Compendiu Anatomie

Culegerea textului, corectura, prelucrarea materialului ilustrativ, precum si
tehnoredactarea acestui volum au fost realizate prin colaborarea unor studenţi din
cadrul Universităţii de Medicina şi Farmacie „Carol Davila" Bucureşti.
Procesare computerizata: Cătălin Nicola
Coordonare: r! "ogdan #oiculescu
escrierea Cip a "i$liotecii %aţionale a &om'niei (natomia şi fiziologia omului:
compendiu Cezar )h! %iculescu, &adu C'rmaciu, "ogdan #oiculescu,!!! * "ucureşti:
Corint +,,-!
"i$liogr!
./"% 0-1*0-2*342*,54*1
I. %iculescu, Cezar )h!
..! C'rmaciu &adu
...! #oiculescu, "ogdan
Pentru comenzi şi informaţii adresaţi*va la:
6ditura C7&.%) ifuzare:
/plaiul .ndependenţei nr! +,+ (, /ector 3, "ucureşti )el!: 250!11!++! 250!11!228 Fax:
250!11!33 6*mail: vanzari9edhuracorint!ro Magazinul virtual: :::!edituracorint!ro
&edactor: ;! Moldoveanu
Coperta: <alter &i CSS
)oate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate 6diturii C7&.%), parte
componenta a ;&UPU=U. 6.)7&.(= C7&.%)!
ISBN: 9!"9#"$%#"&'%"!
Format: 53>-,x5,, Coli tipo: +3?4
)iparul executat la /!C! U%.#6&/U= /.(.
)adu C()*(CI+
Bo,dan -.IC+/0SC+ Carmen S1I232S4)II
(%()7M.(
[email protected]=7;.(
7MU=U.
compendiu
5 elevii liceelor cu pro6il teoretic şi ai şcolilor sanitare postliceale
5 candidaţii la e7amenele de admitere la 6acult8ţile de medicina
5 studenţii 6acult8ţilor de pro6il
5 asistenţii medicali şi medicii sta,iari
C8t8lina CI.)N0I
pentru:
0diţia a doua
Bucureşti, 2007
9re:entarea autorilor:
Prof! univ! r! Cezar )h! %iculescu
( fost şeful Catedrei de (natomie şi 6m$riologie
UMF ACarol avilaB "ucureşti
Prof! univ! r! &adu C'rmaciu
Mem$ru al (cademiei de Ctiinţe Medicale
( fost şeful Catedrei de Fiziologie A%! C! PaulescuB
UMF ACarol avilaB "ucureşti
r! "ogdan #oiculescu
Conf! univ!, Catedra de (natomie şi 6m$riologie UMF ACarol avilaB "ucureşti
r! Carmen /'l'v'stru
(sistent univ!, Clinica ermatologie .. /pitalul Clinic Colentina
r! Cătălina Ciornei
(sistent univ!, Catedra de Fiziologie A%! C! PaulescuB UMF ACarol avila* "ucureşti
r! Cristian %iţa
( fost şef lucrări, Catedra de (natomie şi 6m$riologie UMF D arol avilaB "ucureşti
C+-1N4";N(IN40
(cest Compendiu de (natomia şi <i:iolo,ia .mului reprezintă o ediţie nouă,
revăzută şi adăugită, a unei lucrări ce s*a dorit a fi, pentru elevii din ultimele două
clase de liceu, un AEndrumătorB menit să*i aFute să se informeze şi să se documenteze
Entr*unui din domeniile complexe şi de mare interes ale $iologiei!
&ealizată, En forma actuală, at't En ceea ce priveşte conţinutul, c't şi ilustrarea şi
prezentarea grafică, de un colectiv de autori alcătuit din cadre didactice care predau
anatomia şi fiziologia En cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie ACarol avilaB
"ucureşti, lucrarea este concepută ca o prezentare sintetică a cunoştinţelor pe care
tre$uie să le acumuleze cel ce doreşte să se pregătească cu seriozitate şi să se
perfecţioneze En această direcţie, aduc'nd, totodată, date noi apărute pe plan mondial,
ca rezultat al cercetării ştiinţifice, şi do$'ndind prin aceasta o mai largă adresa$ilitate!
Compendiul poate fi consultat de elevii liceelor cu profil teoretic, interesaţi de studiul
anatomiei şi fiziologiei omului, de cei ai şcolilor sanitare postliceale, c't şi de
candidaţii ce se pregătesc pentru examenul de admitere la facultăţile de medicină!
e asemenea, le poate fi de un real folos studenţilor străini Enscrişi En anul pregătitor
la facultăţile de medicină, care, En marea lor maForitate, nu deţin cunoştinţe suficiente
En domeniu, c't şi studenţilor medicinişti care parcurg anii . şi .. de studiu şi pentru
care acest Compendiu poate reprezenta un instrument de lucru util En aprofundarea
cunoştinţelor şi datelor acumulate anterior!
.n acelaşi timp, lucrarea poate veni En aFutorul a$solvenţilor şcolilor sanitare, c't şi ai
facultăţilor de medicină aflaţi Encă En stagiatură sau care au de susţinut diverse
examene şi concursuri, d'ndu*le posi$ilitatea de a rememora şi sistematiza datele
esenţiale privind structura diferitelor viscere, precum şi funcţionarea acestora!
/perăm că, valorific'nd experienţa ştiinţifică şi didactică acumulată de*a lungul anilor
de cei ce au cola$orat la ela$orarea şi la pregătirea sa pentru tipar, acest Compendiu va
reuşi să răspundă interesului manifestat faţă de domeniul anatomiei şi fiziologiei
omului de cei cărora li se adresează, oferindu*le un punct de spriFin at't de necesar
pentru desăv'rşirea pregătirii lor profesionale!
(utorii
C0/+/(
;6%6&(=.)GH.
Celula este unitatea de $ază morfofuncţională şi genetică a organizării materiei vii!
Poate exista singură sau En grup, constituind diferite ţesuturi!
Forma celulelor este legată de funcţia lor! .niţial, toate au formă glo$uloasă, dar
ulterior pot deveni fusiforme, stelate, cu$ice, cilindrice etc!8 unele, cum sunt celulele
sangvine, ovulul sau celulele cartilaginoase, Eşi păstrează forma glo$uloasă!
imensiunile celulelor variază En funcţie de specializarea lor, de starea fiziologică a
organismului, de condiţiile mediului extern, v'rstă etc! 6xemple: hematia * -,4 Ii,
ovulul*54,*+,, Di, fi$ra musculară striată * 4*54 cm8 media se consideră +,*2, \L.
/)&UC)U&( C6=U=6.
.n alcătuirea celulei Dfig! 5J distingem trei părţi componente principale: 5! mem$rana
celulară DplasmalemaJ8 +! citoplasmă8 2! nucleul!
M6M"&(%( C6=U=(&G
Celulele sunt delimitate de o mem$rană celulară care este de natură lipoproteică!
Ultrastructura mem$ranei celulare, sta$ilită prin microscopie electronică, arată o
structură trilaminată, cu un strat extern, unul miFociu şi unul intern, fiecare En grosime
de +4 K! in punct de vedere $iochimic, stratul miFlociu este $imolecular lipidic
Dfosfolipide şi colesterolJ, iar straturile extern şi intern sunt de natură proteică! =a
nivelul mem$ranei s*a constatat existenţa unor sisteme enzimatice cu rol activ En
transportul su$stanţelor, c't şi existenţa unei Encărcări electrice Dpotenţial de
mem$ranăJ!
=a unele celule, citoplasmă prezintă diferite prelungiri acoperite de plasmalema!
Unele pot fi temporare şi neordonate, de tipul pseudopodelor DleucociteJ, altele
permanente: micro vilii Depiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tu$ilor renaliJ, cilii
Depiteliul mucoasei traheeiJ sau desmozomii, care solidarizează celulele epiteliale!
C.)7P=(/MG
(re o structură complexă, la nivelul ei desfăşur'ndu*se principalele funcţii vitale! 6ste
un sistem coloidal complex, En care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată
este ansam$lul de micele coloidale En continuă mişcare $ro:niană!
Citoplasmă este alcătuită din structuri de aspect corpuscular, filamentos sau
mem$ranos, Englo$ate Entr*o matrice sau su$stanţă fundamentală, numită hialoplasmă
Dparte nestructuratăJ! upă natura lor, structurile citoplasmatice pot fi:
(! /tructuri ce reprezintă diferenţieri ale citoplasmei, cu anumite funcţii, numite
organite celulare, şi care sunt de două categorii:
a! organite generale Dcomune tuturor celulelor, care Endeplinesc funcţii generaleJ8
8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Complex ;olgi
m
Enveliş nuclear Por nuclear %ucleol
Fago*lizozom
#ezicu de endocitoză
;licogen Mitocondrie
Plasmalemă
Matrice citoplasmatica
Fig! 5! Celula
L#eziculă de transport
fMNpN&i$ozom i li$eri
!&eticul endoplasmic
#acuola lipidica
&eticul endoplasmic neted Centrioli
Microtu$uli
toft
Microfilamente
$! organite specifice Dla anumite celule, adaptate unor funcţii specificeJ!
"! /tructuri care sunt produsul unor procese celulare, numite incluziuni citoplasmă
tice Dmateriale de depozit, ca: lipide, glicogen, pigmenţi, unele săruri minerale etcJ!
Organite generale
7rganite /tructură Funcţii
5! &eticul ul
endoplasma*tic
D&6J
/istem canalicular dinamic, care leagp plasmalemă de stratul
extern al mem$ranei nucleare! /e poate retracta sau fragmenta,
form'nd cisterne şi vezicule!
/istem circu*
lator intraci*
toplasmatic!
&6 neted &eţea de citomem$rane D4,, G * 5,,, GJ, de aspect diferit, En
funcţie de activitatea celulară! Mai a$undent En fi$rele
musculare striate, celulele corticosuprarenalei, foliculul
ovarian etc!
&ol important
En meta*
$olismul
glicogenului!
&6 rugos Formă diferenţiată a &6! Pe suprafaţa externă a peretelui
mem$ranos prezintă mici particule de ri$onucleoproteine
*ri$ozomi! ($undent En limfocite, celulele pancreatice, En
general En celulele ce produc proteine de secreţie!
&ol En sinteza
de proteine!
+! &i$ozoniii
Dcorpusculii lui
PaladeJ
7rganite $ogate En ri$onucleoproteine, de forma unor granule
ovale sau rotunde D54, * +4, KJ! 6xistă ri$ozomi li$eri En
matricea citoplasmatică şi asociaţi citomem*$ranelor, form'nd
ergastoplasma! ($undenţi En celulele cu sinteză de proteine şi
En faza de creştere a celulelor!
/ediul
sintezei
proteice!
CELULA
Organite generale " continuare
7rganite /tructură Funcţii
2! Complexul
;olgi
/istem
macro
v
apropi
e
citopla
F
mem$ranar format din micro şi ezicule şi din
cisterne alungite, situat En
)ransportul, modi*
ficarea posttradu*
rea nucleului, En zona cea mai activă a Omei! cere şi Empachetarea
proteinelor de
secreţie primite de la
&6!
P! Mitocon*
driile
Formă ovală, rotundă, cu un perete av'nd structură
trilaminară DlipoproteicăJ! Prezintă un Enveliş extern
Dmem$rana externăJ, urmat de un inter*spaţiu, şi spre
interior mem$rana internă, plicatu*rată, form'nd creste
mitocondriale! En interior se găseşte matricea
mitocondrială En care se află sistemele enzimatice care
intervin En ciclul Qre$$s! 6nergia chimică produsă este
stocată En legăturile macroergice ale ()P sintetizat En
mitocondrii!
/ediul energo*genetic
al organismului,
respiraţie celulară!
4! =izozomii Corpusculi sferici D,,+ * lNiJ, răsp'ndiţi En Entreaga
hialoplasmă! Conţin enzime hidrolitice, cu rol
important En celulele care fagocitează Dleucocite,
macrofageJ!
igerarea su$stan*
ţelor şi particulelor
care pătrund En ce*
lulă, precum şi a
fragmentelor de
celulă sau ţesut
Dautoliză celularăJ!
3! Centro*zomul .n interchineză apare de forma unui corpuscul sferic En
apropierea nucleului! 6ste format din + centrioli
cilindrici, orientaţi perpendicular unul pe celălalt şi
EnconFuraţi de o zonă de citoplasmă hialina, v'scoasă
DcentrosferaJ! .n timpul diviziunii celulare dă naştere
asterului şi fusului de diviziune!
&ol En diviziunea
celulară Dlipseşte En
neuron, care nu se
divideJ!
Organite !ecifice
R Miofi$rilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fi$re
R %eurofi$rilele sunt formaţiuni diferenţiate ale neuroplasmei
R Corpusculii %issl sunt echivalenţi ai ergastoplasmei pentru
R Cilii, flagelii etc!
lor musculare, celulei nervoase, celula nervoasă!
%UC=6U=
6ste o parte constitutivă principală, cu rolul de a coordona procesele $iologice
celulare fundamentale Dconţine materialul genetic, controlează meta$olismul celular,
transmite informaţia geneticăJ! Poziţia lui En celulă poate fi centrală sau excentrică
Dcelule adipoase, mucoaseJ! (re, de o$icei, forma celulei!
%umărul nucleilor! MaForitatea celulelor sunt monocariocite Dun nucleuJ, dar pot fi şi
excepţii: celule $inucleate DhepatociteleJ, polinucleate Dfi$ra musculară striatăJ,
anuclate Dhematia adultăJ!
imensiunile nucleului pot fi Entre 2 *+, Ii, corespunz'nd ciclului funcţional al celulei,
fiind En raport cu citoplasmă de 5>2 * 5>P! Pot fi Ensă şi celule mici cu nucleu mare
DlimfociteJ sau celule mari cu nucleu mic DovululJ!
/tructura nucleului cuprinde mem$rana nucleară, carioplasma şi unul sau mai
"#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
mulţi nucleoli! Mem$rana nucleară, poroasă, este du$lă, cu structură trilaminată,
constituită din două foiţe, una externă, spre matricea citoplasmatică, ce prezintă
ri$ozomi şi se continuă cu citomem$ranele reticulului endoplasmic, alta internă,
aderentă miezului nuclear! Entre cele două mem$rane există un spaţiu, numit spaţiu
perinuclear, ce conţine un material
amorf!
/u$ mem$rană se află carioplasma, cu aspect omogen8 este o soluţie coloidală, cu o
fază de sol DcariolimfaJ şi alta de gel Dcromatina nuclearăJ! .n interfază, cromatina se
prezintă su$ forma unor filamente răsucite, fixate de mem$rana nucleară sau de
nucleoli *numite cromoneme Dstructura elementară microscopică a cromatinei şi a
cromozomilorJ! =a Enceputul diviziunii celulare, cromonemele se scurtează, se
Engroaşă, lu'nd aspectul de cromozomi, formaţi din două filamente alăturate, numite
cromatide, legate Entr*un singur punct * centromer! "iochimic, cromatina este formată
din nucleoproteine D(% legat de histoneJ, fiind sediul informaţiei genetice!
.n carioplasma se găsesc unul sau mai mulţi nucleoli, cu rol important En sinteza de
(&%! (u forma unor corpusculi denşi, rotunzi sau ovalari, delimitaţi de o condensare
a cromatinei nucleare!
C6=U=6=6 /6SU(=6
7#U=U=
/e formează din foliculii ovarieni din epiteliul germinativ al corticalei ovarului! (re
54, * +,, Ii, formă sferică şi o garnitură haploidă Dconţine Fumătate din numărul de
cromozomi: ++TSJ! /tructural, este format din mem$rană vitelină Dfig! +(J,
citoplasmă,
Fig! + (! 7vulul
Cap
=>t
s([email protected]
UMPieVft iiiiemiediarii es' principală
? @ @ 9ies8 terminala
$$$
nucleu, mem$rană pellucida, iar la exterior din coroana radiată, care nu aparţine
ovulului propriu*zis! =a exteriorul citoplasmei se găseşte mem$rana vitelină, acoperită
de mem$rana sau zona pellucida, mai groasă, transparentă şi stră$ătută de canalicule
fine Dprodus de excreţie al celulelor foliculareJ! .n Furul zonei pellucida se găseşte un
Enveliş celular, format din celule foliculare, pe unul sau mai multe straturi, cu
dispoziţie radiară, form'nd coroana radiată!
Citoplasmă are o porţiune periferică mai fluidă, transparentă, şi o zonă mai densă En
Furul nucleului, cu mai puţine su$stanţe hrănitoare! Conţine organite celulare comune,
iar alături de
)eacă fi$roasă
Fig! +"! /permia
nucleu se află centrul celular al ovulului DcentrozomJ, numit şi corpul vitelin "al$iani!
%ucleul, situat central, este mic, are un nucleol şi prezintă mişcări ame$oide!
/e formează, prin procesul de spermatogeneză, En tu$ii seminiferi ai testiculului,
Encep'nd cu pu$ertatea8 este celulă mo$ilă, flagelată, cu o lungime de 4, * -, şi
garnitură cromozomială haploidă D++ T S sau ++ T WJ! /permia este alcătuită din cap,
g't, piesă intermediară DcorpJ şi coadă Dfig! +"J!
Capul D P * 4 de formă ovală, are un nucleu mare, Envelit periferic de un strat su$ţire
de citoplasmă! (nterior prezintă un corpuscul ascuţit, numit acrozom DperforatorJ, cu
care spermia lizează ovulul En timpul fecundaţiei! Chimic, capul conţine
nucleoproteine, lecitine, glicogen!
;'tul este o regiune scurtă şi Engustă D,,P DiJ, cuprinsă Entre centriolul proximal şi
$utonul terminal pe care se insera flagelul!
Corpul este cuprins Entre cele două Fumătăţi ale centriolului distal, cu o lungime de 4 *
0 Di! Central, se găseşte filamentul axial, cu structura tipică a unui cil mult alungit,
EnconFurat la r'ndul său de Bteaca mitocondrialăB Dmitocondrii dispuse spiralatJ!
Periferic se găseşte un strat su$ţire de citoplasmă EnconFurată de plasmalema! =a
nivelul piesei intermediare DcorpJ se găseşte centrul cinetic al spermiei, unde sunt
generate mişcările acesteia!
Coada DP4 * 44 IiJ, ultrastructural, este formată din două segmente: piesa principală,
porţiunea cea mai lungă DP, * P4 IiJ şi piesa terminală D4*5, IiJ! /tructural, piesa
principală este formată din filamentul axial, EnconFurat de Envelişul citoplasmei! Piesa
terminală, segmentul terminal al cozii, are En interior filamentul axial, fără teacă
citoplasmatică .a exterior! /permiile sunt celule foarte mo$ile, care execută mişcări
helicoidale, deplas'ndu*se cu viteza de 5 * 2 mm>min! #italitatea şi mişcările
spermiilor depind de pX Dsoluţiile sla$ alcaline Ei activează, cele acide sau alcoolul Ei
distrugJ şi variază En funcţie de temperatură etc!
/P6&M.(
"%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
S90)*(4.=0N0A(
0ste procesul de multiplicare şi maturare a ,>rneţului masculin. Bncepe la
pubertate şi se continu8, 68r8 Bntrerupere, p>n8 la v>rste Bnaintate. )itmul
spermato,ene:ei este intens la tineri şi adulţi, scade la b8tr>ni, dar calitatea
spermato:oi:ilor r8m>ne nescCimbat8. Spermato,ene:a repre:int8 6uncţia
e7ocrin8 a testiculului. 9rocesul se petrece la nivelul tubilor semini6eri contorţi.
Celulele cap de serie se numesc spermato,onii sau celule ,erminative masculine
primordiale.
Spermato,ene:a se des68şoar8 Bn dou8 etape succesive: 5! spermatocito,ene:aD E.
spermio,ene:a. +n ciclu complet durea:8 E de ore.
Spermato,oniile, av>nd Bn nucleu ,arnitur8 diploid8 de cromo:omi FEE de
perecCi cromo:omi somatici şi o perecCe G3H, se divid de dou8 ori mitotic,
re:ult>nd spermatocitele de ordinul I FI$ de cromo:omiH. (cestea sunt celule
voluminoase, ce se divid meiotic şi dau naştere Ia spermatocitele de ordinul II,
celule mai mici, cu ,arnitur8 Caploid8 de cromo:omi FEE J G sau EE J 3H.
Bncep>nd de la spermatocitul de ordinul II, spermato,ene:a va 6orma ,>rneţi
masculini Bn dou8 variante: %&K posesori de Ceterocromo:omi G şi %&K 3.
Spermatocitele de ordinul II se divid o sin,ur8 dat8, din nou prin mito:8. Din
aceast8 ultim8 divi:iune re:ult8 dou8 spermatide, care se alipesc de celulele
Sertoli şi se trans6orm8, 68r8 divi:iune, Bn spermato:oi:i FspermiiH.
9e m8sur8 ce se maturea:8, spermiile se desprind de celulele Sertoli şi se
deplasea:8 Bn lun,ul c8ilor spermatice p>n8 la ve:iculele seminale For,ane de
depo:itH, de unde se elimin8 la e7terior prin uretr8 Fre6le7ul de eLaculareH. Ca şi
spermatocitele de ordinul II, spermiile sunt de dou8 tipuri: G sau 3. Dac8 ovulul
este 6ecundat de un spermato:oid purt8tor de cromo:om G, produsul de
concepţie este pro,ramat s8 devin8 6at8, iar dac8 6ecundarea se produce cu un
spermato:oid purt8tor de cromo:om 3, produsul de concepţie este pro,ramat s8
devin8 b8iat.
7#7;6%6@(
)epre:int8 6uncţia e7ocrin8 a ovarului, prin care se reali:ea:8 maturarea şi
e7pul:area ovulului. 9rocesul se petrece Bn mai multe etape, similare cu ale
spermato,ene:ei, dar dup8 un calendar 6oarte di6erit. Celulele se7uale
primordiale 6eminine sunt ovo,oniile ce conţin Bn nucleul lor un set diploid de
cromo:omi FII J GGH. .vo,ene:a Bncepe Bnc8 Bn perioada 6etal8, prin divi:iuni
mitotice ale ovo,oniilor, care devin ovocite de ordinul I. Din acest moment,
cronolo,ia ovo,ene:ei su6er8 o mare abatere de la re,ulile divi:iunii celulare.
.vocitele de ordinul I, av>nd En cromo:omi FII J GGH, Bncep o divi:iune
reducţional8 Fmeio:8H, dar dup8 prima 6a:8 a acestei divi:iuni procesul se
blocCea:8 şi nu se reia dec>t Ia pubertate. (ceast8 blocare se numeşte dictioten.
Ca urmare, copilul de se7 6eminin se va naşte cu && &&& ' E&& &&& 6oliculi
primordiali, conţin>nd 6iecare c>te un ovocit I la Bnceput de meio:8.
/a pubertate, ovo,ene:a se reia. /unar, c>te un ovocit I Bn momentul ovulaţiei
6oliculului matur se trans6orm8 Bn dou8 celule: o celul8 mare cu mult8
citoplasm8, ovocit de ordinul II, şi o celul8 mic8, primul ,lobul polar. (mbele au
,arnitur8 Caploid8 de cromo:omi, dar numai ovocitul II este 6ecundabil.
.vocitul de ordinul II este e7pul:at din ovar, captat de 6ranLurile trompei uterine
şi Bn acest timp se mai divide o ultim8 dat8 mitotic, re:ult>nd un preovul FEE J GH
şi al doilea ,lobul polar FEE J GH. 9reovulul se trans6orm8 68r8 divi:iune Bn ovul,
care Bşi continu8 drumul prin tromp8 spre uter. .vulul este ,ametul 6eminin.
)e:ult8 c8 ovo,ene:a, cu e7cepţia primelor dou8 etape, nu duce la multiplicarea
ovulelor.
7vulaţia este procesul de rupere a 6oliculului matur şi de e7pul:are a ovulului FBn
realitate a ovocitului IIH. (re Ioc lunar, Bn :iua a 'I"a a ciclului menstrual.
Ciclul menstrual. <uncţia ,onadei 6eminine este ciclic8, spre deosebire de cea a
,onadet masculine care este continu8. Ciclul menstrual repre:int8 o serie de
modi6ic8ri ciclice, care se petrec la nivelul ovarului şi al aparatului ,enital
6eminin şi se datorea:8 unor variaţii ciclice Bn secreţia de Cormoni ,onadotropi
Cipo6i:ar, controlate de la nivel Cipotalamic. 0venimentul ciclic cel mai evident
este pierderea lunar8 de s>n,e F#% " $& mlH Fve:i 6uncţia endocrin8 a ovaruluiH.
<ecundaţia este procesul de contopire a materialului ,enetic masculin cu cel
6eminin. Se reali:ea:8 prin p8trunderea capului spermiei Bn ovul. (re loc Bn
primele :ile dup8 bvulaţie, En timp ce ovulul str8bate trompa uterin8. 9rin
6ecundare, ovulul devine ou, cu set complet de cromo:omi, şi Bncepe s8 se divid8.
Intre timp, oul, aLuns Bn cavitatea uterin8, se va 6i7a En pro6un:imea mucoasei,
proces numit nidaţie. (ici se va 6orma un or,an special, numit placent8, cu rol
nutritiv pentru produsul de concepţie şi cu rol endocrin. 9rodusul de concepţie se
de:volt8 Bn cavitatea uterin8 p>n8 Bn luna a 0"a, c>nd este e7pul:at prin actul
naşterii. 9lacenta, ca ,land8 endocrin8, secret8 Cormoni ,onadotropi, care
Bntreţin activitatea corpului ,alben, şi Cormoni estro,eni şi pro,esteron necesari
evoluţiei normale a sarcinii.
P&7P&.6)GH.=6 C6=U=6.
Celulele au o serie de propriet8ţi ,enerale şi speciale care le asi,ur8 Bndeplinirea
rolului speci6ic Bn ansamblul or,anismului.
9ropriet8ţile celulare ,enerale se Bnt>lnesc la orice sistem viu. (cestea sunt:
metabolismul, Bnmulţirea, mişcarea şi iritabilitatea.
9ropriet8ţile celulare speciale se Bnt>lnesc numai la anumite cate,orii de celule,
adaptate pentru Bndeplinirea unor 6uncţii particulare.
(ceste propriet8ţi sunt: e7citabilitatea, contractilitatea, activitatea secretorie şi
6a,ocito:a. *aLoritatea acestor propriet8ţi vor 6i tratate la capitolele
corespun:8toare Fmetabolismul, ,landele cu secreţie intern8, s>n,ele, ţesutul
muscular etcH.
0GCI4(BI/I4(40(
+nele celule din or,anism Fcelule nervoase, musculare şi ,landulareH pre:int8
proprietatea de a r8spunde la un stimul din a6ar8 printr"o serie de mani6est8ri
caracteristice. (ceast8 proprietate a primit denumirea de e7citabilitate, pentru a
o deosebi de iritabilitate, care este o proprietate ,eneral8 a tuturor structurilor
vii ele a su6eri modi6ic8ri sub acţiunea unor 6actori e7terni. 07emplu de
iritabilitate este bron:area pielii sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Bn ca:ul
e7citabilit8ţii, relaţia stimul " r8spuns are o serie de caracteristici:
5 r8spunsul este prompt şi uşor observabilD
5 r8spunsul este acelaşi, indi6erent de natura 6i:ic8 a stimululuiD
5 peste o anumit8 valoare a a,entului e7citant, m8rimea r8spunsului nu mai
depinde de m8rimea stimulului.
Stimulul sau e7citantul poate 6i orice variaţie ener,etic8 din mediul BnconLur8tor
Fmecanic8, electric8, termic8, 6otonic8, cCimic8 etcH.
"&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
"iofizica excitaţiei
=a $aza excita$ilităţii celulare se află proprietăţile speciale ale mem$ranei acesteia
Dpolarizarea electrică, permea$ilitatea selectivă, pompele ionice etcJ!
Potenţialul de repaus! Cercetările cu microelectrozi implantaţi En interiorul celulei au
arătat că, En repaus, interiorul celulelor excita$ile este negativ En raport cu mediul
pericelular! iferenţa de potenţial dintre cele două feţe ale mem$ranei a fost măsurată
cu osciloscopul catodic8 ea are valoarea de *0, m# Dcu variaţii En funcţie de tipul
celuleiJ şi se numeşte potenţial de repaus DP&J! 7rice creştere a negativităţii interioare
sau pozitivităţii exterioare măreşte P&, adică hiperpolarizează mem$rana, iar
modificarea inversă duce la scăderea P&, adică la depolarizare! Prin hiperpolarizare,
celulele devin mai puţin excita$ile, iar prin depolarizare parţială devin mai excita$ile!
=a $aza polarizării de repaus se află structura şi funcţiile mem$ranei celulare, care
generează şi menţin o diferenţă de compoziţie electrolitică Entre lichidul celular şi cel
extracelular! Principalii electroliţi implicaţi En excita$ilitate sunt: Q
T
, %a
T
, Ca
+T
, C.B!
&epartiţia lor En cele două sectoare Dcelular şi extracelularJ este asimetrică! %a
T
este de
5,, de ori mai concentrat En afara celulei, iar Q
T
este de 2, de ori mai concentrat En
interiorul ei! iferenţa de concentraţie a unui elecrolit En cele două medii apoase
reprezintă gradientul chimic al acelui element! Conform legilor difuziunii, fiecare
su$stanţă se deplasează pasiv, En gradi*ent chimic, din sectorul cu concentraţie mare
spre cel cu concentraţie mai mică! Q
T
va părăsi celula, iar %a
T
o va invada, p'nă la
anularea gradientelor, duc'nd la moartea celulei! Fluxul de ioni prin mem$rană este
reglat Ensă de proprietăţile acesteia Dpermea$ilitate selectivă, conductanţă electrică şi
pompe ioniceJ!
Prin conductanţă DgJ se Enţelege atitudinea unei mem$rane Encărcate electric faţă de
fluxul transmem$ranar! Fiecare ion se mişcă prin mem$rană conform conductanţei
sale! .n repaus, mem$rana are o conductanţă foarte scăzută pentru %a
T
şi crescută
pentru Q
T
! Ca urmare, se produce o ieşire a potasiului din celulă, al cărei interior
devine negativ! C'nd valoarea potenţialului negativ intracelular devine suficient de
mare D*0, mvJ, aceasta fr'nează ieşirea En continuare a ionilor de Q
T
! /e sta$ileşte
astfel un echili$ru de difuziune pasivă a Q
T
prin mem$rană, la o diferenţă de potenţial
de *0, m# şi o diferenţă de concentraţie a Q
T
extracelular * Q
T
intracelular de 5>2,! /e
spune că potenţialul de repaus este un potenţial de Q
T
, el fiind generat de distri$uţia
pasivă a Q
T
En gradientul său electrochimie Dgradientul electric T gradientul de
concentraţie chimicăJ! =a menţinerea gradientului chimic participă şi mecanisme
active cu sediul En mem$rană, denumite pompe ionice! (stfel, există pompa cuplată de
%a#Q
T
, a cărei activitate constă En eliminarea continuă a ionilor de %a
T
ce pătrund lent
En celulă şi recaptarea ionilor de Q
T
ce părăsesc celula!
Pompele de %a>Q reprezintă transport activ, ce necesită consum de energie din partea
celulei şi activitate enzimatică cu sediul En mem$rană! Potenţialul de repaus poate fi
modificat pasiv sau activ! Pasiv, prin aducerea de sarcini negative pe faţa externă a
mem$ranei se anulează o parte din sarcinile pozitive şi P& scade, av'nd loc
depolarizarea! acă sarcinile negative sunt aduse pe faţa internă a mem$ranei, P&
creşte şi are loc hiperpolarizarea! (celeaşi modificări pasive, dar de sens opus pot fi
o$ţinute prin adaus de sarcini pozitive!
(ctiv, potenţialul de mem$rană poate fi modificat prin schim$area conductanţelor
mem$ranei faţă de diferiţi ioni! Prin creşterea gQ
T
se permite o ieşire suplimentară a
Q
T
, iar mem$rana se hiperpolarizează! /căderea gQ
T
are consecinţe opuse! Creşterea
g%a
T
+ + + +----+ + + + + + +
(
Fig! 2! Potenţialul de acţiune (* Măsurarea potenţialului de mem$rană la nivelul
nervului, prin utilizarea unui microelectrod!
"* &eprezentarea grafică a variaţiilor de potenţial al mem$ranei En timpul unui
potenţial de acţiune tipic al nervului!
, ,!5 ,!+ ,!2,!P,!4,!3,!-
*ilisecunde B
depolarizează mem$rana ş!a!m!d! Concentraţia Ca
+T
este de mii de ori mai mare En
lichidul extracelular! (cest ion intervine En special En cuplaFul excitaţie * contracţie şi
cuplaFul excitaţie * secreţie!
Potenţialul de acţiune DP(J! Constă En variaţii rapide ale potenţialului de mem$rană!
Fiecare potenţial de acţiune Encepe cu o trecere $ruscă de la un potenţial de mem$rană
negativ la un potenţial de mem$rană pozitiv şi se termină cu revenirea aproape tot aşa
de $ruscă la potenţialul negativ! En figura 2( sunt prezentate pertur$ările survenite la
nivelul mem$ranei En timpul P(, care Encepe cu transferul de sarcini pozitive spre
interiorul mem$ranei şi sf'rşeşte cu revenirea sarcinilor pozitive la exteriorul
mem$ranei! .n figura 2" sunt redate grafic variaţiile succesive ale potenţialului de
mem$rană pe parcursul c'torva zecimi de milisecunde, ilustr'nd caracterul exploziv al
Enceputului potenţialului de acţiune, precum şi revenirea aproape tot aşa de rapidă la
valoarea potenţialului de repaus! Fazele succesive ale P( sunt următoarele:
Faza de repaus. (ceasta reprezintă potenţialul mem$ranar de repaus, fiind premer*
gătoare potenţialului de acţiune! /e spune că En această fază mem$rana este
BpolarizatăB, din cauza mărimii potenţialului său negativ!
Faza de depolarizare. .n această fază, mem$rana devine foarte permea$ilă pentru ionii
de sodiu, accept'nd pătrunderea En celulă a unui număr enorm din aceşti ioni! /tarea
BpolarizatăB normală de *0, m# se pierde, potenţialul cresc'nd rapid spre valori mai
puţin negative! (ceasta reprezintă depolarizarea!
In repaus
i i i i i i i
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Faza de repolarizare. /a c>teva :ecimi de milisecund8 de la momentul creşterii
permeabilit8ţii membranei pentru ionii de sodiu, canalele de sodiu Bncep s8 se
BncCid8, Bn timp ce canalele de potasiu se descCid mai mult dec>t Bn mod normal.
Se produce o di6u:iune rapid8 la e7terior a ionilor de potasiu, care va restabili
potenţialul membranar ne,ativ normal de repaus. (cesta repre:int8 procesul de
repolari:are a membranei.
9entru a e7plica mai complet 6actorii cau:ali ai proceselor de depolari:are şi
repolari:are este necesar s8 se ţin8 cont de caracteristicile speciale ale canalelor
de transport prin membrana celular8: canalele de sodiu şi de potasiu voltaL"
dependente.
0ste necesar de ar8tat c8, pentru apariţia 9(, intensitatea stimulului aplicat
trebuie s8 aib8 o anumit8 valoare, numit8 "pra,", care s8 determine modi6icarea
9) p>n8 la o valoare critic8, 6apt ce permite apariţia ulterioar8 a 9(.
07citanţii subliminali Fcu intensitate sub valoarea "pra,"H nu reuşesc o
depolari:are p>n8 la acel pra, critic. (mplitudinea total8 9( este de 'E& m- F F"
9&H " FJ#&H H. 0a nu creşte cCiar dac8 6olosim stimuli şi mai puternici dec>t cel
6olosit anterior. (ceasta este le,ea "tot sau nimic". 4otodat8 se constat8 c8
e7citanţii subliminari nu r8m>n total 68r8 e6ect. 0i produc depolari:8ri
tran:itorii, locale, nepropa,ate, cu valoare proporţional8 cu intensitatea
stimulului, deci contra le,ii "tot sau nimic". (ceste depolari:8ri locale se pot
suma prin stimulare cu 6recvenţ8 mare şi intensitate sub pra,, put>nd duce la
declanşarea unui potenţial de acţiune "tot sau nimic", propa,at. 9( repre:int8 o
caracteristic8 esenţial8 a r8spunsului celulei la acţiunea unui e7citant. De aceea,
e7citabilitatea poate 6i de6init8 ca proprietatea acelor celule care r8spund la un
stimul printr"un 9(. 9( se datorea:8 variaţiilor ce survin Bn conductanţele ionice
ale membranei. Bn momentul c>nd e7citantul a produs depolari:area pasiv8 p>n8
la pra,ul critic are loc o creştere brusc8 a Na
J
. Se produce un in6lu7 rapid de
NaJ, care anulea:8 potenţialul ne,ativ interior, Bnc8rc>nd celula cu sarcini
po:itive. Bn acest moment s"a atins v>r6ul potenţialului de acţiune. Ionii de NaM
Bncetea:8 s8 mai p8trund8 Bn celul8 at>t din cau:a respin,erii lor de c8tre
potenţialul po:itiv endocelu"lar, c>t mai ales din cau:a revenirii ,Na
J
la valori
sc8:ute. Imediat are loc o creştere a ,N
J
peste valoarea de repaus, determin>nd
un e6lu7 important de N
J
, responsabil de panta descendent8 a 9(. Intrarea Na
J
Bn
celul8 produce depolari:area, iar ieşirea N
J
repolari:area. Dup8 Bncetarea acestor
6lu7uri ionice membrana redob>ndeşte con6i,uraţia electric8 de repaus, dar
celula are o compo:iţie cCimic8 di6erit8. ( primit un supliment de Na
J
şi a
pierdut o cantitate ecCivalent8 de Q
T
! )estabilirea compo:iţiei cCimice de repaus
are loc Bn urm8toarele '&& milisecunde, ,raţie intensi6ic8rii activit8ţii pompei
cuplate de Na?N. 9e durata 9(, membrana este ine7citabil8 Fre6ractar8H, dar
poate 6i e7citat8 dup8 6iecare repolari:are, cu sute de stimuli pe secund8.
Stimularea pe durate de :eci de minute cu asemenea 6recvenţe nu las8 timp
su6icient de acţiune pompelor ionice, 6apt ce determin8 instalarea oboselii
membranei. /a e7citabilitate particip8 şi ioni de calciu şi clor, mai ales Bn celulele
musculare cardiace.
9arametrii e7citabilit8ţii
07citabilitatea poate 6i apreciat8 cantitativ prin determinarea unor m8rimi 6i:ice
ale e7citantuluiD acestea sunt: '. pra,ul de e7citabilitateD E. timpul utilD #.
crona7iaD
I. bruscCeţea.
9ra,ul de e7citabilitate. Intensitatea minim8 necesar8 unui e7citant pentru a
produce un r8spuns se numeşte curent "pra," sau reoba:8. Curenţii cu
intensit8ţi mai mici ca reoba:a Fe7citanţi subliminariH nu e7cit8, iar curenţii cu
valoare mai mare ca reoba:a
Fe7citanţi supraliminariH produc un r8spuns identic cu cel al curenţilor pra,. Se
spune c8 celulele e7citabile respect8 le,ea "tot sau nimic". )eoba:a
caracteri:ea:8 bine e7citabilitatea unui ţesut. Cu c>t este mai e7citabil, cu at>t
reoba:a este mai mic8, deci pra,ul este mai cobor>t.
Sumaţia. Stimularea unei celule cu curenţi subliminari, dar cu 6recvenţ8 crescut8,
poate produce e7citaţia. (ceasta ar contra:ice le,ea "tot sau nimic". 07plicaţia
6enomenului este
urm8toarea: 6iecare stimul sub pra, produce la nivelul membranelor e7citabile o
serie de modi6ic8ri locale. (ceste modi6ic8ri dispar la scurt timp dup8 Bncetarea
acţiunii stimulului. Dac8 un nou stimul apare Bnainte de a se şter,e modi6icarea
local8 anterioar8, celula Bnsumea:8 modi6ic8rile produse de stimulii succesivi
p>n8 se reali:ea:8 un r8spuns vi:ibil.
4impul util. 9entru a e7cita celula, stimulul pra, trebuie s8 acţione:e asupra
membranei un interval de timp su6icient de mare, variabil Bn 6uncţie de tipul
celular. 4impuO minim necesar unui stimul de valoarea reoba:ei pentru a e7cita
se numeşte timp util. -aloarea sa este 6oarte di6erit8 şi nu poate 6i utili:at drept
criteriu de Ludecat8 Bn aprecierea normalului sau patolo,icului.
Crona7ia. Cercet>ndu"se corelaţia dintre intensitatea şi durata curentului
e7citant s"a constatat c8, la intensit8ţi de valoarea dublului reoba:ei, timpul
minim necesar di6er8 6oarte puţin de la o celul8 la alta, Bn condiţii normale. S"a
denumit crona7ie timpul minim necesar unui curent cu valoarea dublului
reoba:ei pentru a e7cita. Crona7ia este de ordinul 6racţiunilor de milisecund8
F&,% " ' msH şi este cu at>t mai mic8 cu c>t ţesutul este mai e7citabil. Nervii motori
şi muşcCii pe care"i comand8 au crona7ii apropiate, iar crona7ia nervilor
sen:itivi nu di6er8 mult de a nervilor motori. *uşcCii au, Bn ,eneral, crona7ii şi
reoba:e ceva mai mari ca nervii motori corespun:8tori. In condiţii de surmenaL şi
oboseal8, raportul valorilor reoba:ei şi crona7iei nervilor şi muşcCilor se poate
inversa. Crona7ia este de :eci de ori mai sc8:ut8 ca timpul util.
BruscCeţea. Dac8 6acem s8 creasc8 pro,resiv intensitatea un+i stimul spre
valoarea de pra,, acesta nu mai e7cit8, cCiar dac8 dep8şeşte pra,ul, şi durea:8
mai mult dec>t timpul util. De aici re:ult8 c8, pentru a e7cita, curentul de
intensitatea reoba:ei trebuie s8 se instale:e su6icient de brusc. In ca:ul curenţilor
lent"cresc8tori, pra,ul de e7citabilitate al celulei creşte paralel cu creşterea
intensit8ţii e7citantului şi celula nu r8spunde. *embrana celular8 s"a acomodat
la stimul. (comodarea este una din e7plicaţiile 6enomenului de adaptare a
receptorilor ce va 6i descris Bn capitolul consacrat anali:atorilor.
C.N4)(C4I/I4(40(
+nele celule FmusculareH au proprietatea de a trans6orma ener,ia cCimic8 a unor
compuşi Bn ener,ie mecanic8. Detalii despre mecanismul contracţiei vor 6i
pre:entate Bn capitolul "<i:iolo,ia muşcCilor".
(C4I-I4(40( S0C)04.)I0
<iecare celul8 sinteti:ea:8 substanţele proteice şi lipidice proprii necesare pentru
repararea u:urilor, pentru creştere şi Bnmulţire. +nele celule s"au speciali:at Bn
producţia de substanţe pe care le "e7port8" Bn mediul intern Fsecreţie endocrin8H
sau e7tern Fsecreţie e7ocrin8H.
P0S+4+)I/0
Hesuturile sunt sisteme organizate de materie vie cu funcţii $iologice definite, formate
din celule similare, care Endeplinesc En organisme aceeaşi funcţie sau acelaşi grup de
funcţii!
Celulele sunt unite Entre ele printr*o su$stanţă intercelulară care, atunci c'nd este En
cantitate mică, se numeşte Bsu$stanţă de cimentB, iar atunci c'nd este En cantitate mare
Bsu$stanţă fundamentalăB!
C=(/.F.C(&6( H6/U)U&.=7&
.! Hesuturi epiteliale
5! de acoperire
* simple Dun strat de celuleJ
* pavimentoase Dinclusiv endoteliu şi mezoteliuJ
* cu$ice
* cilindrice ciliate şi neciliate
* pseudostratificate
* cilindrice ciliate şi neciliate
* stratificate Ddouă sau mai multe straturiJ
* pavimentoase Dcheratinizate şi necheratinizateJ
* cu$ice
* cilindrice
* de tranziţie DuroteliuJ
+! glandulare
* tip endocrin
* tipul En cordoane celulare Dadenohipofiza, glandele paratiroideJ
* tipul folicular DtiroidaJ
* tip exocrin DpluricelulareJ
* simplu
* tu$ular
* alveolar DacinosJ
* compus
* tu$ulo*glomerular
* tu$ulo*alveolar
* tu$ulo*acinos
* tip mixt
* pancreasul
* testiculul
* ovarul
2! senzoriale DneuroepiteliileJ care intră En structura organelor de simţ
i
'''
'
1 & * 1
ti
■
%#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
funcţională şi localizarea lor, pot fi: turtite DpavimentoaseJ, poliedrice, cu$ice sau
cilindrice Dfig! PJ! 6piteliul acoperă ţesutul conFunctiv, de care este separat prin
mem$rana $azală8 aceasta serveşte ca suport şi permite trecerea plasmei sangvine,
epiteliul fiind avascular! e la ţesutul conFunctiv primeşte terminaţii nervoase $ogate,
care*i asigură sensi$ilitatea!
Fig! P! Principalele tipuri morfologice de epitelii: 5* simplu pavimentos8 +* cu$ic8 2*
epiteliu mixt8 P* prismatic simplu8 4* prismatic pseudostratifEcat8 3* prismatic
stratificat8 -* epiteliu mixt8 1* stratificat pavimentos
6P.)6=.. 6 (C7P6&.&6
Epitelii de acoperire
)ip de
epiteliu
Clasificare după
forma celulelor
Caracteristici =ocalizare
5! 6piteliu
simplu
Dunistrati*
ficat şi
pseudo*
stratifEcatJ
Celulele sunt situate
pe mem$rana $azală,
unite prin su$stanţă
ciment şi desmozomi!
6piteliu simplu pavimentos
Dcelule plateJ!
6piteliu cu$ic
Dcelule de formă cu$oidăJ!
6ndoteliile, mezoteliile
Dperitoneu, pericard, foiţele
pleuraleJ! Mucoasa
$ronhiilor mici
D$ronhiolele terminale din
lo$ului pulmonarJ, canalele
excretoare mici ale
glandelor salivare!
Celulele cilindrice
pot avea cili Depiteliul
trompei ute*rineJ sau
microvili acoperiţi de
o mem$rană celulară
form'nd platoul striat
Depiteliul vilozităţilor
intestinaleJ!
6piteliu cilindric sau
prismatic!
Mucoasa tu$ului digestiv
de la nivelul cardiei p'nă la
rect şi En mucoasa uterină!
Epitelii de acoperire - continuare
)ip de
epiteliu
Clasificare după
forma celulelor
Caracteristici =ocalizare
5! 6piteliu
simplu *
continuare
Celule de Enălţimi
diferite8 numai unele
aFung la suprafaţă,
d'nd aspect fals de
stratificare8 toate
celulele se spriFină pe
mem$rana $azală!
6piteliu pseudostratificat Dcelule
cilindrice cu cili, printre care se
găsesc şi celule cu mucusJ!
Mucoasa traheei şi a
$ronhiilor principale!
+! 6piteliu
stratificat
%u măm 5 straturilor
variază, ca şi forma
celulelor din ultimul
strat! /tratul profund
este situat pe o
mem$rană $azală!
6piteliu stratificat pavimentos
Dcelulele superficiale sunt
pavimentoase, iar cele profunde
au rol generator *Dstrat
generatorJ!
/tructura pielii Dche*
ratinizatJ! .n mucoasa
$ucală, mucoasa $uco*
faringelui, a laringo*
faringelui, esofagiană
DnecheratinizatJ!
6piteliu stratificat cu$ic! /e
găseşte mai ales En viaţa
em$rionară8 la adult este format
din două r'nduri de celule, cele
superficiale fiind cu$ice, iar cele
$azale mai Enalte!
/tructura canalelor mici
ale glandelor salivare!
6piteliu stratificat cilindric
DprismaticJ8 mai multe straturi
celulare, cel superficial
cilindric! Poate fi ciliat şi
neciliat!
Mucoasa faringiană,
laringiană!
6piteliu de tranziţie Duro*teliuJ!
Forma celulelor şi numărul
straturilor sunt varia$ile En
funcţie de golirea şi dis*tensia
organelor! Uroteliul este
impermea$il pentru constituenţii
urinei, fiind lipsit de mem$rană
$azală!
Căile urinare Dmucoasa
vezicii urinare, a
ureterelorJ!
6P.)6=.. ;=(%U=(&6
Hesutul epitelial glandular este format din celule diferenţiate, care au proprietatea de a
ela$ora produşi specifici! Celulele sunt dispuse En diferite moduri şi, En asociaţie cu
ţesutul conFunctiv, cu vasele sangvine şi terminaţiile nervoase, formează glande!
Produşii secretaţi pot fi excretaţi la exteriorul organismului, En lumenul unor organe,
sau trec direct En s'nge! upă felul produşilor de secreţie şi după locul de excreţie,
distingem trei tipuri de glande: exocrine, produsul de secreţie este eliminat printr*un
canal la exterior Dglande se$acee, sudoripare etc!J sau En diferite cavităţi Dglande
salivare, gastrice etc!J8 endocrine Dglande cu secreţie internă J, ai căror produşi
DhormoniiJ se elimină, direct En s'nge8 glande
++
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
mixte, care au o du$lă secreţie, endocrină şi exocrină Dpancreas, testicul, ovarJ!
Celulele epiteliilor glandulare au forme variate: piramidale, cu$oide, Enalte, poliedrice!
.n citoplasmă lor au numeroase mitocondrii şi un aparat ;olgi $ine dezvoltat, ca şi o
ergastoplasmă $ogată, structuri legate de ela$orarea produşilor de secreţie!
;landele exocrine se deose$esc Entre ele prin morfologia şi structura lor! Clasificarea
se face după numărul de celule, aşezarea celulelor glandulare En parenchimul secretor
şi după ramificarea conductelor de excreţie!
;landele endocrine se caracterizează prin: lipsa canalelor de excreţie, produsul de
secreţie DhormoniiJ se varsă direct En s'nge8 celulele secretoare sunt dispuse su$ formă
de cordoane, mase epiteliale sau mici vezicule DtiroidaJ8 reţeaua capilară DsinusoideJ
intră En structura fiecărei glande!
Epitelii glandulare
upă numărul de
celule
)ipul glandei Caracteristici =ocalizare
;lande
unicelulare
Celula secretorie este situată
printre alte celule epiteliale de
tip prismatic mono*stratificat!
(u formă de caliciu Dcelule
caliciformeJ şi secretă mucus!
6piteliul intestinal,
căile $iliare
extrahepatice,
epiteliile ciliate ale
ar$orelui respirator
etc!
;lande pluri*
celulare Depiteliu
de secreţie, situat
pe un ţesut
conFunctiv
inervat şi vas*
culari zatJ
/.MP=6:
;lande tu$uloase
(spect de tu$, celulele
glandulare se află pe o
mem$rană $azală8 se deschid
direct En lumenul organului!
;landele
=ie$erYuhn din
intestinul su$ţire!
;lande acinoase Porţiunea secretorie dilatată,
căptuşită cu celule epiteliale de
formă piramidală ce delimitează
un lumen!
;landele lacrimale!
;lande alveolare (semănătoare celor acinoase,
dar porţiunea secretorie este mai
dilatată Dsaci glandulariJ!
;landele se$acee!
C7MPU/6:
;lande tu$uloase
compuse Dramifi*
cateJ
Mai mulţi tu$i care fuzionează
la nivelul suprafeţei de evacure
a secreţiei!
;landele "runner
din duoden!
;lande tu$ulo*ai
veolare
Formate din tu$i glandulari şi
saci glandulari!
Prostata!
;lande tu$ulo*
glomerulare
Porţiunea secretorie tu$ulară
Enfăşurată En ghem!
;landele
sudoripare!
;lande tu$ulo*
acinoase Dacinoase
compuseJ
;lande tu$ulare care au la capăt
c'te un acin! (cinii formează
parenchimul secretor Dacini
seroşi, mi eşti, mucosiJ!
;lande salivare,
parenchimul
exocrin al
pancreasului!
6P.)6=.. S0NA.)I(/0 FS0NAI4I-0H
(cest tip de epiteliu este 6ormat din celule speciali:ate pentru recepţionarea
di6eriţilor stimuli e7terni sau interni şi 6ace parte inte,ranti din or,anele de simţ.
unde vor 6i, ele alt6el, pre:entate.
Sunt dou8 tipuri celulare: unele sen:itive, caracteri:ate prin dou8 prelun,iri, şt
altele pseudosen:itive. numai cu o prelun,ire apical8. /a polul ba:ai, aceste
elemente sunt BnconLurate şi au contact cu dendritele unor neuroni sen:itivi.
P0S+4+/ C.NQ+NC4I-
Pesutul conLunctiv este 6oarte variat ca aspect mor6olo,ic şi 6uncţional. 0ste
alc8tuit din trei componente principale: celulele conLunctive, 6ibrele conLunctive
Fcola,ene, elastice,
reticul arcH ţi o substanţ8 nestructurat8, amor68, numit8 substanţ8
6undamental8.
Celulele conLunctive sunt 6oarte variateD ele provin din celulele mezenchimale
embrionare. (cestea pot 6i Bmp8rţite Bn dou8 ,rupe: celule autoCtone şi celule
mi,ratorii Fleucocitele, lim6ocitele, monociteleH.
Din ,rupa celulelor autoCtone 6ac parte:
5 6ibrocitele. cu 6orm8 alun,it8 sau stelat8, care pot 6i 6i7e sau mobileD Bndeplinesc
6uncţii metabolice 6undamentale Fde edi6icare a 6ibrelor şi a substanţei
6undamentaleHD
5 Cistocitele. mobile, de 6orm8 variabili, cu prelun,iri citoplasmaticeD sunt
elemente reactiveD
5 plasmocitele Fovale, rotundeH, celulele adipoase şi celulele pi,mentare, cu 6uncţii
speciale, respectiv Bn sinte:a de proteine, lipide şi pi,menţiD
5 mastocitele Frotunde, ovale sau nere,ulateH, ;ndeplinesc rolul de coordonator al
tuturor proceselor metabolice din ţesutul conLunctiv:
5 celulele de ori,ine embrionar8 Fme:encCimal8 şi reticulatiH cu capacitatea de
reBnnoire continu8 a celulelor din ţesutul conLunctiv.
<ibrele conLunctive se ,rupea:8, la r>ndul lor, Bn trei cate,orii:
5 cola,ene sau conLunctive: Bn toate tipurile de ţesut conLunctiv, sunt omogene şi
dispuse Bn 6ascicule Fprin 6ierbere, dau ,elatinaHD
5 elastice: subţiri, rami6icate, dispuse in reţea. Sunt 6ormate din elastBn8, ca?e le
con6er8 elasticitateD
5 6ibrele de reuculin8 6ormea:8 o reţea in ocCiurile c8reia se a6l8 substanţa
6undamental8 Fse ,8sesc, Bn special, Bn or,anele lim6opoietice, Bn ţesutul la7 şi Bn
membranele ba:aieH.
Substanţa 6undamental8 este o component8 amor68, ce ocup8 spaţiul dintre 6ibre
şi celulele conLunctive.
Intervine Bn metabolismul apei 6i al s8rurilor minerale. In ţesutul cartila,inos este
re:istent8 şi elastici, Bnc8rcata cu condrini, Bn ţesutul osos este solid8, duri şi
re:istent8, Bnc8rcaţi cu şiruri minerale. Substanţa 6undamental8 este produs8 de
celulele ţesutului conLunctiv.
Pesuturile conLunctive, dup8 consistenţa lor, pot 6i clasificate in: ţesuturi moi
FconLunctiv la7 " 6i,. %, retieulat, adipos, 6tbros, elasticD, setnidure " cartila,inos. Ri
dure "ţesutul osos.
%&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fig! 4! Hesut conFunctiv lax
H6/U)U&. C7%MU%C).#6 M7. (euturi con)uncti*e moi
)ipuri de
ţesuturi
Caracteristici =ocalizare
Hesutul
conFunctiv
lax
6ste forma cea mai răsp'ndită8 conţine En
proporţie egală celule, fi$re, su$stanţă
fundamentală! Celulele sunt de două feluri:
* fixe * fi$rocite, celule adipoase, histiocite,
macrofage, celule pigmentare, plasmocite şi
mastocite8
* mo$ile * limfocite şi leucocite! /u$stanţa
fundamentală este a$undentă, iar fi$rele
sunt numeroase Dcolagene, elastice,
reticulinăJ!
.n organe formează stroma con*
Functivă de susţinere şi are rol trofic!
Umple spaţiile li$ere dintre organe,
formează hipoder*mul, leagă fi$rele
musculare şi grupele de muşchi8 se
Entinde de*a lungul nervilor şi vaselor
şi formează, cu epiteliile, unităţi
funcţionale!
Hesutul
reticulat
6ste format din celule reticulare, cu multe
prelungiri, şi din fi$re de reticulină!
Celulele se pot transforma En histiocite
macrofage, av'nd rol En procesele de
apărare DfagocitozăJ!
En ganglioni limfatici, splină, măduva
osoasă, ficat, mucoasele respiratorii
şi digestive!
(euturi con)uncti*e moi - continuare
4ipuri de
ţesuturi
Caracteristici /ocali:are
Pesutul
adipos
In structura sa predomin8 celulele
adipoase care se ,rupea:8 FE&&"I&&H Bn
Lurul capilarelor şi arterioIe lor, 6orm>nd
' obuli adipoşi Bntre care se ,8seşte ţesut
conLunctiv la7. (re rol tro6ic, mecanic şi
de i:olare termic8 pentru unele or,ane.
In Lunii unor or,ane FrinicCi,
suprarenal8, ocCi, tiroid8H, Bn
me:enter, Bn mediastin, Bn re,iunile
a7ilare şi in,Cinale, Cipoderm.
Pesutul
6ibrSs
9redomin8 6ibrele de cola,en şi elastice,
puţin8 substanţ8 6undamental8 şi celule.
(re vasculari:aţie şi plasticitate reduse.
0ste re:istent, av>nd rol de protecţie.
Bn 6asciile ce acoper8 muşcCii, Bn
structura tendoaneior şi a apone"v
ro: el or, a capsulelor unor or,ane
F6icat, rinicCi, splin8, ,an,lioni
lim6aticiH, derm, comee, 6ir de p8r.
Pesutul
elastic
Conţine numeroase 6ibre elastice printre
care se ,8seşte substanţa 6undamental8.
Celulele sunt puţine.
Bn tunica medie a arterelor mari,
cor:ile vocale, li,amentele ,albene
dintre vertebre.
P0S+4+/ C.NQ+NC4I- S0*ID+) FC()4I/(=IN.SH
Pesutul cartila,inos 6ace parte din ,rupa ţesuturilor cu 6uncţie mecanic8, 6iind
caracteri:at prin compo:iţie cCimic8 şi propriet8ţi 6i:ice deosebite: re:istenţ8
elastic8 la presiune şi mare re:istenţ8 mecanic8 la 6recare. 0ste Bnvelit, la
e7terior, de o membran8 6ibroas8, puţin vasculari:at8, numit8 pericondru.
Pesutul cartila,inos este 6ormat din celule, substanţ8 6undamental8 şi 6ibre.
Componenta cea mai abundent8 este dat8 de ansamblul 6ormat din substanţa
6undamental8 şi 6ibre, care se numeşte substanţ8 cartila,inoas8 sau matricea
cartilaLului. Bn ea sunt s8pate c8m8ruţe, condroplaste, care ad8postesc celulele
cartila,inoase, condroblaste " c>nd sunt tinere " şi condrocite " c>nd sunt mature.
Condrocitele sunt celule mari, ovale, ,lobuloase, cu un diametru de P, cu
citoplasm8 abundent8D se a6l8 Bn ,rupuri de + * P celule sau i:olate.
Substanţa 6undamental8 este impre,nat8 cu condrin8.
Substanţele anor,anice sunt repre:entate de ap8 -,Z şi de s8rurile minerale Bn
care predomin8 NaCi.
Bn structura cartilaLului intr8 şi 6ibre cola,ene şi elastice care se condensea:8 con"
centric Bn Lurul condroplastelor. CartilaLul nu este vasculari:at, nutriţia
reali:>ndu"se prin di6u:iune de la nivelul capilarelor din pericondru.
Dup8 cantitatea şi varietatea de 6ibre se deosebesc trei tipuri principale de ţesut
cartila,inos: Cialin, elastic şi 6ibros.
CartilaLul Cialin are substanţ8 6undamental8 abundent8, re:istent8 şi omo,en8,
impre,nat8 cu condrin8. Se ,8sesc puţine 6ibre cola,ene, 6oarte 6ine, cu orient8ri
di6erite. Celulele sunt i:olate sau dispuse Bn ,rupuri. Din cartilaL Cialin este
6ormat scCeletul embrionului, cartilaLele de creştere dia6i:o"epi6i:are, cartilaLele
articulare, scCeletul cartila,inos al traCeei şi bronCiilor, cartilaLele na:ale şt ale
coastelor.
CartilaLul elastic conţine En substanţa 6undamental8 o bo,at8 reţea de 6ibre
elasticeD celulele sunt aşe:ate Bn ,rupuri mici al8turate. 0l 6ormea:8 scCeletul
or,anelor care trebuie s8 Bşi menţină 6orma, dar au un ,rad mare de elasticitate:
pavilionul urecCii, epi,lota, aripile nasului etc.
%+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
CartilaFul fi$ros este format din fascicule de fi$re colagene, cu orientarea
longitudinală! Celulele sunt puţin numeroase, aşezate de*a lungul fasciculelor de fi$re,
En grupe de + * 2, iar su$stanţa fundamentală este redusă! /e mai numeşte ţesut
fi$rocarti*laginos şi formează: discurile interverte$rale, cartilaFele simfizelor,
meniscurile articulare şi unele ligamente Dligamentul capului femuralJ!
H6/U)U= 7/7/
Hesutul osos este adaptat pentru funcţia de suport şi protecţie, fiind cel mai rezistent şi
dur ţesut mecanic, datorită impregnării su$stanţei fundamentale cu săruri minerale, de
calciu şi fosfor! 6ste format din celule osoase, fi$re şi su$stanţă fundamentală, fiind
puternic vascularizat, acoperit la periferie, cu excepţia capetelor articulare, de o
mem$rană vasculo*conFunctivă, numită periost!
Celula osoasă, numită osteo$last En stadiul tEnăr şi osteocit En stadiul adult, are rol
osteogen! 7steocitele sunt de formă ovalară, turtite, cu multe prelungiri, situate En
nişte cavităţi stelate sau fuziforme D+, * 2, Ii diametruJ, numite osteoplaste, săpate En
su$stanţa fundamentală! e pe pereţii osteoplastelor pornesc numeroase canalicule
su$ţiri, flexuoase, care se anastomozează cu canaliculele osteoplastelor Envecinate şi
En care pătrund prelungirile osteocitelor! 7steo$lastele prezintă o $ogată activitate
secretorie, particip'nd la fa$ricarea oseinei, la procesele de dezvoltare a oaselor, de
reparaţie şi regenerare! upă terminarea procesului de osificare, osteo$lastele se
maturizează, transform'ndu*se En osteocite! 7steoclastele sunt celule mari, cu forme
neregulate, polinucleate! (u o puternică activitate enzimatică şi fagocitară, cu rol En
formarea canalului medular şi En diferite remodelări ale su$stanţei osoase!
/u$stanţa fundamentală a osului are două componente: organică şi minerală!
• Componenta organică, En proporţie de 2PZ, este formată din oseină, En constituţia
căreia se deose$esc o su$stanţă glicoproteică, En care se depun sărurile minerale, şi
su$stanţa colagenă, reprezentată de sistemele de fi$re conFunctive ale ţesutului osos!
• Componenta minerală, En proporţie de 33Z, este formată din microcristale de fosfat
tricalcic, car$onat de calciu, fluorură de calciu, car$onat de sodiu, car$onat de
magneziu, hidroxid de calciu!
/u$stanţa fundamentală se dispune su$ formă de lamele osoase şi, după dispoziţia lor,
distingem două varietăţi de ţesut osos: compact şi spongios!
Ţesutul osos compact formează diafiza oaselor lungi, stratul de la suprafaţa epifizelor
şi al oaselor scurte, c't şi lama internă şi externă a oaselor late! 6ste format din
numeroase canale Xa:ers Dconţin ţesut conFunctiv şi vase de s'ngeJ, dispuse En
lungimea osului, paralele Entre ele şi legate En numeroase puncte prin anastomoze
transversale sau o$lice! .n Furul canalului Xa:ers su$stanţa osoasă este dispusă su$
forma unor lamele osoase concentrice, En număr varia$il de 4 * 2,, iar Entre lamele sau
En grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite! Un canal Xa:ers, Empreună cu
lamelele din Fur formează osteonul sau sistemul ha:ersian Dunitatea morfologică şi
funcţională a osuluiJ! Entre sistemele ha:ersiene se găsesc arcuri de lamele osoase,
resturi de osteoane rezultate din procesele de remaniere osoasă, numite sisteme
interha:ersiene! Fi$rele colagene din interiorul unei lamele sunt paralele Entre ele şi
au o direcţie spiralată! irecţia fi$relor dintr*o lamelă se Encrucişează cu direcţia
fi$relor din lamelele alăturate, form'nd o armătură ce contri$uie la realizarea
rezistenţei osului!
En osul compact mai există o serie de canale neEnconFurate de lamele osoase, care
perforează osul dinspre periost spre profunzime, numite canale #olYmann, prin care
trec vase şi nervi de la periost En interiorul osului!
(eutul oo !ongio se găseşte En epifizele oaselor lungi şt En interiorul oaselor
late şi scurte! 6ste format din lamele osoase Dtra$eculeJ care, la r'ndul lor, sunt
alcătuite din mai multe lamele, delimit'ndu*se nişte cavităţi de aspect şi mărimi
diferite, numite areole Ddau aspectul spongios, $uretosJ! (reolele comunică Entre ele şi
conţin măduvă hematogenă! (reolele şi lamelele osoase sunt sisteme ha:ersiene
incomplete! ispoziţia tra$eculelor osului spongios prezintă o anumiţi arhitectonică,
determinată de acţiunea factorilor funcţionali, mecanici şi $iologici asupra osului!
P0S+4+/ *+SC+/()
Hesuturile musculare sunt adaptate funcţiei de contracţie! Celula sau fi$ra musculară
prezintă unul sau mai mulţi nudei, după tipul de ţesut muscular, o mem$rană celulară,
numită sarcolemă, şi citoplasmă, denumită sarcoplasmă, En interiorul căreia se găsesc
organitele celulare comune şi organitele specifice DcontractileJ, miofi$rile, apărute En
urma diferenţierii şi adaptării celulei la funcţia de contracţie!
upă particularităţile miofi$rilelor, ţesuturile musculare se Empart En trei tipuri: ţesut
muscular neted, En care miofi$rilele sunt omogene şi se contractă involuntar: ţesut
muscular striat, cu miofi$rile heterogene, de aspect striat, care se contractă voluntar:
ţesut muscular cardiac, En care miofi$rilele sunt striate, dar ţesutul se contractă
involuntar!
H6/U)U= MU/CU=(& %6)6
Fi$ra musculară este unitatea morfofuncţională a ţesutului muscular neted! 6a intră in
constituţia păturii musculare a tu$ului digestiv, a conductelor aparatului respirator,
urogenital, glandelor excretorii, En tunica musculară a vaselor, En anexele unor organe
de simţ Dpiele, ochiJ, En capsulele unor organe Dsplină, suprarenalăJ! Fi$rele sunt
aşezate En straturi, $enzi sau răsp'ndite izolat En ţesutul conFunctiv! Fi$rele sunt
paralele Entre ele, iar porţiunea Engroşată a unei fi$re vine En raport cu extremităţile
efilate ale fi$relor Envecinate!
Fi$ra musculară netedă, de aspect fusiform, are o lungime cuprinsă Entre '&" '&& Li şi
diametrul de E " I u! 6ste formată din sarcolemă, sarcoplasmă şi un nucleu central, de
formă alungită!
/arcolemă DplasmalemaJ, groasă de '&& p, prezintă numeroase invaginări din care se
formează vezicule de pinocitoză, prin intermediul cărora sunt transportate En celulă
su$stanţe trofice şi activatori ai procesului contracţii!
/arcoplasmă este omogenă sau fin granulată, mai a$undentă En centrul fi$rei! Conţine
organite comune, incluziuni celulare şi organite specifice * miofi$rilele!
Miofi$rilele, organite specializate pentru contracţie, ocupă cea mai mare parte din
sarcoplasmă! (u o formă alungită şi se Entind de la un capăt la altul al fi$rei, mai
groase la periferia fi$rei D. micronJ şi extrem de su$ţiri spre centrul fi$rei F&,+ fiJ!
Miofi$rilele au o structură complexă, fiind alcătuite din miofilamente de '& " '%& p,
sunt omogene Dfără striaţii transversaleJ, iar din punct de vedere $iochimic sunt
formate din proteine contractile Dactină, miozinăJ şi reglatoare Dtropomiozmă şi
troponinăJ!
.nervaţia este asigurată de sistemul nervos vegetativ simpatic şi parasimpatic!
%8
Anatomia ,i Fi-iologia Omui.i i
Fi$rele musculare conţin su$stanţe organice, reprezentate prin glucide, lipide,
proteine, precum şi enzime legate de funcţia contractilă, cum sunt:
adenozintrifosfataza
D()P*azaJ, fosfonlaza, enzimele ciclului Qre$$s!
H6/U)U= MU/CU=(& /)&.()
Hesutul muscular striat este alcătuit din fi$re care intră En constituţia muşchilor
scheletici DP,Z din greutatea corpuluiJ, iar la nivelul viscerelor le Ent'lnim En
musculatura lim$ii, faringelui, a porţiunii superioare a esofagului şi En cea a unor
sfinctere Danal extern şi cel extern al uretreiJ, c't şi En muşchii extrinseci ai glo$ului
ocular! Fi$ra musculară striată are o formă cilindrică sau prismatică, cu extremităţile
rotunFite sau ramificate Dmuşchii feţei şi ai lim$iiJ! /unt elemente multinucleate,
plasmoidale, cu zeci sau sute de nuclei de formă ovoidă, situaţi periferic, imediat su$
sarcolemă! =ungimea fi$rei este cuprinsă Entre 2 * 5+ cm, iar grosimea este de +,*5,,
ţi!
