
mai mare capacitate de generare a investiţiilor străine şi, în acelaşi timp, cu cea mai mare
capacitate de absorbire a investiţiilor străine. În anul 1998 SUA le reveneau cca 60% din volumul
mondial al investiţiilor străine, îndreptate spre alte ţări. În acelaşi an, peste 35 % din volumul
mondial al investiţiilor străine directe au fost îndreptate în economia S.U.A. Acest factor este
27

destul de principial în formarea politicii economice internaţionale a SUA, în care, deseori, se
evidenţiază investiţii străine directe (281 miliarde dolari), fluxurile de ieşire ale SUA fiind de 139
miliarde dolari. În 2004 fluxul de intrări de investiţii în SUA era de 29 miliarde dolari SUA, iar
ieşirile

erau

mai

înalte

constituind

151 miliarde dolari SUA. În 2006, dacă analizăm figura 3 obsevăm că stocul total de investiţii
străine în SUA se ridică la 1789 miliarde dolari. De asemenea SUA continuă să deţină locul întâi la
vânzările de acţiuni în cadrul fuziunilor şi achiziţiilor internaţionale.

Fig. 3. Investiţiile străine directe în S.U.A. (miliarde dolari USD)
Sursa:
Adoptat de autor
www.stats.unctad.org/fdi/

după:

UNCTAD,

World

Investment

Report

2007

Japonia ocupă un loc modest la intrările de investiţii străine directe (8 miliarde dolari în
2000), dar şi-a sporit investiţiile directe în străinătate, ajungând în anul 2006 la 107 miliarde dolari,
respectiv cel mai înalt nivel în ultimii 10 ani.
La sfârşitul anilor '80, Japonia a devenit un important exportator de capital. Fenomenul de
apreciere a yen-ului ce a avut loc după 1985 a deteminat multe companii japoneze să facă investiţii
de portofoliu majore în alte ţări. Guvernul Japoniei considera că investiţiile directe în exterior vor
determina accelerarea reorganizării industriale a economiei prin efectul de înlocuire a exporturilor
si creşterea importurilor provenite de la filialele companiilor japoneze din exterior. Guvernul a
încurajat firmele japoneze să investească în exterior, oferindu-le credite şi asigurări. Investiţiile în
ţările în curs de dezvoltare sunt apreciate ca un mod de promovare a dezvoltării economice a
acestor ţări. Pe langă aceasta, investiţiile în ţările dezvoltate sunt încurajate ca modalităţi de a
28

asigura pe deplin accesul pe pieţele străine şi de a reduce tendinţele protecţioniste în zonele în care
exporturile japoneze au pătruns masiv pe pieţele locale.
Nu există restricţii referitor la investiţiille de portofoliu în Japonia, dar există unele limitări
practice care scad gradul de atractivitate a pieţei japoneze în acest domeniu. Una din aceste limitări
este dat de volumul mic de acţiuni disponibile la nivelul pieţii pentru investitorii străini, cauzat de
practica corporaţiilor nipone de deţinere încrucişată de acţiuni sau existenţa unor restricţii
informale ce obstrucţionează participarea acţionarilor străini la actul managerial.
Investitorii locali şi străini au acces liber la o largă gamă de instrumente de credit, la
dobanda pieţei. În general, companiile străine din Japonia nu au dificultăţi în obţinerea fondurilor.
În 2004 volumul total de intrări de investiţii străine în Japonia era de 6 miliarde dolari, iar
total ieşiri 28 miliarde dolari. În 2006, conform datelor prezentate de World Investment Report 2007,
stocul total de investiţii străine directe în Japonia era de 107 miliarde dolari SUA. Evoluţia investiţiilor
străine în Japonia poate fi observată în tabelul de mai jos.
Tabelul 3
Investiţiile străine directe în Japonia (milioane dolari USD)
Anii 2000-2006
Anii
Flux
2000
8 323
2001
6 241
2002
9 239
2003
6 324
2004
7 816
2005
2 775
2006
-6 506
Sursa: : UNCTAD,FDI, database.www.unctad.org/tdistatistics

Stoc
50 322
50 319
78 140
89 729
96 984
100 899
107 633

Investiţiile străine în Europa Centrală şi de Est au continuat să crească în 2000, atât pe fluxurile
de intrare, cât şi pe cele de ieşire. Fluxurile de intrare au crescut de la 25 miliarde dolari SUA în 2000.
Fluxurile de ieşire au crescut într-un ritm mai rapid, de la 3 miliarde dolari SUA în 1999, la 4 miliarde
dolari SUA în anul 2000, majoritatea acestor fluxuri de ieşire, respectiv 3 miliarde dolari SUA,
provenind din Federaţia Rusă.
Pentru prima dată, în anul 2000, creşterea produsului intern brut al regiunii a devenit un factor
de atracţie pentru intrările de investiţii străine. Investiţiile străine directe determinate de tranzacţiile de
privatizare au constituit un alt factor de atracţie al zonei, cu excepţia Ungariei, unde privatizarea a fost,

29

în principiu încheiată, şi a Comunităţii Statelor Independente unde privatizarea pe scară largă cu
investiţii străine încă nu a început.
Ponderea investiţiilor străine directe în totalul investiţiilor din regiune a crescut: investiţiile
străine directe exprimate ca procent din formarea brută a capitalului intern au înregistrat aproape o
dublare, respectiv au crescut de la 8,8% în 1994 la 17,6% în 1999. În 2000, Polonia şi Cehia au atras
niveluri record de investiţii străine directe de la corporaţiile transnaţionale, reprezentând împreună 55%
din fluxurile către întreaga regiune. În Polonia, unde investiţiile străine au fost în 1999 de 7,5 miliarde
dolari (o creştere cu 1,1 miliarde faţă de 1998), investitorii străini au fost atraşi de mărimea pieţei
interne. În anexa 1 putem observa că începând cu anul 2000 până în anul 2006 Polonia înregistrează o
creştere a intrărilor de investiţii străine directe. Astfel, în 2006 Polonia înregistrează cifra cea mai mare
de până atunci, pentru ea, de 13 miliarde dolari.
În Cehia, investiţiile străine directe în 1999 au fost de 5,1 miliarde dolari (faţă de 2,7 miliarde
în 1998). Această evoluţie spectaculoasă s-a datorat în principal modificărilor favorabile ale politicilor
de privatizare. În 2005, Cehia înregistrează o creştere a investiţiilor străine cu 50% faţă de anul 2000.
Dacă în anul 2005 intrările de investiţii străine constituiau 11 miliarde, atunci în 2006 ele încep să
scadă până la 5 miliarde dolari SUA [anexa 1].
Raportul la mărimea economiilor lor, Estonia, Ungaria şi Cehia sunt principalele destinaţii
pentru investiţiile străine, ponderea stocului de investiţii străine directe în produsul lor intern brut fiind
de 41,5 %, 39,6 % şi respectiv 30,6%.
Reformele economice austere impuse de guvernul ungar au redus Budapesta în vizorul
companiilor de peste hotare. Guvernul de la Budapesta a redus estimările pentru investiţiile străine în
Ungaria, în 2007, de la 4 miliarde de euro la 2,5 – 3,5 miliarde de euro, cel mai scăzut nivel din ultimii
10 ani. Creşterea economică a fostei ţări comuniste a stragnat în mare parte din cauza măsurilor de
austeritate introduse spre sfârşitul anului 2006 şi care au adus la proteste viloente din partea populaţiei.
Premierul ungar a redus nr. angajaţilor din sectorul public, a crescut taxele si a tăiat subvenţiile pentru a
reduce deficitul bugetar al ţării care ajunse în 2006 9,2% din PIB, cel mai înalt nivel din UE. Ungaria
rămâne însă o destinaţie atractivă pentru investitorii străini, mai des mulţumită infrastructurii de
transport bine dezvoltate şi infrastructurii de comunicaţii. Investiţiile străine directe au ajuns la 60
miliarde euro, cifră ce reprezintă cea mai mare rată pe cap de locuitor din Europa Centrală şi de Est. În
prezent, în Ungaria activează 30 000 de companii care operează cu participare străină. [ 43, p.6]
Investiţiile străine directe în ţările în curs de devoltare din Asia au atins în anul 2006 nivelul
record de 259 miliarde dolari S.U.A. Creşterea de 40% faţă de anul 2000 se datorează, în special,
creşterii fără precedent a investiţiilor străine directe în Hong Kong, China. Pe ansamblu în China

30

investiţiile străine au rămas la un nivel ridicat, stabil, respectiv 70 miliarde dolari S.U.A. în 2006, faţă
de 60 miliarde dolari S.U.A. în 2004.
Ponderea în investiţiile străine directe în totalul investiţiilor din ţările în curs de dezvoltare din
Asia este în creştere: ponderea investiţiilor străine directe în formarea brută a capitalului intern a
crescut de la 4% în 1990, la 9,4 în 1999, fiind însă mai mică decât cea din ţările Americii Latine. [49,
p. 68] Fluxul investiţiilor străine în Asia în anul 2006 a constituit 259 miliarde dolari SUA.
Fuziunile şi achiziţii în ţările din Asia de Sud, Est şi Sud-Est au scăzut de la 28 miliarde dolari
SUA în 1999, la 21 miliarde dolari SUA în 2000, evoluţie care reflectă atât reducerea volumului de
active disponibile pe piaţă, cât şi reducerea presiunii în sensul restructurării corporaţiilor, în special în
ţările cele mai afectate de criza financiară din deceniul trecut (Indonezia, Malayzia, Filipine, Coreea de
Sud, Thailanda).
În China se desfăşoară un proces de schimbare a strategiei politice de atragere a investiţiilor
străine, în vederea canalizării unui volum mai mare de fonduri către sectorul agricol.
Potrvit unei anchete realizate de Academia Chineză de Comerţ Exterior, agricultara care la ora
actuală primeşte abia doi la sută din totalul investiţiilor străine, trebuie să se transforme într-o
importantă destinaţie pentru acest capital. Continua deschidere a sectorului şi o politică adecvată vor
transforma agricultura într-un obiectiv clar al investitorilor, consideră experţii. [48, p.29]
În 2006, conform datelor date de UNCTAD, China înregistrează volumul de intrări de
investiţii străine 69 mlrd. dolari. Stocul total de investiţii străine înregistrat în Asia de Sud, Est şi SudEst în 2006 era de 1684 miliarde dolari [anexa 2].
Investiţiile străine în Africa au scăzut cu peste 13 % în anul 2000, fenomen datorat reducerii
cu 50% a investiţiilor către principalele ţări destinatare ale continentului, respectiv Angola, Maroc şi
Africa de Sud. Însă până în anul 2006 fluxul de investiţii străine în Africa începe să crească astfel în
2006 volumul total de investiţii constituia 315 miliarde dolari SUA.
Fluxurile de investiţii străine directe către alte ţări africane au fost, în principiu, stabile.
Investiţiile străine directe către Africa de Nord au crescut în 2006, atingând 23 miliarde dolari SUA,
dar fluxurile către Africa sub-sahariană au scăzut de la 7,9 miliarde dolari SUA în 2001, la 6,2 miliarde
în 2006.
Ponderea Africii în totalul fluxurilor mondiale de investiţii străine directe este încă foarte
redusă, scăzând în anul 2000 sub 1%. În ciuda acestei reduceri, intrările de investiţii străine directe sunt
mult mai mari decât la începutul anilor ′90, ca urmare a eforturilor deosebite făcute de ţările africane
pentru îmbunătăţirea climatului lor de afaceri.
Dacă analizăm tabelul de la anexa 3 observăm că investiţiile străine în Africa au o tendinţă de
creştere. Astfel în 2006 intrările de investiţii străine directe constituie 35 miliarde dolari SUA o cifră
31

destul de bună pentru Africa în comparaţie cu anul 2000 unde volumul total de intrări de investiţii
străine era de 9 miliarde dolari.
Investiţiile străine directe în Rusia au însumnat 28 miliarde de dolari în 2006, în creştere
semnificativă faţă de anul precedent, potrivit Ministerului Economiei. Volumul total al investiţiilor
străine rămâne totuşi redus pentru o ţară atât de mare ca Rusia. Ministerul Economiei apreciază, de
asemenea, că investiţiile străine au atins în anul 2000 şi 2001 o sumă foarte mică – 2 miliarde dolari SUA
şi 3 miliarde dolari respectiv.
Criza financiară din august 1998 şi devalorizarea rublei au antrenat un asalt al preţurilor la
produsele de import şi, pentru a contrabalansa această creştere, numeroşi întreprinzători au ales să
accelereze investiţiile pe plan local.
Cu titlu de comparaţie, însă, Polonia, care are de patru ori mai puţini locuitori decât Rusia a atras
în anul 2000 - 8,3 miliarde dolari investiţii străine în economia sa.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) nu a investit decât 180-190 de
milioane de euro în 1999 în Rusia, dar în anul 2001 cuantumul investiţiilor sale se ridică la 500 milioane
de euro.
În tabelul 4 poate fi observată evoluţia investiţiilor străine directe în Rusia.

Tabelul 4
Investiţiile străine directe în Rusia (milioane dolari USD)
Anii
Flux
2000
2,714
2001
2,748
2002
3,461
2003
7,958
2004
15,444
2005
12,766
2006
28,732
Sursa: UNCTAD,FDI, WIR(2007).database.www.stats.unctad.org/fdi/

Stoc
32,204
52,919
70,884
96,729
122,295
168,950
197,682

În final la acest paragraf putem menţiona că investiţiile străine cresc continuu şi toate ţările au
înţeles importanţa lor. „Piaţa globală”, atât de mult disputată anterior, a devenit în ultimii zece ani o
realitate şi astăzi toate ţările lumii conştientizează faptul, că este foarte dificil să ai şi să menţii o
economie competitivă fără investiţiile străine directe. În acest sens, se poate remarca şi faptul, că cea mai
competitivă economie din lume, a SUA, constituie atât un izvor cât şi un consumator de ISD. La fel e şi
cu ţările membre ale Uniunii Europene care sunt surse considerabile de investiţii, dar şi consumatoare de

32

ISD. În acest context, o creştere rapidă a sectorului economic a ţărilor industrializate şi a celor aflate în
tranziţie din Europa şi Asia s-a datorat practic în exclusivitate fluxului cantitativ şi cel calitativ de ISD.
Rusia poate şi trebuie să profite pe deplin de avantajele investiţiilor directe străine. Fiind o ţară înzestrată
cu cantităţi enorme de resurse naturale şi forţă de muncă instruită, precum dispunând de imense pieţe de
desfacere pare să nu fie pentru ea o sarcină atât de dificilă de realizat.
Dacă am analiaza perioada din 1996 şi până 2006, conform datelor din World Investment Report,
putem afirma că ISD cresc continuu. Din anul 1996-2000 se observă o medie de creştere anuală de 39 %,
apoi în anii 2000-2003 a urmat o perioadă de reducere a fluxurilor de investiţii străine directe. În 2004 au
fost reluate ritmurile de creştere a fluxurilor de investiţii străine cu 25%, iar în 2005 ele cresc cu încă
20%. În final putem afirma ca chiar dacă în 2005 investiţiile străine au atins 916 miliarde de dolari nu
poate fi comparată cu anul 2000, un an record în care investiţiile străine au ajuns la cifra de 1410
miliarde dolari.
Investiţii străine aduce cu sine cel puţin patru elemente de valoare şi anume: capital financiar,
pricepere managerială, noi tehnologii de vârf şi accesul la pieţele de export.

2.2. Analiza şi evoluţia investiţiilor străine în economia
Republicii Moldova
Scăderea continuă a producţiei reprezintă un fenomen caracteristic economiei Republicii
Moldova în ultimii 10 ani ai secolul trecut. Această diminuare continuă şi considerabilă a început
odată cu iniţierea reformelor economice în republică şi tranziţia la economia de piaţă. Unii din
factorii principali ai declinului actual al economiei a fost şi rămâne prăbuşirea bruscă a volumelor
investiţiilor alocate în economia naţională. Cea mai mare reducere a volumelor investiţiilor în
republică a avut loc în prima jumătate a anilor 1990, mai ales în anii 1992 – 1994, când s-a produs
diminuarea considerabilă a PIB cu 39,9%. [16, p. 120]
După cum se ştie, anume activitatea investiţională a fost şi rămâne forţa motrice de asigurare
a creşterii economice. Între evoluţia PIB şi dinamica volumelor de investiţii există o corelaţie
directă. Reducerea (sau creşterea) investiţiilor în capital fix duce şi la modificarea (reducerea,
creşterea) PIB.
Legătura directă dintre ISD şi PIB poate fi reprezentată grafic printr-o curbă (fig. 4), care are,
însă, o formă neregulată:

33

Fig. 4. Curba raportului ISD – PIB
Investiţiile în capital fix realizate în economie în anul 2007, semestrul I, au însumat 4223,8
mil. lei, fiind în creştere faţă de anul 2006 cu 38,4 la sută în termeni reali. Iar Produsul Intern Brut
(PIB) estimat pentru semestrul I, 2007 a fost de 23843,0 mil. lei în preţuri curente, în creştere în
termeni reali cu 8,0 la sută comparativ cu semestrul I, 2006. Însă pentru a observa mai bine legătura
dintre investiţiile în capital fix şi PIB s-a elaborat figura 5.

Fig. 5. Indicii PIB şi ai investiţiilor în capital fix în Republica Moldova în anii 1999-2007, în %
faţă de anul precedent.
Sursa: Adoptat de autor conform datelor din Anuarul statistic 2007,
Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

Departamentul

Volumele anuale ale investiţiilor în capital fix se formează în baza acumulării din PIB în
formă de capital fix. Din teoria economică sunt bine cunoscute influenţele pe care le au investiţiile
asupra activităţii economice, a veniturilor şi a consumurilor.
34

În economia unei ţări se fac diferite tipuri de cheltuieli de investiţii (fig. 6), care însumate ne
dau investiţia agregată (totală) pe o anumită perioadă de timp. Orice factor ce influenţează un
anumit tip de investiţii va influenţa într-o mai mare sau mai mică măsură şi investiţia agregată.
Printre aceşti factori, importanţa cea mai mare o au ratele dobânzii şi taxele stimulatoare pe
creditele de investiţii. [9, p.470]

17963,1 mil.lei
Cheltuieli
guvernamintale
Investiţii
pentru
afaceri
Cheltuieli

10906,8 mil. lei

Investiţii
pentru
imobiliare

consum
Investiţii în
stocuri
49966 mil. lei

Export
net
1051603,07 mii dolari

Fig. 6. Raportul investiţii – cererea agregată
Sursa: Adoptată de autor conform datelor din Anuarul statistic 2007. Departamentul Statistică şi
Sociologie al Republicii Moldova.
Atunci când rata dobânzii este mai scăzută, investiţia devine mai rentabilă. Aceasta situaţie
se întâlneşte azi în Republica Moldova, unde scăderea ratei ar fi o soluţie după opinia noastră,
pentru rentabilizarea proiectelor de investiţii şi creşterea volumului acestora. Dar scăderea ratei
dobânzii nu va putea avea loc decât dacă oferta de disponibilităţi băneşti va depăşi cererea de
credite.
Dacă însăşi populaţia republicii nu are încredere să investească în ţara dată, atunci ce putem
spune de investitorii străini, care analizează, cercetează cu amănunt ţara în care doresc să
investească.

35

În anii de tranziţie rata economisirii a fost la un nivel destul de scăzut, în 2001 el a constituit
19,1%, şi drept consecinţă directă, rata investiţiilor în capital fix a fost şi mai scăzut (11,0%). În
2004 rata investiţiilor era de 28,4% ceea ce s-a considerat un nivel superior faţă de ceilalţi ani. Este
evident că rata joasă de economisire nu poate asigura ramurile economiei naţionale cu investiţii
necesare pentru restructurarea şi modernizarea lor. Practica mondială demonstrează că ritmuri înalte
de creştere economică se asigură, în primul rând, în ţările cu o rată înaltă de acumulare şi, respectiv
cu o rată înaltă de investiţii (de peste 25%). [16, p. 122]
În condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, deciziile investiţionale se plasează tot mai mult
pe seama agenţilor economici privaţi. Aceasta o confirmă şi datele din anexa 4, în care este expusă
repartizarea investiţilor în capital fix pe surse de finanţare. Din tabel se observă tendinţa creşterii
producerii investiţiilor finanţate de agenţii economici privaţi şi de investitorii străini, însă această
creştere este insuficientă comparativ cu necesităţile modernizării producţiei şi asigurării
competitivităţii ei pe piaţa internă şi cea externă.
Cu toate că în Republica Moldova sectorul privat predomină în economia naţională,
ponderea lui în volumele anuale ale investiţiilor rămâne la un nivel scăzut în anii 2000 - 2002
[anexa 5] însă după cum se observă în tabel începând cu 2005 există o tendinţă de creştere a
investiţiilor în acest sector. În 2007 ponderea acestui sector în totalul investiţiilor este de 37,8%.
Totodată, se evidenţiază că rolul investiţiilor străine directe în stabilirea activităţii economice în
Republica Moldova este important.
Situaţia social-economică dificilă a Republicii Moldova este generată de o criză economică
acută, a cărei redresare necesită investiţii considerabile. Însă, în condiţiile de criză economică,
resursele financiare proprii nu sunt suficiente pentru a asigura schimbările social-economice în
societate. În condiţiile create un rol deosebit în modernizarea şi asigurarea eficienţei economiei
republicii îi revine investiţiilor străine. În practica mondială e bine ştiut rolul pozitiv a investiţiilor
străine în asigurarea creşterii economice.
Începând cu anul 1994, un obiectiv primordial al politicei economice a Republicii Moldova
a fost promovarea uni mediu de afaceri transparent şi legal atât pentru investitorii autohtoni cât şi
pentru cei străini. Baza legislativă a atragerii investiţiilor străine o constituie „Legea cu privire la
investiţiile străine” adoptată de Parlament în anul 1999, care a fost modificată pe parcursul anilor.
Totuşi deşi a fost adoptată legea respectivă şi a fost acordate unele înlesniri, investiţiile străini
directe în economia Republicii Moldova au fost neînsemnate.
Pentru a atrage investitori străini, Guvernul a propus o listă de avantaje la Forumul
Economic Vienez organizat pe data de 20-21 februarie, 2008 pe care o au investitorii în
Republica Moldova:
36

1. democraţie stabilă
2. localizare strategică – poziţia geografică avantajoasă între est şi vest
3. odată cu aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007 Republica Moldova a devenit
vecină cu Uniunea Europenă
4. forţă de muncă ieftină cu un grad înalt de calificare şi cunoştinţe extinse în domeniul
limbilor (în particular româna şi rusa)
5. bogată în resurse naturale în special în sectorul agro-alimentar unde Moldova este un
furnizor tradiţional de produse de calitate pentru întreaga regiune.
6. condiţii climaterice favorabile pentru producerea unei varietăţi de produse agricole.
7. preferinţe comerciale oferite de UE.
8. o mulţime de acorduri comerciale cu toate statele CSI.
9. o mulţime de acorduri bilaterale de protecţie a investiţiilor.
Astăzi, Republica Moldova s-a pomenit într-o situaţie destul de dificilă. Până în 2006
republica a primit credite externe în sumă de 2523,78 mil. dolari SUA. Dar aceste credite nu au fost
utilizate în calitate de investiţii în scopul retehnologizării şi modernizării întreprinderilor. Totuşi,
guvernele Republicii Moldova au întreprins un şir de măsuri cu privire la atragerea investiţiilor
străine directe. Datorită, acestui fapt, în ultimii ani investiţiile străine directe în economia Republicii
Moldova s-a înregistrat o oarecare creştere. Aceasta se poate observa şi în figura de mai jos, care ne
arată că începând cu anul 2004 se înregistrează o creştere a investiţiilor străine în Republica
Moldova.

Fig. 7. Investiţiile străine directe în Republica Moldova (milioane dolari USD.
Sursa: Adoptat de autor după: UNCTAD, World Investment Report 2007; surse din cadrul Băncii
Naţionale a Moldovei, www.bnm.md
37

Sporirea considerabilă a investiţiilor străine directe în economia republicii faţă de anii
precedenţi este condiţionată, în primul rând, de desfăşurarea procesului de privatizare a sectorului
energetic şi de dezvoltarea telecomunicaţiilor. Numai compania „Union Fenosa” (Spania), care a
procurat în anul 2000 acţiunile societăţilor „Reţelele electrice de distribuţie – Centru”, „Reţele
electrice - Chişinău” şi „Reţele electrice - Sud”, a efectuat investiţii străine în sumă de 264,5 mil.
lei. De asemenea directorul general al companiei „Voxtel” S.A. Bruno Duthoit, a comunicat despre
procesul de lansare a re-bradingului companiei, ce va fi cunoscut drept „Orange”, proces ce va
conduce pentru perioada anilor 2006-2007 a atragerii şi utilizării în acestea scopuri în republica
Moldova a unui volum de investiţii în mărime de până la 25 mln. euro. Acest proiect este favorabil
pentru Republica Moldova deoarece ar putea atrage noi investitori din Franţa.
Stocul cumulant de investiţii străine directe la sfârşitul anului 2000 a fost de 4,8 ori mai
mare decât la sfârşitul anului 1995. O dată cu aceasta, a crescut şi ponderea stocului cumulant de
investiţii străine directe în PIB, de la 6,5% la sfârşitul anului 1995 până la 34,5% la sfârşitul anului
2000. Pe lângă aceasta în anul 2005, au fost înregistrate investiţii străine directe de 260 mil. SUA
ceea ce a însemnat un record în Moldova.
Dar, deşi a fost înregistrată o creştere, volumul investiţilor străine directe alocate în
economia Republicii Moldova rămâne la un nivel scăzut. Moldova primeşte cea mai mică
cantitate de investiţii străine pe cap de locuitor dintre toate ţările europene. Volumul investiţiilor
străine directe pe cap de locuitor în Republica Moldova a atins nivelul unor state din CSI,
respectiv 116,4 USD, estimativ pentru 2007. Însă acest indicator este mult mai mic în comparaţie
cu noile state-membre ale UE
Chiar dacă în 2005 s-a înregistrat un record pentru Moldova – 260 mln. USD, această sumă
este infimă pe lângă 10 miliarde de euro care s-au înregistrat în România în 2006. Ceea ce ne
demonstrează că încrederea de care se „bucură” puterea din Moldova este destul de mică.
Din cele 81 de ţării care au alocat investiţii în capitalul statutar al întreprinderilor cu capital
străin din Republica Moldova, numai 21 ţări au făcut investiţii în volume mai mari de 1 mil. dolari
SUA. SUA este unul din investitorii principali în Moldova. Conform Departamentului de Statistică
şi Sociologie, investiţiile americane în Moldova în perioada anilor 2004-2006 au constituit 47 mil.
de dolari americani, reprezentând 8,6% din toate investiţiile străine făcute în Moldova.
SUA a investit în sectorul de prelucrare a produselor alimentare, transport şi comunicaţie,
medicină, asistenţa socială, agricultura, hoteluri şi restaurante. Principale companii din Moldova cu
capital american sunt: „Acorex Wine Holding”, „Lion - Gri”, „Sun-Communications”, „Jolly
Allon”, „Daac Hermes” etc.

38

Federaţia Rusă deţine primul loc în alocarea investiţiilor străine directe în economia
Republicii Moldova. Dar trebuie de menţionat că din suma totală de investiţii (179 mil. dolari) o
mare parte a fost convertită (145 mil. dolari) de către Guvernul Republicii Moldova din contul
datoriilor faţă de Rusia pentru gaz natural şi energie electrică. Astfel au fost transmise către S.A
„Gazprom” din Federaţia Rusă 51% din activele S.A „Moldova - Gaz” şi s-a creat o societate pe
acţiuni mixtă moldo-rusă.
Pozitiv este faptul majoritatea investiţiilor străine în republică se concentrează în sectorul de
producţie, în energie electrică, gaze, ape (33 % din totalul investiţiilor străine) şi în industria
prelucrătoare (25 %).
Negativ este faptul că în ramura principală a economiei naţionale, în agricultură, sunt atrase
foarte mici investiţii străine doar 1,6 % din totalul investiţiilor străine. În 2006 în agricultură s-au
efectuat investiţii strine doar 4375,1 mii dolari SUA.
Fluxul investiţiilor străine în economia Moldovei în semestrul III al anului 2007 a constituit
200,46 mil. dolari, majorîndu-se cu 94,65 mil. USD sau de 1,9 ori faţă de aceeaşi perioadă a anului 2006.
Precum au comunicat surse din cadrul Băncii Naţionale a Moldovei, în trimestrul I şi II din 2007, fluxul
investiţiilor străine în economia Moldovei a constituit 87,31 mil. dolari şi 113,15 mil. dolari respectiv.
Totodată, investiţiile în capitalul social al întreprinderilor în ianuarie – iunie 2007 au constituit 82,21 mil.
dolari, iar volumul creditării companiilor afiliate de către companiile de bază – 70,8 mil. dolari. În
aceeaşi perioadă a anului trecut aceşti indicatori au constituit 44,8 mil. dolari şi 51,64 mil. dolari
respectiv. Potrivit BNM, la finele sem.I al anului 2007, volumul total al investiţiilor străine directe în
economia Moldovei a constituit 1505,38 mil dolari, dintre care investiţiile în capitalul social al
întreprinderilor şi profitul investit au constituit 1094,94 mil. dolari SUA . [40, p. 2]
Investiţiile de portofoliu efectuate pe parcursul primului semestru al anului 2007 au fost
nesemnificative, fiind generate de acumularea angajamentelor guvernamentale la deservirea
procentuală a euroobligaţiunilor.
În 2007 s-a observat că segmentul cu cea mai mare atractivitate pentru investitorii străini este
sectorul bancar, acţiunile băncilor înregistrând creşteri spectaculoase în preţ şi această creştere fiind
continuă. Cu toate acestea, preţurile medii ale acţiunilor băncilor din Republica Moldova sunt,
deocamdată , de 7-11 ori mai mici decât acţiunile băncilor din România, unde deja au venit investitorii
străini. Totuşi sectorul bancar, chiar dacă este încă firav, se dezvoltă sănătos şi este atractiv pentru
investitorii străini, judecând în baza evoluţiilor din anul 2007. Fondul austriac de investiţii Vienna Capital
Partners a achiziţionat întreg pachetul de acţiuni al băncii moldoveneşti Unibank de la grupul rusesc
Petro-Kommerţ. Vienna Capital Partners a achiziţionat 610. 000 de acţiuni la un preţ de 396,67 lei pe o
acţiune. Suma totală a tranzacţiei s-a ridicat la 20,7 mil. dolari. De asemenea s-au efectuat tranzacţii cu
39

acţiuniile Mobiasbancă, procurate de Societe Generale. Iar recent statul a anunţat că intenţia de a
privatiza Banca de Economii, ceea ce cu siguranţă va atrage un investitor străin.
O posibilă investiţie în Moldova ar putea fi făcută în 2008 şi de compania chineză de construcţii
„COVEC”, care este interesată de realizarea în Moldova a proiectelor de construcţie a infrastructurii.
Compania „COVEC” este poziţionată drept a treia companie de construcţii în lume şi cea mai mare
companie în Asia, ce realizează proiecte de construcţie a drumurilor, podurilor, tunelurilor, etc. Potrivit
Ministerului Economiei şi Comerţului, valoarea totală a investiţiilor chineze în economia Moldovei, la 1
aprilie 2007 era aproximativ de 72,93 mil. dolari deţinând o pondere de 0,6 % în totalul investiţiilor
străine. În ţără activează 12 întreprinderi mixte moldo-chineze cu capital social total în valoare de 9,37
mil. lei.
De asemenea lanţul hotelier Continental din România are planuri pentru Republica Moldova. În
2008 începe construcţia unui hotel atât în Moldova cât şi în Ucraina şi Bulgaria şi pentru care vor fi
alocate 150-160 mil. dolari SUA.
Analizele efectuate ne permit să concluzionăm că există posibilităţi de atragere a
investiţiilor străine şi că guvernul încearcă să creeze un climat favorabil pentru aceasta. Legea cu
privire la investiţie străine protejează investiţiile străine şi cele naţionale în toate sectoarele
economiei în acelaşi mod, legislaţia curentă a Republicii Moldova fiind bazată pe ne-descriminare
între investitorii naţionali şi cei străini.
Alte legii importante care reglementează investiţii străine sunt:
-

Legea despre proprietate;

-

Legea despre antreprenoriat şi întreprinderi;

-

Lege despre Instituţiile Financiare;

-

Legea despre Franchising;

-

Codul fiscal.

Datele statistice analizate mai sus inspiră totuşi optimism în privinţa evoluţiilor viitoare ale
investiţiilor străine directe.