Fi$ra striată este alcătuită din mem$rană [ sarcolemă, citoplasmă [ sarcoplasmă şi
numeroşi nuclei Dfig! 3J!
Muşchi scheletic
IggL/ Muşchi
m
Fascicul muscular
./$0$ I $12/3$ $ $ ) / " / I <ibt8 muscular8
H
z
A
r<„
"8mdă isc "ondft "anda > @ /aux)\ B@]
r
T
n
MD^leculele de i =tim
a
...........■
MEoli=oixntc
!!!!!!!!!ţţffi
i i
Xaraertcteaci)ă
&lanente de mu r>nti 4 ^YuiYule ni_` ^>I I I . I
/ecţiune transversala la nivelul corespunzător a Fig! 3! Hesut muscular striat
Momii vină
uşi Qiă
Mormi>iiiă pui
Sarcolem8, examinată la microscopul electronic, prezintă două porţiuni distincte:
sarcolemă propriu*zisă şi mem$rana $azală! /arcolemă propriu*zisă are rol de a
propaga excitaţia de*a lungul fi$rei musculare Dare structura generală a plasma le meiJ!
Mem$rana $azală, formată din proteine colagenice, are rolul de a menţine forma fi$rei
musculare En limite normale!
Sarcoplasm8 este acidofilă, cu aspect de fluid En centrul fi$rei, mai densă şi mai
a$undentă la periferia fi$rei musculare! Conţine organite comune, diferite incuziuni şi
numeroase miofi$rile! Mitocondriile DsarcozomiiJ sunt situate En sarcoplasmă
perinucleară şi interfi$rilară! Conţin o mare cantitate de mioglo$ină Dpigment
asemănător hemoglo$ineiJ, cu rol de transportor şi rezervor de oxigen, şi un $ogat
echipament enzimatic! &eticulul sarcoplasmatic este foarte dezvoltat şi este
reprezentat printr*o reţea de tu$uli ce EnconFoară fiecare miofi$rilă Ddirecţie
longitudinală En fi$răJ! (ceastă reţea se numeşte sistem sarcoplasmatic longitudinal
sau sistemul =! .n fi$ra striată există şi un al doilea sistem de tu$uli, numit sistemul
transvers sau sistemul ) Dtu$uli aşezaţi perpendicular pe sistemul longitudinal,
reprezent'nd invaginări ale sarcolemei En dreptul mem$ranei @J! .n dreptul fiecărei
miofi$rile, sistemul ) Ent'lneşte şi vine En contact cu sacii terminali ai reticulului
sarcoplasmatic longitudinal, alcătuind Empreună o BtriadăB Ddoi saci terminali ai
sistemului = şi un tu$ al sistemului )J! &eticulul sarcoplasmatic, En totalitate, dar mai
ales sistemul =, are rol important En contracţie Ddatorită prezenţei unei mari cantităţi de
ioni de Ca se realizează cuplarea excitaţiei cu contracţiaJ!
6lementele cele mai importante cuprinse En sarcoplasmă sunt miofi$rilele Delementele
con*tractileJ! (u un diametru de ,,+ * + m, sunt paralele cu lungimea fi$rei musculare,
grupate En fascicule ce cuprind 2, * 4, miofi$rile * colonetele =eUdig, Encon*Furate de
sarcoplasmă! Miofi$rilele au un aspect heterogen, de*a lungul lor o$serv'ndu*se
DmicroscopicJ o alternanţă de $enzi clare şi Entunecate care, fiind situate la acelaşi
nivel En toate miofi$rilele, dau aspectul de striaţiune transversală, specifică fi$rei
musculare striate! "enzile DdiscurileJ clare, denumite $enzi ., sunt izotrope
Dmonorefringente * nu polarizează luminaJ8 ele sunt stră$ătute de o mem$rană su$ţire,
numită mem$rana @ sau stria (mici! iscurile D$enzileJ Entunecate, denumite discuri
sau $enzi (, sunt anizotrope D$irefringente * polarizează parţial luminaJ8 ele sunt
stră$ătute de o zonă clară * stria Xensen Dzona XJ, prin care trece o mem$rană fină
numită mem$rana M! /egmentul cuprins Entre două mem$rane @ se numeşte sarcomer
Dcăsuţă musculară QrauseJ, cu o lungime de +,4 * 2 fi! /arcomerul reprezintă unitatea
morfofuncţională a fi$rei striate şi este alcătuit din: 5>+ disc clar, un disc Entunecat cu
zona X şi mem$rana M, 5>+ disc clar!
Prin microscopia electronică s*a sta$ilit că miofi$rilele sunt constituite din numeroase
fi$rile elementare, numite miofilamente, D4, * 54, pJ, ce constituie unitatea
ultrastructurală şi funcţională a miofi$rilei! Miofilamentele sunt de două tipuri:
miofilamente groase de 5,, p şi lungi de 5,4 m, cuprinse En discul Entunecat, formate
din miozină8 miofi*.amente su$ţiri de 4, p, formate din actină, tropomiozină şi
troponină, ce se Entind de la mem$rana @ En toată $anda luminoasă, trec şi se
intercalează şi printre miofilamentele groase din $anda Entunecată, oprindu*se la stria
Xensen! En $anda (, cele două tipuri de miofilamente au o aşezare precisă, Entr*un
aranFament hexagonal cu un miofilament gros En centru, EnconFurat de şase
miofilamente su$ţiri Dsituate En unghiurile hexagonuluiJ!
Fi$rele musculare striate se grupează En fascicule de +, * 2, fi$re, denumite fascicule
primare, EnconFurate de o teacă conFunctivă denumită endomisium! Fasciculele
primare DP*4J se grupează En fascicule secundare, delimitate de ţesut conFunctiv cu
fi$re elastice,
5# ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
denumit penmisium. (cestea se ,rupea:8 Bn 6ascicule terţiare, ouaternare, ce
6ormea:8, de 6apt, muşchiul, iar acesta este Bnvelit Bn epimisium.
-asculari:aţia este 6oarte bo,at8, asi,ur>nd procesele metabolice intense din
timpul
contracţiei.
*uşcCii striaţi au o inervaţie motorie Fplaca motorieH şi sen:itiv8 F6ibre a6erente
care pornesc de la proprioceptori musculariH.
P0S+4+/ *+SC+/() S4)I(4 D0 4I9 C()DI(C F*I.C()D+/H
*iocardul este constituit din 6ibre musculare cu structur8 asem8n8toare 6ibrelor
musculare striate Fmio6ibrilele pre:int8 alternanţ8 de ben:i clare şi BntunecoaseH
şi 6ibrelor musculare netede, prin po:iţia central8 a nucleului. Celulele musculare
individuali:ate, alun,ite şi rami6icate vin Bn contact unele cu altele la nivelul unor
ben:i numite discuri intercalare Fstriile scalari6ormeH, ce repre:int8 Loncţiuni
intercelulare speciali:ate.
<ibrele musculare cardiace sunt acoperite de o teac8 conLunctiv8 cu 6ibre de
reticulin8 şi sunt dispuse Bn reţea, Bn ocCiurile c8reia se a6l8 ţesutul conLunctiv
la7, vase şi 6ibre nervoase ve,etative F6ormea:8 Bmpreun8 cu sarcolem8
Loncţiunea neuro"muscular8, sinapsaH.
<ibra cardiac8 are un diametru şi o lun,ime mai mic8 dec>t 6ibra striat8, iar
capetele sunt de obicei rami6icate. Sarcoplasma este mai abundent8 la peri6erie şi
Bn Lurul nucleului şi mai s8rac8 Bntre mio6ibrile. *itocondriile sunt mai
numeroase dec>t Bn 6ibrele striate şi netede, 6iind aşe:ate Bntre mio6ibrile sub
6orma unor coloane Fdatorit8 activit8ţii contrac"tile permanenteH. *io6ibrilele
pre:int8 aceleaşi caractere mor6olo,ice şi structurale ca ia 6ibra striat8 de tip
scCeletic, 6iind Bns8 mai ,roase.
9e l>n,8 miocardul de tip contracţii e7ist8 şi ţesutul nodal Fmiocardul speci6icH,
care determin8 contracţia ritmic8 şi automat8 a inimii, stabilind o le,8tur8
anatomic8 şi 6uncţional8 Bntre atrii şi ventricule Fnodul sinoatrial,
atrioventricular, 6asciculul Tiss şi reţeaua 9urUinLeH.
Pesutul nodal este 6ormat din 6ibre musculare cardiace, cu caracter embrionar,
de 6orme variate, dispuse Bn noduli, reţele şi cordoane. Celulele sunt bo,ate Bn
sarcoplasma ce conţine mult ,lico,en, '*+ nuclei, mitocondriile sunt rare, iar
reticulul endoplasmatic redus. *io6ibrilele, Bn num8r redus, sunt mai subţiri,
dispuse lon,itudinal sau transversal, trec de la o celul8 la alta. 6orm>nd o reţea
prin care e7citaţia se transmite Bn toate direcţiile la 6ibrele miocardului
contracţii, cu care se continu8.
P0S+4+/ N0)-.S
Pesutul nervos este constituit din celule nervoase FneuroniH, cu prelun,irile lor, şi
din celule nevro,lice. 0mbriolo,ie, deriv8 din ectoderm. Neuronii sunt elemente
Bnalt di6erenţiate mor6olo,ic. Nevro,liile, structuri cu rol de susţinere şi de
protecţie, reali:ea:8
elementele sistemului de susţinere.
N0+).N+/
0ste 6ormat din corpul celular FpericarionulH şi una sau mai multe prelun,iri,
care sunt de dou8 tipuri: dendritele, prelun,iri celulipete FmaLoritatea neuronilor
au mai multe dendriteH, şi a7onul, care, 6uncţional, este celuli6u,, prelun,ire
unic8 a neuronului.
Ca formă şi dimensiuni, neuronii sunt foarte diferiţi, de la neuroni mici, de P * 3 Ia
Dstratul granular din cere$elJ, p'nă la neuroni giganţi, 52, Ii Dcelulele piramidale "etz
din cortexul cere$ralJ! Forma neuronilor este varia$ilă: stelată Dcoarnele anterioare ale
măduveiJ, sferică sau ovală DEn ganglionii spinaliJ, piramidală Dzonele motorii ale
scoarţei cere$raleJ şi fusiformă DEn stratul profund al scoarţei cere$raleJ!
.n funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
R unipolari Dcelulele cu conuri şi $astonaşe din retinăJ * au aspect glb$ulos, cu o
singură prelungire8
R pseudounipolari * se află En ganglionul spinal, au o prelungire care se divide En B)B8
dendrita se distri$uie la periferie, iar axonul pătrunde En /%C8
R $ipolari * de formă rotundă, ovală sau fusiformă, cu cele două prelungiri pornind din
polii opuşi ai celulei Dneuronii din ganglionul spiral Corti, ganglionul vesti$ular
/carpa, retină, mucoasa olfactivăJ8
R multipolari * au o formă stelată, piramidală sau piriformă şi prezintă numeroase
prelungiri dendritice şi un axon Dscoarţa cere$rală, cere$eloasă, cornul anterior din
măduva spinăriiJ!
upă funcţie, neuronii pot fi: receptori, prin dendritele lor recepţionează excitanţii din
mediul exterior sau din interiorul organismului Dpot fi somatosenzitivi şi
viscerosenzitiviJ8 motori, ai căror axoni sunt En legătură cu organele efectoare
Dsomatomotori şi viscero*motoriJ8 intercalări Dde asociaţieJ, care fac legătura Entre
neuronii senzitivi şi motori!
.r,ani:area structurală a neuronului
Corpul neuronului este format din neurilemă Dmem$rana plasmcticaJ, neuroplasmă
DcitoplasmăJ şi nucleu!
%eurilemă celulei nervoase este su$ţire, delimitează neuronul şi are o structură
lipoproteică!
%europlasmă are constituţia coloidală a unui gel, ceva mai densă dec't a celulelor
organismului, datorită unor organite celulare specifice, neurofi$rilele! %europlasmă
conţine organitele celulare generale Dmitocondrii, ri$ozomi, lizozomi, reticul
endoplasmaticJ şi incluziuni pigmentare! %u are centru celular deoarece neuronul nu
se divide! 7rganitele specifice sunt: su$stanţa tigroidă Dcorpii %isslJ şi neurofi$rilele!
=a microscopul electronic, corpii %issl apar su$ forma unor agregate de sisteme
mem$ranoase de tip rugos, su$ formă de vezicule şi cisterne şi numeroşi ri$ozomi,
fiind omologaţi cu reticulul endoplasmatic rugos! /e găsesc En corpul neuronului şi En
dendrite, niciodată En axon, av'nd rol En meta$olismul neuronului! %eurofi$rilele sunt
formaţiuni ce se găsesc En neuroplasmă DcorpJ şi prelungiri Ddendrite şi axonJ! 6le
formează pachete cu dispunere periferică ectoplasmatică sau perinucleară, mai str'nse
En axon şi mai laxe En dendrite! (par la microscopul electronic constituite din fascicule
elementare fine de 3, * 5,, p DneurofilamenteJ! (u rol mecanic, de susţinere şi En
conducerea influxului nervos!
Nucleul. Celulele nervoase motorii, senzitive şi de asociaţie au un nucleu unic! cu 5 *
+ nucleoli! Celulele vegetative centrale sau periferice prezintă deseori un nucleu
excentric! (ceste celule pot avea nuclei du$li sau multipli!
Prelungirile corpului celular sunt dendritele şi axonul!
Dendritele, En porţiunea lor iniţială, sunt mai groase, apoi se su$ţiază! En ele se găsesc
neurofi$rile şi corpii %issl! 6le recepţionează influxul nervos şi El conduc spre corpul
neuronului, celulipet DcentripetJ!
5%
ANA TOM$A f i FIZIOLOGIA OMULUI
(7onul este o prelun,ire unic8, lun,8 Funeori de ' mH şi mai ,roas8. 0ste 6ormat
dintr"o citoplasm8 speciali:at8, numit8 a7oplasm8, Bn care se ,8sesc: mitocondrii,
ve:icule ale reticulului endoplasmatic şi neuro6ibrile. *embrana ce acoper8
a7oplasm8 se numeşte a7olem8, cu rol important Bn propa,area in6lu7ului
nervos. De"a lun,ul traseului s8u, a7onul emite colaterale perpendiculare pe
direcţia sa, iar Bn porţiunea terminal8 se rami6ic8D ultimele rami6icaţii sunt
butonate Fbutoni terminaliH şi conţin mici ve:icule pline cu mediator cCimic ce
Bnlesneşte transmiterea in6lu7ului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai
conţine neuro6ibrile şi mitocondrii. (7onul conduce in6lu7ul nervos celuli6u,
Fcentri6u,H.
9este a7olem8 se ,8sesc, la maLoritatea neuronilor, trei teci:
5 4eaca de mielin8, 6ormat8 din lipide şi proteine, Bnveleşte ca un manşon
6asciculul de neuro6ibrile. 0a este Bntrerupt8 la intervale de !& " $&& Li, aceste
Bntreruperi numindu"se nodurile sau stran,ulaţiile lui )anvier, care
individuali:ea:8 o serie de se,mente " se,mente internodale, de lun,imi e,ale pe
6ibre de acelaşi diametru. 4eaca de mielin8 con6er8 culoarea alb8 a maselor de
6ibre nervoase concentrate Bn sistemul nervos central Fence6al, m8duva spin8riiH.
(7onii neuronilor post,an,lionari din sistemul nervos ve,etativ nu au teac8 de
mielin8, 6ibrele numindu"se amielinice F6ibre )emacUH. De asemenea, nu au teac8
de mielin8 nici 6ibrele din sistemul somatic care sunt subţiri Fdiametru sub ' |X)
şi au vite:e mici de conducere.
5 4eaca ScCVann se dispune Bn Lurul tecii de mielin8, 6iind 6ormat8 din celule
,liale Fnevro,liiH. <iec8rui se,ment nodal de mielin8 dintre dou8 stran,ulaţii
)anvier Bi corespunde o sin,ur8 celul8 ScCVann. Nucleul acestor celule este
situat la miLlocul se,mentuluiD citoplasma, Bn cantitate redus8, conţine
mitocondrii, un aparat =ol,i şi ,ranule de ribo:omi. Celulele ScCVann au rol Bn
6ormarea tecii de mielin8. *ielin8 este constituit8 din straturi concentrice,
,enerate de membranele celulelor ScCVann Bn timpul de:volt8rii ţesutului
nervos. (re rol de protecţie şi tro6ic.
5 4eaca Tenle Fteaca endoneural8H separ8 membrana plasmWtica a celulei
ScCVann de ţesutul conLunctiv din Lurul 6ibrei nervoase. 0ste o teac8 continu8,
care, ca şi teaca ScCVann, ;nsoţeşte a7onul p>n8 aproape de ultimele sale
rami6icaţii. 0ste 6ormat8 din substanţ8 6undamental8 şi 6ibre conLunctive
elastice, dispuse Bn reţea. (re rol Bn permeabilitate şi re:istenţ8.
N0-).=/I(
Celulele nevro,lice F,lialeH 6ormea:8 cel de"al doilea tip celular al ţesutului
nervos. /a mami6erele superioare, num8rul lor dep8şeşte de '& ori num8rul
neuronilor. Sunt de ori,ine ectodermic8 Fmicro,lia este sin,ura de ori,ine
me:odermic8H. <orma şi dimensiunile corpului celular pot 6i di6erite, iar
prelun,irile variabile ca num8r. (u centru celular, deci
se divid.
Se descriu mai multe tipuri de nevro,lii:
5 (strocitul este caracteristic substanţei cenuşii şi este situat Bn Lurul corpului
neuronului şi Bn dendrite. Corpul astrocitului emite prelun,iri sinuoase scurte,
dintre care unele cu e7tremitate liber8, l8ţit8 Fpicioruş vascularH. (cestea iau
contact cu capilarele san,vine, c8rora le 6ormea:8 o membran8 limitant8
perivascular8 ce separ8 neuronul de vase. (lte prelun,iri ale astrocitului aLun, la
supra6aţa creierului.
5 .li,odendro,lia are prelun,iri mai puţine, mai scurte şi cu Bn,roş8ri
puncti6orme. Se ,8seşte Bn substanţa alb8 şi cea cenuşie a sistemului nervos. (re
rol de sinteti:are a tecii mielinice a 6ibrelor din sistemul nervos central.
5 *icro,lia are dimensiuni mici, iar prelun,irile sunt bo,at rami6icate. Se ,8seşte
Bn substanţa cenuşie, Bn Lurul neuronilor din SNC. Celula se poate mobili:a.
<uncţia ei principal8 este de 6a,ocito:8.
Celulele tecii ScCVann repre:int8 nevro,lia sistemului nervos peri6eric. (u rol
important Bn 6ormarea tecii de mielin8, 6iind implicate Bn acest proces at>t din
punct de vedere mecanic, c>t şi biocCimic. In conclu:ie, nevro,liile suni celule
care se divid intens Fsunt sin,urele celule ale ţesutului nervos care dau naştere
tumorilor din /%CJ! nu conţin neuro6ibrile şi nici corpi Nissl. Nevro,liile au rol
de suport pentru neuroni, de protecţie, tro6ic Fpicioruşul vascular al astrocitului
care intervine Bn trecerea substanţelor de la capilar la neuronH, Bn 6enomenele de
cicatri:are ale ţesutului nervos FBn ca: de le:are sau de,enerare a unei re,iuni din
SNC 6ormea:8 o reţea ce Bnlocuieşte ţesutul nervosH, rol 6a,ocitar Fmicro,liaH. Bn
sinte:a tecii de mielin8 şi Bn sinte:a de ()N şi alte substanţe pe care le cedea:8
neuronului. Nevro,lia are şi activitate sinaptic8 prin conţinutul bo,at Bn
colincstera:8 nespeci6ic8, in6luenţ>nd spaţiul c7 traceiuIar din vecin8tatea
sinapselor şi transmiterea in6lu7ului nervos.
S1N=0/0
S>n,ele este un 6luid care circul8 Bn interiorul sistemului cardiovascular.
Bmpreun8 cu lim6a şi licCidul intercelular, s>n,ele constituie mediul intern al
or,anismului. Intre mediul intern şi celule e7ist8 un scCimb permanent de
substanţe şi ener,ieD substanţele necesare menţinerii activit8ţii celulare F..,
,lucide, aci:i ,raşi, aminoaci:i, vitamine etc.H trec din s>n,e Bn celul8, iar
produşii ne6olositori sau to7ici, re:ultaţi din procesele catabolice FC&
E
, aci:i
nevolatili, uree, acid uric, amoniac etc.H, sunt eliminaţi Bn licCidul e7tracelular.
Conţinutul mediului intern este menţinut constant datorit8 circulaţiei
permanente a s>n,elui. (cesta aduce substanţele 6olositoare p>n8 la nivelul
celulelor, re68c>nd mereu re:ervele metabolice, iar de aici Bndep8rtea:8 produşii
de catabolism pe care"i transport8 spre or,anele de eliminare.
-olumul san,vin FvolemiaH. Cantitatea total8 de s>n,e din or,anism repre:int8
K din ,reutatea corpului. (ceasta Bnseamn8 circa % litri de s>n,e pentru un
individ de & U,. -olemia varia:8, Bn condiţii 6i:iolo,ice, Bn 6uncţie de se7 Feste
mai mare la b8rbaţiH, v>rst8 Fscade cu Bnaintarea Bn v>rst8H, mediul ,eo,ra6ic
Feste mai mare la locuitorii podişurilor BnalteH. In repaus, o parte din masa
san,vin8 a corpului sta,nea:8 Bn teritorii venoase şi capilarele din 6icat, splin8 şi
ţesutul subcutanat. (cesta este volumul san,vin sta,nant sau de re:erv8, Bn
cantitate de E litri. )estul de # litri II repre:int8 volumul circulant. )aportul
dintre volumul circulant şi volumul sta,nant nu este 6i7, ci varia:8 Bn 6uncţie de
condiţiile de e7istenţ8. In cursul e6ortului 6i:ic sau termore,lator are loc
mobili:area s>n,elui de re:erv8, cresc>nd volumul circulant. *obili:area
depo:itelor de s>n,e se reali:ea:8 sub acţiunea SN- simpatic, care determin8
contracţia musculaturii netede din pereţii vaselor. (st6el, se asi,ur8
aprovi:ionarea optim8 cu o7i,en şi ener,ie a or,anelor active.
9).9)I04XPI/0 S1N=0/+I
Culoarea. S>n,ele are culoare roşie. (ceasta se datorea:8 Cemo,lobinei din
eritrocite! Culoarea s>n,elui poate varia Bn condiţii 6i:iolo,ice sau patolo,ie.
S>n,ele recoltat din artere Fs>n,e arterialH este de odoare roşu"descCis Fdatorit8
oxihemoglo$i neiH, tar s>n,ele recoltat din
5&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
vene Ds'nge venosJ are culoare roşu*Enchis Ddatorită hemoglo$inei reduseJ! C'nd
cantitatea de hemoglo$ina din s'nge scade, culoarea devine roşu*palid!
ensitatea! /'ngele este mai greu dec't apa! ensitatea s'ngelui are valoarea 5,44 g>l!
Plasma sangvină are o densitate de 5,+4 g>l! (ceastă proprietate a s'ngelui depinde de
componentele sale şi En special de hematii şi proteine!
#'scozitatea! #aloarea relativă a v'scozităţii s'ngelui este P,4 faţă de v'scozitatea
apei, considerată egală cu 5! #'scozitatea determină curgerea laminară DEn straturiJ a
s'ngelui prin vase! Creşterea v'scozităţii peste anumite valori este un factor de
Engreunare a circulaţiei!
Presiunea osmotică DP! osm!J! En orice soluţie, apare o presiune statică suplimentară ce
poate fi pusă En evidenţă separ'nd, printr*o mem$rană semipermea$ilă, solventul de
soluţia respectivă! Mem$rana semipermea$ilă permite trecerea solventului fi
Empiedică deplasarea su$stanţei dizolvate de o parte şi de cealaltă a ei! En aceste
condiţii apare fenomenul de osmoză, ce constă En deplasarea moleculelor solventului
prin mem$rană spre compartimentul ocupat de soluţia respectivă! #aloarea p! osm a
lichidelor corpului Dmediu intern şi lichidul intracelularJ este de aproximativ 2,,
miliosmoli>5! 6xprimată En unităţi $arice, aceasta corespunde unei presiuni de
aproximativ -+ atmosfere, deci de 44,, mm Xg! Presiunea osmotică are rol important
En schim$urile de su$stanţe dintre capilare şi ţesuturi! Presiunea osmotică a
su$stanţelor coloidale DproteineleJ se numeşte presiune coloidosmotică şi are valoarea
de +1 mm Xg! Proteinele plasmei au rol foarte mare En schim$urile capilar*ţesut,
deoarece presiunea osmotică a s'ngelui este egală cu cea a lichidului interstiţial
DintercelularJ, singura forţă care atrage apa din ţesuturi spre capilare fiind presiunea
coloid*osmotică a proteinelor plasmatice! Un alt rol al presiunii coloid*osmotice se
manifestă En procesul de ultrafiltrare glomerulară ce duce la formarea urinei! /oluţiile
cu presiuni osmotice egale cu ale mediului intern se numesc izotone, cele cu presiuni
osmotice mai mici sunt hipotone, iar cele cu presiuni osmotice mai mari sunt
hipertone! 7 soluţie de clorura de sodiu En concentraţie de 0 g la 5 5 apă distilată are o
presiune osmotică de aproximativ 2,, mosm Zo, este deci izotonă şi poartă
denumirea de ser fiziologic!
&eacţia s'ngelui este sla$ alcalină! 6a se exprimă En unităţi pX! pX*ul sangvin are
valoarea cuprinsă Entre -,21 * -,P+, fiind menţinut prin mecanisme fizico*chimice
Dsistemele tamponJ şi $iologice Dplăm'n, rinichi, hematie etc!J! /istemele tampon
intervin prompt En neutralizarea acizilor sau $azelor apărute En exces En mediul intern!
6le se consumă En timpul neutralizării! Mecanismele $iologice intervin mai tardiv şi
duc at't la Endepărtarea acizilor sau $azelor, c't şi la refacerea sistemelor tampon!
Un sistem tampon antiacid este un cuplu de două su$stanţe format dintr*un acid sla$ şi
sarea acestuia cu o $ază puternică Dex! cuplul X
+
C7, T XC7,%aJ! acă En mediul
intern apar acizi En exces, spre exemplu acid lactic DCX
2
*CX*C77XJ, are loc reacţia:
.
7X
CX, * CX * C77X T XC,
2
%a [ CX
2
* CX * C77%a T X!C7
. B .
7X 7X
=actatul de sodiu este o sare neutră, deci nu acidifica mediul8 acidul lactic a dispărut şi
En locul lui se formează un acid sla$, acidul car$onic, care se descompune En C7, şi
T,&, iar C&
E
se elimin8 prin pl8m>ni. In acest mod, prin cooperarea dintre
mecanismele 6i:ico"cCimice şi cele biolo,ice se menţine stabil pT"ul san,vin. In
or,anism e7ist8 numeroase sisteme tampon, reparti:ate unele Bn plasm8, altele Bn
Cematii şi alte celule ale corpului.
4emperatura. /a om şi la animalele cu s>n,e cald FComeotermeH, temperatura
s>n,elui varia:8 Bntre 24YC FBn s>n,ele din vasele pieliiH şi 20dC FBn s>n,ele din
or,anele abdominaleH. Deplasarea continu8 a s>n,elui prin or,anism contribuie
la uni6ormi:area temperaturii corpului şi aLut8 la transportul c8ldurii din viscere
spre te,umente, unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere. S>n,ele ast6el
"r8cit" se reBntoarce la or,anele pro6unde, unde se Bncarc8 cu c8ldur8 şi aşa mai
departe.
C.*9.N0N40/0 S1N=0/+I
S>n,ele tratat cu o7alat de sodiu 'K nu mai coa,ulea:8.
9rin centri6u,area unei eprubete cu s>n,e incoa,ulabil timp de 54`, la 2,,, t?
minut, se produce separarea s>n,elui Bn dou8 componente:
5 0lementele 6i,urate ale s>n,elui, situate la 6undul eprubetei, se pre:int8 ca un
licCid 6oarte v>scos, de culoare roşie"BncCis8D
5 9lasma san,vin8, situat8 deasupra, este un licCid mai puţin v>scos, transparent,
de culoare ,alben"citrin.
0lementele 6i,urate ale s>n,elui
)epre:int8 P4Z din volumul san,vin. (ceast8 valoare poart8 numele de
Cematocrit sau volum ,lobular procentual. Tematocritul varia:8 cu se7ul Fmai
mic la 6emeiH, cu v>rsta Fscade cu v>rstaH sau Bn 6uncţie de 6actorii de mediu
ambiant Fc8ldura provoc>nd transpiraţie duce la sc8derea apei din s>n,e şi
creşterea valorilor CematocrituluiH etc.
9rin e7amenul microscopic al s>n,elui se observ8 trei tipuri de elemente 6i,urate:
5 ,lobulele roşii FCematii sau eritrociteHD
5 ,lobulele albe FleucociteleHD
5 placCetele san,vine FtrombociteleH.
9entru a studia elementele 6i,urate se 6ace un 6rotiu de s>n,e proasp8t. Se de:in"
6ectea:8 cu alcool pulpa de,etului ar8t8tor şi se Bnţeap8 cu un ac sterili:at. In
momentul c>nd apare o pic8tur8 de s>n,e, aceasta se aplic8 pe o lam8 şi se
Bntinde Bn strat subţire cu o lamel8 de sticl8. Dup8 uscare, 6rotiul se e7aminea:8
la microscop. <rotiul poate 6i conservat prin 6i7are Bn amestec de alcool"eter, Bn
p8rţi e,ale.
Hematopoieza este procesul de reBnnoire continu8 a elementelor 6i,urate ale
s>n,elui. 07ist8 c>te o cale separat8 pentru 6iecare din cele trei tipuri celulare
principale Feritropoie:a pentru eritrocite, leucopoie:a pentru leucocite şi
trombocitopoie:a pentru trombociteH, iar la leucocite se descriu c8i separate
pentru ,ranulocite F,ranulocitopoie:aH şi pentru lim6ocite Flim6opoie:aH.
4oate celulele san,vine au o ori,ine comun8: celula stern pluripotent8 din
m8duva osoas8 Fcelul8 Cemato6ormatoare primitiv8H F6i,. -J!
0)I4).CI40/0 FCematiileH. Sunt celule 68r8 nucleu, bo,ate Bn Cemo,lobina, o
protein8 de culoare roşie, cu un rol Bn transportul 7, şi C7
r
Num8rul lor este
considerabil: un mm
#
de s>n,e conţine P 4,, ,,, Cematii la 6emeie şi 4 ,,, ,,, la
b8rbat. /a copilul mic, num8rul eritrocitelor este mai mare D4 4,, ,,,*3 ,,,
,,,?mm
#
H, iar la locuitorii podişurilor Bnalte se Bnre,istrea:8 ci6re de 1 ,,, ,,,
,lobule roşii la 5 mm
#
. Num8rul
5+
A v i tom \ ,i Fi-iologia Oa i *i
C/XP
CFU * "
C/XP
CFU * /
*CFU* 6
e 6&.)&7C.)6
CFU*;M
CFU * M
;&(%U=7C.)6
M7%7C.)6
M(C&7F(;6
M6;(C(&.7C.)6
P=(CX6)6
/(%;#.%6
=/C
=.MF7C.)6 ) =.MF7C.)6 "
=egendă:
C/XP CFU*/
C F U * " CFU * 6 CFU R ;M CFU * M =/C
celula stem Cematopoietic8 plunpotentă
unitati 6ormatoare de colonii splenice
unitati 6ormatoare de colonii " blaşti
unitati 6ormatoare de colonii " entrocite
unitati 6ormatoare de colonii " ,ranulocite şi monocite
unităţi 6ormatoare de colonii me,acariocitare
celula stem limfoid'
Fig! -! Xematopoieza
Cematiilor poate creşte temporar prin ,olirea re:ervelor de s>n,e Fmai bo,ate Bn
Cematii dec>t s>n,ele circulantH. Creşteri de lun,8 durat8 sunt poli,lobulia de
altitudine şi poli,lobulia unor bolnavi de pl8m>ni sau cu de6ecte con,enitale ale
inimii. Sc8derea num8rului este consecinţa unei distrugeri e7a,erate sau a unei
eritropoie:e de6icitare.
<orma şi structura Cematiilor repre:int8 adapt8ri mor6olo,ice la 6uncţia de
transport a ,a:elor. 9rivite din 6aţ8. Cematiile apar ca discuri rotunde sau uşor
ovalare cu centrul de culoare mai descCis8 6i peri6eria mai intens colorat8 ,alben
a u r i u ! (cest aspect se dLu7eţie naţiei ,rosimii Cematiei, care la centru m8soar8
',%, iar la peri6erie +,4 m Din aceasta cau:a, privit8 din pro6il, Cematia se pre:int8
ca o Calter8, ima,ine ce su,erea:8 6orma de disc bicoocav a eritrocitului.
/ipZa nucleului permite o mai mare Bnc8rcare cu Cemo,lobina. Supra6aţa total8
a Cematiilor este de I&&& tar Fde E&&& ori mai mare ca supra6aţa corpuluiH.
Datorit8 6ormei lor[ pot 6i de6ormate cu uşurinţa.
iametrul mediu al unei hematii este de -,4 p! Pot fi Ent'lnite şi hematii cu diametre
mai mici de - \6 DmicrociteJ sau mai mari de 1 \6 DmacrociteJ!
.n structura hematiei se distinge o mem$rană lipoproteică, cu Encărcătură electrică
negativă la exterior şi permea$ilitate selectivă Dfoarte permea$ilă pentru apă şi anionii
C.B şi XC7
ţ
B, sla$ permea$ilă faţă de cationii %a
T
, Q
T
etcJ! .n compoziţia chimică a
mem$ranei se găsesc enzime ce favorizează transportul activ al su$stanţelor! .n
interiorul hematiei se află o cantitate mare de hemoglo$ina DX$J! Xematia nu conţine
organite celulare, nu este capa$ilă de sinteză proteică, iar meta$olismul său este foarte
redus şi, ca atare, hematia consumă foarte puţin oxigen!
acă suspendăm hematiile Entr*un mediu apos hipoton Dcu o presiune osmotică mai
mică dec't a plasmeiJ se produce o BumflareB a lor, urmată de ieşirea X$ En soluţie,
fenomen denumit hemoliză osmotică! Xemoglo$ina este principalul component al
hematiei! 6ste o cromoproteină, alcătuită din două componente: o proteină, numită
glo$ină, şi o grupare neproteică, numită hem! ;lo$ina este constituită prin asocierea a
patru lanţuri polipeptidice! e fiecare lanţ polipeptidic se leagă c'te o moleculă de
hem! atorită prezenţei Fe En molecula sa, hemul poate lega la$il oxigenul! &eacţia de
fixare a 7, la X$ nu este o oxidare propriu*zisă Ddeoarece ea nu duce la creşterea
valenţei FeJ, ci o reacţie de oxigenare, de legare reversi$ilă a unei molecule de oxigen
la fierul $ivalent! .n urma acestei reacţii rezultă oxihemoglo$ina DX$7,J, care
reprezintă forma principală de transport a 7, prin s'nge! (tunci c'nd este saturată
DoxigenatăJ complet, o moleculă de X$ poate transporta P molecule de 7
n
! Un gram de
hemoglo$ina poate transporta 5, 2P ml ,
0
, iar En 5,, ml s'nge există aproximativ 54 g
X$8 astfel, fiecare sută ml de s'nge arterial transportă +, ml 7,! .n lipsa X$,
capacitatea de transport a s'ngelui pentru oxigen scade mult: 5,, ml plasmă transportă
doar ,,+ ml 7
v
.n afară de forma oxigenată şi de cea redusă, X$ poate da cu oxidul de car$on
car$oxihemoglo$ina DC7 X$J8 aceasta este o com$inaţie reversi$ilă cu C7, dar
afinitatea X$ pentru C7 este de +,, de ori mai mare dec't pentru 7 ! /u$ acţiunea
oxidanţilor apare derivatul de X$ cu Fe trivalent, denumit methemoglo$ină! (ceştia
sunt derivaţi patologici ai X$8 ei nu mai Endeplinesc funcţia de transport şi En cazul
creşterii concentraţiei lor En s'nge peste anumite limite se produce insuficienta
oxigenare a ţesutului DasfixieJ!
Xemoglo$ina se poate com$ina şi cu dioxidul de car$on DX$ C7,J, compus numit
car$ohemoglo$ină sau car$amatul de hemoglo$ina! (cesta este un compus fiziologic,
ce nu afectează funcţia de transport a ,
+
! X$C7, reprezintă şi una din formele de
transport ale C7, de la ţesuturi la plăm'ni!
Eritropoieza. Xematiile circulante reprezintă doar o etapă din viaţa acestor elemente!
in momentul pătrunderii En circulaţie şi p'nă la dispariţia lor trec aproximativ 5+,
zile Ddurata medie de viaţă a eritrocitelorJ! eşi trăiesc relativ puţină vreme, numărul
lor răm'ne constant! 6xistă un echili$ru Entre procesul de distrugere şi cel de formare
de noi hematii! /ediul eritropoiezei este En măduva roşie a oaselor, iar sediul
distrugerii este sistemul monocito*macrofagic Dsistem u$ifuitar En organism cu rol En
fagocitozăJ!
Un organism adult are cam 5,4 Yg măduvă roşie! Cantitatea variază En funcţie de
nevoia de oxigen a organismului! C'nd aceste nevoi sunt reduse, o parte din măduva
roşie intră En repaus, celulele se Encarcă cu lipide şi măduva roşie se transformă En
măduvă gal$enă! /pre $ătr'neţe, măduva gal$enă suferă un proces de transformare
fi$roasă şi devine măduvă cenuşie!
acă apar condiţii care solicită eritropoieza Defort repetat, viaţă la altitudineJ are
58
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
loc un proces invers, de transformare a măduvei gal$ene En măduvă roşie şi o sporire
corespunzătoare a eritropoiezei! .ntre măduva roşie şi cea gal$enă există tot timpul
vieţii un echili$ru dinamic, controlat de sistemul reglator neuroendocrin! Măduva
cenuşie nu mai poate fi recuperată pentru hematopoieză!
&eglarea eritropoiezei! 6ritropoieza se reglează pria mecanisme neuro*endocrine!
Centrii eritropoiezei sunt situaţi En diencefal, iar excitantul principal este scăderea
aprovizionării cu oxigen a acestor centri DhipoxiaJ!
Xipoxia acţionează şi la nivelul rinichiului care secretă, En aceste condiţii, un factor
eritropoietic! (cesta determină formarea En organism a unui hormon eritropoietic
numit eritropoietină, ce acţionează asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare,
determin'nd creşterea numărului de hematii! esfăşurarea normală a eritropoiezei
necesită asigurarea cu su$stanţe nutritive, vitamine DC, " , "
+
, acid folieJ şi Fe, .n
cazul unor deficienţe de aprovizionare apare anemia, cu toate că sistemul de reglare a
eritropoiezei funcţionează normal!
&olul eritrocitelor! Xematiile Foacă două roluri esenţiale pentru organism:
R En transportul 7, şi C7!,8
R En menţinerea echili$rului acido*$azic!
Xemoliza! Xematiile $ătr'ne şi uzate sunt distruse prin hemoliză En sistemul monocito
* macrofagic din splină DBcimitirul hematiilorBJ, ficat, ganglioni limfatici şi măduva
oaselor!
=6UC7C.)6=6! ;lo$ulele al$e sunt elemente figurate ale s'ngelui ce posedă nucleu!
%umărul lor este En medie de 4,,,>mm
2
! (ceastă valoare poate varia En condiţii
fiziologice sau patologice! Creşterea numărului se numeşte leucocitoză, iar scăderea
leucopenie! %umărul leucocitelor poate varia En condiţii normale cu 5 * 2 mii de
elemente pe mm
2
! (stfel, la un copil, se Ent'lnesc 1 * 0 mii leucocite>mm
2
, iar la
$ătr'ni 2 * 4,,,! En efortul fizic avem leucocitoză, iar după un repaus prelungit
leucopenie! #ariaţiile patologice sunt mult mai mari! .n $olile infecţioase micro$iene,
numărul leucocitelor poate creşte p'nă la 54,,, * 2,,,,>mm
2
, iar En unele forme de
cancer DleucemiiJ, numărul poate depăşi c'teva sute de mii la un milimetru cu$, Enc't
s'ngele capătă o culoare al$icioasă Ds'nge al$J!
Forma leucocitelor nu este aceeaşi! 6le nu reprezintă o populaţie celulară omogenă!
6xistă mai multe tipuri, care diferă Entre ele at't ca origine şi morfologie, c't şi En
privinţa rolului En organism! 6xprimarea lor procentuală se numeşte formulă
leucocitară! .n cadrul acestei formule, deose$im leucocite cu nucleu unic *
mononucleare * şi leucocite cu nucleu fragmentat, polilo$at * polinucleare!
Mononuclearele reprezintă 2+Z, iar polinuclearele 31Z din leucocite! ;rupa mono*
nuclearelor cuprinde: limfocitele, care reprezintă +4Z, şi monocitele, -Z!
Polinuclearele cuprind trei su$grupe celulare! (ceste celule se mai numesc şi
granulocite, după granulaţiile ce se o$servă En citoplasmă lor! .n funcţie de afinitatea
diferită a granulaţiilor faţă de coloranţi, polinuclearele se Empart En:
R polinucleare neutrofile, Ent'lnite En proporţie de 34Z! ;ranulaţiile acestora se
colorează $ine cu coloranţi neutri8 se mai numesc polimorfonucleare neutrofile
DPM%J8
R polinuclearele eozinofile, En proporţie de +,4Z, au granulaţii ce se colorează cu
coloranţi acizi8
R polinuclearele $azofile, En proporţie de ,,4 Z, au granulaţii cu afinitate pentru
coloranţii $azici!
imensiunile leucocitelor variază Entre 3 * 1 p, pentru limfocitul mic, şi +, p En
diametru, pentru monocite şi neutrofile!
=eucocitele prezintă o structură celulară completă! (u o mem$rană cu plasticitate
remarca$ilă! atorită ei, leucocitele Entind prelungiri citoplasmatice DpseudopodeJ, cu
aFutorul cărora devin mo$ile, se pot deplasa En afara vaselor capilare DdiapedezăJ şi pot
Englo$a micro$i DmicrofagocitozăJ sau resturi celulare DmacrofagocitozăJ! ;ranulaţiile
poli nuclearelor sunt mici saci şi vezicule DlizozomiJ pline cu enzime hidrolitice care
participă la digestia corpului fagocitat!
)ot En familia leucocitelor se includ şi plasmocitele, celule provenite din limfocite,
specializate En producţia de anticorpi!
/eucopoie:a. urata vieţii leucocitelor variază foarte mult, de la 5*+ zile pentru
polinuclearele neutrofile, p'nă la c'ţiva ani pentru limfocitele dependente de timus
Dlimfocite )J! /ediul leucopoiezei este diferit, En raport cu sistemul celular de care
aparţine leucocitul! (stfel, granulocitele şi monocitele sunt produse la nivelul măduvei
roşii a oaselor, En timp ce limfopoieza are loc En splină, timus, ganglionii limfatici,
plăcile PaUer din FeFun*ileon!
Granulocitopoieza porneşte tot de la celula stern pluripotentă care se află şi la originea
hematiilor! in aceasta se diferenţiază celula stern unipotentă! Prin procese de
diferenţiere şi multiplicare se formează granulocitele şi monocitele mature!
Limopoieza- =imfocitele derivă din celula stern limfoformatoare, cu sediul En măduva
roşie hematogenă! 7rganismul produce două tipuri de limfocite: limfocitele B)B, sau
timodependente, şi limfocitele B"B, sau $ursodependente! Primele se dezvoltă su$
influenţa timusului, iar ultimele su$ influenţa unor structuri echivalente cu $ursa lui
Fa$ricius de la păsări Dmăduva osoasăJ! =a adult, măduva roşie produce limfocite 3,
iar ganglionii limfatici şi splina produc am$ele tipuri!
)e,larea leucopoie:ei se face prin mecanisme neuroumorale complexe! Centrii
leucopoiezei sunt situaţi En hipotalamus! (ctivitatea acestor centri se intensifică atunci
c'nd En s'nge creşte concentraţia acizilor nucleici rezultaţi din distrugerea leucocitelor
$ătr'ne! .n cazul pătrunderii En organism a unor agenţi patogeni are .oc, de asemenea,
o stimulare prin antigene a leucopoiezei, urmată de creşterea peste normal a
leucocitelor, fenomen numit leucocitoză!
=eucopoieza medulară se poate intensifica at't su$ influenţa stimulilor nervoşi plecaţi
de la centrii de reglare, c't şi a unor su$stanţe chimice numite leucopoietine! Creşterea
numărului de leucocite circulante poate avea loc şi fără o creştere preala$ilă a
leucopoiezei, numai prin mo$ilizarea rezervorului medular de leucocite! (cest
mecanism asigură un răspuns precoce al organismului faţă de invazia agenţilor străini!
)olul leucocitelor este complex şi diferit, după tipul lor! Principala funcţie a
leucocitelor constă En participarea acestora la reacţia de apărare a organismului!
Polinuclearele neutrofile au rol En fagocitoza agenţilor patogeni! atorită vitezei de
diapedeză şi deplasării rapide prin pseudopode, polinuclearele nu stau En s'nge mai
mult de c'teva ore! 6le aFung primele la locul infecţiei, unde fagocitează micro$ii,
distrug'n*du*i! atorită acestei acţiuni, polinuclearele se mai numesc şi microfage!
%umărul lor creşte mult En infecţii acute!
.eşirea leucocitelor din vas este favorizată de Encetinirea curgerii la nivelul focarului
inflamator Ddatorită vasodilataţieiJ, precum şi alipirii acestora de endoteliul capilar,
fenomen
&#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
denumit mar,inaţie. *ar,inaţia, diapede:a şi deplasarea prin pseudopode a
leucocitelor spre 6ocarul in6lamator sunt 6avori:ate de atracţia leucocitelor de
c8tre unele substanţe locale, 6enomen cunoscut sub denumirea de cCimiotactism
po:itiv. (Lunse Bn apropierea microbilor, neutro6ilele emit pseudopode şi cu
aLutorul lor Bi Bn,lobea:8, 6orm>nd vacuole citoplasmatice, numite 6a,o:omi.
+lterior, li:o:omii neutro6ilelor se contopesc cu6a,o:omul.
Bn interiorul 6a,o"li:o:omului, microbul este di,erat sub acţiunea en:imelor
li:o:omale. C>nd leucocitele 6a,ocitea:8 un num8r prea mare de microbi, ele
su6er8 e6ectele to7ice ale unor substanţe eliberate de aceştia şi mor. (mestecul de
microbi, leucocite moarte şi licCid e7udat din vase 6ormea:8 puroiul. [
0o:ino6 ilele au rol Bn reacţiile aler,ice. =ranulaţiile lor conţin Cistamin8.
Num8rul lor creşte Bn bolile para:itare şi aler,ice.
Ba:o6ilele au rol Bn coa,ularea s>n,elui, prin intermediul unei substanţe anticoa"
,ulante, numit8 Ceparin8, conţinut8 Bn ,ranulaţii. 4ot datorit8 Ceparinei,
leucocitele ba:o6ile au rol Bn metabolismul lipidelor, Ceparina 6avori:>nd
di:olvarea cCilomicronilor şi dispersia lor Bn particule 6ine, ce pot 6i mai uşor
utili:ate de c8tre ţesuturi.
*onocitele sunt leucocite capabile de 6a,ocito:8, at>t direct, c>t şi Bn urma
trans6orm8rii lor Bn macro6a,e, proces ce are loc dup8 ieşirea monocitelor din
vase Bn ţesuturi. *onocitele şi macro6a,ele 6ormea:8 un sin,ur sistem celular
care 6a,ocitea:8 at>t microbii, c>t şi, mai ales, resturile celulare Fleucocite,
Cematii etc.H şi prin aceasta contribuie la cur8ţirea şi vindecarea 6ocarului
in6lamator.
/im6ocitele au rol considerabil Bn reacţia de ap8rare speci6ic8.
Clasele de lim6ocite. Deşi asem8n8toare ca mor6olo,ie, lim6ocitele repre:int8 o
populaţie celular8 cu 6uncţii individuale 6oarte di6erenţiate. Se descriu dou8 clase
principale de lim6ocite, Bn raport cu modul Bn care acestea particip8 la procesul
de imunitate.
5 /im6ocitele "B", care particip8 la imunitatea umoral8, mediat8 prin anticorpi.
5 /im6ocitele B)B, care particip8 la imunitatea prin mecanism celular. *or6olo,ic,
lim6ocitele B)B şi "B" apar identice at>t la microscopul optic, c>t şi la
cel electronic. (pelativul de B)B sau "B" provine de la iniţialele or,anelor
lim6oide centrale Bn care se petrece "instructaLul" di6erenţiat al lim6ocitelor.
07ist8 dou8 asemenea or,ane lim6oide centrale: timusul şi bursa lim6atic8.
InstructaLul timic sau bursaO al lim6ocitelor are loc Bn perioada 6etal8.
4oate lim6ocitele se de:volt8 dintr"o celul8 cap de serie mic8, celula stem
unipotent8 lim6opoietic8. Dup8 6ormare, o parte din lim6ocite se 6i7ea:8 Bn timus,
altele Bn m8duva Cemato,en8 For,an omolo, cu bursa lim6atic8, pre:ent8 numai
la embrionul de p8s8ri şi absent8 la 68tul de mami6ereH. (ici are loc un proces de
di6erenţiere şi speciali:are a lim6ocitelor. In timus se vor 6orma lim6ocitele B)B
FtimodependenteH, capabile s8 lupte direct cu anti,enele, iar Bn m8duva osoas8 se
vor 6orma lim6ocitele "B" FbursodependenteH, capabile s8 lupte indirect cu
anti,enele prin secreţia de anticorpi speci6ici. Dup8 naştere, lim6ocitele 4 şi B
mi,rea:8 din or,anele lim6oide centrale Bn ,an,lionii lim6atici, unde vor ,enera
lim6ocitele necesare ap8r8rii speci6ice a or,anismului.
7u8claele 9e limfocite T. 07ist8 mai multe tipuri de lim6ocite ), cele mai
importante
6iind:
5 lim6ocite 4 Celper FaLut8toareHD
5 lim6ocite 4 supresoare FinCibitoareHD
5 lim6ocite 4 citoto7ice FUillerH.
Clonele limfocitare! Bn cursul limfopoiezei se diferenţiază zeci de milioane de familii
limfocitare, numite clone8 fiecare clonă este specializată pentru recunoaşterea unui
singur anti*gen! Corespunzător, s*au specializat tot at'tea tipuri de limfocite ) sau ",
astfel că la un anumit antigen reacţionează şi se multiplică numai grupul limfocitelor
care recunosc antigenul şi El atacă direct Dlimfocitele )J sau fa$rică Empotriva lui
anticorpi specifici Dlimfocitele "J! Un astfel de limfocit ultraspecializat formează,
Empreună cu descendenţii săi, o clonă celulară imună!
MarYerii limfocitari! iferenţa dintre un limfocit ) sau ", precum şi dintre clonele
limfocitare se află la nivelul mem$ranei acestora! Celula ) posedă marYeri de
suprafaţă ce funcţionează ca receptori şi permit diferenţierea su$claselor de limfocite
) şi receptori: celulele ) au receptor antigen specific ce funcţionează ca situs pentru
recunoaşterea antigenului! Celula " posedă ca marYeri de suprafaţă un tip special de
imunoglo$ulină D.gM monomericăJ ce funcţionează ca situs pentru recunoaşterea
antigenului! atorită acestor caracteristici, limfocitele reacţionează numai cu
antigenele corespunzătoare!
)&7M"7C.)6=6 sau plachetele sangvine! /unt elemente figurate necelulare ale
s'ngelui! %umărul lor variază Entre 54, ,,, * 2,, ,,,>mm
2
! Creşterea numărului
trom$ocitelor peste 4,, ,,,>mm
2
se numeşte trom$ocitemie, iar scăderea su$ 5,, ,,,
trom$ocitopenie Dtrom$openieJ!
Forma trom$ocitelor este varia$ilă: triunghiulară, rotundă, eliptică! Mărimea lor este
de 2 fi diametru!
.n structura trom$ocitului nu Ent'lnim dec't puţine organite şi incluziuni8 trom$ocitele
sunt fragmente citoplasmatice şi nu celule propriu*zise!
)rom$ocitopoieza este procesul de reEnnoire a trom$ocitelor sangvine, care asigură
sta$ilitatea numărului acestora! /ediul acestui proces este măduva hematogenă a
oaselor! Celula de origine a plachetelor sangvine este megacariocitul, o celulă cu
nucleul mare, polilo$at! urata vieţii trom$ocitelor este 5, zile!
&eglarea trom$ocitopoiezei se face prin intermediul unor su$stanţe
Dtrom$ocitopoietineJ care se eli$erează atunci c'nd numărul trom$ocitelor circulante
scade! /plina are rol En echili$rul dintre formarea şi distrugerea plachetelor, at't prin
secreţia unor su$stanţe stimulante, c't şi a unor inhi$itori ai megacariopoiezei şi
trom$opoiezei!
&olul trom$ocitelor: intervin En cursul tuturor timpilor hemostazei, favoriz'nd
mecanismele de oprire a s'ngerării! Funcţiile hemostatice ale trom$ocitelor sunt
Endeplinite datorită proprietăţilor funcţionale specifice acestor elemente, ca:
R adezivitatea * proprietatea trom$ocitelor de a adera de suprafeţele lezate8
R agregarea * proprietatea trom$ocitelor de a forma Entre ele conglomerate8
R metamorfoza v'scoasă * proprietatea trom$ocitelor de a se autoliza8
R funcţia de eli$erare a factorilor trom$ocitari şi a unor su$stanţe active Dhistamină,
fosfolipide, trom$ostenină, serotonină, (PJ transportate de trom$ocite!
atorită acestor proprietăţi, trom$ocitele intervin En timpul vasculo*plachetar al
hemostazei Dhemostaza primarăJ, ader'nd la suprafaţa lezată a endoteliului şi form'nd
cheagul al$ trom$ocitar! En timpul + al hemostazei Dcoagularea s'ngeluiJ, trom$ocitele
participă prin mai mulţi factori, dintre care cel mai important este factorul 2
fosfolipidic plachetar8 En timpul 2 al hemostazei Dtimpul trom$odinamicJ, trom$ocitele
intervin En retracţia cheagului prin proteina enzimă contractilă pe care o eli$erează,
trom$ostenină! .n cazul unor deficite trom$ocitare cantitative Dtrom$ocitopeniiJ sau
calitative Dtrom$asteniiJ se produc tul$urări ale hemostazei, numite purpure
trom$ocitare!
&%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
9lasma san,vin8
upă Endepărtarea elementelor figurate ale s'ngelui, răm'ne un lichid v'scos, găl$ui,
numit plasmă! Plasma reprezintă 44Z din volumul s'ngelui! Proprietăţile plasmei sunt
similare cu ale s'ngelui, diferă doar valorile şi culoarea Dplasma este incolorăJ!
Compoziţia plasmei
sangvine este foarte heterogenă!
Proteinelor plasmatice le revin următoarele roluri:
R (l$uminele au rol de transport al unor su$stanţe minerale DCu, Ca, FeJ, hormoni,
pigmenţi $iliari, precum şi rol En presiunea coloid*osmotică a s'ngelui! /căderea
al$uminelor compromite schim$urile de la nivelul capilarelor!
R ;lo$ulinele au rol En transportul su$stanţelor prin s'nge, En coagularea acestuia şi
contri$uie, alături de al$umine, la presiunea oncotică! 7 anumită clasă a
gamaglo$ulinelor, numită clasa imunoglo$ulineor, reprezintă suportul chimic al
anticorpilor!
R Fi$rinogenul are rol En coagularea s'ngelui, prin trecerea sa din starea solu$ilă Entr*o
reţea insolu$ilă, numită cheag de fi$rină!
R (lte roluri ale proteinelor plasmatice: determinarea v'scozităţii şi densităţii plasmei8
reglarea echili$rului acido*$azic Dproteinele sunt su$stanţe amfotere, adică au
proprietatea de a se comporta at't ca $aze, c't şi ca acizi, En funcţie de pX*ul mediului,
Fuc'nd rol de sistem tamponJ!
R Plasma conţine proteine cu roluri specifice En reglarea funcţiilor Dhematopoieza,
reglarea tensiunii arteriale, apărarea antiinfecţioasă etcJ!
/u$stanţele anorganice din plasmă sunt reprezentate de săruri minerale! 6le se
Ent'lnesc En două forme principale: legate de proteinele plasmei Ddeci, nedifuzi$ileJ şi
li$ere En plasmă Ddifuzi$ileJ! (ctivităţile chimice ale anionilor şi cationilor plasmei
sunt egale Entre ele şi reprezintă, En medie, c'te 544 m6f>5! intre cationi, cei mai
importanţi sunt %a?, Q
T
, Ca
T
, şi MgN, iar dintre anioni C., C,
2
X, /,
P
] P,
P
!
X6M7/)(@(
Xemostaza reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin En oprirea s'ngerării! 6a
se desfăşoară En trei timpi: 5! )impul vasculo*plachetar Dhemostaza primară`sau
temporarăJ! +! )impul plasmatic Dhemostaza secundară sau coagularea s'ngeluiJ! 2!
)impul trom$odinamic Dretracţia cheagului şi fi$rinolizaJ!
)impul vasculo*plachetar Dhemostaza primarăJ
Encepe o dată cu lezarea vasului! Prima reacţie constă En vasoconstricţia peretelui
acestuia, produsă at't reflex, c't şi su$ acţiunea serotoninei! Urmează aderarea
trom$ocitelor la nivelul plăgii, agregarea şi metamorfoza v'scoasă a acestora cu vasul,
duc'nd la oprirea s'ngerării En + * P minute! (cest timp se prelungeşte En afecţiuni
vasculare sau trom$ocitare!
)impul plasmatic * coagularea s'ngelui
Coagularea s'ngelui este un proces fizico*chimic complex de transformare a s'ngelui
din stare lichidă En stare de gel, prin trecerea fi$rinogenului din forma solu$ilă Entr*o
reţea insolu$ilă de fi$rină! Encă din prima fază a hemostazei are loc eli$erarea din
trom$ocite a unor factori de coagulare! )ot En timpul hemostazei primare se produce
activarea factorilor plasmatici!
.
Hfl
(E7UTU:ILE
Factorii coagulării! =a coagulare participă numeroase su$stanţe! 6le se grupează En
următoarele categorii de factori:
R factori plasmatici8
R factori plachetari8
R factori tisulari!
Factorii !lamatici ai coagul;rii sunt En număr de 52! 6i se notează cu cifre romane!
MaForitatea sunt formaţi En ficat!
Factorul ! "F.!.# $ i% ino genul, proteină care, En procesul coagulării, se transformă
En fi$rina insolu$ilă8
F.!! $ protrom%ina, glo$ulina plasmctica fa$ricată de ficat En prezenţa vitaminei Q! .n
procesul coagulării se transformă En trom$ină8
F.!!! $ trom%oplastina este un complex enzimatic lipoproteic, ce apare En procesul
coagulării! 6xistă două trom$oplastine: trom$oplastina plasmctica sau intrinsecă şi
trom$oplastina tisulară sau extrinsecă!
F.!& $ ionii de calciu "Ca
'
(# sunt indispensa$ili coagulării! 6i intervin En aproape
toate fazele coagulării! "locarea Ca
+
? cu aFutorul citratului sau oxalatului de sodiu
Empiedică coagularea!
Factorii &, &!, &!! accelerează formarea trom$oplastinelor!
F.&!!! $ actorul anti)emoilic * este o glo$ulina plasmctica, ce intră En componenţa
F!... intrinsec! .n lipsa acestui factor se produce o $oală gravă, numită hemofilia (!
F.!+ $ actorul anti)emoilic , are acelaşi rol cu al F!#...! =ipsa lui provoacă
hemofilia "!
F.+ - actorul Stuart--ro.er este principalul component al am$elor trom$oplastine!
F.+! $ actorul anti)emoilic C este alt precursor al tro$oplastinei intrinseci!
F.+!! $ actorul de contact "actorul Hageman# este o proteină plasmctica ce se
găseşte su$ formă inactivă şi se activează la contactul cu suprafeţele lezate şi cu
fi$rele de colagen! (cest factor iniţiază coagularea s'ngelui!
F.+!!! $$ actorul sta%ilizator al i%rinei "F.S.F.# este o proteină care intervine En
sta$ilizarea reţelei de fi$rina, făc'nd*o insolu$ilă!
Factorii trom8ocitari ai coagul;rii se notează cu cifre ara$e! Mai importanţi sunt:
F.5. - actor trom%oplastin component al trom$oplastinei intrinseci8
F.&. * anti)eparina plac)etară, care se opune acţiunii anticoagulante a heparinei8
F!-! * trom%ostenină, proteină cu proprietăţi enzimatice şi contractile, cu rol En
retracţia cheagului!
)oţi aceşti factori sunt eli$eraţi de trom$ocite, la Enceputul hemostazei! .n acelaşi
timp, trom$ocitele mai transportă serotonina DF!4!J!
Factorul tiular al coagul;rii este reprezentat de o su$stanţă lipoproteică! .n procesul
coagulării ea activează factorul #.. şi, En prezenţa lui #.. activat şi a calciului,
determină activarea F!S! .n procesul coagulării ea se activează su$ influenţa F!#.. şi a
CaB Dfig! 1
inamica procesului de coagulare! Coagularea s'ngelui se desfăşoară En trei faze: faza
. * formarea trom$oplastinei are loc pe două căi, extrinsecă şi intrinsecă! (ceasta este
faza cea mai la$orioasă şi durează cel mai mult, P * 1 minute, faza a .l*a * formarea
trom$inei durează 5, s8 trom$oplastina transformă protrom$ina En trom$ină!
&&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMI LI I
C(=6( .%)&.%/6C(
vas lezat
trom$ocite
aderare
cheag al$
eli$erare
factori
plachetan
activare F S. #... .S
produs intermediar
C(=6( 6S)&.%/6C(
ţesuturi
factor proteic Dtrom$oplastina tisularaJ
F #..
CaB
F S
produs intermediar
Tacîor
lipidie
CaB
F2 cefalina
)&7M"7P=(/).%( (C).#(
Ca
5
Protrom$ina
)&7M".%(
CaB Fi$rinogen
F."&.%(
Fig! 1! Coagularea s'ngelui
R faza a .X*a * formarea fi$rinei durează 5*+ s! )rom$ina desface, din fi$rinogen, nişte
monomeri de fi$rină, care polimerizează spontan, alcătuind reţeaua de fi$rină, ce
devine insolu$ilă su$ acţiunea F!S.5.! En ochiurile reţelei de fi$rină se fixează
elementele
figurate şi s'ngerarea se opreşte!
)impul trom$odinamic al hemostazei
upă coagulare are loc, su$ acţiunea trom$osteninei plachetare, un proces de retracţie
a cheagului! in cheag este expulzat un lichid găl$ui, numit ser! /erul este plasma fără
fi$rinogen şi protrom$ină ce s*au consumat En procesul de coagulare! &etracţia
cheagului durează + * +P ore! upă retracţie, cheagul suferă treptat un proces de
dizolvare, numit fi$nnoliză! (ceasta se datoreşte unei enzime proteolitice, plasmina
Dfi$rinolizinaJ, activată ţi ea in timpul coagulării! Fi$rinoliza are drept efect
Endepărtarea cheagului !si de>o$turarea vasului prin care se poate relua circulaţia! En
felul acesta au fost Endepărtate toate consecinţele lezării vasului!
4ulbur8rile Cemosta:ei pot ap8rea Bn oricare din cei trei timpi. (ceste tulbur8ri
constituie sindromul Cemora,ipar. (ctivarea 6ibrinoli:ei se produce simultan cu
activarea coa,ul8rii, prin 6actori comuni. (st6el, 6actorii GII şi GI, activaţi,
stimulea:8 şi activatorii 6ibrinoli:ei. 9rocesul de coa,ulare evaluea:8 mai rapid,
iar cel de 6ibrinoli:8 mai lent. (ctivatorii 6ibrinoli:ei pot 6i şi de provenienţ8
e7o,en8. +nele veninuri de şarpe sau to7ine microbiene produc 6ibrinoli:8.
<+NCPI( D0 (9X)()0 ( S1N=0/+I
.r,anismul uman vine permanent Bn contact cu a,enţi pato,eni Fpurt8tori de
anti,eneH sau cu anti,ene libere. (nti,enul este o substanţ8 macromolecular8
proteic8 sau poli:aCaridic8 str8in8 şi care, p8truns8 Bn mediul intern,
declanşea:8 producţia de c8tre or,anism a unor substanţe speci6ice, numite
anticorpi, care neutrali:ea:8 sau distru, anti,enul. (nticorpii sunt proteine
plasmatice din clasa ,ama,lobulinelor. 07ist8 dou8 tipuri 6undamentale de
ap8rare:
'. ap8rarea nespeci6ic8D
+! ap8rarea speci6ic8.
<uncţia de ap8rare nespeci6ic8 FBnn8scut8H este o calitate a speciei. Se reali:ea:8
prin mecanisme celulare F6a,ocito:aH şi umorale Fcomplementul, inter6eroniiH.
(p8rarea nespeci6ic8 este o ap8rare primitiv8, cu e6icacitate medie, dar este
6oarte prompt8. /a ea particip8 celule şi substanţe pre6ormate.
(p8rarea speci6ic8 Fdob>ndit8H se de:volt8 Bn urma e7punerii la a,enţi capabili
s8 induc8 un r8spuns imun Fimuno,eneH. 0ste de dou8 6eluri: dob>ndit8 natural:
a. pasiv, prin trans6er transplacentar de anticorpiD b. activ, Bn urma unei boliD
dob>ndit8 arti6icial: a! pasiv, prin administrare de antito7ine şi ,ama,lobulineD b.
activ, vaccinare.
)8spunsul imun speci6ic are dou8 componente " r8spunsul imun primar şi
r8spunsul imun secundar FanamnesticH " şi trei caracteristici:
5 recunoaşterea structurilor propriiD
5 speci6icitate Fcapacitatea anticorpilor şi a lim6ocitelor de a reacţiona numai cu
inumo,enele omo,eneHD
5 memorie imunolo,ic8 Fpermite anticorpilor şi lim6ocitelor sensibili:ate s8 reţin8
imuno,enul omolo, şi s8 reacţione:e cu el mai t>r:iuH.
)8spunsurile imune speci6ice sunt mediate prin dou8 mecanisme
interdependente: imunitatea umoral8, care implic8 lim6ocitele B, şi imunitatea
mediat8 celular Fcelular8H, care implic8 primar lim6ocitele 4.
/a contactul cu anti,enul speci6ic, recunoscut de c8tre lim6ocite datorit8
receptorilor de pe membrane, are loc activarea şi trans6ormarea lor Bn
lim6oblaşti, celule lim6ocitare tinere care Bncep s8 se divid8 intens. Se activea:8
numai lim6ocitele clonei speci6ice anti,enului respectiv. 9rin divi:iuni succesive,
lim6oblaştii B se di6erenţia:8 Bn dou8 populaţii celulare: a. plasmocitele, celule
capabile s8 6abrice intens anticorpi speci6iciD b. lim6ocite B, cu memorie, celule ce
vor reacţiona mai prompt la un nou contact cu anti,enul.
Celulele cu memorie tr8iesc ani de :ile, asi,ur>nd o protecţie Bndelun,at8 6aţ8 de
boala respectiv8. /im6ocitele 4 Celper stimulea:8 procesul de activare a
lim6ocitelor B, iar lim6ocitele 4 supresoare Bl reduc, prevenind r8spunsuri imune
e7a,erate. /a contactul lim6ocitelor 4 cu anti,enele de pe supra6aţa celulelor
unor or,ane str8ine ,re6ate sau al unor celule proprii denaturate sau canceroase
are loc, de asemenea, activarea şi
&+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
transformarea $lastică a acestora! /imilar cu celulele ", clona limfocitelor) activate se
multiplică
intens şi se separă En celulele ) de atac sau citotoxice şi celule ) Bcu memorieB!
=imfocitele ) citotoxice se dispun En Furul celulei sau organului străin şi*. distrug!
Unele limfocite ) activate de antigen do$'ndesc şi proprietăţi secretorii! 6le fa$rică şi
eli$erează En ţesuturi o serie de su$stanţe active, numite limfoYine! (ceste su$stanţe
au rol de stimulare a multiplicării clonei de limfocite ) activate DautostimulareJ sau de
stimulare a granulocito* şi monocitozei, de atragere a polinuclearelor spre focarul de
mfecţie etc!
=a procesul de activare prin antigen a limfocitelor participă şi macrofagele, care
fagocitează antigenul, El prelucrează şi El prezintă limfocitului Entr*o formă mai
accesi$ilă! Prin toate aceste mecanisme se asigură neutralizarea sau distrugerea
antigenului şi vindecarea organismului, care devine apoi imun faţă de agentul cauzal
al $olii respective! #accinarea declanşează, En principiu, aceleaşi mecanisme
imunitare, cu deose$irea că reacţiile produse En organism sunt mai puţin zgomotoase!
6fectul final este identic: do$'ndirea imunităţii!
(=)6 FU%CH.. (=6 /K%;6=U.