40

2.3. Experienţa mondială în promovarea strategiilor
de atragere a investiţiilor străine

În condiţiile lipsei de capital autohton , corelate cu existenţa unor disponibilităţi considerabile
de capital în ţările dezvoltate, soluţia investiţiilor externe în ţările care au nevoie de capital devine nu
numai necesară, dar chiar absolut indispensabilă, pentru strategiile acestor economii naţionale.
Investiţiile străine sunt un factor considerabil în asigurarea creşterii economice atât în ansamblu, cât şi
pentru fiecare ţară în parte. Ele influenţează creşterea economică atât prin contribuţia lor la formarea
volumelor şi îmbunătăţirea calităţii lor, cât şi prin alţi factori, cum ar fi transferul de tehnologii
moderne, dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale şi
organizatorice, extinderea pieţelor de schimb şi internaţionalizarea producţiei.
Ţările receptoare de investiţii străine, prin intermediul corporaţiilor transnaţionale, sunt incluse
în reţeaua mondială de schimburi şi de comercializare a producţiei.
Din aceste considerente, în ultimele decenii în lume se desfăşoară o adevărată concurenţă între
ţări în privinţa atragerii investiţiilor străine. Fiind conştiente de avantajele obţinute în urma atragerii
investiţiilor străine, ţările în curs de dezvoltare şi chiar şi ţările dezvoltate pun un accent tot mai mare
pe elaborarea şi promovarea politicilor de atragere a investiţiilor străine în economiile lor. Atragerea
investiţiilor străine se încadrează în obiectivele de dezvoltare stabilite în fiecare ţară. Este logic că
fiecare ţară urmăreşte asigurarea creşterii economice, ca sursă a creşterii nivelului de trai al populaţiei.
În acest sens, politica atragerii investiţiilor străine devine o parte componentă a politicii economice a
fiecărei ţări.
Baza politicii atragerii investiţiilor străine în orice ţară o constituie liberalizarea activităţii
economice în ansamblu, inclusiv liberalizarea mişcărilor capitalurilor. O astfel de liberalizare poate fi
creată numai în ţările cu economie de piaţă. În fostele ţări socialiste, în care economia era centralizată,
nu putea fi vorba despre liberalizarea activităţii economice. În aceste ţări nu existau condiţii nici pentru
mişcarea capitalurilor, deci nici pentru atragerea investiţiilor străine. Anume lipsa investiţiilor străine în
aceste economii a fost unul din factorii care au adus la stagnarea economiilor naţionale.
După abolirea sistemului socialist din anii 1989-1990 de către statele din centrul şi estul
Europei, guvernele ce au preluat conducerea acestor state au trecut la o serie de acte normative care să
dea un cadru juridic acceptabil pentru atragerea sau deschiderea faţă de penetrarea investiţiilor directe
din statele dezvoltate, mai ales. Practic, toate statele aflate în tranziţie au adoptat legi de natură a crea
un asemenea cadru şi un climat favorabil investiţiilor străine. Legislaţia acestor ţări este, în cea mai
mare parte, comparabilă şi compatibilă cu legislaţia existentă în ţările dezvoltate, cu o economie de

41

piaţă. Conţinutul acestor legi, coloborat adesea cu codurile comerciale ale statelor respective, asigură
deja condiţii cadru acceptabile pentru realizarea de investiţii de către firme străine în economiile de
tranziţie.
O atenţie deosebită este acordată de investitorii străini infrastructurii din statele central şi est
– europene, care este apreciată pozitiv în Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia şi nesatisfăcătoare în
Romania şi Bulgaria.
Impozitarea societăţilor cu capital străin în totalitate sau chiar parţial se face diferit de la ţară
la ţară, fluctuând între 30 şi 50 %. Se aplică, astfel politici de discriminare a propriilor investitori
autohtoni, lucru ce nu poate fi găsit în practicile statelor dezvoltate.
Unele ţări din Europa de Est, pentru investitorii străini, stabilesc „vacanţe fiscale” pe câţiva ani.
Cele mai lungi ele sunt în Singapour, unde în unele ramuri luate aparte ajung până la 10 ani.
De regulă, perioada privilegiată continuă timp de 3-5 ani din momentul funcţionării
întreprinderii cu participarea capitalului străin; ea este eliberată de toate impozitele directe, iar deseori
şi de cele indirecte, dacă ultimele împiedică acapararea de către firmă a unei competitivităţi suficiente
în timpul însişirii capacităţilor de producţie.
De obicei, în multe ţări este obişnuit sistemul impunerii reduse a veniturilor reinvestite în
producţie, care sau se impozitează după un tarif scăzut, sau se scad din suma beneficiului supus
impunerii fiscale.
Asffel, în Hong – Kong tariful impozitului pe beneficiul repartizat constituie 16,5%, în
Argintina – de la 10 până la 30%, în Coreea de Sud 20-30%, în India – 25%, în Ungaria – 24-32%, în
România – 30%.
Multe din statele în cauză aplică investitorilor străini tratamente complet egale cu cele ale
investitorilor autohtoni. Chiar dacă la început s-au prevăzut anumite stimulente pentru aceştia,
majoritatea statelor est şi central europene au renunţat la asemenea facilităţi şi, respectiv, discriminări
ale propriilor cetăţeni în favoarea străinilor. Anumite facilităţi sunt acordate doar unor proiecte
deosebite, la care practic, în actualele condiţii, investitorii particulari autohtoni nu ar avea posibilităţi
financiare de acces.
În Bulgaria, investiţiile străine sunt permise şi încurajate prin cadrul legal universal, ca şi prin
acorduri bilaterale, cetăţenilor străini asigurându-li-se drepturi şi obligaţii similare cetăţenilor bulgari,
conform prevederilor constituţionale, şi se bucură de securitate şi de protecţia dreptului de proprietate.
Bulgaria dispune de o lege a investiţiilor străine, din 1991, şi o lege privind activităţile de afaceri ale
cetăţenilor străini şi de protecţie a investiţiilor străine din 1992. În Bulgaria investiţiile străine sunt
libere, cu excepţia domeniilor bancar şi asigurări, al industriei de armament şi al extracţiei şi prelucrării
resurselor naturale din teritoriile submarine şi platoul continental, unde sunt impuse aprobări speciale.
42

Legislaţia bulgară permite realizarea de investiţii străine în ţară, garantează protecţia
investiţiilor străine, liberul transfer al profitului, însă investiţiile străine sunt supuse înregistrării la
autoritatea financiară. Cumpărarea de teren de către străini este permisă numai dacă sunt înregistrate ca
persoane juridice bulgare. Bulgaria a încheiat cu majoritatea statelor acorduri de evitare a dublei
impuneri. Investitorii străini acuză însă, mai ales, inconstanţa legislaţiei în materie, precum şi
criminalitatea crescută din Bulgaria. De asemenea este criticată infrastructura din această ţară:
telecomunicaţiile, sistemul bancar, drumurile, care nu corespund aşteptărilor investitorilor occidentali.
În Polonia a fost adoptată o lege a companiilor cu participare străină în 1991, precum şi alte
măsuri menite a garanta repatrierea nestingherită a profitului, accesul neîngrădit al investiţiilor străine,
protecţia investiţiilor străine faţă de acte de naţionalizare, confiscare etc. De asemenea, Polonia a
încheiat acorduri de evitare a dublei impunere cu majoritatea statelor dezvoltate. Condiţiile cadru
stabilite de Polonia sunt apreciate în cadrul unui studiu de specialitate elaborat de Vicentz Volkhardt
din „Osteuropa – Institut din München”, decembrie 1995, ca pozitive.
În Ungaria, cosiderată ţara care a început cel mai devreme procesul de transformare a
economiei, existau prevederi legale privind posibilităţi ale unor investiţii străine încă din 1972. Este
permis accesul investiţiilor străine, se garantează dreptul de repatriere a profitului, precum şi dreptul de
proprietate al investitorului străin şi protecţia acestuia faţă de confiscări sau naţionalizări. Ungaria
permite investiţiile străine până la 100% din capitalul social. De asemenea este permisă cumpărarea de
către străini a terenului. În general, se apreciază că aceste condiţii cadru, ca şi instituţiile
corespunzătoare din Ungaria, sunt coparabile cu cele din statele occidentale.
Condiţiile acordate şi climatul existent în Polonia şi Ungaria sunt apreciate de Occident ca
favorabile, deşi acestea au pornit pe calea tranziţiei cu mari datorii externe. Cu toate acestea, cele două
ţări se bucurau de o atenţie aparte dinspre Occident, ceea ce a condus ca, după abolirea socialismului,
ţările vest-europene să iniţieze un program special de reconstrucţie economică, pentru acest grup de
state, respectiv Programul PHARE, care, în accepţiunea iniţială, nu însemna altceva decât Acţiunea de
Restructurare a Economiei Poloniei şi Ungariei (Poland and Hungary Action for Restructuring of
the Economy), program finanţat de Grupul celor 24 şi coordonat de Comisia Pieţei Comune. [19,
p.107]
O altă componentă strategică în politica de atragere de investiţii străine este diminuarea şi
eliminarea riscului de ţară. Riscul de ţară care vizează posibilitatea unor pierderi financiare ale
investitorilor străini, urmare a unor probleme survenite în ţara primitoare de investiţie în legătură cu
anumite probleme politice şi macroeconomice, este o coordonată esenţială a investitorilor străini în
luarea deciziilor de a investi într-o ţară sau alta. Elementele componente ale acestui risc de ţară:
politica macroeconomică, strategia comercială, priorităţile de investiţii, politica şi stabilitatea
43

financiară, stabilitatea monetară etc. sunt elementele cărora investitorii străini le acordă o deosebită
atenţie. Într-un sondaj întreprins în rândul unor potenţiali investotiri străini, publicat de Bnca Austriei,
rezultă că factorii de cea mai mare importanţă în fundamentarea deciziilor de a investi în străinătate
sunt stabilitatea politică, stabilitatea financiară, calificarea forţei de muncă, profitabilitatea potenţială,
aşa după cum este redat în tabelul 5.[ 19, p. 113]
Tabelul 5
Factorii determinaţi ai investiţiilor directe străine.
Nr. crt. Factori
%
1.
Stabilitatea politică
28,6
2.
Absorbţia pieţei
17,44
3.
Stabilitatea financiară
11,6
4.
Buna calificare a forţei de muncă
10
5.
Profitabilitatea potenţială
9
6.
Poziţia geografică
8,11
7.
Costuri competitive
7
8.
Convertibilitatea monetară
4
9.
Reţeaua de transporturi-infrastructura
2,5
Sursa: calculele autorului conform informaţiei băncii naţionale a Austriei, Directinvestitionen in
Osteuropa.
Participarea la procesul de integrare europeană poate fi, de asemenea, o componentă esenţială
a strategiei de atragere de investiţii străine. Aşa după cum se precizează chiar în preambulul la Acordul
de asociere a României la Uniunea Europeană, părţile semnatare sunt convinse că prezentul acord va
crea un nou climat pentru relaţiile lor economice şi în special pentru dezvoltarea comerţului şi a
investiţiilor, instrumente indispensabile pentru restructurarea economică şi modernizarea tehnologică”.
În aprecierea garanţiilor oferite de diverse state în luarea deciziilor de a investi în economia
acestora, apartenenţa la UE reprezintă un ounct de referinţă, aceasta fiind deja o garanţie esenţială şi
faţă de riscul de ţară şi faţă de alte considerente în materie.
Pe de altă parte, prin asociere şi, respectiv, prin decizia de aderare la Uniunea Europeană,
statele ex-socialiste sunt caracterizate ca dovedind, ceea ce doamna Keren Fogg numea „dorinţa de
demolare a monopolurilor şi de elimenare a subvenţiilor”. Aderarea la aceste organisme internaţionale
se constituie într-o recunoaştere a unor salturi realizate de economiile naţionale ale statelor respective,
a unor standarde ce deschid noi posibilităţi de cooperare internaţională şi de investiţii comune. [19, p.
114]
Măsurile de promovare a investiţiilor pot fi deferite, dar obiectivul prioritar trebuie să fie
atragerea de noi investitori străini care să desfăşoare activităţi în ţara respectivă. Figura 8, de mai jos,
prezintă cele mai frecvente măsuri de promovare a investiţiilor. Acestea pot fi împărţite în funcţie de

44

scopul urmărit în trei subgrupe: formarea unei imagini pozitive, promovarea şi stimularea directă a
investiţiilor şi sprijinul în cadrul desfăşurării proiectelor de investiţii.
Măsuri de promovare a investiţiilor
1.Participarea la expoziţii
2.Publicitate în revistele de specialitate
3.Organizarea de vizite/deplăsări, stabilirea de contacte
pentru informare
4.Organizarea de întâlniri de informare asupra
posibilităţilor investiţionale

Formarea unei imagini pozitive
5.Conceperea unor circulare sau măsuri de telemarketing
6.Organizarea de vizite/deplasări pentru întreprinzători,
orientate spre sectorul economic din care fac parte
respectivele întreprinderi
7.Organizarea de întâlniri de informare asupra
investiţiilor în anumite sectoare
8.Căutarea de investitori pentru anumite întreprinderi
Promovarea directă a investiţiilor
9.Punerea la dispoziţie de servicii pentru investitori
10.Accelerarea desfăşurării proiectelor de investiţii
11.Punerea la dispoziţie de servicii după realizarea
investiţiei.

Sprijinirea proiectelor de investiţii
Fig. 8. Măsuri de promovare a investiţiilor.
Sursa: Jürgen Klenk „Privatizarea în ţările în tranziţie şi în curs de dezvoltare. Strategii,
consultanţă, experienţe.” Ed. Economică, 1997, pag. 134
În cadrul desfăşurării campaniilor de formare a imaginii, obiectivul principal nu este realizarea
unor investiţii concrete, ci formarea unei imagini generale pozitive despre o ţară.
Măsurile de promovare a imaginii se aplică, de regulă, în prima fază a măsurilor de promovare
a investiţiilor. În afară de aceasta, se recurge la ele atunci când o ţară a trecut prin schimbări decisive.
45

Astfel, în Irlanda, de exemplu, investitorii au fost atraşi în anul 1970 cu argumentul costurilor salariale
scăzute. Când la începutul anilor ′80, însă, costurile salariale au crescut în mod simţitor şi gradul de
pregătire al populaţiei a crescut, s-a început o nouă campanie de formare a imaginii. Ea s-a derulat sub
sloganul „We′re the Young Europeans” („Noi suntem tinerii europeni”), care se referea, în subtitluri, la
nivelul ridicat de calificare al irlandezilor. [ 22, p. 135]
În acest context este relevantă situaţia deosebit de grea a ţărilor africane în realizarea
promovării investiţiilor. Mulţi investitori şi-au format o imagine generală proastă despre Africa şi nu
mai pricep diferenţa între diferitele ţări africane. Eforturile acestora în vederea îmbunătăţirii imaginii
lor internaţionale sunt, adesea, zadarnice. O posibilă soluţie constă în acţiuni comune ale mai multor
ţări.
În cadrul măsurilor de promovare directă a investiţiilor trebuie stimulate proiecte concrete de
investiţii. Spre deosebire de campaniile de formare a imaginii care se adresează unui public destul de
larg, aceste măsuri se adresează anumitor potenţiali investitori. În acest sens, trebuie să fie clar că
succesul depinde în mod decesiv de găsirea şi abordarea potenţialilor investitori.
Măsurile de promovare a investiţiilor pot impulsiona derularea proiectelor de investiţii. Acest
lucru este posibil, în special, prin punerea la dispoziţie a unor servicii care să înlesnească luarea de
decizie pentru investitorii interesaţi, respectiv să îi sprijine la desfăşurarea proiectelor lor. În afară de
aceasta, prin serviciile oferite, cei care au investit deja o dată în ţara respectivă, pot fi stimulaţi să mai
investească în această ţară.
În închiere la acest paragraf, ţinem să menţionăm că procesul investiţional şi atragerea în el a
investiţiilor străine directe nu se poate desfăşura în nici o ţară la întâmplare. Fiecare ţară trebuie să-şi
elaboreze şi să promoveze activ politica sa proprie cu privire la investiţiile străine directe, ţinând cont
de obiectivul său strategic şi de condiţiile naţionale şi, în rândul al doilea, de experienţa mondială în
acest domeniu.

46

Capitolul III. Rolul şi eficienţa investiţiilor străine directe în stabilizarea şi
creşterea economică din Republica Moldova
3.1. Rolul investiţiilor străine în diferite ramuri ale economiei naţionale
Situaţia social-economică dificilă creată în Republica Moldova este generată de o criză
economică , a cărei redresare necesită investiţii. Investiţiile autohtone nu sunt în stare să acopere
această criză, iar întreprinzătorii din republică nici nu au posibilităţi de a investi sume enorme.
Chiar dacă în ultimii ani se observă o creştere a investiţiilor autohtone, această creştere nu duce
la o modernizare şi redresare a economiei. Multe ramuri din economie au nevoie de investiţii enorme,
cum ar fi agricultura. Mulţi întreprinzători încearcă să investească în activitatea sa cu ajutorul
creditelor luate de la băncile comerciale. Conform destinaţiei operaţiunilor investiţionale, ponderea cea
mai mare în totalul portofoliului de credite la 31 martie 2007 au deţinut-o creditele acordate industriei
şi comerţului – 47,5 la sută, fiind urmate de creditele acordate agriculturii şi industriei alimentare –
17,9 la sută, creditele de consum – 12, 3 la sută şi creditele acordate pentru imobil, construcţie şi
dezvoltare – 10,0 la sută [ tabelul 6 ].
Tabelul 6
Dinamica şi structura portofoliului de credite al sectorului bancar din Republica Moldova
conform destinaţiei operaţiunilor investiţionale.
La 31.03.2007
Mil. lei
(%)
2659,1
17,9

La 31.12.2007
Mil. lei
(%)
2580,9
18,7

Credite agriculturii agriculturii şi
industriei alimentare
Credite pentru imobil, construcţie şi
1480,9
10,0
1466,7
dezvoltare
Credite de consum
1827,0
12,3
1271,9
Credite industriei energetice şi a
324,7
2,2
300,8
combustibilului
Credite băncilor
135,4
0,9
99,0
Credite Guvernului
142,6
1,0
189,0
Credite industriei/comerţului
7030,3
47,5
6760,3
Credite pentru construcţia drumurilor şi
446,9
3,0
467,1
transportare
Alte credite
772,4
5,2
694,8
Total
14816,3
100
13830,5
Sursa: Buletin trimestrial, nr. 2, 2007. Banca Naţională a Moldovei, pag. 35

10,6
9,2
2,2
0,7
1,3
48,9
3,4
5,0
100

47

La situaţia din 31 martie 2007 soldul creditelor acordate ramurilor de viticultură, vinificaţie şi
comerţ cu produse vitivinicole a constituit 1429,7 mil. lei, ceea ce reprezintă 9,7 la sută din totalul
portofoliului de credite pe sistem şi 5,8 la sută din totalul activelor sistemului bancar.
Astfel, în condiţiile create, un rol deosebit în modernizarea şi asigurarea eficientizării
economiei republicii le revine investiţiilor străine. Despre atragerea investiţiilor străine în Republica
Moldova se putea vorbi numai în perioada de după proclamarea independenţei, adică după anul 1991.
Baza legislativă a atragerii investiţiilor străine o constituie „Legea cu privire la investiţiile străine”,
adoptată de Parlament în anul 1992, care, pe parcursul ultimilor ani, a fost perfectată de mai multe ori.
Totuşi, deşi a fost adoptată legea respectivă şi au fost acordate unele înlesniri prin lege
investitorilor străini, în primii ani de realizare a reformelor economice investiţiile străine directe în
economia Republicii Moldova au fost neînsemnate.
În ultimii ani guvernele Republicii Moldova au întreprins un şir de măsuri cu privire la
atragerea investiţiilor străine directe în economia republicii. Datorită acestui fapt, în ultimii ani
investiţiile străine directe în economia Republicii Moldova au înregistrat o oarecare creştere atât a
volumului absolut, cât şi a ponderii investiţiilor străine în produsul brut.
Sporirea considerabilă a investiţiilor străine directe în economia republicii în anul 2000 faţă
de anii precedenţi este condiţionată, în primul rând, de desfăşurarea procesului de privatizare a
sectorului energetic şi de dezvoltarea telecomunicaţiilor. Compania „Union Fenosa” a investit în
sectorul energetic 264,5 mil. lei.
Din cele 81 de ţări care au alocat investiţii în capitalul statutar al întreprinderilor cu capital
străin din Republica Moldova, numai 21 ţări au făcut investiţii în volume mai mari de 1 mil. dolari
USD. Dacă analizăm figura 9 vom observa că cele mai mari volume de investiţii le revine Rusiei
(20,6%), Spaniei (11,3%) şi S.U.A. (8,6%). Cel mai mare investitor strain în R.Moldova este Rusia,
care a plasat între anii 1995-2006 circa 179 mln USD, urmată de Spania - 81 mln USD şi SUA – 61
mln USD. În topul 15 a celor mai mari investitori mai intra Olanda (57 mln USD), Italia (42 mln.
USD), Franţa (41 mln USD), Marea Britanie şi Irlanda de Nord (37 mln. USD), Cipru (27 mln.
USD), Germania (26 mln. USD), România (20 mln. USD), Elveţia (10 mln USD), Grecia (8 mln
USD), Turcia (6 mln USD), Canada (5 mln. USD), Luxemburg (4 mln. USD), Belgia (3 mln. USD),
Ucraina (2 mln. USD).

48

Fig. 9. Investiţiile străine în economia Moldovei ale celor mai mari ţări – investitori în perioada
1995-2007
Sursa: Adoptată de autor conform datelor Ministerului Economiei şi Comerţ.
Federaţia Rusă deţine primul loc în alocarea investiţiilor străine directe în economia
Republicii Moldova. Dar trebuie de menţionat că din suma totală de investiţii, o mare parte a fost
convertită de către Guvernul republicii din contul datoriilor faţă de Rusia pentru gaz natural şi
energie electrică.
Potrivit datelor statistice, în 2006, în Republica Moldova au fost înregistrate 721 întreprinderi
cu capital străin, în crestere cu 65% faţă de anul precedent, iar numarul total al firmelor cu capital
străin a atins 4 324 unităţi la începutul anului curent.
Distribuirea investiţiilor străine directe pe sectoare este foarte neuniformă: partea principală a
ISD în Moldova – circa 75% - revine ramurilor producătoare de materie primă. În anumiţi ani, s-a
înregistrat dominarea lor absolută în structura fluxului ISD. Exagerat de mare este ponderea
investiţiilor străine directe în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul (100 mln. USD), fapt care nu
corespunde strategiei de dezvoltare a producţiei naţionale. Totodată, proporţiile investiţiilor în
agricultură şi industrie, de dezvoltarea cărora depinde perspectiva pe termen lung a creşterii
economiei Moldovei, rămân a fi foarte mici. Este regretabil faptul că în ramura principală a
economiei naţionale, în agricultură, sunt atrase foarte mici investiţii străine (4 mln. dolari USD în
anul 2006). Această ramură are necesităţi în investiţii, precum şi posibilităţi de a asigura o eficienţă
înaltă a utilizării lor. O tendinţă pozitivă constă în creşterea cotei unor astfel de ramuri, precum sunt
transportul şi comunicaţiile (37 mln. USD), care în volumul total al investiţiilor străine, în anul
2006, au constituit peste 5% [figura 10]. Astfel, compania “Voxtel” SA specializată în domeniul
telecomunicaţiilor mobile a lansat un nou re-branding companiei sub denumirea “Orange”. Acest
49

proces a condus pentru perioada anilor 2006-2007 a atragerii şi utilizării în Republica Moldova a
unui volum de investiţii în mărime de până la 25 mln. euro. Un procent mic din totalul de investiţii
străine se face în învăţămînt (137 mii dolari USD) şi în sănătate şi asistenţă socială (385,7 mii dolari
USD).

Fig. 10. Distribuirea investiţiilor străine directe pe sectoare, în % faţă de volumul lor total, anul 2006
Sursa: Adoptată de autor conform datelor Ministerului Economiei şi Comerţ.
Un volum însemnat de investiţii străine în comerţul cu ridicata şi amănuntul nu este apreciat
pozitiv. Aceste investiţii aduc noi tehnologii, o deservire a clienţilor impecabilă, însă întreprinderile
comerciale străine preferă să comercializeze mărfuri de import şi astfel nu stimulează dezvoltarea
industrie din republică şi în special a producţiei agricole.
Experţii consideră că atragerea investiţiilor în agricultură ar fi un şoc pozitiv pentru
economie, deoarece ea reprezintă ramura principală a economiei naţionale. Tot mai mulţi fermieri
consideră că o afacere de perspectivă ar fi creşterea alunului mediteranean şi a butaşilor de alun. Ion
Ţurcanu, doctor habilitat, reprezentant al Centrului Nucifere pe lângă ICŞ pentru Pomicultură,
susţine că “specialiştii nu au îndoieli în privinţa faptului că, datorită compoziţiei solurilor locale şi
condiţiilor climaterice, calitatea alunelor mediteraneene, crescute în Moldova, va fi la fel de înaltă
ca şi cea a nucilor obişnuite”. Şi se ştie că calitatea nucilor obişnuite din Moldova este considerată
una dintre cele mai bune din lume.[ 44, p. 23]

50

Ar părea că este o investiţie profitabilă. Termenele de recuperare a investiţiilor este de 5 ani,
iar 50% din cheltuielile confirmate documentar pentru înfiinţarea şi tratarea plantaţiei vor fi
compensate anual de la fondul de stat, înfiinţat cu aceste scopuri, până la intrarea pe rod. Totuşi, e
nevoie de o colaborare mai activă a companiilor străine cu femierii noştri. Companiile străine ar
livra tehnica agricolă necesară şi ar achiziţiona recolta. În ultimii ani, recolta în diferite ţări ale lumii
scade din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile şi atunci nu sunt respectate condiţiile
contractelor de livrare încheiate în prealabil, ca urmare alunele mediteraneene sunt achiziţionate în
alte ţări, dacă calitatea lor corespunde standardelor stabilite. Reprezentantul Centrului Nucifere, Ion
Ţurcanu, consideră că colaborarea cu firmele străine va căpăta amploare odată cu demararea
plantării active a alunului meditereanean în Moldova. Acesta este doar un exemplu din mai multe că
investiţiile străine sunt necesare atât în agricultură cât şi pentru întreaga economie a Moldovei.
Este necesar de menţionat că şi industria alimentară are nevoie de investiţii. Aportul
industriei alimentare în ponderea sectorului agroalimentar din PIB-ul pe ţară este redus, deoarece el
constituie doar 30% şi în decursul a 10 ani reducerea a constituit 5,1%, necătînd la faptul că în
valori absolute a crescut de 3,2 ori. Aceste date ne denotă că, fiind un sector destul de important
pentru economia naţională datorită faptului că Republica Moldova est o ţară agrară, aportul lui este
în permanentă scădere. Este necesar de a face eforturi pentru majorarea PIB-ului obţinut în industria
alimentară.
Dacă comparăm volumul investiţiilor făcute în agricultură cu volumul investiţiilor în
industria alimentară, putem menţiona ca cea din urmă are o pondere mai mare în volumul
investiţiilor străine, însă ritmul lor de creştere anual nu a atins cota medie pe republică. În 2005
volumul total efectuat în industria agroalimentară constituia 19,2 % , cu 7% mai puţin decât în anul
2004.
Pentru a crea o agricultură modernă este nevoie de a majora investiţiile pentru a procura
tehnici agricole, reconstruirea obiectelor de menire zootehnică şi de
pregătire a nutreţurilor, înfiinţarea plantaţiilor multianuale de vii şi livezi. Întreprinderile din
industria alimentară ar putea achiziţiona tehnologii şi linii performante de industrializare a materiei
prime, şi nu în ultimul rînd, de finisare şi ambalare a acestor produse la nivelul cerinţelor pieţei
europene. În rezultat republica şi-ar mări ponderea exportului cu produse agricole competitive, fapt
ce ar favoriza ocuparea unor segmente din piaţa unor ţări din Uniunea Europeană.
A fost important pentru economia ţării când compania transnaţională din Germania
“Sudzucher” a participat la privatizarea pachetelor de acţiuni a patru fabrici de zahăr. Pe baza
acestor întreprindere a fost creată S.A. mixtă “Sudzucher - Moldova”, în care 49,9 % din capitalul
statutar aparţine companiei germane “Sudzucher”. În ultimii doi ani compania germană a investit în
51

reutilarea tehnică a fabricilor de zahăr numite peste 12 mil. dolari SUA, ceea ce a asigurat
funcţionarea stabilă a întreprinderilor şi sporirea esenţială a calităţii producţiei.
Se consideră că atragerea investiţiilor străine ar trebui să fie făcută în toate ramurile
economiei, dar care nu aduc prejudicii în economia naţională. Astfel, există anumite limite în ceea
ce priveşte exploatarea resurselor naturale, cum ar fi pământul şi ramurile extractive. În aceste
ramuri este raţional să fie atrase capitalul străin sub formă de credite străine şi împrumuturi.
De asemenea sunt cazuri cand investiţiile străine nu aduc doar eficienţă, dar şi incertitudine
cum ar fi cazul companiei “Lafarge”. Această companie franceză a procurat pachetul de acţiuni al
fabricei de ciment din Rezina la un preţ de numai 200 mii dolari SUA. În acelaşi timp, compania
franceză şi-a luat obligaţiunea să investească în modernizarea fabricii, în timp de doi ani, 10 mil.
dolari SUA. Dar compania nu şi-a onorat această obligaţiune şi nu a efectuat nici un fel de investiţii
în modernizarea fabricii. În anul 2000 fabrica de ciment din Rezina a produs numai 221,9 mii tone
ciment, utilizând capacităţile de producţie numai la 20%. Este posibil ca firma franceză să fi
procurat fabrica de ciment din Rezina numai pentru a scăpa de un concurrent considerabil. În acest
caz soarta fabricii de ciment din Rezina devine incertă.
În ultimul timp s-a observat şi o tendinţă a atragerii investiţiilor străine în sectorul bancar. În
Republica Moldova acest sector este firav, dar atractiv. Din 2007 suntem vecini cu Uniunea
Europeană, iar investitorii occedentali, care au investit în România sunt atenţi la ceea ce se mai
poate procura prin apropierea frontierii Uniunii Europene. Factorul care determină atractivitatea
pieţii financiare autohtone este, în primul rand, că în ţară vin tot mai mulţi investitori străini şi nu
doar dintre cei mari, dar sunt şi mulţi investitori mici, aşa zişi, de portofoliu, pe care–i interesează
pachete de acţiuni mici, ce nu le dă dreptul de control asupra respectivelor întreprinderi, în schimb
acele pachete de acţiuni pot fi vândute la un preţ mai mare pe viitor.
Ca rezultat al dezvoltării accelerate a sectorului bancar, compania financiară Pro – Credit a
depus cerere pentru obţinerea licenţei de instituţie bancară. Astfel are loc şi un process de trecere a
proprietăţii băncilor către investitorii străini, în special către instituţii financiare mari, care va creşte
capacitatea financiară şi calitatea serviciilor acordate de băncile respective.
Sunt atractive şi alte sectoare economice, care au o lichiditate sporită, adică conţin acţiuni
care se vând şi se cumpără, spre exemplu, comerţul şi construcţiile, însă în afara sectorului bancar
companiile sunt destul de mici şi nu sunt prea interesate pentru investitorii străini. Sectorul bancar a
demonstrat că este un segment viabil al economiei naţionale şi în prezent sunt atrase în acest sector
investiţii de 98 mln. lei dintre care 40 830 mln. lei investiţii străine.
Trebuie de menţionat că multe sfere din economie necesită investiţii, în unele ele sunt atrase
mai uşor în altele deloc. Până în prezent, în Moldova, nu a luat amploare atragerea investitorilor în
52

baza concesiilor şi a convenţiilor. Această formă este aplicată pe larg în ţările dezvoltate, în special
pentru a atrage investiţiile străine în cercetarea solului, a resurselor forestiere şi hidrologice, a
utilizării terenurilor de stat.
Toate cele menţionate arată importanţa investiţiilor străine în toate sferele economiei
naţionale. Ele reprezintă nu numai o sursă de capital, ci şi o sursă de atragere în economiile
receptoare şi a tehnologiilor avansate. Mulţi investitori străini organizează programe speciale de
pregătire a angajaţilor săi, astfel se face şi un schimb de experienţe.
Ministerul Economiei şi Comerţului precizează că situaţia economică a republicii în anul
2007 a fost influenţată de factori pozitivi, dar şi negativi. Creşterea investiţiilor în capital fix a dus
şi la creşterea PIB, care a crescut cu 8 % faţă de anul 2006. Cert este faptul că, creşterea investiţiilor
în capital fix a fost asigurată preponderent din contul investiţiilor capitale, volumul cărora s-a
majorat cu 39% faţă de semestrul I al anului 2006, din contul mijloacelor proprii şi mijloacelor
investitorilor străini. Evoluţia industriei în luna august 2007 denotă o creştere a volumului
producţiei industriale cu 0,5% (în preţuri comparabile) faţă de august 2006, iar în ianuarie-august
curent volumul producţiei industriale a crescut cu 0,4% (în preţuri comparabile). Progresele
obţinute în majoritatea sectoarelor industriei prelucrătoare: fabricarea cimentului, varului şi
ipsosului - o majorare de 22,1%, fabricarea hîrtiei şi cartonului (+18,3%), industria chimică
(+12%), fabricarea produselor textile (+12,9%), producţia de articole din cauciuc şi din material
plastic (+10,1%), precum şi cele din industria alimentară şi a băuturilor menţionate mai sus, au
compensat volumul diminuat (cu circa 610 mil. lei) al producţiei de vinuri şi de băuturi alcoolice
distilate. Astfel, o importanţă majoră în procesul de creştere economică revine investiţiilor străine.
În I semestru 2007 investiţiile străine directe atrase în economia naţională (în valoare netă) au
însumat 178,5 mil. dolari (9,4% în raport cu PIB), majorîndu-se comparativ cu aceeaşi perioadă a
anului 2006 de 2,6 ori. Această majorare se datorează creşterii capitalului subscris şi a venitului
reinvestit în alte sectoare economice (fără bănci). [35]
Din cele expuse la acest paragraf putem concluziona că chiar dacă investiţiile pot produce
apariţia pericolului de falimentare rapidă a multor întreprinderi, distrugerea lor completă sau
transmiterea în mâinile străinilor, agravarea deficitului de combustibil şi energie, pierderea pieţilor
interne de către producătorii autohtoni, ele pot aduce şi alte avantaje legate de politica economică a ţării,
strategii şi obiective. Atât agricultura, care este ramura principală a economiei cât şi industria are nevoie
de o forţă puternică care ar ridica economia ţării la un nivel mai bun. Această forţă ar putea fi
reprezentată de investiţiile străine, care, nu odată, a fost demonstrat de practica mondială că contribuie
la creşterea economică atât prin îmbunătăţirea calităţii lor, cât şi prin alţi factori, cum ar fi transferul de

53

tehnologii avansate, dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane, implementarea noilor forme
manageriale şi organizatorice şi internaţionalizarea producţiei.