Funcţiile s'ngelui sunt reprezentate de funcţiile componentelor sale, deFa descrise! .n
afară de acestea, s'ngele Endeplineşte rolul de sistem de integrare şi coordonare
umorală a funcţiilor prin hormonii, mediatorii chimici şi cata$oliţii pe care*i
vehiculează!
e asemenea, s'ngele are rol de Endepărtare şi transport spre locurile de excreţie a
su$stanţelor toxice şi neutiliza$ile! atorită conţinutului său $ogat En apă, s'ngele are
rol de termoreglare!
;&UP6=6 /(%;#.%6 * )&(%/FU@.(
Mem$rana hematiilor are En structura sa numeroase tipuri de macromolecule poli*
zaharidice şi glicoproteice, cu rol de antigene, numite aglutinogene! .n plasmă se
găsesc o serie de gamaglo$uline cu rol de anticorpi numite aglutinine! Cele mai
importante aglutinogene Ent'lnite la om sunt aglutinogenul zero D,J, (, ", iar cele mai
frecvent Ent'lnite aglutinine sunt: a * omoloaga aglutinogenului (8 $ * omoloaga
aglutinogenului "!
Prin excludere reciprocă a aglutininelor şi aglutinogenelor omoloage, En decursul
evoluţiei umane s*au constituit mai multe sisteme imunologice sangvine! Cele mai
importante En practica medicală curentă sunt:
5! /istemul 7("
+! /istemul &h
/istemul 7("
Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog Da cu ( şi $ cu "J nu
pot exista indivizi posesori de aglutinogen şi aglutinină omoloagă! Ent'lnirea
aglutinogenului cu aglutinină omoloagă duce la conflict imun, antigen*anticorp şi la
distrugerea hematiilor! Com$inaţiile şi coexistenţele posi$ile, tolerate imunologic,
sunt En număr de patru şi reprezintă cele patru grupe sangvine En care se poate
repartiza populaţia glo$ului pe $aza sistemului 7(":
R grupa , DzeroJ sau .8
R grupa ( sau a .l*a8
R grupa " sau a .l.*a:
R grupa (" sau a .#*a!
=rupa zero! Cuprinde toţi indivizii care au pe mem$rana eri troc i telor Dşi a altor
celuleJ aglutinogenul zero! .n mod natural, acestui aglutinogen nu*i corespunde o
aglutinină antizero! .n plasma indivizilor zero pot coexista am$ele aglutinine, a şi $!
=rupa (. Cuprinde indivizii ce au pe mem$rana hematiilor aglutinogenul (, iar En
plasmă aglutinină $!
=rupa B. Cuprinde indivizii cu aglutinogen " pe hematii şi aglutinină a En plasmă!
=rupa (B. Cuprinde indivizii care au am$ele aglutinogene pe hematii şi nici o
aglutinină En plasmă! Z
Cunoaşterea aparteneţei la una din grupele sangvine are mare importanţă En cazul
transfuziilor de s'nge! &egula transfuziei cere ca aglutinogenul din s'ngele
donatorului să nu se Ent'lnească cu aglutininele din plasma primitorului! Potrivit
acestei reguli, transfuzia de s'nge Entre grupe diferite se poate face astfel:
;rupa zero poate dona la toate grupele Ddonator universalJ, dar nu poate primi dec't
s'nge izogrup Dde la grupa zeroJ!
;rupa (" poate primi de la toate grupele Dprimitor universalJ! (ceastă regulă este
vala$ilă numai En transfuzii unice şi de cantităţi relativ mici de s'nge, p'nă la 4,, ml!
.n cazul transfuziilor mari şi repetate se recomandă transfuzia izogrup, deoarece există
pericolul ca aglutininele donatorului să distrugă hematiile primitorului sau ca indivizii
de grup (, " sau (", En cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, să fa$rice
aglutinine antizero şi la o nouă transfuzie să nu mai tolereze s'ngele donat!
/istemul )C
/*a constatat că !%K din populaţia glo$ului mai posedă pe eritrocite, En afară de
antigenele sistemului 7(", şi un antigen denumit &h, a cărui sinteză este codificată
de perechea de gene alele d! enumirea &h provine de la maimuţele &hesus, la care
toţi indivizii au acest aglutinogen! )oţi indivizii posesori de antigen &h sunt
consideraţi &h pozitiv, iar cei '%K care nu posedă antigenul &h sunt &h negativ! .n
mod natural nu există aglutinine omoloage anti*&h, dar se pot genera fge prin
transfuzii repetate de s'nge &h` la persoane & h , fie prin sarcină cu făt &h? şi mama
&h! .n am$ele situaţii, aparatul imunitar al gazdei reacţionează faţă de aglutinogenul
&h, ca faţă de un antigen oarecare, prin activarea limfocitelor urmată de producerea de
anticorpi anti &h! (ceşti anticorpi vor reacţiona cu aglutinogenele &h de pe suprafaţa
hematiilor şi vor produce hemoliza!
.n cazul mamelor &h negative al căror soţ este &h pozitiv, datorită caracterului domi*
nant al genei care codifică sinteza aglutinogenului &h, copiii rezultaţi vor moşteni
caracterul &h pozitiv! Prima sarcină poate evolua normal, deorece, En mod o$işnuit,
hematiile &h
T
ale fătului nu pot traversa placenta şi deci nu aFung En circulaţia maternă!
=a naştere Ensă, prin rupturile de vase sangvine ce au loc En momentul dezlipirii
placentei de uter, o parte din s'ngele fetal trece la mamă şi stimulează producţia de
aglutinine anti &h! =a o nouă sarcină, aceste aglutinine Dcare pot traversa capilarele
placentareJ pătrund En circulaţia fetală şi pot distruge hematiile fătului, uneori duc'nd
chiar la moartea acestuia, atunci c'nd aglutininele sunt En concentraţie mare!
(9()(4+/ /.C.*.4.)
(paratul locomotor este alcătuit din sistemele care participă, pe de o parte, la
susţinerea corpului, iar pe de altă parte la locomoţie sau la deplasarea diferitelor
segmente
ale acestuia!
.n alcătuirea aparatului locomotor intră oasele şi articulaţiile care formează sistemul
osteoarticular, cu rol pasiv En mişcare, şi sistemul muscular, format din muşchi
reprezent'nd
organe active ale mişcării!
(N(4.*I( SIS40*+/+I .S.S
Cuprinde oase, organe dure şi rezistente datorită compoziţiei chimice, c't şi
arhitecturii sistemului osos!
upă forma lor, oasele se clasifică En:
Forma oaselor 6xemple
5! 7ase lungi * predomină lungimea! Femur, ti$ie, fg$ula, humhrus, radius, ulnă!
+! 7ase late * predomină lăţimea şi
Enălţimea!
Coxal, omoplat, parietal, frontal, occipital,
stem!
2! 7ase scurte * cele trei dimensiuni sunt
aproximativ egale!
Carpiene, tarsiene!
P! 7ase neregulate! #erte$re, sfenoid, etmoid, mandi$ulă!
4! 7ase pneumatice * conţin cavităţi cu aer! Frontal, maxilar, etmoid, sfenoid!
6xistă şi oase, cum ar fi rotula, care se găsesc En grosimea unui tendon Dtendonul
cvadricepsului femuralJ! (ceste oase se numesc sesamoide! 6xistă, de asemenea, şi
oase alungite, cum ar fi coastele şi clavicula, la care predomină lungimea, dar care nu
prezintă diafiză şi epifize, aşa cum au oasele lungi!
7asele prezintă suprafeţe articulare cu cele vecine, acoperite de un cartilaF articular
hialin8 de asemenea, prezintă apofize şi tu$erozităţi pe care se prind muşchii, cauzate
de tracţiunea acestora asupra oaselor, şanţuri şi fosete determinate de presiuni
exercitate asupra osului!
/)&UC)U&( 7/U=U.
Prin arhitectura sa, osul este adaptat funcţiei de a rezista .a presiune şi tracţiune,
supun'ndu*se principiului Bcu material puţin, maximum de rezistenţăB!
=a nivelul corpului oaselor lungi DdiafizăJ se remarcă, En centru, canalul central, care
adăposteşte măduva osoasă, roşie la făt Dformează hematiiJ, gal$enă la adult Ddepozit
de ,r8simiH, cenuşie la b8tr>ni F68r8 6uncţieH. Bn Lurul canalului central se a6l8 o
:on8 de ţesut osos compact, care are Bn structura sa sisteme CaVersiene
FosteoaneH, unit8ţi mor io"6uncţionale ale ţesutului osos. Bn centrul osteonului se
a6l8 canalul TaVers Fvi:ibil Ia microscopH, care conţine ţesut conLunctiv şi vase
de s>n,e. Bn Lurul canalului TaVers sunt dispuse % " #& lamele osoase concentrice,
Bntre care se a6l8 cavit8ţi numite osteoplaste, Bn interiorul c8rora sunt ad8postite
osteocitele. In a6ara ţesutului osos compact se dispune periostul, o membran8
conLunctivo"vascular8 cu rol Bn creşterea osului Bn ,rosime şi Bn re6acerea
ţesutului osos la nivelul 6racturilor. 9eriostul este alc8tuit din 6ibre conLunctive şi
este bo,at vasculari:at şi inervat. /a e7terior pre:int8 o p8tur8 6ibroas8, iar la
interior o p8tur8 osteo,enic8, cu rol Bn 6ormarea ţesutului osos. /a locul de unire
a dia6i:ei cu epi6i:a, oasele tinere pre:int8 cartilaLul de creştere, responsabil de
creşterea Bn lun,ime a oaselor, care Bncetea:8 Bn Lurul v>rstei de E& de ani.
0pi6i:ele au Bn structura lor ţesut spon,ios Bn interior şi ţesut compact la
peri6erie. Pesutul spon,ios este 6ormat din lamele osoase care se Bntretaie şi
delimitea:8 spaţii numite areole, pline cu m8duv8 roşie. (reolele sunt
ecCivalentul canalului central din dia6i:a oaselor lun,i. .asele scurte au la
interior ţesut spon,ios, cu areole, iar la e7terior ţesut compact. .asele late au Bn
interior ţesut spon,ios, numit diploe, iar la e7terior o p8tur8 de ţesut compact.
Dup8 cum am v8:ut, Bn canalul central al dia6i:ei oaselor lun,i, ca şi Bn areolele
osului spon,ios din interiorul oaselor scurte şi late, se a6l8 m8duv8 osoas8. 0a
pre:int8 trei variet8ţi: roşie, ,alben8 şi cenuşie. *8duva roşie are rol
CematopoieticD la adult, se a6l8 Bn ţesutul spon,ios din interiorul oaselor scurte şi
late, c>t şi Bn interiorul epi6i:elor oaselor lun,i. *8duva ,alben8 se ,8seşte Bn
canalul central din dia6i:ele oaselor lun,i ale adultului şi este bo,at8 Bn ţesut
adipos Frol de re:erv8H. Bn oasele persoanelor Bn v>rst8 e7ist8 m8duv8 cenuşie,
68r8 rol 6uncţional.
D0A-./4()0( \I C)0\40)0( .(S0/.)
De:voltarea oaselor are loc prin procesul de osteo,ene:8, care const8 Bn trans6or"
marea ţesutului cartila,inos sau conLunctivo"6ibros al embrionului şi apoi al
68tului Bn scCeletul osos al adultului.
9rocesul are loc Bn dou8 6a:e:
5 6a:a de osi6icare primar8, Bn care predomin8 procesele constructive Bn urma
c8rora se reali:ea:8 osul brut, ne6uncţionalD
5 6a:a de osi6icare secundar8 Fde remaniereH, Bn care procesele constructive se
reali:ea:8 concomitent cu cele de distru,ere şi care duce la 6ormarea osului
6uncţional, cu lamelele osoase dispuse pe direcţiile liniilor de 6orţ8. Dup8 ori,inea
lor Fţesut conLunctiv sau cartila,inosH, oasele se pot Bmp8rţi Bn oase de membran8,
de:voltate prin osi6icare desmal8, şi oase de cartila,iu, de:voltate prin osi6icare
encondral8.
.si6icarea desmal8 Fde membran8H d8 naştere oaselor bolţii cutiei craniene,
parţial claviculelor FcorpulH şi mandibulei. (ceast8 osi6icare reali:ea:8 şi
creşterea Bn ,rosime a oaselor lun,i pe seama p8turii interne Fosteo,eneH a peri
ostul ui. Bn membrana conLunctiv8, Bn nişte :one numite centre de osi6icare,
6ibrele cola,ene se Bnmulţesc şi se adun8 Bn 6ascicule. .seina Fsubstanţa
preosoas8H secretat8 de osteoblaste Bn,lobea:8 6ibrele cola,ene. 9rin
minerali:area oseinei Fimpre,narea ei cu s8ruri 6os6ocalciceH sub acţiunea unor
en:ime, se
<#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
formează lamelele osoase! 7sificarea iradiază de la centru la periferie, repet'ndu*se şi
En alte centre de osificare! Prin fuzionarea tuturor centrelor de osificare se formează
osul
definitiv!
7sificarea encondrală dă naştere oaselor mem$relor, oaselor scurte şi oaselor $azei
craniului8 de asemenea, prin acest tip de osificare se realizează creşterea En lungime a
osului la nivelul cartilaFului de creştere DcartilaFul diafizo*epifizarJ! En modelul
cartilaginos al unui os lung apar puncte de osificare, mai Ent'i En diafiză, ulterior şi En
epifize! (ceste puncte se numesc puncte de osificare primitivă! Entr*o primă etapă,
celulele cartilaginoase se multiplică, se hipertrofiază, după care Encep să degenereze,
lăs'nd En locul lor nişte cavităţi! En Furul acestora, En su$stanţa fundamentală a
cartilaFului se depun săruri de calciu care formează o serie de linii DtraveeJ directoare!
En etapa următoare, din pericondru, mem$rana care acoperă modelul cartilaginos,
pleacă muguri conFunctivo*vasculari, care pătrund En cavităţi, distrug pereţii acestora
şi le transformă En canale pline cu ţesut conFunctivo*vascular, care Enaintează progresiv
En piesa cartilaginoasă! .n ţesutul conFunctiv din canale Encepe procesul de
osteogeneză! Celulele mezenchimale se aşază pe pereţii traveelor, devenind
osteo$laşti, care Encep să secrete oseina Dsu$stanţa preosoasăJ! (ceasta se impregnează
ulterior cu săruri fosfo*calcice, form'ndu*se astfel ţesutul osos primar! =a oasele lungi,
osteoclastele aduse de mugurii conFunctivo*vasculari distrug osul primar şi formează
En partea centrală a diafizei canalul medular! Măduva din interiorul canalului medular
se formează tot pe seama acestor muguri conFunctivo*vasculari! .n urma remanierii
osoase se vor forma sistemele Xa:ers En diafiză şi ţesutul spongios, En epifize şi En
oasele scurte!
7sificarea epifizelor Encepe mai t'rziu, după ce ele au aFuns aproape de dimensiunile
definitive!
&ăm'n cartilaginoase, p'nă En Furul v'rstei de +, de ani, doar cartilaFele de conFugare
Ddiafizoepifizare sau de creştereJ! Celulele acestor cartilaFe proliferează numai spre
diafiză, realiz'nd astfel procesul de creştere a osului Dcreşterea En grosime este
realizată de zona internă, osteogenă, a periostuluiJ!
upă ce procesul de creştere a Encetat, epifizele răm'n acoperite cu un strat su$ţire de
cartilaF hialin, numit cartilaF articular! En Furul v'rstei de +, * +4 de ani, c'nd creşterea
En lungime a Encetat, cartilaFele de creştere sunt Enlocuite de ţesut osos, iar epifizele se
sudează la diafize! Punctele de osificare secundară apar mai t'rziu En diferite regiuni
ale osului, determin'nd formarea de apofize, tu$erozităţi, feţe articulare, creste osoase!
7steogeneză este un proces general al organismului! 6a se face su$ influenţa unor
enzime cu rol En calcificare DfosfatazeJ, a unor vitamine D, C, (J, a unor hormoni
Dhipofizari, tiroidieni, paratiroidieni, sexualiJ şi a altor factori meta$olici!
SCT0/04+/ C(9+/+I
6ste alcătuit din neurocraniu, care adăposteşte encefalul, şi din viscerocraniu, unde se
află segmentele periferice ale organelor de simţ, c't şi primele segmente ale aparatelor
respirator şi digestiv Dfig! 0J!
%eurocraniul are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasă situată posterior,
prezent'nd o $ază şi o $oltă! 7asele $olţii sunt legate Entre ele prin suturi! /utura
sagitală uneşte cele două oase parietale, sutura coronară uneşte scuama frontalului de
oasele
Fig! 9. /cheletul craniului
parietale, iar sutura lam$doidă uneşte parietalele de scuama occipitalului! )oate aceste
suturi sunt dinţate Dprezintă dinţi care se EntrepătrundJ! Parietalele sunt unite la scuama
temporalului printr*o sutură solzoasă Dmarginile oaselor care se articulează se su$ţiază
şi se aplică una peste alta ca solzii de peşteJ! "aza neurocraniului este formată din
porţiunea or$itară a osului frontal, de osul etmoid, de sfenoid, de st'nca oaselor
temporale şi de osul occipital Dfig! 5, şi 55J! "aza craniului este prevăzută cu orificii
prin care ies nervii cranieni, precum şi vena Fugulară internă şi intră o serie de artere
Dcarotida internă, verte$rală, arterele meningeeJ! Unul dintre orificii este mai mare şi
se numeşte gaura occipitală! =a nivelul acestuia, măduva se continuă cu $ul$ul, iar
meningele spinale cu meningele cere$rale! )ot pe aici intră şi artera verte$rală!
Menţionăm şi alte orificii mari, cum ar fi gaura Fugulară prin care ies din craniu nervii
glosofaringian, vag şi accesor, c't şi vena Fugulară internă, gaura rotundă, prin care
iese nervul maxilar, gaura ovală prin care iese nervul mandi$ular Dnervul maxilar şi
nervul mandi$ular sunt ramuri din nervul trigemenJ, fisura or$itală superioară, prin
care intră En or$ită nervii oculomotor, trohlear, a$ducens şi ramura oftalmică a
nervului trigemen, precum şi gaura optică, prin care iese din or$ită nervul optic şi intră
artera oftalmică!
%eurocraniul este alcătuit din patru oase neperechi * frontal, etmoid, sfenoid şi
occipital * şi din două oase perechi * temporale şi parietale!
ANATOMIA f i Fmoi.OCI A OMULUI
Sutura palatina mediana
FGul palatin -omcrul ]
=aura incisiva .sul incisiv
(pe 6i?a palatin8 nia @ ilara
AAPOFIZÍI pteri,oidian8 e7terna -4 - PROCESUL temporal
al osului :i somatic
GAURA O> ALA*
APOFIZA A/ILARII CA!ALUL CAROLI"IA!-CO!"UC#UL >?iFr auditiv EX#ER! $SA#IRA
%E!EI &UGULARE ' GAURA/
occipitală
( U!UL LI!EAI
9rocesul :i comat ic
nu
@ F a l osului @ @ ^ temporal
I
<i,. 5,! 07oba:a
tuberculul irticular
"Cavitatea :lcnoidiaita
.Condilul occipital "(po6i:a mastoidinnn
Creasta occipital8
e7terna
/inia nucul8 in6erioar8
inia uucal8 superioar8
9rotuberanta
occipitala e7tern8
\cu roer=n i ul
Numele osului
Situaţie
0lementele anatomice
Detalii
'. .sul 6rontal
In partea anterioar8 a neurocraniului, particip>nd la 6ormarea bolţii şi ba:ei
craniului.
9orţiunea vertical8 Fscuama 6rontaluluiH 6ormea:8 6runtea. 9re:int8 o 6aţ8
e7ocrani"al8 şi o 6aţ8 endocra"nial8. 9orţiunea ori:ontal8 6ormea:8 peretele
superior al orbitei.
9e 6aţa e7ocranial8, Bn partea in6erioar8 se a6l8 ,labela, iar lateral arcurile
spr>ncenoase, sub care se a6l8 mar,inea supraorbBtar8 a 6rontalului, prev8:ut8
cu ,aura supraorbitar8, prin care ies artera şi nervul omonim. Deasupra
arcurilor spr>ncenoase se v8d tubero:it8ţile 6rontale. (rcurile spr>ncenoase se
termin8 prin procesul :i,omatic al 6rontalului. 9e 6aţa endocranial8, medial, se
observ8 creasta 6rontal8 intern8, care se continu8 Bn sus cu şanţul sinusului
sa,ital. /a Bnt>lnirea porţiunii verticale a 6rontalului cu porţiunea ori:ontal8 se
a6l8 sinusul 6rontal.
=ama or$itală a frontalului 7sul sfenoid
Ceaua turcească
(ripa mică a slenoidului
(ripa marc a sfenoidului
( poli> haz i lai
/olzul temporalului
/t'nca
temporalului ;aura
occipitală
Creasta occipitală
interna
Canţul sinusului traits vers
(pofiza erista galii
a ciuruita a etmoiMului
Canţul chiasmei optice
;aura optică
;aura rotundă
?a ovală Canalul carotidian
Canalul auditiv intern
;aura guiara
cere$eloasj
Protu$eranta occipitală internă
Fig! 55! 6ndo$aza
/eurocraniul - continuare
Numele
osului
Situaţie 0lementele
anatomice
Detalii
E. .sul
etmoid
Dfig! 'EH
Enapoia osului
frontal! (parţine
$azei craniului
şi participă la
formarea
or$itelor şi a
foselor nazale!
Partea orizontală
Dlama ciuruităJ!
Porţiunea verticală,
cu două segmente:
superior şi inferior!
Prezintă o serie de orificii prin care trec
nervii olfactivi! /egmentul superior este
numit crista galii şi oferă in*serţia coasei
creierului! /egmentul inferior este
reprezentat de lama perpendiculară a
etmoidului, care se articulează inferior
cu vomerul, form'nd porţiunea osoasă a
septului nazal!
Masele laterale ale
etmoidului!
Conţin celule etmoidale şi participă la
formarea pereţilor laterali ai foselor
nazale şi a pereţilor mediali ai or$itelor!
Pe faţa internă se află cornetul nazal
superior şi miFlociu, care delimitează
meatul superior şi, respectiv, miFlociu!
ANATOMIA f i FI$0OLOO>A OMI LI I
(pofiza crisfu galli
L)*+, perpendiculară
ciuruita
Celule etmoidale
ta$i ri mul k! e trucidai
7rificiul sinusului stcnoidal
Cornetele sfeiumlale
B
Faţa orbital8
a osului sfenotd
=amina perpendiculară a osului etmoidal <isura or$itală superioarăţ8FIţ
]irteu or$itală I osului frontal
/cuamu temporalului
7sul zigomatic
/utura
zigomatico*raaxilar' Fisura or$itală inferioară Canalul infraor$ital
%omerai
na>aI
aU
Cornelul Mcl. na>al in6erior
medial nazal medial
5+!5 tiu!
lidul! (* lamele or$itale8 "* la$irintul etmoidal, C* masele laterale etmoidale
%%
/eurocraniul - continuare
Numele
osului
Situaţie 0lemente
anatomice
Detalii
#. .sul
s6enoid
Dfig! 52J
Enapoia
etmoidului şi
anterior de
porţiunea
$azilară a
occipitalului!
(re formă de
fluture, cu
aripile Entinse!
Corpul, situat
central, are
formă cu$ică!
Pe faţa superioară a corpului se află şaua
turcească, iar pe părţile laterale şanţul arterei
carotide interne! .n corpul sfenoidului se află
sinusurile sfenoidale!
(ripile mici! /unt situate lateral de corp şi anterior!
(lipi le mari! /unt situate Enapoia aripilor mici şi prezintă, En
partea medială, gaura rotundă şi ovală! .ntre
aripile mari şi mici se află fisura or$i tară
superioară, iar medial, gaura optică! .ntre cele
două găuri optice se află şanţul optic, care
adăposteşte chiasma optică!
Procesul
pterigoid!
/e detaşează de pe faţa inferioară a corpului
sfenoidului! 7feră inserţie muşchilor
pterigoidieni Dmediali şi lateraliJ!
I. .sul
occipital
Participă la
formarea $azei
craniului şi a
$olţii craniene!
(pofiza $azilară
situată En partea
anterioară!
Pe faţa endocranială prezintă o ad'ncitură,
numită clivus, En care se află puntea şi artera
$azilară! Pe faţa exocranială prezintă tu$erculul
faringian!
/cuama
occipitalului!
Pe faţa exocranială prezintă creasta occipitală
externă, care se termină la protu$eranta
occipitală externă! =ateral de protu$eranta
occipitală externă se află linia nucală superioară
şi inferioară şi paralel cu ea, linia nucală
inferioară! Pe faţa endocranială se o$servă un
şanţ longitudinal şi unul transvers!
Masele laterale! Pe faţa exocranială se o$servă condilii
occipitali! Enaintea lor se află canalul nervului
hipoglos, prin care părăseşte craniul nervul
hipoglos, iar Enapoi canalul condilian, prin care
intră o venă mică ce uneşte sistemul venos
exocranial cu cel endocranial!
%. .asele
temporale
Dfig! 5PJ
/cuama
temporalului!
Pe faţa exocranială se prinde muşchiul
temporal! e pe faţa exocranială pleacă
procesul zigomatic, care formează arcada
zigomatică cu procesul temporal al osului
zigomatic! /u$ procesul zigomatic se află fosa
mandi$ulară, care se articulează cu condilul
mandi$ulei, form'nd articulaţia temporo*
mandi$ulară! Faţa endocranială a scuamei vine
En raport cu lo$ul temporal!
/t'nca tempo*
ralului!
Conţine urechea medie şi internă, canalul
carotic şi canalul nervului facial!
A?A:ATUL LOCOMOTO:
<+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
;aura rotundă sinusul sfenoidai (ripa mică
(ripa mare * faţa or$itală
(ripa mare
Marginea zigomatica
Faţa maxi .ară
=ama medială a procesului pterigoidian
Faţa temporală
*Creasta infiratempon
Creasta or$itală
L/pina osului sfenoid _`M..`aL
+
i Canţul pterigo*palatin
pterigoidian 4@ =ama laterală a procesului
pterigoidian
Ta
Procesul clinoid posterior
Procesul clinoid
Faţa cere$rală a aripei mar`
Marginea
seca moaşa t aripei mari
Canţ arteria
Canţul carotic Canalul pterigoidian
=ama medială ii procesului pterigoidian
Canalul Corpul pterigoidian osului sfenoid
B
/pina osului sfenoid
Canţul tu$ei auditive =ingula sfenoidală Fosa scafo i dă Fosa pterigoidiană
ama laterală
i procesului pterigoidian
Fig! 52! /fenoidul! (" faţa externă, B" faţa or$itală
Canţul arterial
extern
(
Faţa cere$rală a părţii scuamoase
Porul acustic intern B Procesul stiloid
<i,. 'I. 4emporalul. (" 6aţa lateral8D B" 6aţa medial8
<8
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
/eurocraniul - continuare
Numele
osului
Situaţie 0lemente
anatomice
Detalii
%. .asele
temporale
"
continuare
Dfig! 'IH
(po6i:a
mastoid8.
0ste o proeminenţ8 pe care se insera
muşcCiul sternocleidomastoidian. Bn
interiorul s8u se a6l8 celule pneumatice,
dintre care una este mai mare Fan trumH şi
comunic8 cu casa timpanului printr"un canal
osos, numit aditus ad antrum.
9rocesul
stiloid.
Se detaşea:8 de pe 6aţa in6erioar8 a st>ncii.
9e el se prind o serie de muşcCi FmuşcCii
stilieniH.
.sul timpanal. Se dispune Bn Lurul conductului auditiv
e7tern, av>nd 6orma de "+" maLuscul.
$. .asele
parietale
In sus se articulea:8 Bntre ele Fsutura
sa,ital8HD Bn Los se articulea:8 cu scuama
temporalelor Fsutura scuamoas8H, anterior cu
scuama 6rontalului Fsutura coronar8H, iar
posterior cu scuama occipitalului Fsutura
lambdoid8H. Sunt situate pe p8rţile laterale
ale bolţii craniene şi au o 6orm8 patrulater8.
-iscerocraniul este 6ormat din $ oase perecCi Fma7ilare, palatine, na:ale,
lacrimale, :i,omatice şi cornetele na:ale in6erioareH şi dou8 oase neperecCi
Fvomerul şi mandibulaH.
&iscerocraniul
Numele
osului
Situaţie 0lemente
anatomice
Detalii
5! .asele
ma7ilare
9rin sudare 6or"
mea:8 ma7ilaD o"
cup8 centrul visce"
rocraniului.
Corpul osului
ma7ilar este situ"
at Bn centrul
osului.
In interior se a6l8 sinusul ma7ilar.
9artea superioar8 particip8 la 6or"
marea podişului orbitei.
(po6i:a 6rontal8. 0ste Bndreptat8 Bn sus şi se
articulea:8 cu osul 6rontal.
(po6i:a
:i,omatica.
0ste Bndreptat8 Bn a6ar8, spre osul
:i,omatic.
(po6i:a alveolar8. 9re:int8 5$ alveole dentare pentru
dinţii superiori.
(po6i:a palatin8. Se uneşte cu lamele ori:ontale ale
osului palatin, 6orm>nd palatul dur.
+! .asele
palatine
Situate posterior de
oasele ma7ilare.
/ama vertical8. 9articip8 la 6ormarea peretelui
lateral al 6oselor na:ale.
/ama ori:ontal8. Se articulea:8 cu apo6i:a palatin8 a
osului ma7ilar, 6orm>nd palatul dur.
2! .asele
na:ale
Sunt situate Bnain"
tea apo6i:ei 6rontale
a osului ma7ilar.
(u 6orm8
patrulater8.
9articip8 la 6ormarea scCeletului
piramidei na:ale.
&iscerocraniul - continuare
Numele
osului
Situaţie 0lemente
anatomice
Detalii
I. .asele
lacrimale
/unt situate
Enapoia apofizei
frontale a osului
maxilar!
(u formă
patrulateră!
Participă la delimitarea peretelui intern al
or$itei!
%. .asele
:i,omatice
Proemină su$
pielea o$raFilor,
form'nd pomeţii
o$raFilor!
Corpul situat
central!
Prezintă o faţă anterioară * convexă şi
una posterioară * concavă! e la nivelul
corpului se detaşează trei procese:
frontal, temporal şi maxilar, fiecare spre
osul corespunzător!
$. Cornetele
na:ale
in6erioare
Pe peretele lateral
al foselor nazale!
(u formă de
semilună, cu
extremitatea mai
voluminoasă
situată posterior!
elimitează meatul inferior En care se
deschide canalul lacrimo*nazal!
. -omerul 7s unic, situat su$
lama
perpendiculară a
osului etmoid!
Participă la formarea porţiunii osoase a
septului nazal!
!. *andibula 6ste singurul os
mo$il, datorită
articulaţiei cu osul
temporal
Darticulaţia
temporo*man*
di$ularăJ!
Corpul are formă
de potcoavă!
Pe marginea superioară se află cele 53
alveole ale dinţilor inferiori! Pe linia
mediană se află simfiza mentoniera, iar
lateral de ea linia o$lică a mandi$ulei,
su$ care se găseşte gaura mandi$ulei prin
care intră nervul şi artera alveolară
inferioară!
&amurile
mandi$ulei!
Pe faţa externă se prinde muşchiul
maseter, iar pe faţa internă muşchiul
pterigoidian medial! /uperior, marginea
mandi$ulei prezintă dinainte Enapoi
procesul coronoid pe care se prinde
muşchiul temporal, incizura mandi$ulei
şi condilul mandi$ulei, care se
articulează cu fosa mandi$ulară a osului
temporal!
7sul hioid! 7s nepereche, situat En partea antero*superioară a g'tului, deasupra
laringelui, face parte din scheletul osteofi$ros al lim$ii! Central prezintă un corp, iar
lateral se află coarnele mari şi mici! Pe osul hioid se prind muşchii supra* şi
infrahioidieni!
SCT0/04+/ 4)+NCTI+/+I
6ste format din coloană verte$rală, stern, coaste şi $azin! "azinul este alcătuit din osul
sacru şi cele două oase coxale!
+#
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
C7=7(%( #6&)6"&(=G
&eprezintă scheletul axial, fiind situată En partea mediană şi posterioară a corpului,
Endeplineşte un triplu rol, fiind axul de susţinere al corpului, proteF'nd măduva spinării
şi particip'nd la executarea diferitelor mişcări ale trunchiului şi capului! Enainte de a
analiza caracterele pe regiuni ale diferitelor verte$re, tre$uie studiată verte$ra tip
Dverte$ra toracalăJ!
#erte$ra tip prezintă, En partea sa anterioară, corpul verte$ral, iar posterior arcul
verte$ral, care este legat de corpul verte$ral prin doi pediculi verte$rali! (ceştia din
urmă, prin suprapunere, delimitează orificiile interverte$rale Dde conFugareJ prin care
ies nervii spinali! Corpul prezintă o circumferinţă, o faţă superioară şi una inferioară,
care se articulează cu verte$rele supra* şi su$iacente, prin intermediul discului
interverte$ral, o formaţiune fi$rocartilaginoasă av'nd En centru nucleul pulpos! (rcul
verte$ral prezintă, de asemenea, şi o serie de apofize, dintre care unele sunt
musculare, iar altele articulare! Cele musculare se disting En apofiza spinoasă, unică,
situată pe linia mediană, şi En apofizele transversale, st'ngă şi dreaptă! Cele articulare
sunt En număr de patru, două superioare şi două inferioare! 6le servesc pentru
articulaţii cu apofizele articulare ale verte$relor supraiacente şi su$iacente! .ntre
corpul verte$ral, pediculii verte$rali şi arcul verte$ral se află orificiul verte$ral, care,
prin suprapunere, formează canalul verte$ral ce adăposteşte măduva!
Caracterele regionale ale 0erte%relor
&egiunea Corpul Procesele Procesul 7rificiul #erte$re cu aspect
transversale spinos verte$ral particular
'. Cervi* iame* (u doi tu$er* /curt şi )riun* Ci [ atlas8 nu are corp ver*
cală F trul culi: anterior, $ifurcat! ghiular, te$ral8 prezintă două mase
verte$reJ trans* posterior! cu $aza laterale unite printr*un arc
Dfig! 54J versal Prezintă un spre anterior şi unul posterior,
du$lu orificiu prin Enainte mai mare!
faţă de care trec Dspre C
E
[ axis8 prezintă pe fa*
cel ante* artere şi corpul ţa superioară a corpului, o
ro*pos* nervul verte* proeminenţă numită din*
terior! verte$ral! $reiJ! tele axisului! C

[ verte$ră
proeminentă8 are un proces
spinos lung!
&egiunea Corpul Procesele Procesul 7rificiul #erte$re cu
transversale spinos verte$ral aspect particular
E. )ora* Cilindric, av'nd Prezintă o =ung şi &otund! ), * prezintă pe
cală F'E diametrul trans* suprafaţă de Enclinat En corp o faţetă
verte$reJ vers egal cu cel articulare cu Fos pentru pentru coasta . şi o
Dtig! 53 (, anteroposterior! tu$erculul a limita hemifaţetă pentru
"J Pe părţile latera* coastei! extensia! coasta a .l*a!
le ale verte$re* #erte$ra ),
,
are o
lor )
r
)
0
se află hemifaţetă pentru
c'te două hemi* coasta S!
faţete articulare #erte$rele ),, şi
pentru capul ),
+
au faţetele
coastelor E"9. pentru coastele a
Sl*a şi a S..*a!
intele axisului
Procesul transv
Procesul articular inferior
Corpul axisului
Faţa articulară anterioară
Procesul articular
BL?^! N>superior
`
:-
NZN v )u$erculul -/ anterior
)u$erculul posterior pFNccsui (rcul axisului spinos
Fig! 54! #erte$rele cervicale! ( şi "* axisul FCEHD C* atlasul DC.J
+%
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
Procesul articular
articular inferior
Proces mamilai c! acce8
Proces spinos (rc verte$ral
Proc! articular superiors
Proces costal
(rc verte$ral DpediculJ
Fig! 53! ( * #erte$ra toracală )
5+
Dvedere lateralăJ8 " * verte$ră toracală Dvedere
superioarăJ8 C * verte$ră lom$ară
Caracterele regionale ale 0erte%relor - continuare
)e,iunea Corpul 9rocesele
transversale
9rocesul
spinos
.ri6iciul
vertebral
-ertebre cu aspect
particular
2! /om"
bar8 F%
vertebreH
Dfig! 53 CJ
Cel mai volu*
minos, cu dia*
metrul transvers
du$lu faţă de cel
antero*posterior!
=ipsesc, locul
lor fiind luat
de procesele
costiforme!
reptun*
ghiular,
$ine
dezvoltat!
)riun*
ghiular,
cu $aza
spre corp!
#erte$ra =, seamănă
cu verte$rele
torneale! #erte$ra =
4

se poate suda de
sacru!
.sul sacru. Provine din sudarea celor cinci verte$re sacrale! 7sul sacru este un os
median, nepereche, de formă triunghiulară, cu $aza En sus! Faţa sa anterioară este uşor
concavă şi prezintă patru linii transverse, care corespund locului de unire al celor cinci
verte$re sacrale Dfig! 5- (, "J! =a extremităţile celor patru linii transverse se află
orificiile sacrale anterioare Dc'te patruJ, de fiecare parte prin care ies ramurile
anterioare ale nervilor sacrali! Pe faţa posterioară convexă se o$servă o serie de creste,
şi anume:
R creasta sacrală mediană, rezultată din unirea proceselor spinoase ale verte$relor
sacrale! /u$ această creastă se află orificiul inferior al canalului sacral, numit hiatus
sacral, delimitat de coarnele sacrului8
R creasta sacrală intermediară, care rezultă din unirea apofizelor articulare8
R creasta sacrală laterală, care corespunde proceselor transversale! .ntre creasta sacrală
intermediară şi cea laterală se află orificiile sacrale posterioare Dc'te patru de fiecare
parteJ, prin care ies ramurile posterioare ale nervilor sacrali!
Procesul articular
Fig! 5- (! 7sul sacru, faţa internă
+&
ANATOMIA şi FIZIOLOGIA OMULUI
Procesul articular Canalul sacral
(pex
<i,. ' B. .sul sacru, 6aţa e7tern8
Feţele laterale ale sacrului prezintă, En partea lor superioară, o suprafaţă de articulare
pentru osul coxal!
"aza sacrului, orientată superior, prezintă En centru corpul verte$rei /, care, Empreună
cu corpul verte$rei =
4
, formează un unghi numit promontoriu! =ateral, $aza sacrului
prezintă aripile sacrului! mnapoia corpului verte$rei /, se află orificiul de intrare En
canalul sacral! #'rful sacrului, Endreptat En Fos, se uneşte cu $aza coccisului!
Coccigele! &ezultă din fuzionarea celor P * 4 verte$re coccigene şi reprezintă un
vestigiu al cozii de la mamifere! Coccigele are formă triunghiulară, cu $aza Endreptată
En sus spre v'rful sacrului, cu care de altfel se şi articulează! =a nivelul $azei
coccisului se remarcă prezenţa celor două coarne coccigiene, care se articulează cu
coarnele sacrale!
Coloana verte$rală nu este rectilinie, ci prezintă cur$uri at't En plan sagital, c't şi En
plan frontal! Cur$urile din plan sagital sunt numite lordoze, c'nd au concavitatea pos*
terior Dregiunea toracală şi sacralăJ! =ordoza cervicală apare la 2 luni, c'nd copilul
Encepe să ridice capul, cifoza toracală apare la şase luni, c'nd copilul Encepe să stea En
şezut, iar lordoza lom$ară apare la douăsprezece luni, c'nd copilul Encepe să meargă!
Cur$urile En plan frontal se numesc scolioze şi pot fi cu convexitatea la st'nga
DsinistroconvexeJ sau la dreapta DdextroconvexeJ!
.n interiorul coloanei verte$rale se află canalul verte$ral, format prin suprapunerea
găurilor verte$rale!
/CX6=6)U= )7&(C6=U.
)oracele osos este format anterior de către stern, posterior de către coloana verte$rală,
iar lateral de coaste!
Sternul este os lat, situat anterior, pe linia mediană a toracelui! 6ste format din
manu$riu, corp şi apendicele xifoid, care răm'ne cartilaginos p'nă En Furul v'rstei de
P, de ani!
=a locul de unire a manu$riului cu corpul sternului se află unghiul sternal, En dreptul
căruia se află cartilaFul coastei .. Dreper folosit pentru numărarea coastelor prin
palpareJ! Pe marginea superioară a manu$riului se află incizura pentru cartilaFul
coastei .! =a unghiul sternal se află incizura cartilaFului coastei a .l*a! Pe marginile
corpului sternal se află incizurile cartilaFelor coastelor ... * #..!
Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase, situate En partea laterală a toracelui, Entinse
de la coloana verte$rală toracală p'nă la stern! /unt En număr de 5+ perechi, fiind
formate posterior dintr*un arc osos, iar anterior din cartilaFul costal!
(cesta lipseşte la coastele S. şi S..! (rcul osos prezintă o extremitate anterioară! =a
extremitatea posterioară se descrie capul coastei, care se articulează cu feţele laterale
ale verte$relor toracale Dcapul coastelor .. * .S se articulează cu c'te două verte$re, En
timp ce capul coastelor ., S. şi S.. numai cu o singură verte$ră, verte$ra
corespunzătoareJ, colul coastei şi tu$erculul coastei, care se articulează cu procesul
transvers al verte$relor toracale!
6xtremitatea anterioară a arcului osos prezintă o sco$itură En care pătrunde cartilaFul
costal! Corpul coastei prezintă o faţă laterală convexă, o faţă medială concavă, o
margine superioară şi una inferioară, En vecinătatea căreia se află şanţul coastei prin
care trec vena, artera şi nervul intercostal!
Puncţia En torace se face Entotdeauna introduc'nd acul aproape de marginea superioară
a coastelor şi niciodată de marginea inferioară a acestora, deoarece putem atinge
mănunchiul vasculo*nervos intercostal!
Primele - perechi de coaste sunt coaste adevărate, cartilaFul lor articul'ndu*se cu
sternul! Coastele #..., .S, S sunt coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin
intermediul cartilaFului coastei #..! Ultimele două coaste nu au cartilaF şi nu aFung la
stern! /e numesc coaste flotante Dli$ereJ!
Posterior, scheletul toracelui este format de către cele 5+ verte$re toracale!
)oracele osos are forma unui trunchi de con, cu $aza En Fos, la acest nivel afl'ndu*se
diafragma!
imensiunile şi forma variază En funcţie de v'rstă, sex Dla femei este mai scurt şi are
diametrul transvers mai micJ, constituţia individuală şi de anumite stări patologice!
Cifoza şi scolioza modifică forma toracelui! .n scolioză, cele două Fumătăţi ale
toracelui nu sunt simetrice! .n cifoză este mărit En sens sagital!
/CX6=6)U= M6M"&6=7&
ScCeletul membrelor superioare este format din scheletul centurii scapulare şi
scheletul mem$rului superior li$er Dscheletul $raţului, ante$raţului şi m'iniiJ! Centura
scapulară leagă mem$rul superior de torace şi este formată din claviculă şi scapulă
DomoplatJ!
ScCeletul membrelor in6erioare cuprinde centura pelviana şi scheletul mem$rului
inferior li$er!
++
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
7cAeletul centurii ca!ulare
Numele <orm8 şi situaţie 0lemente anatomice Detalii
5! Clavicula
Dfig!51J
7s lung, pereche,
de forma literei / ,
in partea antero*
supe*rioară a
toracelui!
6xtremitatea internă! #oluminoasă! /e articulează cu
incizia claviculară de pe
manu$riu!
6xtremitatea externă! )urtită! /e articulează cu acrom
ionul!
Faţa superioară! /ituată su$ piele! /e poate
palpa!
Faţa inferioară! Priveşte spre prima coastă şi
prezintă un şanţ En care se insera
muşchiul su$clavicular!
Marginea anterioară! Convexă medial, concavă
lateral!
Marginea posterioară! Convexă lateral, concavă
medial!
+! Scapula
Dfig! 50 (şi "J
7s lat de formă
triunghiulară, cu
$aza En sus, situat
En partea
posterioară a
toracelui!
Faţa anterioară! Priveşte spre coaste şi prezintă o
ad'ncitură, numită fosa
su$scapulară, En care Eşi are
originea muşchiul su$scapular!
Faţa posterioară! Prezintă En treimea superioară
spina scapulei, care se termină
printr*o porţiune lăţită, numită
acromion! easupra spinei se
află fosa supraspinoasă, iar su$
spină se găseşte fosa
infraspinoasă!
Marginea superioară a
scapulei!
Prezintă o mică sco$itură,
numită incizura scapulei! =ateral
de incizia capsulei se găseşte
procesul coracoid pe care se
insera muşchi şi ligamente!
Marginea laterală! 6ste Endreptată spre axilă!
Marginea medială! 6ste Endreptată spre coloana
verte$rală!
Unghiul lateral! Prezintă cavitatea glenoidă care
se articulează cu capul
humerusului, form'nd articulaţia
scapulo*humerală!
Unghiul
superomedial!
7feră inserţie muşchiului
ridicător al scapulei!
Unghiul inferior! 7feră inserţie c'torva fascicule
din marele dorsal!
Faţa articulară k sternală
;aura nutritivă
.ni presiunea ligamentului costoclavicular
Faţa articulară acromială
=inia
trapezoidă
)u$erculul conoid
)u$erculul conoid
6xtremitatea sternală
B
6xtremitatea acromială
<i,. '!. Clavicula. ( " vedere in6erioar8D B " vedere superioar8
.ncizura scapulară
Marginea Unghiul superior
Fosa
supraspinoasa /pina scapulei
(cromion
Cavitate glenoidaln Unghiul lateral )u$erculul
infraglenoidaf
sc
infraspino
/pina scapulei
)u$erozitatea musculară
Unghiul inferior
<i,. '9 (. Scapula, vedere dorsal8
+8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fig! 50 "! /capula, vedere laterală
7cAeletul mem8rului u!erior li8er
7sul Formă,
situaţie
6lemente
anatomice
etalii
5! Xume rusul
Dfig! +,J
7s lung,
formează
osul
$raţului!
6pifiza
proximală!
Capul humerusului se articulează cu cavitatea
glenoidă a scapulei! Marea şi mica tu$erozitate
oferă inserţii musculare şi se prelungesc En Fos cu
creasta marei tu$erozităţi şi, respectiv, a micii
tu$erozităţi! Colul anatomic desparte capul
humerusului de cele două tu$erozităţi!
iafiza! 6ste cilindrică En partea superioară şi
triunghiulară En partea inferioară! Pe faţa
poşterioară se află şanţul de torsiune al
humerusului!
6pifiza distala! Prezintă două suprafeţe articulare: una En formă
de mosoraş, trohleea humerusului, care se
articulează cu u .n a, alta sferică, condilul
humerusului, care se articulează cu radiusul!
easupra trohleei se află foseta coronoidă, iar
deasupra condi .u lui foseta radială!
mare
k NCapili tNoiN( humeral lNNN*Colul
4roll leeia humeralj
anatomic
chirurgical
Canţul nervului
Faţa
posterioară
Fosa
o leercn i an a 6picondilul medial
Canţul nervului ulnar
Capul hum
Colul anatomic A in teri u $ereu lar
)u$erculul mic
Creasta tu$erculului mare
)u$erculul mare
;aura nutritivă
Margine8 medială Faţa antero* . medială??B
Fbsela, coronei do
0picondilul.
medial #\
)rohleea hume ra la
Creasta tu$erculului mare
)u$erozitatea deltoidă
Marginea iterala
Fata antero ^
laterală
Foseta radiată
6picondilul lateral
Fig! +,! Xumerus /t'nga * vedere anterioară, dreapta * vedere posterioară
B#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Sc)eletul mem%rului superior li%er - continuare
.sul <orm8, situaţie 0lemente
anatomice
Detalii
+! +lna
Dfig! +5J
6ste osul fix şi
intern al scheletului
ante$raţului!
6pifiza
proximală!
Prezintă o incizura, numită incizura ulnei, care
se articulează cu trohleea humerusului!
Posterior şi superior de incizura ulnei se află
olecranul, iar anterior şi inferior procesul
coronoid al ulnei! Pe faţa laterală a epifizei
proximale este incizura radială a ulnei, care se
articulează cu circumferinţa radiusului!
iafiza! )riunghiulară, prezent'nd o faţă internă, una
anterioară şi una posterioară!
6pifiza
distală
Prezintă capul ulnei, care se articulează cu
extremitatea distală a radiusului şi procesul
stiloid!
2! )adiusul
Dfig! +5J
6ste osul mo$il şi
lateral al ante$ra*
ţului!
6pifiza
proximală!
Prezintă capul, colul şi tu$erozitatea
radiusului! Capul prezintă superior foseta
capului radiusului, care se articulează cu
condilul humeral! /u$ capul radiusului se
remarcă colul, iar inferior tu$erozitatea
radiusului!
iafiza! 6ste triunghiulară, prezent'nd o faţă ante*
rioară, una posterioară şi a treia laterală!
6pifiza
inferioară!
(re aspect de piramidă trunchiată! Medial
prezintă incizura ulnară, care articulează cu
capul ulnei! =ateral are procesul stiloid!
.nferior se articulează cu osul scafoid şi
semilunar!
I. .asele
carpiene
Dfig! ++J
1 oase scurte, pe
două r'nduri!
.n r'ndul proximal, dinafară spre Enăuntru, se
află oasele: scafoid, semilunar, piramidal şi
pisiform Dsituat deasupra osului piramidalJ! .n
r'ndul distilat, dinafară spre Enăuntru, sunt
oasele: trapez, trapezoid, osul mare şi osul cu
c'rlig!
4! .asele /unt En număr de 4, "aza! /e articulează cu oasele din r'ndul distal!
metacar"
piene Dfig!
++J
numerotate de la .
la #, dinspre lateral
spre medial!
Corpul! (spect triunghiular! Prezintă o faţă dorsală,
una laterală şi a treia medială!
Capul! &otunFit! /e articulează cu $aza falangei .
DproximalăJ!
3! .asele
de,etelor
F6alan,eleH
Dfig! ++J
egetele .. * # au
c'te 2 falange: 5
*proximală8 +* me*
die8 2 * distală!
egetul . are numai
două falange!
Falanga distală
corespunde
unghiilor!
"aza! Concavă!
Corpul! )urtit!
Capul! Convex!
In./0*r)
tiloid
nterosoasă
+5

,asele
ante$raţului
( " vedere anterioară8 B " feţele articulare, extremitatea distală8 C " detaliu, extremitatea pro7imal8
ui i au
B%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMI LI I
<i,. EE. .asele m>inii, vedere e7tern8
7cAeletul centurii !el*iene
7sul Formă,
situaţie
6lemente
anatomice
etalii
7sul coxal! Format
din trei oase: ileonul,
En partea superioară,
pu$ele, anterior, şi
ischio*nul, posterior!
/e sudează Entre ele .a
pu$ertate! Cele +
coxale se articulează
anterior\ form'nd
simfiza pu$ian_, iar
posterior sac ml,
form'nd
D
articulaţia
sacroiliac_ Dfig! +2J!
Pe părţile
laterale ale
$azinului
osos!
Faţa laterali! .n centru se află cavitatea aceta$ulară!
/uperior de cavitatea aceta$ulară se află faţa
externă a ileonului pe care se află linia
fesieră posterioară şi cea anterioară, Entre
aceste linii Eşi au originea cei trei muşchi
fesieri! /u$ cavitatea aceta$ulară se află
gaura o$turată!
Faţa
medială!
Prezintă linia arcuată, Endreptată o$lic de sus
En Fos si dinapoi Enainte! easupra liniei
arcuate se află fosa iliacă! /u$ linia iliacă se
află tu$erozitatea iliacă, suprafaţa auriculară
a osului coxal şi o suprafaţă plană care
corespunde cavităţii aceta$ulare!
Creasta iliaca
=inia intermediară "uza intern
(ripa osului iliac
/pina iliaca antero*superioară
Fosa iliaca
/pina iliacă kti an tero*in ferioară
=inia arcuată
Canţul o$turatoi
&amura superioară kpJ a osului pu$ian
)u$erculul o$turator posterior
Fata simfizială
8
aţa
Yuriculară
)u$erozitatea
iliacă /pina iliacă pos tero * s u peri oară /1) iliaca
&amura inferioară a osului pu$ian
postero*q n Eenoara Canţul paraglenoidal
ncizura ischiatica mare
Corpul osului ischiatic
/pina ischiatica .ncizura ischiatica mică
&amura osului
ischiatic
)u$erozitatea
ischiatica ;aura
o$turatone Fig! +2! 7sul coxal, vedere externă
Sc)eletul centurii pel0iene - continuare
.sul
<orm8, situaţie
0lemente anatomice
etalii
.sul co7al "
continuare Dfig +PJ
Marginea superioară
6ste reprezentată de creasta iliacă, ce are forma de B/B culcat!
Marginea inferioară!
Prezintă un segment anterior, care se articulează cu coxalul opus, form'nd simfiza
pu$iană, şi un segment posterior, reprezentat de ramura ischiopu$iană!a
Marginea anterioară!
Prezintă de sus En Fos : splina iliacă antero*superioară, splina iliacă antero*inferioară,
eminenţa ileopu$iană, creasta pectineală şi tu$erculul pu$lic!
Marginea posterioară!
Prezintă de sus En Fos: spina iliacă postero*superioară, spina iliacă postero*inferioară,
marea sco$itură ischiadică, spina ischiadică, mica sco$itură ischiadică şi tu$erozitatea
ischiadică!
B&
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
(ripa osului iliac
=inia fesieră anterioar =inia fesier inferioar )u$erozitatea muşchiului fesier mare
/pina iliacă postcro*superioară
/pina iliacă pos i ero*i n ferioară
.ncizura ischiatic mare
(ceta$ulul
/pina ischiatica
.ncizura ischiatica mică Corpul osului ischiatic )u$erozitateak ischiatica
)u$erculul o$turator posterior
"uza internă
=inia intermediară "uza externă
(ripa mare a osului iliac /pina iliacă antero*superioară
Corpul osului iliac
/pina iliacă an tero* i nferi oară Faţa lunată
Fosa aceta$ulară
Creasta o$turatorie )u$erculul pu$ic
&amura inferioară
a osului pu$ian
.ncizura aceta$ulară )u$erculul o$turator anterior ;aura o$turatorie
&amura osului ischiatic
Fig! +P! 7sul coxal, vedere internă
Sc)eletul mem%rului inerior li%er
7sul Formă,
situaţie
6lemente
anatomice
etalii
'. Femurul
Dfig! +4J
7s lung,
care for*
mează
scheletul
coapsei!
6pifiza
proximală!
Prezintă capul femurului, colul şi douătu$erozităţi
Dmarele şi micul trohanterJ! Capul are forma a +>2 de
sferă şi se articulează cu cavitatea aceta$ulară a
coxalului! Marele şi micul trohanter sunt uniţi anterior
prin linia intertrohanterică, iar posterior prin creasta
intertrohanterică!
iafiză! 6ste prismatic, prezent'nd o faţă anterioară, una medială
şi una laterală! /e o$servă linia aspră care En sus se
trifurcă, iar En Fos se $ifurcă!
6pifiza
distala!
Prezintă două suprafeţe articulare, numite condili
femurali! (nterior, Entre cei doi condili se află suprafaţa
patelară, care corespunde patelei, iar posterior fosa
intercondiliană! easupra condilului medial se află
epicodilul medial, iar deasupra condilului lateral se află
epicondilul lateral!
Colul femural
)rohanterul
mare \Mt~
\
Foveea capului femural
Fnia
intertrohanterică )rohanterul mic
Corpul femural
6picondilul lateral
6picondilul ned i al
Capul femural
#NN/+N ✓)rohanterul Foveea * p ..^
capului
\ 'jSK^ W^L
1
--
femural SSlMăm^ NkCreasta
intertro*
Colul femural>N> !,\FU hanterică )rohanterul mickNUFl =inia pectincekw
"uza medială a liniei aspre
"uza laterală a liniei aspre
6picondilul poplitee
medial
Condii ui medial
Faţa
Condilul
lateral
=
Fosa QLiiW intcrcondilian
intercondiliană <i,. E%. <emurul, 6aţa anterioar8 şi posterioar8
Sc)eletul mem%rului inerior li%er - continuare
.sul <orm8,
situaţie
0lemente
anatomice
Detalii
E. 9atela
FrotulaH
6ste un os
scurt, turtit,
aflat En ten
do nul
muşchiului
cvadriceps!
Faţa anterioară! 6ste convexă!
Faţa posterioară! /e articulează cu suprafaţa patelară a
femurului!
Marginea medială
Marginea laterală!
(m$ele convexe!
"aza rotulei! Priveşte En sus!
#'rful rotulei! 7rientat En Fos!
B+
ANATOM>A Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
Sc)eletul mem%rului inerior li%er - continuare
7sul Formă, situaţie 6lemente
anatomice
etalii
2! )i$ia
Dfig! +3J
Participă la
formarea
scheletului
gam$ei, fiind
plasată
medial!
6pifiza proximală! 6ste voluminoasă şi prezintă + condili!
Fiecare condil are o faţă superioară, care
corespunde condililor femurali, şi o
circumferinţă! Pe circumferinţa condilului
lateral se află o suprafaţă articulară pentru
capul fi$ulei! En partea anterioară a epifizei
proximale se află tu$erozitatea ti$ială!
iafiză! (re o formă triunghiulară prezent'nd o faţă
medială, una laterală şi alta posterioară!
Faţa posterioară prezintă o creastă o$lică,
numită linia solearului! Marginea anterioară
este ascuţită Dcreasta ti$ieiJ!
6pifiza distală! Prezintă o suprafaţă articulară pentru ta*lus,
plasată inferior! Medial, se prelungeşte cu
maleola ti$iei, iar lateral prezintă o
suprafaţă de articulaţie pentru fi$ulă!
P! Fi$ula Participă la
formarea
scheletului
gam$ei, fiind
situată lateral!
6pifiza proximală! 6ste reprezentată de capul fi$ulei, care
prezintă o suprafaţă de articulare pentru
ti$ie! Capul se prelungeşte En sus cu v'rful
capului fi$ular!
iafiză! 6ste triunghiulară, prezent'nd o faţă
laterală, una medială şi alta posterioară!
6pifiza distală! 6ste formată de maleola fi$ulară care
prezintă o suprafaţă de articulare pentru
ti$ie şi alta pentru talus! En partea
posterioară se află fosa maleolei fi$u*lare!
4! 7asele
tarsiene
Dfig! +-J
/unt - oase
dispuse En două
r'nduri! &'ndul
posterior,
format din două
oase Dtalusul, En
sus, şi calca*
neul, En FosJ8
)alusul! /e articulează En sus cu ti$ia şi fi$ula, En Fos
cu calcaneul, iar anterior cu navicularul!
Calcaneul! /e articulează En sus cu talusul, iar anterior
cu cu$oidul!
%avicularul! /e articulează Enapoi cu talusul, iar anterior
cu cele trei cuneiforme!
Cu$oidul! /e articulează Enapoi cu calcaneul, iar
anterior cu $aza metatarsienelor .# şi #!
Cele trei cunei*
forme
/e articulează Enapoi cu navicularul, iar
anterior cu $aza metatarsienelor ., .. şi ...!
Capul fi$ulei
<i,. E$. .asele ,ambei: (" 6aţa anterioar8 a tibieiD B" 6aţa anterioar8 a 6ibuleiD
C* 6eţele posterioare ale tibiei şi 6ibulei
Sc)eletul mem%rului inerior li%er " continuare
7sul Formă, situaţie 6lemente
anatomice
etalii
3! 7asele
meta*
tarsiene
/unt numerotate de la . la #,
merg'nd dinspre medial spre lateral!
Fiecare metatarsian prezintă o $ază,
un corp şi un cap!
"aza! /e articulează cu oasele
tarsiene!
Corpul! 6ste triunghiular, av'nd o faţă
dorsală, alta laterală, iar cea
de*a treia medială!
Capul! /e articulează cu falanga
proximală!
-! 7asele
degetelor
Dfig! +1J
egetele sunt numerotate de la . la
#, dinspre partea medială spre partea
laterală: primul deget, ha*luce8
degetele ..*# au c'te trei fa*lange,
iar halucelele numai două!
"aza! Concavă!
Corpul! )urtit!
Capul! Convex!
B8
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
<i,. E. 9lanta, 6aţa superioar8 Fdorsal8H
()4IC+/(PII/0
(rticulaţiile sunt or,ane de le,8tur8 Bntre oase, 6iind sediul mişc8rilor. Dup8
,radul de mobilitate, articulaţiile se Bmpart Bn sinartro:e şi diartro:e.
/.%(&)&7@6=6
Sunt articulaţii 6i7e, imobile şi nu posed8 cavitate articular8. In acest tip de
articulaţii se e7ecut8 mişc8ri 6oarte reduse. Dup8 tipul ţesutului care se interpune
Bntre cele dou8 oase care se articulea:8, distin,em sindesmo:e, sincondro:e şi
sinosto:e.
Sindesmo:ele
Sunt articulaţii Bn care Bntre cele dou8 oase se interpune ţesutul 6ibrosD
menţion8m Bn acest sens articulaţia dintre oasele co7ale şi sacru, unite prin
li,amente interosoase puternice. 4ot Bn cadrul sindesmo:elor menţion8m suturile
" care sunt articulaţii " pe care
"azele oaselor meta tarsie ne
Canţul ten donul ui m! peron ier lung
)u$erozitatea osului cu$oid
7sul cuneiform lateral
?aianse
7ase
sesamoide
)u$erozitatea osului m etat ars ian haluce
7sul cuneiform medial D.J
7sul cuneiform intermediar D..J
)u$erozitatea osului na vi cui ar
Capul lalusului
/ustentaculum tali
)u$erozitatea calcane u lui, procesul lateral
Fig! +1! Planta, faţa inferioară DplantarăJ
)u$erozitatea calcaneal ui, procesul medial
le Ent'lnim la craniu! 7asele sunt articulate Entre ele, dar sunt despărţite printr*un strat
su$ţire de ţesut fi$ros!
/e descriu trei tipuri de suturi: 5! sutura dinţată, En care suprafeţele osoase prezintă
dinţi de fierăstrău ce se Entrepătrund Dsutura fronto*parientală, Entre scuama osului
occipital şi oasele parietaleJ8 +! sutura solzoasă DscuamoasăJ, En care cele două oase
care se articulează sunt tăiate o$lic Dsutura parieto*temporală dintre oasele parietale şi
scuama temporaluluiJ8 2! sutura plană, En care oasele se articulează prin margini
regulate Dsutura dintre cele două oase nazaleJ!
/incondrozele
/unt articulaţii En care, Entre cele două oase care se articulează se interpune o lamă de
ţesut cartilaginos Darticulaţia dintre porţiunea $azilară a occipitalului şi corpul osului
sfenoid sau sincondroza pieselor osoase ce alcătuiesc osul coxalJ! )ot En categoria
CO
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMI LI I
sincondro:elor menţion8m şi sim6i:ele, unde Bntre cele dou8 oase se interpune
ţesut 6ibrocartila,inos Fsim6i:a pubian8 dintre oasele pubieneH.
Sinosto:ele
)e:ult8 din osi6icarea sincondro:elor şi a sindesmo:elor la oamenii Bn v>rst8.
DI()4).A0/0
Sunt articulaţii care posed8 un ,rad variabil de mobilitate şi se Bmpart Bn
am6iartro:e
Farticulaţii semimobileH şi artrodii Farticulaţii mobileH.
(m6iartro:ele
Sunt articulaţii cu supra6eţe articulare plane sau uşor concave Farticulaţiile
dintre corpurile vertebrale care se 6ac prin interpunerea discurilor
intervertebraleH. (ceste articulaţii
sunt semimobile.
Elementele unei artrodii
Supra6eţe
articulare
9ot 6i s6erice Fcapul Cumerusuini, condilul radiusului, capul 6emuruluiH, con"
cave Fcavitatea ,lenoid8 a scapulei, cavitatea acetabular8, cupuşoara radiu"
suluiH, Bn 6orm8 de mosoraş FtroCleea CumerusuluiH, plane Fplatoul tibiabH.
Supra6eţele articulare sunt acoperite de cartilaL articular, 6ormat din ţesut car"
tila,inos Cialin, 68r8 nervi şi vase de s>n,e. CartilaLul are rol de tampon,
amorti:>nd presiunea e7ercitat8 de ,reutatea corpului, şi rol de protecţie,
uşur>nd alunecarea oaselor Bn timpul mişc8rilor. Distru,erea cartilaLului arti"
cular duce la dispariţia mişc8rilor dintr"o articulaţie FancCilo:8H.
Capsula
articular8
9re:int8 un strat e7tern 6ibros şi unul intern repre:entat de membrana sino"
vial8. Capsula are 6orma unui manşon care se insera pe ambele e7tremit8ţi
osoase. Capsula este mai redus8 şi mai puţin re:istent8 Bn articulaţiile cu
mobilitate mare şi de ,rosime apreciabil8 Bn articulaţiile cu mobilitate redus8.
07ist8 şi articulaţii mobile, care au o capsul8 ,roas8 Farticulaţia şolduluiH.
)olul capsulei este de a proteLa articulaţiile de procesele patolo,ice peri arti"
culare şi de a Bmpiedica r8sp>ndirea licCidului sinovial Bn ţesuturile vecine.
*embrana
si no vi ala
)epre:int8 stratul pro6und al capsulei articulare şi se pre:int8 ca o 6oiţ8 6oarte
subţire, lucioas8, care ader8 de supra6aţa capsulei articulare. Secret8 sinovia,
licCid ,8lbui, v>scos, unsuros, cu rol Bn mişc8rile articulare. *embrana sino"v
Eală acoper8 şi 6ormaţiuni intercapsulare Ftendoane, li,amente, discuri intra"
articulareH.
F avitatea
articular8
0ste un spaţiu virtual, cuprins Bntre capetele osoase care se articulea:8 şi cap"
sula articular8. Conţine o cantitate mic8 de licCid sinovial. 9re:enţa unei pre"
siuni ne,ative Bn cavitatea articular8, c>t şi presiunea atmos6eric8 particip8 la
menţinerea Bn contact a supra6eţelor articulare.
5 /i,a"
mente
articulare
Sunt 6ormaţiuni 6ibroase care se insera pe cele dou8 oase ale unei articulaţii,
contribuind la menţinerea Bn contact a supra6eţelor articulare. C>nd Bntre su"
pra6eţe care se articulea:8 e7ist8 nepotriviri, apar di6erite 6ormaţiuni 6ibro"
cartila,inoase, reali:>nd potrivirea supra6eţelor articulate Fmenise ul articular
din articulaţia ,enuncCiului sau discul articular din articulaţia tempo ro*
mandibular8.
(rtrodiile
(rtrodiile sunt articulaţii sinoviale, cu o mare mo$ilitate! 6lementele unei artrodii sunt
redate En ta$elul din pagina anterioară! =a nivelul unei articulaţii mo$ile, mişcările
depind de forma suprafeţelor articulare! 6le se pot realiza En Furul unui ax, a două axe
sau a trei axe!
1ipurile de mi2cări 3n articulaţii
<le7ie
"07tensie
Mişcări de apropiere sau de Endepărtare a două segmente alăturate! Se fac En
Furul unui ax transversal!
(bducţie
"(dducţie
Se fac En Furul unui ax transversal! Prin adducţie se realizează apropierea faţă
de axul median al corpului, iar prin a$ducţie Endepărtarea faţă de axul median!
)otaţie Mişcare realizată En Furul axului care trece prin lungul segmentului ce se
deplasează8 poate fi externă sau internă, după cum segmentul se roteşte spre
corp sau En afară!
Circum"ducţie 6ste mişcarea complexă care totalizează flexia, extensia, a$ducţia, adducţia şi
le asociază cu rotaţia!
9ronaţie
"Supinaţie
Pronaţia este mişcarea de rotaţie a m'inii, prin care policele se roteşte medial,
palma privind En Fos, iar supinaţia este mişcarea inversă! =a picior, c'nd planta
priveşte spre lateral şi marginea externă a piciorului se ridică, se realizează
pronaţia, iar supinaţia se realizează invers!
<IAI./.=I( SIS40*+/+I .S.S
7asele sunt piese rigide, componente ale scheletului! 6le Endeplinesc mai multe roluri
funcţionale:
5! )ol de p>r,Cii ale aparatului locomotor. (supra lor acţionează muşchii,
asigur'nd susţinerea şi locomoţia corpului!
+! )ol de protecţie a unor or,ane vitale:
R cutia craniană pentru creier8
R canalul rahidian pentru măduva spinării8
R cutia toracică pentru inimă şi plămăni8
R $azinul osos pentru organele pelvine!
2! )ol antito7ic. 7asele reţin numeroase su$stanţe toxice D Xg, P$, F J pătrunse
accidental En organism şi le eli$erează treptat, fiind eliminate renal! .n felul acesta
concentraţia sangvină a toxicului nu creşte prea mult şi sunt prevenite efectele nocive
asupra altor organe!
P! )ol de sediu principal al or,anelor Cematopoietice. =a copii toate oasele, iar .a
adult oasele late conţin măduvă roşie, hematogenă!
4! )ol Bn metabolismul calciului, 6os6orului şi electroliţilor. 7asele reprezintă
principalul rezervor de su$stanţe minerale al organismului!
8%
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
C.*9.AIPI( CTI*ICX ( .(S0/.)
7sul este alcătuit dintr*o matrice organică solidă, care este foarte mult Entărită de
depozitele de săruri de calciu! 7sul compact o$işnuit conţine aproximativ 2,Z din
greutate matrice şi -,Z săruri! )otuşi, osul nou format poate avea un procent mult mai
mare de matrice dec't de săruri!
Matricea organică a osului! 6ste alcătuită 0, * 04Z din fi$re de colagen, iar restul este
un mediu omogen denumit su$stanţă fundamentală DEmpreună constituind oseinaJ!