3.2. Impactul investiţiilor străine directe asupra performanţelor economiei
Republicii Moldova
În ultimele decenii atitudinea faţă de investiţiile străine în lume s-a schimbat esenţial.
Investiţiile străine se efectuează atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. De
aceea, politica atragerii investiţiilor străine a devenit o parte componentă a politicii economice a
multor ţării, cu ajutorul cărora ele tind să asigure creşterea economică. Fluxurile de capitaluri
străine reprezintă o sursă de competitivitate atât pentru investitorii străini, cât şi pentru economiile
receptoare de investiţii.
Investiţiile străine se efectuează atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare.
De aceea, politica atragerii investiţiilor străine a devenit o parte componentă a politicii economice a
multor ţări, cu ajutorul cărora ele tind să asigure creşterea economică.
Pentru fiecare ţară efectele utilizării investiţiilor străine pot fi atât pozitive , cât şi negative,
în funcţie de mai mulţi factori. Investiţiile străine au contribuit la dezvoltarea economică a ţărilor
receptoare de investiţii străine. Ele stimulează şi investiţiile agenţilor economici autohtoni. Este
ştiut faptul că activitatea multor investitori străini duce la cooperarea între investitori străini şi
agenţii economici autohtoni. De exemplu, investiţiile străine în fabricile de zahăr şi de prelucrare a
fructelor şi legumelor din Republică au favorizat creşterea producţiei sfeclei de zahăr, au sporit
producţia de fructe şi legume, ceea ce a intensificat investiţiile agenţilor economici autohtoni în
ramurile respective.
Fluxurile de investiţii străine directe conduc la creşterea aşa-zisei „contestabilităţi” a
pieţelor (adică flexibilitate de intrare şi ieşire a firmelor pe o piaţă). În unele situaţii, totuşi
consumatorii şi utilizatorii din ţara gazdă pot să nu beneficieze de astfel de investiţii prin preţuri
mai mici şi o calitate mai bună a bunurilor şi serviciilor, dacă companiile transnaţionale care
investesc în ţara respectivă sunt în măsură să stabilească preţuri de monopol, prin asigurarea unei
poziţii dominante.
Investiţiile străine reprezintă pentru fiecare ţară – gazdă o sursă considerabilă pentru
ameliorarea deficitului contului de capital şi financiar. În anul 2000 aceasta s-a încheiat fără deficit,
având un excedent în valoare de 123,35 mil. dolari SUA., ceea ce se datorează intrărilor sporite ale

54

investiţiilor străine directe în valoare netă de 127,61 mil. dolari SUA. Fără aceste investiţii directe
contul de capital şi financiar al republicii pe anul 2000 era să fie încheiat cu un deficit. [16, p. 205]
Rolul investiţiilor străine în sporirea resurselor de capital se extinde şi în urma luptei
concurenţiale dintre firmele mari. Astfel, pătrunderea unei firme mari pe o nouă piaţă poate atrage
după sine alţi concurenţi, care sunt, de asemenea, nevoiţi să investească. Drept exemplu, pot fi
numite firmele producătoare de băuturi răcoritoare „Coca-Cola” şi „Pepsi-Cola”, care sunt prezente
în împreună pe orice piaţă nouă.
Un exemplu din practica utilizării investiţiilor străine în Republica Moldova este activitatea
firmei „Voxtel” în domeniul telecomunicaţiilor mobile, care a stimulat apariţia unui alt investitor
concurent în acest domeniu - „Moldcell”. Este evident că apariţia investitorului „Moldcell” a jucat
un rol pozitiv în formarea pieţei telecomunicaţiilor mobile în republică.
Un impact pozitiv al investiţiilor străine directe este creşterea numărului locurilor de muncă,
create de întreprinderile cu investiţii străine. Salariile lucrătorilor în întreprinderile cu investiţii
străine erau, în medie, de 2,2 ori mai mare decât ale lucrătorilor din economia naţională. Astfel în
sectorul bugetar salariul mediu în anul 2007 a constituit 1546 lei, iar în sectorul privat (întreprinderi
cu investiţii străine) – 2407 lei.
După cum se ştie, competitivitatea producţiei în ţările în curs de dezvoltare este cu mult mai
redusă comparativ cu cea din ţările dezvoltate. Unul din factorii principali ai acestei reduceri este
tehnologia aplicată de ţările respective. Astăzi tehnologiile sunt considerate drept unul din
principalii factori de asigurare a creşterii economice.
Cercetorul britanic John Dunning afirmă în studiile sale că firmele transnaţionale, cu
structuri diversificate şi sfera globală de acţiuni vor continua să controleze furnizarea şi utilizarea
celei mai mari părţi a tehnologiilor avansate, care vor apărea în sectorul privat în viitorul apropiat.
[16, p. 207]
Aportul firmelor transnaţionale în atragerea tehnologiilor avansate, de care economia
autohtonă nu dispune şi nici nu are mijloace financiare necesare pentru a le procura, este un factor
foarte important pentru sporirea performanţei economice.
Cele expuse permit să concludem că atragerea tehnologiilor avansate de către investitorii
străini are o mare importanţă pentru creşterea performanţei economice a economiei ţării-gazdă. Este
ştiut că anume în ţările aflate în tranziţie spre economia de piaţă nivelul dotării întreprinderilor cu
utilaje tehnice şi tehnologii avansate este cu mult mai scăzut.
Un factor important în sporirea competitivităţii economiilor ţărilor receptoare de investiţii
străine este şi transferul de către firmele transnaţionale a practicilor manageriale şi organizaţionale
acumulate. Transferul practicii manageriale reprezintă, în esenţă o transformare organizaţională
55

performantă, care nu necesită investiţii semnificative şi asigură sporirea productivităţii şi
competitivităţii producţiei.
Transferul practicilor manageriale şi organizaţionale de către firmele transnaţionale către
filialele lor, amplasate în alte ţări, depinde de mai mulţi factori. Succesul unui astfel de transfer, în
mare măsură, este în funcţie de nivelul de cultură şi de pregătire al corpusului managerial al ţărilor
receptoare de investiţii străine. Dacă diferenţele dintre nivelurile de cultură generală şi, în special,
de cultură de afaceri din ţările în care se află firmele transnaţionale şi din ţările în care să află
filialele lor sunt considerabile, succesul unor astfel de transferuri poate fi minim. Unele firme au
fost nevoite să organizeze programe speciale de pregătire a personalului angajat, în special a
personalului managerial. În Republica Moldova, firma transnaţională „Union Fenosa” care a
privatizat în anul 2000 societăţile pe acţiuni „Reţelele electrice de distribuire - Centru”, „Reţelele
electrice - Chişinău” şi „Reţelele electrice de distribuire - Sud”, a organizat programe speciale de
pregătire a angajaţilor săi, iar o grupa de manageri din 90 persoane a fost pregătită după un program
special în Spania, unde se află firma – mamă transnaţională. Această pregătire a corpusului
managerial a permis firmei „Union Fenosa”, într-un termen relativ scurt, să implementeze la reţelele
electrice, procurate în Moldova, practicile manageriale şi organizaţionale utilizate la întreprinderile
sale tradiţionale ceea ce a contribuit chiar din primul an la asigurarea funcţionării eficiente a
reţelelor procurate.
După cum vedem, impactul pozitiv al investiţiilor străine asupra performanţei economice a
ţărilor receptoare se realizează pe diferite căi. Cu cât economia ţărilor receptoare de investiţii străine
este mai deschisă şi mai puţin restrictivă, cu cât mediul de activitate economică este mai atractiv, cu
atât va fi mai înalt şi impactul pozitiv al investiţiilor străine asupra performanţei economice a ţărilor
respective.
Sunt cazuri, cum am menţionat şi în pragraful 3.1, când investitorii străini procură pachetul
de acţiuni a unei întreprinderi din ţara-gazdă doar cu scopul de a scăpa de un concurent
considerabil. Este cazul fabricii de ciment din Rezina. Pentru ca nici o ţară să nu întâmpine astfel de
cazuri e important ca Parlamentul să adopte anumite legi cu privire la privatizare şi să se efectueze
un control permanent asupra respectării tuturor condiţiilor stipulate în contractele de privatizare.
Aceasta va asigura sporirea eficienţei funcţionării întreprinderilor cu investiţii străine în republică.
De asemenea, în ultimul timp, o dată cu începerea proceselor de globalizare şi deschiderea
pieţelor se simte o anumită presiune din partea corporaţiilor transnaţionale. Ele tind să nimeciască
orice concurent prin fuziune sau absorţie. Marile companii transnaţionale, îndeosebi americane,
preferă deţinerea integrală a acţiunilor filialelor externe. În aceste condiţii, centrul de decizie aflat
într-o anumită ţară poate impune filialei sale dintr-o altă ţară, fie o politică de investiţie a
56

beneficiului în alte regiuni, fie să cumpere de la societatea – mamă sau de la o filială a acesteia
subansamble sau bunuri de echipament la preţuri mult mai inferioare costurilor de fabricaţie, pentru
a reduce factura importurilor şi a-şi diminua, astfel, taxele vamale, ca şi impozitele pe cifra de
afaceri. Asemenea practici pot influenţa negativ balanţa de plăţi externe a ţării gazdă, cât şi bugetul
său. Prin natura sa, societatea transnaţională nu poate să manifeste preferinţe subiective pentru o
anumită filială sau ţară; scopul ei fiind maximizarea profitului pe ansamblu, ea poate impune
filialelor externe o politică de restrângere a activităţii, transferul de capital, cuantumul salariilor,
concedieri de personal etc. O astfel de politică, în anumite circumstanţe, poate conduce la stări de
instabilitate economică şi socială pentru ţara gazdă. Cu toate acestea guvernele multor ţări
elaborează strategii de atragere a acestor investiţii având ca scop atingerea obiectivelor sale.
Unii autori sunt de părerea că societăţile transnaţionale pot avea chiar un caracter educativ.
De exemplu, firma Mc. Donald′s, aplicând propriile standarde în orice ţară s-ar afla, ne
demonstrează că şi într-un local deschis publicului larg este posibilă permanenţa curăţeniei, chiar
dacă mediul înconjurător este potrivnic.
Concepţia de sorginte marxist-leninistă după care o STN trebuie condamnată pentru că are
drept scop profitul – şi nu „colaborarea reciproc avantajoasă”- este dogmatică. Într-o economie
adevărată, cum este cea de piaţă, o activitate fără profit este lipsită de sens. Apoi,
„transnaţionalitatea” constituie un atribut nu al întreprinderilor slabe, ci al celor moderne, dinamice,
rentabile, deci purtătoare de progres.
Impactul pozitiv al investiţiilor străine trebuie să se reflecte în realizarea cu succes a
următoarelor obiective strategice: asigurarea creşterii economice şi creşterii nivelului de trai al
populaţiei.
Pentru estimarea impactului pozitiv al investiţiilor străine asupra performanţei economice a
ţărilor receptoare de investiţii străine directe se propun următorul sistem de indicatori:
● Ritmul de creştere a produsului intern brut
● Volumul de investiţii străine directe
● Ritmul de creştere a exportului
● Rata de acoperire a importului prin export
● Salariul mediu lunar al unui lucrător.
Pe baza acestor indicatori s-a elaborat tabelul 7.

57

Tabelul 7
Dinamica investiţiilor străine directe şi a indicatorilor de bază ai activităţii economice
în Republica Moldova
(2004-2007)
Indicatorii
Volumul de investiţii străine
directe, mln.dolari
Dinamica PIB în termeni reali, în
%
Dinamica exportului, mil. dolari
Rata de acoperire a importului prin
export, în %
Salariul nominal mediu lunar al
unui lucrător, lei

2005

2006

2007

199

222

260

107,1

106,1

108,0

599,7

543,3

703,6

47,6

39,1

37

1127

1522

1952

Sursa: Departamentul Statistică şi Sologie al Republicii Moldova. Anuarele statistice pe anii
2004-2007
Astfel dacă analizăm acest tabel observăm că indicatorii au o tendinţă de creştere. Obiectivele
strategice ale politicii economice a ţărilor receptoare de investiţii străine, de regulă, sunt: asigurarea
creşterii economice şi a creşterii nivelului de trai al populaţiei. Creşterea economică poate fi estimată,
în primul rând, cu ajutorul ratei de creştere a produsului intern brut. Se observă o tendinţă de
ameliorare relativă a produsului intern brut. Astfel în anul 2001 PIB constituia 19502 mln. lei, iar în
2005 PIB ia valoarea cea mai mare de până acu – 36755 mln. lei. Un rezultat al creşterii economice
este şi sporirea ratei creşterii exportului şi gradului de acoperire a importului prin export. De asemenea
şi salariul nominal al unui lucrător în economia naţională ne arată că situaţia în Republica Moldova se
ameliorează, chiar dacă în ritm încet.
În baza acestor date putem conclude că chiar dacă volumul investiţiilor străine directe a
crescut acest volum este încă destul de insuficient pentru asigurarea unei creşteri economice, dar
totuşi el exercită deja un impact pozitiv asupra dinamicii economiei naţionale.
În condiţiile în care volumul de investiţii străine directe, acumulat în republică, este încă
nesatisfăcător, influenţa lor asupra dezvoltării economice poate fi determinat mai exact în baza unor
exemple concrete de activitate econimică a întreprinderilor create în republică datorită investiţiilor
străine.

58

3.3. Politica atragerii investiţiilor străine în cadrul economiei Republicii
Moldova
Investiţiile străine directe sunt un factor considerabil în asigurarea creşterii economice atât
în ansamblul, cât şi pentru fiecare ţară aparte. După cum rezultă din materialele expuse în capitolele
precedente, investiţiile străine directe influenţează creşterea economică atât prin contribuţia lor la
formarea volumelor şi îmbunătăţirea calităţilor, cât şi prin alţi factori, cum ar fi transferul de
tehnologii moderne, dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane, implementarea noilor forme
manageriale şi organizatorice, extinderea pieţelor de schimb şi internaţionalizarea producţiei. Ţările
receptoare de investiţii străine, prin intermediul corporaţiilor transnaţionale, sunt incluse în reţeaua
mondială de schimburi şi de comercializare a producţiei. Toţi aceşti factori influenţează şi asigură
creşterea economică.
Atragerea investiţiilor străine în economia ţării este o cerinţă majoră a timpului şi necesară
pentru relansarea activităţii de antreprenoriat atât timp cât nu vor încerca să funcţioneze satisfăcător
propriile mecanisme de piaţă şi nu vor apărea investitori naţionali.
În ultimele decenii în lume se desfăşoară o adevărată concurenţă între ţări în privinţa
atragerii investiţiilor străine. Fiind conştiente de avantajele obţinute în urma atragerii investiţiilor
străine, ţările în curs de dezvoltare şi chiar şi ţările dezvoltate pun un accent tot mai mare pe
elaborarea şi promovarea politicilor de atragere a investiţiilor străine în economiile lor. Atragerea
investiţiilor străine se încădrează în obiectivele de dezvoltare stabilite în fiecare ţară. Este logic că
fiecare ţară urmăreşte asigurarea creşterii economice, ca sursă a creşterii nivelului de trai al
poporului. În acest sens, politica atragerii investiţiilor străine devine o parte componentă a politicii
economice a fiecărei ţări.
Primul pas în formarea politicii atragerii investiţiilor străine în Republica Moldova a fost
constituirea cadrului juridic favorabil atât pentru investitorii autohtoni, cât şi pentru străini. Cadrul
legislativ al atragerii investiţiilor străine directe şi al asigurării funcţionării normale a
întreprinderilor cu investiţii străine directe include mai multe legi, care au fost adoptate de
Parlamentul republicii chiar în primii ani ai iniţierii reformelor economice. Printre ele sunt şi
următoarele:
1. „Legea cu privire la proprietate” din 22 ianuarie 1991
2. „Legea cu privire la privatizare” din 4 iulie 1991
3.

„Legea cu privire la societăţile pe acţiuni” din 3 ianuarie 1992

4. „Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” din 3 ianuarie 1992

59

Aceste legi au format cadrul juridic pentru asigurarea funcţionării normale a întreprinderilor
autohtone şi a celor cu investiţii străine.
Pentru atragerea investiţiilor străine parlamentul a adoptat o lege specială, care a devenit
baza legislativă în sfera atragerii investiţiilor străine în Republica Moldova: „Legea privind
investiţiile străine” a fost adoptată de Parlamentul republicii încă în anul 1992 (nr. 998-XII din 1
aprilie 1992), pe parcursul anilor următori în ea fiind introduse unele modificări.
Toate aceste legi au fomat cadrul juridic pentru atragerea investiţiilor pentru primii ani de
trecere la economia de piaţă. În prezent există mai multe legi şi regulamente care alcătuiesc un
mediu de afaceri transparent şi legal atât pentru investitorii autohtoni, cât şi pentru cei străini.
Temelia acestor prevederi juridice generale cu privire la investiţiile străine sunt stipulate în:
 Constituţia Republicii Moldova;
 „Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV” din 18
martie 2004;
 „ Hotărîrea nr. 186 din 29 iulie 2004 cu privire la aprobarea Instrucţiunei privind
efectuarea transferului de capital sub forma de investiţii”. Banca Naţională a
Moldovei;
 „Legea nr. 268 – XVI din 28.07.2006 pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative”.
 „Legea cu privire la zonele economice libere nr. 440-XV” din 27 iulie 2001
 „Cartea Albă 2006” lansată la 16 martie 2006 de Asociaţia Investitorilor Străini
(FIA)
Prin „Legea cu privire la investiţiile străine” s-a stabilit şi s-a reglementat regimul cu privire
la atragerea investiţiilor străine în economia Republicii. Ea prevede egalarea în drepturi a
investitorilor străini cu investitorii autohtoni în activitatea economică. De asemenea întreprinderea
cu investiţii străine este în drept să stabilească, în baze contractuale, preţurile la produsele proprii,
să determine formele de plată pentru ele, să le livreze pe piaţa internă a Republicii, precum şi să le
procure pe această piaţă produse pentru activitatea de antreprenoriat.
Un factor important în activitatea întreprinderilor cu investiţii străine îl constituie garanţia
prin lege a utilizării mijloacelor băneşti, acumulate în valuta naţională în urma activităţii
economice. În conformitate cu Legea nr. 81-XV din 18 martie 2004 cu privire la investiţiile în
activitatea de întreprinzător, cele mai importante garanţii pentru activitatea investitorilor includ
urmatoarele:

60

1. Investiţiile nu pot fi expropriate ori supuse unor măsuri cu efect similar care privează, în
mod direct sau indirect, investitorul de titlul de proprietate sau de controlul asupra investiţiei, cu
excepţia cazurilor prevazute de legislaţie.
2. Prejudiciul, inclusiv profitul ratat, suportat de investitor ca urmare a îndeplinirii unei
dispoziţii a autoritaţii publice prin care i s-au încalcat drepturile sau ca urmare a neîndeplinirii ori a
îndeplinirii necorespunzătoare, de către autoritate sau de o persoana cu funcţie de răspundere, a
obligaţiilor faţă de investitor, prevăzute de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, va fi reparat
din contul autoritaţii publice vinovate. Despăgubirea se plateşte investitorului în valuta în care a fost
efectuată investiţia sau în orice altă valută convertibilă, dacă investiţia a fost efectuată în valută
convertibilă.
3. Activitatea întreprinderii cu capital străin nu poate fi întreruptă forţat, doar prin
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova sau a instanţelor de judecată, în cazul în care aceasta a
comis încălcări ale legislaţiei în vigoare.
4. Mijloacele băneşti şi bunurile obţinute din investiţie străină, după onorarea obligaţiilor
fiscale, sunt utilizabile şi transferabile pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele ei.
Investitorii străini beneficiază de dreptul de a converti liber moneda naţională a Republicii Moldova
în valută străină şi viceversa în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
5. Investitorii străini au dreptul să treacă peste hotarele Republicii Moldova veniturile lor
rămase după onorarea obligaţiilor fiscale sau o parte din venituri sub forma de produse achiziţionate
pe piaţa internă a Republicii Moldova dacă aceasta nu contravine legislaţiei Republicii Moldova.
Republica Moldova recunoaşte cesiunea, către un alt stat sau persoana juridică străină, a
drepturilor investitorului străin asupra investiţiilor acestuia efectuate pe teritoriul său.
Desfăşurarea unei politici raţionale de stimulare a activităţii investiţionale depinde
nemijlocit de activitatea statului. În strategia de atragere a investiţiilor şi promovarea exporturilor
pentru anii 2006-2015 a Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC) se menţionează că pentru
Guvernul Republicii Moldova, atragerea investiţiilor străine a devenit o prioritate strategică,
deoarece investiţiile străine garantează creşterea durabilă a economiei naţionale şi reducerea
sărăciei. De asemenea, pentru monitorizarea şi gestionarea atragerii investiţiilor străine precum şi a
promovării exporturilor moldoveneşti peste hotare, în cadrul MEC-ului a fost creată şi autorizată
Organizaţia pentru Atragerea Investiţiilor şi Promovarea Exporturilor (MIEPO).
O deosebită importanţă pentru atragerea investiţiilor străine în fiecare ţară are modul de
impozitare a activităţii economice a firmelor cu investiţii străine şi stimulentele investiţionale,
acordate acestor firme. De regulă, în majoritatea ţărilor aflate în tranziţie spre economia de piaţă, în
legile special acordate cu privire la investiţiile străine este prevăzută aplicarea aceleiaşi cote de
61

impozitare atât pentru întreprinderile cu investiţii străine, cât şi pentru agenţii economici locali. În
acelaşi timp, în funcţie de mărimea investiţiilor străine, de domeniul de activitate şi de utilizarea
profiturilor obţinute, în diferite ţări sunt prevăzute prin legislaţie şi unele facilităţi în privinţa
impozitării rezultatelor activităţilor economice ale întreprinderilor cu investiţii străine.
Concurând la capitolul investiţii străine, ţările Europei de Est, pentru investitorii străini,
stabilesc „vacanţe fiscale” pe câţiva ani. Cele mai lungi ele sunt în Singapour, unde în unele ramuri
luate aparte ajung până la 10 ani.
În Moldova o dată cu adoptarea la 28.07.2006 a legii cu nr. 268-XVI ce ţinea de
„modificarea şi completarea unor acte legislative”, privind facilităţile acordate investitorilor străini
(art. 492) au apărut unele schimbări. Astfel pentru „întreprinderile al căror capital social este
constituit sau majorat în modul prevăzut de legislaţie, prin contribuţia ce depăşeşte suma
echivalentă cu 2 mil. dolari SUA, se scutesc de plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani
consecutivi”. Iar întreprinderile al caror capital social este constituit sau majorat în modul prevăzut
de legislaţie, prin contribuţia ce depăşeşte suma echivalentă cu 250 mii dolari SUA, se scutesc, după
prezentarea primei declaraţii cu privire la impozitul pe venit cu înregistrarea venitului impozabil
după constituirea sau majorarea capitalului social, de plata impozitului pe venit în mărime de 50%
pe parcursul a 5 ani consecutivi, începînd cu perioada fiscală în care cu organul fiscal a fost încheiat
acordul de scutire de impozit, în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Finanţelor
împreună cu Ministerul Economiei. [41, p. 3]
Când se vorbeşte despre climatul investiţional nefavorabil în Republica Moldova, cel mai
des se aminteşte de povara fiscală exagerată. Într-adevăr, ea este esenţială, dar nu cu mult mai grea
decât în majoritatea ţărilor europene. Povara fiscală frânează atragerea investiţiilor în ramurile
industriale înalt – tehnologice, ce necesită investiţii mari de capital înnoire permanentă şi
perfecţionarea echipamentului, precum şi pregătirea unui personal calificat.
Legislaţia fiscală naţională în vigoare prevede un şir de facilităţi privind investiţiile la plata:
a) impozitului pe venit;
b) taxei pe valoarea adăugată (TVA);
c) accizelor, şi
d) taxei vamale.
Sinteza facilităţilor fiscale şi altor stimulente fiscale pe anul 2007 se prezintă în tabelele 8 şi
9.

62

Tabelul 8
Facilităţi fiscale suplimentare în 2007
Categoria
beneficiarilor
Persoanele
juridice

Persoanele
juridice

Organizaţiile de
microfinanţare

Conţinutul

Tipul

Capitalul social este constituit sau
majorat sau investiţii (cheltuieli)
capitale efectuate în mărimea ce
depăşeşte suma echivalentă cu:
- 250 mii dolari S.U.A.
- 2 (5,10,20,50) milioane dolari
S.U.A.
Dobânzile aferente depozitelor
bancare depuse pe un termen ce
depăşeşte 3 ani şi valorile mobiliare
corporative sub formă de obligaţiuni
emise pe un termen ce depăşeşte 3
ani
Acordarea creditelor pe un termen:

Scutirea de
impozitul pe venit

- de la 2 la 3 ani
- de peste 3 ani
Sursa: www.moldova.md. Climatul investiţional.

50%
100%
Scutirea de
impozitul pe venit
100%

Scutirea de
impozitul pe venit
50%
100%

Termenul

5ani
3(3,3,4,4)ani
Pînă la 1
ianuarie 2010

Nelimitat
Nelimitat

Tabelul 9
Stimulenţi fiscali suplimentari în 2007
Categoria
beneficiarilor
Persoanele juridice

Conţinutul

Majorarea perioadei de reportare a pierderilor fiscale, la calcularea
impozitului pe venit, de la 3 la 5 ani
Persoanele juridice
Majorarea cheltuielilor deductibile din baza valorică a mijloacelor fixe,
destinate reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe, de la 10% la
15%
Organizaţiile de
Deducerea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ca
microfinanţare
urmare a nerestituirii împrumuturilor şi a dobînzilor aferente
Sursa: www.moldova.md . Climatul investiţional în Republica Moldova
Un şir de facilităţi sunt prevăzute pentru investitorii străini şi locali conform „Legii cu
privire la zonele economice libere”, elaborate de Parlamentul republicii (nr. 440-XV, din 27 iulie
2001). Facilităţile fiscale privind ZEL pot fi citite în anexa 6. În Republica Moldova sunt stabilite
patru zone economice libere, în cadrul cărora, atât pentru investitorii locali, cât şi pentru cei străini,
sunt permise anumite genuri de activitate economică în regim preferenţial.
Atragerea investitorilor străini se bazează pe următorii factori:
-

obţinerea unor beneficii mai mari decât în ţara de origine;
63

-

existenţa unei legislaţii constante şi favorabile;

-

siguranţa investitorului că nu va fi expropriat, naţionalizat ori distrus capitalul plasat.
Acest factor deseori se plasează pe primul loc şi asupra lui influenţează situaţia politică
internă (posibilă schimbare a regimului politic) şi externă a statului (conflictele armate,
blocada economică etc.);

-

lipsa piedicilor birocratice la introducerea capitalului în ţară, la administrarea lui şi
dreptul de a transfera liber peste hotare atât beneficiul dobândit, cât şi capitalul
introdus.

În ţara noastră există atât factori pozitivi, cât şi negativi. Printre factori pozitivi am numi:
posibilitatea obţinerii unor dobânzi fabuloase, dobânda anuală la depozite bancare poate ajunge la
20 – 30 %, existenţa unei legislaţii cu facilităţi şi garanţii, pentru investitorii străini, existenţa unor
avantaje faţă de antreprenorii naţionali, posibilitate de a administra capitalul şi de a-l transfera peste
hotare. Republica Moldova nu dispune de o piaţă internă de dimensiuni mari, care ar juca un rol
hotărâtor în atragerea investiţiilor străine. În schimb, amplasarea geografică a republicii este destul
de favorabilă, deoarece ea poate servi în calitate de un nod economic între Occident şi Est. În acest
context, drept rezultat al normalizării situaţiei social – politice, Republica Moldova ar putea deveni
o regiune atrăgătoare pentru investitorii străini.
Printre factorii negativi am putea numi situaţia politică internă şi externă instabilă, existenţa
unor bariere birocratice la introducerea capitalului în ţară şi piaţa mică de desfacere.
Guvenul încearcă nu numai prin legi, dar şi prin diferite expoziţii, forumuri organizate să
atragă investiţii în economia naţională. La Moldexpo, un centru special organizat pentru
expoziţii, pe 4-8 decembrie, anul 2007 s-a organizat o expoziţie cu scopul atragerii investiţiilor
atât autohtone cât şi străine în sectorul real al economiei republicii, extinderea relaţiilor
economice externe cu noi parteneri de atragere etc. [43, p.1] E un caz ideal pentru cei interesaţi
de bănci, companii de asigurări, leasing şi consulting. În cadrul expoziţiei a avut loc un iarmaroc
al proiectelor şi programelor investiţionale, cu prezentarea de tehnologii noi şi căi de
implementare a lor, obiective de creare a potenţialului investiţional în Republica Moldova.
În cadrul Forumul Economic Vienez organizat la Chişinău în perioada 20-21 februarie
2008, sub genericul "Investeşte în Moldova, investeşte în regiune" Guvernul Republicii
Moldova a avut posibilitatea să-şi prezinte recentele realizări în vederea dezvoltării climatului
investiţional şi al sectorului privat din ţară. Forumul a găzduit oameni de afaceri din 19 ţări Austria, Germania, Italia, Franţa Croaţia, Bulgaria, Grecia, România, Turcia, Suedia, SUA, etc.
Au mai participat reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, oameni de afaceri autohtoni şi
reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Comerţului, oficialităţi de stat.
64

În cadrul sesiunilor plenare, "Politica investiţională şi oportunităţile de investire în
Republica Moldova" şi "Rolul investiţiilor în dezvolarea infrastructurii, finanţelor şi
energiei", desfăşurate la acest forum, s-au abordat subiecte privind politici şi oportunităţi
investiţionale în Republica Moldova, rolul investiţiilor în infrastructură, sectorul financiar şi cel
energetic, precum şi proiecte investiţionale în infrastructură, agricultură, energie, etc. Unii
investitori străini, existenţi deja pe piaţa Republicii Moldova, şi-au prezentat în rapoarte succinte
activitatea lor aici, prezentând potenţialul pieţei în care au investit şi unele planuri de viitor. În
acelaşi context, aceştia şi-au motivat decizia investiţională datorată amplasării geografice a
Moldovei între piaţa UE şi CSI, ceea ce prezintă un avantaj enorm, creşterea PIB-ului, forţa de
muncă ieftină, facilităţile fiscale pentru investitori, prezenţa pe piaţa bancară a Moldovei a unor
jucători internaţionali, accesul la materia prima, ş.a.
De asemenea Asociaţia Investitorilor Străini (FIA) a lansat, la 16 martie, Cartea Albă 2006
ce vizează mediul investiţional în Republica Moldova, în care se constată că principalele
recomandări a primei publicaţii din 2005 au fost îndeplinite, însă nu au fost obţinute "rezultatele
palpabile" în domeniul fiscal, relaţiile de muncă, piaţa valorilor mobiliare. FIA solicită ca
investitorii străini să aibă dreptul de a cumpăra terenuri agricole. Restricţia ar putea fi anulată, cu
condiţia unui angajament investiţional concret din partea investitorului şi a unor garanţii de
îndeplinire a programului investiţional, fără drept de înstrăinare în această perioadă. FIA recomandă
oficialităţilor moldovene să recunoască validitatea tuturor certificatelor eliberate de statele UE,
astfel ca să se evite o dublare prin documente naţionale "ce ridică în mod nejustificat costul materiei
prime importate". Astfel, chiar dacă materia primă alimentară este însoţită de certificate UE,
importatorului este obligat să obţină certificatul veterinar din Republica Moldova.
Ministerul Finanţelor a declarat că multe din obiecţiile ale investitorilor şi-au găsit deja
rezolvare, în special în ceea ce priveşte politica fiscală, dar mult mai este până a ajunge la practicile
la care se referă FIA. [58]
Ministerul Economiei şi Comerţului a elaborat un proiect de lege ce prevede prezentarea de
către unele companii a unui singur raport anual.
De la 1 ianuarie 2007, momentul în care Republica Moldova are frontieră comună cu
Uniunea Europeană, se observă şi era de aşteptat un flux al investitorilor, care au lucrat în România
şi în Bulgaria. În acest caz suntem în condiţii de concurenţă cu ţările Pactului de Stabilitate, cu
excepţia României şi Bulgariei, adică cu Macedonia, Albania. Sub aspect general Republica
Moldova nu este pe primul loc, dar este pe unul dintre primele locuri din punctul de vedere al
atractivităţii investiţionale. Ministrul Economiei şi Comerţului a făcut referinţă în context la
Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor, care "a stabilit nişte obiective foarte
65

clare şi consecvente pentru o perioadă de până în 2015", legea privind dezvoltarea regională, ce are
în vedere faptul că investiţiile trebuie efectuate nu numai în Chişinău şi Bălţi, dar în toate regiunile
ţării, proiectul legii cu privire la deetatizarea şi administrarea patrimoniului public, precum şi
parteneriatul public-privat.
De asemenea Ministerul Economiei şi Comerţului a declarat că principalele scopuri incluse
în strategia pentru atragerea investiţilor străine prevăzute pentru 2007 au fost atinse, iar la unele
capitole a fost obţinut un progres mare. Ţinta strategiei investiţiilor străine pentru anul 2007 a fost
de 25%. În 2007 această ţintă a fost atinsă şi a fost asigurate 28%. Creşterea volumului investiţiilor
în capitalul fix a depăşit ţinta de 8-15% şi a constituit circa 20%.
Pentru anul 2007, creşterea volumului ivestiţiilor străine directe (ISD) a fost stabilit la
nivelul de cel puţin 10% anual, în realitate, ISD au crescut de circa două ori. Majorarea ritmurilor
de creştere a exporturilor şi serviciilor era prevăzut la nivelul de 10-15%, în 2007 constituind
27,6%. Ce ţine de investiţiile străine directe s-a înregistrat o creştere spectaculoasă de la 241 mil.
dolari SUA, în 2006 până la aproximativ 450 mil. dolari în 2007. În 2007, ponderea investiţiilor în
capitalul fix a constituit 28%. Comparativ cu ţările din regiune acest indicator este mai înalt cu 7
puncte procentuale decât media pe ţările Europei de Sud-Est, mai înaltă decât în Ucraina şi
România.
Conform datelor Ministerului Economiei şi Comerţului , din cele 15 mlrd. lei de investiţii în
capitalul fix, peste 50% au constituit mijloace ale întreprinderilor şi populaţiei, adică deja au fost
cointeresate persoanele care activează în interiorul ţării să direcţioneze o bună parte a veniturilor
spre investiţii. Circa 45% sunt investiţii în afara municipiului Chişinău. În 2007 circa 7 mlrd lei au
fost deja investite în sectorul rural şi regiuni, ceea ce este un fapt îmbucurător.
Astfel, din cele menţionate, putem concluziona că în Republica Moldova există mai multe
motive de a investi. Atractivitatea investiţională a Moldovei e determinată şi de faptul, că din iunie
2001 ţara este membru al OMC şi al Pactului de Stabilitate. A fost încheiat Acordul de Parteneriat şi
Cooperare cu Uniunea Europeană (UE). Republica mai are acces pe pieţe prin intermediul
Sistemului General de Preferinţe (GSP+) cu UE, Elveţia, Japonia etc. Astfel, UE a acordat acces
liber, fără aplicarea taxelor vamale, pe pieţele sale interne a 7200 grupe de produse.
Moldova în prezent are acorduri de protejare a investiţiilor cu următoarele state: Albania,
Austria, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Belarus, China, Franţa, Georgia, Germania,
Grecia, Ungaria, Italia, România, Federaţia Rusă, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, etc.
Cea mai mare instabilitate politică pentru Republica Moldova o constituie problema
Transnistriei. Această situaţie este de asemenea un factor cu acţiune negativă pentru atragerea
investiţiilor străine în economia Republicii. O dată cu soluţionarea acestei probleme, ar apărea noi
66