Fi$rele de colagen se extind En primul r'nd de*a lungul liniilor de forţă de tensiune şi
dau osului marea sa rezistenţă la tensiune! /u$stanţa fundamentală este alcătuită din
lichid extracelular şi proteoglicani, mai ales acid hialuronic şi condroitin sulfat!
Funcţia exactă a acestora nu este cunoscută, deşi ei aFută pro$a$il la controlul
depunerii sărurilor de calciu!
/ărurile minerale! /unt reprezentate En special de calciu şi fosfaţi, iar cea mai
importantă su$stanţă cristalină este hidroxiapatita8 fiecare cristal are forma unei plăci
lungi şi plate! &aportul relativ Entre calciu şi fosfor poate varia foarte mult En diverse
condiţii nutriţionale, acest raport, En unităţi de greutate, situ'ndu*se Entre 5,2 şi +,,!
Printre mineralele osului se numără şi ionii de magneziu, sodiu, potasiu şi $icar$o*nat,
deşi nu s*a putut demonstra existenţa unor cristale $ine individualizate formate de
aceştia! /e presupune că ionii sunt mai degra$ă adsor$iţi pe suprafaţa cristalelor de
hidroxi*apatită dec't organizaţi En cristale distincte proprii! (ceastă capacitate a multor
tipuri diferite de ioni de a se adsor$i pe suprafaţa cristalelor osoase se extinde şi la
mulţi alţi ioni străini osului En mod o$işnuit, cum ar fi stronţiul, uraniul, plutoniuq şi
alte elemente transuranice, plum$ul, aurul şi alte metale grele, precum şi cel puţin 0
din cele 5P produse radioactive maFore eli$erate de explozia $om$ei de hidrogen!
epunerea su$stanţelor radioactive En os poate produce o iradiere prelungită a
ţesuturilor osoase şi, dacă se depune o cantitate suficientă, se poate dezvolta uneori un
cancer osteogen!
&ezistenţa la presiune şi la compresiune a osului! Fiecare fi$ră de colagen a osului
este alcătuită din segmente periodice, repetitive la fiecare 3P nm DnanometriJ ai
lungimii sale8 cristalele de hidroxiapatita se află adiacent fiecărui segment de fi$ră şi
se leagă str'ns de acesta, Empiedic'nd alunecarea lor! (cest lucru este esenţial pentru a
asigura rezistenţa osului! .n plus, segmentele fi$relor de colagen Envecinate se
suprapun, făc'nd ca şi cristalele de hidroxiapatita să fie suprapuse! Fi$rele de colagen
ale osului, ca şi cele din tendoane, au o mare rezistenţă la tensiune, En timp ce sărurile
de calciu au mare rezistenţă la compresiune! (ceste proprietăţi com$inate, la care se
adaugă gradul de legare Entre fi$rele de colagen şi cristale, creează o structură osoasă
care are o mare rezistenţă at't la Entindere, c't şi la compresiune!
*04(B./IS*+/ .S+/+I
=a nivelul oaselor au loc procese meta$olice similare celorlalte organe! 7 particu*
laritate meta$olică o constituie marea afinitate a su$stanţei fundamentale faţă de
sărurile
minerale!
Mecanismul calcificării osoase! Primul stadiu al formării osului este secreţia de
colagen şi su$stanţă fundamentală de către osteo$laste! &itmul sintezei su$stanţelor
organice este influenţat de glandele endocrine! Xipofiza, prin /)X, gonadele şi tiroida,
prin hormonii
lor, măresc ritmul sintezelor proteice din os! ;lucocorticoizii, Ensă, stimulează
activitatea osteoclastelor care distrug structura proteică a osului! 6fecte asemănătoare
are şi parathor*monul! &itmul sintezei su$stanţelor organice din os scade cu v'rsta!
upă sinteză, aceste proteine sunt eliminate En spaţiul pericelular, unde colagenul
polimerizează rapid pentru a forma fi$re de colagen8 ţesutul care rezultă devine
osteoid, un material similar cartilaFului, dar diferit de acesta prin faptul că En el
precipită sărurile de calciu! Pe măsură ce se formează osteoidul, unii osteo$laşti răm'n
Encastraţi En el şi sunt denumiţi osteocite!
.n c'teva zile după formarea osteoidului, sărurile de calciu Encep să precipite pe
suprafaţa fi$relor de colagen! Precipitatele apar la intervale periodice de*a lungul
fi$rei de colagen, form'nd nuclee minuscule care treptat, En timp de zile şi săptăm'ni,
cresc p'nă la produsul finit, cristale de hidroxiapatită! /ărurile de calciu care se depun
iniţial nu sunt cristale de hidroxiapatită, ci compuşi amorfi DnecristaliniJ! (poi, printr*
un proces de adiţie şi su$stituţie de atomi, aceste săruri sunt remodelate En cristale de
hidroxiapatită! Procesul de mineralizare este guvernat de legi fizico*chimice! &olul cel
mai important En acest proces El Foacă afinitatea su$stanţei fundamentale a osului
pentru sărurile fosfo*calcice şi concentraţia calciului şi a fosforului din s'nge!
Procesul de mineralizare se află En echili$ru permanent cu un proces de sens contrar,
numit demineralizare! Prevalenta unuia sau a altuia depinde de echili$rul fosfo*calcic
din s'nge! %ormal, valoarea calcemiei este de 5, mg>5,, ml s'nge, iar a fosfatemiei
de 2,4 mg>5,, ml s'nge! Concentraţiile acestor două minerale la nivelul s'ngelui sunt
menţinute En limite str'nse de variaţie datorită intervenţiei unui mecanism neuro*
endocrin de reglare a meta$olismului fosfo*calcic! (cest mecanism asigură valoarea
constantă a concentraţiei calciului şi fosforului En mediul intern, influenţ'nd a$sor$ţia
intestinală, eliminarea renală, depunerea şi mo$ilizarea lor din oase! &olul cel mai
important El au parathormonul, calcitonina şi vitamina ! 6xistă şi alţi hormoni ce
influenţează Entr*un sens sau altul mineralizarea osului! (cţiune mineralizantă au
hormonii sexuali, somatotropul, hormonii ti mici şi epifizari, iar acţiune
demineralizantă (C)X*ul şi glucocorticoizii!
&olul vitaminei D. (cţiunile ei determină creşterea concentraţiei plasmatice a
calciului! (cţionează direct pe os, intestinul su$ţire şi rinichi!
AcDiuni la ni*el ooE 5! creşte mo$ilizarea calciului şi fosfatului din os8 +! activează
proteina de legare a calciului din os8 2! efect antirahitic DindirectJ8 P! acţionează
sinergie cu parathormonul pentru a determina demineralizare osoasă prin proliferarea
osteoclastelor! Creşterea activităţii osteoclastelor de către parathormon necesită
prezenţa vitaminei
v
AcDiuni la ni*elul intetinului u8DireE 5! creşte a$sor$ţia intestinală a calciului8 +!
determină mărirea a$sor$ţiei intestinale a fosfatului, dar Entr*o măsură mai mică!
AcDiunile la ni*el renalE 5! stimulează rea$sor$ţia calciului En tu$ii distali ai nefronu*
lui8 +! stimulează rea$sor$ţia fosfatului En tu$ii proximali!
Concentraţia ionilor de calciu şi fosfor din lichidele extracelulare este cu mult peste
limita critică de cristalizare! Faptul că aceştia nu precipită masiv cu formare de cristale
de hidroxiapatită En toate ţesuturile se datorează prezenţei En lichidele extracelulare a
unor inhi$itori care asigură sta$ilitatea soluţiei fosfocalcice! Unul dintre aceştia este
molecula de pirofosfat, prezentă En toate ţesuturile, cu excepţia celui osos! (ici
osteo$lastele secretă o su$stanţă care neutralizează pirofosfatul! 7dată inhi$itorul
neutralizat, afinitatea naturală a fi$relor de colagen pentru sărurile de calciu determină
precipitarea!
Calciul de schim$! 7sul, ca şi alte ţesuturi ale organismului, conţine un tip de calciu
de schim$ care este Entotdeauna En echili$ru cu ionii de calciu din lichidul extracelular!
Calciul de schim$ de la nivelul osului reprezintă p'nă la 5 Z din calciul osos total,
8&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
fiind reprezentat de săruri uşor mo$iliza$ile! (cest tip de calciu realizează un
mecanism rapid de tampon, care Empiedică concentraţia calciului din lichidul
extracelular să varieze foarte mult!
.S40.=0N0A( \I .S40./IA( " )0*.D0/()0( .S+/+I
7sul este En permanenţă format de către osteo$laste şi este continuu lizat acolo unde
sunt active osteoclastele! 7steo$lastele se găsesc pe suprafeţele exterioare ale oaselor
şi En cavităţile osoase! .n toate oasele vii se desfăşoară o oarecare activitate
osteo$lastică!
7steoliza are loc En imediata vecinătate a osteoclastelor! (cestea emit către os
prelungiri similare vilozităţilor şi secretă din aceste vilozităţi două tipuri de su$stanţe:
5! enzime proteolitice8 E. c'ţiva acizi, incluz'nd acidul citric şi acidul lactic! 6nzimele
digeră sau dezorganizează matricea organică a osului, iar acizii solu$ilizează sărurile
minerale!
6chili$rul Entre osteogeneză şi osteoliza! .n mod normal, except'nd oasele de creştere,
rata osteogenezei şi ceaNa osteolizei sunt egale, astfel Enc't masa totală a osului
răm'ne constantă! e o$icei, osteoclastele există su$ forma unor mici populaţii şi, o
dată ce o populaţie de osteoclaste Encepe să se dezvolte, ea consumă din os vreme de
aproximativ 2 săptăm'ni, săp'nd un tunel ce poate avea ' mm diametru şi o lungime
de mai mulţi milimetri! =a sf'rşitul acestei perioade, osteoclastele dispar şi tunelul
este invadat de osteo$laste! Urmează apoi osteogeneză, vreme de c'teva luni, osul nou
fiind depus En straturi succesive pe suprafaţa internă a cavităţii, p'nă ce tunelul este
umplut! 7steogeneză Encetează c'nd osul Encepe să st'nFenească vasele ce irigă zona!
Canalul prin care trec aceste vase, numit canal ha:ersian, este, deci, tot ce răm'ne En
cavitatea iniţială! Fiecare teritoriu osos nou format En acest mod se numeşte osteon!
Formarea şi liza osoasă continuă au c'teva funcţii fiziologice importante! 5! 7sul Eşi
aFustează rezistenţa, de o$icei proporţional cu gradul de solicitare a lui! Prin urmare,
oasele se Engroaşă c'nd sunt supuse la Encărcări mari! E. Forma osului poate fi
remodelată pentru a susţine adecvat forţele mecanice, prin osteoliza şi osteogeneză,
conform modelului sarcinilor la care este supus! 2! Pe măsură ce matricea organică
$ătr'nă degenerează, este nevoie de matrice organică nouă! Pe această cale se menţine
consistenţa normală a osului! 7sul este format En raport cu solicitarea compresiva pe
care tre$uie să o suporte! /olicitarea fizică continuă stimulează depunerea
osteo$lastică a osului! /*a presupus că osteogeneză En punctele de solicitare
compresiva este determinată de un efect piezoelectric, astfel: compresiunea osului
produce un potenţial negativ la locul compresiei şi un potenţial pozitiv En! altă parte En
os! /*a demonstrat că minime cantităţi de curent ce trec prin os determină activitate
osteo$lastică la polul negativ al fluxului de curent, ceea ce ar putea explica
osteogeneză crescută la locurile de compresiune!
7steogeneză! Fractura unui os activează intr*un anume mod, maximal, toate osteo*
$lastele periostale şi intraosoase implicate En ruptură! (proape imediat sunt formate
extrem de multe osteo$laste noi din celule osteoprogenitoare Dcelulele stem ale
osuluiJ! .n scurt timp se dezvoltă Entre cele două capete rupte ale osului o mare
aglomerare de ţesut osteo$lastic şi o matrice organică nouă, urmată de depunerea
sărurilor de calciu! (ceasta poartă numele de calus! (poi, el este remodelat Entr*o
structură osoasă corespunzătoare!
(N(4.*I( SIS40*+/+I *+SC+/()
/istemul muscular este format din muşchi, care sunt organe active ale mişcării!
2 3444 *
(cest rol este realizat de către musculatura scheletică DsomaticăJ, ce are En structura sa
ţesut muscular striat! Muşchii au forme variate! /e descriu muşchi fusiformi D$iceps,
tri*cepsJ, muşchi triunghiulari Dpiramidal al a$domenuluiJ, muşchi de formă
patrulateră Dmare drept a$dominal şi marele dorsalJ, En formă de cupolă DdiafragmaJ,
En formă de trapez Dmuşchiul trapezJ, muşchi circulari Dor$icularul $uzelor şi cel al
pleoapelorJ! )ot formă circulară au şi sfincterele Dsfincterul extern al anusului şi cel al
uretreiJ!
gem muşchi laţi Dmarele drept a$domi*Dvers al a$domenuluiJ, care au tendoane \
ăm** le la $raţ, ante$raţ, coapsă şi gam$ăJ şi
r 5> M > 5 5 5 >? U
I pot fi cu un singur capăt pe os Dmuşchii două Dmuşchiul $icepsJ, cei trei capete
dricepsJ!
ală musculară, mai voluminoasă, numită De culoare al$*sidefie, numite tendoane,
doane, cel care se insera pe osul fix, se osul mo$il, se numeşte de inserţie! .n hi cu mai
multe origini D$iceps, triceps, e musculare striate, care la unii muşchi corpului
muscular se află o mem$rană :e at't corpul muşchiului, c't şi tendoa*, perimisium
extern, care, de asemenea, 4 4 4 4 54 64 56 6-7 4 584 4 4 4 *5-*4 *4 *4 4r -4 / 94 -,/ 5 p54 .:67 !n interior,
septuri conFunctive, numite perimisium intern, din care se detaşează o teacă de ţesut
conFunctiv, numită endomisium, care Enveleşte fi$rele musculare striate!
Muşchiul are o $ogată vascularizaţie, asigurată de ramurile musculare ale diferitelor
artere care Ensoţesc muşchiul! intre aceste ramuri musculare se desprind arteriole
care pătrund prin septurile conFunctive şi duc, spre miofi$rile, s'nge Encărcat cu ,
+
şi
su$stanţe nutritive! /'ngele cu C7, şi cu produsele de dezasimilaţie rezultate En urma
meta$olismului muscular este colectat de vene satelite şi omonime arterelor!
.nervaţia muşchiului este du$lă, somatică şi vegetativă! .nervaţia vegetativă simpatică
determină, pe căi aferente, reacţii vasomotorii!
.nervaţia somatică senzitivă este asigurată de dendritele neuronilor somatosenzitivi
din ganglionii spinali, care aFung la porţiunea ecuatorială DcentralăJ a fi$relor
musculare din structura fusului neuromuscular, la corpusculii #ater din muşchi sau la
corpusculii tendinoşi ;olgi!
8+
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
.nervaţia somatică motorie este asigurată de axonii neuronilor somatomotori a DalfaJ,
situaţi En cornul anterior al măduvei, care aFung la fi$ra musculară striată, form'nd
placa motorie, sau de către axonii neuronilor somatomotori y DgamaJ, cu aceeaşi
localizare, care aFung la porţiunea periferică a fi$relor musculare din structura fusului
neuromuscular! Placa motorie este considerată o sinapsă specială Dsinapsă
neuroefectorieJ şi are En structura sa două componente, una nervoasă, componenta
presinaptică, şi alta musculară, componenta postsinaptică! Entre ele se află spaţiul
DfantaJ sinaptic!
Componenta presinaptică este reprezentată de $utonii terminali ai fi$rei nervoase
Daxonul neuronilor a din cornul interior al măduveiJ care pătrund En nişte ad'ncituri
ale sarcoplasmei fi$rei musculare striate! "utonii terminali conţin vezicule cu
acetilcolină!
Componenta postsinaptică este reprezentată de sarcoplasma, lipsită la acest nivel de
miofi$rile, dar care conţine mulţi nuclei şi numeroase mitocondrii! =a om, fiecare
fi$ră musculară are, En general, c'te o placă motorie!
9)INCI9(/0/0 =)+90 D0 *+\CTI S.*(4ICI
Muşchii somatici sunt grupaţi En muşchii capului, g'tului, trunchiului şi mem$relor!
MUCCX.. C(PU=U.
=a cap se descriu două categorii de muşchi, muşchii mimicii, care, prin contracţia lor,
determină diferite expresii ale feţei, şi muşchii masticatori, care intervin En realizarea
actului masticaţiei Dfig! +0J!
Muşchii mimicii! /e mai numesc şi muşchi cutaţi, deoarece unul din capetele lor se
prinde de piele! /unt inervaţi de nervul facial şi sunt grupaţi in Furul orificiilor
or$itale, nazale şi $ucal!
4u2c)ii mimicii
%umele muşchiului =ocalizare (cţiune
5! Frontal =a nivelul frunţii! Encreţeşte pielea frunţii!
+! /pr'ncenos .ntre spr'ncene! etermină cute Entre spr'ncene!
2! (uriculari Danterior, superior,
posteriorJ
TFG
.n Furul pavilionului
urechii!
(trofiaţi la om!
P! 7ccipital .n regiunea occipitală! Encreţeşte pielea regiunii occipitale!
4! @igomatic Dmare şi micJ .n dreptul pomeţilor
o$razului!
&idică $uza superioară!
3! Pătratul şi triunghiularul
$uzelor
=a nivelul $ăr$iei! Co$oară $uza inferioară!
-! Mental =a nivelul $ăr$iei! etermină gropiţa din $ăr$ie!
1! 7r$icularul ochiului .n Furul or$itei! Enchide pleoapele!
0! 7r$icularul $uzelor .n Furul ori fie iu lui
$ucal!
Enchide orificiul $ucal, apropiind
$uzele Entre ele!
5,! "uccinator =a nivelul o$razului! .ntervine En fluierat şi este dezvoltat
la suflătorii la trompetă!
*. or$icu .ar! partea
-;/+)<= M! :r<1 *<)r4 >)r+?)
palpebral8
/pr'nceană
*. cobor>tor al
*. tempore"parietal
ramala
*. or$iei partea or$ M ridicător s bu?,ci @*>?r/:)r? ramura nazal M! ridicător al
$uzei superioi:
nuc
M! >FgotnatY marc Pan icul adipos?
*
M!:i$or'toraM $u>ci inferioare
*. co$or'tor al unchiui
* r/ @:n *@ (rtera A/ vena I.1>:n-@*>.rB/.C/<.
>D)+/>n
.! scmispmal al
(D -
auricular poste Fascia parotYliană
<i,. 29. (*A/ E// @*>?rB/./)</ ai capului
Muşchii masticatori! /e insera cu un capăt pe oasele ba:ei craniului şi cu celălalt pc
mdi$ulă! /unt inervaţi de nervul trigemen!
Mişcarea de co$or're a mandi$ulei este efectuată de muşcCii suprahioidicni Fdi
Mu,cAii maticatori
Numele
muşcCiului
.ri,ine loserţU (cţiune
l . ;-taseter (rcada
:i,omatici.
)amura mandibu"
lei F6aţa e7tern8H
)idic8 mandibula, intervine En raiş
carile de lateral naie si anteropulse
+, 4emporal Scuama osului
' temporal
9rocesul cotonoMO
al mandibulei.
)idic8 mandibula 6i intervine in
retropulsie
88
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
M! digastric, ramura posterioară
M! stiloid
M!F^plenius capitis ator al
sca
P_M____I_______N
M! co$or'tor al unghiului gurii
;l! su$mandi$ulani
*/ hi oi Eb os
#a M= co$or'tor al $uzei inferioare
NNMNscalen miFloc M! trapez ^ (cromionN!
* deltoid
$
M! omohioidian )iroida
M! stern ot!i roi di an *. stemohioidian 6. stemotiroidia
lian
=ie! interclavicular
M! deltoid
M! omohioidian, ramura inferioară
M! scalen anterior
venei Fugulare inferioare
Plexul $rahial
Fig! 2,! Muşchii g'tului
4u2c)ii masticatori - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune
2! Pterigoidian
intern
Procesul
pterigoid al
sfenoidului!
&amura mandi$ulei
Dfaţa internăJ!
&idică mandi$ula, intervine En
anteropulsie şi En mişcările de lateral
itate!
P! Pterigoidian
extern
Procesul
pterigoid al
sfenoidului!
Colul mandi$ulei! .ntervine En mişcările de lateralitate şi
determină antepulsia mandi$ulei8
intervine şi En co$or'rea mandi$ulei!
MUCCX.. ;K)U=U.
.n regiunea anterolaterală a g'tului se află o serie de muşchi Dfig! 2,J, pe mai multe
planuri care, dinspre suprafaţă spre profunzime, sunt prezentaţi En ta$elul ce urmează:
Mu,cAii g'tului
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
'. Platisma,
situat imediat
su$ piele
Pe pielea din
regiunea su*
praclaviculară!
Pe pielea o*
$razului şi
pe comisura
$ucală!
Co$oară $uzele Ddispreţ,
fricăJ şi ridică pielea
g'tului!
%! facial!
+! /terno*
cleidomas*
toidian
Pe stern şi
claviculă!
Pe procesul
mas toi d!
C'nd se contractă uni*
lateral Enclină capul de
aceeaşi parte şi El roteşte
spre partea opusă8 En
contracţia $ilaterală este
flexor al capului!
%! accesor!
2! /upra*
hioidieni:
* digastric,
cu două
p'ntece unite
printr*un
tendon inter*
mediar
* stilohioi*dian
* milohioi*
dian
* geniohioi*
dian
P'ntecele
posterior Eşi are
originea pe mas
toi dă!
P'ntecele
anterior se
prinde pe
mandi$ulă!
Co$oară mandi$ula! %ervul trigemen
pt! p'ntecele
anterior şi nervul
facial pt!
p'ntecele
posterior!
Pe procesul
stiloid!
7sul hioid! &idică hioidul En
deglutiţie!
%! facial!
Pe corpul
mandi$ulei Dpe
linia milohioi*
dianăJ!
7sul hioid! Co$oară mandi$ula! %! trigemen!
Pe spina men*
tală a mandi*
$ulei!
7sul hioid! Co$oară mandi$ula şi
ridică osul hioid!
%! hipoglos!
I. .nfrahio*
idieni:
* sterno*
tiroidian
* tirohioi*dian
* sternohioi*
dian
* omohioi*
dian Dare două
p'ntece:
superior şi
inferiorJ
Pe faţa posteri*
oară a sternului
şi claviculă!
Pe osul
hioid!
Co$oară osul hioid! (nsa cervicală
formată din
nervul hipoglos
şi plexul
cervical!
Pe c'rtilagiu
tiroid!
Pe osul
hioid!
Co$oară hioidul şi ridică
laringele!
Pe manu$riul
stemal!
Pe cartilaFul
tiroid!
Co$oară laringele!
P'ntecele infe*
rior, pe margi*
nea superioară a
scapulei!
P'ntecele
superior se
prinde de
hioid!
Co$oară hioidul!
4! /caleni
Danterior,
miFlociu,
posteriorJ
Pe procesele
transverse ale
verte$relor C,*
C
-
!
Pe coasta . şi
55!
Enclină coloana verticală
de aceeaşi parte şi ridică
toracele Dm! inspiratori
accesoriJ!
Plexul cervical!
H#
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
4u2c)ii g5tului - continuare
%umele muşchiului 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
3! Muşchii
preverte$rali:
* lung al capului
* lung al g'tului
* drept anterior al
capului
Pe apofizele
transverse ale
verte$relor C
r
C
fi
!
Pe apofiza $azilară a
occipitalului!
Flexori ai
capului!
Plexul
cervical!
Pe corpurile pri*
melor verte$re şi ale
ultimelor verte$re
cervicale!
Pe tu$erculul anterior
al atlasului!
Masa laterală a
atlasului!
Pe apofiza $azilară a
osului occipital!
MUCCX.. )&U%CX.U=U.
Muşchii trunchiului se grupează En muşchii spatelui şi ai cefei, muşchii anterolaterali
ai toracelui şi muşchii anterolaterali ai a$domenului D fig! 25 şi 2+J! Musculatura
profundă a coloanei verte$rale este inervată de ramurile posterioare ale nervilor
spinali! 4u2c)ii spatelui 2i ai ceei
Muşchiul 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
5! )rapez
Dare la $ază
coloana
verte$rală şi
v'rful la
humerusJ
Pe apofizele
spinoase ale
verte$relor
cervicale şi
toracice!
Pe
claviculă,
acromion şi
spina
scapulei!
C'nd ia punct fix pe coloană
ridică umărul, c'nd ia punct
fix pe centura scapulară
fi$rele superioare Enclină
capul pe partea respectivă,
iar cele inferioare contri$uie
la căţărare!
%ervul
accesor!
+! Marele
dorsal
Dlatissimus
dorsi, cel mai
lat muşchi al
corpuluiJ
Pe procesele
spinoase ale
ultimelor 3 verte$re
toracale, ale
verte$relor lom$are
şi creasta sacrală
mediană!
Pe humerus
Dşanţul
intertu*
$ercularJ!
C'nd ia punct fix pe coloană
co$oară $raţul şi El roteşte
Enăuntru! C'nd ia punct fix
pe inserţie ridică toracele
DcăţărareJ!
Plexul
$rahial!
2! &idicător al
scapulei
Pe procesele
transverse ale
verte$relor
cervicale!
Pe unghiul
superior al
scapulei!
&idică scapula c'nd ia punct
fix pe coloană, iar c'nd ia
punct fix pe scapulă Enclină
coloana de aceeaşi parte!
Plexul
cervical şi
$rahial!
P! &om$oid Pe procesele spi*
noase ale ultimelor
verte$re cervicale şi
ale primelor
toracice!
Pe marginea
medială a
scapulei!
(propie scapula de coloană! Plexul
$rahial!
4! inţat
posterior şi
superior
Pe procesele
spinoase C
-
, ),, )
+
,
)
2
!
Pe coastele
+*4!
&idică coastele, fiind
inspirator!
%ervii
intercostali!
M! splcnius capii rsi >i ,M! splcnius ccrvicis j *
M! dinţat pos teri o rs u pe r ioj^
M! ridicător al scapulei D
J
Unghiul superior
al scapulei M! supraspinos
M! trapez
/pina scapulei
M! infraspinos
axilar medial /paţiul axilar lateral Capul lung ai iriccpsului $rahial Capul lateral al .riccpsului $rahial
rom$oid mic #erte$ra cervicală #erte$ra toracică I JOj *. rom$oid mare InNB*N*i!!N FUi!
trapez /pina scapulei *. delloic M! rotund mare
#erte$ra cervicala I
Protu$eranta occipitală externă
M. semispinal a =igamentul M! splcnius e
<S)«
'*ăscia loraco*lomnarft
*. o$lic exiern a$domim )rigonul lom$ai
Fascia fesieri #erte$ră lom$ară #
/pina iliacăk ps Js lero* superioară
M. infraspinos
*. rom$oid mu *. latissimus dorsi
`7iunci mare %.! rotund mic Coasta a #.
M! splcnius ccrvicis Fascia toraco lom$ara
M! latissimus dorsi #erte$ra toracică S.. #erte$ra lom$ară 1
`re as ta iliacă ri toiiul lom$ar
M fesier miFlociu
<i,. #'. *uşcCii posteriori ai truncCiului
4u2c)ii spatelui 2i ai ceei - continuare
*uşcCiul .ri,ine Inserţie (cţiune .nervaţie
3! Dinţat
posterior şi
in6erior
Pe procesele
spinoase
),A)
l+
şi
Pe ultimele P coaste! Co$oară coastele, fiind
expirator!
%ervii
intercos*
tali!
-! Splenius
Fal capului şi
al ,>tuluiH
Pe procesele
spinoase C
-
,
/pleniusul capului, pe
occipital şi pe
mastoidă8 spleniusul
g'tului, pe procesele
transverse ale atlasului
şi axisului!
.n contracţie $ilaterală
sunt extensori ai capului!
.n contracţie unilaterală
Enclină capul de aceeaşi
parte!
Plexul
cervical!
H%
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMI LI I
*uşcCii anterolateralO ai toracelui. In partea anterioar8 a toracelui se ,8sesc cei
doi muşcCi pectorali Fmarele şi micul pectoralH. *ai pro6und se a6l8 muşcCiul
subclavicular şi
dinţatul mare.
In spaţiile intercostale se ,8sesc muşcCii intercostali e7terni şi interni.
/a ba:a cutiei toracice se a6l8 dia6ra,ma, un muşcCi lat care separ8 cutia
toracic8 de cavitatea abdominal8, av>nd o 6aţ8 boltit8 spre torace şi o 6aţ8
concav8 spre abdomen.
Structural, dia6ra,ma are dou8 porţiuni: central8 Faponevrotic8H şi peri6eric8
Fmuscular8H. Componenta aponevrotic8 se numeşte centrul tendinos al
dia6ra,mei şi are 6orm8 de tri6oi.
4u2c)ii anterolaterali ai toracelui
*uşcCiul .ri,ine Inserţie (cţiune Inervatie
'. *arele
pectoral
(re 2 6ascicule de ori"
,ine: clavicular, pe cla"
vicul8D sternocostal, pe
6aţa anterioar8 a coas"
telor şi pe primele 3
cartilaLe costaleD abdo"
minal, pe teaca marelui
drept abdominal.
9e Cumerus
Fcreasta
marelui
tuberculH.
C>nd ia punct 6i7
pe torace apropie
braţul de torace.
C>nd ia punct 6i7
pe Cumerus inter"
vine Bn c8ţ8rate,
ridic>nd toracele.
9le7ul
braCial.
+! *icul
pectoral
9e procesul coracoid al
scapulei.
9e coastele II,
.# şi #!
)idic8 coastele şi
intervine Bn inspi"
raţie.
9le7ul
braCial.
2! Subcla"
vicular
9e 6aţa in6erioar8 a
claviculei.
9e coasta '. Coboar8 clavicula
şi intervine Bn
inspiraţie.
9le7ul
braCial.
4u2c)ii anterolaterali ai toracelui - continuare
*uşcCiul .ri,ine Inserţie (cţiune Inervatie
I. *arele
dinţat
Fdinţat
anteriorH
9e primele ',
coaste.
9e mar,inea
intern8 a scapulei.
C>nd ia punct 6i7 pe to"
race duce scapula Bnainte
şi lateral. C>nd ia punct
6i7 pe scapul8 ridic8 coas"
tele Fdeci inspiraţieH.
9le7ul
braCial.
%. Inter"
costali
e7terni
9e bu:a
e7tern8 a
mar,inilor
superioare ale
coastelor
subiacente.
9e bu:a e7tern8 a
mar,inilor supe"
rioare ale coastelor
subiacente.
Sunt ridic8tori ai coaste"
lor, deci inspiratori. .cup8
partea posterioar8 a
spaţiului intercostalD au
6ibre oblice, de sus Bn Los şi
dinapoi Bnainte.
Nervii
intercos"
tali.
3! Inter"
costali
interni
9e bu:a in"
tern8 a mar*
ginilor supe"
rioare ale
coastelor
subiacente.
9e bu:a e7tern8 a
şanţului subcostal
de pe mar,inea
in6erioar8 a coastei
supraiacente.
Sunt cobor>tori ai coaste"
lor, deci e7piratori. .cup8
partea anterioar8 a spaţiu"
lui intercostalH. (u direcţie
invers8 cu precedenţii.
Nervii
intercos"
tali
iafragma are o componentă centrală fi$roasă * centru tendinos * şi o componentă
musculară! Componenta musculară formează partea periferică a diafragmei şi prezintă
trei porţiuni:
R porţiunea lom$ară, cu originea pe primele trei verte$re lom$are, prin doi st'lpi:
drept, care este mai puternic, şi st'ng8
R porţiunea costală Eşi are originea pe ultimele şase coaste8
R porţiunea sternală, cu originea pe procesul xifoid!
iafragma este stră$ătută de o serie de formaţiuni! inspre torace spre a$domen trec:
esofagul, cu doi nervi vagi, aorta, nervii splahnici Dmare şi micJ şi lanţurile simpatice,
iar dinspre a$domen spre torace trec vena cavă inferioară şi canalul toracic!
iafragma este inervată de nervii frenici care provin din plexul cervical DCN * C
s
J!
*uşcCii anterolaterali ai abdomenului. /unt muşchi laţi! e o parte şi de alta a
liniei mediane se află muşchii drepţi a$dominali! (nterior de fiecare muşchi drept
a$dominal se află muşchiul piramidal!
M! latissimus dorsi M! dinţat anterior M! o$lic extern a$dominali ` M! intereostali externi
* M! intercostali interni CartilaFul costal S
M! o$lic extern a$dominal
#.! o$lic intern a$dominal
/pina iliaca antero*superioară
M! o$lic extern a$dominal
(T)
M! pectoral mare
!igamentul inghinal
M! dinţat anterior
)eaca m! drept a$dominal
M! o$lic extern a$dominal
=inie tendinoasă
)eaca m! drept a$dominal
an ic tendinoasă
M! drept a$dominal =inia al$ă
=inie tendinoasă
)eaca m! drept a$dominal , =inie tendinoasă
*. piramidal
Canalul inghinal
Punicului
spermatic
M! ere mas ter!
<i,. #E. *uşcCii anteriori ai truncCiului
H&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
4u2c)ii anterolaterali ai a%domenului
I 2 I
F
4
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
'! Marele
drept
a$dominal
Pe mar*
ginea
supe*
rioară a
simfizei
pu$iene!
Pe cartilaFele coastelor #,
#., #.. şi pe apendicele
xifoid al sternului!
C'nd ia punct fix pe
pu$e flexează toracele,
c'nd ia punct fix pe
torace flectează $azinul
pe torace!
%ervii in*
tercostali şi
plexul
lom$ar!
+! Piramidal Prin $aza
lui are
originea
pe pu$e!
Prin v'rful lui se insera pe
linia al$ă!
Entinde linia al$ă Do pune
En tensiuneJ!
Plexul
lom$ar!
2! 7$lic
extern
Pe faţa
externă a
ultimelor
coaste!
(ponevroza o$licului extern
are mai multe tipuri de fi$re:
* cele mai multe participă la
formarea tecii marelui
a$dominal8
* unele aFung la cresta iliacă8
* altele formează pilierii care
se insera pe pu$e!
.n contracţie unilaterală
roteşte trunchiul En partea
opusă! .ntervine şi En
expiraţie, co$or'nd
coastele Dm! expi*rator
accesorJ! C'nd ia punct
fix pe coastă flexează
$azinul pe torace!
%ervii in*
tercostali şi
plexul
lom$ar!
I. 7$lic
intern
Pe
creasta
iliacă!
Fasciculele posterioare se
insera pe marginea supe*
rioară a ultimelor coaste!
Fasciculele miFlocii for*
mează teaca marelui drept
a$dominal!
Fasciculele anterioare for*
mează cu fasciculele venite
din muşchiul trans*vers
tendonul conFunct!
.n contracţie unilaterală
roteşte toracele de
aceeaşi parte! C'nd ia
punct fix pe torace face
flexia $azinului pe
torace8 c'nd ia punct fix
pe creasta iliacă face
flexia toracelui pe $azin!
Co$oară coastele
Dmuşchi expiratorJ!
%ervii
intercostali
şi plexul
lom$ar!
4! )rans*vers
a$dominal
Pe ulti*
mele 3
cartilaFe
costale şi
pe creasta
iliacă!
Fi$rele superioare ale
aponevrozei participă la
formarea tecii marelui drept
a$dominal! Fi$rele
inferioare contri$uie la
formarea tendonului con*
Funct, Empreună cu fi$re din
muşchiul o$lic intern!
)rage coastele spre linia
mediană, str'ng'nd
toracele ca un $r'u!
Co$oară coastele
Dmuşchi expirator
accesorJ!
%ervii
intercostali
şi plexul
lom$ar!
3! Pătrat
lom$ar
Pe
creasta
iliacă!
Pe coasta S..! C'nd ia punct fix pe
creasta iliacă Enclină
coloana lom$ară! Co*
$oară coastele, fiind
expirator! Contri$uie la
menţinerea trunchiului En
rectitudine!
Plexul
lom$ar!
4u2c)ii anterolaterali ai a%domenului - continuare
Numele
muşcCiului
.ri,ine .nserţie (cţiune .nervaţie
-! Psoas Pe corpurile verte$relor Pe trohanterul Flexi a coapsei pe Plexul
toracale! /e uneşte cu mic! $azin! lom$ar!
muşchiul iliac şi formează
muşchiul psoas*iliac!
=ateral de muşchii drepţi a$dominali se află muşchii o$lic extern, o$lic intern şi
transvers al a$domenului! )oţi aceşti 2 muşchi laterali sunt cărnoşi En partea
posterioară, iar anterior se continuă cu aponevroze care formează teaca dreptului
a$dominal, ce acoperă muşchiul omonim şi muşchiul piramidal! Prin Entretăierea
fi$relor aponevrozelor muşchilor laterali se formează pe linia mediană, Entre cei +
drepţi a$dominali * linia al$ă Drafeu tendinosJ! .n partea posterioară a a$domenului se
află muşchiul psoas şi pătrat lom$ar!
(cţiunea muşcCilor abdominali. .n totalitate, muşchii a$domenului au o acţiune
asupra coloanei verte$rale şi o acţiune de presă a$dominală!
*cţiunea asupra coloanei6 muşchii a$dominali, En special muşchii drepţi, contri$uie
Empreună cu muşchii Fgea$urilor verte$rale şi cu muşchii pătraţi ai lom$e*lor la
menţinerea En rectitudine a coloanei verte$rale!
*cţiunea de presă a%dominală6 muşchii a$domenului formează o centură contractilă,
rolul principal revenind muşchiului transvers! Prin tonicitatea lor, contri$uie la fixarea
organelor a$dominale! C'nd se contractă activ, comprimă aceste organe şi determină
Bo presă a$dominalăB ce intervine En acte fiziologice precum: expiraţia, micţiunea,
defecaţia, expulzia fătului! Presiunea a$dominală intervine şi En vomă!
MUCCX.. M6M"&6=7&
*uşcCii membrului superior
/unt grupaţi En muşchi ai: umărului, $raţului, ante$raţului şi m'inii Dfig! 22 * 2-J!
4u2c)ii umărului
Numele
muşcCiului
.ri,ine Inserţie (cţiune .nervaţie
'. Deltoid
Dcel mai
voluminos
dintre muş*
chii umă*
ruluiJ
Pe claviculă Dfascicul
anteriorJ, pe
acromion Dfascicul
miFlociuJ şi pe spina
scapulei Dfasciculul
posteriorJ!
Pe
tu$erozitatea
deltoi*diană
de pe corpul
humerusului!
Fasciculele anterioare
proiectează $raţul Enainte,
fasciculele posterioare
proiectează $raţul Enapoi!
Contracţia sinergică a celor
trei fascicule duce $raţul p'nă
la orizontală Da$ducţieJ!
Plexul
$rahial!
+! Supra"
spinos
.n fosa supraspi*
noasă de pe faţa
posterioară a
scapulei!
Pe tu$erculul
mare al
humerusului!
6ste a$ductor al $raţului,
aFut'nd m! deltoid En acţiunea
sa de a$ducţie!
Plexul
$rahial!
2! In6ra"
spinos
.n fosa infraspi*noasă
de pe faţa posterioară
a scapulei!
Pe tu$erculul
mare al
humerusului!
Face rotaţia En afară a
humerusului!
Plexul
$rahial!
H+
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
4u2c)ii umărului - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
P! &otund
mic
Pe marginea laterală a
scapulei!
Pe tu$erculul
mare al hume*
rusului!
Face rotaţia En afară a
humerusului!
Plexul
$rahial!
4! &otund
mare
Pe marginea laterală a
scapulei, su$
precedentul!
Pe tu$erculul
mic al hume*
rusului şi creasta
lui!
Face rotaţia Enăuntru a
$raţului şi apropie $raţul
de corp DadductorJ!
Plexul
$rahial!
3! /u$*
scapular
.n fosa su$scapu*lară
de pe faţa anterioară a
scapulei!
Pe tu$erculul
mic al hume*
rusului!
Face rotaţia Enăuntru a
$raţului şi adducţia lui!
Plexul
$rahial!
4u2c)ii regiunii anterioare a %raţului
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
'. "iceps
$rahial
(re două origini: pe
procesul coracoid al
scapulei şi pe un tu*
$ercul situat deasupra
cavităţii glenoidale a
scapulei!
Pe tu$erozitatea
radiusului!
Flexează ante$raţul pe
$raţ, face mişcarea de
supinaţie! (supra $ra*
ţului este adductor!
Plexul
$rahial!
+! Coraco*
$rahial
Pe procesul coracoid al
scapulei!
Pe corpul hu*
merusului Dfaţa lui
medialăJ!
Proiectează Enainte $raţul
şi El apropie de trunchi
DadductorJ!
Plexul
$rahial!
2! "rahial Pe corpul humerusului,
su$ tu$erozitatea
deltoidiană!
Pe procesul
coronoid al ulnei!
Flexor puternic al
ante$raţului pe $raţ!
Plexul
$rahial!
4u2c)ii regiunii posterioare a %raţului
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
)riceps
$rahial
(re trei capete de origine: unul se
prinde pe un tu$ercul situat su$
cavitatea glenoidă a scapulei, celelalte
două pe faţa posterioară a
humerusului, de o parte şi de alta a
şanţului de torsiune!
Pe
olecran!
6xtensor al
$raţului!
Plexul
$rahial!
4u2c)ii regiunii anterioare a ante%raţului
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
&otund
pronator
Prin capătul humeral pe
epicondilul medial al
humerusului, iar prin capătul
ulnar pe procesul coronoid
al ulnei!
Pe faţa laterală
a radiusului!
Face mişcarea de
pronaţie a m'inii!
6ste un flexor al
ante$raţului pe $raţ!
Plexul
$rahial!
*. siipraspinos Clavicula c *, trape:
*. pectoral marc *. deltoid
* biceps braCial
*. braCic
Capul lateral al m! triceps braCial
*. braCio"radial *. e7tensor lun, radial al carpului
Fig! 22! Muşchii umărului şi ai $raţului
endonul ni. triceps braCial .lecraniul
<ascia
anlcbraCiala *. e7tensor scurt radial al carpului
4u2c)ii regiunii anterioare a ante%raţului - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
+! Flexor
radial al
carpului
Pe epicondilul medial al
humerusului!
Pe $aza
metacar*
pianului ..!
/la$ flexor al ante*
$raţului pe $raţ şi al
m'inii pe ante$raţ! /la$
a$ductor al m'inii Do
duce En afarăJ!
Plexul
$rahial!
2! Palmar
lung
Pe epicondilul medial al
humerusului!
Pe aponevro*
za palmară!
/la$ flexor al m'inii şi
ante$raţului!
Plexul
$rahial!
H8
ANATOMIA şi FIZIOLOGIA OMULUI
Capul mediai al muşchiului .riceps $rahial
Mm! flexori ante$rahiali superfEcia
M! palmar lung
M! flexor radial al carpului
M!glexbi superficial
al degetelor
)endonul m! palmaf .un
)endonul m! flexorH radiai al carpuluiFu
M! $iceps $rahial M! $rahial
)endonul
m
Capul medial LLlplQ al ni! triceps FIJ. /eptul
muşchiului intermuscular $iceps $rahial medial
%`i! $rahioradial
M! Dlesor supertvcial il degetelor Pendonul m! $rahioradial
M! flexor lung al! poli celui
UKF\l. $rahial
)endonulm! $rahial RM! $rahioradial M! supinau
M!, flexor ulnar al carpului
M! palmar
lune
M! flexor radial al carpului M! flexor supertvcial
al degetelor
)end! m! flexor_?6 i ulnar al carpului )cnd! ra! palmar lung ţ )cnd! ra! flexor radiai al carpului_
BrlS ursa $icipito*
radială F )end! m!
$icipital w#i! extensor radial al carpulu\ M! rotund pronator
Capul radial al ni! flexor superficial al degetelor
M! a$ductor lune al policelui
M! flexor lung . policelui l`end, in! $rahioradial
"
Fig! 2P! (nte$raţ, faţa anterioară: ( * plan superficial8 " * plan profund
4u2c)ii regiunii anterioare a ante%raţului - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
P! Flexor ulnar
al carpului
Prin capătul ulnar se
insera pe epicondilul
medial al
humerusului, iar prin
capătul ulnar pe ol
ecran!
Pe osul pisiform! Flexor al m'inii!
Face şi a$ducţia
m'inii Do duce
EnăuntruJ!
Plexul
$rahial!
Fig! 35. Antebraţ, faţa posterioară
M. brani
M.niti
* extensor lung radiat t= carpului
*. extensor scurt 1 radial al carpului
Fasci an te $ra h i ala
M. exiensc ante$rahi8 auperfic
M. a$ductor lunii al policeliu
M. extensor scurt ai po licei ui
)end! ni! extensor radial al carpi du
/eptul intcrmuseular $rahial lateral Capul medial al m! triceps $rahial
Tend. m. triceps
6picondilul
lateral 7lecraniu
M. anconeu
M flexor ulnar al carpului
" *. extensor al degetelor M! extensor utnar
al carpului
*. extensor al
degetului mic
* extensor al degetelor rend! m! ext! ulnarai carpului
.
4u2c)ii regiunii anterioare a ante%raţului * continuare
%umele 7rigine muşchiului 8 .nserţie (cţiune .nerva*
tie
4! Flexor
superficial
al degetelor
Capătul humero*
ulnar are originea pe
epicondilul medial al
humerusului şi pe
procesul coronoid al
ulnei! Corpul
muscular se continuă
cu patru tendoane,
destinate degetelor 55
* #!
Pe falanga medie a degetelor
II, III, I-, -. Fiecare tendon al
flexorului superficial al
degetelor se Emparte En c'te
două fascicule care se prind
de falanga medie a degetelor
55,111, I- şi -. Printre cele
două fascicule trec tendoanele
flexorului profund al
degetelor!
Flexează falanga
medie pe cea
proximală,
degetele pe
m'nă, mana pe
ante$raţ şi an*
te$raţul pe $raţ!
6ste şi adductor
al m'inii!
Plexul
$rahial!
"##
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
4u2c)ii regiunii anterioare a ante%raţului - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
3! Flexor
profund al
degetelor
Pe faţa anterioară a
ulnei şi pe mem$rana
interosoasă a
ante$raţului! Corpul
muscular se continuă
cu patru tendoane
pentru degetele .. * #!
Fiecare tendon al
degetelor ..* # trece
printre tendoanele
flexorului superficial al
degetelor şi se insera
pe falanga distală!
Flectează falanga
distală pe cea medie,
media pe proximală,
degetele pe m'nă şi
m'na pe ante$raţ!
6ste şi adductor al
m'inii!
Plexul
$rahial!
-! Flexo*rul
lung al
policelui
Pe faţa anterioară a
radiusului şi pe
mem$rana inter*
osoasă!
Pe falanga distală a
policelui!
Flectează falanga
distală pe cea pro*
ximală, policele pe
ante$raţ! 6ste uşor
a$ductor!
Plexul
$rahial!
1! Pătratul
pronator
Pe faţa anterioară a
ulnei, En porţiutiea sa
distală!
Pe faţa anterioară a
radiusului, En porţiunea
sa distală!
etermină poziţia
m'inii!
Plexul
$rahial!
4u2c)ii regiunii posterioare a ante%raţului
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
5! 6xtensor al
degetelor
Pe epicondilul la*
teral al humeru*
sului! Corpul
muscular se Emparte
En patru tendoane
pentru degetele .. *
#! Fiecare tendon
are trei ramuri
aponevrotice!
&amura apone*
vrotică mediană
se prinde pe fa*
langa medie a
degetelor .. * #,
iar ramurile apo*
nevrotice laterale
pe falanga distală
de la aceleaşi
degete!
6xtensor al falangei
distale pe cea medie,
al falangei medii pe
falanga proximală, al
degetelor pe
metacarp şi al m'inii
pe ante$raţ! 6ste şi
adductor al m'inii!
Plexul
$rahial!
+! 6xtensor al
degetului mic
Pe epicondilul
lateral al hume*
rusului!
Pe ultimele două
falange ale
degetului mic!
6ste extensor al
degetului mic şi al
m'inii!
Plexul
$rahial!
2! 6xtensor
ulnar al dege*
tului mic
Capătul humeral se
insera pe con*dilul
lateral al
humerusului, iar
capătul ulnar pe
marginea posteri*
oară a ulnei!
Pe $aza meta*
carpianului #!
Face extensia m'inii
şi a$ducţia ei!
Plexul
$rahial!
P! (nconeu Pe condilul lateral
al humerusului!
Pe faţa posterioară
a extremităţii
superioare a ulnei!
6xtensor al
ante$raţului!
Plexul
$rahial!
4u2c)ii regiunii posterioare a ante%raţului - continuare
Numele
muşcCiului
.ri,ine .nserţie (cţiune .nervatie
4! (bductor
lun, al poli"
celui
Pe faţa posterioară a ulnei,
a radiusului şi a
mem$ranei interosoase!
Pe falanga
proximală a
policelui!
($ductor al
policelui şi al
m'inii!
Plexul
$rahial!
3! 07tensor
scurt al poli"
celui
Pe faţa posterioară a ulnei,
a radiusului şi a
mem$ranei interosoase!
Pe falanga distală a
policelui!
6xtensor şi
a$ductor al
policelui!
Plexul
$rahial!
-! 07tensor
lun, al poli"
celui
Pe mem$rana inter*osoasă
şi pe faţa posterioară a
ulnei!
Pe falanga distală a
policelui!
6xtensor şi
a$ductor al
policelui!
Plexul
$rahial!
1! 07tensorul
de,etului ..
Finde7H
Pe mem$rana inter*osoasă
a humerusului, En
porţiunea ei distală,
deasupra epicondilului
lateral!
/e alătură ten*
donului exten*
sorului comun al
degetelor destinat
indexului!
6xtensor al
indexului!
Participă şi la
extensia
m'inii!
Plexul
$rahial!
4u2c)ii regiunii laterale a ante%raţului
Numele
muşcCiului
.ri,ine Inserţie (cţiune .nervatie
5! BraCiora"
dial
Pe marginea late*rală
a humerusului, En
porţiunea ei distală,
deasupra epi*
condilului lateral!
Pe procesul
stiloid al
radiusului!
Flexor al ante$raţului pe
$raţ! 6ste supinator
numai c'nd ante$raţul
este En pronaţie şi pro*
nator c'nd ante$raţul
este En supinaţie!
Plexul
$rahial!
+! /un, e7"
tensor radial
al carpului
Pe marginea laterală
a humerusului, En
porţiunea ei distală,
deasupra epicon*
dilului lateral!
Pe cel de al
..*lea meta*
carpian!
6xtensor şi a$ductor al
m'inii! 6ste flexor al
ante$raţului pe $raţ!
Plexul
$rahial!
2! Scurt e7"
tensor radial
al
carpului
Pe epicondilul lateral
al humerusului!
Pe cel de al
..*lea meta*
carpi an!
6xtensor şi a$ductor al
m'inii! 6ste şi flexor al
ante$raţului pe $raţ!
Plexul
$rahial!
P! Supinator Pe extremitatea
proximală a ulnei,
su$ incizura radiala!
Pe faţa la*
terală a
radiusului!
Cel mai puternic supi*
nator al ante$raţului şi
m'inii!
Plexul
$rahial!
M'na posedă un aparat muscular complex şi are muşchi numai pe faţa sa palmară şi En
spaţiile interosoase! Muşchii m'inii sunt grupaţi En trei regiuni! .! &egiunea laterală
cuprinde muşchi care deservesc degetul mare D policele J şi anume: m! a$ductor al
policelui, m! opozant al policelui, m! scurt al policelui şi m! adductor al policelui!
(cţiunea acestor muşchi este indicată de denumirea lor! +! &egiunea medială conţine
m! flexor scurt al degetului mic DinelarJ, m! a$ductor al degetului mic şi m! opozant
degetului mic! 2! &egiunea miFlocie cuprinde muşchii lom$ricali şi interosoşi!
"#%
ANATOM>A Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
)eaca sinovială a] lendonului m! flexor ]! lung al policelui
M! a$cluctor scurt al policelui
M! opozant al policelui
)eaca sinovială comună a mm! flexori
M! opo>ani al degetului mic M! a$ductor al degetului mic
)eaca sinovială a? lendonului m! flexor radiaq )eaca sinovială a tendonului m! a$ductor>` lung al policelui
)eaca sinovială a m! flexor lung ai policelui
]<i,. #$. *>na, 6aţa anterioar8, plan super6icial
eiinaculul flexorilor
)endonul m! flexor ulnar
)eaca sinovială comună a mm! flexori
*uşcCii lombricali sunt ane7aţi tendoanelor muşcCiului 6le7or pro6und al
de,etelor şi se notea:8 dinspre police spre de,etul mic cu ci6rele . * -. 0i 6le7ea:8
prima 6alan,8 Fpro7imal8H şi e7tind pe celelalte dou8 Fmedie şi distal8H. *uşcCii
interosoşi ocup8 spaţiile dintre metacarpiene şi sunt unii palmari, alţii dorsali
F6i,. #$, #H.
*uşcCii interosoşi 6lectea:8 toţi 6alan,a pro7imal8 şi e7tind 6alan,a medie şi
distal8D Bn plus, interosoşii palmari apropie de,etele de a7ul m>inii, iar cei dorsali
Bndep8rtea:8 de,etele de a7ul m>inii.
*uşcCii membrului in6erior
/a membrul in6erior vom descrie muşcCii ba:inului, muşcCii coapsei, muşcCii
,ambei şi muşcCii piciorului F6i,. #! " I&H.
)end! ra! flexor profundN
m
?
)endonul m! flexor I profund al degetelor
Partea Encrucişată a tecii fi$roase
Partea orizontală a tecii fi$roase
Mm! interosoşi palmari
)end! m! flexor superficial
Mm! lom$ricali ] .#! .ll, II si l
M! opozant al ! degetului m ic-A M! flexoi al degetului mic
rendoanele mm! flexori I superficiali ai degetelorkp
)eaca m! flexor . L" lung al policelui S i^"]F! adductor al policelui, capul transvers
i#l! flexor scurt al policelui M! a$ductor scurt al! policelui M! opozant al policelui
)eaca tendinoasă a m! flexor radici_ al carpului
)endonul m! palmar lung
&etinaculul flexorilor osera radiala
Fig! 2-! M'na, faţa anterioară, plan profund
4u2c)ii anteriori ai %azinului
Numele
muşcCiului
.ri,ine Inserţie (cţiune .nerva*
ţie
Ileopsoas, format
din muşcCiul
psoas şi muşcCiul
iliac
.n fosa
iliacă!
Pe
trohan*
terul mic!
Flexor al coapsei pe $azin c'nd Eşi ia
punct fix pe origine şi flexor al $azinului
pe coapsă c'nd Eşi ia punct fix pe inserţie!
.n contracţie unilaterală Enclină trunchiul
de aceeaşi parte!
Plexul
lom$ar!
4u2c)ii posteriori ai %azinului
Numele
muşcCiului
.ri,ine Inserţie (cţiune .nerva*
ţie
'. *uşcCii 6esieri "
6esier mare Dcel
mai superficial şi
cel mai voluminosJ
Pe aripa ili*
acă, Enapoia
liniei fesiere
posterioare!
Pe faţa posterioară
a trohan*terului
mare!
6xtensor al coapsei8 Em*
preună cu ceilalţi muşchi
fesieri, intervine En
menţinerea poziţiei de
verticalitate a corpului!
Plexul
sacral!
"#&
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
4u2c)ii posteriori ai %azinului - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nerva*
ţie
* fesier miFlociu
* fesier mic
Pe aripa iliacă,
Entre linia
fesieră
posterioară şi
anterioară!
Pe faţa laterală a
trohanterului mare!
(u acţiune comună!
Fi$rele posterioare ale
celor doi muşchi au
acţiune de extensie şi
rotaţie En
Plexul
sacral!
Pe aripa iliacă,
Enaintea liniei
fesiere
anterioare!
Faţa anterioară a tro*
hanterului mare!
afară a coapsei, En timp
ce fi$rele anterioare au
acţiune de flexie şi
rotaţie Enăuntru a
coapsei!
Plexul
sacral!
+! 7$turator
extern
Pe cadmi ex*
tern al găurii
o$turate şi pe
mem$rana
o$turatorie!
.n fosa trohanterică! &otator En afară al
coapsei!
Plexul
lom$ar!
2! 7$turator intern Pe cadmi in*
tern al găurii
o$turate şi pe
mem$rana
o$turatorie!
Pe faţa medială a
trohanterului mare!
&otator En afară al
coapsei!
Plexul
lom$ar!
P! Piriform
Dformă triun*
ghiulară cu $aza la
osul sacru şi
v'rful pe tro*
hanterul mareJ!
Faţa anterioară
a sacrului, En
vecinătatea
găurilor
sacrale!
Pe v'rful trohanterului
mare!
&otator En afară şi
a$ductor al coapsei!
Plexul
sacral!
4! Muşchii gemeni
* gemen superior
* gemen inferior
Pe spina
ischiatica! Pe
tu$erozitatea
ischiatica!
Empreună cu o$tura*
torul intern, pe faţa
medială a trohanterului
mare!
(ceeaşi acţiune ca
muşchiul o$turator
intern!
Plexul
sacral!
3! )ensor al fasciei
lata
Pe spina iliacă
antero*
superioară
Dcreasta
iliacăJ!
Pe tractul ilioti$ial,
formaţiune fi$roasă a
fasciei coapsei, care, En
sus, se insera pe coxal,
iar En Fos pe condilul
lateral al ti$iei şi pe
capul fi$ulei!
Flexor şi a$ductor al
coapsei!
Plexul
sacral!
-! Pătrat femural Pe tu$erozi*
tatea
ischiatica!
Pe creasta intertro*
hanterică!
&otator En afară al
coapsei!
Plexul
lom$ar!
/pina ili activ ant! s u p
M! ten soi al fasciei lata
#erte$ra lom$ară # Promonlorium M! pi ri for ni =ig! inghinal M! o$turator
intern Cre asta pec l i ' ' e e M! pec t!meu
)u$erculul
Creasta iliaca Fascia fesieră
"ursa
sinoviaia su$cutan' a spi nei iliace post! sup!
z
"ursa sinoviaia su$cutană sacralei #.! fesier mart
l
"ursa coccigi ană su$cutană
M! aci duc tor mare =inia aspră .nterlinia lendinoas
M! gracilis M! $iceps femural, capul scurt *. seinitendinos
M! $iceps femural capul lung
M! semimem$rant
%! ti$ial
M! croitor (! şi v! popii tec
)end, m
semi me m$ranos !#.! plantari: #! safenă mic
#1. gasiroenemian, capul mediai
M! nasirocnemian capul lateral
<i,. #!. Coaps8: st>n,a " 6aţa posterioar8 dreapta " 6aţa anterioar8
"#+
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
4u2c)ii coapsei, regiunea anterioară
*uşcCiul .ri,ine Inserţie (cţiune Inervaţie
'. Croitor Dcel
mai lung muşchi
al corpuluiJ
/pina iliacă ante roşu
peri oară!
Pe faţa medială
a ti$iei, su$
condilul medial!
Flexor al coapsei pe
$azin şi al gam$ei
pe coapsă!
Plexul
lom$ar!
E. Cvadriceps
Dare patru capete
de origineJ
a! -astul lateral, pe
faţa laterală a femurului
şi $uza externă a liniei
aspre!
$! -astul medial, pe faţa
medială a femurului şi pe
$uza internă a liniei
aspre!
c! -astul intermediar,
pe faţa anterioară a
femurului!
d! Dreptul 6emural, pe
$azin!
Pe $aza şi
marginile
rotulei!
6xtensor al gam$ei
pe coapsă!
Plexul
lom$ar!
4u2c)ii coapsei, regiunea posterioară
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
5! "iceps
femural
Capătul lung pe
tu$erozitatea
ischiatica8 capă*
tul scurt, pe linia
aspră!
Pe capul fi $ulei! 6xtensor al coapsei,
flexor al ge*
nunchiului ţi rotator
En afară al gam$ei!
Plexul
sacral!
+! /emi*
mem$ranos
Pe tu$erozitatea
ischiatica!
)endonul direct, pe faţa
posterioară a condilului
medial al ti$iei, tendonul
recurent merge En sus şi
lateral, tendonul reflectat
ocoleşte condilul medial al
ti$iei!
6xtensor al coapsei
şi flexor al
genunchilor!
&otator Enăuntru al
gam$ei!
Plexul
sacral!
2! /emiten*
dEnos Dsituat
superficial de
precedentulJ
Pe tu$erozitatea
ischiatica!
Pe faţa medială a ti$iei,
su$ condilul medial!
6xtensor al coapsei
şi flexor al
genunchiului!
&otator Enăuntru al
gam$ei!
Plexul
sacral!
4u2c)ii coapsei, regiunea medială
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
'. Pectineu Pe creasta pee
lineala de pe
osul pu$is!
Pe linia de tri*
furcare miFlocie a
liniei aspre!
Flexor al coapsei şi uşor
adductor al coapsei!
Plexul
lom$ar!
4u2c)ii coapsei, regiunea medială - continuare
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
+! (dductor
lung
Pe osul pu$is,
su$ tu$erculul
pu$ic!
Pe interstiţiul liniei
aspre!
Flexor al coapsei, adductor
al coapsei şi rotator En afară!
Plexul
lom$ar!
2! (dductor
scurt
Pe ramura
ischiopu$iană!
Pe interstiţiul liniei
aspre!
6ste adductor al coapsei,
flexor al coapsei şi rotator En
afară!
Plexul
lom$ar!
I. (dductor
mare
Pe ramura
ischiopu$iană şi
tu$erozitatea
ischiatica!
Pe interstiţiul liniei
aspre şi pe condilul
medial al femurului!
6ste cel mai puternic ad*
ductor al coapsei! atorită
inserţiei pe tu$erozitatea
ischiatica, este extensor al
coapsei! 6ste şi rotator En
afară al coapsei!
Plexul
lom$ar!
4! ;racilis Pe ramura
ischiopu$iană!
Pe faţa medială a
ti$iei, su$ condilul
medial!
(dductor al coapsei, flexor
al gam$ei şi rotator medial
al gam$ei!
Plexul
sacral!
Mu,cAii gam8eiM regiunea anterioar;
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
5! )i$ialul
anterior
Pe condilul lateral al ti$iei,
faţa laterală a ti$iei şi
mem$rana interosoasă!
. cuneiform şi .
metatarsian!
Flexor dorsal al pi*
ciorului şi supinator
al piciorului!
Plexul
sacral!
+! 6xtensor
lung al
halucelui
Faţa medială a fi$ulei şi pe
mem$rana interosoasă!
( doua falangă
a halucelui!
6xtensor al halucelui
şi flexor dorsal al
piciorului!
Plexul
sacral!
2! 6xtensor
lung al
degetelor
Faţa medială a fi$ulei şi
mem$rana interosoasă8 se
Emparte En patru tendoane,
pentru degetele .. * #!
Fiecare tendon se Emparte
Entr*un fascicul miFlociu şi
două marginale!
Fasciculul
miFlociu se
insera pe a ..*a
falangă, iar cele
două marginale
pe a treia
falangă!
6xtensor al degetelor
.. * # şi flexor dorsal
al piciorului! 6ste şi
pronator al piciorului!
Plexul
sacral!
Mu,cAii gam8eiM regiunea lateral;
%umele
muşchiului
7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
'. Peronier
lung
Pe capul fi$ulei,
pe faţa laterală a
fi$ulei!
/tră$ate planta şi se
insera pe . metatarsian şi
pe . cuneiform!
Pronator al piciorului
şi extensor al
piciorului! /usţine
$olta piciorului!
Plexul
sacral!
+! Peronier
scurt
Pe faţa laterală a
fi$ulei!
Metatarsi anul #! Pronator şi flexor
plantar al piciorului
DextensorJ!
Plexul
sacral!
"#8
\ \ \ l o\ t I I f i FIZIOLOGI \ OM.I .I
<i,. #9. Muşchii membrului in6erior
mm. extensori lungi ai dcccteUi6
4u2c)ii gam%ei, regiunea !oterioar;
Numele
muşcCiului 1.
=a*ro"i
minian
.ri,ine Inserţie (cţiune Inerva"
ţie
Cap8tul lateral pe condilul
lateral 6emural, cap8tul
medial pe condilul 6emural
medial.
(ceşti muşcCi 6ormea:8
Bmpreun8 cu solea"rul
tricepsul sural, care se
continu8 cu tendonul
lui (Cile, ce se inseri pe
tubero:itatea
calcaneului.
4ricepsul
sural este
e7tensor,
supinator şi
adductor al
piciorului.
9le7ul
sacral.
$. Solar 9e linia solearului de pe
ubie. pe capul şi 6aţa
posierioar> a 6ibulei.
)end! m. ti$ial anterior M! extensor lung a_ halucelui M! extensor lung 8 degetelor si m! peronier M.
&etinaculum mm ex Den sori inferiori
)end! m! peron iei: scurt
&etinaculum mm! peronieri inferioi M! extensor scurt al degetelor )end! m! peronier X.
`endoanelc rn! cxtcnsoi lunsr al degetelor
)end! m! extensor scurt al halucelui
<i,. I&. 9lanta
(ponevrozcle dorsale a degetelor
Mm! in rerososi dorsali
&etinaculum mm! extensori inferiori
)end! m! ti$ial anterior )end! in. extensor lung al halucelui
M! extensor scurt
al halucelui
4u2c)ii gam%ei, regiunea posterioară * continuare
Numele
muşcCiului
.ri,ine .nserţie (cţiune .ner*
vatie
#. 9opliteu Pe condilul lateral al
femurului!
easupra liniei
solearului
Flexia gam$ei pe coapsă şi
roteşte Enăuntru gam$a!
Plexul
sacral!
I. <le7or
lun, al
de,etelor
Pe faţa posterioară a
ti$iei!
Pe falanga a ...
ka a degetelor
.. * #!
Flexor al degetelor, extensor
şi supinator al piciorului!
%. 4ibial
posterior
Pe faţa posterioară a
ti$iei şi fi$ulei, c't şi
pe mem$rana
interosoasă!
Pe tu$erozitatea
osului navicular!
6xtensor, adductor şi
supinator al piciorului!
$. <le7or
lun, al
Calucelui
Faţa posterioară a
fi$ulei şi mem$rana
interosoasă!
( X*a falangă a
halucelui!
Flexor al halucelui, extensor,
adductor şi supinator al
piciorului!
""#
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
Muşchii piciorului, spre deose$ire de cei ai m'inii, unde toţi sunt exclusiv palmari,
sunt aşezaţi at't pe faţa dorsală, c't şi pe faţa plantară! Pe faţa dorsală se află doi
muşchi scurţi: muşchiul extensor scurt al degetelor, care se termină prin patru
tendoane pentru degetele .. * #, şi muşchiul extensor scurt al halucelui! 6i fac extensia
degetelor!
Muşchii plantari sunt aşezaţi En trei grupe: grupul medial, grupul miFlociu şi grupul
lateral! ;rupul medial cuprinde muşchi destinaţi halucelui, şi anume: muşchiul
a$ductor al halucelui, muşchiul flexor scurt al halucelui şi muşchiul adductor al
halucelui, a căror acţiune este indicată de Ensuşi numele muşchiului! ;rupul lateral
este format din doi muşchi destinaţi degetului mic: muşchiul a$ductor al degetului mic
şi muşchiul scurt flexor al degetului mic! Muşchii grupului miFlociu sunt mai
numeroşi şi sunt aşezaţi pe mai multe planuri! En planul superficial se află muşchiul
scurt flexor al degetelor! .n planul miFlociu se află muşchiul pătrat plantar şi muşchii
lom$ricali care se insera pe cele patru tendoane ale muşchiului flexor lung al degetelor
situate şi ele En planul miFlociu! .n stratul profund se află muşchii interosoşi, plantari şi
dorsali! Muşchii interosoşi fac flexia primei falange! (cţiunea de extensie a ultimelor
două falange este redusă!
<IAI./.=I( SIS40*+/+I *+SC+/()
Muşchii reprezintă efectori importanţi ai organismului! En funcţie de aspectul lor la
microscopul optic, fi$rele musculare sunt de două tipuri: 5! striate Dinclud fi$rele
scheletice şi miocardice, caracteriz'ndu*se prin prezenţa unei alternanţe de $enzi
luminoase cu EntunecateJ8 +! netede Dfără caracteristici de prezentareJ!
Muşchii scheletici asigură tonusul, postura, echili$ruq, mimica şi mişcările voluntare!
Muşchiul cardiac asigură activitatea de pompă ritmică a inimii! Muşchii netezi asigură
$una funcţionare a circulaţiei, motilitatea digestivă şi excretorie, acomodarea vederii,
naşterea, alăptarea etc! Componenta efectorie a reflexelor somatice de tonus, postură,
echili$ru şi redresare, precum şi a activităţii motorii voluntare, a expresiei stărilor
afectiv emoţionale şi lim$aFului o reprezintă muşchiul striat somatic! Componenta
efectorie a reflexelor vegetative motorii o reprezintă musculatura netedă! .ndiferent de
particularităţile morfologice şi de rolul lor specific, toţi muşchii se caracterizează prin
proprietatea de a transforma energia chimică En energie mecanică! (ceastă
transformare are loc la nivelul sarcomerului, cu un randament de 2, * P,Z! Muşchii
scheletici reprezintă aproximativ P,Z din masa organismului, iar muşchii netezi şi
miocardul Encă 5,Z!
C.*9.AIPI( BI.CTI*ICX ( *+\CTI+/+I
Muşchii conţin 1,Z apă şi +,Z su$stanţe solide, organice şi anorganice!
/u$stanţele organice! Cele mai importante sunt proteinele şi su$stanţele energetice!
Proteinele sunt localizate En miofi$rile şi sarcoplasma! Proteinele de la nivelul
miofi$rilelor formează sarcomere! Unele sunt proteine contractile Dactina, miozinaJ,
altele au rol reglator Dtroponina, tropomiozinaJ! Proteinele citoplasmatice sunt
reprezentate de enzime, mioglo$ină Dcu structură şi roluri asemănătoare cu ale
hemoglo$inei din eritrociteJ şi calmodulină!
/u$stanţele energetice ale muşchiului sunt glucidele, lipidele şi su$stanţele
macroergice! ;lucidele se află su$ formă de polimer al glucozei, glicogenul, depozitat
ca incluziuni En sarcoplasmă! Prin glicogenoliză, din glicogen se eli$erează molecule
de glucoza ce sunt meta$olizate pe loc, furniz'nd energia necesară refacerii
moleculelor macroergice! =ipidele musculare se află su$ formă de incluziuni
citoplasmatice de trigliceride, fiind şi ele sursă de energie! Moleculele macroergice
sunt adenozintrifosfatul D()PJ şi creatinfosfatul DCPJ! ()P furnizează direct energia
necesară contracţiei, iar CP asigură refacerea moleculelor de ()P!
/u$stanţele anorganice! /unt, ca şi En cazul altor celule, sărurile minerale: cloruri,
$icar$onaţi, sulfaţi, fosfaţi de sodiu, potasiu, calciu, magneziu!
9).9)I04XPI/0 *+\CTI/.)
Contractilitatea este proprietatea specifică muşchiului şi reprezintă capacitatea de a
dezvolta tensiune Entre capetele sale sau de a se scurta! C'nd muşchiul se contractă
fără sarcină, el se scurtează cu viteză maximă fără tensiune! C'nd se contractă cu o
sarcină mai mare dec't forţa sa, atunci el dezvoltă o tensiune maximă, fără scurtare!
"aza anatomică a contractilităţii este sarcomerul, iar $aza moleculară o constituie
proteinele contractile!
6xcita$ilitatea se datorează proprietăţilor mem$ranei celulare Dpermea$ilitate
selectivă, conductanţă ionică, polarizare electrică, pompe ioniceJ! Muşchii răspund la
un stimul printr*un potenţial de acţiune propagat, urmat de contracţia caracteristică!
.ntre manifestarea electrică de la nivelul mem$ranei fi$rei musculare şi fenomenele
mecanice de la nivelul sarcomerului se produce un lanţ de reacţii fizico*chimice,
numit cuplaF excitaţie*contracţie!
6xtensi$ilitatea este proprietatea muşchiului de a se alungi pasiv su$ acţiunea unei
forţe exterioare! /u$stratul anatomic al extensi$ilităţii El reprezintă fi$rele conFunctive
şi elastice din muşchi!
6lasticitatea este proprietatea specifică muşchilor de a se deforma su$ acţiunea unei
forţe şi de a reveni pasiv la forma de repaus c'nd forţa a Encetat să acţioneze! "aza
anatomică a acestei proprietăţi o reprezintă fi$rele elastice din structura
perimisiumului! 6lasticitatea Foacă un rol foarte mare la muşchii ce prestează lucru
mecanic, mai ales atunci c'nd tre$uie Envinsă inerţia! .nterpunerea unei structuri
elastice Entre forţă DmuşchiulJ şi rezistenţă Do$iectul ce tre$uie deplasatJ amortizează
creşterile prea mari de tensiune En muşchi şi asigură deplasarea continuă, uniformă, a
o$iectului!
)onusul muscular este o stare de tensiune permanentă, caracteristică muşchilor ce au
inervatie motorie somatică şi senzitivă intacte! upă denervare, tonusul muşchilor
scheletici dispare! )onusul muscular este de natură reflexă!
&eflexele tonice au ca receptor fusul neuromuscular! Calea aferentă este reprezentată
de dendritele protoneuronilor proprioceptivi din ganglionii spinali! )erminaţiile
acestora, dispuse spiralat sau En $uchet, iau contact cu porţiunea centrală,
necontractilă, a fusului neuromuscular!
(xonul protoneuronilor pătrunde En măduvă pe calea rădăcinilor posterioare şi face
sinapsă direct cu corpul motoneuronilor a din coarnele anterioare Dreflex
monosinapticJ! Centrul spinal al reflexului tonic este chiar sinapsa dintre aceşti doi
neuroni! Calea eferentă porneşte de la motoneuronul a, prin axonul acestuia, şi se
termină prin plăci motorii la nivelul fi$relor musculare striate scheletice, care
reprezintă efectorul! (cesta este arcul reflex elementar! 6ste
""%
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
identic cu arcul re6le7elor spinale monosinaptice, miotatice. *ecanismul
elementar al tonusului muscular se a6l8 sub in6luenţa centrilor nervoşi superiori,
situaţi la di6erite etaLe ale nevra7ului,
p>n8 la scoarţa cerebral8.
9rincipala locali:are a centrilor superiori ai tonusului muscular este Bn
6ormaţiunea reticulata a truncCiului cerebral. De aici pornesc c8i descendente
6acilitatorii Cipertoni:ante şi c8i descendente inCibitorii Cipotoni:ante.
Din sistemul descendent 6acilitator 6ace parte 6asciculul spinal, iar din cel
inCibitor 6asciculul rubrospinal. C8ile reticulospinale transmit şi comen:i
6acilitatorii şi inCibitorii. 4oate aceste c8i descendente se termin8 Bn special pe
motoneuronii ,amma radiculari, produc>nd stimularea sau inCibarea acestora.
/a r>ndul s8u, motoneuronul d va transmite impulsuri mai numeroase sau mai
puţine c8tre porţiunile contractile ale 6usului neuromuscular, care se vor
contracta sau rela7a Bn 6uncţie de 6recvenţa impulsurilor N. In acest mod varia:8
starea de tensiune a 6ibrelor intra6usale, 6enomen ce e7cit8 variabil terminaţiile
sen:itive proprioceptive. In consecinţ8, de la 6usurile neuromusculare vor 6i
conduse a6erent desc8rc8ri de potenţiale de acţiune cu 6recvenţ8 mare, c>nd 6usul
este tensionat, sau cu 6recvenţ8 mic8, atunci c>nd 6usul este rela7at. (ceste
impulsuri a6erente aLun, la motoneuronul a, a c8rui activitate va 6i intensi6icat8
sau redus8, Bn 6uncţie de 6recvenţa desc8rc8rilor din 6usul neuromuscular.
Creşterea activit8ţi motoneuronilor a determin8 o contracţie a unit8ţilor motorii
ale 6ibrelor e7tra6usale, deci creşterea tonusului muscular, iar reducerea
activit8ţii motoneuronilor a va 6i urmat8 de Cipotonie. Se poate constata c8
tonusul muscular este controlat de centrii superiori prin intermediul
motoneuronilor d, re,l>nd starea de tensiune a 6usului neuromuscular, care, la
r>ndul ei, prin intermediul motoneuronilor a, modi6ic8 permanent starea
contractil8 a muşcCilor.
(ceste procese se produc permanent, at>t Bn repausul muscular, cat şi Bn timpul
di6eritelor activit8ţi motorii voluntare sau automate. Intensitatea lor scade sau
creşte Bn 6uncţie de circumstanţe. 4onusul muscular este in6luenţat şi de scoarţa
cerebral8, di6erite st8ri a6ectiv"emoţionale av>nd e6ect stimulator sau inCibitor.
C.N4)(CPI( <IB)0I *+SC+/()0 S4)I(40
0ste de trei 6eluri: i:ometric8, i:otonic8 şi au7otonic8.
Contracţie i:ometric8 " lun,imea muşcCiului r8m>ne nescCimbat8, dar creşte
tensiunea. In timpul acestui tip de contracţie, muşcCiul nu prestea:8 lucru
mecanic e7tern, toat8 ener,ia cCimic8 se pierde sub 6orm8 de c8ldur8 plus lucru
mecanic intern. 07emplu de contracţie i:ometric8 este cea de susţinere a posturii
corpului.
Contracţie i:otonic8 " lun,imea muşcCiului varia:8, iar tensiunea r8m>ne
constant8. *uşcCii reali:ea:8 lucru mecanic. (ceste contracţii sunt caracteristice
maLorit8ţii muşcCilor sCeletici.
Contracţie au7otonic8 " varia:8 at>t lun,imea, c>t şi tensiunea muşcCiului.
In timpul unei activit8ţi obişnuite, 6iecare muşcCi trece prin 6a:e i:ometrice,
i:otonice şi au7otonice. Bnceputul oric8rei contracţii musculare, Bn special c>nd
trebuie s8 deplas8m ,reut8ţi, este i:ometric. (paratul contracţii muscular Bncepe
s8 ,enere:e 6orţa necesar8 pentru a deplasa sarcina impus8. 4ensiunea din
muşcCi creşte de la valoarea :ero la o valoare e,al8 cu sarcina. In acest moment,
muşcCiul Bncepe s8 se scurte:e, deplas>nd ,reutatea pe o distanţ8 anumit8. Deci
are loc a doua 6a:8 a contracţiei, 6a:a i:otonic8. 9e parcursul scurtării, tensiunea
din muşchi poate răm'ne constantă Dc'nd greutatea este deplasată pe verticală sau pe
orizontalăJ sau poate varia Dc'nd traiectoria punctului de rezistenţă unde se află
sarcina descrie un arc de cercJ! .n acest caz, contracţia este auxotonică sau contracţie
cu scurtare su$ tensiune pasivă varia$ilă Dtensiunea din muşchi este totdeauna activă8
pasivă este rezistenţa opusă de sarcina deplasată de muşchi, sarcină care are o valoare
egală cu tensiunea generată activJ!
*0C(NIS*+/ C.N4)(CPI0I \I )0/(GX)II MUCCX.U=U.
*ecanismul contracţiei musculare. /u$stratul morfologic al contracţiei este
miofi$rila cu sarcomerele ei, iar su$stratul $iochimic este reprezentat de filamentele
de actină şi miozină!
Filamentul 9e mio-in; este alcătuit din peste +,, de molecule de miozină! 7
moleculă de miozină este alcătuită din şase lanţuri polipeptidice Ddouă grele şi patru
uşoareJ! Se descriu unei molecule de miozină două zone: cap şi coadă! Cozile
moleculelor de miozină se unesc şi formează corpul filamentului, En timp ce capetele
moleculelor se găsesc de o parte şi de alta a filamentului, şi Empreună cu o mică
porţiune din zona spiralată a moleculei, numită $raţ, formează punţile transversale
filamentului, flexi$ile En două zone, numite zone*$alama!
Filamentul 9e actin;. Prezintă trei proteine componenete: actina Dde tip F şi ;J,
troponina şi tropomiozina! Piesa principală a filamentului de actină este o moleculă de
actină de tip F, du$lu spiralată! Fiecare spirală a acestui du$lu helix este alcătuită din
molecule polimerizate de actină de tip ;! (taşată de fiecare moleculă de actină ; este
o moleculă de (49 Dconsiderate situsurile active ale miozineiJ! .n repaus, moleculele
de tropomiozina se găsesc deasupra situsurilor active ale actinei, pentru a Empiedica
interacţiunea actină * miozină!
)roponina este alcătuită din trei su$unităţi proteice: . * cu afinitate pentru actină, ) *
cu afinitate pentru tropomiozina, C * cu afinitate pentru ionii de calciu! /e pare că
acest complex ataşează tropomiozina de actină! (finitatea mare a ionilor de calciu
pentru troponina se pare că este cea care declanşează procesul contracţii!
Muşchiul se poate afla En două stări fundamentale, diametral opuse: 5! starea de
repaus, starea pasivă, En care nu există interacţiuni actină*miozină8 +! starea de
contracţie, starea activă, En care au loc interacţiuni actină*miozină! Dfig! P5J! )recerea
de la starea de repaus la starea activă se face prin mecanismul de cuplaF excitaţie*
contracţie, iar trecerea
de la starea activă .a cea pasivă se face prin mecanismul relaxării!
Cupla7ul e8citaţie - contracţie. /timulul natural care declanşează activitatea musculară
este potenţialul de acţiune ce se răsp'ndeşte pe suprafaţa sarcolemei, pătrunz'nd Dprin
sistemul tu$ilor )J ad'nc En fi$ra musculară, unde determină eli$erarea din reticulul
sarcoplasmatic a unor mari cantităţi de ioni de calciu, stocate la acest nivel! /e
produce o creştere $ruscă a concentraţiei calciului citosolic! (cesta se fixează pe
proteine
Contractat Fig! P5! /tările de contracţie şi relaxare ale miofi$rilei
""&
ANATOMIA fi FIZIOLOGIA OMULUI
reglatoare, reprezentate de troponine DEn cazul fi$relor musculare striateJ şi
calmoduline DEn fi$rele netedeJ, cărora le produce modificări stereochimice!
)roponinelc astfel modificate nu mai pot Empiedica interacţiunea actină*miozină şi se
declanşează starea activă!
/tarea activă a muşchiului este declanşată de creşterea concentraţiei calciului En
citosol! Contracţia muşchiului este rezultatul cuplării miozinei cu actina, cu formarea
complexelor acto*miozinice! .nteracţiunea actină*miozină se petrece Entre su$unităţi
polipeptidice ale miozinei, numite punţi transversale şi anumite su$unităţi
polipeptidice ale actinei, numite puncte active! Punţile transversale se desprind din
miofiiamentele de miozină ca nişte ramificaţii laterale şi se extind p'nă En vecinătatea
punctelor active ale actinei, prin nişte formaţiuni glo$ulare, numite cap!
Capul are proprietăţi ()P*azice8 el fixează o moleculă de ()P şi o desface En (P şi
fosfat anorganic, Encărc'ndu*se cu energia rezultată din hidroliză! .nteracţiunea
miozină*actină Encă nu poate avea loc, dar este iminentă şi se va produce En momentul
dezvelirii punctelor active ale actinei su$ efectul proteinelor reglatoare şi al calciului
Dfig! P+, P2J!
.nteracţiunea constă din cuplarea capului punţii transversale a miozinei cu punctul
activ actinie şi $ascularea sa $ruscă spre centrul sarcomerului! (ctina ancorată astfel
de miozină va fi tracţionată şi mişcată spre centrul sarcomerului, glis'nd printre
miofiiamentele de miozină! Un singur miofilament de miozină are c'teva sute de punţi
transversale ale căror capete se cuplează repetitiv cu actina Dteoria mersului Bpas cu
pasB a contracţiei musculareJ!
En acest context este necesar să se amintească efectul lungimii sarcomerului şi al
suprapunerii filamentelor de actină cu cele de miozină asupra tensiunii active
dezvoltate de fi$ra musculară En contracţie! Pe măsură ce sarcomerul se scurtează şi
filamentele de actină Encep
lanţuri grele
=anţuri uşoare
B
Filamente de actină
* * ** %f &r # ' Punţi transversale
"alamale
Filamente de miozină
Fig! P+! ( * Molecula de miozină! B * Filamentul de
miozină
/i Dusuri activate
Complex troponinic
I
(
(ctina F
)ropomiozină
Fig! P2! Filamentul de actină
să se suprapună cu cele de miozină, tensiunea creşte progresiv, p'nă ce lungimea
sarcomerului scade la +,+ p! 6ste momentul En care filamentul de actină s*a suprapus
peste toate punţile transversale miozinice, dar nu a aFuns Encă En miFlocul filamentului
de miozină! Continuarea scurtării determină menţinerea tensiunii, p'nă la o lungime a
sarcomerului de + Ii! .n acest moment, cele două capete ale filamentului de actină
Encep să se suprapună unul cu celălalt, concomitent cu suprapunerea peste filamentul
de miozină! =a scăderea lungimii sarcomerului su$ + p, la aproximativ 5,34 p, forţa de
contracţie Encepe să scadă! .n acest moment, cele două discuri @ ale sarcomerului
ating capetele filamentului de miozină! acă se continuă scurtarea sarcomerului
dincolo de acest punct, puterea contracţiei scade dramatic! (cest fapt demonstrează că
forţa maximă de contracţie apare atunci c'nd se constituie suprapunerea maximă Entre
filamentele de actină şi punţile transversale ale miozinei şi spriFină ideea că forţa de
contracţie este cu at't mai mare cu c't numărul de legături acto*miozinice este mai
mare!
Efectul lungimii mu,cAiului au!ra forDei 9e contracDie. C'nd muşchiul se află la
lungimea sa normală, de repaus, care este la o lungime a sarcomerului de aproximativ
+ p, el se va contracta cu forţă maximă! acă muşchiul este Entins la o lungime mai
mare Enainte de contracţie, la nivelul său se va dezvolta o tensiune de repaus, chiar
Enainte ca procesul de contracţie să ai$ă loc! (ceastă tensiune se datorează forţelor
elastice ale ţesutului conFunctiv, sarcolemei, vaselor sangvine, nervilor! acă Ensă,
Entinderea muşchiului se face mult peste lungimea sa de repaus, adică peste
aproximativ +,+ p, tensiunea sa activă, dezvoltată En timpul contracţiei va scădea!
:elaDia 9intre *ite-a 9e contracDie ,i Onc;rcarea mu,cAiului. 6ste de inversă
proporţionalitate, viteza de contracţie scăz'nd cu creşterea sarcinii pe care muşchiul o
are de depăşit!
)riada cuplare, tracţiune, decuplare reprezintă momentul esenţial al transformării
energiei chimice En energie mecanică!
:ela6area fi8rei muculare. .nteracţiunea actină*miozină se produce at't timp c't
calciul este fixat pe troponina! Pentru a se produce relaxarea este necesară pomparea
activă a calciului din citosol spre depozitele intracelulare Dreticul sarcoplasmaticJ sau
En afara celulei! (re loc scăderea concentraţiei calciului citosolic! .n această condiţie,
calciul se desprinde de pe troponina şi difuzează En citosol, iar troponina şi celelalte
proteine reglatoare acoperă punctele active ale troponinei şi muşchiul se relaxează,
Encărcarea cu calciu a celulei musculare sau epuizarea rezervelor de ()P duce la
contractură musculară Do astfel de contractură se produce la c'teva ore după moarte şi
poartă numele de rigiditate cadavericăJ!
Contracţia fi$relor miocardice se desfăşoară similar cu a celor scheletice!
Contracţia muşchiului neted prezintă numeroase deose$iri datorită diferenţelor
structurale Dnu există sarcomereJ şi $iochimice DEn locul troponinelor există o altă
proteină reglatoare, numită calmodulinăJ!
M(%.F6/)G&.=6 C7%)&(CH.6. MU/CU=(&6
(ctivitatea musculară se Ensoţeşte de o serie de manifestări electrice, mecanice,
$iochimice, calorice DtermiceJ şi acustice!
Manifestările electrice sunt reprezentate de potenţialul de acţiune al fi$rei musculare!
.n repaus, sarcolemă, similar neurilemei, este polarizată cu sarcini pozitive la exterior
şi negative la interior, av'nd o diferenţă de potenţial de 0, m#! Cauzele acestei
polarizări
""+
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
sunt aceleaşi ca şi la neuron. 07citarea 6ibrelor musculare pe cale natural8 Fde la
placa motorieH sau arti6icial8 Fcu curent electricH provoac8 apariţia unui potenţial
de acţiune propa,at Bn lun,ul 6ibrei cu o vite:8 de #& m?s. 9otenţialele de acţiune
ale unei unit8ţi motorii se sumea:8, d>nd potenţialele de plac8 motorie.
(ctivitatea electric8 a Bntre,ului muşcCi sau a unit8ţilor motorii componente
poate 6i Bnre,istrat8, obţin>ndu"se electro"mio,rama.
*ani6est8rile biocCimice sunt iniţiate prin mecanismul de cuplare e7citaţie "
contracţie. 9rocesele cCimice din muşcCi asi,ur8 ener,ia necesar8 proceselor
mecanice.
9rima etap8 const8 Bn des6acerea (49 Bn (D9, acid 6os6oric şi ener,ie, sub
acţiunea (49"a:ic8 a capului mio:inei. In 6a:a imediat urm8toare, moleculele de
(49 se re6ac din (D9 şi creatin6os6at FC9H, care o6er8 ener,ia necesar8 con6orm
reacţiei: (D9JC9e (49Jcreatin8. In 6elul acesta sunt puse la dispo:iţia
muşcCiului noi molecule de (49, care asi,ur8 Bn continuare ener,ia necesar8.
)e:ervele de C9 se re6ac pe seama ener,iei re:ultate din ,licoli:8. 9entru 6iecare
molecul8 de ,luco:a Cidroli:at8 p>n8 la C&
E
şi T.,& se sinteti:ea:8 #! molecule de
(49. . parte din aceasta este utili:at8 direct de c8tre muşcCi, iar o parte asi,ur8
re6acerea C9, con6orm reacţiei: (49Jcreatin8e(D9JC9.
In timpul 6a:ei anaerobe a ,licoli:ei, Bn muşcCi se 6ormea:8 acid lactic Bn cantit8ţi
variabile, ce depind de ,radul de aprovi:ionare cu o7i,en şi de intensitatea
e6ortului muscular. C>nd o7i,enarea muşcCiului este de6icitar8, predomin8
,licoli:8 anaerob8 şi acidul lactic se 6ormea:8 Bn cantitate mare. 0l este
transportat de s>n,e la 6icat, unde '?% este trans6ormat p>n8 la C7, şi T,&, iar
ener,ia eliberat8 este 6olosit8 la resinte:a ,luco:ei din celelalte I?%. /a Bnceputul
contracţiei musculare se utili:ea:8 re:ervele ener,etice direct utili:abile F(49,
C9H. (cestea se re6ac Bn timpul şi dup8 terminareacontracţiei, pe seama ,licoli:ei.
Din aceast8 cau:8, consumul de o7i,en al muşcCiului se menţine la valori
crescute şi E& " #& minute dup8 rela7are. (cest consum suplimentar de o7i,en, Bn
comparaţie cu perioada de repaus de dinaintea contracţiei, se numeşte datoria de
o7i,en a muşcCiului.
*uşcCiul 6oloseşte ca material ener,etic ,luco:a şi aci:ii ,raşi. (portul
suplimentar de o7i,en şi substanţe nutritive se 6ace prin creşterea debitului
circulaţiei san,vine de peste #& de ori 6aţ8 de nivelul de repaus, prin arteriolo" şi
capilarodilataţie. Contracţiile de scurt8 durat8 6olosesc mai ales ener,ie re:ultat8
din reacţiile anaerobe. (tunci c>nd se prestea:8 un e6ort 6i:ic de lun,8 durat8,
ponderea reacţiilor aerobe creşte, aprovi:ionarea cu o7i,en a muşcCiului
ecCilibrea:8 consumul şi Bn 6elul acesta este posibil8 activitatea muscular8
Bndelun,at8. C>nd acest ecCilibru nu se stabileşte şi consumul de o7i,en al
muşcCiului dep8şeşte aprovi:ionarea, are loc acumularea de acid lactic şi
sc8derea cantit8ţii de (49 şi CP din muşcCi, 6apt ce repre:int8 cau:ele locale ale
oboselii musculare.
*ani6est8rile mecanice se studia:8 cu aLutorul mio,ra6ului, care permite
Bnre,istrarea contracţiei musculare. (plicarea unui stimul unic, cu valoare pra,,
determin8 o contracţie muscular8 unic8, numit8 secus8 muscular8, care are
urm8toarele componente F6i,. IIH:
5 <a:a de latenţ8, care durea:8 Bn medie &,&' s, din momentul aplic8rii
e7citantului şi p>n8 la apariţia contracţiei. Bn timpul acestei 6a:e, a c8rei durat8
depinde de tipul de muşcCi, are loc mani6estarea electric8 a contracţiei.
5 <a:a de contracţie, care durea:8 Bn medie &,&I s.
5 <a:a de rela7are, care durea:8 &,&%s.
Secusa poate 6i i:ometric8 sau i:otonic8. Durata total8 a secusei este de &,;s, iar
amplitudinea ei varia:8 proporţional cu intensitatea stimulului aplicat, p>n8 la o
valoare ma7im8. (cest 6apt se e7plic8 prin antrenarea Bn contracţie a unui num8r
tot mai mare de
Muşchi ocular > Muşchi ga
Muşchi solear
'E&
milisecunde
'$&
E&&
Fig! PP! urata contracţiilor izometrice ale unor tipuri diferite de muşchi
fi$re musculare, pe măsură ce intensitatea stimulului creşte, p'nă la momentul En care
toate fi$rele se contractă simultan! .n acest moment, intensitatea stimulului este
maximală! /timularea En continuare cu stimuli supramaximali nu este urmată de
creşterea amplitudinii secusei! acă En loc de stimulare unică se folosesc stimuli
repetitivi, la intervale mici şi regulate, cur$a rezultată nu mai este o secusă, ci o
sumaţie de secuse, numite tetanos! .n funcţie de frecvenţa de stimulare, sumaţia
secuselor este mai mult sau mai puţin totală! 6xistă
două feluri de tetanos:
R incomplet, al cărui grafic prezintă un platou dinţat, exprim'nd sumarea incompletă a
secuselor la stimulare repetitivă cu frecvenţă Foasă de 5,*+, stimu li>secundă:
R complet, al cărui grafic prezintă un platou regulat, exprim'nd sumaţia totală a
secuselor, o$ţinută prin aplicarea stimulilor cu o frecvenţă mult mai mare: 4,*5,,
stimuli>secundă Dfig! P4J!
Fig! P4! /umarea de frecvenţă şi tetanizarea
)oate contracţiile voluntare ale muşchilor din organism sunt tetanosuri şi nu secuse,
deoarece comanda voluntară se transmite la muşchi prin impulsuri cu frecvenţă mare!
6xistă Ensă En organism şt situaţii En care contracţia este o secusă: frisonul, sistola
cardiacă, contracţia o$ţinută En urma reflexului miotatic!
Forţa dezvoltată de muşchi En timpul tetanosului este de P ori mai mare dec't cea
dezvoltată En timpul secusei! .n timpul scurtării, muşchiul execută un lucru mecanic a
cărui valoare depinde de forţa musculară şi de distanţa parcursă! /istemul de p'rghii
pe care acţionează aparatul locomotor En organism asigură grade varia$ile ale
eficienţei musculare! Forţa musculară a$solută a unui muşchi este definită ca greutatea
minimă pe care muşchiul nu o mai poate deplasa prin contracţie şi este proporţională
cu suprafaţa de secţiune a muşchiului! Muşchii lungi dezvoltă o forţă mai mare dec't
cei scurţi!
Manifestările termice ale contracţiei se datorează fenomenelor $iochimice din fi$ra
musculară! %u toată energia chimică eli$erată En timpul contracţiei este convertită En
lucru mecanic, ci o parte se pierde su$ formă de căldură! &andamentul contracţiei
masei musculare este de 2,Z, ceea ce Enseamnă că -,Z din energia chimică se
transformă En energie calorică! 6xistă căldură musculară de repaus, degaFată tot timpul
de muşchi, şi o căldură de activitate, care se eli$erează suplimentar din muşchiul aflat
En contracţie şi care se
""8
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
su$Emparte En căldură iniţială Dapare la Enceputul şi En timpul contracţieiJ şi căldură de
refacere Dse manifestă după Encetarea contracţieiJ, fiind o componentă importantă a
termogenezei $azale a organismului! Muşchii sunt principalii generatori de căldură
pentru
organism!
Manifestările acustice se datorează vi$raţiilor fasciculelor musculare care se contractă
asincron!
7"7/6(=( MU/CU=(&G
Constă En reducerea temporară a capacităţii de contracţie a muşchilor şi este practic
proporţională cu rata depleţiei glicogenului muscular! /e consideră că cea mai mare
parte a o$oselii rezultă din incapacitatea proceselor contractile şi meta$olice ale fi$rei
musculare de a presta En continuare acelaşi lucru mecanic! .n plus, după o activitate
musculară prelungită are loc uneori o diminuare a transmiterii semnalelor nervoase la
nivelul Foncţiunii neuromusculare, av'nd ca efect, En continuare, diminuarea
contracţiei musculare!
Uneori, muşchiul o$osit intră En contractură dureroasă Dcrampe musculareJ!
Practicarea unui efort fizic intens după o perioadă mai Endelungată de inactivitate este
urmată la +P * P1 de ore de apariţia unor dureri persistente, uneori foarte puternice, la
nivelul grupelor musculare solicitate, fenomen numit fe$ră musculară! (ceasta se
atenuează sau chiar dispare la reluarea aceluiaşi tip de efort! Cauza ei este, cel mai
pro$a$il, de natură lezională: En muşchiul neantrenat, supus unor solicitări mecanice
intense, se produc microtraumatisme ale structurilor nervoase şi conFunctive! (ceste
leziuni nu dor imediat, datorită intoxicaţiei acide a terminaţiilor senzitive nervoase şi a
Entreruperii conducerii semnalului dureros prin mici rupturi ale terminaţiilor
dendritice! (ceste căi se refac En 5* + zile şi durerea apare! Encetarea durerii prin
reluarea activităţii musculare poate fi explicată at't prin acţiunea analgetică a unor
factori locali, c't şi prin fenomenul de $locare a conducerii senzaţiei dureroase la
nivelul talamusului de către colaterale ale căilor proprioceptive, stimulate intens En
efort!
&6M76=(&6( M7&F7FU%CH.7%(=G ( MUCCX.U=U.
)oţi muşchii corpului suferă un proces de remodelare continuă, spre a corespunde c't
mai $ine regimului mecanic de funcţionare! /e produc modificări ale diametrului, ale
lungimii şi forţei, ale reţelei vasculare a muşchiului şi, Entr*o mai mică măsură, chiar a
tipului de fi$re care alcătuiesc muşchiul! (cest proces de remodelare este adeseori
destul de rapid, de c'teva săptăm'ni!
X.P6&)&7F.( C. ()&7F.( MU/CU=(&G
Creşterea masei totale a unui muşchi se numeşte hipertrofie musculară, iar scăderea
acesteia se numeşte atrofie musculară! Xipertrofia muşchiului se datorează creşterii
numărului de miofi$rile! .n paralel cu Enmulţirea numărului de miofi$rile are loc şi
dezvoltarea tuturor sistemelor enzimatice care participă la furnizarea energiei!
U%.)()6( M7)7&.6
Fiecare fi$ră nervoasă motorie ce părăseşte măduva spinării inervează de o$icei mai
multe fi$re musculare8 numărul lor diferă En funcţie de tipul de muşchi! )oate fi$rele
musculare inervate de o singură fi$ră nervoasă motorie constituie o unitate motorie! En
general, muşchii mici, cu reacţie rapidă, supuşi unui control exact, conţin puţine fi$re
musculare pe unitatea motorie şi posedă En schim$ un număr mare de fi$re nervoase
care inervează fiecare muşchi! Muşchii care nu necesită un grad fin de control pot
avea sute de fi$re musculare pentru o unitate motorie! 7 cifră medie, pentru Entreaga
musculatură scheletică a corpului, este de 54, fi$re musculare pentru o unitate
motorie!
M7%CH.U%6( %6U&7MU/CU=(&G
Moncţiunea dintre terminaţiunea motoneuronului a şi fi$ra musculară scheletică
reprezintă Foncţiunea neuromusculară Dfig! P3J!
Fig! P3! Moncţiunea neuromusculară! (* secţiune longitudinală8 "* vedere de suprafaţă8
C* aspect la microscopului electronic al punctului de contact dintre o terminaţie
axonală
şi mem$rana fi$rei musculare
=a microscopul optic se o$servă că, pe măsură ce se apropie de muşchi, moto*
neuronul a se ramifică, trimiţ'nd terminaţiuni axonale mai multor fi$re musculare
scheletice! Fiecare fi$ră musculară scheletică primeşte o singură terminaţiune axonală!
)erminaţiunea se găseşte En fanta sinaptică, formată printr*o invaginare a mem$ranei
fi$rei musculare!
=a microscopul electronic se o$servă detaliile mem$ranelor pre* şi postsinaptice! =a
nivelul terminaţi unii presinaptice se găsesc veziculele sinaptice, ce conţin
neurotransmi*ţătorul acetilcolina şi care se găsesc concentrate la nivelul unor structuri
specializate ale mem$ranei presinaptice, numite zone active! Fanta sinaptică, Engustă
de 3, nm, conţine o reţea amorfă de ţesut conFunctiv, numită lamina $azală, En care se
află acetilcolinesteraza Denzimă ce degradează acetilcolinaJ! Mem$rana postsinaptică
conţine numeroase pliuri Foncţionale, care sunt invaginări ale mem$ranei, situate vis*
a*vis de zonele active! &eceptorii pentru acetilcolina, de pe mem$rana postsinaptică,
se găsesc En apropierea acestor pliuri Foncţionale!
)ransmiterea sinaptică! 6li$erarea neurotransmiţătorului este declanşată prin
depolarizarea mem$ranei presinaptice! C'nd acetilcolina Dsintetizată En terminaţiunile
"%#
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
presinaptice şi stocată En veziculele presinapticeJ se leagă de receptorul postsinaptic,
ea determină deschiderea canalului permea$il pentru sodiu şi a celui pentru potasiu
din structura receptorului, şi astfel sodiul va intra En celulă, iar potasiul va ieşi din
celulă, En conformitate cu gradientele lor electrochimice8 se o$ţine astfel depolarizarea
mem$ranei postsinaptice, numită potenţial terminal de placă! (cesta va iniţia un
potenţial de acţiune En fi$ra musculară! Ulterior, acetilcolina se va desprinde de pe
receptor şi va fi degradată enzimatic, En fanta sinaptică, de către acetilcolinesterază!
C.N4)(CPI( *+\CTI+/+I N040D
Muşchiul neted al fiecărui organ se deose$eşte de maForitatea muşchilor netezi ai
celorlalte organe! )otuşi, ei pot fi clasificaţi En două tipuri maFore: 5! muşchiul neted
multiunitar8 +! muşchiul neted visceral!
Muşchiul neted multiunitar este alcătuit din fi$re musculare netede separate! Fiecare
fi$ră acţionează complet independent de celelalte şi adesea este inervată de o singură
terminaţiune nervoasă! Cea mai importantă particularitate a acestui tip de muşchi este
aceea că el este controlat mai ales prin semnale nervoase! Prin aceasta el contrastează
evident cu muşchiul neted visceral, care este controlat mai ales prin stimuli non*
nervoşi! 6xemple: fi$rele musculare netede ale muşchiului ciliar al ochiului, ale
irisului şi ale muşchiului piloerector al firului de păr!
Muşchiul neted visceral! Fi$rele acestui muşchi se contractă Empreună, ca o singură
unitate, şi sunt grupate En straturi sau $andelete! Mem$ranele lor celulare aderă Entre
ele En multiple puncte, astfel Enc't forţa generată Entr*o fi$ră poate fi transmisă celei
vecine! .n plus, mem$ranele celulare sunt unite prin Foncţiuni str'nse prin care ionii
pot trece li$er de la o celulă la alta8 astfel, potenţialele de acţiune pot trece li$er de la o
celulă la alta, antren'nd toate fi$rele să se contracte Empreună! (cest tip de muşchi
neted este cunoscut şi su$ denumirea de muşchi neted sinciţial, din cauza
interconexiunilor dintre fi$re! eoarece acest tip de muşchi se află En pereţii a
numeroase viscere, el mai este denumit şi muşchi neted visceral!
Muşchiul neted conţine at't filamente de actină, c't şi de miozină, av'nd caracteristici
chimice similare, dar nu identice cu ale filamentelor de actină şi miozină din fi$rele
musculare scheletice8 acestea interacţionează Entre ele aproape En acelaşi mod ca
omoloagele lor din fi$ra scheletică8 procesul contracţii este activat tot de către ionii de
calciu, iar ()P*ul este degradat la (P spre a furniza energia necesară contracţiei! Pe
de altă parte, există diferenţe maFore Entre fi$ra netedă şi cea striată scheletică, En
privinţa organizării structurale, a modului de cuplare a excitaţiei cu contracţia, a
controlului procesului contracţii de către ionii de calciu, a duratei contracţiei, precum
şi a cantităţii de energie necesară procesului contracţii!
Cuplarea excitaţiei cu contracţia este fundamental diferită de cea din fi$ra striată! .n
fi$ra netedă, formarea punţilor acto*miozinice este reglată prin fosforilarea calciu * in*
dusă a miozinei, fiind catalizată de enzima M=CQ DmUosin light*chain YinaseJ!
(ceasta este activată de calmodulină, care, la r'ndul ei, este activată de ionii de calciu!
.n timp ce la maForitatea muşchilor scheletici contracţia este rapidă, maForitatea
muşchilor netezi prezintă o contracţie tonică, prelungită, av'nd adesea durată de ore
sau chiar de zile! .n consecinţă, există diferenţe ale caracteristicilor chimice şi fizice
ale celor două categorii de muşchi! &apiditatea activităţii ciclice a punţilor
transversale Dataşarea lor de actină, apoi desprinderea de pe actină şi reataşarea En
vederea unui nou cicluJ este mult mai redusă la muşchiul neted comparativ cu cel
scheletic, cu un raport al frecvenţei de 5>P, p'nă la 5>2,, faţă de muşchiul scheletic!
/e consideră astfel că fracţiunea de timp En care punţile transversale sunt ataşate de
filamentele de actină * moment care reprezintă factorul maFor ce determină forţa de
contracţie * este foarte prelungită En muşchiul neted! 7 posi$ilă explicaţie pentru
această lentoare ar fi că activitatea ()P*azică a capului punţilor transversale este
foarte redusă la muşchiul neted faţă de cel scheletic! .n consecinţă, degradarea ()P,
care asigură energia mişcării capetelor, este redusă En mare măsură şi, consecutiv,
ritmul activităţii ciclice se răreşte!
Pentru a susţine o tensiune de contracţie egală cu a muşchiului scheletic, muşchiul
neted necesită numai 5>5, p'nă la 5>2,, din energia consumată de cel dint'i! /e
presupune că şi acest comportament se datorează ritmului lent al ciclului de ataşare*
desprindere al punţilor transversale, precum şi faptului că, pentru fiecare ciclu, se
consumă numai c'te o singură moleculă de ()P, indiferent de durata acestui ciclu! Un
muşchi neted tipic Encepe să se contracte la 4, * 5,, ms după ce a fost stimulat, atinge
maximum de contracţie o Fumătate de secundă mai t'rziu, după care, En una p'nă la
două secunde9 Encepe declinul forţei de contracţie! )impul total de contracţie este de 5
* 2 secunde, de 2, de ori mai lung dec't durata medie a contracţiei unice a muşchiului
scheletic! Forţa maximă de contracţie a muşchiului neted este mai mare ca a
muşchiului scheletic, rezult'nd din durata mare a răm'nerii miozinei fixate de actină!
Muşchiul neted se poate scurta, faţă de lungimea sa de repaus, cu un procentaF mult
mai mare ca muşchiul scheletic, păstr'nd, En acelaşi timp, aproape Entreaga sa forţă de
contracţie! (ceasta conferă muşchiului neted proprietatea de a Endeplini roluri
specifice, permiţ'nd diferitelor organe cavitare, cum ar fi intestinele, vezica urinară,
vasele de s'nge sau alte organe interne, să*şi varieze diametrul lumenului de la
dimensiuni foarte mari p'nă aproape de zero! 7 dată ce muşchiul neted a atins
maximul de contracţie, gradul lui de stimulare poate fi redus la valori cu mult su$
nivelul iniţial, fără ca muşchiul să*şi reducă din forţa sa de contracţie! (cesta
reprezintă mecanismul de piedică sau $locare şi cu aFutorul lui se poate menţine o
contracţie tonică prelungită a muşchiului neted cu un consum energetic foarte mic şi
cu foarte puţine comenzi excitatorii din partea nervilor sau a sistemului nervos
endocrin! Cauza acestui fenomen este timpul prelungit de ataşare a punţilor miozinice
de filamentele de actină!
Muşchiul neted, mai ales cel visceral, are capacitatea de a*şi recăpăta forţa de
contracţie originală En c'teva secunde sau minute după ce a fost elongat sau scurtat!
(cest fenomen se numeşte stress*relaxarea DplasticitateaJ muşchiului neted şi el
permite oricărui organ cavitar să menţină aceeaşi presiune En interiorul lumenului său,
independent de lungimea fi$relor sale!
C7%)&7=U= %6&#7/ C. X7&M7%(= (= C7%)&(CH.6. MUCCX.U=U.
%6)6
.n timp ce muşchiul scheletic este activat exclusiv de către sistemul nervos, muşchiul
neted poate fi stimulat de multiple categorii de semnale: nervoase, hormonale şi altele!
Principala cauză a acestei diferenţe este aceea că mem$rana muşchiului neted conţine
mai multe tipuri de proteine*receptor, capa$ile să iniţieze procesul contracţii! 7 altă
diferenţă faţă de muşchiul scheletic este prezenţa En mem$ranele muşchiului neted,
alături de receptorii stimulatori, şi a unor proteine*receptor cu rol de inhi$iţie a
contracţiei!
"%%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Moncţiunea neuromusculară a muşchiului neted! =a nivelul muşchiului neted nu se
Ent'lneşte o Foncţiune neuromusculară de tipul celei descrise la nivelul muşchiului
scheletic! Fi$rele nervoase autonome DvegetativeJ se ramifică difuz deasupra unor
straturi de fi$re netede şi nu vin En contact direct cu acestea, ci formează Foncţiuni
difuze, care secretă propriul lor transmiţător, direct En lichidul interstiţial, de unde
neurotransmiţătorul difuzează spre celule!
.n cazuri mai rare, mai ales En cazul muşchiului neted multiunitar, pot exista Foncţiuni
de contact, care funcţionează aproape la fel ca şi placa motorie! /e cunosc două tipuri
de transmiţători secretaţi de fi$rele nervoase autonome ce inervează muşchii netezi:
acetilcolina şi noradrenalina! (m$ele su$stanţe pot inhi$a sau stimula muşchiul neted,
leg'ndu*se mai Ent'i de o proteină * receptor de la suprafaţa mem$ranei8 acest receptor
controlează deschiderea sau Enchiderea canalelor ionice, precum şi alte mecanisme
excitatorii sau inhi$itorii ale fi$rei musculare netede! e asemenea, unii receptori pot
fi inhi$itori, iar alţii excitatori, astfel că tipul de receptor hotărăşte dacă muşchiul
neted va fi stimulat sau inhi$at şi va determina care dintre cei doi neurotransmiţători
va acţiona ca inhi$itor sau stimulator!
7 mare parte din activitatea contractilă a muşchiului neted este iniţiată fără potenţiale
de acţiune, su$ influenţa unor factori stimulatori, ce acţionează direct asupra
maşinăriei contractile a muşchiului! 6xistă două categorii de astfel de factori
stimulatori, care nu acţionează pe calea nervilor şi nu provoacă potenţiale de acţiune la
nivelul fi$relor musculare netede: 5! factori tisulari locali8 +! diferiţi hormoni
Factori tisulari locali: lipsa oxigenului Entr*un teritoriu tisular determină relaxarea
muşchiului neted vascular şi vasodilataţie8 excesul de C7, determină vasodilataţie8
scăderea pX*ului determină vasodilataţie8 alţi factori ce determină vasodilataţie locală
sunt adenozina, acidul lactic, creşterea concentraţiei ionior de potasiu, scăderea
concentraţiei ionilor de calciu, creşterea temperaturii corpului8
Xormoni! MaForitatea hormonilor circulanţi En organism influenţează En diferite grade
contracţia muşchiului neted, unii produc'nd chiar efecte foarte importante! Printre cei
mai Ensemnaţi se numără: noradrenalina, adrenalina, vasopresina, oxitocina, sau
factori umorali precum: acetilcolina, angiotensina, serotonina, histamina! Un hormon
determină contracţia muşchiului neted numai dacă mem$rana celulei musculare
posedă receptori stimulatori pentru acel hormon! acă mem$rana posedă receptori
inhi$itori, atunci efectul acelui hormon va fi inhi$itor!
SIS40*+/ N0)-.S
N.PI+NI =0N0)(/0
/istemul nervos, Empreună cu sistemul endocrin, reglează maForitatea funcţiilor
organismului! /istemul nervos D/%J are rol En special En reglarea activităţii
musculaturii şi glandelor secretorii Dat't exocrine, c't şi endocrineJ, En timp ce
sistemul endocrin reglează En principal funcţiile meta$olice! &eglarea activităţii
musculaturii scheletice este realizată de /% somatic, iar reglarea activităţii
musculaturii viscerale şi a glandelor Dexo* şi endocrineJ este realizată de /% vegetativ!
.ntre /% şi sistemul endocrin există o str'nsă interdependenţă!
M6C(%./M6 ;6%6&(=6 6 &6;=(&6
7rganismul uman este un sistem ci$ernetic! %oţiunea de sistem este foarte
cuprinzătoare: un sistem este orice ansam$lu de elemente aflate En interacţiune
neEnt'mplătoare! Potrivit acestei definiţii, orice organism viu este un sistem, la fel cum
orice aparat sau maşină este un sistem, societatea este şi ea un sistem, atomul de
asemenea
etc! ;raniţa dintre sisteme nu este a$solută! Fiecare sistem, la r'ndul său, este
component
al unor sisteme mai complexe şi, En acelaşi timp, conţine mai multe su$sisteme! Unele
sisteme evoluează conform principiului al ..*lea al termodinamicii spre dezordine Dcu
creşterea entropiei sistemuluiJ8 altele se opun acestei creşteri sau chiar o reduc!
(cestea
sunt sisteme autoreglate sau sisteme ci$ernetice!
7rice sistem ci$ernetic are cel puţin două componente maFore: centrul de comandă
şi control DCJ şi dispozitivul de execuţie D6J Dfig! P-J! Pentru a ela$ora comenzi
adecvate,
centrul tre$uie să primească
informaţii asupra variaţiilor
parametrului reglat şi asupra
modului En care sunt executate
comenzile! Calea de Entoarcere a
informaţiei de la efector la centru
se numeşte circuit de feed$acY,
informaţie recurentă sau
conexiune inversă! )oate
mecanismele de autoreglare
funcţionează pe $ază de feed$acY!
Pentru ca informaţia recurentă să
fie c't mai exactă, mecanismul de
reglare prin feed$acY dispune de
un sistem de traductori D)J Dsau
receptoriJ care sesizează at't
pertur$aţia iniţială survenită DPJ,
(mş
A ! ! !! c't şi precizia corecţiei realizate
<i,. 4). Cele mai simple mecanisme cibernetice.
*
Comanda
G
*
6&
Feed$acY
"
"%&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
de efector asupra elementului reglat D6&J! Prin feed$acY, parametrul reglat
influenţează centrul de reglare! (stfel, mecanismul de feed$acY funcţionează En
conformitate cu efectele sale! Comanda ela$orată de centru depinde at't de
informaţiile privitoare la pertur$aţia
apărută, c't şi de cele privitoare la modul En care aceasta este corectată!
)ransmiterea informaţiei recurente către centrii de comandă se poate face prin contact
direct sau prin numeroase verigi intermediare! /chema reglării prin feed$acY poate
fi simplă sau complexă, principiul de funcţiune fiind universal! En afară de conceptul
de conexiune inversă Dfeed$acYJ, care este un mecanism de corectare a erorilor, En
sistemele $iologice există şi mecanisme de prevenire a erorilor, adică feed$efore!
Corectarea erorilor asigură numai sta$ilitatea proprietăţilor sistemelor vii, menţinerea
constantă a entropiei, En timp ce prevenirea erorilor permite realizarea unei ordini mai
dezvoltate, deci o reducere a entropiei! En sistemele vii există două mecanisme de
feed$acY: feed$acY negativ şi feed$acY pozitiv!
Mecanismul de feed$acY negativ asigură corecţia permanentă a a$aterilor de la
normal! Un exemplu este mecanismul de menţinere constantă a gFicemiei
Dconcentraţia glucozei sangvineJ la valori de 5,, mg>5,, ml plasmă! Creşterea
glicemiei DhiperglicemiaJ stimulează secreţia de insulina de către pancreas! (ceasta
favorizează pătrunderea glucozei En celule, polimerizarea ei su$ formă de glicogen,
precum şi creşterea consumului de glucoza, efecte ce duc la scăderea la normal a
glicemiei! (stfel, la o creştere a glicemiei, sistemele de reglaF au reacţionat prin
scăderea concentraţiei de glucoza, adică printr*o negare a sensului deviaţiei iniţiale!
.nvers, dacă se produce o scădere a glicemiei DhipoglicemieJ, are loc o reducere a
secreţiei de insulina şi o creştere a secreţiei de glucagon şi adrenalină, hormoni ce
determină depoli meri zarea glicogenului hepatic şi trecerea glucozei En s'nge,
resta$ilind astfel valoarea normală a glicemiei! Ci En această situaţie mecanismele de
reglare au reacţionat printr*o negare a sensului deviaţiei iniţiale!
(ceastă ripostă a organismului, ce se opune sensului deviaţiei iniţiale, reprezintă
esenţa mecanismului de feed$acY negativ! )oate mecanismele de menţinere constantă
a compoziţiei şi proprietăţilor mediului intern funcţionează pe $ază de feed$acY
negativ!
Mecanismul de feed$acY pozitiv! C'nd reacţia organismului duce la amplificarea
a$aterii iniţiale, avem de*a face cu un mecanism de feed$acY pozitiv! e exemplu, la
trecerea corpului din poziţia culcat DclinostatismJ la poziţia En picioare DortostatismJ
are loc o diminuare a Entoarcerii s'ngelui venos spre atriul drept, prin efect
gravitaţional! Ca urmare, de$itul ventriculului drept spre cei doi plăm'ni scade, ceea
ce duce la o reducere a umplerii cu s'nge a atriului şi a ventriculului st'ng! En
consecinţă, scade de$itul ventriculului st'ng spre marea circulaţie! (cest lucru va
antrena o reducere suplimentară a volumului Entoarcerii venoase la inima dreaptă,
urmată de o nouă scădere a de$itului cardiac etc! acă nu intervin mecanisme care să
corecteze aceste pertur$aţii autoamplificate BEn cerc viciosB, după c'teva zeci de
secunde Entreaga circulaţie sangvină se pră$uşeşte, tensiunea arterială scade la zero şi
individul Eşi pierde cunoştinţa DleşinJ! /e constată că mecanismul de feed$acY pozitiv
duce la agravarea unei pertur$aţii iniţiale şi poate pune viaţa En pericol! e aceea,
acest tip de mecanism se Ent'lneşte, de regulă, En condiţii patologice!
Mecanisme concrete de reglare En sistemele vii! Principiul de autoreglare prin
feed$acY este comun omului, animalelor şi plantelor, microorganismelor şi sistemelor
ci$ernetice! Ensă conţinutul concret al proceselor de reglare este specific fiecărui
sistem! =a animalele superioare şi la om autoreglările prin feed$acY şi feed$efore se
realizează
prin două mecanisme: mecanismul nervos şi mecanismul umoral! (ceste mecanisme
nu inter*in separat şi independent, ci En cola$orare8 orice reglare este de fapt ne uro*
umorală! Centrii de comandă şi control sunt situaţi En sistemul nervos central şi En
sistemul endocrin, pentru reglarea nervoasă, respectiv umorală! .n acelaşi timp!
Entreaga activitate endocrină esie coordonată de către sistemul nervos central, prin
intermediul hipotalamusului! =a nivelul acestuia are ioc integrarea reglării nervoase cu
cea umorală! Un al doilea punct de fuziune Entre mecanismul nervos şi cel umoral se
Ent'lneşte la nivelul efectorilor periferici, a căror funcţie este influenţată prin mesageri
chimici8 aceşti mesageri chimici pot fi hormoni DEn cazul reglării umoraleJ sau
mediatori chimici eli$eraţi de terminaţiile nervoase DEn cazul reglării nervoaseJ!
Mediul intern! Xomeostazia! 7rganismele unicelulare Entreţin relaţii de schim$ direct
cu mediul extern DEnconFurătorJ şi sunt supuse unor mari pertur$aţii cauzate de
condiţiile externe!
=a organismele superior organizate, celulele fac schim$ de su$stanţe şi energie cu
lichidul extracelular D=6CJ! 7 parte din acest lichid circulă prin vasele de s'nge şi
limfatice! )otalitatea acestor lichide Drespectiv s'ngele, limfa şi apa intercelulară sau
interstiţialăJ reprezintă mediul intern al organismului, noţiune introdusă de fiziologul
francez Claude "ernard D5S4,J! e atunci, au fost aduse numeroase dovezi privind
sta$ilitatea compoziţiei şi proprietăţilor mediului intern! =a,Enceputul secolului al SS*
lea, fiziologul american <!"! Cannon a introdus noţiunea de homeostazie, prin care se
defineşte constanţa tuturor parametrilor $iofizici, $iochimici şi funcţionali ai
organismului! &ealizarea unui mediu intern cu compoziţie constantă este pentru
sistemele vii esenţială En lupta pentru menţinerea şi dezvoltarea propriei identităţi! in
punct de vedere termodinamic este mult mai eficient să cheltuieşti energie pentru
prevenirea şi com$aterea pertur$aţiilor mediului intern dec't pentru a proteFa fiecare
celulă En parte de acţiunea directă a factorilor externi! Xomeostazia se menţine prin
mecanisme de autoreglare!
%ivele de reglaF! 7rice organism Eşi conservă homeostazia structurală şi funcţională
prin mecanisme automate de reglare! (ceste mecanisme se Ent'lnesc la toate nivelele
de organizare ale sistemelor vii: nivel su$molecular şi molecular, nivel celular, nivel
de organ, nivel de sistem, nivelul organismului En ansam$lu!
)oate acestea reprezintă su$sisteme ale sistemului complex care este organismul!
C7MP(&).M6%)6=6 FU%CH.7%(=6 (=6 /./)6MU=U. %6&#7/
&eglarea nervoasă a funcţiilor corpului se $azează pe activitatea centrilor nervoşi care
prelucrează informaţiile primite şi apoi ela$orează comenzi ce sunt transmise
electorilor! in acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat En două
compartimente funcţionale:
R compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţiile culese la nivelul receptorilor
R compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori!
eci, fiecare organ nervos are două funcţii fundamentale: funcţia senzitivă şi funcţia
motorie!
=a nivelul emisferelor cere$rale mai apare şi funcţia psihică! /epararea funcţiilor
sistemului nervos En funcţii senzitive, motorii şi psihice este artificială şi schematică,
in realitate nu există activitate senzitivă fără manifestări motorii şi viceversa, iar
stările psihice rezultă din integrarea primelor două! )oată activitatea sistemului nervos
se desfăşoară intrau unitateFpn diversitatea ei extraordinară!
"%2
* %I TOfiUA i Fl:ioi oPMi ; <ui l i l
)6 !X 6 " G l I
*ecanismul luiamental de 6uncţionare a sistemului nervos este actul re6le7 Fsau
/(>+*7 re6le7aO f R?B<?H*< repre:inţi r?).I/) de r8spuns a centrilor nervoşi
la stimularea anei nane r?.?>+n)r- 4ermenul de r?B<?H ) 6ost introdus Bn
urmi cu #&& de ani de citit
J 1 )+* /4/n*/ @/ </Kn/nB*< Br)n.?/ R?n? "?@.)r+?@4 )8spunsul re6le7
poate 6i e7citutor
)0) 1/.= ) ).+*<*/ re6le7 ?@+? arcul re6le7, alc8tuit din ?1*
componente
<QMie r?.?>+:r*<7 .)<?) )B?r?n+=7 centrii nervoşi, calea e6erent8 şi
electorul.
)eceptorul este : structuri ?H./+);+<L care r8spunde la stimul[ prin variaţi de
>:+?nI/)< gr)M)+? >r:>:rI/:n)< .* intensitatea a,entului e7citant.
*aLoritatea receptorilor im[O .?<*<? .>/+.E)<? di6erenţiate şi specialitate in
celule @?n0:r/)<? F,ustative, auditive, 5ale. v ?@++;*/)r?) A /I/ icccptoC M/n
or,anism sunt corpusculi sen:itiv_ care iunO mici :rg)n? pluncelulare )<.=+*/+?
M/n .?<*<?7 B/;r? conLunctive şi terminaţii nervoase dendrttice $r?.?>+:r// r-
N 2 4 >r:>r/:.?>+:r/+)4 +neori, toiul de receptori Bl Bndeplinesc cCiar ţnle
;*+:n)+. )<? M?nMn+?<:r Freceptorul ol6activ, receptorii dureroşi L)
n/-?<*< r?.?>+:r*<*/ )r? <:. trans6ormarea ener,ici e7citantului In in6lu7
nemet. In /*r6I/? de +/>*< ?H./+)n+*<*/7 se deosebesc ./n./ tipuri principale
de receptori, Ri anume:
J 1?.O1-/ :r/7 .)r? M?+?.+?)0= de6orm8rile mecanice ale receptorului
sau ale .?<*<?<:r -?./n? ).?@+*/)7
J +?r1:r?.?>+:r/7 care @?@/0?)0= scCimb8rile de temperatur8, unu receptori
6iind
- lali:aţi pentru sen:aţia de cald şi alţii pentru sen:aţia de rece.
J n:./..><PB/ Fian r?.?>+:r/ )/ M*r?r// f, care detectea:8 inLurii tisulare,
indi6erent dac8 ).?@+?) @*n+ M? n)+*r= B/0/.= @)* .E/1/.=N
J r?.?>+:r/ ?<?.+r:1)gn?+/./7 cure detectea:8 lumina la nivelul 6elineiD
J .E?n-*r?.?>+:n7 .)r? M?+?.+?)0= ,ustul Fsituaţi in cavitatea bucal8H,
mirosul R iitoaţL /n .)-/+)+?) n)0)<=)7 nivelul o7i,enului In s>n,ele arterial,
osmolantatea licCidelor M/n :rg)n/@17 .:n.?n+r)I/) dio7idului de ea?bon ţi,
probabil, a altor substanţe /1>:r+)n+? in ;/:.E/1/) or,anismului.
ia --L/( +/1> ue receptor poale 6i stimulat de orice 6orm8 de ener,ic, dar dc
**.n++UI/ ,n*</ 1)/ mari dec>t ener,ia speci6ic8 (st6el, celulele vi:uale,
eensiCile la ener,ii <*n*)*)+. *+ .1 de siaCe Fc>teva cuante de lumin8H, pot ti
e7citate A/ dc ener,ii mecanice n*n $: <:-/+*r/ cu pumnul In ocCi provoac8
sen:aţii vi:ualeH. /a nivelul receptorului are <:. traducerea in6ormaţiei purtate
de e7citant Bn in6ormaţie nervoas8 speci6ici Fin6lu7 n?r-:@ / S: spune ci
receptorul codi6ici sau modulea:8 variaţia ener,iei e7citantului In v>naţii ale
amplitudinii potenţialului receptor. *odularea tn amplitudine permite
leccpturului ei transmiţi spre centri in6ormaţii corecte privind intensit8ţile
di6eriţilor @+/1*< / .H<rr1 laOurmaţiM sca:iuvi poale produce . reacţie imediat8
sau poate ti stocat8 ea memorie In creier timp de minute, s8pt8m>ni sau ani şi s8
aLute ast6el In elaborarea unei reacţii )M?- - )+. ) or,anismului In un moment
dai
Clasi6icarea receptorilor. 07ist8 mai multe criterii dc clasi6icare a receptorilor:
=upă locali-are
*de7te6occpturi 5 la nivelul te,umentelor,
* C M ton " In nivelul aparatului locomotorD " imc6uccpton 5 la nivelul viscerelor şi al
vaselor de s>n,e.
./M/*n+ mecanic " mccanorcccptori.
"%
tsM e7 e7
xSc
c7`
aigorecepton8
M$lorvcep?ort: chimic *
c$eirorccepltirt:
* osmoreceptor_
face U nt vetol db lor de
de
Fi
6)(
pe
i
cele I*
*i simpli
te
arte
.i
Cili
5
la nui
se face to două moduri Convergenţi fai care un singur neuron entrai primeşte contacte
sinaoticc de iar diver senta consta En r,
acţiune dei neuronul icni
fil+ mSt
iv mm ,t,-,./,
in ca(-0 unui
re6le7ului a*i eoe ii
pina la prima
fi unul motor, cenemi ner
ami unor ttintiti 6e6lesM mai
****
gn amie corticilt saM in meleti pnmiti diti peri6erge fi
ela$orerai rispuntiti
r1in cemni -fHi2 re6le7 SQ Enţelege totaQitatca structuri toc P( L L oiul nervos ccn? trai
o:e particip:\ te MMI re6let respectiv e exemplu, ccntm reflexelor
respiratorii ( a6SU to $ul$! dar ţi li puntea toi -aroCoM precum ţi to Cipotalamtis şi
ta scoarţa
_
c$rală Complexitatea si Bntinderea unui centru demnd QT %a+nlentatra
asinini IMFILU r3 fa+ ti
de e7ecute, eli ctVţtrn rc6l_QC_Lsi cran K naşterea in6 ormatici ie Fpremialele
Dost*nanuce no mai temerti I
din nou pria modulare B n ampi it ud
ine
"%8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.nformaţie
)raductor Cale Prelucrare
Comparator
Control execuţie
Memorie
ecizie
6fector
<i,. I!. *odel cibernetic simplu al unui centru nervos
/istemul nervos central are trei nivele maFore cu atri$ute funcţionale specifice: nivelul
măduvei spinării, nivelul su$cortical şi nivelul cortical!
/i0elul medular. eseori, c'nd ne g'ndim la măduva spinării, o considerăm doar o
cale de conducere a semnalelor de la periferie către creier sau invers, de la creier către
restul organismului! )otuşi, chiar şi după secţionarea măduvei la nivel cervical
superior, multe din funcţiile medulare se menţin! e exemplu, circuitele neuronale
medulare pot produce mişcările mersului automat, reflexe de retragere a segmentelor
corpului faţă de diferite o$iecte, reflexe care determină spiFinirea antigravitaţională a
corpului pe mem$rele inferioare şi reflexe care controlează vasele sangvine locale,
mişcările gastrointestinale şi aşa mai departe, pe l'ngă multe alte funcţii!
e fapt, de cele mai multe ori nivelele nervoase superioare trimit semnale nu direct En
periferie, ci centrilor medulari de control, Bcomand'ndB doar ca aceştia din urmă să*şi
desfăşoare funcţiile!
/i0elul su%cortical. MaForitatea activităţilor su$conştiente sunt controlate de ariile
su$corticale: trunchiul cere$ral, hipotalamusul, talamusul, cere$elul şi ganglionii
$azali! (stfel, controlul presiunii arteriale şi al respiraţiei se realizează En principal En
$ul$ şi En punte! Controlul echili$rului este o funcţie a structurilor cere$eloase mai
vechi filogenetic şi a su$stanţei reticulate din $ul$, punte şi mezencefal! &eflexele
alimentare Dcum sunt salivaţia, ca răspuns la gustul alimentelor, şi lingerea $uzelorJ
sunt controlate de arii din trunchiul cere$ral, amigdală şi hipotalamus8 multe din
reacţiile emoţionale Dcum sunt furia, emoţiile, activităţile sexuale, reacţiile la durere
sau reacţiile de plăcereJ se pot produce la animale fără cortex!
/i0elul cortical. Cortexul cere$ral este un imens spaţiu de depozitare a memoriei!
Cortexul nu funcţionează niciodată singur, ci numai Empreună cu centrii nervoşi
inferiori, En a$senţa cortexului, funcţiile centrilor su$corticali sunt adesea imprecise!
%umeroasele informaţii depozitate En memorie la nivel cortical fac ca activitatea
centrilor su$corticali să fie foarte $ine determinată şi precisă!
e asemenea, cortexul cere$ral este esenţial pentru cele mai multe din procesele de
g'ndire, chiar dacă nu poate opera de unul singur En acest sens! e fapt, centrii
su$corticali produc starea de alertă la nivelul centrilor corticali, deschiz'nd astfel
B$ancaB de date memorate En scopul proceselor de g'ndire!
.n acest fel, fiecare parte a sistemului nervos Endeplineşte funcţii specifice! Multe din
funcţiile integrative sunt $ine dezvoltate la nivelul măduvei spinării şi multe din
funcţiile su$conştiente au originea şi sunt executate exclusiv de către centrii
su$corticali! Ensă cortexul este cel care realizează deschiderea către lume a minţii
umane!
Calea eferentă reprezintă axonii neuronilor motori somatici şi vegetativi prin care se
transmite comanda către organul efector! Cea mai simplă cale eferentă o Ent'lnim En
cazul reflexelor monosinaptice D$ineuronaleJ8 ea este formată din axonul
motoneuronului alfa din coarnele anterioare ale măduvei spinării! .n cazul sistemului
nervos vegetativ, calea eferentă este formată dintr*un lanţ de doi neuroni motori8 un
neuron preganglionar situat En coarnele laterale ale măduvei spinării sau Entr*un nucleu
vegetativ din trunchiul cere$ral şi un neuron postganglionjr situat En ganglionii
vegetativi periferici Dextranevra*xialiJ! e*a lungul căilor eferente, informaţia circulă
spre efectori din nou prin modulaţie En frecvenţă!
6fectorii! Principalii efectori sunt muşchii striaţi, muşchii netezi şi glandele exo*crine!
)ransmiterea informaţiei de pe axonul căii eferente spre efector prezintă toate
caracteristicile transmiterii sinaptice! 6xemplul cel mai tipic este transmiterea la
nivelul plăcii motorii! (ici, En funcţie de frecvenţa potenţialelor de acţiune sosite pe
axon, se va sparge un număr corespunzător de vezicule de acetilcolină8 aceasta va
determina la nivelul mem$ranei fi$rei musculare striate potenţiale postsinaptice de
amplitudini diferite, En funcţie de numărul de molecule de acetilcolină eli$erate! Ca
urmare, pe mem$rana fi$rei striate apar zeci sau sute de potenţiale de acţiune pe
secundă, produc'nd contracţii de amplitudine şi forţă corespunzătoare comenzii
centrale!
Controlul 3ndeplinirii comenzii. Mecanismul reflex şi arcul reflex cu cele cinci
componente ale sale reprezintă un model incomplet al desfăşurării activităţii reflexe!
En ultimele decenii s*au evidenţiat noi componente anatomice şi mecanisme
funcţionale care participă la controlul modului En care se execută comanda! /*a
descoperit existenţa unor circuite nervoase eferente care leagă centrii de organele
receptoare! Prin intermediul acestora, centrii nervoşi pot regla pragul de excita$ilitate
al receptorilor şi, implicit, intensitatea stimulilor aferenţi! Un asemenea control se
exercită asupra efectorilor musculari de către centrii motori extrapiramidali şi cere$el!
.n acelaşi timp, de la nivelul efectorilor porneşte spre centri un circuit recurent care Ei
informează asupra modului Endeplinirii comenzii Dfeed$acYJ!
=egătura dintre mecanismul reflex şi mecanismul de feed$acY! Mecanismul de
feed$acY are caracter universal8 el se Ent'lneşte En toate sistemele autoreglate,
indiferent de su$stanţa din care sunt alcătuite! Mecanismul reflex reprezintă o
varietate concretă de mecanism de feed$acY Ent'lnită En sistemele de reglare nervoasă!
Comanda şi controlul exercitate de centrii nervoşi sunt de natură reflexă! En acest sens,
centrii nervoşi nu sunt numai senzitivi sau numai motori, ci reprezintă centri de
integrare senzitivo*motorie! &ăspunsul reflex poate surveni imediat după acţiunea
stimulului sau poate Ent'rzia minute, zile sau ani!
C&6.6&U= C( U% C(=CU=()7& 6=6C)&7%.C
Frapaţi de similitudinea dintre procesele nervoase şi cele ce au loc Entr*un calculator
electronic, neurofiziologii au comparat sistemul nervos Dşi En special creierul umanJ cu
"5#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.ntrar
.eşire
&,
;S
pun:
i
Metode del rezolvare
ate &ezultat
iniţiale
Memori
Unitate centrala pe programare
Fig! P0! /chema generală a unui creier electronic
un computer extrem de perfecţionat! Entr*adevăr, schema generală de lucru a unui
calculator electronic se regăseşte şi la nivelul unui organ nervos complex Dfig! P0J! Ca
şi computerul, sistemul nervos prezintă intrări Dcomponenta receptorieJ şi ieşiri
Dcomponenta motorieJ! C'nd ieşirile depind numai de intrări, avem de*a face cu
reflexele spinale simple! .n cazul răspunsurilor mai complexe, Entre intrări şi ieşiri se
interpun dispozitive de memorie, soluţionare şi programare a activităţilor! (cestea
influenţează at't intrările, c't şi ieşirile, ordon'nd diferitele procese nervoase după
tipare presta$ilite sau după voinţa individului! /e constată că activitatea organelor
nervoase ale sistemului nervos, exteriorizată la nivelul diverşilor efectori, depinde de
cantitatea informaţiei intrate şi de modul En care ea este prelucrată! (celeaşi impulsuri
aferente potN produce răspunsuri diferite, după cum ele sunt prelucrate numai de
măduva spinării, de măduva spinării şi trunchiul cere$ral sau de Entreg sistemul
nervos! /pre exemplu, dacă un c'ine este călcat pe coadă rezultatul va fi retragerea
reflexă a cozii En cazul unui c'ine cu măduva separată de encefal şi atacarea celui ce
5*a călcat En cazul unui c'ine cu sistem nervos intact!
<IAI./.=I( N0+).N+/+I \I SIN(9S0I
<IAI./.=I( N0+).N+/+I
%euronul are două proprietăţi fundamentale: excita$ilitatea şi conducti$ilitatea!
6xcita$ilitatea reprezintă proprietatea neuronului de a răspunde la un stimul printr*un
potenţial de acţiune! %u toate componentele neuronului se comportă la fel faţă de
agenţii excitanţi! (stfel, terminaţiile dendritice cu rol de receptor Nmem$ranele
postsinaptice răspund prin potenţiale locale, gradate En funcţie de intensitatea
excitantului!
(xonul şi dendritele lungi răspund prin potenţiale Btot sau nimicB, propagate!
Parametrii excita$ilităţii şi $iofizica excitaţiei neuronale au fost studiate cu
microelectrozi implantaţi En axoni giganţi de cefalopode!