posibilităţi în perspectiva atragerii investiţiilor străine şi deci în asigurarea creşterii economice. Însă
trebuie avut în vedere că stabilitatea politică a republicii se caracterizează nu numai prin problemele
nominalizate, ci şi prin raporturile interne, create între forţele politice şi participarea lor la
guvernare. Climatul investiţional favorabil în fiecare ţară se creează în bază a două componente
principale: legislaţia economică, inclusiv cea cu privire la investiţii, şi situaţia social – economică şi
politică.
În cele mai dese cazuri, în crearea climatului investiţional pe prim –plan se pune legislaţia
economică. Dar practica mondială demonstrează că atragerea investiţiilor străine depinde, în cea
mai mare măsură, de stabilitatea politică. Riscurile politice au devenit un factor decisiv în problema
atragerii investiţiilor străine. Este recunoscut faptul că investitorii străini nu sunt dispuşi să-şi
expună activităţile lor investiţionale riscului politic.
Stabilitatea politică în Republica Moldova, în anii tranziţiei la economia de piaţă, a fost
destul de precară. Războiul din Transnistria s-a declanşat când investitorii străini au început a se
orienta spre ţările din Europa Centrală şi de Est, ceea ce a frânat considerabil direcţionarea lor şi
spre Republica Moldova. Oprirea războiului nu a putut asigura stabilitatea politică în republică.
Crearea a două republici autonome, Transnistria şi Găgăuzia, pe teritoriul republicii au fost şi rămân
factorii ce frânează atragerea investitorilor străini în republică. Deci, pentru crearea climatului
favorabil investiţional în republică, în afară de adoptarea legislaţiei economice, trebuie asigurată şi
o stabilitate politică trainică, care ar exclude riscurile politice ale investitorilor. [16, p. 275]
Un factor negativ destul de serios ce împiedică atragerea investiţiilor străine în Republica
Moldova îl constituie corupţia, care a împânzit viaţa economică a ţării. Un studiu sociologic
efectuat sub egida organizaţiei internaţionale „Transparency International” a confirmat că , alături
de sărăcie, corupţia este una din cele mai acute probleme cu care se confruntă actualmente
societatea din republică. În ceea ce priveşte nivelul de răspândire a corupţiei, Republica Moldova
ocupă al cincilea loc între ţările est-europene şi republicile ex-URSS, cedând numai Ucrainei,
Armeniei, Georgiei şi Azerbaidjanului. [16, p. 276]
Strategia atragerii investiţiilor străine trebuie să includă un program larg de îmbunătăţire a
imagini Republicii Moldova. În afară de programul de schimbare de imaginii Republicii Moldova,
este necesar ca Guvernul să organizeze elaborarea unor proiecte individuale după standarde
internaţionale, care să fie promovate pe pieţele externe pentru investitorii străini.
Această strategie trebuie să prevadă şi realizarea unui program de defuzare largă, prin toate
canalele de comunicaţii, a informaţiilor economice specializate, a datelor privind mediul economic
creat în republică şi sectoarele concrete care necesită investiţii străine, inclusiv caracteristica
concretă a acestor sectoare ori întreprinderi.
67

În afară de programul de schimbare a imaginii Republicii Moldova, este necesar ca Guvernul
să stabilească sectoarele prioritare de atragere a investiţiilor străine, să organizeze elaborarea unor
proiecte individuale după standarde internaţionale, care să fie promovate pe pieţele externe pentru
investitorii străini.
Orice ţară, aflată în dezvoltare şi dornică să asigure creştere economică şi să atingă un
standard ridicat de viaţă, trebuie să promoveze o politică economică cu largă deschidere spre
exterior, în primul rând, pentru a beneficia de oportunităţile comerciale, iar în rândul al doilea,
pentru a atrage cât mai multe investiţii străine şi a profita de transferul tehnologiilor avansate şi de
practicile manageriale şi, astfel, să înveţe de la agenţii economici mai avansaţi.
În încheiere, ţinem să menţionăm că procesul investiţional şi atragerea în ele a investiţiilor
străine directe nu se poate desfăşura în nici o ţară la întâmplare. Fiecare ţară trebuie să-şi elaboreze
şi să promoveze activ politica sa proprie cu privire la investiţiile străine directe, ţinând cont de
obiectivul să strategic şi de condiţiile naţionale şi, în rândul al doilea, de experienţa mondială în
acest domeniu.

68

Concluzii
În baza investigaţiilor efectuate cu privire la investiţiile străine, la rolul acestora în
restructurarea economiei naţionale, s-au formulat următoarele concluzii şi propuneri:
1. Investiţiile reprezintă ansamblul de cheltuieli antrenate în construirea de noi mijloace
fixe, în dezvoltarea sau modernizarea celor existente cu scopul obţinerii unor venituri superioare în
viitor. Investiţia externă constă în plasarea de mijloace financiare pe termen lung în străinătate în
principal sub două forme: investiţii externe directe şi investiţiile externe de portofoliu.
Contribuind sau participând la capitalul propriu al firmelor, atât investiţiile străine directe
(ISD), cât şi investiţiile străine de portofoliu (ISP), pot să favorizeze dezvoltarea sectorului de
întreprinderi din ţara gazdă.
2. Investiţiile străine reprezintă o nevoie reală pentru economiile în tranziţie.
Astfel, toate ţările pornite pe calea tranziţiei sunt interesate în atragerea investiţiilor străine. Evident
fiecare ţară aparte, fără suportul investitorilor străini, este lipsită de posibilităţile asigurării unei
creşteri economice stabile. Anume activitatea investiţională a fost şi rămâne forţa motrice de
asigurare a creşterii economice. Însă ISD nu trebuie considerate colac de salvare care în mod
automat conduc la efecte pozitive macroeconomice şi microeconomice. Eficienţa ISD depinde de
calitatea acestora, precum şi de ramurile în care sunt atrase. ISD sunt doar unul din factorii creşterii
economice a unei ţări.
Investiţiile străine directe au contribuit la modernizarea radicală a economiilor aflate în
tranziţie prin utilizarea celor mai performante tehnologii, prin aplicarea celor mai moderne metode
de gestionare a afacerilor, prin respecializarea economiilor acestor ţări, prin trecerea lor la un nivel
superior al specializării internaţionale.
3. La începutul secolului XXI, una din tendinţele de bază ale economiei mondiale rămîne
globalizarea. Globalizarea este un proces dinamic al creşterii interdependenţilor dintre statele
naţionale survenite în urma extinderii şi aprofundării legăturilor transnaţionale, în tot mai vaste şi
variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale, culturale şi având ca efect faptul că problemele
devin mai curând globale decât naţionale, necisitând la rândul lor o soluţionare mai curând globală
decât naţională. Referindu-ne la globalizare nu putem trece cu vederea că ea deschide noi
posibilităţi ţărilor de a mobiliza un volum mai mare de resurse financiare. Fiind apreciate ca o
formă de globalizare, investiţiile străine directe dispun de unele avantaje faţă de cele de portofoliu.
Ele sunt mai puţin speculative, deoarece fluxurile financiare prin ISD nu pot fi retrase imediat ca
investiţiile de scurtă durată prin trezorerie sau hârtii comerciale. Corporaţiile transnaţionale sunt

69

considerate promotori ai investiţiilor stăine directe. Aproape toate fluxurile de investiţii străine
directe sunt generate de firmele multinaţionale. Corporaţiile transnaţionale au devenit un element
principal în dezvoltarea economiei mondiale. Dezvoltarea lor rapidă a dus la intensificarea
concurenţei şi adîncirea divizării muncii internaţionale, au internaţionalizat producţia şi serviciile,
activitatea financiară şi, astfel, au creat şi au consolidat relaţiile economice internaţionale între state.
4. Amploarea atenţiei acordate în prezent pe plan mondial investiţiilor străine directe este
deosebită. Recunoscând importanţa investiţiilor străine, guvernele îşi deschid economiile pentru a
facilita schimburile de bunuri, informaţii, investiţii, precum şi fluxurile de persoane şi capitaluri.
În cadrul grupului de ţări dezvoltate, Triada, respectiv Uniunea Europeană, SUA şi Japonia,
reprezintă 71% din fluxurile de intrare şi 82% din fluxurile de ieşire a investiţiilor străine directe.
Cele mai mari fluxuri de investiţii străine au loc între S.U.A. şi ţările Uniunii Europene. Volumul
anual al acestor fluxuri a trecut peste 800 mlrd. dolari.
Conform datelor din World Investment Report (1996 – 2006) putem afirma că ISD cresc
continuu. Din anul 1996-2000 se observă o medie de creştere anuală de 39 %, apoi în anii 2000-2003 a
urmat o perioadă de reducere a fluxurilor de investiţii străine directe. În 2004 au fost reluate ritmurile de
creştere a fluxurilor de investiţii străine cu 25%, iar în 2005 ele cresc cu încă 20%. În 2006 stocul de
investiţii străine pe plan mondial ajunge la suma de 11998 miliarde dolari. Aceasta ne demonstrează că
investiţiile străine devin tot mai importante pentru toate ţările, fie ele dezvoltate sau mai slab dezvoltate.
În Republica Moldova de asemenea, în ultimii ani se înregistrează o creştere a fluxurilor de
investiţii străine. Fluxul investiţiilor străine în economia Moldovei în semestrul III al anului 2007 a
constituit 200,46 mil. dolari, majorîndu-se cu 94,65 mil. USD sau de 1,9 ori faţă de aceeaşi perioadă a
anului 2006. Această majorare este datorată politicii active investiţionele pe care o promovează
autorităţile publice din republică.
5. În condiţiile lipsei de capital autohton, corelate cu existenţa unor disponibilităţi
considerabile de capital în ţările dezvoltate, soluţia investiţiilor externe în ţările care au nevoie de
capital devine nu numai necesară, dar chiar absolut indispensabilă, pentru strategiile acestor economii
naţionale. Din aceste considerente, în ultimele decenii în lume se desfăşoară o adevărată concurenţă
între ţări în privinţa atragerii investiţiilor străine. Fiind conştiente de avantajele obţinute în urma
atragerii investiţiilor străine, ţările în curs de dezvoltare, chiar şi ţările dezvoltate pun un accent tot mai
mare pe elaborarea şi promovarea politicilor de atragere a investiţiilor străine în economiile lor. În
primul rând crearea unui cadrul legislativ favorabil pentru un mediu de afaceri, diferite facilităţi şi
stimulente fiscale, îmbunătăţirea imaginii ţării, lipsa birocratismului, o situaţie social-politică stabilă.
6. În ultimii ani investiţiile străine directe în economia Republicii Moldova au înregistrat o
oarecare creştere atât a volumului absolut, cât şi a ponderii investiţiilor străine în produsul intern brut.
70

Distribuirea investiţiilor străine directe pe sectoare este foarte neuniformă: partea principală a ISD în
Moldova – circa 75% - revine ramurilor producătoare de materie primă. Exagerat de mare este
ponderea investiţiilor străine directe în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul (100 mln. USD), fapt
care nu corespunde strategiei de dezvoltare a producţiei naţionale. Totodată, proporţiile investiţiilor
în agricultură şi industrie, de dezvoltarea cărora depinde perspectiva pe termen lung a creşterii
economiei Moldovei, rămân a fi foarte mici. Este regretabil faptul că în ramura principală a
economiei naţionale, în agricultură, sunt atrase foarte mici investiţii străine (4 mln. dolari USD în
anul 2006). În ultimul timp s-a observat şi o tendinţă a atragerii investiţiilor străine în sectorul
bancar Sectorul bancar a demonstrat că este un segment viabil al economiei naţionale şi în prezent
sunt atrase în acest sector investiţii de 98 mln. lei dintre care 40 830 mln. lei investiţii străine Atât
agricultura, care este ramura principală a economiei cât şi industria are nevoie de o forţă puternică care
ar ridica economia ţării la un nivel mai bun. Această forţă ar putea fi reprezentată de investiţiile străine.
Practica mondială a demonstrat, şi nu odată, că investiţiile străine contribuie la creşterea economică atât
prin îmbunătăţirea calităţii lor, cât şi prin alţi factori, cum ar fi transferul de tehnologii avansate,
dezvoltarea şi perfecţionarea resurselor umane.
7. Aportul investiţiilor străine la dezvoltarea economică a Republicii Moldova este nu numai
sub aspect cantitativ, ci şi calitativ. Investiţiile străine încurajează activitatea agenţilor economici
autohtoni, crează premise favorabile pentru formarea şi dezvoltarea întreprinderilor noi şi integrarea lor
în circuitul economic unic. Investiţiile străine contribuie la transferul de tehnologii avansate, dezvoltarea
şi perfecţionarea resurselor umane, implementarea noilor forme manageriale şi organizatorice, crearea
de noi locuri de muncă, extinderea pieţelor de schimb şi internaţionalizarea producţiei.
Există o mulţime de factori pozitivi în Republica Moldova care ar putea atrage investiţiile
străine. În ultimul timp, guvernul a elaborat o mulţime de legi şi regulamente cu privire la atragerea
investiţiilor. Totuşi cadrul juridic nu este unul din factorii principali de atragere a investiţiilor
străine. Factorul negativ pentru situaţia economică a Republicii Moldova o constituie problema
Transnistriei, corupţia, birocratismul, care împiedică atragerea investiţiilor străine.
Pentru elaborarea unei politici active de atragere a investiţiilor şi pentru o economie mai
eficientă trebuie asigurată stabilitatea politică şi perfecţionat mediul de activitate economică, ceea
ce implică continuarea reformelor economice, finalizarea privatizării, reglementarea veniturilor,
elaborarea unei politici fiscale favorabile pentru o largă desfăşurare a activităţii economice,
stabilirea pentru ISD a vacanţelor impozitare pe termen de 3-5 ani în ramurile prioritare de
activitate, în ramurile în care economia moldovenească urmează să se specializeze, anularea
restricţiilor tarifare şi netarifare pentru exportul producţiei create de ISD.

71

Strategia atragerii şi promovării investiţiilor străine trebuie să includă un program larg de
îmbunătăţire a imaginii Republicii Moldova atât din punctul de vedere al amplasării ei teritoriale, ca
şi centru de legătură dintre spaţiul de est şi cel occidental, cât şi din punctul de vedere al
potenţialului natural, uman şi tehnic, favorabil pentru atragerea investiţiilor străine directe.
Atât investiţiile autohtone cât şi cele străine sunt foarte importante pentru creşterea
economiei oricărei ţări. Fiecare ţară trebuie să-şi elaboreze şi să promoveze activ politica sa proprie
cu privire la investiţii, ţinând cont de obiectivul său strategic. În scopul intensificării fluxurilor de
investiţii este necesar de a elabora o strategie argumentată, al cărei obiectiv principal să fie
promovarea avantajelor Republicii Moldova ca loc mai atractiv şi mai avantajos pentru investitori
străini decât alte ţări.

72

Bibliografie
Acte legislative şi normative:
1. Legea Republicii Moldova № 81-XV din 18-03-2004 Cu privire la investiţiile în
activitatea de întreprinzător // Monitorul Oficial, 2004, aprilie, nr. 63/344.
2. Legea privind investiţiile străine, Legea Republicii Moldova № 998-XII din 01.04.1992 //
Monitorul Oficial, nr.4/88-1 din 30.04.1992.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din
27.07.2004 // Monitorul Oficial, nr.25-28 din 06.09.2001.
4. Legea nr. 268-XVI din 28.07.2006 pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative”.
5. Hotărîrea nr. 186 din 29 iulie 2004 cu privire la aprobarea Instrucţiunei privind efectuarea
transferului de capital sub forma de investiţii. Banca Naţională a Moldovei. www.bnm.md
6. Hotărîrea nr. 186 din 13 iulie 2006 cu privire la modificarea şi completarea Instrucţiunii
privind efectuarea transferului de capital sub forma de investiţii. Banca Naţională a Moldovei.
www.bnm.md
7. Proiectul Viziune şi Strategie privind Investiţiile Străine Directe şi Dezvoltarea Exportului
pentru perioada 2006-2010, iunie 2006.
Manuale, cărţi, monografii.
7. Angel Nicolae, Ana Popa. Pieţe de capital şi eficienţa investiţiilor. Ed. Dova, Craiova,
1996.
8. Bal Ana, Sterian Dumitrescu, Rodica Milena Zahariea. Economie mondială. Ed.
Economică, Bucureşti, 1999.
9. Băcescu Marius, Angelica Băcescu – Cărbunaru. Macroeconomie şi Politici
Macroeconomice. Ed. All Educational, Bucureşti, 1998.
10. Botescu Ion, Liliana Nicodim. Tranzacţii comerciale internaţionale. Ed. ExPonto – 2005.
11. Buhociu F., Negoiescu G., Investiţiile în economia în tranziţie, Ed. Evrika, Brăila, 1998,
194 pag.
12. Caraganciu A., Iliadi G., Fetiniuc V., „ Abordări teoretice privind creşterea eficienţei
investiţiilor în Republica Moldova”, Chişinău, Ed. ASEM, 2003, 115 pag.