Conducti$ilitatea este proprietatea neuronului de a propaga excitaţia En lungul
prelungirilor sale! in studiul excita$ilităţii se ştie că, En momentul producerii
potenţialului de acţiune, suprafaţa exterioară a mem$ranei devine negativă! (ceastă
stare fizică echivalează cu efectele unui catod puternic ce induce En Furul său
depolarizări critice ale mem$ranei, urmate de noi potenţiale de acţiune En zonele
limitrofe etc! Conducerea influxului nervos nu este altceva dec't propagarea
potenţialului de acţiune din punct En punct pe toată suprafaţa neurilemei! (ceastă
conducere este $idirecţională, at't pe dendrită, c't şi pe axon! Conducerea
unidirecţională a impulsului nervos, o$servată En organism, se datoreşte sinapselor şi
receptorilor, care conduc impulsul Entr*un singur sens! Fiziologic, excitaţia se produce
En receptor, de unde se propagă la dendrită, parcurge lungimea dendritei En sens
celulipet, excită corpul neuronului, de unde porneşte celulifug pe axon spre alţi
neuroni şi, En final, spre efector! =a nivelul sinapselor, conducerea se face Entotdeauna
de la mem$rana presinaptică la cea postsinaptică!
Potenţialul de acţiune se propagă punctiform numai En fi$rele amielinice! .n fi$rele
nervoase mielinizate conducerea se face saltator, de la un nod &anvier la altul,
impulsul put'nd sări chiar P*4 noduri! Conducerea saltatorie, datorată existenţei tecii
de mielină, determină creşterea vitezei de propagare a impulsului, precum şi scăderea
consumului energetic, deoarece pompele ionice acţionează doar .a nivelul
strangulaţilor &anvier!
#iteza de conducere a impulsului pe fi$rele nervoase depinde de specia animală Dmai
mică pe treptele Foase ale scării zoologiceJ, iar la om de diametrul fi$rei Dfi$rele
groase conduc mai rapidJ şi de prezenţa tecii de mielină! )eaca de mielină este
izolantă din punct de vedere electric şi deci mem$rana nu se poate depolariza dec't la
nivelul nodurilor &anvier, realiz'ndu*se astfel conducerea saltatorie cu viteză mult
mai mare dec't conducerea punctiformă! Cele mai mari viteze de conducere se
realizează pe fi$rele mielinice groase, cu diametrul de p'nă la +, p ale căilor
proprioceptive D5+, m>sJ, iar vitezele cele mai mici se Ent'lnesc pe fi$rele su$ţiri Dcu
diametrul de 5 pJ amielinice vegetative D,,4 m>sJ! Conducerea nervoasă poate fi
Encetinită sau suprimată temporar sau definitiv prin acţiunea unor agenţi fizici DfrigulJ
sau chimici DanesteziceleJ sau prin distrugerea integrităţii anatomice! in punct de
vedere anatomic, un nerv este alcătuit din mai multe fi$re nervoase separate Entre ele
prin fascicule de ţesut conFunctiv! .n interiorul unui nerv, conducerea de*a lungul unei
fi$re nervoase este izolată, potenţialul de acţiune al unei fi$re nu BsareB pe fi$rele
vecine! acă există leziuni ale tecilor axonului sau ale dendritei poate avea loc o
conducere spre fi$rele vecine Dconducere prin contact sau efapticăJ! eşi conducerea
efaptică nu are loc En mod fiziologic, totuşi fi$rele vecine suferă depolarizări su$
valoarea prag la trecerea unui potenţial de acţiune printr*o fi$ră nervoasă!
<IAI./.=I( SIN(9S0I
/e ştie că informaţia este transmisă la nivelul sistemului nervos En principal su$ forma
impulsurilor nervoase, printr*o succesiune de neuroni, unul după altul! Cu toate
acestea, nu este evident de la prima vedere că fiecare impuls poate fi $locat la trecerea
de la un neuron la altul, poate fi transformat dintr*un impuls unic En impulsuri repetate
sau
"5%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
poate fi integrat cu impulsuri venite de la alţi neuroni, produc'nd astfel impulsuri
complexe la nivelul neuronilor următori! )oate aceste funcţii pot fi numite funcţiile
sinaptice ale neuronilor! /inapsa este un organ Ent'lnit la nivelul contactului dintre doi
neuroni sau dintre neuron şi celula receptoare sau efectoare! .n lumea animală există
două tipuri principale de sinapse: sinapse chimice şi sinapse electrice!
/inapsele chimice predomină ca modalitate de transmitere a semnalelor En sistemul
nervos central! .n acestea, primul neuron, numit neuron presinaptic, secretă En fanta
sinaptică o su$stanţă chimică numită neurotransmiţător Dsau mediator chimicJ! (cesta
acţionează asupra proteinelor receptoare din mem$rana neuronului următor, numit
neuron postsinaptic, pe care El excită, El inhi$ă sau Ei modifică excita$ilitatea Entr*un alt
fel! P'nă En prezent se cunosc peste P, de neurotransmiţători, din care cei mai
cunoscuţi sunt acetilcolina, noradrenalina, histamina, acidul gamma*amino$utiric
D;("(J şi glutamatul!
/inapsele electrice sunt caracterizate de canale care conduc direct impulsul electric de
la o celulă la alta! Cele mai multe dintre acestea sunt mici structuri tu$ulare proteice,
numite Foncţiuni gap, care permit mişcarea li$eră a ionilor din interiorul unei celule
către următoarea! En, sistemul nervos central au fost identificate foarte puţine
Foncţiuni gap a căror semnificaţie nu este Encă cunoscută!
/inapsele chimice au o Ensuşire extrem de importantă, care le face indispensa$ile
pentru transmiterea semnalelor En cadrul sistemului nervos central: ele conduc
Entotdeauna impulsul nervos Entr*un singur sens, şi anume de la neuronul presinaptic,
care secretă neurotransmiţătorul, la neuronul postsinaptic! (cesta este principiul
conducerii unidirecţionale prin sinapsele chimice, spre deose$ire de sinapsele
electrice, care conduc semnalele En orice direcţie! Mecanismul conducerii
unidirecţionale este de importanţă maForă En funcţionarea sistemului nervos central,
deoarece permite direcţionarea extrem de exactă a semnalului spre ariile nervoase
specifice fiecăreia dintre miile de funcţii ale /%C: recepţia şi integrarea senzitivo*
senzorială, controlul motor, memoria şi multe altele!
/tudiile electronomicroscopice ale sinapsei au arătat că aceasta este alcătuită din aşa*
numitele terminaţii presinaptice $utonate, care sunt mici umflături rotunde sau ovalare
ale axonilor presinaptici! (cestea sunt separate de mem$rana neuronului postsinaptic
prin intermediul fantei sinaptice, care are de o$icei +,, p'nă la 2,, angstromi D(J!
)erminaţiile $utonate au două structuri interne importante pentru realizarea funcţiilor
excitatorii sau inhi$itorii ale sinapsei: veziculele sinaptice şi mitocondriile! #eziculele
sinaptice conţin neurotransmiţătorul care, eli$erat En fanta sinaptică, va excita sau va
inhi$a neuronul postsinaptic, după cum mem$rana acestuia din urmă conţine receptori
excitatori sau, respectiv, receptori inhi$itori! Mitocondriile asigură necesarul de ()P
Dadenozin trifosfatJ pentru sinteza unor noi molecule de neurotransmiţător!
(Funs la nivelul mem$ranei presinaptice, potenţialul de acţiune determină o creştere a
conductanţei pentru calciu, care, pătrunz'nd En $utorul terminal, activează un sistem
enzimatic şi Yinetic endocelular! (cesta determină succesiv alipirea şi fuzionarea
veziculelor cu mediator de mem$rana presinaptică, urmată de ruperea unei porţiuni
din mem$rana presinaptică şi eli$erarea mediatorului chimic En fanta sinaptică! 6xistă
o relaţie de proporţionalitate directă Entre frecvenţa potenţialelor de acţiune şi numărul
de vezicule fuzionate şi golite En fanta sinaptică! #eziculele sinaptice conţin un număr
relativ fix de molecule de mediator, ceea ce imprimă un caracter de eli$erare
discontinuă, En BcuanteB, a acestuia! upă eli$erare, cea mai mare parte a mediatorului
aFunge prin difuziune la nivelul mem$ranei postsinaptice, unde interacţionează
stereospecific cu macromoleculele receptorilor de membran8. (ceştia recunosc
molecula de mediator, o 6i7ea:8 şi declanşea:8 o serie de modi6ic8ri en:imatice la
nivelul membranei postsinaptice care duc, Bn 6inal, la 6ormarea unei substanţe
Fadeno:in mono6os6atul ciclic " (*9cH care transmite mesaLul spre interiorul
celulei. In urma acestor procese, la nivelul membranei postsinaptice are loc o
creştere a conductanţei ionice, Bn special pentru NaM Fdar şi pentru N
I
şi C. f.
urmat8 de un in6lu7 al acestui ion şi o depolari:are proporţional8 cu cantitatea
de mediator eliberat8 la nivelul sinapsei. /e ,enerea:8 ast6el un potenţial
postsinaptic e7citator care, Bn momentul atin,erii unui pra, critic, e7cit8
membrana celular8 din a6ara sinapsei, declanş>nd apariţia unui potenţial de
acţiune "tot sau nimic", propa,at Bn toate direcţiile pe supra6aţa corpului celular
şi celuli6u, la nivelul a7onului p>n8 la urm8toarea sinaps8, unde se reia
mecanismul transmiterii sinaptice. Dac8 Bn urma acţiunii neurotransmiţ8torului
creşte conductanţa pentru sodiu, se produce deci depolari:area şi apoi e7citarea
membranei postsinaptice, neurotransmiţ8torul 6iind numit e7citator. Dac8 Bns8
creşte conductanţa pentru potasiu sau clor, membrana postsinaptic8 se
Ciperpolari:ea:8 şi deci este inCibat8, neurotransmiţ8torul 6iind numit Bn acest
ca: inCibitor. Nu tot mediatorul eliberat Bn sinaps8 interacţionea:8 cu receptorii
postsinaptici. . parte din moleculele de mediator sunt inactivate en:imatic, o alt8
parte di6u:ea:8 Bn a6ara sinapsei, iar alta parte reacţionea:8 cu receptorii
presinaptici, 6r>n6tnd prin 6eedbacU ne,ativ eliberarea de noi cantit8ţi de
mediator. e remarcat este 6aptul c8 asupra celulei postsinaptice acţionea:8 dou8
tipuri de mesa,eri cCimici. *esa,erul de ordinul I este Bnsuşi mediatorul cCimic,
iar mesa,erul de ordinul .. Fsau mesa,erul secundH este (*9c.
9otenţialul postsinaptic poate 6i e7citator DPP/6J Fc>nd neurotransmiţ8torul pro"
duce o depolari:are parţial8 a membranei postsinapticeH sau inCibitor DPP/.J
Fc>nd are loc o Ciperpolari:are a membranei postsinapticeH. (st6el, e7ist8 dou8
tipuri de sinapse: e7citatorii, Bn care se eliberea:8 neurotransmiţ8tori e7citatori
Facetilcolin8, noradrenalinaH şi inCibitorii, Bn care se eliberea:8
neurotransmiţ8tori inCibitori Facidul ,amma aminobutiric etcH. Din miile de
sinapse ale unui neuron, Lum8tate sunt e7citatorii şi Lum8tate sunt inCibitorii.
(st6el, 6iecare neuron inte,rea:8 Bn permanenţ8 mui e de impulsuri e7citatorii şi
inCibitorii cu care este "bombardatMh. Dac8 predomin8 potenţialele postsinaptice
e7citatorii, are loc o depolari:are a neuronului p>n8 la pra,ul c r i t i c , este ,enerat
un potenţial de acţiune de tip "tot sau nimic" care se propa,8 p>n8 la primul nod
)anvier şi de aici mai departe de"a lun,ul a7onului. Deci, pentru a desc8rca un
neuron, este necesar8 fie activarea cu mare 6recvenţ8 a unei sinapse e7citatorii, 6ie
activarea simultan8 a mai multor sute de asemenea sinapse. Impulsuri e7citatorii
i:olate nu pot activa neuronul. Dac8 asupra neuronului se e7ercit8 la un moment
dat e6ectele sinapselor i nhi $i t or i i , neuronul se Ciperpolari:ea:8 şi transmiterea
mai departe a impulsurilor e7citatorii Bncetea:8. =a nivelul corpului neuronal are
loc, aşadar, o sumaţie spaţial8 6i temporal8 a tuturor potenţialelor postsinaptice,
iar re:ultatul 6inal depinde de ecCilibrul dintre e6ectele e7citatorii şi inCibitorii,
4ransmiterea sinaptic8 poate 6i in6luenţat8 de pre:enţa unor substanţe, de
metabolismul propriu, etc. Sinapsele au un rol e7trem de important Bn procesele
de memorie. =a nivelul membranelor postsinaptice se sinteti:ea:8 proteine ale
memoriei, ce permit reactivarea unor circuite sinaptice identice cu cele care au
activat Bn timpul Bnv8ţ8rii noţiunilor respective. Num8rul contactelor sinaptice
ale neuronilor din scoarţa ce r e $r a l ă creşte cu v>rsta. Dup8 ce a acţionat la
nivelul membranei postsinaptice, mediatorul cCimic este inactivat de en:ime
speci6ice. Datorit8 mecanismului cCimic al transmiterii sinaptice, impulsul
nervos su6er8 la nivelul 6iec8rei sinapse o Bnt>r:iere de apro7imativ &,% ms,
numit8 latenţ8 sinaptic8.
"5&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(N(4.*I( *XD+-0I S9INX)II
C.N<I=+)(PI( 0G40)NX
(C6@(&6, &(P7&)U&.
Măduva spinării are formă de cordon cilindric uşor turtit En sens antero*posterior
DsagitalJ, astfel că diametrul transversal depăşeşte cu puţin diametrul antero*posterior!
/e găseşte situată En canalul verte$ral, format din suprapunerea orificiilor verte$rale,
pe care Ensă nu*5 ocupă En Entregime! =ungimea măduvei este de P2 * P4 cm cu variaţii
individuale! =imita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale prin care
canalul verte$ral comunică En sus cu cavitatea craniană sau emergenţei primului nerv
spinal DC,J, iar limita inferioară se află En dreptul verte$rei =,! Faptul că măduva Eşi are
limita inferioară En dreptul verte$rei =, se explică prin ritmul de creştere al coloanei
verte$rale mai rapid dec't cel al măduvei! )ot din această cauză, rădăcinile nervilor
spinali, lom$ari şi sacrali au o direcţie o$lică En Fos! Măduva spinării nu ocupă toată
grosimea canalului verte$ral! .ntre peretele osos al verte$relor şi măduvă se află cele
trei mem$rane ale meningelor verte$rale care asigură protecţia şi nutriţia măduvei!
/u$ verte$ra =
+
, măduva se prelungeşte cu conul medular, iar acesta cu filum
terminale, care aFunge la coccis pe faţa posterioară a celei de*a doua verte$re
coccigiene! e o parte şi de alta a conului medular şi a filumului terminale, nervii
lom$ari şi sacral, cu direcţie aproape verticală, formează Bcoada de calB!
(/P6C)U= 6S)6&.7& (= MGU#6.
.n dreptul regiunilor cervicală şi lom$ară, măduva prezintă două regiuni mai
voluminoase, intumescenţa cervicală şi, respectiv, lom$ară, ce corespund mem$relor
Dprima, plexului $rahial, secunda, plexului lom$ar şi sacralJ! .ntumescenţa cervicală se
află En dreptul verte$relor C
P
* ),, iar cea lom$ară En dreptul verte$relor )
U
* =
+
!
=a suprafaţa măduvei se o$servă o serie de şanţuri: anterior şi pe linia mediană, un
şanţ mai ad'nc, numit fisura mediană8 posterior, pe linia mediană, se o$servă şanţul
medial dorsal, mai puţin ad'nc dec't fisura mediană şi continuat En măduvă de septul
median posterior, format din celule gliale8 lateral de fisura mediană se o$servă
şanţurile ventro*laterale, prin care ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali8 lateral
de şanţul median dorsal se află şanţurile dorsolaterale, prin care intră rădăcinile
posterioare ale nervilor spinali Dfig! 4,J! .n măduva toracală superioară şi cervicală,
Entre şanţurile medio*dorsal şi dorso*lateral apar şanţurile intermediare, de la care
pleacă profund, En cordoanele posterioare, septul intermediar, care separă fasciculul
gracilis de fasciculul cuneat!
M6%.%;6=6 /P.%(=6
6ste alcătuit din trei mem$rane de protecţie care Envelesc măduva! =a nivelul găurii
occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cere$rale! Mem$rana
exterioară se numeşte dura mater! (re o structură lamelară fi$roasă, rezistentă şi este
separată de pereţii canalului verte$ral prin spaţiul epidural En care se află ţesut
conFunctiv şi gras, c't şi vene
Pga mater
R4 @>/n)<// posterioare /u$stanţa al h F
idoc i na dorsalny
&cdcci na -?n+r)<) Cgi! spinal &! comunicant Dcenuşie
(! verte$rala
& dorsală a h! spinal
Q! ventrală a n! !spinal
B longitudinal >:@+?r/:r
/i c. lon,itudinal antena F
Corpul verte$ral
Fig! 4,! /ecţiune transversală prin verte$ră şi canalul rahidian
7gl! srmpafic para verte$rei
multiplu anastomozate! /uperior, la nivelul găurii occipitale, se continuă cu duramater
craniană! .nferior se termină En fund de sac! En care sunt adăpostite filum terminale şi
coada de cal! /u$ verte$ra /,, filum terminale, Empreună cu Envelişul durai cu care
vine .n contact, formează ligamentul coccigian!
(rahnoida are o structură conFunctivă şi este separată de dura mater prin spaţiul
su$dural şi de pia mater prin spaţiul su$arahnoidian, care conţine lichidul
cefalorahidian D=C&J! Pia mater sau meningele vascular este o mem$rană
conFuncţivo*vasculară, cu rol nutritiv, care Enveleşte măduva de care aderă
intim, pătrunz'nd En şanţuri şi fisuri! .n grosimea ei se găsesc numeroase vase arteriale
şi nervi, En special simpatici! Prelungirile piale pătrund! Empreună cu ramurile
arteriale, En su$stanţa nervoasă, particip'nd la constituirea $arierei hematoencefalice!
S4)+C4+)( *XD+-0I /P.%G&..
*8duva este formată din su$stanţa cenuşie dispusă En centru, av'nd aspectul literei
BX??, şi substanţ8 alb8, la periferie, su$ formă de cordoane DfuniculeJ!
Substanţa cenuşie
0ste constituit8 din corpul neuronilor! "ara transversală a BXB*ului formează
comisura cenuşie a măduvei, iar porţiunile laterale ale BF)`*ului sunt su$divizate En
coarne: anterioareMUaterale Ii posterioaMQ
v
`
"5+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Comisura cenuşie prezintă En centru canalul ependimar care conţine =C& şi care, En
sus, la nivelul trunchiului cere$ral, se dilată form'nd ventriculul .#! e asemenea, el
se dilată şi En porţiunea terminală a măduvei, form'nd, la nivelul filumului terminale,
ventriculul #, numit şi ventriculul terminal!
Coarnele anterioare DventraleJ conţin dispozitivul somatomotor care este mai $ine
dezvoltat En regiunea intumescenţelor Dcervicală şi lom$arăJ! Coarnele anterioare sunt
mai late şi mai scurte dec't cele posterioare şi conţin + tipuri de neuroni somat omo*
tori: neuroni a DalfaJ şi neuroni U DgamaJ, ai căror axoni formează rădăcina ventrală a
nervilor spinali! (xonul neuronului a aFunge la muşchiul striat cu care formează o
sinapsă specială neuroefectorie, numită placă motorie, En timp ce axonul neuronului U
aFunge la porţiunea periferică DcontractilăJ a fi$relor musculare din structura fusului
neuromuscular! %euronii a, c't şi neuronii U sunt de tip multipolar, corpul lor av'nd
diametre de -,*54, p!
Coarnele posterioare DdorsaleJ conţin neuroni senzitivi care au semnificaţia de
deutoneuron Dal ..*lea neuronJ, protoneuronul D. neuronJ fiind situat En ganglionii
spinali! =a nivelul deutoneuronilor se termină o parte din axonii neuronilor
pseudounipolari D. neuron din ganglionul spinalJ! %euronii senzitivi din coarnele
posterioare sunt mici, dispuşi su$ formă de grupe relativ structuralizate, numite nuclei
Dnucleul capului cornului posterior, nucleul toracic etcJ!
Coarnele anterioare şi posterioare apar pe secţiunea longitudinală su$ formă de
coloane!
Coarnele laterale sunt vizi$ile En regiunea cervicală inferioară DC
1
J, En regiunea
toracală D), * )
p
J şi lom$ară superioară D= k =
+
J! Conţin neuroni vegetativi simpatici
preganglionari ai căror axoni părăsesc măduva pe calea rădăcinii ventrale a nervului
spinal şi formează fi$rele preganglionare ale sistemului simpatic
.ntre coarnele laterale şi posterioare, En su$stanţa al$ă a măduvei se află su$stanţa
reticulată a măduvei mai $ine individualizată En regiunea cervicală şi formată din
neuroni dispuşi En reţea!
/u$stanţa al$ă
/e află la periferia măduvei şi este dispusă su$ formă de cordoane DfuniculeJ En care
găsim fascicule ascendente situate, En general, periferic, descendente, situate profund
faţă de precedentele, şi fascicule de asociaţie, situate cel mai profund, En imediata
vecinătate a su$stanţei cenuşii! .ntre fisura mediană şi coarnele anterioare se află
cordoanele anterioare8 Entre septul median posterior, care prelungeşte şanţul median
dorsal, şi coarnele anterioare se află cordoanele posterioare, iar Entre coarnele
anterioare şi posterioare se află cordoanele laterale! .n aceste cordoane se află fi$re
nervoase grupate En fascicule ascendente ale sensi$ilităţii, descendente ale motricitatii
şi fascicule de asociaţie!
.n cordoanele posterioare se află fasciculul gracilis D;oliJ şi, lateral de acesta,
fasciculul cuneat D"urdachJ, acesta din urmă exist'nd numai En măduva toracală
superioară şi cervicală! Fasciculul cuneat este despărţit de gracilis printr*un sept
intermediar! (m$ele fascicule sunt formate din axoni lungi ai . neuron DprotoneuronulJ
cu sediul En ganglionul spinal! .n cordoanele posterioare Ent'lnim, de asemenea, şi
fascicule de asociaţie, care leagă Entre ele diferite segmente ale măduvei!
.n cordoanele anterioare se află cele trei feluri de fascicule mai sus amintite:
I. Fascicule de asociaţie * fasciculul fundamental8 Eşi au originea En neuroni din
su$stanţa cenuşie a măduvei! Prelungirile neuronilor din su$stanţa cenuşie a măduvei
părăsesc su$stanţa cenuşie şi, aFunse En su$stanţa al$ă, se divid Entr*o ramură
ascendentă şi una descendentă! (ceste ramuri, care formează fasciculul fundamental,
după un traiect mai mult sau mai puţin lung reintră En su$stanţa cenuşie!
II. Fascicule ascendente * reprezentate de fasciculul spino*talamic anterior, cu originea
En deutoneuronul de la nivelul cornului posterior al măduvei Dprotoneuronul se află En
ganglionul spinalJ! (xonul deutoneuronului, după ce se Encrucişează cu opusul, aFunge
En cordonul anterior de partea opusă!
III. Fascicule descendente * acestea sunt de două categorii:
a! Fascicule piramidale, care controlează motilitatea voluntară şi care au origine En
scoarţă * fasciculul piramidal direct sau cortico*spinal anterior, situat En Furul fisurii
mediane!
$! Fascicule e8trapiramidale, care controlează motilitatea involuntară automată şi
semiautomată, av'nd origine su$corticală, cum ar fi:
R fasciculul tectospinal, cu originea En tectum Dlama cvadrigeminaJ8
R fasciculul vesti$ulospinal medial, cu originea En nucleii vesti$uluri medial şi inferior
din $ul$!
.n cordoanele laterale se află toate cele trei tipuri de fascicule!
I. Fascicule de asociaţie Dfasciculul fundamentalJ, care, după cum am văzut, se găsesc
şi En cordonul anterior al măduvei!
II. Fascicule ascendente, reprezentate de fasciculul spinotalamic lateral şi cele două
fascicule spinocere$eloase ventral DEncrucişat, ;o:ersJ şi dorsal Ddirect, FlechsigJ!
Fasciculul spinotalamic lateral Eşi are originea En deutoneuronul de la nivelul cornului
posterior al măduvei Dprotoneuronul se află En ganglionul spinalJ! (xonul
deutoneuronului din cornul posterior al măduvei, după ce se Encrucişează cu opusul,
aFunge En cordonul lateral opus, unde formează fasciculul spinotalamic lateral, situat
medial de fasciculul spinocere$elos ventral DEncrucişatJ!
Fasciculele spinocere$eloase Eşi au originea En deutoneuronii de la nivelul cornului
posterior! .n cazul fasciculului spinocere$elos dorsal Ddirect FlechsigJ, axonul
deutoneuronului din cornul posterior trece En cordonul lateral de aceeaşi parte, En timp
ce En cazul fasciculului spinocere$elos ventral DEncrucişat ;o:ersJ, axonul
deutoneuronului se Encrucişează şi trece En cordonul lateral de partea opusă! (m$ele
fascicule spinocere$eloase ocupă partea periferică a cordoanelor laterale!
III. Fascicule descendente! Ca şi En cordonul anterior, En cordonul lateral există două
categorii de fascicule descendente:
a! Fascicule piramidale, care controlează motilitatea voluntară şi au originea En
scoarţă * fasciculul piramidal Encrucişat Dcorticospinal lateralJ, situat En cordonul
lateral şi medial de fasciculul spinocere$elos dorsal şi posterior de fasciculul
spinotalamic lateral!
$! Fascicule e8trapiramidale. care controlează motilitatea involuntară automată şi
semiautomată, av'nd originea su$corticală:
R fasciculul ru$rospinal, cu originea En nucleuq roşu din mezencefal! situat Enaintea
fasciculului piramidal Encrucişat8
R fasciculul olivospinal, cu originea En oliva $ul$ară şi situat En cordonul lateral,
anterior de fasciculul spinocere$elos ventral8
R fasciculul reticulospinal, cu originea En formaţia reticulata a trunchiului cere$ral8
R fasciculul nigrospinal, cu originea En su$stanţa neagră8
R fasciculul vesti$ulospinal lateral, cu originea En nucleul vesti$ular lateral!
"58
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
CXI/0 (SC0ND0N40 F(/0 S0NSIBI/I4XPIIH
CG.=6 /6%/.".=.)GH.. 6S)6&7C6P).#6
Calea sensi$ilităţii termice şi dureroase
&eceptorii sunt En piele! Pentru sensi$ilitatea dureroasă, ca şi pentru cea termică,
receptorii sunt terminaţiile nervoase li$ere!
Protoneuronul D. neuronJ se află En ganglionul spinal şi este un neuron pseudo*
unipolar, a cărei dendrită, lungă, aFunge la receptori, iar axonul pătrunde pe calea
rădăcinii posterioare En măduvă! %euron
eutoneuronul D.. neuronJ se află En neuronii senzitivi din cornul superior al măduvei!
(xonul lui trece En )alamo*cordonul lateral opus, unde formează cortical fasciculul
spinotalamic lateral, care, En traiectul său ascendent, stră$ate măduva şi trunchiul
cere$ral, Endrept'n*du*se spre talamus!
(l treilea neuron se află En talamus! (xonul celui de al treilea neuron se proiectează pe
scoarţa cere$rală, En aria somestezică . din lo$ul parietal, gir postcentral, c'mpurile 2,
5,+!
Calea sensi$ilităţii tactile grosiere
&eceptorii, En piele, sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi discurile tactile
MerYel!
Protoneuronul D. neuronJse află En ganglionul spinal! endrită acestui neuron, lungă,
aFunge la nivelul receptorilor, iar axonul pătrunde pe calea rădăcinii posterioare En
măduvă!
eutoneuronul D.. neuronJ se află En neuronii senzitivi din cornul posterior!
(xonul acestor neuroni trece En cordonul anterior opus, alcătuind fasciculul
spinotalamic anterior care, En traiectul său ascendent, stră$ate măduva, trunchiul
cere$ral şi aFunge la talamus!
(. treilea neuron se află En talamus! (xonul lui se proiectează En scoarţa cere$rală, En
aria somestezică I Dfio 45J!
Fasciculul spino talani ic latei Dtemperatur durer
ului ala m ic interior DtactJ
eutoneuronul pi nota lamie
Fig! 45! Conducerea prin fasciculul spinotalamic
Calea sensi$ilităţii tactile epicritice DfinăJ
Utilizează calea cordoanelor posterioare Empreună cu calea propriocepti vă Yinestezică
o dată cu care va fi descrisă!
CG.=6 /6%/.".=.)GH.. P&7P&.7C6P).#6
Calea sensi$ilităţii Yinestezice
/ensi$ilitatea Yinestezică Dsimţul poziţiei şi cordoanelor posterioare, Empreună cu
sensi$ilitatea
eutoneuronul 4N$ul$o*talamic > al lemniscului medial
Protoneuron $ipolar
<i,. %E. Sensibilitatea proprioceptive conştient8
al mişcării En spaţiuJ utilizează calea tactilă epicritică!
&eceptorii:
R pentru sensi$ilitatea tactilă epicritică sunt aceiaşi ca şi pentru sensi$ilitatea tactilă
protopatică, Ensă cu c'mp receptor mai mic8
R pentru sensi$ilitatea Yinestezică receptorii sunt corpus*culii neurotendinoşi ai lui
;olgi, corpusculii &uffini, terminaţii nervoase li$ere, corpusculii Paccini!
Protoneuronul D. neuronJ se
află En ganglionul spinal, a cărei dendrită, lungă, aFunge la receptori! (xonul, de
asemenea lung, pătrunde En cordonul posterior, form'nd la acest nivel fasciculul
gracilis şi fasciculul cuneat! Menţionăm că fasciculul cuneat apare numai En măduva
toracală superioară şi En măduva cervicală! (ceste două fascicule, numite şi fascicule
spino$ul$are, urcă spre $ul$!
eutoneuronul D.. neuronJ se află En nucleii ;oli DgracilisJ şi "urdach DcuneatJ din
$ul$! (xonii celui de al doilea neuron se Encrucişează En $ul$ şi formează decusaţia
senzitivă DlemniscalăJ! după care devin ascendenţi şi formează lemniscul medial care
se Endreaptă spre talamus!
(l ...klea neuron se află En talamus! (xonul celui de al treilea neuron se proiectează
En aria somestezică . Dfig! 4+J!
"&#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Calea sensibilit8ţii proprioceptive de control al mişc8rii
(ceast8 cale este constituit8 din dou8 tracturi:
5 tractul spinocerebelos dorsal Fdirect, <lecCsi,HD
5 tractul spinocerebelos ventral FBncrucişat, =oVersH.
)eceptorii acestei c8i sunt 6usurile neuroni u sculare.
9rotoneuronul FI neuronH este locali:at Bn ,an,lionul spinalD dendrit8 aLun,e la
receptori, iar a7onul, pe calea r8d8cinii posterioare, intr8 Bn m8duv8, Bn
substanFa cenuşie.
Deutoneuronul Fal II"lea neuronH se a6l8 Bn neuronii sen:itivi din cornul posterior
al m8duvei. (7onul celui de al doilea neuron se poate comporta Bn dou8 moduri:
5 6ie se duce Bn cordonul lateral de aceeaşi parte, 6orm>nd 6asciculul
spinocerebelos dorsal Fdirect, <lecCsi,HD
5 6ie aLun,e Bn cordonul lateral de partea opus8, deci se Bncrucişea:8 şi 6ormea:8
6asciculul spinocerebelos ventral FBncrucişat, =oVersH. (mbele 6ascicule au un
traiect ascendent, str8bat
m8duva şi aLun, Bn truncCiul cerebral, unde se comport8 Bn mod di6erit:
5 6asciculul spinocerebelos dorsal str8bate numai bulbul şi apoi, pe calea
pedunculului cerebelos in6erior, aLun,e la cerebelD
5 6asciculul spinocerebelos ventral str8bate bulbul, puntea şi me:ence6alul şi apoi,
pe calea v8lului medular superior, cuprins Bntre cei doi pedunculi cerebeloşi
superiori, aLun,e la cerebel.
Fig! 42! /ensi$ilitatea proprioceptivă inconştientă
C(.=6 /6%/.".=.)GH.. .%)6&7C6P).#6
Bn condiţii normale, viscerele nu reacţionea:8 la stimuli mecanici, termici,
cCimici, iar in6lu7urile nervoase interoceptive nu devin conştiente. Numai Bn
condiţii anormale viscerele pot 6i punctul de plecare al sen:aţiei dureroase F6i,.
42J!
)eceptorii se ,8sesc Bn pereţii vaselor şi ai or,anelor, sub 6orm8 de terminaţii
libere sau corpusculi lamelaţi.
9rotoneuronul D. neuronH se ,8seşte Bn ,an,lionul spinalD dendrit8 lui aLun,e la
receptori, iar a7onul p8trunde Bn m8duv8.
Deutoneuronul Fal II"lea neuronH, se a6l8 Bn m8duv8D a7onii acestuia intr8 Bn alc8"
tuirea 6asciculului spino"reticulo"talamic şi, din aproape Bn aproape Fdeci multe
sinapse şi conducere lent8H aLun, la talamus.
(I III"lea neuron se a6l8 Bn talamus. Aona de proiecţie cortical8 este di6u:8.
Fasciculul geniculat DcorticonuclearJ
<ase, piramidal cortico"spinal4
C(I/0 D0SC0ND0N40 F(/0 *.4)ICI4(4IIH
C(=6( /./)6MU=U. P.&(M.(=
Eşi are originea En cortexul cere$ral şi controlează motilitatea voluntară Dfig! 4PJ!
Fasciculul piramidal DcorticospinalJ are origini corticale diferite: aria motorie Dc'mpul
PJ, aria premotorie Dc'mpul 3J, aria somestezică Dc'mpurile 2, 5, +J, aria motorie
suplimentară situată pe faţa medială a lo$ului frontal, c't şi En aria motorie secundară,
care se suprapune peste aria senzitivă secundară! intre cele 5 ,,, ,,, de fi$re ale
fasciculului piramidal, -,, ,,, sunt mielinizate! Fi$rele fasciculului piramidal stră$at,
En direcţia lor descendentă, toate cele trei etaFe ale trunchiului cere$ral şi, aFunse la
nivelul $ul$ului, se comportă diferit: R -4 * 0,Z din fi$re se Encrucişează la nivelul
$ul$ului Ddecusaţia piramidalăJ, form'nd fasciculul piramidal Encrucişat sau cortico*
spinal lateral, care, aşa cum Ei arată şi numele, aFunge En cordonul lateral al măduvei8
5, * +4Z din fi$rele fasciculului piramidal nu se Encrucişează şi formează fasciculul
piramidal direct Dcorticospinal anteriorJ, care aFunge En cordonul anterior de aceeaşi
parte, fiind situat l'ngă fisura mediană! .n dreptul fiecărui segment, o parte din fi$re
părăsesc acest fascicul, se Encrucişează şi trec En cordonul anterior opus! (u fost
descrise şi rare fi$re piramidale care nu se Encrucişează nici la nivel $ul$ar, nici la
nivel medular Dfi$re piramidale ipsilaterale situate En cordonul medular lateralJ!
.n traiectul lui prin trunchiul cere$ral, din fi$rele fasciculului piramidal se desprind
fi$re corticonucleare care aFung la nucleii motori ai nervilor cranieni Dsimilari cornului
anterior al măduveiJ!
.n concluzie, calea sistemului piramidal are doi neuroni:
un neuron cortical, central, de comandă! =ezarea lui duce la paralizie spastică, cu
exagerarea reflexelor osteotendinoase8 R un neuron inferior, periferic sau de execuţie
care poate fi situat En nucleii motori ai nervilor cranieni! 6l este denumit şi calea finală
comună deoarece asupra lui converg toate căile descendente! =ezarea lui duce la
paralizie flască şi atrofie musculară!
<ase, piramidal direct
kFase, piramidal
N .>NEncrucişat
Fig! 4P! Calea DsistemulJ piramidală
R&%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
C(=6( /./)6MU=U. 6S)&(P.& (M. (=
Eşi are originea En etaFele corticale şi su$corticale şi controlează motilitatea involuntară
automată şi semiautomată! Căile extrapiramidale corticale aFung la nucleii $a*zali! e
la nucleii $azali, prin eferenţele acestora Dfi$re strionigrice, strioru$ice şi strioreticu*
lateJ, aFung la nucleii din mezencefal Dnucleul roşu, su$stanţa neagră şi formaţia
reticulataJ, continu'ndu*se spre măduvă prin fasciculele nigrospinale, ru$rospinale şi
reticulospinal!
Menţionăm En cadrul sistemului extrapiramidal următoarele fascicule:
R fasciculul tectospinal, cu originea En tectum Dlama fuadrigeminaJ, situat pe faţa
posterioară a mezencefaiului8 aFunge En cordonul anterior8
R fasciculul vesti$ulospinal medial, cu originea En nucleii vesti$ulari medial şi inferior
din $ul$8 aFunge En cordonul anterior8
R fasciculul ru$rospinal, cu originea En nucleul roşu din mezencefal8 aFunge En
cordonul lateral8
R fasciculul vesti$ulospinal lateral, cu originea En nucleul vesti$ular lateral8
R fasciculul reticulospinal, cu originea En formaţia reticulata a trunchiului cere$ral8
aFunge En cordonul lateral8
R fasciculul olivospinal, cu originea En oliva $ul$ară8 aFunge En cordonul lateral8
R fasciculul nigrospinal, cu originea En su$stanţa neagră din mezencefal8 aFunge En
cordonul lateral!
)oate aceste fascicule extrapiramidale aFung, En final, la neuronii motori din cornul
anterior al măduvei!
Prin căile descendente, centrii encefalici exercită controlul motor voluntar Dcalea
piramidalăJ şi automat Dcăile extrapiramidaleJ asupra musculaturii scheletice! .n acest
mod este reglat tonusul muscular, activitatea motorie şi sunt menţinute postura şi
echili$rul corpului!
N0)-II S9IN(/I
%ervii spinali conectează măduva cu receptorii şi efectorii Dsomatici şi vegetativiJ!
/unt En număr de 25 de perechi şi au o dispoziţie metamerică! .n regiunea cervicală
există 1 nervi cervicali Dprimul iese Entre osul occipital şi prima verte$ră cervicalăJ, En
regiunea toracală sunt 5+ nervi, / En regiunea lom$ară şi sacrală şi unul En regiunea
coccigiană
Dfig! 44J!
%ervii spinali sunt formaţi din două rădăcini:
R anterioară DventralăJ, motorie8
R posterioară DdorsalăJ, senzitivă, care prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal!
&ădăcina anterioară conţine axonii neuronilor somatomotorq din cornul anterior
al măduvei şi axonii neuronilor visceromotor_ din cornul lateral! 6a conţine circa 55,
,,,
fi$re nervoase!
%euronii somatomotori se disting En neuroni a, al căror axon aFunge pe calea rădăcinii
anterioare a nervului spinal la muşchiul striat cu care formează o sinapsă
neuroefectorie specială, numită placă motorie Dcontracţie muscularăJ, şi neuroni U, ai
căror axoni aFung la porţiunea periferică * prevăzută cu miofi$rile * a fi$relor fusului
neuromuscular Dtonus muscularJ!
=a neuronii somatomotori din cornul anterior al măduvei sosesc impulsuri de la
scoarţa cere$rală, pe calea fasciculelor piramidale şi extrapiramidale corticale şi
su$corticale,
&ădăcina posterioară
Fig! 44! %ervul spinal paraverte$ral
şi de la ganglionul spinal, prin axonul neuronului somatosenzitiv, care se pune En
legătură cu neuronii somatomotori din coarnele anterioare fie direct Dreflex
monosinapticJ, fie prin intermediul neuronilor de asociaţie Dreflex polisinapticJ!
.n rădăcina anterioară a nervului spinal mai pătrund şi axonii neuronilor visceromotor_
preganglionari DsimpaticiJ din coarnele laterale ale măduvei Ddin zona viscero*
motorieJ, c't şi neuronii preganglionari ai parasimpaticului sacrat!
(xonul mielinic al neuronului preganglionar simpatic pătrunde En rădăcina anterioară
a nervului spinal, pe care apoi o părăseşte prin ramura comunicantă al$ă, aFung'nd pe
calea acesteia la un ganglion vegetativ simpatic lateroverte$ral Dparaverte$ralJ!
=a acest nivel se face sinapsa cu un al doilea neuron al cărui axon, fără teacă de
mielină, constituie fi$ra postganglionară! (ceasta fie aFunge de*a lungul unui vas la
organul efector Dmuşchi neted sau glandăJ, fie reintră prin ramura comunicantă
cenuşie En nervul spinal şi, pe calea acestuia, aFunge .a organul efector, muşchiul
firului de păr, glandele se$acee şi sudoripare sau la musculatura netedă a vaselor de
s'nge din piele şi muşchi!
(xonul preganglionar al neuronului parasimpaticului sacrat pătrunde En rădăcina
anterioară pe care nu o părăseşte şi pe această cale aFunge la un ganglion pre visceral
sau intramural!
&ădăcina posterioară DdorsalăJ conţine 4,, ,,, * 44, ,,, de fi$re nervoase! Pe
traiectul rădăcinii dorsale se află ganglionul spinal, la nivelul căruia sunt localizaţi at't
neuronii somatosenzitivi, c't şi neuronii viscerosenzitivi!
%euronii somatosenzitivi au o dendrita lungă care aFunge la receptorii din piele
DexteroceptoriJ sau la receptorii profunzi somatici din aparatul locomotor
DproprioceptoriJ! (xonul neuronilor somatosenzitivi pătrunde pe calea rădăcinii
posterioare En măduvă, unde se comportă En mai multe moduri:
5! /e pune direct En legătură cu un neuron somatomotor din cornul anterior, form'nd
un arc reflex monosinaptic D$ineuronalJ!
"&&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
%. .ntră En legătură cu unul sau mai mulţi neuroni de asociaţie şi, prin intermediul
acestora, cu neuronul somatomotor din cornul anterior al măduvei, realiz'nd astfel un
arc reflex polisinaptic Dmul ti neuronalJ!
2! Pătrunde En su$stanţa cenuşie a măduvei Dcornul posteriorJ, pun'ndu*se En legătură
cu al doilea neuron al cărui axon formează fasciculele spinocere$eloase Ddirect şi
EncrucişatJ şi spinotalamice!
I. Pătrunde En su$stanţa al$ă a măduvei Dcornul posteriorJ En cordonul posterior, unde
formează fasciculele spino$ul$are ;oli şi "urdach, care urcă prin cordonul posterior
al măduvei spre $ul$, pentru a Ent'lni la acest nivel al ..*lea neuron, care*şi are sediul
En nucleii ;oli şi "urdach din $ul$!
%euronii viscerosenzitivi au şi ei o dendrită lungă, care aFunge la receptorii din viscere
DvisceroreceptoriJ! (xonii lor pătrund pe calea rădăcinii posterioare En măduvă şi
aFung En cordonul lateral al măduvei Dzona viscerosenzitivăJ!
&ădăcinile anterioară şi posterioară ale nervului spinal se unesc şi formează trunchiul
nervului spinal care este mixt, av'nd En structura sa fi$re somatomotorii,
visceromotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive!
)runchiul nervului spinal iese la exteriorul canalului verte$ral prin gaura
interverte$rală Dorificiul de conFugareJ! upă un scurt traiect de la ieşirea sa din
canalul verte$ral, nervul spinal se desface En ramurile sale: ventrală, dorsală,
meningeală şi comunicanta al$ă!
&amurile ventrale ale nervului spinal au En structura lor fi$re motorii şi senzitive care
se distri$uie la muşchii şi pielea mem$relor şi peretelui antero*lateral al trunchiului!
&amurile ventrale sunt mai groase dec't cele dorsale şi, cu excepţia celor din regiunea
toracică, se anastomozează şi formează plexuri! Plexul cervical este format din
ramurile ventrale ale nervilor C
f
* C
P
!
&amurile plexului cervical se distri$uie g'tului! Una din ramurile lui, nervul frenic, cu
originea En C
2
* C
P
, inervează diafragma!
Plexul $rahial este format din ramurile ventrale ale nervilor C
4
* C
1
şi primul nerv
toracal şi inervează centura scapulară şi mem$rul superior!
&amurile ventrale ale nervilor toracici se numesc nervi intercostali şi sunt En număr de
5+! (ceştia inervează musculatura şi pielea din pereţii toracelui şi a$domenului!
Plexul lom$ar este alcătuit din ramurile ventrale ale primilor P nervi lom$ari!
&amurile lui se distri$uie la peretele a$dominal\ la organele genitale externe şi la
mem$rele inferioare! Plexul sacrat este constituit din ramurile ventrale ale =
4
, /,, /
+
,
/
2
şi este destinat centurii pelviene şi mem$rului inferior! Plexul ruşinos conţine fi$re
din ramura ventrală a nervului /
P
! 6l se distri$uie la viscerele pelviene, organele
genitale externe şi la perineu!
Plexul sacro*coccigian este format din ramurile ventrale ale nervilor /
P
* /
4
şi ale
nervului coccigian! /e distri$uie la muşchii perineului!
&amura dorsală a nervului spinal conţine, ca şi ramura ventrală, at't fi$re motorii, c't
şi fi$re senzitive8 se distri$uie la pielea spatelui şi la muşchii Fghea$urilor verte$rale!
&amura meningeală a nervului spinal conţine fi$re senzitive şi vasomotorii pentru
meninge!
&amura comunicantă: prin cea al$ă trece fi$ra preganglionară mielinică, cu originea En
neuronul visceromotor din cornul lateral al măduvei, iar prin cea cenuşie fi$ra
postgan*glionară amielinică, fiind axonul neuronului din ganglionul vegetativ simpatic
latero*ver*
te$ral!
<IAI./.=I( *XD+-0I S9INX)II
Măduva spinării are două funcţii: funcţia reflexă şi funcţia de conducere! =a nivelul
măduvei spinării se Enchid numeroase arcuri reflexe! e asemenea, măduva spinării
este stră$ătută En sens ascendent şi descendent de căi nervoase ce leagă $idirecţional
centrii encefaliei de restul organismului!
Funcţia de conducere a măduvei spinării a fost descrisă pe larg la capitolul de
anatomie, aşa că En capitolul de faţă ne vom ocupa numai de activitatea reflexă
medulară! &eflexele spinale sunt de două feluri: somatice şi vegetative!
Un reflex somatic este acela al cărui răspuns se execută de către efectori somatici,
respectiv musculatura striată controlată En mod voluntar!
Un reflex vegetativ Ensă este cel la care exteriorizarea răspunsului apare la nivelul
UNUI efector din organele interne sau al vaselor de s'nge, aflate su$ control
involuntar Dmuşchiul striat cardiac, muşchii netezi, glandele secretoriiJ! (t't reflexele
somatice, c't şi cele vegetative pot fi declanşate de stimularea oricărei suprafeţe
receptoare: intero*, extero*sau proprioceptive! Unele reflexe spinale sunt extrem de
simple, av'nd arcul reflex alcătuit din doi neuroni Dreflexe monosinapticeJ sau din trei
neuroni Dreflexe $isinapticeJ! (lte reflexe sunt mai complexe, la realizarea lor
particip'nd sute sau chiar mii de neuroni Dreflexele polisinapticeJ! &eflexele simple şi
unele reflexe polisinaptice se Enchid Dau centrulJ En acelaşi segment medular cu al căii
aferente care*5 iniţiază Dreflexe segmentareJ! MaForitatea reflexelor polisinaptice Ensă
sunt reflexe intersegmentare, deoarece antrenează En reacţia de răspuns neuroni situaţi
şi En alte segmente medulare Dneuroni etaFaţiJ!
9).9)I04XPI/0 )0</0G0/.) S9IN(/0
/tudiul experimental al reflexelor spinale evidenţiază o serie de particularităţi!
Facilitarea Dfig, 43J, acă separăm o rădăcină posterioară En două fascicule ( şi " şi le
?
odu>ia
Facilitarea 7cluzia
"&+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
excităm separat cu stimuli electrici liminari, o$ţinem două răspunsuri motorii, (l şi
"l, de amplitudine diferită! 6xcit'nd concomitent am$ele căi aferente, constatăm că
amplitudinea răspunsului motor este mai mare dec't suma (lT"l! /urplusul se explică
prin antrenarea En reacţia de răspuns a unui număr suplimentar de neuroni!
=a excitarea separată a căilor (l sau "l sunt declanşaţi numai neuronii din centrul
ariilor de distri$uţie a celor două căi Dzonele En negruJ, En timp ce neuronii mai
periferici sunt excitaţi su$liminar! =a excitarea concomitentă se produce o sumare de
stimuli su$liminari la nivelul neuronilor ce primesc aferente, de Na am$ele căi Dzona
haşuratăJ!
7cluzia! 6ste un fenomen opus facilitării! acă repetăm experimentul anterior, dar
folosim ca excitant un curent electric maximal, se constată că suma răspunsurilor
individuale este mai mare dec't răspunsul o$ţinut prin excitarea concomitentă a căilor
( şi " Dfig! 43J! .n acest caz, la stimulările individuale sunt antrenaţi En răspuns toţi
neuronii ce primesc aferente de la fiecare din cele două căi! =a stimularea
concomitentă, neuronii zonei haşurate nu mai participă de două ori la răspunsul motor!
Postdescărcarea! =a stimularea singulară a unei căi aferente se o$ţine un răspuns
motor multiplu! Fenomenul se explică prin existenţa unor circuite neuronale
rever$erante care permit reintrarea excitaţiei pe canalul principal spre neuronii efectori
Dfig! 4- J!
/timul
( " C
Fig! 4-! Circuite rever$erante * la un singur stimul se o$ţin 2 răspunsuri (, ", C!
.radierea! Un alt fenomen o$servat la reflexele spinale este creşterea amplitudinii
răspunsului motor proporţional cu creşterea intensităţii excitantului! .radierea se
constată la reflexele exteroceptive! =egile iradierii reflexelor polisinaptice medulare
au fost descoperite de Pfluger şi pot fi demonstrate astfel: se foloseşte o $roască
spinală Dare centrii spinali intacţi, separaţi de centrii encefalici prin decapitareJ care se
suspendă de un c'rlig, astfel ca mem$rele posterioare să at'rne li$er8 după decapitare
se aşteaptă 5, minute pentru ieşirea animalului din starea de Bşoc spinalB, apoi se
excită pielea mem$rului posterior prin aplicarea unor f'şii de h'rtie de filtru Enmuiate
En soluţii de X
+
/,
P
de concentraţii diferite! Ca stimul se poate folosi şi curent electric
de intensităţi diferite! /e constată următoarele răspunsuri reflexe:
5! Legea localizării. /oluţiile acide sla$e provoacă un răspuns motor sla$, respectiv
contracţia unei singure grupe musculare care realizează Endepărtarea degetului de
excitant!
%. Legea unilateralităţii. =a creşterea uşoară a concentraţiei acidului are loc retracţia
reflexă a gam$ei, cu flexia acesteia pe coapsă!
2! Legea simetriei. Cresc'nd, En continuare, intensitatea excitantului are loc o retracţie
reflexă şi a gam$ei contralaterale, al cărui tegument nu a fost excitat!
P! Legea iradierii. 6xcitanţi şi mai puternici provoacă un răspuns motor al tuturor
celor P mem$re!
4! Legea generalizării. 6xcitarea foarte puternică a tegumentului piciorului produce
convulsii generalizate ale musculaturii mem$relor şi trunchiului! Corelaţia dintre
intensitatea agentului excitant şi mărimea răspunsului reflex se explică prin iradierea
excitaţiei la nivelul centrilor medulari, cu antrenarea En răspuns p'nă la generalizare a
unor etaFe medulare suplimentare!
)0</0G0/0 S9IN(/0 S.*(4IC0
/e clasifică En: reflexe simple DsegmentareJ şi reflexe complexe DintersegmentareJ!
&eflexele somatice simple se Empart En două grupe:
R reflexe iniţiate prin stimularea proprioceptorilor, av'nd ca reprezentant reflexul
miotatic8
R reflexe provocate prin excitarea exteroceptorilor, av'nd ca reprezentant reflexul
nociceptiv!
>ele8ul miotatic constă din contracţia $ruscă a unui muşchi, ca răspuns la Entinderea
tendonului său! /e demonstrează percut'nd cu un ciocănel de reflexe Ddin cauciucJ
tendonul muşchiului cvadriceps Dreflexul rotulianJ sau tendonul lui (chile Dreflex
achilianJ sau al altor muşchi!
(cesta este cel mai simplu reflex din organism, fiind un reflex monpsinaptic, alcătuit
din doi neuroni! &eceptorii excitaţi la Entinderea tendonului sunt fusurile
neuromusculare DproprioceptoriJ! Calea aferentă este asigurată de primul neuron
senzitiv proprioceptiv din ganglionul spinal şi prelungirile sale! Centrul reflex este
chiar sinapsa dintre axonul neuronului senzitiv şi corpul motoneuronului a din
coarnele anterioare, ale cărui axoni formează calea aferentă motorie, ce se termină pe
fi$rele striate scheletice DefectorulJ ale muşchiului Entins!
&eflexul miotatic este un reflex proprioceptiv ce participă la menţinerea tonusului
muscular, a posturii generale a corpului Empotriva gravitaţiei! Pragul de sensi$ilitate al
fusului neuro*muscular poate fi co$or't sau crescut prin creşterea sau, respectiv,
scăderea tensiunii contractile din fi$rele intrafuzale! (ceste variaţii sunt comandate de
sistemul nervos extrapiramidal şi formaţia reticulată a trunchiului cere$ral, prin
intermediul motoneuronilor spinali U!
(xonii acestora se termină prin plăci motorii En porţiunea contractilă a fusului neuro*
muscular, unde exercită un control motor permanent! &eflexele miotatice nu prezintă
facilitare, ocluzie, iradiere sau postdescărcare, iar fusurile neuromusculare nu prezintă
fenomenul de adaptare!
>ele8ul nocicepti0 Dreflex de flexie, de retragereJ este un reflex de apărare al
organismului şi constă din retragerea $ruscă a unui mem$ru din faţa unui agent nociv
Dcorp fier$inte, Enţepătură, curent electric etcJ!
(cesta este un reflex polisinaptic! /e demonstrează pe animale sau la om, prin
excitarea dureroasă a tegumentelor unei extremităţi şi urmărirea reacţiei motorii de
flexie a mem$rului respectiv! &eceptorii sunt terminaţii nervoase li$ere DalgoreceptoriJ
a căror
"&8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
stimulare este transmisă prin prelungirile primului neuron senzitiv spre centrii spinali!
(ici, calea aferentă se ramifică: o parte din fi$re fac sinapsa cu al doilea neuron
senzitiv din coarnele posterioare, de unde, prin căile ascendente ale sensi$ilităţii
exterocepti ve dureroase, se proiectează pe scoarţa cere$rală, gener'nd senzaţia de
durere!
7 altă categorie de fi$re se conectează cu neuronii intercalări şi cu neuronii motori
ipsilaterali şi contralaterali ai segmentului medular respectiv, iar o a treia grupă de
fi$re aferente se conectează cu neuronii de asociaţie şi cu motoneuronii din alte
segmente medulare! (cest proces de divergenţă largă a căilor aferente ale acestor
reflexe stă la $aza fenomenului de iradiere a reflexelor medulare exterocepti ve!
&eflexele spinale complexe! =a nivelul măduvei se pot realiza şi acte reflexe mai
complicate, ca reflexele de postură şi locomoţie, reflexul de scărpinat etc! (ceste
reflexe pot fi puse En evidenţă pe animalul spinal!
6le nu au o valoare funcţională deose$ită, deoarece la animalul normal funcţiile de
coordonare a mişcărilor şi cele de postură au fost preluate de centrii motori din
trunchiul cere$ral şi din encefal!
)0</0G0/0 S9IN(/0 -0=04(4I-0
=a nivelul măduvei spinării se Enchid şi importante reflexe vegetative, ce coordonează
activitatea organelor interne, vasele de s'nge şi glandele! Centrii vegetativi spinali şi
localizările lor au fost prezentate la capitolul de anatomie, astfel Enc't En ta$elul ce
urmează enumerăm numai unii din ei!
>ele8ele spinale 0egetati0e
&eflexul 6fectorul Componenta
vegetativă
eferentă
=ocalizarea centrilor
5! & pupilo*dilata tor Muşchii radiati ai irisului! /impatic! Măduva dorsală!
+! & cardioaccele*
rator
Miocardul adult şi em$rionar! /impatic! Măduva dorsală!
2! & vasomotor Musculatura netedă vasculară! /impatic! Măduva dorso*
lom$ară!
P! & pilomotor Muşchiul neted al firului de
păr!
/impatic! Măduva dorso*
lom$ară!
4! & sudoral ;landele sudoripare! /impatic! Măduva dorso*
lom$ară!
3! & adrenalino*
secretor
Medulosuprarenala! /impatic! Măduva dorso*
lom$ară!
-! & de micNiune a! Muşchiul neted vezical
$! /fmcterul vezical intern
c! /fmcterul vezical extern
d! Musculatura a$dominală!
/impatic
Parasimpatic
/impatic
Parasimpatic
/omatic
/omatic!
Măduva lom$ară!
Măduva sacrata!
Măduva dorsală!
Măduva sacrata!
Măduva sacrata!
Măduva lom$o*
sacrată!
:efle6ele !inale *egetati*e - continuare
)e6le7ul 06ectorul Componenta
ve,etativ8
e6erent8
/ocali:area centrilor
!. ) de de6ecaţie a. *uşcCii rectului
b. S 6in eterul anal intern
c. S 6ine te nil anal e7tern
d. *usculatura abdominal8
şi dia6ra,mul.
Simpatic
9arasimpatic
Simpatic
9arasimpatic
Somatic.
*8duva lombar8.
*8duva sac rat8.
*8duva lombar8.
*8duva sacrat8.
*8duva toraco"
lombar8.
9. ) de erecţie *usculatura vaselor din
penis.
9arasimpatic. *8duva sacrat8.
'&. ). de eLacula ţie *usculatura neted8 din pe"
reţii ve:iculelor seminale.
Simpatic. *8duva lombar8.
(ctivitatea re6le78 ve,etativ8 spinal8 este controlat8 de Cipotalamus şi de ariile
ve,etative corticale.
4oate re6le7ele medulare Fsimple, comple7e şi ve,etativeH se a6l8 sub controlul
etaLelor superioare ale sistemului nervos central F6i,. 41J!
4runcCi cerebral
06ector
Cerebel
*8duva spin8rii
)eceptor
]i
<i,. %!. Controlul superior al re6le7elor spinale
I 7O
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
0NC0<(/+/
6ncefalul este situat En cutia craniană şi En alcătuirea lui intră trunchiul cere$ral,
cere$elul, diencefalul şi cele două emisfere cere$rale, foarte dezvoltate la om, unde
acoperă aproape En Entregime celelalte părţi constitutive ale encefalului!
Ca şi măduva, encefalul este acoperit de meningele cere$rale! ura mater encefalică,
spre deose$ire de dura mater spinală, aderă intim de oasele cutiei craniene! .n
interiorul craniului trimite prelungiri orizontale şi sagitale! intre prelungirile
orizontale menţionăm cortul cere$elului, care separă cere$elul de lo$ul occipital al
emisferelor cere$rale, şi diafragma şeii turceşti En care este adăpostită hipofiza!
iafragma şeii turceşti este perforată de un orificiu prin care trece tiFa hipofizară!
intre prelungirile sagitale reţinem coasa creierului, care desparte cele două emisfere
cere$rale Entre ele şi coasa cere$elului, care separă incomplet cele două emisfere
cere$eloase! .n grosimea acestor septuri se găsesc sinusurile venoase Dvene de tip
specialJ care adună s'ngele venos de la creier şi*5 duc En vena Fugulară internă Dvezi
originea venei Fugulare interneJ! (rahnoida este o mem$rană su$ţire, avasculară, care
trece peste şanţurile cere$rale ca o punte fără a pătrunde Entre giri şi lo$i!
.ntre ea şi dura mater există un spaţiu virtual! (rahnoida este separată de piamater
printr*un spaţiu numit su$arahnoidian, plin cu lichid cere$rospinal Dlichid
cefalorahidian, =C&J! (rahnoida trimite o serie de prelungiri care stră$at dura mater şi
pătrund En sinusurile venoase su$ formă de vilozităţi arahnoidiene!
=a nivelul $azei creierului, Encep'nd de la limita cu măduva, arahnoida se Endepăr*
tează de pia mater şi formează spaţii mai dilatate, numite cisterne su$arahnoidiene!
intre cisternele mai importante, menţionăm:
R cisterna mare Dcere$elo*medularăJ, situată tntre ventriculul .# şi faţa inferioară a
cere$elului8
R cisterna $ul$o*pontină, la nivelul şanţului $ul$o*pontin8
R cisterna interpedunculară, Entre picioarele pedunculilor cere$rali8
R cisterna laterală, En profunzimea scizurii laterale /Ulvius8
R cisterna chiasmatică, la nivelul chiasmei optice! 6a se prelungeşte şi pe faţa
superioară a corpului calos8
R cisterna mare a venei cere$rale, Entre spleniusul corpului calos şi trigonuJ DfornixJ
cere$ral8 conţine vena cu acelaşi nume şi epifiza!
(lte cisterne mai mici se găsesc la nivelul şanţurilor separatoare dintre giri En care
pătrunde pia mater! Pia mater este un Enveliş su$ţire care Em$racă toată suprafaţa
creierului, pătrunz'nd En şanţuri şi En scizuri! 6ste o mem$rană vasculară! #asele
cere$rale sunt plasate pe faţa externă a piei mater, deci .n plin spaţiu su$arahnoidian,
spre deose$ire de pia măduvei, unde vasele sunt conţinute En grosimea acesteia!
*0NIN=0/0 C0)0B)(/0
B()I0)( T0*(4.0NC0<(/ICX
Entre vasele cere$rale şi pia mater se găseşte un şanţ su$pial, format din picioruşele
vasculare ale astrocitelor, care se continuă şi după dispariţia piei mater la nivelul
capilarului, acoperind 14Z din suprafaţa capilarelor! Celulele endoteliale ale
capilarelor sunt articulate Entre ele prin interdigitaţiuni, iar capilarul este complet
EnconFurat de mem$rana $azală si de un strat gliaJ!
(cesta constituie $ariera hematoencefalică ce tre$uie traversată de orice su$stanţă
pentru a aFunge la neuroni! (ceastă traversare este condiţionată de mai mulţi factori:
mărimea moleculei su$stanţei respective, gradul de disociere al su$stanţei,
solu$ilitatea En lipide a su$stanţei, activitatea meta$olică a neuronilor, prezenţa En
endoteliul capilar a enzimelor!
Bn general, există trei tipuri de su$stanţe, En raport cu permea$ilitatea lor, şi anume:
R su$stanţe complet străine neuronului Dcoloranţi organici cu moleculă mare, fără
specificitate En meta$olismul /%CJ8 nu pătrund En encefal8
R su$stanţe a căror pătrundere depinde de caracterele lor fizice şi $iochimice, cum ar fi
gradul de disociere şi legătura lor cu proteinele plasmatice8 alcoolul şi hormonii
steroizi pătrund foarte uşor8
R su$stanţe pentru care există un sistem transportor specific, cum sunt aminoacizii şi
(&%! ;radul lor de permea$ilitate poate fi influenţat de enzime specifice, care
degradează aceste su$stanţe la intrarea sau la ieşirea lor din $ariera hemato*encefalică!
(ceste su$stanţe se acumulează En special En neuron, neucum u lan duse En nevroglia
vecină!
.n regiuni precum pereţii mediali ai ventriculilor laterali Ddin interiorul emisferelor
cere$raleJ, tavanul ventriculului ... Dsituat En centrul diencefaluluiJ sau porţiunea
inferioară a tavanului ventriculului .# Dsituat Entre trunchiul cere$ral şi cere$elJ, pia
mater fuzionează cu stratul ependimar form'nd p'nzele coroidiene care se ataşează
plexurilor coroidiene ventriculare care secretă =C&!
CI)C+/(PI( /ICTID+/+I C0<(/.)(TIDI(N F/C)H
in ventriculii laterali, =C& trece prin orificiile Monro En ventriculul ..., de aici, prin
apeductul /Ulvius, aFunge En ventriculul .#, de unde fie trece En canalul ependimar de
la nivelul măduvei, fie prin orificii de la nivelul părţii inferioare a plafonului
ventriculului .#Dorificiul median MagendieJ trece En spaţiul su$arhnoidian, iar de aici
excesul este resor$it prin vilozităţile arahnoidiene En sinusurile venoase!
=ichidul cefalorahidian este un lichid clar, acelular D2*4 leucocite>mm
2
J, cu urme de
proteine şi glucoza, alcalin D-,4J şi cu o densitate de 5 ,,- g>cm
2
! /ărurile anorganice
sunt aceleaşi ca şi En plasma sangvină! Conţine %a, C., Mg şi mai puţin Ca şi Q!
Cantitatea de =C& este de 5P, * 2,, cm
2
! @ilnic se secretă 3,, * -,, cm
2
, din care cea
mai mare parte se resoar$e!
=a fiecare 2* P ore Eşi schim$ă compoziţia Dse reEnnoieşteJ! in cei 5P, * 2,, cm
2
,
numai +4 * 2, cm
2
se găsesc En ventriculii cere$rali, restul se află En spaţiul
su$arahnoidian! (re rol protector, menţine o presiune constantă En cutia craniană,
permite schim$urile dintre vase şi su$stanţa nervoasă!
"<%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(N(4.*I( 4)+NCTI+/+I C0)0B)(/
)runchiul cere$ral este format din trei etaFe: $ul$ Dmăduva prelungităJ, puntea lui
#arolio şi pedunculii cere$rali DmezencefalJ! "ul$ul şi puntea au o porţiune ventrală
D$azilarăJ, in care predomină su$stanţa al$ă, şi o porţiune dorsală DtegmentalăJ, En care
predomină su$stanţa cenuşie!
/pre deose$ire de aceste prime două etaFe, mezencefalul prezintă trei porţiuni: una
anterioară, reprezentată de picioarele pedunculilor, prin care trec fi$rele fasciculului
piramidal, una miFlocie, calota mezencefalului, unde se află nucleul roşu, şi cea de*a
treia, lama cvadrigemina DtectumJ, formată din patru coliculi cvadrigemeni: doi
superiori şi doi inferiori!
.ntre nucleul roşu şi picioarele pedunculilor se află su$stanţa neagră! %ucleul roşu are
o formă ovalară şi culoare roşietică! /u$stanţa neagră are o formă semilunară, cu
concavitatea spre nucleul roşu, şi este formată din neuroni care conţin pigment negru
de
melanină!
)runchiul cere$ral prezintă o faţă ventrală şi una dorsală Dfig! 40J!
Faţa ventrală prezintă trei etaFe care, de Fos En sus, sunt: $ul$ar, pontin şi pedun*
cular!
Eta)ul 8ul8ar are ca limită inferioară decusaţia piramidală, iar ca limită superioară
şanţul $ul$o*pontin, unde Eşi au originea aparentă nervii cranieni #., #.. şi #...!
"ul$ul prezintă toate elementele descrise la măduvă! Pe linia mediană remarcăm
fisura mediană anterioară, care se află En continuarea fisurei mediane a măduvei şi se
termină la nivelul şanţului $ul$o*pontin printr*o mică dilatare, numită foramen
caecum!
Cordoanele anterioare ale măduvei, la nivelul $ul$ului, devin piramidele $ul$are, En
profunzimea cărora se află fi$rele fasciculului piramidal!
=ateral de acestea remarcăm
şanţurile antero*laterale, iar En afara acestora cordoanele laterale, care le continuă pe
cele din măduvă şi En partea lor superioară prezintă o proeminenţă ovoidă, numită
oliva $ul$ară, care are o Enălţime de 54 mm fi o lăţime de P * 4 mm! En şanţul dinapoia
olivei Dşanţ retroolivarJ se văd originile aparente ale nervilor IG, G şi GI, iar En şanţul
situat anterior de olivă Dşanţ preolivarJ originea aparentă a nervului GII.
Eta7ul pontin este limitat infe*
<i,. 40! 4runcCiul cerebral
nor de şanţul $ul$opontin, iar superior de şanţul ponto*mezencefal ic! /e prezintă su$
forma unei $enzi de su$stanţă al$ă, formată din fascicule de fi$re transversale pe
extremitatea superioară a $ul$ului!
Pe linia mediană remarcăm şanţul arterei $azilare Dartera care contri$uie la vasculari
zaţi a encefalului, alături de artera carotidă internăJ! e o parte şi de alta se văd
piramidele pontine, En profunzimea cărora trec fi$rele fasciculului piramidal!
=ateral de piramidele pontine se află originea aparentă a nervului #8 En afara acestuia
sunt pedunculii cere$eloşi miFlocii care fac legătura Entre punte şi cere$el!
Eta7ul peduncular este limitat inferior de şanţul ponto*mezencefalic! iar superior de
chiasma optică, ce se continuă lateral cu tracturile optice! &emarcăm la acest nivel
picioarele pedunculilor cere$rali, care sunt două cordoane de su$stanţă al$ă divergentă
cranial! .n profunzimea lor trec fi$rele fasciculului piramidal! .n spaţiul dintre
picioarele pedunculilor se găseşte glanda hipofiză DneurohipofizaJ, suspendată de
tu$er cinereum prin intermediul Enfundi$ulului! /u$ aceste formaţiuni se află cei doi
corpi mamilari su$ care se remarcă originea aparentă a nervilor ...!
Faţa dorsală se poate vedea numai după Endepărtarea cere$elului! =imitele dintre $ul$,
punte şi mezencefal sunt mai puţin evidente Dfig! 3,J! /u$stantia!
Mezencefal ul
Puntea
Măduva spinării
Fig! 3,! Planşeul ventriculului .#
=a acest nivel, de Fos En sus, distingem: etaFul $ul$ar, etaFul fosei rom$oide şi etaFul
peduncular, cu cei patru coliculi Ddoi superiori şi doi inferioriJ care formează lama
cvadrigemina!
Eta7ul %ul%ar. .n partea sa inferioară este asemănător măduvei, iar En partea superioară
se află trigonul $ul$ar al fosei rom$oide! En partea inferioară, etaFul $ul$ar prezintă, pe
linia mediană, şanţul median dorsal care continuă şanţul omonim de la nivelul
măduvei! =ateral de acest şanţ remarcăm fasciculul gracilis, iar En afara lui fasciculul
cuneat!
Eta7ul osei rom%oide. Fosa rom$oidă, aşa cum arată şi numele, are forma unui rom$
şi reprezintă podişul ventriculului .#! Un şanţ transvers care constituie axul mic al
"<&
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
rom$ului Emparte fosa rom$oidă En trigon $ul$ar Dinferior de acest şanţ şi cu v'rful En
FosJ şi En tricou pontin Ddeasupra şanţului transvers şi cu v'rful En susJ! .n v'rful
trigonului $ul$ar se află o lamă de su$stanţă cenuşie Do$exJ, En timp ce la v'rful
trigonului pontin se află apeductul lui /Ulvius, un canal prin care ventriculul .#
comunică cu ventriculul ...! En unghiurile laterale ale fosei rom$oide se află tu$erculul
acustic, En profunzimea căruia se găsesc nucleii acustic_ DcohleariJ!
Eta7ul peduncular. =a acest nivel remarcăm prezenţa celor patru coliculi care
formează lama cvadrigemina DtectumJ! Entre cei doi coliculi superiori se află glanda
epifiza! Coliculii superiori sunt legaţi de corpii geniculaţi externi la care soseşte calea
optică, En timp ce coliculii inferiori sunt legaţi de corpii geniculaţi interni la care
soseşte calea acustică! (ceste legături se realizează prin $raţul coliculului superior şi,
respectiv, inferior!
%otăm En plus că, la nivelul tectumului, Eşi are originea aparentă nervul .#! (cesta
apare su$ coliculii inferiori!
/)&UC)U&( )&U%CX.U=U. C6&6"&(=
=a exteriorul trunchiului cere$ral se află su$stanţa al$ă Dexcept'nd numai faţa dorsală
a mezencefalului, unde se află su$stanţa cenuşie formată din cei patru coliculi
cvadrigemeniJ! /u$stanţa cenuşie este localizată central! atorită Encrucişării fi$relor
descendente DmotoriiJ şi a celor ascendente DsenzitiveJ care fragmentează coloanele
longitudinale de su$stanţă cenuşie, aceasta apare ca fiind formată din nuclei!
/u$stanţa cenuşie a trunchiului cere$ral este formată din nuclei proprii şi din nuclei
echivalenţi coarnelor din măduvă!
)runchiul cere$ral este stră$ătut de căi ascendente ale sensi$ilităţii şi căi descendente
ale motricitatii!
Căile ascendente sunt următoarele:
R fasciculul spinotalamic lateral, care urcă spre talamus8
R fasciculul spinotalamic anterior, care urcă spre talamus8
R fasciculul spinocere$elos ventral DEncrucişatJ, care stră$ate toate etaFele trunchiului
cere$ral8
R fasciculul spinocere$elos dorsal DdirectJ, care stră$ate $ul$ul8
R lemniscul medial, care pleacă de la nucleii ;oli şi "urdach din $ul$ şi aFunge la
talamus8
R lemniscul lateral, care pleacă de la nucleii cohleari şi aFunge la corpii geniculaţi
interni DmetatalamusJ8
R lemniscul trigeminal, care se formează din nucleul tractului spinal al trigemenului şi
nucleul pontin al trigemenului8 lemniscul trigeminal aFunge la talamus, de unde se
proiectează En aria somestezică D2, 5, +J8
R fasciculul gustativ ascendent, care Encepe .a nivelul nucleului solitar şi urcă spre
talamus!
Căile descendente sunt piramidale şi extrapiramidale! Căile piramidale, aFunse En
partea inferioară a $ul$ului, se comportă diferit: -4*0,Z se Encrucişează la nivelul
$ul$ului Dfasciculul piramidal EncrucişatJ, restul se Encrucişează la nivel medular! En
traiectul lui prin trunchiul cere$ral, din fi$rele fasciculului piramidal se desprind fi$re
corticonucleare care aFung la nucleii motori ai nervilor cranieni! Căile
e8trapiramidale, En funcţie de originea lor, stră$at toate etaFele trunchiului cere$ral
Dfasciculul ru$rospinal, nigrospinal, reticulospinal, tectospinalJ sau numai $ul$ul
Dfasciculele olivospinal şi vesti$ulospinalJ!
En afara căilor ascendente şi descendente, En trunchiul cere$ral există şi fascicule de
asociaţie, care leagă Entre ei nuclei ai trunchiului cere$ral sau leagă nucleii de
formaţiuni supra*sau su$iacente!
Fasciculele de asociaţie sunt: fasciculul longitudinal medial, av'nd En constituţia lui
mai multe tipuri de fi$re, dintre care menţionăm fi$rele vesti$ulo*nucleare ce fac
legătura Entre nucleii vesti$ulari din $ul$ şi nucleii nervilor ..., .#, #.: fasciculul
central al calotei, care aduce la oliva $ul$ară fi$re de la talamus, nucleul roşu şi de la
corpii striaţi Dtalamo*olivare, ru$ro*olivare, strio*olivare şi palido*olivareJ: fasciculul
longitudinal dorsal, care face legătura Entre hipotalamus şi nucleii vegetativi din
trunchiul cere$ral!
/ucleii din %ul%
.! %c! echivalenţi cornului
anterior al măduvei Dnc!
motori sau de origineJ
5! %c! am$iguu, de la care pleacă fi$rele motorii ale n! .S
DglosofaringianJ, S DvagJ, S. DaccesorJ8
+! %c! motor al hipoglosului, de la care pleacă fi$rele motorii ale
hipoglosului!
..! %c! echivalenţi ai cornului
posterior al măduvei Dnc!
senzitivi sau terminaliJ! =a
nivelul lor se află cel de*al
doilea neuron
DdeutoneuronulJ
5! %c! tractului spinal al trigemenului D#J, En care se termină o
parte din fi$rele senzitive ale trigemenului8
+! %c! vesti$ulari Dsuperior, inferior, lateral şi medialJ, En care se
termină ramura vesti$ulară a perechii a #.X*a Dn! statoacusticJ8
2! %c! tract! solitar, En care se termină fi$rele gustative ale
nervilor #.., .S, S!
...! %c! vegetativi parasim*
patici, echivalenţi cornului
lateral al măduvei
5! %ucleul salivator inferior8
+! %ucleul dorsal al vagului DcardiopneumoentericJ!
.#! %c! proprii 5! 7liva $ul$ară8
+! %c! formaţiei reticulate8
2! %c! ;oli şi "urdach!
/ucleii din punte
5! %c! echivalenţi cornului
anterior al măduvei Dnc! motori
sau de origineJ
5! %c! motor al trigemenului D#J, En care Eşi au originea fi$rele
motorii ale n! trigemen8
+! %c! motor al a$ducensului D#.J, En care Eşi au originea
fi$rele motorii ale nervului #.8
2! %c! motor al facialului D#..J, En care Eşi au originea fi$rele
motorii ale facialului!
55! %c! echivalenţi ai cornului
posterior al măduvei Dnc!
senzitivi sau terminaliJ! =a
nivelul lor se află cel de
5! %c! pontin al trigemenului, En care se termină cealaltă parte
din fi$rele senzitive ale trigemenului D#J8
+! %c! cohleari Dventral şi dorsalJ, En care se termină ramura
cohleară a perechii a #...*a
al doilea neuron Dn! statoacusticJ!
555! %c! vegetativi parasim*
patici, echivalenţi cornului
lateral al măduvei
5! %c! salivator superior8
+! %c! lacrimal!
.#! %c! proprii 5k*** 5! %e! pontini, En care se termină fi$rele coitico*pontine şi de la
care pleacă fi$rele pontocere$eloase8
+! %c! formaţiei reticulate!
"<+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/ucleii din mezenceal
.! %c! echivalenţi cornului anterior Dnc!
motori sau de origineJ
5! %c! motor al nervului oculomotor D...J, En care Eşi au
originea fi$rele motorii ale nervului ...8
+! %c! motor al nervului .#!
..! %c! echivalenţi ai cornului posterior
Dnc! senzitivi sau terminaliJ! =a nivelul
lor se află cel de*al doilea neuron
DdeutoneuronulJ
5! %c! mezencefalic al n! trigemen, En care se termină
fi$rele proprioceptive ale n! trigemen!
...! %c! vegetativi parasimpatici,
echivalenţi cornului lateral al măduvei
5! %c! autonom al nervului oculomotor D...J!
.#! %c! proprii 5! %c! roşu, care se află En calota mezencefalului8
+! /u$stanţa neagră aflată la limita dintre calotă şi
picioarele pedunculilor cere$rali8
2! %c! formaţiei reticulate!
%6&#.. C&(%.6%.
Fac parte din sistemul nervos periferic şi sunt En număr de 5+ perechi Dfig!35J! /e
deose$esc de nervii spinali prin aceea că nu au o dispoziţie metamerică şi nu au două
rădăcini Ddorsală şi ventralăJ, cum au nervii spinali! En general, nervii cranieni se
distri$uie extremităţii cefalice şi regiunii cervicale, excepţie făc'nd nervul vag, care
stră$ate g'tul, toracele, diafragma şi sf'rşeşte En a$domen!a
S. ol6activ
<isura cerebral8 lon,itudinal8
FBirii orbitali.
F6inisul 6ront in6erior
\. lateral] 5NI. oculomotor •^JP^ /
I
N. troClear
%! tri,emen rad. sen:itiv8H <use. o bl, al punţii
<locculu
)ecesul al -enir
=drus rectus
Bulb ol6activ
ract olfactiv
7ri a M.. a optica
0minenţa lateral8 şi mediala
+ncus
)>d. motorie a
n. d S. colateral
6acial %! intermediar
vesti b ti I ocoli I ea i isolar! ngi an
%! Cipo,los" ""nL, 9rimul n, cervical
accesor
filea n. cervical
Fig! 35! %ervii cranieni
7I7TEMUL NE:.O7
Clasificarea nervilor cranieni
%ervii ., .. şi #... sunt senzoriali, conduc'nd excitaţii olfactive D.J, optice D..J şi
statoacustice D#...J!
%ervii ..., .#, #., S., S.. sunt pur motori!
%ervii #, #.., .S, S sunt nervi micşti!
%otăm, En plus, că nervii ..., #.., .S, S au En structura lor şi fi$re parasimpatice
preganglionare, cu originea En nucleii vegetativi DparasimpaticiJ ai trunchiului
cere$ral!
/er0ii cranieni
%umele Funcţia 7riginea reală )raiect
.! %ervii olfactivi
D5,*+,J
/unt nervi
senzoriali, cu
funcţia de a
transporta
excitaţii olfac*
tive!
/unt formaţi din
Enmănunchierea mai
multor axoni ai
celulelor $ipolare din
segmentul posterior
al mucoasei olfactive!
/tră$at orificiile lamei ciuruite
a etmoidului şi fac sinapse cu
dendritele celulelor mitrale din
$ul$ul olfactiv!
.= %ervul optic 6ste un nerv
senzorial!
6ste format din
axonii celulelor
multipolare din
stratul 1 al retinei
care converg spre
papila optică, unde
traversează coroida şi
sc 5 erotic a pentru a
forma nervul optic!
%ervul optic părăseşte or$ita
prin gaura optică şi pătrunde
En craniu, Endrept'n*du*se spre
corpii geniculaţi laterali!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea
aparentă
)raiect istri$uţie
...! %ervul %erv mo* Fi$rele motorii .n spaţiul e la Fi$rele motorii se
oculo* tor, are En Eşi au originea interpe* originea distri$uie la muşchii:
motor constituţia En nucleul duncular sa apa* drept inferior, drept
lui şi fi$re motor al ner* delimitat rentă se intern, drept superior
parasim* vului oculo* Entre pi* Endreap* şi o$lic inferior!
patice! motor, situat En cioarele tă spre Fi$rele parasimpatice
mezencefal! peduncu* Enainte preganglionare plecate
Fi$rele para* lilor cere* pătrun* din nucleul autonom al
simpatice pre* $rali! z'nd En nervului ... stră$at
ganglionare Eşi or$ită nervul oculo*motor pe
au originea En prin fi* care apoi El părăsesc
nucleul auto* sura or* Endrept'ndu*se spre un
nom al nervu* $itară ganglion vegetativ
lui ... din supe* Dganglionul ciliarJ
mezencefal! rioară! unde fac sinapsă cu
fi$rele postganglionjre,
care aFung la muşchiul
sfincteral pupilei DmiozăJ
şi .a muşchiul ciliar!
"<8
ANATOMIA f i FIZIOLOGIA OMULUI
/er0ii cranieni - continuare
Numele <uncţia .ri,inea
real8
.ri,inea
aparent8
4raiect Distribuţie
I-. %ervul 6ste un /e află En nu* (re originea e la originea sa .nervează
troClear nerv cleul motor aparentă pe aparentă, pe faţa pos* muşchiul
motor! al nervului faţa posteri* terioară a trunchiului o$lic
trohlear, situ* oară a trun* cere$ral, ocoleşte superior!
at En mezen* chiului cere* picioarele peduncu*
cefal, ime* $ral8 este
sin*
lilor cere$rali urc'nd
diat su$ nu* gurul nerv lateral de ele şi apoi
cleul nervu* care se
Encru*
se Endreaptă spre or*
lui oculo* cişează la $ită, En care pătrunde
motor! originea sa prin fisura or$itală
aparentă! superioară!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea
aparentă
)raiect istri$uţie
-. %ervul 6ste un Fi$rele senzitive Pe faţa an* e la originea sa Fi$rele senzi*
trigemen nerv Eşi au originea En terioară a aparentă, nervul tive inervează
mixt, ganglionul trige* punţii, la* se Endreaptă Ena* pielea frunţii,
av'nd minal D;asserJ, teral de inte, iar anterior feţei, conFunc*
fi$re mo* situat pe traiectul piramidele de ganglionul tiva oculară,
torii şi nervului! =a acest pontine! trigeminal se mucoasa naza*
senzitive! nivel se află Emparte En trei lă, $ucală, din*
primul neuron ramuri: ţii şi lim$a!
DprotoneuronulJ! * nervul oftal* Fi$rele motorii
(xonii neuro* mic, care inervează mus*
5
nilor din ganglio* pătrunde En chii masti*
nul trigeminal se or$ită prin fisura catori!
termină En nucleii or$i tară su*
senzitivi ai trige* perioară8
menului din trun* * nervul maxilar,
chiul cere$ral care iese din
unde se află deu* craniu prin
toneuronul8 gaura rotundă8
Fi$rele motorii * nervul mandi*
Eşi au originea En $ular, care iese
nucleul motor al din craniu prin
nervului - din gaura ovală!
punte!
%umele Funcţia .ri,inea real8 .ri,inea
aparent8
4raiect Distribuţie
-I. Nerul 6ste .n nucleul En e la originea sa .nervează
a$ducem un motor al şanţul aparentă se Endreaptă muşchiul
nerv nervului $ul$o* spre Enainte, pătrunz'nd drept
motor! a$ducens din pontin! En or$ită prin fisura extern!
punte! or$itară superioară!
I
L
7I7TEMUL NE:.O7 "<H
/er0ii cranieni - continuare
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea
aparentă
)raiect istri$uţie
#.= %er* 6ste un Fi$rele motorii Eşi .n e la origi* Fi$rele motorii
vul facial nerv au originea reală En şanţul nea sa apa* inervează muş*
mixt, nucleul motor din $ul$o* rentă, ner* chii inimicii!
care are punte! Fi$rele pontin! vul se En* Fi$rele senzo*
En struc* senzitive Dsenzo* dreaptă riale culeg ex*
tura sa rialeJ gustative Eşi au spre st'nca citaţiile gusta*
şi fi$re originea En tempora* tive de la
părăsim ganglionul geniculat lului, stră* nivelul corpului
*patice! de pe traiectul ner* $ăt'nd ca* lim$ii D+>2
vului facial, unde se nalul ner* anterioareJ!
află protoneuronul! vului Fi$rele para*
Cel de*al doilea neu* facial, simpatice se
ron se află En nu* situat En distri$uie la
cleul solitar din st'ncă! glanda
$ul$! Părăseşte lacrimală şi la
Fi$rele parasimpa* canalul glandele su$*
tice preganglionare facialului mandi$ulare şi
Eşi au originea En nu* şi sf'rşeşte, su$linguală!
cleul lacrimal şi nu* prin ramu* Fi$rele senzi*
cleul salivator supe* rile sale tive inervează
rior, am$ii situaţi En terminale, Empreună cu o
punte! Fi$rele En glanda ramură din n!
provenite din parotidă! .S ş i n ! S o
nucleul lacrimal fac parte a pielei
sinapsă cu fi$rele conductului
postganglionjre En auditiv extern
ganglionul pterigo* Dzona &amsaU*
palatin, iar cele din XuntJ!
nucleul salivator
superior En ganglio*
nul su$mandi$ular!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea
aparentă
istri$uţie
#...! %ervul
statoacustic
Dvesti$ulo*
cohlearJ
6ste un
nerv sen*
zorial!
(re originea reală En
ganglionul spiral
Coiti, pentru ramura
cohleară, şi En
ganglionul ves*
ti$ular /carpa, pentru
ramura vesti*$ulară!
Cele două ramuri se
alătură, form'nd
nervul respectiv!
%ervul stato*
acustic pă*
trunde En trun*
chiul cere$ral
la nivelul şan*
ţului $ul*
$opontin!
&amura cohleară se
Endreaptă spre nucleii
cohleari din punte
Danterior şi posteriorJ, iar
ramura vesti$ulară spre
nucleii vesti$ulului din
$ul$ Dsuperior, inferior,
medial şi lateralJ!
"+#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/er0ii cranieni - continuare
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea
aparentă
)raiect istri$uţie
.S! %ervul 6ste un Fi$rele motorii Eşi /e află la e la Fi$rele motorii
glosofa* nerv au originea En nu* nivelul originea inervează muşchii
ringEan mixt, cleul am$iguu din şanţului sa apa* faringelui, cu ex*
care are $ul$! retro* rentă, ner* cepţia constricto*
En struc* Fi$rele senzitive olivar! vul se rului inferior, c't şi
tura sa DsenzorialeJ Eşi au Endreaptă muşchii extrinseci
şi fi$re originea En gan* spre gaura ai lim$ii!
parasim* glionul superior şi Fugulară Fi$rele senzitive
patice! inferior de pe ieşind din DsenzorialeJ iner*
traiectul nervului craniu, vează mucoasa
unde se află după care linguală de la rădă*
protoneuronul8 se termină cina lim$ii Dde unde
deutoneuronul se En lim$ă culege şi excitaţiile
află En nucleul şi faringe! gustativeJ şi
solitar din $ul$! mucoasa faringelui!
Fi$rele Fi$rele parasim*
parasimpatice Eşi patice se distri$uie
au originea En la glanda parotidă!
nucleul salivator
inferior din $ul$!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea
aparentă
)raiect istri$uţie
S! %ervul 6ste un Fi$rele motorii /e află e la Fi$rele motorii inervează
vagDpneu* nerv Eşi au originea la nive* originea musculatura laringelui şi
mogastricJ mixt, En nucleul lul şan* sa apa* muşchiul constrictor infe*
care are am$iguu! ţului rentă, rior al faringelui!
şi fi$re Fi$rele senzi* retro* nervul Fi$rele senzitive Dsenzori*
parasim* tive Dsenzoria* olivar! se En* aleJ inervează mucoasa
patice! leJ Eşi au origi* dreaptă valeculelor şi a laringelui8
nea En ganglio* spre ga* Fi$rele parasimpatice se
nul superior şi ura Fu* distri$uie la organele din
inferior de pe gulară, torace şi a$domen! .n to*
traiectul ner* părăsind race se distri$uie cordului,
vului unde se craniul, traheei, $ronhiilor, plăm'*
află protoneu* stră$ate nului şi esofagului! .n a$*
ronul8 deuto* g'tul, domen se distri$uie sto*
neuronul se toracele, macului, intestinului su$*
află En nucleul dia* ţire, cecului, colonului
solitar din fragma ascendent şi transvers!
$ul$! şi sf'r* Colonul descendent,
Fi$rele para* şeşte En sigmoid, rectul, vezica
simpatice pro* a$do* urinară şi organele geni*
vin din nucleul men! tale primesc fi$re para*
dorsal al vagu* simpatice din măduva
lui! sac rată!
iII
L 5
I
7I7TEMUL NE:.O7
"+"
Ner*ii cranieni - continuare
%umele Funcţia 7riginea
reală
7riginea
aparentă
)raiect istri$uţie
S.! %ervul 6ste &ădăcina &ădăcina %ervul acce* &amura internă con*
accesor un $ul$ară Eşi $ul$ară sor părăseşte ţine fi$re provenite din
nerv are originea Eşi are craniul prin rădăcina $ul$ară!
motor! reală En originea gaura Fugulară Pătrunde En nervul
nervul am* aparentă şi se Emparte vag, particip'nd la
$iguu! En şanţul En două inervaţia muşchilor la*
&ădăcina retro* ramuri: ringelui!
spinală Eşi olivar! * ramura &amura externă con*
are originea externă8 ţine fi$rele rădăcinii
reală En * ramura spinale ale nervului
cornul an* internă! accesor şi se distri$uie
terior al la muşchii stemo*
măduvei cleidomastoidian şi
cervicale! trapez!
S..! %ervul 6ste Fi$rele mo* .n şanţul Părăseşte cra* .nervează muşchii
hipoglos un torii provin preoli* niul prin cana* lim$ii Dcei intrinseciJ!
nerv din nucleul var! lul nervului
motor! motor al
nervului S..!
hipoglos şi se
Endreaptă spre
lim$ă!
<IAI./.=I( 4)+NCTI+/+I C0)0B)(/
)runchiul cere$ral este primul component al encefaiului! Funcţiile sale sunt
numeroase şi de importanţă vitală:
5! Prin trunchiul cere$ral trec toate căile ce leagă măduva spinării de etaFele superioare
ale /%C, precum şi căi proprii trunchiului cere$ral ce conectează diferitele sale etaFe!
+! =a nivelul trunchiului se află nucleii de releu ai căilor ascendente şi descendente,
precum şi nucleii de releu cu cere$elul!
2! .n trunchiul cere$ral se Enchid o serie de reflexe, deoarece conţine nuclei senzitivi şi
motori care au aceleaşi funcţii senzitive şi motorii pentru regiunile feţei şi capului, la
fel ca şi funcţiile su$stanţei cenuşii medulare pentru regiunile corpului de la g't En Fos!
P! =a nivelul trunchiului cere$ral se află formaţiunea reticulată, cu rol En reglarea
tonusului muscular, al celui cortical şi En controlul reflexelor spinale, al echili$rului şi
al posturii!
%. )runchiul cere$ral conţine centrii de reglare ai unor funcţii vitale, cum sunt
activitatea cardiovasculară, respiratorie şi digestivă,
&6F=6S6=6 )&U%CX.U=U. C6&6"&(=
=a fiecare din cele trei etaFe ale trunchiului cere$ral se află centrii unor reflexe
somatice, vegetative şi mixte! .n $ul$ se Enchide reflexul de deglutiţie, reflex mixt la
care participă nucleii senzitivi şi motori ai nervilor cranieni .S, S şi S..! )ot aici se
află centrii reflexelor salivare excitosecretorii pentru glanda parotidă Dnucleul salivator
inferiorJ, centrii
"+%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
gastro*secretori, pancreato*secretori şi $ilio*secretori Dnucleul dorsal al vaguluiJ!
%ucleul dorsal al vagului este responsa$il şi de stimularea deglutiţiei, a activităţii
motorii a stomacului, intestinului su$ţire şi a primei Fumătăţi a intestinului gros,
precum şi a căilor $iliare extrahepatice, care asigură excreţia $iliară! .n $ul$ se găsesc
şi centrii reflexelor cardioinhi$itorii Dcalea eferentă fiind asigurată de nervul vagJ şi ai
unor reflexe vasomotorii Dconstrictorii şi dilatatoriiJ!
Principalele reflexe respiratorii Dtuse, strănut, Xering * "reuerJ se Enchid la nivelul
$ul$ului! (ici se află centrii respiratori primari! /impla Enţepătură practicată la acest
nivel poate produce moartea su$ită prin oprirea $ruscă a activităţii cardiace şi
respiratorii! .n $ul$ se găsesc nucleii vesti$ulari şi ia parte astfel, Empreună cu alte
etaFe ale trunchiului cere$ral, la reflexele de redresare, postură şi echili$ru!
Puntea lui #arolio este, ca şi $ul$ul, sediul unor activităţi reflexe esenţiale! (stfel, aici
se Enchid reflexul lacrimal DEn nucleul lacrimalJ, reflexele secretorii ale glandelor
su$mandi$ulară şi su$linguală DEn nucleul salivator superiorJ, reflexele respiratorii
Dcentru_ apneustic inhi$ă respiraţia, iar centrul pneumotaxic o stimuleazăJ! e
asemenea, puntea realizează unele reflexe somatice, cum sunt reflexul de clipit şi de
masticaţie!
.n mezencefal se Enchid reflexe vegetative coordonate de nucleul vegetativ al
oculomotorului: reflexul pupilar fotomotor, care constă En micşorarea pupilei DmiozăJ,
ca urmare a stimulării luminoase a retinei, reflexele de acomodare la vederea de
aproape şi la distanţă! =a nivelul coliculilor cvadrigemeni inferiori se Enchid reflexe
somatice complexe de Entoarcere a capului şi ochilor spre sursa sonoră Dreflexe
auditivo*oculo*cefalogireJ, iar En coliculii superiori se află centrii reflexului somato*
vegetativ pupilar de acomodare la distanţă!
Prin intermediul centrilor motori extrapiramidali Dnucleul roşu, su$stanţa neagrăJ şi al
formaţiunii reticulate, trunchiul cere$ral Endeplineşte funcţii motorii foarte importante!
FU%CH..=6 M7)7&.. (=6 )&U%CX.U=U. C6&6"&(=
(ctivitatea motorie a trunchiului cere$ral este reflexă! %ucleii motori ai trunchiului
cere$ral au două funcţii importante: menţinerea posturii şi a echili$rului şi
coordonarea mişcărilor voluntare! e asemenea, trunchiul cere$ral conţine şi unii
nuclei specifici, cu rol En controlul mişcărilor stereotipe, su$conştiente!
Menţinerea posturii caracteristice fiecărei specii animale se face En mod automat, prin
două categorii de reflexe somatice: reflexele tonice şi reflexele de redresare!
>ele8ele tonice. %ucleii motori ai trunchiului cere$ral asigură repartiţia diferită a
impulsurilor nervoase către diferitele grupe musculare, astfel Enc't tonusul muscular al
acestora să fie En concordanţă cu poziţia capului, a corpului sau cu mişcările efectuate!
e exemplu, la o pisică ce priveşte En sus, creşte tonusul muşchilor extensori ai
mem$relor anterioare şi scade tonusul extensorilor mem$relor posterioare! C'nd
pisica priveşte En Fos, se produc reacţii inverse! Centrii trunchiului cere$ral primesc En
aceste cazuri aferente vesti$uljre, proprioceptive şi mai puţin tactile şi vizuale!
6ferenţele sunt asigurate de căile extrapiramidale spre motoneuronii ? şi a din
coarnele anterioare medulare! /timularea acestor motoneuroni creşte tonusul
muscular, iar inhi$iţia lor El scade!
>ele8ele de redresare. acă un animal decere$rat Dcu axul cere$rospinal secţionat
Entre coliculii cvadrigemeni superiori şi inferioriJ este aşezat Entr*o poziţie nefirească,
el va executa o serie de mişcări coordonate care conduc la reluarea posturii naturale!
(ceste reflexe de postură au loc En condiţii statice! En mişcare Dcondiţii YineticeJ au loc
re6le7e motorii ce asi,ur8 p8strarea posturii. Cel mai elocvent e7emplu este
re6le7ul de ateri:are, observat bine la pisici, care, din orice po:iţie, cad Bn
picioare.
*enţinerea posturii este asi,urat8 de nucleii ret ie u lan şi nucleii vestibulari.
Nucleii ret icul ari sunt Bmp8rţiţi Bn dou8 ,rupe principale:
5 nucleii reticulari pontini, locali:aţi Bn principal Bn punte Fdar se e7tind şi Bn
me:ence6alH, situaţi mai lateral Bn truncCiul cerebralD
5 nucleii reticulari bulbari, care se Bntind de"a lun,ul Bntre,ului bulb, situaţi
ventral şi median.
(ceste dou8 perecCi de nuclei acţionea:8 anta,onic unii 6aţ8 de ceilalţiD nucleii
pontini stimulea:8 musculatura anti,ravitaţional8 Fcare asi,ur8 ortostatismulH,
iar cei bulbari o inCib8. Nucleii reticulari pontini transmit impulsuri nervoase
descendente pe calea tractului reticulo"spinal medial p>n8 la motoneuronii
mediali din coarnele anterioare medulare care stimulea:8 musculatura
anti,ravitaţional8, respectiv muşcCii para vertebrali şi muşcCii e7tensori ai
membrelor in6erioare. Nucleii reticulari au o e7citabilitate natural8 6oarte
ridicat8. Bn plus, ei primesc impulsuri stimulatoare de la circuitele interne ale
truncCiului cerebral, de la nucleii vestibulari şi de la nucleii cerebeloşi pro6un:i.
(st6el, nucleii pontini e7citatori nu sunt inCibaţi de nucleii bulbari, ceea ce 6ace
ca po:iţia anti,ravitaţional8 s8 6ie menţinut8 cCiar şi Bn absenţa unor impulsuri
de la etaLele nervoase superioare.
Nucleii reticulari bulbari, pe de alt8 parte, transmit impulsuri inCibitorii
descendente c8tre musculatura anti,ravitaţional8 pe calea tractului reticulo"
spinal lateral. Nucleii bulbari primesc colaterale de la tractul cortico"spinal,
tractul rubro"spinal şi de la alte c8i motorii. )olul lor este evidenţiat mai ales Bn
situaţiile Bn care este necesar8 rela7area unor ,rupe muculare pentru ca anumite
porţiuni ale corpului s8 poat8 e6ectua alte activit8ţi motorii Fde e7emplu, mersulH.
(st6el, nucleii reticulari e7citatori şi inCibitori constituie un sistem controlat at>t
de stimuli corticali, c>t şi cu alt8 ori,ine, care asi,ur8 contracţiile musculare
necesare ortostatismului, precum şi rela7area anumitor ,rupe musculare, ast6el
Bnc>t s8 se poat8 des68şura di6eritele activit8ţi motorii.
Nucleii vestibulari, Bmpreun8 cu nucleii reticulari pontini, stimulea:8
musculatura anti,ravitaţional8. Nucleii vestibulari laterali trimit stimuli
descendenţi e7trem de puternici pe calea tracturilor vestibulo"spinale medial şi
lateral c8tre motoneuronii din coarnele anterioare. De 6apt, Bn absenţa
impulsurilor de la nucleii vestibulari, sistemul reticulat pontin pierde 6oarte mult
din 6orţa sa. )olul speci6ic al nucleilor vestibulari este de a controla, Bn mod
selectiv, impulsurile e7citatorii c8tre di6eritele ,rupe musculare
anti,ravitaţionale, Bn scopul menţinerii ecCilibrului ca r8spuns la a6erentele de la
aparatul vestibular. (cest aspect va 6i discutat pe lar, Ia capitolul "(nali:atorul
acustico"vestibular".
*enţinerea ecCilibrului corpului se datorea:8 acţiunii aceloraşi centri motori din
truncCiul cerebral responsabili de re,larea tonusului şi a posturii. *ecanismele
de menţinere a ecCilibrului se declanşea:8 ori de c>te ori centrul de ,reutate al
or,anismului tinde s8 se proiecte:e Bn a6ara poli,onului de susţinere. ScCimbarea
po:iţiei capului, a corpului sau a membrelor stimulea:8 6ie receptorii labirintici,
6ie receptorii Uineste:ici din capsulele articulare, in6orm>nd centrii posturii
asupra noilor raporturi spaţiale ale di6eritelor se,mente ale corpului. 9e ba:a
acestor in6ormaţii se elaborea:8 comen:i motorii ce determin8 ,rade variate de
contracţie şi rela7are a muşcCilor e7tensori şi 6le7ori Bn di6eritele p8rţi ale
corpului. De e7emplu, dac8 e7ist8 tendinţa de a c8dea Bntr"o parte, spre 6aţ8 sau
pe spate, are loc o creştere re6le78 a tonusului musculaturii e7tensorilor de acea
parte şi o reducere corespun:8toare a tonusului e7tensorilor de partea opus8.
9ostura se menţine Bn acest ca:
"+&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
En special pe $aza aferentelor de .a proprioceptorii musculari, iar echili$rul pe $aza
celor la$irintice!
Centrii de integrare şi efectorii sunt aceiaşi!
Centrii echili$rului sunt grupaţi En două teritorii ale /%C: centrii su$corticali şi centrii
corticali Dfig! 3+J!
Centrii echili*C $rului conştient ^ 0
&eceptori la$irintici
Centrii
ecCilibrului
atutomat
Nucleii vestibulari
=o$ul floculo*nodular
Muşchii extensori
aNProprioceptori
Fig! 3+! &eglarea echili$rului şi a posturii
Centrii su%corticali. /unt reprezentaţi de nucleii vesti$ulari şi de nucleii formaţiei re*
ticulate mezencefalice! 6i integrează impulsurile senzitive primite direct de la
receptori şi indirect prin cere$el Dde la lo$ul floculonodularJ! (ceşti centri menţin
echili$rul şi postura prin reacţii motorii inconştiente!
Centrii corticali. /unt localizaţi En lo$ul parietal, En profunzimea şanţului .ui /Ulvius!
=a nivelul acestui lo$ se ela$orează senzaţia conştientă de echili$ru şi postură!
)runchiul cere$ral participă şi la coordonarea mişcărilor voluntare! 7rice mişcare
voluntară necesită o anumită postură şi o anumită repartiţie a tonusului la diferitele
grupe musculare!
)runchiul cere$ral realizează aceste două condiţii pe $aza conexiunilor aferente şi
eferente ale nucleilor săi extrapiramidali cu cere$elul, talamusul şi corpii striaţi!
/*a demonstrat, la copiii anencefalici, că trunchiul cere$ral este responsa$il de
efectuarea unor mişcări su$conştiente, cum ar fi cele legate de alimentaţie Dsuptul,
eliminarea din gură a alimentelor cu gust neplăcut, deplasarea m'inilor spre gură
pentru a*şi suge degeteleJ, căscatul, Entinderea, pl'nsul, precum şi urmărirea o$iectelor
cu privirea prin
MR1
mişcarea ocCilor şi a capului. De asemenea, este intact re6le7ul de adoptare a
posturii anti,ravitaţionale. In acelaşi timp, se poate spune c8 maLoritatea
mişc8rilor truncCiului ţi ale capului pot 6i Bmp8rţite Bn c>teva mişc8ri simple,
cum sunt 6le7ia, e7tensia, rotaţia şi mişcarea de r8sucire a Bntre,ului corp. (ceste
mişc8ri sunt controlate de nuclei speci6ici, situaţi Bn me:ence6al şi Bn re,iunile
dience6alice in6erioare. (st6el, rotaţia capului şi a ocCilor este controlat8 de
nucleul interstiţial din me:ence6al. *işc8rile de ridicare a capului şi corpului
sunt controlate de nucleul prestiţial, locali:at la Loncţiunea dintre me:ence6al şi
dience6al. <le7ia capului şi a corpului este controlat8 de nucleul precomisural,
situat la nivelul comisurii posterioare, iar mişc8rile de r8sucire a Bntre,ului corp,
mult mai complicate, implic8 intervenţia nucleilor reticulari pontini şi
me:ence6alici.
<.)*(PI( )04IC+/()X
<ormaţia reticular8 Fsau reticulat8H repre:int8 din punct de vedere structural o
imens8 reţea de prelun,iri neuronale, Bn ocCiurile c8reia se ,8sesc :eci de mii de
a,lomer8ri de corpuri celulare, alc8tuind micronuclei cenuşii. <ormaţia
reticular8 F<)H se Bntinde de la m8duva sacrat8, prin truncCiul cerebral, p>n8 la
nucleii nespeci6ici talamici. .n substanţa reticular8 a truncCiului cerebral se a6l8
toţi nucleii cenuşii ai acestuia, iar c8ile ascendente şi descendente ce lea,8
ence6alul de m8duva spin8rii str8bat <). <ormaţia reticular8 are dou8 6uncţii
6undamentale: speci6ice şi nespeci6ice. <uncţiile speci6ice ale <) sunt repre:en"
tate de 6aptul c8 aici este sediul central al re6le7elor truncCiului cerebral.
<uncţiile nespeci6ice ale <) sunt de coordonare ,eneral8, de activare sau de
inCibare a activit8ţii /%C!
<uncţiile speci6ice
In substanţa reticular8 se a6l8 centrii tuturor re6le7elor truncCiului cerebral.
Centrul unui re6le7 nu este o arie net delimitat8, ca nucleul motor sau secretor
de unde porneşte comanda e6erent8 spre or,anul e6ector. De e7emplu, centrul
re6le7ului lacrimal este alc8tuit nu numai din nucleul lacrimal Fsituat Bn punteH, ci
şi dintr*o serie de deutoneuroni ai c8ii tri,eminale. precum şi micronuclei ai
6ormaţiei reticulare pontine! (celaşi lucru se poate a6irma despre centrii
cardio"vasculari, care au Bns8 o Bntindere mult mai mare, centrii respiratori, ai
ecCilibrului etc. Deci, <) este sediul a numeroşi centri de re6le7e somatice şi
ve,etative.
<uncţiile nespeci6ice
Stimularea 6uncţiilor nespeci6ice ale <) se 6ace prin colaterale ale c8ilor
ascendente speci6ice şi ale c8ilor descendente motorii. S"au pus Bn evidenţ8 patru
sisteme reticulare nespeci6ice, dou8 ascendente şi dou8 descendente.
I. Sistemul reticular ascendent activator FS)((H primeşte colaterale de la toate
c8ile de conducere ale anali:atorilor şi trimite e6erenţe care se proiectea:8
$ilateral, simetric, pe toate ariile corticate. )olul s8u este de a produce o e7citaţie
di6u:8 a scoarţei cerebrale, stimul>nd ast6el nespeci6ic toate 6uncţiile
neocorte7ului şi paleocorte7ului. Din acest motiv se mai numeşte şi sistem
reticulat cu proiecţie di6u:8. Stimularea S)(( este urmat8 de o stare de
"tre:ire" cortical8. de creştere a vi,ilenţei, cu sporirea aptitudinilor intelectuale,
creşterea percepţieiM deci o Bmbun8t8ţire a per6ormanţelor cerebrale cu rol Bn
procesul de Bnv8ţare. Stimularea e7a,erat8 a S)(( are Bns8 e6ecte ne,ative:
iritabiCtate, convulsii, Bntre scoarţa cerebral8 şi S)(( se stabilesc le,8turi
bidirecţionale ce 6ormea:8 un arcuit 6uncţional cortico"reticulo"cortical. 9rin aceste
cone7iuni scoarţa cerebral8 poate controla
"++
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
nivelul funcţional al F& şi, implicit, propriul său nivel funcţional! Cei mai importanţi
stimuli ai /&(( sunt cei vizuali şi cei Yinestezici! acă se Entrerupe sistemul reticulat
ascendent activator apare somn prelungit! eci, F& are, printre alte funcţii, un rol
important En reglarea ritmului
somn * veghe!
+! /istemul reticulat ascendent inhi$itor D/&(.J este mai puţin studiat şi deci funcţiile
sale se cunosc mai puţin! /e ştie că are o acţiune de reducere a activităţii corticale!
2! /istemul reticulat descendent facilitator Dactivator! /&FJ este reprezentat de acea
parte a F& care trimite eferente spre măduva spinării, En special către motoneuronii U
şi a! (ferentele sale sunt reprezentate de fi$re de la neocortexul motor, nucleii cenuşii
extrapiramidali, cere$el şi aparatul vesti$ular, precum şi colaterale ale căilor
ascendente ale analizatorilor, directe sau prin intermediul /&((! (cţiunea principală
a /&F se o$servă la nivelul reflexelor medulare şi de trunchi cere$ral, pe care .e
exagerează! (stfel, stimularea /&F produce hipertonie musculară şi creşte viteza
reacţiilor motorii! Cei mai importanţi stimuli ai /&F sunt cei de la proprioceptori!
P! /istemul reticulat descendent inhi$itor D/&.J are conexiuni aferente similare cu
/&F, dar predomină cele de la neocortexul motor, corpii striaţi, neocere$el şi nucleuq
roşu! 6ferenţele sale sunt de asemenea către motoneuronii trunchiului cere$ral şi
motoneuronii U şi a medulari, pe care Ensă Ei inhi$ă, av'nd astfel efect de diminuare a
reflexelor ce se Enchid la aceste etaFe! /timularea /&. produce hipotonie musculară,
scăderea vitezei de reacţie motorie, tul$urări de echili$ru şi de mers!
upă cum am arătat anterior, formaţia re ticul ară este o reţea enormă de neuroni Entre
care există un număr imens de conexiuni sinaptice! Cele patru sisteme prezentate mai
sus nu pot fi net delimitate Entre ele, după cum nu pot fi delimitate nici de structurile
Envecinate! atorită numărului mare de sinapse, F& este foarte sensi$ilă la acţiunea
diverselor su$stanţe toxice DalcoolJ sau medicamentoase DanesteziceJ! .ntre F& a
trunchiului cere$ral şi nucleii nespecifici talamici există o unitate funcţională!
Cei mai importanţi nuclei ai F& din trunchiul cere$ral şi conexiunile lor sunt:
5! %ucleul $ul$ar reticulat lateral se află En $ul$, posterior de oliva $ul$ară! (ferentele
sale vin de la măduvă Dfi$re directeJ şi de la scoarţa cere$rală Dfi$re EncrucişateJ, iar
eferenţele sale merg prin pedunculul cere$elos inferior către cere$elul ipsilateral!
+! %ucleul $ul$ar reticulat paramedian se află En vecinătatea nucleului hipoglosului!
(ferentele sale vin de la cere$el Dnucleul fastigialJ, de la măduvă şi de la scoarţa
cere$rală, iar eferenţele sunt directe către cere$elul ipsilateral Dprin pedunculul
cere$elos inferiorJ şi at't directe, c't şi Encrucişate către nucleul fastigial de am$ele
părţi!
2! %ucleul gigantocelular este situat dorsal de oliva $ul$ară! (ferentele sale vin, En
special, de la măduva spinării Dfi$re predominant ipsilateraleJ şi din ariile senzitivo*
motorii ale scoarţei cere$rale, dar şi de la cere$el Dnucleul fastigialJ! 6ferenţele sale
sunt ascendente către talamus Dnucleii nespecificiJ şi hipotalamus, iar către măduvă
descendente!
P! %ucleul tegmental pontin, numit şi nucleul central pontin, se găseşte En tegmentul
pontin! Primeşte aferente de la cere$el Dnucleul dinţatJ, măduvă şi scoarţa cere$rală,
trimiţ'nd eferente către cere$el!
%. %ucleul reticulat pontin caudal este prelungirea cranială a nucleului gigantocelular
din $ul$! (ferentele acestui nucleu provin de la măduva spinării Dfi$re predominant
ipsilateraleJ, de la ariile senzitivo*motorii ale scoarţei cere$rale şi de la lamina
cvadrigemina DtectumJ, iar eferenţele sale sunt, ca şi ale nucleului gigantocelular,
ascendente către nucleii nespecifici talamici şi hipotalamus, iar către măduvă
descendente!
3! %ucleul reticulat pontin oral prelungeşte En sus nucleul pontin caudal! (re
conexiuni En am$ele sensuri cu măduva spinării! (lte aferente provin de la scoarţa
cere$rală şi de la lamina cvadrigemina!
-! %ucleul rafeului cuprinde grupe celulare ce se găsesc de o parte şi de alta a liniei
mediane, pe o mare Entindere a trunchiului cere$ral, Encep'nd de la nucleul
hipoglosului p'nă En partea superioară a protu$erantei! (ferentele sale provin de la
scoarţa cere$rală, rinencefal şi măduva spinării, iar eferenţele sunt ascendente către
mezencefal şi descendente spre măduva spinării! /e crede că nucleul rafeului are rolul
de a solidariza funcţional Fumătăţile dreaptă şi st'ngă ale F& a trunchiului cere$ral şi
că face parte din /&((!
1! Formaţiunea reticulată mezencefalică are conexiuni cu cere$elul, lamina
cvadrigemina, hipotalamusul, neocortexul şi rinencefalul!
9. /u$stanţa cenuşie periapeductală este situată En Furul apeductului /Ulvius şi are
legături En am$ele sensuri cu nucleii nespecifici ai talamusului şi cu formaţia reticulară
mezencefalică!
6ferenţele formaţiei reticulare $ul$are către măduva spinării sunt prhdominent
ipsilaterale, En timp ce eferenţele formaţiei reticulate pontine sunt exclusiv ipsilaterale,
am$ele termin'ndu*se En cordonul lateral de aceeaşi parte!
(lte conexiuni ale formaţiei reticulare a trunchiului cere$ral
Formaţia reticulară a trunchiului cere$ral realizează următoarele conexiuni:
Conexiuni tecto*reticulare, ce se realizează Entre tu$erculul cvadrigemen superior şi
F& ponto*mezencefalică, prin fi$re directe şi Encrucişate!
Conexiuni nucleo*reticulare, ce se realizează Entre nucleii tractului spinal ai nervului
trigemen şi nucleul solitar, pe de o parte, şi formaţia reticulată, pe de cealaltă!
Conexiuni vesti$ulo*reticulare, ce cuprind un contingent de fi$re care merg de la
nucleii vesti$ulari direct spre formaţia reticulată!
Conexiuni ru$ro*reticulare şi palido*reticulare, ce leagă nucleul roşu, respectiv glo$us
pallidus de formaţia reticulară a trunchiului cere$ral!
Conexiuni nigro*reticulare, ce leagă su$stanţa neagră de F&!
Conexiuni ponto*reticulare, ce leagă nucleii proprii pontini de F&!
Formaţia reticulară a trunchiului cere$ral are conexiuni En du$lu sens cu rinencefalul,
conexiuni demonstrate anatomic şi electrografic! Proiecţia sistemului lim$ic pe
formaţia reticulară este miFlocită prin trei sisteme: sistemul ha$enular, corpii mamilari
şi fasciculul median al creierului anterior
/istemul ha$enular! %ucleul ha$enular primeşte fi$re de la aria olfactivă şi din fim$ria
hipocampului prin stria medulară a talamusului şi prin stria terminală! e asemenea,
primeşte fi$re de la nucleul amigdalian! =a r'ndul său, nucleul ha$enular este conectat
cu formaţia reticulară mezencefalică prin fi$re ha$enulo*reticulate!
Corpii mamilari, intim conectaţi cu sistemul lim$ic, trimit fi$re spre formaţia
reticulară mezencefalică prin tractul mamilo*tegmental şi prin pedunculul corpului
mamilar! )ractul mamilo*tegmental ia naştere En corpul mamilar şi trimite eferenţe
spre formaţia reticulară mezencefalică! Pedunculul corpului mamilar are originea tot
En corpul mamilar şi se termină En F& mezencefalică!
Fasciculul median al creierului anterior Eşi are originea En girul su$calosal şi se
distri$uie F& mezencefalice!
"+8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(N(4.*I( C0)0B0/+/+I
Cere$elul ocupă fosa posterioară a craniului, fiind separat de emisferele cere$rale prin
cortul cere$elului, o dependenţă a durei mater cere$rale! 6ste situat Enapoia $ul$ului şi
a punţii cu care delimitează cavitatea ventriculului .#! (re forma unui fluture,
prezent'nd o porţiune mediană DvermisulJ şi două porţiuni laterale, voluminoase,
numite emisfere
cere$eloase!
6misferele prezintă o faţă superioară acoperită de cortul cere$elului şi o faţă inferioară
En centrul căreia se află o depresiune numită valecula, care conţine partea inferioară
a vermisului!
Cere$elul este situat En derivaţie pe toate căile senzitive şi motorii şi este, En
consecinţă, informat asupra tuturor stimulilor proveniţi din mediul extern sau intern!
Prin procesele de integrare a informaţiilor primite, el poate exercita o acţiune
coordonatoare asupra activităţii musculare iniţiate de cortexul cere$ral motor! (şa se
explică de ce leziunile cere$eloase dau tul$urări de coordonare!
Cere$elul este legat de $ul$, punte şi mezencefal prin pedunculii cere$eloşi inferiori,
miFlocii şi superiori! (ceşti pedunculi conţin fi$re aferente şi eferente Dde proiecţieJ!
/uprafaţa cere$elului este $răzdată de şanţuri paralele, cu diferite ad'ncimi! Unele
sunt numeroase şi superficiale, delimit'nd lamelele DfoliileJ cere$eloase, altele, mai
ad'nci, dar mai rare, delimitează lo$ulii cere$elului şi, En fine, altele, cele mai ad'nci,
cum ar fi fisura primară şi fisura posterolaterală, delimitează lo$ii cere$elului Dfig!
32J!
in punct de vedere ontogenetic şi al localizărilor funcţionale, cere$elul poate fi
divizat En trei lo$i: lo$ul floculonodular, lo$ul anterior şi lo$ul posterior!
=o$ul floculonodular cuprinde nodulus, am$ii floculi şi pedunculii floculilor! 6l este
separat de restul cere$elului prin fisura posterolaterală, prima care apare onto şi
filogenetic!
=o$ul floculonodular, Empreună cu lingula, constituie partea cea mai veche a
cere$elului Darhicere$elulJ şi reprezintă centrul echili$rului vesti$ular, centrul de
orientare şi centrul de menţinere a poziţiei capului Dfactor esenţial pentru menţinerea
echili$ruluiJ! eoarece are conexiuni cu analizatorul vesti$ular este denumit şi
vesti$ulocere$el!
=o$ul anterior, situat anterior de fisura primară, este alcătuit din culmen şi lo$ului
central de pe vermis, lo$ului patrulater şi aripa lo$ulului central de pe emisfere!
&eprezintă a doua parte a cere$elului care apare En filogeneză Dpaleocere$elJ alături de
piramidă şi uvulă de pe faţa inferioară a vermisului!
eoarece paleocere$elul are legături cu măduva spinării, este denumit şi spinocere$el
şi constituie centrul de control al tonusului de postură al muşchilor extensori
antigravitaţionali, cu rol de compensare şi de opoziţie a forţelor de gravitaţie!
=o$ul posterior reprezintă partea cere$elului dintre fisura primară şi fisura
posterolaterală! &eprezintă partea cea mai nouă filogenetic Dneocere$elJ, excluz'nd
piramida şi uvula legate funcţional de paleocere$el! %eocere$elul constituie centrul de
control automat al motilităţii voluntare şi semivoluntare!
atorită faptului că maForitatea aferentelor vin de la nucleii pontini este numit şi
pontocere$el!
%eocere$elul este alcătuit din lo$ulii declive, folium şi tu$er de pe vermis8 lo$ului
simplex, semilunar superior, semilunar inferior, $iventer şi tonsila de pe
emisfera cere$eloasă!
/)&UC)U&( C6&6"6=U=U.
=a exterior se află un strat de su$stanţă cenuşie care formează scoarţa cere$elului!
/coarţa cere$eloasă EnconFoară su$stanţa al$ă centrală, care trimite prelungiri En folii,
d'nd, En ansam$lu, aspectul unei coroane de ar$ore, de unde şi numele de ar$orele
vieţii! .n interiorul masei de su$stanţă al$ă se găsesc mase de su$stanţă cenuşie care
formează nucleii profunzi ai cere$elului! .n vermis se află nucleii fastigiali Dst'ng şi
dreptJ, iar En emisferele ce re $el oase, En sens mediolateral, se află nucleul glo$os,
nucleul em$oliform şi nucleul dinţat!
%ucleii fastigiali sunt cei mai vechi filogenetic Daparţin arhicere$eluluiJ, En timp ce
nucleii dinţaţi sunt cei mai noi filogenetic Daparţin neocere$eluluiJ!
/coarţa cere$eloasă este formată din trei straturi de celule care, de la suprafaţă spre
profunzime, sunt: stratul molecular, al celulelor PurYinFe şi cel granular Dfig! 3PJ!
/tratul superficial DmolecularJ! 6ste situat su$ meninge, fiind sărac En celule şi $ogat
En fi$re! %euronii sunt reprezentaţi prin celulele stelate, ai căror axoni formează Bn
6misferele cere$eloase
#ermisk*
Puntea
kRCere$elul
Măduva spinării
Fisura primară
=o$ul posterior
=o$ul
5
!anterior
=inhala
=o$ului central
!Culmen
Fisura orizontală
raun
floculonodular
=o$ului p'uat ec li va
=o$ulus simplex Folium
=o$ului semilunar sup. )u$er
=o$ului semilunar inf
Piramida =o$ului $t venter Mvula
Fisura uvulo*nodulară
)onsila Flocculus
Fig! $%. /obulaţia cerebelului
"B#
ANATOMIA 7E FIZIOLOGIA OMULUI
<i,. $I. Structura cerebelului
Lurul corpurilor celulelor 9urUinLe o reţea cu aspect de coşuleţ. 9rin dendritele
lor, celulele Bn coşuleţ şi celulele stelate stabilesc contacte sinaptice cu a7onul
celulelor ,ranulare.
Stratul intermediar. Conţine corpurile celulelor 9urUinLe, cu aspect piri6orm,
dispuse pe un sin,ur r>nd. 9relun,irile lor dendritice, abundent rami6icate,
p8trund Bn stratul molecular, unde vor stabili sinapse cu a7onii celulelor
,ranulare. (7onii celulelor 9urUinLe p8r8sesc scoarţa cerebelului, str8bat
substanţa alb8 şi intr8 Bn contact cu nucleii cerebelului.
Stratul pro6und F,ranularH. 0ste 6ormat din neuroni ,ranulari de talie mic8 FI " !
pJ , dar 6oarte numeroşi. Dendritele lor, scurte, r8m>n Bn stratul ,ranular, iar
a7onul, lun,, aLun,e i n stratul super6icial, unde se Bmparte Ci 4, 6iecare ramur8 a
4"ului pun>6l du"se +i le,8tur8 cu dendritele celulelor 9urUinLe şi ale celulelor
stelate. In stratul ,ranular se ,8sesc şi celulele =ol,i II, ale c8ror dendrite aLun,
Bn stratul molecular.
(xonul lor este scurt şi r8m>ne Bn stratul ,ranular, particip>nd la 6ormarea
gl ome r ul ul ui c e r e $e l os !
/a nivelul scoarţei cerebrale se ,8sesc dou8 tipuri de 6ibre:
5 6ibre musci6orme, care se termin8 la nivelul dendritelor celulare ,ranulare,
constituind ,lomerulii cerebeloşi FneuropilulH. tn structura neuropilului intr8 şl
a7onul scurt al celulelor =ol,i IID
5 6ibre a,8ţ8toare, care se termin8 pe dendritele celulelor 9urUinLe.
7I7TEMUL NE: .O7
Cere$elul sta$ileşte legături cu celelalte etaFe ale sistemului nervos central prin
aferente şi eferenţe Dfig! 34J care trec prin cele trei perechi de pedunculi cere$eloşi!
(F6&6%)6=6 C6&6"6=U=U.
Prin pedunculul cere$elos inferior, care leagă cere$elul de $ul$, sosesc:
R fi$rele fasciculului spino*cere$elos dorsal direct şi o parte din fi$rele fasciculului
spinocere$elos ventral DEncrucişatJ! Cealaltă parte din fi$rele fasciculului
spinocere$elos ventral aFung la cere$el prin vălul medular superior, situat Entre cei doi
pedunculi cere$eloşi superiori8
R fi$rele vesti$ulo*cere$eloase, de la nucleii vesti$ulari de aceeaşi parte8
R fi$rele olivo*cere$eloase, de la nivelul olivei $ul$are contralaterale!
Calea cor ponto*cere$elo Calea cere$r eticulo*cere$eloa
Calea cere$elo olivo*cere$eloas
)ract ru$rospinal
%c! pontin %c! cere$eloşi
=o$ul frontal
alamus
)ractul dentotalamic
%c! lentiform %c! roşu
Fi$re ponţi ne
transverse %c! vesti$
Formaţiunea reticu
7liva
)ractul vestg$ulos pina Măduva spinării
Cere$elul )ractul
cuneocere$elos
%c! cuneat %! vesti$ular
)ractul spinocere$elos
anterior )ractul spinocere$elos
posterior
<i,. $%. (6erentele şi e6erenţele cerebelului
"B%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
9rin pedunculul cerebelos miLlociu, care lea,8 cerebelul de punte.sosesc 6ibrele cortico"
p`fnto"cerebeloase, care provin de la scoarţa cerebral8, 6ac sinaps8 in nucleii pontini şi
aLun,
apoi la cerebel.
9rin pedunculii cerebeloşB superiori, care 6ac le,8tura Bntre cerebel şi me:ence6al,
sosesc la cerebel 6ibre tecto"cerebeloase, provenite de la lama cvadri,emina, şi 6ibre
tri,cmino"cerebeloase, cu ori,inea Bn nucleul me:ence6alic al nervului tri,emen.
0<0)0NP0/0 C0)0B0/+/+I
De la nucleul dinţat pleac8 dou8 6ascicule, ambele p8r8sind cerebelul prin
pedunculul cerebelos superior:
5 6asciculul dento"talamic, care aLun,e la talamus, de unde se continu8 spre scoarţ8 prin
6asciculul talamo"corticalD
5 6asciculul dento"rubric, care aLun,e la nucleul roşu, de unde se continu8 spre m8duv8
prin 6asciculul rubrospinal.
(mbele 6ascicule sunt Bncrucişate, aLun,>nd la talamus şi la nucleul roşu contralateral
De la nucleul 6asti,ial pleac8, de asemenea, dou8 e6erente mai importante, ambele
p8r8sind cerebelul prin pedunculul cerebelos in6erior:
5 6ibre 6asti,io"vestibulare spre nucleii vestibulari din bulb, de la care pleac8 spre
m8duv8 6asciculul vestibulospinalD
5 6ibre 6asti,io"reticulate spre 6ormaţia reticulata a truncCiului cerebral, de la care
pleac8, spre m8duv8, 6asciculul reticulospinal.
(ceste 6ascicule au 6ibre neBncrucişate, aLun,>nd la nucleii vestibulari şi 6ormaţia
reticulata ipsilateral8.
<IAI./.=I( C0)0B0/+/+I
Deşi cerebelul nu are cone7iuni directe cu e6ectorii motori, pre:enţa sa este
indispensabil8 pentru activitatea normal8 a acestora. 07citarea cerebelului nu provoac8
nici sen:aţii subiective, nici mişcare. 4otuşi, dup8 Bndep8rtarea sa, apar ,rave tulbur8ri
ale 6uncţiilor motorii somatice. Se perturb8 mai ales mişc8rile voluntare rapide, cum
sunt aler,atul, c>ntatul la pian, scrisul şi vorbirea.
<uncţia cerebelului este st>ns le,at8 de structura sa şi de cone7iunile a6erente şi e6erente
pe care le reali:ea:8. <e aceste ba:e anatomice, el Bndeplineşte rolul de suprave",Cetor
al activit8ţii motorii, compar>nd comanda central8 cu modul Bn cave ea este e7ecutat8.
in lumina concepţiei cibernetice, cerebelul apare " aşa cum este repre:entat Bn 6i,. $$ "
ca un servomecanism dispus B n paralel pe c8ile ce lea,8
Comand8 motorie
*odel al mişc8rii
C0)0B0/ Compar8 şi
corectea:8
06ector motor *odel
irai al mişc8rii
i
<i,. $$. <uncţiile cerebelului
$idirecţional centri motori superiori de efectorii şi receptorii periferici! 7rice comandă
motorie trimisă la periferie este expediată, BEn copieB, şi spre cere$el, care aFunge
astfel En posesia modelului teoretic al mişcării! =a r'ndul lor, receptorii periferici
Dproprioceptori, exteroceptori, receptori vesti$ulariJ informează cere$elul asupra
mişcării reale efectuate şi a eventualelor schim$ări survenite En postura organismului!
Pe $aza informaţiilor primite, cere$elul calculează eroarea dintre mişcarea dorită şi
cea realizată şi trimite impulsuri corectoare spre centrii motori!
Cere$elul participă at't la activitatea motorie automată Dmenţinerea tonusului, echili*
$rului, posturii şi redresarea corpuluiJ, c't şi la cea intenţională, voluntară Dmers, scris,
vor$itJ! /e asigură şi coordonarea acestor două categorii de activităţi motorii somatice!
Funcţiile motorii automate sunt reglate pe $aza conexiunilor vermisului şi lo$ului
floculonodular Darhicere$elJ cu nucleii vesti$ulari şi cu nucleii extrapiramidali şi ai
formaţiei reticulate din trunchiul cere$ral Dvezi funcţiile motorii ale trunchiului
cere$ralJ!
Funcţiile motorii intenţionale, emanate din scoarţa motorie şi ariile asociative
corticale, sunt coordonate pe $aza conexiunilor emisferelor cere$eloase Dneocere$elJ
cu talamusul şi cortexul motor!
Cooperarea dintre mişcările voluntare şi cele automate asigură echili$ru, tonusul şi
postura adecvată realizării c't mai perfecte a mişcărilor intenţionale8 ea se realizează
pe $aza conexiunilor pe care le are paleocere$elul Dscoarţa cere$eloasă din vecinătatea
vermisuluiJ cu talamusul şi cu cortexul motor, pe de o parte, şi cu nuclei motori
extrapiramidali mezencefalici şi $azali, pe de altă parte!
=eziunile cere$elului produc o serie de tul$urări clinice caracteristice!
(stazia este o tul$urare a posturii şi echili$rului static al corpului, care nu se poate
menţine En picioare fără lărgirea poligonului de susţinere!
(stenia se caracterizează prin instalarea unei senzaţii de o$oseală musculară, la cele
mai uşoare mişcări!
(tonia reprezintă scăderea tonusului muscular!
)remurătura intenţională reprezintă imposi$ilitatea executării de mişcări voluntare,
acestea efectu'ndu*se sacadat!
Mersul de om $eat şi tul$urări En vor$irea articulată, precum şi alte anomalii ale
motilităţii somatice, Ensoţesc, de asemenea, leziunile cere$eloase! upă c'teva luni de
la Endepărtarea cere$elului, gravitatea acestor tul$urări se reduce prin intervenţia unor
mecanisme compensatorii!
(%()7M.( .6%C6F(=U=U.
iencefalul, numit creierul intermediar, este aşezat deasupra mezencefalului, pe care El
depăşeşte En sens anterior, şi su$ emisferele cere$rale, care El acoperă! Prezintă o faţă
dorsală, două feţe laterale şi o faţă $azală care corespunde spaţiului interpenducular
DoptopeduncularJ!
Faţa $azală a diecefalului este singura faţă vizi$ilă prin simpla răsturnare a encefalul
ui! 6a este limitată anterior de chiasma optică, lateral de tracturile optice şi posterior
de picioarele pedunculilor cere$rali! inainte spre Enapoi Ent'lnim En acest spaţiu o
serie de formaţiuni! .mediat Enapoia chiasmei optice se vede tu$er cinereum de care,
prin intermediul infundi$ulului, at'rnă neurohipofiza!
"B&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Posterior de aceste formaţiuni se află cei doi corpi mamilari su$ care se remarcă
originea aparentă a nervului oculomotor D...J!
Feţele laterale ale diencefalului sunt acoperite de emisferele cere$rale şi vin En raport
cu nucleii $azali!
Faţa dorsală a diencefalului este acoperită de corpul calos şi de fornix! upă
Enlăturarea lor remarcăm, En centru, o despicătură * ventriculul al ...*lea, iar de o parte
şi de alta faţa dorsală a talamusului!
)(=(MU/U=
6ste format din + mase de su$stanţă cenuşie, de formă ovoidală, situate de o parte şi
de alta a ventriculului ...! Partea sa posterioară, mai lată, se numeşte pulvinar, iar
partea anterioară, mai ascuţită se numeşte rostru sau tu$erculul anterior al talamusului!
Feţele mediale al talamusului delimitează ventriculul ... şi prezintă stria medială a
talamusului, form'nd posterior, prin unirea lor, comisura ha$enulară de care at'rnă
glanda epifiza!
Faţa laterală este separată de nucleii $azali printr*o lamă de su$stanţă al$ă, numită
capsula al$ă internă! Faţa inferioară vine En raport anterior cu hipotalamusul şi
posterior
P
cu su$talamusul!
Faţa dorsală a talamusului prezintă tenia coroidă a talamusului pe care se prinde p'nza
coroidiană a ventriculului ...! .n interiorul talamusului se află lama medulară internă
En formă de W, care su$Emparte talamusul En trei grupe nucleare: grupul nuclear
anterior, grupul nuclear medial şi grupul nuclear lateral! Enaintea polului caudal, .ama
medulară internă se $ifurcă En plan frontal, limit'nd nucleii intralaminari, şi se termină
pe faţa medială, lăs'nd lateral şi dorsal nucleii posteriori! Pe faţa laterală, En afara
lamei medulare externe se găsesc nucleii reticulaţi! Clasificarea topografică are
valoare orientativă, anatomică şi chirurgicală! Funcţional, indiferent de poziţie, nucleii
talamici primesc aferente de la maForitatea sistemelor funcţionale şi sunt interconectaţi
cu scoarţa cere$rală prin proiecţiile talamo*corticale! 6i reprezintă relee prin care
informaţiile senzitivo*senzoriale aFung la scoarţă, cu excepţia căii olfactive şi a
sistemelor corticale modulatorii extratalamice! .n afara nucleilor intralaminari, restul
su$grupelor nu sta$ilesc conexiuni directe internucleare!
)alamusul este un centru senzitiv care, din punct de vedere filogenetic, cuprinde:
paleotalamusul, arhitalamusul şi neotalamusul!
Paleotalamusul este porţiunea cea mai veche, primind aferente de la trunchiul
cere$ral! 6l este En legătură cu nucleii anterior şi medial!
(rhitalamusul are En componenţa sa nucleii de asociaţie DnespecificiJ! (ceşti nuclei au
rolul de a pregăti tonusul cortical En vederea recepţionării c't mai eficace a impul*
surilor aduse pe căile specifice En nucleii talamici specifici Dfig! 3-J! %ucleii
nespecifici ai talamusului sunt En legătură cu formaţia reticulară a trunchiului cere$ral!
.n timpul stării de vigilenţă, sistemul reticular activator ascendent D/&((J inhi$ă
activitatea nucleilor nespecifici, iar En somn formaţia reticulară Eşi micşorează
activitatea, lăs'nd cortexul su$ acţiunea nucleilor nespecifici ai talamusului! (stfel,
starea de vigilenţă depinde de echili$rul dintre activitatea formaţiei reticulare şi a
nucleilor talamici nespecifici!
%eotalamusul, care are En componenţa sa grupul nuclear lateral, este de origine mai
recentă! 6l primeşte aferente şi trimite eferente de la>spre scoarţa cere$rală!
=eziunile talamusului st'ng se răsfr'ng asupra funcţionalităţii emisferului st'ng şi
determină afazia talamică8 aceasta se caracterizează prin deficienţe ale vor$irii
articulate, de interpretare şi recunoaştere a cuvintelor! =eziunile talamusului drept
afectează
7I7TEMUL NE:.O7
"B<
%! lateral posterior
%! lateral dorsal
%! ve nt r al anterior
%! ventral posteromedial
Fig! 3-! %ucleii ventrali şi laterali ai talamusului! C;M * corpul geniculat medial,
C;= * corpul geniculat lateral, M * nucleul medio*dorsal, ( * nucleul anterior
dorsal, PF * nucleul parafascicular, CM * nucleul centromedian, C= * nucleul
centrolateral
funcţionalitatea emisferului drept şi se caracterizează prin dificultăţi En percepţia
relaţiilor spaţiale şi dezorientare spaţială En ceea ce priveşte stimulii din Fumătatea
controlaterală a corpului! =ezarea nucleului ventro*posterior este urmată de pierderea
sensi$ilităţii generale controlaterale, En timp ce lezarea complexului nuclear
centromedian*parafascicular deter*mină apariţia tremorului de repaus şi a mişcărilor
coreo*atetozice! =eziunile talamice $ilaterale implică alterarea funcţiilor psihice
superioare, cu la$ilitate emoţională, amnezie, alterarea personalităţii, mutism aYinetic
DEn leziunile graveJ, merg'nd p'nă la demenţă!
M6)()(=(MU/U=
6ste format din cei doi corpi geniculaţi, mediali şi laterali, care sunt situaţi Enapoia
talamusului!
Corpul geniculat medial reprezintă releul talamic al căii auditive şi este alcătuit din
trei nuclei: ventral, dorsal şi medial! 6ferenţele nucleului ventral formează radiaţiile
acustice Dfi$rele geniculotemporaleJ care se termină En aria auditivă primară P5!