73

13. Chivriga V., Prohniţchi V., Studiu: Cadrul legislativ şi climatul investiţional în Republica
Moldova (conform situaţiei la 01.10.2004), Institutul pentru Dezvoltare şi iniţiative Sociale
„ Viitorul”, Chişinău, 2004.
14. Ciobanu N., Conceptul de investiţie străină în contextul economiei Republicii Moldova.
Noţiuni şi principii, Economica, Nr.4, 2004.
15. Ciornâi N., Investiţiile străine şi impactul lor asupra performanţei economice a
Republicii Moldova, Autoreferat al tezei de doctor, Chişinău, Secţia de Redactare, Editare şi
Multiplicare a UTM, 2004, 21 pag.
16. Ciornâi Nicolae. Tranziţia la economia de piaţă şi investiţiile străine directe în Republica
Moldova. Ed. Prut International, Chişinău, 2002.
17. Cistelecan Lazăr M.. Economia, eficienţa şi finaţarea investiţiilor. Ed. Economică,
Bucureşti, 2002.
18. Cojocaru Pavel, Tamara Golenco, Gh. Singur, Valeriu Zabulica, Andrei Izman.
Republica Moldova: Dimensiunile reformelor. Ed. Pontos, Chişinău 2002. Academia de Stiinţe a
Moldovei, Ministerul Economiei a Republicii Moldova, Centrul de Studiere a problemelor pieţei.
19. Denuţa Ioan. Investiţiile străine directe. Ed. Economică, Bucureşti, 1998.
20. Denuţa I. Relaţii economice internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1999, 152
pag.
21. Horobeţ A., Managementul riscului în investiţiile internaţionale, All Beck, Bucureşti,
2005.
22. Klenk Jürgen, Christine Philipp, Norbet Schmitz. Privatizarea în ţările în tranziţie şi în
curs de dezvoltare. Strategii, consultanţă, experienţe. Ed. Economică, Bucureşti, 1997.
23. Matei M.,

Investiţiile străine directe. Funcţii şi evoluţii. 1990-2000, Ed. Expert,

Bucureşti, 2004.
24. Mazilu Anda, Transnaţionalele şi competitivitatea. O perspectivă est-europeană. Ed.
Economică, Bucureşti, 1999.
25. Moise E., Investiţii străine directe, Bucureşti, Ed. Victor, 2005, 205 pag.
26. Moldovanu D., Tranziţia: Interdependenţa transformărilor sistemice şi a integrării în
economia mondială, ed. ASEM, Chişinău,1997, 259 pag.
27. Munteanu C. Investiţii internaţionale. Introducere în studiul investiţiilor străine directe,
Bucureşti, OscarPrint, 1995, 234 pag.
28. Pârvu Dumitru. Eficienţa investiţiilor. Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
29. Stancu I., Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderii. Analiza şi
gestiunea financiară, Bucureşti, Editura Economică, 1997.
74

30. Stern Ernest. IFES – fondaţia internaţională pentru sisteme electorale (SUA). Privatizarea
şi Redresarea Economică. Moldova, Chişinău 1993 – 1996.
31. Vasilescu Ion, Românu Ion, Cicea Claudiu, Investiţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, 475
pag.
32. Vasilescu Ion, Românu Ion. Dicţionar de investiţii. Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
33. Zaman G., Vasile V., Transferul tehnologic şi investiţiile – priorităţi ale dezvoltării
durabile, Bucureşti, SC LUMINA TIPO, 2006, 119 pag.
Rapoarte şi cercetări ştiinţifice.
34. Raportul de ţară al Fondului Monetar Internaţional nr.07/275, august, 2007.
www.imf.md
35. Ministerul Economiei şi Comerţului. Direcţia analiză şi prognoze macroeconomice.
Informaţie operativă cu privire la evoluţia social-economică a Republicii Moldova în ianuarie august 2007. www.mec.md
36. Activities Report 2006. United Nations Conference on Trade and Development. Division
on Investment, Tehnology and Entreprise Development (DITE), New York and Geneva, 2007.
37. World Investment Report 2007: Transnational Corporations, Extractive Industries and
Development. Volume 16, nr.3 (december 2007). UNCAD, New York and Geneva.
Ziare şi reviste.
38. Curierul Economic, nr. 24 (125), 29 septembrie – 5 octombrie. Ziar economic. Chişinău,
2007
39. Curierul Economic, nr. 26 (127), 13 – 19 octombrie. Ziar economic. Chişinău, 2007.
40. Curierul Economic, nr. 27 (128), 20–26 octombrie. Ziar economic. Chişinău, 2007.
41. Curierul Economic, nr. 31 (132), 17–23 noiembrie. Ziar economic. Chişinău, 2007.
42. Curierul Economic, nr. 32 (133), 24–30 noiembrie. Ziar economic. Chişinău, 2007.
43. Curierul Economic, nr. 33 (134), 1-7 decembrie. Ziar economic.

Chişinău, 2007.

44. Fin Consultant, nr.12/2007. Revistă lunară stiinţifico – consultativă în management.
Chişinău, 2007.
45. Moldova în OMC, nr. 9(43), septembrie. Revistă economică. Chişinău, 2002.
46. Moldova în OMC, nr. 7(53), octombrie. Revistă economică. Chişinău, 2003.
47. Observatorul economic, nr.11, noiembrie. Revistă economică, Chişinău, 2004.
48. Tribuna economică, nr. 32, august. Revistă economică. Chişinău, 2002.
49. Tribuna economică, nr. 41, octombrie. Revistă economică. Chişinău, 2006.
75

50. Tribuna economică, nr. 45, noiembrie. Revistă economică. Chişinău, 2001.
Statistică.
51. Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2007. Biroul Naţional de Statisctică al
Republicii Moldova. Chişinău 2007.
52. Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2004. Biroul Naţional de Statisctică al
Republicii Moldova. Chişinău 2004.
53. Buletin statistic nr. 2. Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, ianuarie –
septembrie 2007, Chişinău
54. Buletin trimestrial nr. 2. Banca Naţională a Moldovei, Chişinău 2007
Surse internet
55. Climatul investiţional în Republica Moldova. www.moldova.md
56. Investiţii în capital fix şi construcţii. www.statistica.md
57. Investiţii străine în Moldova – între da şi nu (partea I). www.timpul.md
58. Cartea Albă: ce vor investitorii străini?. www.allmoldova.md
59. Facilităţi fiscale. www.miepo.md
60. World Investment Report 2007. www.stats.unctad.org/fdi/
61. Transnational Corporations Journal. www.unctad.org/tnc
62. www.worldbank.org
63. www.gov.md
64. www.moldova.md
65. www.inf.md

76

ADNOTARE
la teza de masterat
cu tema: „Caracterul şi eficienţa investiţiilor străine în
Moldova”
Prezenta lucrare este dedicată studierii impactului investiţiilor străine
directe, investiţiilor purtătoare de progres tehnic şi managerial, asupra
dezvoltării economiilor în tranziţie, inclusiv asupra economiei Republicii
Moldova. In teză, sunt analizate teoriile contemporane cu privire la investiţiile
străine directe, sunt identificate noile tendinţe în evoluţia volumului şi structurii
investiţiilor străine directe atat pe plan mondial, cat şi la nivelul unor ţări
concrete.
O atenţie deosebită în teză este acordată studierii corelaţiei dintre
investiţiile străine directe şi creşterea economică în diferite categorii de ţări. In
teză, este dezvoltată ideea că investiţiile străine directe au un impact pozitiv
asupra creşterii economice doar atunci, cand statul atrage investiţii străine
directe, ţinand cont de interesul naţional şi priorităţile dezvoltării ţării
respective. Este scos in evidenţă impactul investiţiilor străine directe asupra
modernizării economiilor în tranziţie şi trecerii acestora la un tip superior al
specializării internaţionale.
In lucrare, un loc aparte este rezervat

analizei rolului şi eficienţei

investiţiilor străine directe în stabilizarea şi creşterea economică din Republica
Moldova, precum şi

a politicii de atragere a investiţiilor străine în cadrul

economiei Republicii Moldova.
Rezultatele investigaţiilor din prezenta teză pot servi drept suport teoretic
pentru

perfecţionarea

politicii

investiţionale,

ameliorarea

climatului

investiţional şi determinarea priorităţilor în atragerea investiţiilor străine directe
în Republica Moldova şi în alte ţări in tranziţie. Materialele cercetării pot fi
utilizate, de asemenea, în procesul predării unor discipline universitare, ca
„Teoria economică” şi „Economia relaţiilor externe ale Republicii Moldova”.

77

78

ABREVIERI UTILIZATE
ISD

Investiţii străine directe

ISP

Investiţii străine de portofoliu

CSI

Comunitatea Statelor Independente

FMI

Fondul Monetar Internaţional

MIGA

(Multilateral Investment Guarantee Agency)
(Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor)

UE

Uniunea Europeană

UNCTAD

Conferinţa Naţiunilor pentru Comerţ şi Dezvoltare

WAIPA

(World Association of Investment Promotion

Agencies)
(Asociaţia Mondială a Agenţiilor de Promovare a
Investiţiilor Străine)
OCDE

Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare

Economică
PIB

Produsul Intern Brut

BERD

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare
STN

Societate transnaţională

79

Anexa 1.
Investiţiile străine directe pe plan mondial şi în Europa (miliarde dolari USD)
2000-2006
Ţara
Pe plan mondial
Europa
Uniunea
Europeană
Austria
Belgia
Cehia
Danemarca
Franţa
Germania
Ungaria
Polonia
Spania
Marea Britanie

2000
Flux Stoc
1411 5810
721
2293
695
2180
8
0
4
33
43
198
2
9
39
118

30
-23
21
73
259
271
22
34
156
438

2001
Flux Stoc
832 6210
392 2490
381 2379
5
0
5
11
50
26
3
5
28
52

34
-23
27
75
295
272
27
41
177
506

2002
Flux
Stoc
621
6789
314
3037
307
28852

Anii
2003
Flux
Stoc
564
8185
277
3914
256
3704

2004
Flux Stoc
742 9570
209 4675
204 4420

Flux
945
494
486

Stoc
10048
4690
4455

3
16
8
6
49
53
2
4
39
24

7
33
2
2
42
32
2
4
25
16

3
43
5
-10
32
-9
4
12
24
55

9
33
11
13
81
35
7
9
25
193

69
502
60
115
627
459
61
89
371
831

43
229
38
82
385
297
36
48
257
523

53
319
45
100
527
394
48
57
339
606

62
425
57
109
641
512
62
86
395
701

2005

2006
Flux
Stoc
1305
11998
566
5717
530
5434
2
71
5
7
81
42
6
13
20
139

77
603
77
138
782
502
81
103
443
1135

Sursa:UNCTAD,FDI,WIR(2007).database.www.stats.unctad.org/fdi/

80

Anexa 2.

Investiţiile străine în Asia (milioane dolari USD)
2000-2006
Ţara
2000
Asia
Asia de
Sud, Est,
Sud-Est
Asia de
Est
Turcia
China
Mongoli
a
India
Thailand
Pakistan

2001

Anii
2003

2002

2004

2005

2006

14833
3

106918
8

13345
1

105625
6

9831
0

1011491

114,987

1150105

16999

132510
4

208744

152904
7

25943
4

1926949

14482
4
116625

100038
8
708511

10623
6
79053

983987

935965

102625

803003

167,19
0
116253

134108
6
911569

19209
193348

3352
46878

19677
203142

18795
216503

1752
53505

33536
228371

38519
245467

9803
72406

64433
272094

19953
1
12777
4
20120
69468

1684346

72666

14916
0
10631
4
2883
60630

1198620

631122

104889
8
700937

982
40715
54

182

43

225

9270
9
6770
1
1137
5274
3
78

302

132

434

527

182

709

167

876

3585
3349
309

17517
29915
6919

5472
5061
383

20326
33268
5545

5627
3335
823

25408
38449
6110

4323
5235
534

30827
48844
8196

38676
53187
8367

6676
8957
2201

44019
58307
10480

16881
9751
4273

50680
68058
147753

706957

93
5771
5862
1118

1191291
79075
292559

Sursa: UNCTAD,FDI, WIR(2007).database.www.stats.unctad.org/fdi/

81

Anexa 3.
Investiţiile străine directe în Africa (milioane dolari USD)
Anii
Ţara
Africa

2000
Flux
Stoc
9685 153221

Egipt
Liberia

1235
21

Gambia

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Flux
19979

Stoc
150359

Flux
13571

Stoc
165274

Flux
18677

Stoc
202979

Flux
18018

Stoc
240918

Flux
29648

Stoc
271476

Flux
35544

Stoc
315228

19995
3247

510
8

20465
3255

647
3

21112
3258

237
372

21349
3630

2157
237

23506
3867

5376
-479

28882
3387

10043
-82

38925
3306

44

216

35

221

43

264

15

279

49

328

45

372

70

442

Nigeria

1310

23786

1277

25064

2040

27104

2171

29275

2127

31402

3403

34806

5445

40251

Tunisia

779

11545

486

11520

821

13861

584

16239

639

17780

782

16924

3312

21779

Angola

879

7977

2146

10122

1672

11795

3505

11988

1449

13437

-1303

12133

-1140

10593

Sudan

392

1398

574

1972

713

2685

1349

4034

1511

5545

2305

7850

3541

11391

Sursa: UNCTAD,FDI, WIR(2007).database.www.stats.unctad.org/fdi/

82

Anexa 4

Repartizarea investiţiilor cu capital fix în Republica Moldova
resurse de finanţare

2002

2003

2004

2005

2006

2007
Sem. IIX

2804,2

3621,7

5140,0

7796,5

10906,8

7527,4

175,6

201,1

442,1

767,3

1428,8

1106,4

6,3

5,5

8,6

10,0

13,1

14,7

2000,0

2541,8

3151,9

4501,6

5763,1

4115,4

2. în %

71,3

70,2

61,3

57,7

52,8

54,7

1. mijloacelor populaţiei,
mil. lei

105,3

131,4

125,4

168,4

196,3

125,8

3,7

3,6

2,4

2,2

1,8

1,7

1.
mijloacelor
investitorilor străini, mil.
lei

332,7

535,2

1056,9

1440,0

2068,3

1247,7

2. în %

11,9

14,8

20,6

18,5

19,0

16,7

1. altor surse, mil. lei

190,6

212,2

363,7

919,4

1450,2

932,1

6,8

5,9

7,1

11,8

13,3

12,2

Indicatorii
Total investiţii în capital
fix, mil. lei din care
finanţate din contul:
1. mijloacele bugetare,
mil. lei
2. în %
1. mijloacele proprii ale
agenţilor economici,
mil. lei

2. în %

2. în %

Sursa: Buletin statistic nr. III, Chişinău 2007, Biroul Naţional de Statistică al Republicii
Moldova, pag. 39.

83

Anexa 5
Repartizarea investiţilor în capital fix în Republica Moldova
pe forme de proprietate în anii 2001-2006

Indicatorii

2002

2003

2004

2005

2006

2007
Sem. IIX

Investiţii în capital fixtotal, mil. lei din care ale
întreprinderilor
cu
formă de proprietate:

2804,2

3621,7

5140,0

7796,5

10906,8

7527,4

a) publică, mil. lei

1090,2

1254,5

1676,1

2552,2

3685,8

2404,7

38,9

34,6

32,6

32,7

33,8

31,9

936,8

1319,1

1655,0

2741,1

3934,5

2843,8

33,4

36,4

32,2

35,2

36,1

37,8

76,0

118,0

187,1

262,0

366,4

113,4

2,7

3,4

3,6

3,4

3,4

1,5

555,6

750,9

1124,7

1554,9

1370,1

756,6

19,8

20,7

21,9

19,9

12,5

10,1

145,6

179,2

497,2

686,4

1550,0

1408,9

5,2

4,9

9,7

8,8

14,2

18,7

- în %
b) privată, mil. lei
- în %
c) mixtă (publică
privată) mil. lei

şi

- în %
d) mixtă, cu participare
străină, mil. lei
- în %
e) străină, mil. lei
- în %

Sursa: Buletin statistic, nr. III, Chişinău 2007. Biroul Naţional de Statistică al Republicii
Moldova, pag. 38.

84

Anexa 6
Facilităţi fiscale privind zonele economice libere
Conţinutul
Exportul mărfurilor, serviciilor originare din zona economică
liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova
Activitatea rezidenţilor în zona economică liberă
Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor lor
şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere un
capital echivalent cu cel puţin:
– 1 milion dolari S.U.A.
– 5 milioane dolari S.U.A.
la exportul mărfurilor, serviciilor originare din zona economică
liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova
Mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara
teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona
economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova,
livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al
Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii
diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul
altuia
Mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă din
afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone
economice libere, din restul teritoriului vamal al Republicii
Moldova, precum şi mărfurile originare din această zonă şi scoase
în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova

Tipul
50% din cota
impozitului pe
venit (15%)
75% din cota
impozitului pe
venit (15%)
Scutirea de
impozitul pe
venit
100%
100%

Termenul
Nelimitat

Cota zero a
TVA şi scutirea
de taxa vamală

Nelimitat

Scutirea de
accize

Nelimitat

Nelimitat

3 ani
5 ani

Sursa: www.moldova.md Climatul investiţional în Republica Moldova

85