%ucleul medial primeşte aferente de la colicului cvadrigemen inferior, tegmentul
lateral şi măduva spinării! Corpul geniculat lateral reprezintă releul talamic al căii
vizuale, fiind situat rostral şi lateral faţă de corpul geniculat medial! 6ste alcătuit din
doi nuclei: dorsal şi ventral! %ucleul dorsal este format din şase straturi neuronale
Dlamgnele 5 * 3J Dfig! 31J! (ferentele nucleului dorsal sunt reprezentate de tractul optic,
fi$rele retiniene nazale controlaterale termin'ndu*se En lamgnele 5, P şi 3, iar cele
temporale homolaterale En laminele +, 2 şi 4! 6ferenţele nucleului dorsal sunt
reprezentate de tractul geniculocalcarin, care aFunge la aria vizuală primară D5-J!
%ucleul ventral primeşte aferente din tractul optic şi colicului cvadrigemen superior!
6P.)(=(MU/U=
6ste situat posterior de ventriculul al ...*lea şi En structura sa intră comisura ha$enu*
lară, epifiza, trigonul ha$enular şi nucleul ha$enular!
"B+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
<ibre na:ale <ibre temporale
Comisura ha$enulară, Empreună cu pulvinarul talamusului şi cu colicul cvadrigemen
superior, delimitează trigonul ha$enular, care conţine En interior nucleul ha$enular!
X.P7)(=(MU/U=
6ste partea din diencefal conectată la reglarea activităţii viscerale, la activitatea
sistemului nervos vegetativ şi la funcţii endocrine!
Xipotalamusul este situat su$ talamus şi formează podişul ventriculului ..., la nivelul
căruia se o$servă elementele feţei $azale a diencefalului: tu$er cinereum, infundi$ul,
neuro*hipofiza şi cei doi corpi mamilari! .n structura hipotalamusului, su$stanţa
cenuşie este dispusă En patru regiuni: regiunea supraoptică, tu$erală, mamilară şi
laterală Dfig! 30J!
&egiunea supraoptică conţine nucleii supraoptici şi paraventriculari formaţi din
neuroni mari cu proprietăţi neurosecretorii! 6i secretă vasopresina Dhormonul
antidiureticJ şi oxitocina, care, prin tractul hipotalamo*hipofizar Dtract format din
axonii neuronilor supraoptic şi paraventricularJ, aFung la neurohipofiză, unde sunt
depozitaţi şi eliminaţi apoi En s'nge, la nevoie!
Fig! 31! (ferentele retiniene ale corpului geniculat lateral
%
pre"optic medial N. supra"optic N. supracCiasmatU
N. mediodorsal N. arcuai
(ria Ci pot )<)n/ ic> laterala
N. mamilar latera N. mamilar medial
N. intercalat
N. Ci pota lamie posterior N. medioventral
Fig! 30! %ucleii hipotalamusului
7I7TEMUL NE:.O7
"BB
&egiunea tu$erală este formată din nucleii ventromedial, dorso*medial, arcuat şi
hipotalamic posterior!
&egiunea mamilară cuprinde cei doi corpi mamilari!
&egiunea laterală conţine nucleul hipotalamic lateral! Xipotalamusul are conexiuni cu
sistemul lim$ic, cu scoarţa cere$rală, talamusul, trunchiul cere$ral, retina şi cu
hipofiza! Cele mai importante aferente ale hipotalamusului provin de la:
R corpul amigdalian şi aria septală, prin seria terminală8
R talamus, prin fi$re talamo*hipotalamice8
R retină, prin fi$re retino*talamice care aFung la hipotalamus prin nervul optic şi tractul
optic!
6ferenţele hipotalamusului se duc, de asemenea, En mai multe direcţii:
R spre nucleii vegetativi din truchiul cere$ral, prin intermediul fasciculului longitu*
dinal dorsal8
R spre talamus şi de aici spre aria entorimală, hipocamp şi nucleii septali8
R spre epifiza!
Cu hipofiza, hipotalamusul are legături vasculare şi nervoase! =egăturile nervoase se
realizează prin tractul hipotalamo*hipofizar, care leagă regiunea supraoptică a
hipotalamusului Dnucleii supraoptic şi paraventricularJ de lo$ul posterior al hipofizei
DneurohipofizăJ!
)ractul hipotalamo*hipofizar este format din axonii celor doi nuclei menţionaţi
anterior şi transportă hormonii secretaţi de cei doi nuclei din regiunea supraoptică,
(X DvasopresinaJ şi oxitocina!
=egăturile vasculare sunt reprezentate de sistemul porthipofizar, descris de ;r! Popa şi
Fielding, care face legătura Entre regiunea tu$erală a hipotalamusului şi adeno*hipofiză
Dlo$ul anterior al hipofizeiJ! (cest sistem porthipofizar are o du$lă capilarizare, at't la
nivelul hipotalamusului, c't şi En lo$ul anterior al hipofizei! 6l transportă factori
stimulatori Dde eli$erareJ sau inhi$itori secretaţi de regiunea tu$erală a
hipotalamusului spre adenohipofiză!
/U")(=(MU/U=
6ste situat En continuarea pedunculului cere$ral şi Enapoia hipotalamusului! .n
constituţia sa intră zona incerta, nucleul su$talamic Dfig! -,J şi următoarele fascicule:
R fasciculul talamic, situat Entre talamus şi zona incerta8
R fasciculul lenticular, Entre zona incerta şi nucleul su$talamic
R ansa lenticulară ce cuprinde fi$re pallido*fugale8
R fasciculul su$talamic care es
fi$rele reciproce pallido*su$talamice!
%ucleul caudal
)a lam u
€
u i sutaiamic, f te alcătuit din # > 0#tN\
unen
llidu_
%ucleul pontopeduncular
<i,. &. Cone7iunile nucleului subtalamic
"B8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
<IAI./.=I( DI0NC0<(/+/+I
Corte7 asociativ
Nuclei ba:ali
4runcCi cerebral
Cale e7trapira"midal8
Corte7 motor
)(=(MU/U=
)alamusul Endeplineşte patru funcţii:
R funcţia de releu8
R funcţia de asociaţie8
R funcţia motorie8
R funcţia de talamus nespecific!
Funcţia de releu este Endeplinită de nucleii talamici specifici, En care se află cel de al
treilea neuron al căilor de conducere al tuturor analizatorilor, cu excepţia celui
olfactiv! =a acest nivel există şi numeroase sinapse inhi$itorii care pot regla
intensitatea stimulilor ce se propagă spre ariile corticale! Unele sinapse inhi$itorii se
găsesc la terminaţia unor axoni cortico*talamici, prin care se poate controla, voluntar,
intensitatea senzaţiilor dureroase!
Funcţia de asociaţie se realizează prin conexiunile unor nuclei talamici cu ariile
asociative corticale din lo$ii parietal, temporal şi occipital! Pe $aza acestor conexiuni,
talamusul ia parte, alături de scoarţa cere$rală, la ela$orarea unor comenzi
voluntare!
Funcţia motorie a talamusului se realizează prin intermediul ganglionilor $azali
cu care este conectat $idirecţional, al neocere*$elului şi al su$stanţei negre, de la care
primeşte aferente!
C o m e n z i l e motorii ela$orate pe $aza acestor aferente sunt apoi trimise eferent
spre cortexul motor, de unde porneşte comanda pentru motoneuronii somatici, cum se
poate constata şi din schema prezentată En fig! -5!
Prin poziţia sa pe traiectul căilor senzitive şi motorii, talamusul participă la integrarea
senzitivo*motorie! =a unele specii DpăsăriJ, talamusul reprezintă cel mai Enalt nivel de
integrare! =a mamifere, multe din funcţiile integrative motorii au fost preluate de
telencefal!
Cerebel
Cale
piramidal8
*otoneuronii spinali
<i,. '. )olul nucleilor ba:ali, al talamusului şi cerebelului
Bn comanda motorie
7I7TEMUL NE: .O7
"BH
Funcţia nespecifică este realizată de nucleii talamici nespecifici, care fac parte din
formaţia reticulată! Prin aceştia, talamusul participă la reglarea ritmului somn * veghe
şi la ela$orarea unor procese afecti v*emoţionale!
X.P7)(=(MU/U=
%umit şi creierul vegetativ al organismului, hipotalamusul este organul nervos cu cele
mai multe funcţii pe unitate de volum!
Xipotalamusul are conexiuni cu toate etaFele sistemului lim$ic! e asemenea,
hipotalamusul şi structurile sale Envecinate trimit eferente En trei direcţii: descendent,
către trunchiul cere$ral, En special către formaţia reticulată, ascendent * către etaFele
superioare ale diencefalului şi ale scoarţei cere$rale, En special către talamusul anterior
şi cortexul lim$ic, şi spre infundi$ul * pentru a controla cea mai mare parte a funcţiilor
secretorii ale hipofizei anterioare şi posterioare! (stfel, hipotalamusul, care reprezintă
mai puţin de 5Z din masa cere$rală, este unul dintre cele mai importante căi eferente
motorii ale sistemului lim$ic, controlează cea mai mare parte a funcţiilor endocrine şi
vegetative ale organismului, ca şi multe aspecte ale comportamentului emoţional!
Xipotalamusul integrează toate reglările vegetative din organism! Porţiunea sa
anterioară coordonează activitatea parasimpaticului, iar cea posterioară pe cea a
simpaticului! (stfel, stimularea porţiunii anterioare a hipotalamusului determină
scăderea presiunii sangvine şi a frecvenţei cardiace, En timp ce stimularea porţiunii
posterioare are efecte inverse! e asemenea, hipotalamusul are rolul de a integra
activitatea cardiovasculară cu cea respiratorie, digestivă, excretorie etc! e exemplu,
En timpul digestiei, la nivelul vaselor sangvine ale tu$ului digestiv este necesar un
volum mare de s'nge, pentru a furniza suplimentul de energie necesar activităţii
secretorii crescute, motilităţii crescute şi pentru a prelua su$stanţele a$sor$ite la
nivelul intestinului su$ţire! eoarece volumul de s'nge este constant, este necesară o
redistri$uire a acestuia către teritoriile tu$ului digestiv, cu scăderea irigării altor
ţesuturi aflate En repaus En acel moment Dpiele, muşchiJ! (ceastă redistri$uţie a
de$itului circulator este realizată de hipotalamus!
Xipotalamusul intervine En reglarea meta$olismelor intermediare lipidic, glucidic,
portidic şi a meta$olismului energetic! Xipotalamusul anterior favorizează procesele
ana$olice, iar cel posterior pe cele cata$olice, generatoare de energie! =ezarea
hipotalamusului produce o$ezitate sau slă$irea exagerată, En funcţie de sediul leziunii!
Xipotalamusul reglează activitatea secretorie a glandei hipofize! %euronii hipotala*
musului anterior au proprietăţi secretorii endocrine! )oţi hormonii secretaţi de
hipotalamus se numesc produşi de neurosecreţie! %euronii din nucleii supraoptic şi
paraventricular secretă vasopresina şi ocitocina Dsau oxitocinaJ, hormoni transportaţi
de*a lungul axonilor acestor neuroni p'nă En hipofiza posterioară, unde sunt depozitaţi
şi de unde sunt eli$eraţi la nevoie! (lţi neuroni secretă hormoni care sunt eli$eraţi En
sistemul sangvin port hipofizar, aFung'nd la nivelul hipofizei anterioare8 aceşti
hormoni sunt inhi$itori sau stimulatori şi reglează secreţia adenohipofizei! Prin
intermediul hipofizei anterioare, hipotalamusul coordonează de fapt activitatea
Entregului sistem endocrin al organismului!
Xipotalamusul reglează şi temperatura corpului! 7rganismul uman, la fel ca cel al
mamiferelor şi al păsărilor, este homeoterm, adică are temperatura constantă Dde 2-dCJ
şi independentă de variaţiile temperaturii mediului am$iant! Menţinerea constantă a
temperaturii este realizată prin intervenţia hipotalamusului, prin mecanism de
feed$acY! .n acest circuit de feed$acY, elementul reglat este temperatura medie a
suprafeţei corpului sau
"8#
ANATOMIA f i FIZIOLOGIA OMULUI
temperatura s'ngelui care irigă hipotalamusul! )raductorii sunt termoreceptorii
cutanaţi şi neuronii termosensi$ili, iar efectorii sunt aparatul cardiovascular, pielea,
muşchii scheletici
şi tiroida!
Creşterea temperaturii s'ngelui care irigă centrii hipotalamici ai termoreglării
intensifică activitatea neuronilor termosensi$ili, En timp ce scăderea temperaturii
diminuează activitatea
acestora!
Prin secţionarea axului cere$rospinal su$ nivelul hipotalamusului, animalele
homeoterme devin poiYiloterme!
Xipotalamusul reglează echili$rul hidric al organismului prin două mecanisme
diferite: produce senzaţia de sete şi controlează excreţia renală a apei!
Centrul setei este o regiune a hipotalamusului lateral, ai cărui neuroni sunt stimulaţi de
creşterea presiunii osmotice sangvine Dsau de reducerea volumului sangvinJ, care
determină o creştere a concentraţiei electroliţilor din interiorul acestor neuroni!
/enzaţia conştientă de sete va determina apariţia unui comportament de ingestie de
lichide Entr*un volum corespunzător, astfel Enc't presiunea osmotică revine la normal!
%ucleul supraoptic hipotalamic Dsediul secreţiei de vasopresinăJ este responsa$il de
controlul excreţiei renale de apă, fiind stimulat, de asemenea, de creşterea presiunii
osmotice sangvine! (xonii acestor neuroni se termină En hipofiza posterioară, de unde
secretă vasopresină Dnumită şi hormon antidiureticJ! (cest hormon acţionează la
nivelul tu$ilor uriniferi contorţi distali şi colectori, unde induc rea$sor$ţia masivă a
apei, reduc'nd astfel eliminările de apă prin urină Dfig! -+J!
/cade volemia
Creşte
presiunea
osmotică
Cortex
/enzaţie de .ngestie
sete de apă
Xipotalamus Centrii setei
+
#asopresină
&inichi
%ormalizarea volemiei şi a presiunii osmotice
&ea$sor$ţia apei
Fig! -+! &olul hipotalamusului En reglarea volemiei
Xipotalamusul reglează aportul alimentar, deoarece En hipotalamus se găsesc centrii
foamei şi ai saţietăţii! /*a descris centrul foamei En aria hipotalamică laterală, a cărui
stimulare produce o senzaţie intensă de foame, apetit exagerat şi impulsionează
animalul şi omul să procure alimente şi să le ingere! Centrul foamei este stimulat de
scăderea rezervelor
7I7TEMUL NE: .O7
"8"
metabolice ale or,anismului. Distru,erea acestui centru este urmat8 de absenţa
sen:aţiei de 6oame, pierderea apetitului şi Bn6ometarea animalului care poate 6i
letal8. Dimpotriv8, dac8 acest centru este Ciperactiv, se produce obe:itate
e7trem8.
9e de alt8 parte, centrul saţiet8ţii, situat Bn nucleul ventromedial, este stimulat de
creşterea re:ervelor metabolice ale or,anismului şi determin8 oprirea in,estiei de
alimente. Distru,erea acestui centru este urmat8 de supraalimentaţie şi obe:itate.
Tipotalamusul re,lea:8 activitatea de reproducere a or,anismului, at>t prin
participarea la ,ene:a impulsului se7ual, c>t şi prin re,larea secreţiei de Cormoni
,onadotropi Cipo6i:ari. De asemenea, nucleul paraventricular Cipotalamic
secret8 o7itocin8, Cormon care determin8 creşterea contractilit8ţii uterine şi
contracţia celulelor mioepiteliale din canalele ,alacto6ore, produc>nd eLecţia
laptelui. Cantit8ţi crescute de o7itocin8 sunt secretate Bn timpul ,ravidit8ţii,
av>nd un rol important Bn e7pul:ia 68tului. De asemenea, Bn timpul al8pt8rii, prin
stimularea mamelonului, se produce e7creţia re6le78 a o7itocinei, care aLut8 la
eLecţia laptelui şi la Cr8nirea copilului.
Tipotalamusul este un centru important al vieţii a6ective, al8turi de sistemul lim"
bic. /a acest nivel se elaborea:8 emoţiile, sentimentele şi pasiunile, precum şi
e7presia ve,etativ8 a acestora: variaţiile 6recvenţei cardiace, ale tensiunii
arteriale etc. Stimularea di6eritelor arii Cipotalamice determin8 apariţia
reacţiilor de 6ric8 sau de pedeaps8, sen:aţii de linişte, de pl8cere sau de 6urie.
)ecompensa şi pedeapsa sunt e7trem de importante Bn mecanismul memoriei şi
Bnv8ţ8rii. .rice stimul sen:orial nou stimulea:8 scoarţa cerebral8D dac8 acest
stimul nu determin8 apariţia unei sen:aţii de recompens8 sau de pedeaps8, prin
repetarea lui se va produce obişnuirea animalului cu acel stimul pe care apoi Bl va
i,nora. Dac8, dimpotriv8, stimulul produce o sen:aţie de recompens8 sau de
pedeaps8, r8spunsul cortical va 6i din ce Bn ce mai intens la repetarea stimulului.
(st6el, animalul de:volt8 o memorie 6oarte puternic8 Bn le,8tur8 cu stimulii care
produc recompens8 sau pedeaps8 şi obişnuinţ8 6aţ8 de stimulii sen:oriali
indi6erenţi. 0ste evident, ast6el, c8 centrii pedepsei şi ai recompensei din sistemul
limbic au un rol important Bn selectarea in6ormaţiilor pe care le memor8m. CCiar
şi Bn procesul de Bnv8ţare abstract8, memor8m mult mai uşor in6ormaţii ale
disciplinelor de Bnv8ţ8m>nt care ne interesea:8 mai mult.
Tipotalamusul re,lea:8 ritmul somn " ve,Ce. Bmpreun8 cu 6ormaţia reticulat8 a
truncCiului cerebral şi cu talamusul nespeci6ic, particip8 la reacţia de tre:ire, la
creşterea st8rii de vi,ilenţ8 cortical8. /e:iuni ale Cipotalamusului pot produce
boala somnului.
Tipotalamusul Bndeplineşte Bnc8 o mulţime de roluri: re,lea:8 Cematopoie:a,
creşte capacitatea de lupt8 antiin6ecţioas8 a or,anismului etc. (ctivitatea sa este
in6luenţat8 de scoarţa cerebral8, at>t de ariile ve,etative, c>t şi de cele de
asociaţie.
(N(4.*I( 0*IS<0)0/.) C0)0B)(/0
0mis6erele cerebrale pre:int8 partea cea mai voluminoas8 a sistemului nervos
central. Sunt le,ate Bntre ele prin comisurile creierului şi Bn interior conţin
ventricul ii laterali, . şi ..! (ctivitatea mai mare a membrului superior, precum şi
locali:area centrului vorbirii Faria PP BrocaH Bn emis6era st>n,8 determin8
asimetria de volum, emis6era st>n,8 6iind mai de:voltat8 la dreptaci.
Intre cele dou8 emis6ere se a6l8 6isura lon,itudinal8 a creierului, Bn care se ,8seşte
coasa creierului, o dependenţ8 a durei mater ce separ8 cele dou8 emis6ere.
"8%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
<0P0/0 0*IS<0)0/.) C0)0B)(/0
0mis6erele cerebrale pre:int8 trei 6eţe: supero"lateral8, medial8 şi in6erioar8
Fba:al8H.
<aţa supero"lateral8
0ste conve78 şi pe ea observ8m mai multe şanţuri: 6isura lateral8 a lui Sdlvius
Fparcur,e 6aţa lateral8 Bn sens antero"posteriorD Bncepe pe 6aţa ba:al8 a
emis6erelor cerebraleHD şanţul central )olando Bncepe pe mucCia cranian8 a
emis6erelor cerebrale şi coboar8 c8tre 6isura lateral8 SdlviusD şanţul occipital
transversD inci:ura peoccipital8 F6i,. -2J! (ceste şanţuri delimitea:8 cei patru
lobi: lobul 6rontal, situat Bnaintea şanţului centralD lobul parietal, deasupra
sci:urii laterale, Bnapoia şanţului central şi Bnaintea şanţului occipital transvers şi
a inci:urii preoccipitalD lobul temporal, sub 6isura lateral8, şi lobul occipital,
situat Bnapoia şanţului occipital transvers şi a inci:iunii preoccipitale.
/obul 6rontal, a c8rui e7tremitate anterioar8 se numeşte pol 6rontal, pre:int8
dou8 şanţuri 6rontale Fsuperior şi in6eriorH Bntre care se delimitea:8 ,ini 6rontali
superior, miLlociu şi in6erior. Cele dou8 şanţuri 6rontale 6ormea:8, prin
bi6urcarea lor posterioar8, şanţul precentral, care, Bmpreun8 cu şanţul central,
delimitea:8 ,irul precentral Faria motorie, c>mpul PJ!
/obul parietal pre:int8 un şanţ interparietal care, anterior, se bi6urc8, 6orm>nd
şanţul postcentral. Intre şanţul central şi postcentral se a6l8 ,irul postcentral
Faria someste:ic8,
<i,. -2! 0mis6era cerebral8, 6aţa supero"lateral8
7I7TEMUL NE:.O7
"85
c'mp 2, 5, +J! easupra şanţului interparietal transvers se află lo$ul parietal superior,
iar su$ şanţ lo$ul parietal inferior!
=o$ul occipital, a cărui extremitate posterioară se numeşte pol occipital, este stră$ătut
de un şanţ vertical, şanţul lunat şi mai multe şanţuri orizontale scurte! .ntre aceste
şanţuri se află girii occipitali!
=o$ul temporal Dextremitatea lui anterioară se numeşte pol temporalJ este parcurs de
două şanţuri temporale Dsuperior şi inferiorJ, Entre care se delimitează cei trei gin
temporali: superior, miFlociu şi inferior! Pe faţa superioară a girului temporal superior
se văd girii transverşi Xeschll! .n profunzimea fisurii lateriale a lui /Ulvius se află
lo$ul insulei, care este EnconFurat de şanţul circular D&eilJ!
Faţa medială
easupra corpului calos, pe faţa medială, se o$servă şanţul corpului calos, superior
acestuia afl'ndu*se şanţul cinguli, paralel cu şanţul corpului calos Dfig! -PJ! .ntre
aceste două şanţuri se află girul cinguiar! easupra şanţului cinguli se află girul frontal
medial! En partea posterioară a feţei mediale se văd două şanţuri: unul o$lic * şanţul
parieto*occipital*şi altul orizontal * scizura calcarină! .ntre aceste două şanţuri se
delimitează cuneusul, anterior de şanţul parietooccipital se află precuneusul! iar su$
scizura calcarină girul lingual!
Faţa $azală
Pe faţa $azală Encepe fisura laterală a lui /Ulvius, care Emparte această faţă En lo$
or$itar, situat anterior de fisura laterală, şi lo$ temporo*occipital, situat posterior de
fisura laterală Dfig! -4J! =a nivelul lo$ului or$itar se remarcă un şanţ cu direcţie
antero*posterioară, şanţul olfactiv, care adăposteşte $ul$ul olfactiv! .n partea sa
posterioară, tractul olfactic prezintă o zonă mai Engroşată, numită trigon olfactiv! e la
trigon pleacă striile olfactive,
=irul cinculat
Stria medular( talani ic Bl Corpul 6onii7ului
Fonii xul dorsal
fructul mainiloial am ic frac tul mnmilo*tegmental > .stmul `
;irul tasciolai
<imbria 6orni7 ului
Sin a terminal8
Tipocamp =irul dentai
=irul paraCipocarnp
irpul ma miO ar
Indusium ,ri.seum
Septul pellucid
=rupul nuclear R anterior calam ic Comisura anterioara =irul
paraterminal
Bulbul ol6activ
Columna 6orni7ului ncusul
Corpul amisdalian
Fig! -P! 6misfera cere$rală, faţa medială
"8&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
=ir drept \. ol6activ
=iri orbitali Substanţa per6orat8 anterioar8 4uber cinereum
+ncus =ir para"
Ci poc am pal
\. lateral
=ir temporal in6erior
9eduncul cerebral
Substanţ8 nea,ra \. occipito"temporal"_c
r
"j
\. colateral
ş. calcarin
<isur8 lo,itudinal8 Bulb ol6activ
ract ol6activ
%! optic
CCiasm8 optic8 Bn6und ibulum 4ract optic orp mamilar
N. oculomotor *e:ence6al FsecţionatH (cvaduct cerebral
\. parieto"occipitWl
Colicul uperior
Corp calos FspeniumH
Cuneus
<i,. -4! 0mis6erele cerebrale, 6aţa ba:al8
medial8 şi lateral8. /ateral de şanţul ol6activ se a6l8 şanţurile orbitare, dispuse
sub 6orma literei"T", Bntre care se delimitea:8 ,irii orbitari.
/obul temporo"occipital pre:int8 trei şanţuri cu direcţie antero"posterioar8 care,
dinspre medial spre lateral, sunt: şanţul Cipocampului, şanţul colateral şi şanţul
occipitotemporal. Intre aceste şanţuri se delimitea:8 trei ,iri care, Bn direcţie
medio"lateral8, sunt: ,irul Cipocampic, ,irul occipitotemporal medial şi ,irul
occipito"temporal lateral. =irul Cipocampic se termin8 cu o 6ormaţiune ca un
c>rli,, numit8 uncusul Cipocampic.
S4)+C4+)( 0*IS<0)0/.) C0)0B)(/0
Ca şi Ia cerebel, scoarţa cenuşie este dispus8 la supra6aţ8, 6orm>nd scoarţa
cerebral8, şi Bn pro6un:ime, 6orm>nd corpii striaţi Fnucleii ba:aliH. Substanţa alb8
6ormea:8 o mas8 compact8 ce BnconLoar8 ventriculii cerebrali.
Corpii striaţi
)epre:int8 un nucleu important al sistemului e7trapiramidal şi sunt situaţi Bntre
talamus şi scoarţa lobului insulei. Corpii striaţi sunt repre:entaţi de nucleul
caudat şi de nucleul lenti6orm. Nucleul caudat are 6orm8 de vir,ul8, BnconLoar8
talamusul şi pre:int8
7I7TEMUL NE:.O7
"S<
un cap voluminos, care dep8şeşte anterior talamusul, un corp şi o coad8 care
aLun,e Bn lobul temporal. Nucleul lenti6orm, situat lateral de nucleul caudat, are
6orm8 triun,Ciular8 pe secţiune şi pre:int8 o parte lateral8, mai BncCis8 la
culoare, numit8 putamen, şi o parte medial8, mai descCis8, numit8 ,lobus
pallidus.
9utamentul. Bmpreun8 cu nucleul caudat 6ormea:8 ncostnatul, in timp ce ,lobus
pallidus 6ormea:8 paleostriatul. /ateral de nucleul lenti6orm se a6l8 claustru, o
lam8 de substanţ8 cenuşie a c8rei 6uncţie nu este preci:at8. Intre talamus şi
nucleul caudat. de o parte, şi nucleul lenti6orm, pe de alt8 parte, se a6l8 capsula
alb8 intern8, intre nucleul lenti6orm şi claustru se a6l8 capsula alb8 e7tern8, iar
Bntre claustra şi lobul insulei se a6l8 capsula alb8 e7trem8.
%c os t n a t ul primeşte 6ibre de la scoarţ8, de la talamus şi de Ia substanţa nea,r8
trimiţ>nd 6ibre spre talamus, scoarţ8, substanţa nea,r8 şi spre ,lobus pallidus.
9aleostriatul primeşte 6ibre de la scoarţ8, de la neostriat, de la talamus,
subtalamus şi substanţa nea,r8, trimiţ>nd 6ibre spre talamus, nucleul
subtalamic, nucleul roşu, substanţa nea,r8, 6ormaţia reticulat8 a truncCilui
cerebral şi spre oliva bulbar8.
Scoarţa cerebral8
)epre:inţiO etaLul superior de inte,rare a activit8ţii sistemului nervos F6i,. -3J!
Celul8 ori:ontal8
. le * an Bnot
<i,. $. /t ruct ura scoarţei cere$rale
"8+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/uprafaţa scoarţei cere$rale variază Entre 5P,, * +1,, cm
+
, din care mai puţin de
Fumătate este vizi$ilă la suprafaţă, restul fiind ascunsă En şanţuri şi fisuri! #olumul
scoarţei este de 2,, * P,, cm
5
, grosimea ei variind Entre 5,4 * P,4 mm! Conţine circa
5P miliarde de neuroni! .n scoarţa cere$rală se găsesc mai multe tipuri de neuroni!
%euroni piramidali! (u formă piramidală, cu v'rful orientat spre straturile superfi*
ciale! e la v'rful lor pleacă o dendrită $ogat ramificată, care aFunge En straturile
superficiale! e la unghiurile laterale pleacă dendrite orizontale, care se termină prin
spini! (xonul celulelor piramidale pleacă de la $aza lor şi se termină En straturile
profunde sau părăsesc scoarţa form'nd fi$re de asociaţie, comisurale sau de proiecţie!
6xistă neuroni piramidali mici D5, * 5+ pJ, medii D+, * 2, pJ şi mari DP4 * 4, pJ! En
stratul al 4*lea din aria motorie P există şi neuroni piramidali gigantici D"etzJ D5+, *
54, pJ, care sunt En număr de aproximativ 2,,,,!
%euroni granulari! (u formă poligonală şi dimensiuni ce variază Entre P * 1 p!
%euronii granulari au numeroase dendrite care se Endreaptă En toate direcţiile! (xonul
lor este scurt şi se ramifică En vecinătatea corpului neuronal! %euronii granulari se
găsesc En toate straturile scoarţei, dar sunt mai numeroşi En straturile + şi P!
%euroni fusiformi! /e găsesc En straturile profunde ale scoarţei! e la am$ii poli ai
neuronilor fusiformi pleacă c'te o dendrită Duna ascendentă, cealaltă descendentăJ!
endrită ascendentă urcă spre straturile superficiale, iar cea descendentă co$oară spre
straturile profunde! e la polul profund al neuronilor fusiformi plecă axonul care
poate părăsi scoarţa, form'nd fi$re de asociaţie şi comisurale!
Celule orizontale CaFal! /e găsesc numai En stratul superficial al scoarţei! (xonul lor
este orizontal şi se pune En legătură cu dendritele celulelor piramidale!
Celule Martinoti! /e găsesc En straturile 2, 4, 3 ale scoarţei! (u un axon ascendent care
aFunge En stratul superficial al scoarţei!
En scoarţa cere$rală se mai găsesc şi fi$re, dintre care unele orizontale, altele verticale!
/tudiul citoarhitectonic Dal neuronilorJ şi mieloarhitectonic Dal fi$relor din scoarţăJ au
permis Empărţirea scoarţei cere$rale En:
(llocortex DarhipalliumJ, format din + * 2 straturi! (cesta este la r'ndul său Empărţit
En: arhicortex, caracterizat prin trei straturi relativ $ine individualizate Dformaţiunea
hipo*campicăJ, şi palleocortex, En care straturile sunt difuz delimitate Dlo$ul piliformJ!
.zocortex DneopalliumJ, caracterizat prin 3 straturi! (cesta poate fi Empărţit En:
R izocortex homotipic, specific ariilor de asociaţie, En care cele 3 straturi sunt relativ
proporţional dezvoltate
R izocortex heterotipic, specific ariilor de protecţie! (cest tip de scoarţă este de două
feluri: agranular, En care predomină celulele piramidale, p'nă la dispariţia celulelor
granulare Dapare En ariile motoriiJ, şi granular DconiocortexJ, En care predomină
celulele granulare Dapare En ariile senzitiveJ!
Cele 3 straturi ale izocortexului, de la suprafaţa spre profunzime, sunt: Stratul zonal
DmolecularJ, numit şi lama marginală, este cel mai su$ţire! Conţine un strat plexiform
de fi$re care este tangenţial cu suprafaţa scoarţei! Conţine, de asemenea, dendritele
ramificate ale celulelor piramidale, dendritele ascendente ale neuronilor fusiformi,
axonii ascendenţi ai celulelor Martinoti şi axonii orizontali ai celulelor orizontale
CaFal!
Stratul corpuscular Dlama corpuscularăJ conţine celule granulare numeroase şi neuroni
piramidali mici şi medii ai căror axoni se opresc En straturile profunde sau participă
7I7TEMUL NE:.O7
la 6ormarea 6ibrelor de asociaţie şi comisurale.
7tratul !irami9al Flama piramidal8H conţine numeroase celule piramidale, mici.
medii şi mari. Dendritele lor urc8 spre stratul super6icial, iar a7onii 6ie aLun, Bn
straturile
pro6unde ale scoarţei, 6ie p8r8sesc scoarţa, intr>nd Bn alc8tuirea 6ibrelor de
asociaţie, comisurale şi a 6ibrelor de protecţie. Bn stratul principal se mai ,8sesc
celule ,ranulare, neuroni 6usi6ormi şi celule *artinoti cu a7on ascendent.
7tratul granulat Flama ,ranular8H conţine numeroase celule ,ranulate şi este cel
mai subţire strat dup8 stratul :onal. In acest strat mai ,8sim neuroni piramidali
mici şi medii care"şi trimit dendritele c8tre stratul super6icial, iar a7onul se
opreşte Bn straturile pro6unde sau p8r8seşte scoarţa, 6orm>nd 6ibre de asociaţie
sau comisurale.
7traiul ganglionar Flama ,an,lionar8H conţine neuroni piramidali mari ale c8ror
dendrite urc8 spre stratul super6icial, iar a7onii particip8 la 6ormarea 6ibrelor de
protecţie. *ai conţine neuroni 6usi6ormi şi celule *artinoti cu a7on ascendent
7tratul multiform Flama multi6orm8H conţine celule 6usi6orme, unele mici, altele
mari. Dendritele acestor celule se Bndreapt8 spre straturile super6iciale, iar
a7onul lor 6ormea:8 6ibre de asociaţie şi comisurale. Conţine şi celule *artinoti
cu a7 ascendent.
*e:ocorte7. 0ste un corte7 mi7t, Bn care insule de allocorte7 sunt BnconLurate de
i:ocorte7. 0ste locali:at Bn ,irul cin,ular.
Densitatea neuronilor poate varia: c>nd predomin8 celulele piramidale cu rol
motor, corte7ul se numeşte Ceterotipic a,ranular şi este caracteristic pentru ariile
motoareD c>nd predomin8 straturile ,ranulare şi sunt reduse sau lipsesc
straturile cu celule piramidale corte7ul se numeşte Ceterotipic ,ranular
Fconiocorte7H şi este caracteristic ariilor sen:itive şi sen:oriale.
07ist8 re,iuni ale scoarţei Bn care ,8sim mai puţin de şase straturi. -orbim, tn
acest ca:, de arCipallium Fallocorte7H, care este mai vecCi. (ritipalliumul Bl ,8sim
Bn sistemul limbic.
Studiul dispo:iţiei neuronilor " citoarCitectonia " şi al orient8rilor 6ibrelor
nervoase "mieloariiitectonia " au dus la delimitarea porţiunilor de corte7 cu
aceeaşi structur8, cunoscute sub numele de ariile lui Brodman Fpeste P4 de ariiH.
Substanţa albi a emis6erelor cerebrale
0ste 6ormat8 din trei 6eluri de 6ibre: de protecţie, comisurale şi de asociaţie.
<ibrele de proiecţie sunt 6ibre corticopetale şi cortico6u,ale, unind in ambele
sensuri scoarţa cu centrii subiacenţi. (ceste 6ibre conver, Bn Lurul corpului striat
şi talamusului, 6orm>nd coroana radiat8. <ibrele comisurale unesc cele dou8
emis6ere, 6orm>nd corpul calos, 6orni7ul şi comisura alb8 anterioar8.
Corpul calos are 6orma unui arc de cerc turtit cranio"caudal, pre:ent>nd un corp
a c8rui e7tremitate anterioar8, curbat8, numit8 ,enuncCi, se termin8 cu o
porţiune ascuţit8, numit8 rostru, care se prelun,eşte cu lama terminal8.
07tremitatea posterioar8, mai voluminoas8, poart8 numele de spleniu. <aţa
superioar8 a corpului calos este Bnveliţi de o lam8 de substanţ8 cenuşie "
indusium ,riseum sau ,irul supracalosal. <aţa superioar8 a corpului calos vine Bn
raport cu coasa creierului şi cu sinusul venos sa,ital in6erior.
<ibrele corpului calos radia:8 In substanţa alb8 a emis6erelor cerebrale, 6orm>nd
radiaţia corpului calos. <ibrele care radia:8 la nivelul ,enuncCiului 6ormea:8
6orceps minor care uneşte 6eţele mediale ale lobilor 6rontali. <ibrele de la nivelul
spleniuCti alc8tuiesc, tu
I CC
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
<orni7ul Ftri,onul cerebralH se a6l8 sub corpul calos. Bn partea central8 pre:int8 corpul
6orni7ului. (nterior, corpul se Bmparte Bn cele dou8 columne care se Bndreapt8 spre cei
doi corpi mamilari, iar posterior corpul se Bndreapt8 spre Cipocamp, 6ormaţiune
aparţin>nd sistemului
limbic.
intre columnele 6orni7ului 6i ,enuncCiul corpului calos se a6l8 septul pelucid 6ormat din
dou8 lame, Bntre care se a6l8 cavitatea septului pelucid.
Comisura alb8 anterioar8 trece anterior de columnele 6orni7ului şi se r8s6ir8 Bn
re,iunea anterioar8 a lobului temporal.
<ibrele de asociaţie lea,8 re,iuni din aceeaşi emis6er8 cerebral8. 0le pot 6i scurte şi se
numesc arcuateD lea,8 ,iri din acelaşi lob sau ,in vecini, din lobi di6eriţi F,irul precental
din lobul 6rontal cu ,irul postcentral din lobul parietalH. <ibrele lun,i 6ormea:8
6ascicule
bine individuali:ate:
5 6asciculul lon,itudinal superior, care uneşte lobul 6rontal cu lobul occipitalD
5 6asciculul lon,itudinal in6erior, care uneşte lobul occipital cu lobul temporalD
5 6asciculul uncinat, care uneşte lobul 6rontal cu lobul temporalD
5 6asciculul 6ronto"occipital, situat pro6und de 6asciculul lon,itudinal superior, care
uneşte polul 6rontal cu polii occipital şi temporalD
5 6asciculul perpendicular, care se ,8seşte Bn lobul occipital şi uneşte lobul parietal de
temporal.
/.C(/IAX)I C.)4IC(/0
(riile corticale, dup8 6uncţia lor, pot 6i clasi6icate Bn: arii de proiecţie a6erente,
receptoare sau sen:oriale, arii de protecţie e6erente, e6ectoare sau motorii şi arii de
asociaţie. In realitate, toate ariile de proiecţie sen:oriale sau motorii primesc a6erente şi
trimit e6erente, de aceea denumirea corect8 ar 6i de arii sen:orio"motorii, Bn particular
pentru ariile pre şi postcentral8.
(riile de proiecţie a6erente sunt: tomeste:ice, vi:ual8, auditivi, ,ustativ8, ol6activ8 şi
vestibulari F6i,. H.
(ria primar8 a sensibilit8ţii ,enerale Faria someste:ic8 primar8H este locali:at8 Bn ,irul
postcentral, c>mpurile 2, ',+! In aria primar8, centrii sunt locali:aţi de sus Bn Los, dup8
silueta r8sturnat8 a corpului. .r,anismul se pre:int8 sub 6orma unei caricaturi
monstruoase, la care ies Bn evidenţ8 bu:ele, limba şi m>na cu de,etele, Bn special
policele. (ceast8 proiecţie r8sturnat8 a corpului a primit numele de Comunculus
sen:itiv F6i,. !H.
*>na şi de,etele ocup8 o supra6aţ8 mare, aproape e,al8 cu cea a truncCiului şi
membrelor la un locD aceasta se e7plic8 prin importanţa 6uncţional8 a m>inii şi
densitatea receptorilor cutanaţi e7istenţi Bn se,mentul respectiv. In aceast8 arie se
proiectea:8 6ibrele care alc8tuiesc calea sensibilit8ţii e7teroceptive Ftactile, termice,
dureroase şi de presiuneH din piele, precum şi 6ibrele sensibilit8ţii" proprioceptive
Fe7citaţii culese de la tendoane, articulaţii, muşcCi, periost, li,amenteH.
Sen:aţiile de la acest nivel sunt sen:aţii elementare, nu dau in6ormaţii asupra calit8ţii,
intensit8ţii şi ori,inii stimulului. 9osterior de ,irul postcentral, Bn lobul parietal se a6li
ariile % şi somatopsiCice, care au rolul de a recunoaşte asem8n8ri şi deosebiri ale
sen:aţiilor produse de un obiect. )ecunoaşterea obiectelor se reali:ea:8 Bn lobul parietal
in6erior D a ni le #9 şi P,J B n ana tacto,nostic8.
(ria secundari someste:ic8 este situat8 de"a lun,ul bu:ei superioare a şanţului lateral.
0ste mai redus8 dec>t cea primar8. (ceast8 arie r8spunde mai puţin la sensibilitatea
7I7TEMUL NE:.O7
"8H
C'mpul vizual
frontal
(! premotorie
(! motorie a vor$irii D"rocaJ
/ / S2
(! motorie primară
]! somestezică primară
(! somestezică secundară
;Erus an trulat [email protected]ă ] a vor$irii <ernicYeJ
G! vizuală secundară
(! vizuală
(! auditivă primanQ
(

audiDiv
,
primară
N
secundară
(! motorie primară (! somestezică primară ]
B
(! vizu principal
vizuală secundară
Fig! --! Centrii senzitivi şi senzoriali! (* faţa externă a emisferei cere$rale8 B" faţa
medială
tactilă, dar cu predominanţă la cea dureroasă şi termică! Mem$rul superior se
proiectează En partea antero*lateraiă, iar cel inferior Kn partea postero*medială a ariei
somestezice secundare!
(riile vizuale sunt localizate En lo$ul occipital, pe $uzele şi Bn profunzimea şanţului
calcarin şi En părţile vecine din cuneus şi girul lingual! (ria vizuală primară este
reprezentată de c'mpul 5- sau aria striată, pe care retina se proiectează punct cu punct!
(ria striată a fiecărei emisfere primeşte informaţii de la c'mpul vizual temporal
ipsilateral şi de la c'mpul vizual nazal al retinei contralaterale! .n stratul .# al scoarţei
din aria striată există stria lui ;enari, vizi$ilă cu ochiul li$er! (ria vizuală secundară,
c'mpul 51 Daria parastriatăJ, este principala arie de asociaţie! C'mpul 51 este centrul
memoriei vizuale! . a treia arie vizuală este reprezentată de c'mpul 50, aria peri
striată! C'mpul 50 are rol Bn orientarea spaţială şi corectitudinea imaginii! (nterior de
aria peristnată D50J! Bn girul angular, se află centrul cititului! =ezarea lui duce la o
cecitate ver$ală, En care caz $olnavul nu poate citi, deşi uneori poate diferenţia literele
şi chiar să le reproducă, dar nu poate sesiza semnificaţia convenţională a cuv'ntului
scris!
"H#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/ensi$ilitate segmentară
/ensi$ilitate generală
/ensi$ilitate de expresie
Fig! -1! Xomunculus senzitiv
(riile auditive! (ria auditivă primară este localizată pe faţa superioară a girului
temporal superior, En girii transverşi Xeschll, c'mpurile P5 şi parţial P+, care primesc
aferente geniculo*temporale de la corpul geniculat medial! (ria auditivă secundară
este constituită din c'mpul P+ DparţialJ şi c'mpul ++! 6xcitarea c'mpurilor P+ şi ++
produce senzaţia de fluierat, de dangăt de clopot sau t'r'it de greier! =ezarea c'mpului
++ provoacă afazia senzorială D$olnavul aude, dar nu poate interpreta sunetul, En
special cuvinteleJ!
(ria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral /Ulvius, En regiunea
inferioară a girului postcentral, c'mpul P2!
(ria vesti$ulară nu are o localizare precisă8 după unii autori ar fi situată En girul
temporal superior, Enapoia arterei auditive, după alţii ar fi situată En lo$ul parietal!
(ria olfactivă este localizată En cortexul piriform, aria entorinală, c'mpul +1!
istrugerea, En mod experimental la animale şi accidental la om, a acestor arii de
proiecţie aferente duce la pierderea sensi$ilităţii, En cazul ariei senzitive, sau la
pierderea funcţiei, En cazul ariilor senzoriale Dor$ire, surditate, anosmie de tip central,
deşi organele receptoare respective sunt intacteJ!
(riile de proiecţie eferente sunt originea căilor cortico*fugale! (u rol En iniţierea
mişcărilor voluntare, En integrarea funcţiilor motorii şi modificarea tonusului
muscular!
(ria somatomotorie primară corespunde c'mpului P din girul precentral! .n aria P,
centrii sunt localizaţi de sus En Fos după silueta răsturnată a corpului! =a acest nivel se
formează o caricatură monstruoasă, la care ies En evidenţă m'na DEn special degetul
mareJ, pentru coordonarea activităţii manuale, şi capul, pentru coordonarea activităţii
fonatorii şi mimicii! (ceastă proiecţie deformată a organismului a primit numele de
homunculus motor Dfig! -0J! (ria P conţine En stratul 4 neuroni piramidali gigantici
"etz D5+, * 54, pJ! 6xistă aproximativ 2,,,, neuroni "etz En fiecare emisferă!
(ria premotorie D3J se află anterior de aria P!
(nterior de aria 3 se află c'mpul frontal al ochiului Daria 1J, care controlează mişcările
voluntare ale ochilor, ca şi mişcările conFugate ale glo$ilor oculari!
(ria motorie secundară corespunde ariei somestezice secundare Dc'mpurile P, şi P2J
peste care se suprapune! (re rol En comanda motorie ipsilaterală a feţei!
(ria motorie suplimentară este localizată pe faţa medială a girului frontal superior,
anterior de aria primară! /timularea ei are ca rezultat trei tipuri de mişcări: adaptarea
de postură, mişcări complexe stereotipice şi mişcări rapide necoordonate!
7I7TEMUL NE: .O7
"H"
<i,. -0! Tomunculus motor
(riile extrapiramidale ocupă aproape En Entregime regiunea cortexului, dar En special
aria premotorie 3, aria motorie suplimentară Dfaţa medială a girului frontal superiorJ şi
aria motorie secundară! /uprafaţa ocupată de ariile extrapiramidale reprezintă 14Z din
totalitatea cortexului motor! (ceste arii cuprind ariile su$presive, originea fi$relor
parapiramidale şi ariile extrapiramidale propriu*zise!
(riile su$presive, a căror stimulare inhi$ă funcţionarea ariei motorii primare, sunt : P
/
,
3
/
precentrală, +
/
postcentrală, 50
s
occipitală şi +P cingulară! .nfluxul su$presor al
acestor arii aFunge la nucleul caudat, care El transmite la glo$us pallidus! (cesta El
transmite, prin intermediul talamusului, spre scoarţa precentrală din c'mpurile P şi 3!
.n acest circuit cortieo*strio*palido*talamo*cortical, talamusul are rol centralizator,
control'nd amplitudinea şi modul En care a fost executată mişcarea!
(riile extrapiramidale propriu*zise sunt repartizate cortexului fronto*parieto*tem*poral
şi mai puţin occipital! Caracterul principal al acestor arii este excita$ilitatea redusă
faţă de cea a c'mpului P, care se manifestă contralateral! e la aceste arii
extrapiramidale pleacă fi$re corticopontine care aFung la nucleii din punte şi de aici,
prin fi$re pontocere$eloase, la scoarţa cere$elului Dneocere$eluiJ! e la scoarţa
cere$elului aFung la nucleul dinţat, apoi la talamus şi de aici Enapoi la scoarţa
cere$rală, Encheind circuitul cortico*ponto*cere$elo*talamo*cortical! &olul acestui
circuit este de a aduce influxul nervos de reglaF cere$elos En execuţia mişcărilor
voluntare!
(riile vegetative se găsesc En girul cingular, En girii or$itari ai lo$ului frontal, la
nivelul hipocampului şi En lo$ul insulei! (cest ansam$lu formează creierul visceral! 6l
este conectat En am$ele sensuri cu talamusul, hipotalamusul şi sistemul lim$ic!
Centrii lim$aFului! 6misfera st'ngă la dreptaci şi cea dreaptă la st'ngaci intervin En
lim$aFul articulat! 6xistenţa unei emisfere dominante este necesară, deoarece lipsa
dominanţei duce la $'l$'ială! Centrii lim$aFului se află En girul frontal inferior, En
c'mpurile PP, P4 Daria vor$irii "rocaJ, situate anterior de aria motorie principală Daria
PJ! =ezarea
"H%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
acestor arii duce la afazie motorie DanartrieJ, En care $olnavul nu*şi poate exprima oral
ideile!
Centrii scrisului se află En girul frontal miFlociu, anterior de aria motorie principală!
=ezarea lui determină agrafie, care constă En imposi$ilitatea de a scrie, cu toate că
muşchii m'inii pot mo$iliza degetele cu di$ăcie En alte scopuri!
@onele de asociaţie determină activităţi psihomotorii şi psihosenzitive prin integrarea
funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale! 6le s*au dezvoltat mai recent pe scară
filogenetică şi ocupă o mare extindere En scoarţa cere$rală!
/./)6MU= =.M".C
/tructurile care alcătuiesc sistemul lim$ic sunt interpuse Entre diencefal, En Furul căruia
formează un arc de cerc, şi neocortex!
(re conexiuni Entinse cu sistemul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus şi mai
puţin cu neocortexul!
Componentele sistemului lim$ic sunt cele prezentate En continuare!
Calea olfactivă
6ste formată din nervii olfactivi, $ul$ul olfactiv, trigonul olfactiv, striile olfactive
Dmediale şi lateraleJ şi lo$ul piriform Dconţine aria entorinalăJ, situat En girul
hipocampic!
/u$stanţa perforată anterioară
/e găseşte Entre trigonul olfactiv şi striile olfactive, situate anterior, chiasma optică şi
tractul optic, situate medial, şi uncusul hipocampic, situat caudal! =ateral se continuă
cu
corpul amigdalian!
Corpul amigdalian
/e află En profunzimea lo$ului temporal!
/tria terminală
(re originea, En cea mai mare parte, in corpul amigdalian şi En dreptul comisurii al$e
anterioare, maForitatea fi$relor sale termin'ndu*se En nucleii striei terminale, restul
fi$relor merg'nd spre aria septală şi spre hipotalamus!
(ria septală
/e găseşte En vecinătatea septului pellucid! 6a primeşte aferente de la corpul
amigdalian prin stria terminală, de la su$stanţa perforată anterioară, de la hipocamp,
prin intermediul fornixului, de la hipotalamus şi de la formaţia reticulată a
mezencefalului! (ria septală trimite eferente spre corpul amigdalian ipsi* şi
controlateral, spre hipotalamus, formaţia reticulată mezencefalică şi spre hipocamp
prin intermediul fornixului!
Xipocampul Dcornul .ui (mmonJ
/e află En vecinătatea girului hipocampic, de care este separat prin şanţul hipocampic!
(ferentele hipocampului provin de la lo$ul piriform! 6ferenţele iau calea fornixului şi
aFung la nucleii septali şi la hipotalamus! @onele de asociaţie determină activităţi
psihomotorii şi psihosenzitive prin integrarea funcţională a ariilor motorii cu cele
senzoriale! 6le s*au dezvoltat mai recent pe scară filogenetică şi ocupă o mare
extindere En scoarţa
7I7TEMUL NE:.O7
"H5
cere$rală! =ocalizările vegetative se găsesc En partea frontală laterală şi pe faţa
or$itară a lo$ului frontal, cuprinz'nd ariile 5,, 55, 5+, 52, 5P Daria prefrontalăJ! Prin
excitarea acestor arii se intensifică reacţiile vegetative respiratorii, circulatorii, gastro*
intestinale şi excretorii!
<IAI./.=I( 0*IS<0)0/.) C0)0B)(/0
;6%6&(=.)GH.
&olul specific al creierului este de a prelucra informaţia! /ediul principal al acestui
proces este scoarţa cere$rală care funcţionează En str'nsă cola$orare cu numeroase
structuri su$corticale! Pentru a prelucra informaţia, scoarţa cere$rală tre$uie mai Ent'i
să o primească!
.nformaţia pătrunde En sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este
trimisă pe căi specifice la scoarţă, En ariile senzitive specifice! (ceste informaţii sunt
apoi comparate, la nivelul ariilor asociative, cu informaţiile culese de ceilalţi
analizatori, precum şi cu datele din memorie! Pe $aza sintezei complexe a tuturor
informaţiilor este ela$orată starea de conştientă şi sunt luate deciziile automate şi cele
voluţionale Dfig! 1,J!
.nformaţia actuală
Prelucrare DsuperizareJ
.nformaţia anterioară DmemorieJ
Comandă şi control *decizii*
Constient
(utomat
#olitiv (fectiv Cognitiv #isceral 6ndocrin Meta$olic
Fig! 1,! /chema generală de funcţionare a creierului
FU%CH..=6 %67C7&)6SU=U.
/coarţa cere$rală, cea mai nouă structură nervoasă din punct de vedere filogenetic, are
trei categorii de funcţii: funcţii senzitive, funcţii asociative, funcţii motorii! Pe $aza
acestor funcţii se realizează procesele psihice caracteristice fiinţei umane: procese
cognitive, procese afective, procese volitive!
<uncţiile sen:itive
=a nivelul scoarţei cere$rale s*au evidenţiat numeroase arii senzitive, specializate En
prelucrarea unui anumit tip de informaţie! (cestea sunt segmentele corticale ale
analizatorilor
"H&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
şi sunt denumite arii senzitive primare! =a nivelul lor se termină axonii neuronilor
talamici Dcel de*al treilea neuron al căilor specifice de conducere ascendentăJ! .n urma
stimulării specifice a acestor arii este ela$orată senzaţia elementară specifică Dauditivă,
vizuală, tactilă etcJ! &olul senzitiv al acestor arii nu este exclusiv, iar funcţia de
prelucrare a diferitelor semnale trimise de la receptori nu se desfăşoară izolat! 6xistă
numeroase structuri su$corticale Dtalamusul, mezencefalulJ şi spinale, cu rol
asemănător, dar cu o prelucrare elementară a semnalelor senzitive! Unele senzaţii vagi
de lumină, sunet, durere sunt ela$orate Encă la nivel mezencefalo*diencefalic! Pe de
altă parte, En procesul complicat de reconstituire conştientă a informaţiei conţinute En
lumea ce ne EnconFoară, ariile senzitive specifice cola$orează at't Entre ele, c't şi cu
alte arii corticale Dariile asociativeJ! (riile asociative sunt arii senzitive secundare!
Căile talamo*corticale se proiectează mai Ent'i En ariile primare, apoi En ariile
secundare! Pentru a Enţelege mai $ine funcţia ariilor senzitive primare, să
exemplificăm ce se Ent'mplă după distrugerea ariei somestezice .:
R persoana respectivă pierde capacitatea de a localiza exact diferitele senzaţii din
diferitele părţi ale corpului, deşi poate preciza, de exemplu, la nivelul cărei m'ini este
senzaţia respectivă Dfuncţie Endeplinită de talamusJ8
R nu poate aprecia diferitele grade ale presiunii exercitate la nivelul corpului8
R nu poate aprecia corect greutatea o$iectelor8
R nu poate preciza forma sau mărimea o$iectelor Dsituaţie numită astereognozieJ8
R nu poate identifica textura materialelor, deoarece această funcţie corticală depinde de
senzaţiile extrem de fine produse de deplasarea pielii pe suprafaţa o$iectelor! e
asemenea, se poate altera şi aprecierea durerii şi a temperaturii, fie a intensităţii,
fie a calităţii acestor două simţuri! ar ce e mai important, se pierde capacitatea de a
localiza aceste două senzaţii, deoarece această localizare depinde, En pricipal, de
stimularea simultană a receptorilor tactili, care se proiectează En aria somestezică .!
Funcţiile asociative
.n ariile senzitive primare iau naştere senzaţiile elementare Dlumină, culoare, sunet
etcJ! Percepţia complexă a lumii exterioare şi a semnificaţiilor diferitelor senzaţii se
realizează En ariile asociative, spre care sosesc impulsuri de la mai multe arii primare
şi chiar şi de la structuri su$corticale! (riile asociative sunt teritorii corticale care nu
pot fi Encadrate En categoria ariilor primare sau secundare, senzitive sau motorii! .n
ariile asociative se petrece procesul cel mai Enalt de prelucrare a informaţiilor
senzitive! (ici are loc ela$orarea modelului conştient al lumii, apare conştienta
propriei existenţe, iau naştere voinţa şi deciziile Dfig! 15J! eşi primesc informaţii de
la mai multe structuri, ariile asociative au propriile specializări, după cum vom vedea
En continuare! )opografic, ariile asociative se găsesc En zona parieto*occipito*
temporală, zona prefrontală şi aria asociativă lim$ică!
(ria asociativă parieto*occipito*temporală ocupă spaţiul cortical dintre cortexul
somato*senzitiv DanteriorJ, cortexul vizual DposteriorJ şi cortexul auditiv DlateralJ! 6a
asigură un nivel ridicat de interpretare a semnificaţiei semnalelor de la toate ariile
senzitive Envecinate! (ceastă arie asociativă are propriile sale su$arii funcţionale:
R 7 zonă situată En cortexul parietal posterior, cu extindere către cortexul occipital
superior, asigură analiza continuă a coordonatelor spaţiale ale tuturor părţilor corpului,
ca şi ale o$iectelor EnconFurătoare! (stfel, individul poate să controleze mişcările
corpului, ale unui segment faţă de celelalte, precum şi ale corpului faţă
7I7TEMUL NE:.O7
#oluntare
.dei
/upersemne
i t
/emne
1
)raducere
X
I
I
I I I
<i,. !'. 9relucrarea superioar8 a in6ormaţiei
de o$iectele din Fur! En a$senţa acestei arii, un individ nu*şi poate planifica mişcările
celor două Fumătăţi ale corpului, el BuităB de existenţa părţii opuse celei care
efectuează mişcarea, at't din punctul de vedere senzitiv, c't şi din cel al planificării
mişcărilor voluntare DasomatognozieJ! R 7 zonă situată En partea posterioară a lo$ului
temporal, En spatele cortexului auditiv primar, numită aria <ernicYe, este, din punctul
de vedere al funcţiilor intelectuale, cea mai importantă regiune a creierului, deoarece
cea mai mare parte a acestora au la $ază lim$aFul! in acest motiv, este numită şi arie
interpretativă generală Dsau arie a Enţelegerii lim$aFuluiJ! (ceastă arie este dezvoltată
En mod deose$it En emisfera cere$rală dominantă Demisfera st'ngă la dreptaci şi cea
dreaptă la st'ngaciJ şi Foacă cel mai important rol al cortexului cere$ral, En ceea ce
numim inteligenţă! in acest motiv, această arie a mai fost numită şi aria gnostică, aria
cunoaşterii, aria asociativă terţiară etc!
upă distrugerea ariei <ernicYe, un individ aude cuvintele şi poate chiar să
recunoască semnificaţia unora dintre ele, dar nu poate să aranFeze aceste cuvinte Entr*o
idee coerentă Dafazie auditivă sau surditate psihicăJ! e asemenea, poate citi cuvinte
scrise, dar nu poate recunoaşte sensul acestora! (ria <ernicYe este importantă pentru
interpretarea semnificaţiilor complexe ale diferitelor experienţe senzitive! En funcţia
ariei <ernicYe un rol esenţial El are lim$aFul! 7 mare parte a experienţei noastre
senzitive este convertită Entr*un echivalent al lim$aFului, Enainte de a fi stocată En
memorie şi Enainte de a fi prelucrată En scopuri intelectuale! e exemplu, atunci c'nd
citim o carte, nu memorăm imaginile cuvintelor tipărite, ci cuvintele Ensele su$ forma
lim$aFului! e asemenea, informaţia cuprinsă En cuvinte este de o$icei transformată
Ent'i En lim$aF şi a$ia apoi este descifrat
"H+
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Enţelesul ei! (ria <ernicYe este aria senzitivă pentru interpretarea lim$aFului, din
emisfera dominantă! 6a are conexiuni str'nse at't cu aria auditivă primară, c't şi cu
ariile auditive secundare din lo$ul temporal! (ceastă relaţie extrem de str'nsă este
pro$a$il rezultatul faptului că primul contact cu lim$aFul este auditiv! Mai t'rziu, c'nd
se dezvoltă percepţia vizuală a lim$aFului Dprin cititJ, informaţia vizuală este pro$a$il
direcţionată către regiunile pentru lim$aF deFa dezvoltate En lo$ul temporal dominant!
Posterior de aria <ernicYe, situată En regiunea girusului angular din lo$ul occipital,
este o arie de prelucrare vizuală secundară, care trimite informaţiile despre cuvintele
citite către aria <ernicYe! En a$senţa acesteia, un individ poate Enţelege lim$aFul
vor$it, dar nu şi pe cel scris Dcecitate psihică sau afazie vizualăJ!
.n porţiunile cele mai laterale ale lo$ului occipital anterior şi ale lo$ului temporal
posterior se află o arie pentru denumirea o$iectelor! .ndividul ia cunoştinţă de numele
o$iectelor pe cale auditivă, En timp ce natura o$iectelor este percepută pe cale vizuală!
=a r'ndul lor, numele o$iectelor sunt esenţiale pentru Enţelegerea lim$aFului şi pentru
funcţiile intelectuale, funcţii Endeplinite de aria <ernicYe!
)eritoriul prefrontal este sediul controlului cortical al funcţiilor vegetative! 6ste
conectat $idirecţional cu talamusul şi cu hipotalamusul! (sigură integrarea funcţiilor
vegetative En acte complexe de comportament uman! )ot aici se află şi sediul
personalităţii noastre! (ria asociativă prefrontală are conexiuni funcţionale foarte
str'nse cu cortexul motor, planific'nd modelul complex şi secvenţialitatea fiecărei
activităţi motorii! En acest scop, primeşte un fascicul voluminos de fi$re su$corticale
ce leagă teritoriul prefrontal de aria asociativă parieto*occipito*temporală! Prin aceste
conexiuni, cortexul prefrontal primeşte multiple informaţii senzitive prelucrate, En
special informaţii despre coordonatele spaţiale ale diferitelor segmente ale corpului,
a$solut necesare pentru planificarea corectă a mişcărilor! .n acelaşi mod, cortexul
prefrontal este esenţial En desfăşurarea proceselor intelectuale, de ideaţie! (cesta este
capa$il să com$ine informaţiile nonmotorii primite de la diferitele arii corticale şi să
ela$oreze diferite tipuri de activităţi voliţionale nonmotorii, la fel ca şi pe cele motorii!
in acest motiv, aria prefrontală este considerată sediul g'ndirii!
7 regiune deose$ită a cortexului prefrontal este aşa*numita arie "roca, situată parţial
En regiunea lateral*posterioară a cortexului prefrontal şi parţial En aria premotorie! (ici
este locul unde se iniţiază şi se execută modelul motor al exprimării fiecărui cuv'nt En
parte! (ceastă arie funcţionează En str'nsă legătură cu aria <ernicYe! En urma
distrugerii acestei zone, $olnavul ştie ce vrea să spună, poate emite sunete, dar nu este
capa$il să articuleze cuvintele Dafazie motorieJ!
(ria prefrontală are un rol foarte important, deşi nedefinit, En procesele intelectuale!
(cesta poate fi mai $ine evidenţiat prin distrugerea lo$ilor prefrontali Daşa*numita
lo$otomie, practicată En urmă cu c'teva decenii pentru tratarea anumitor $oli En
psihiatrie, Enainte de descoperirea medicamentelor moderneJ:
R pacientul pierde capacitatea de a rezolva pro$leme complexe8
R el nu poate realiza En mod secvenţial mai multe sarcini pentru a atinge un anumit ţel
si, En general, Eşi pierde am$iţia8
R devine incapa$il să Enveţe să efectueze mai multe activităţi En acelaşi timp, En paralel8
R scade, uneori marcat, agresivitatea individului8
R comportamentul social devine inadecvat fată de situaţia de moment Dvesel la
Enmorm'ntare, trist la nuntăJ, are $izarerii de comportament, inclusiv pierderea
valorilor morale şi lipsă de reţinere faţă de sex şi excremente8
7I7TEMUL NE: .O7
"HB
R pacienţii pot vor$i şi Enţeleg lim$aFul, dar nu pot să dezvolte o idee, iar starea lor de
spirit se modifică extrem de repede, de la $l'ndeţe la furie, la exaltare şi la tristeţe8
R pacientul poate să realizeze aproape toate mişcările pe care le*a executat de*a lungul
vieţii, dar fără un scop anume!
(ria asociativă lim$ică este situată la polul anterior al lo$ului temporal, En porţiunile
ventrale ale lo$ului temporal şi En girusul cingulat! (ceastă arie este responsa$ilă de
comportament, emoţii şi motivaţie DimpulsJ!
=a 0,Z din oameni, aria asociativă generală Daria <ernicYeJ este mai dezvoltată En
emisfera cere$rală st'ngă dec't En cea dreaptă! Concomitent, şi centrii motori ai
scrisului şi ai vor$itului din lo$ul frontal st'ng, precum şi girusul angular sunt mult
mai dezvoltaţi! (ctivitatea emisferei st'ngi domină activitatea Entregului creier pentru
funcţiile cognitive şi motorii la maForitatea oamenilor! (ceştia sunt BdreptaciiB! Entr*un
procent mai mic Dcam 5,ZJ, emisfera dreaptă este dominantă pentru activităţile sus*
menţionate DBst'ngaciiBJ, şi Entr*un număr şi mai redus am$ele emisfere sunt
dominante DBam$idextriiBJ!
6misfera dominantă sau codominantă cooperează foarte str'ns cu cealaltă prin
intermediul căilor comisurale, En special a corpului calos, pentru a asigura unitatea de
vederi şi de acţiune!
Funcţiile motorii
6misferele cere$rale coordonează Entreaga activitate motorie somatică, voluntară şi
involuntară! Principalele structuri implicate En acest control nervos sunt cortexul
motor şi nucleii $azali!
Fiziologia cortexului motor! Cercetările experimentale de stimulare sau de extirpare,
precum şi o$servaţii anatomice şi clinice efectuate la $olnavii cu leziuni ale ariei
motorii principale au evidenţiat rolul cortexului motor şi al căii piramidale En
transmiterea comenzii voluntare spre muşchii somatici! /timularea ariei P determină
contracţii izolate sau grupate ale muşchilor din Fumătatea contralaterală, iar extirparea
acesteia a$oleşte mişcările voluntare En Fumătatea opusă a corpului! /*a constatat că
mişcările voluntare sunt Ensoţite sau chiar precedate de activităţi motorii involutare,
automate! (cestea constau En modificări ale tonusului muşchilor activi şi modificări En
postura individului, acte motorii ce susţin corpul, favoriz'nd realizarea mişcării,
conform intenţiei!
(şadar, mişcarea voluntară se realizează şi cu participarea structurilor motorii
extrapiramidale! /ediul exact unde are loc ela$orarea ideii de mişcare este greu de
precizat! =a acest act neurofiziologic şi psihologic complex participă creierul
emoţional Dhipotalamusul şi sistemul lim$icJ, ariile corticale motorii, premotorii,
senzitive şi asociative, nucleii $azali, cere$elul şi talamusul!
.mpulsul DmotivaţiaJ pentru efectuarea unei anumite mişcări voluntare ia naştere En
creierul emoţional şi asociativ, care ela$orează planul general al mişcării! Prin circuite
cortico*striate şi cortico*ponto*cere$eloase, planul mişcării este remis simultan
nucleilor $azali şi cere$elului, care, la r'ndul lor, trimit impulsuri spre cortexul motor
prin releu talamic Dfig! 1+J! (stfel, iau naştere două circuite de feed$acY motor:
R circuitul cortico*strio*talamo*cortical8
R circuitul cortico*cere$elo*talamo*cortical!
Prin conlucrarea tuturor acestor structuri este ela$orat programul mişcării voluntare,
ce va fi adus la Endeplinire de cortexul motor! (cesta coordonează, En special,
mişcările
"H8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Creier motivational senzitiv şi asociativ
Plan motor
Feed$acY senzitiv
%ucleii $azali
)alamus
Cere$el
Program motor
)runchi cere$ral
Cortex motor
Motoneuronii spinali
6fector motor
<i,. !E. Dinamica elabor8rii comen:ii voluntare
rapide ale extremităţilor, activitatea motorie fină, calificată Dscrisul, $ătutul la maşină,
c'ntatul la instrumente muzicale etcJ! Cortexul motor nu ela$orează decizii, ci le pune
En aplicare!
<i:iolo,ia nucleilor ba:ali. %ucleii $azali Dcorpii striaţiJ reprezintă etaFul cel mai
Enalt de integrare al mişcărilor involuntare, automate Dfig! 12J! =a nivelul lor se
ela$orează şi
Cere$el
%uclei $azali
r _
)alamus
Cortex motor
&eflexe
la$irintice
i n
Centrii
posturii D)CJ
&eflexe
cervicale
En condiţii statice En condiţii Yinetice
&epartiţie tonus
&edresare
<i,. !#. *ecanisme de menţinere a postur
7I7TEMUL NE:.O7
"HH
unele comenzi voluntare pentru mişcări de ansam$lu ca: Enclinarea corpului En faţă*
spate, Enclinarea laterală, mişcări de răsucire ale trunchiului, rotaţia corpului, precum
şi mişcări glo$ale En articulaţiile umărului şi şoldului! &olul lor preponderent este En
reglarea mişcărilor involuntare Dtonus, postură, echili$ruJ şi a celor automate Dmişcări
iniţiate voluntar de scoarţă, dar continuate apoi automat, fără preocuparea specială a
individului, cum ar fi, de exemplu, mersulJ!
%ucleii $azali, prin intermediul structurilor motorii extrapiramidale din trunchiul cere*
$ral Dnucleul roşu, su$stanţa neagră, formaţia reticulatăJ, determină repartiţia adecvată
a tonusului la nivelul musculaturii active şi adoptarea unei posturi corespunzătoare, En
vederea efectuării mişcărilor voluntare En condiţii optime! .n acelaşi timp, prin
circuitul de feed$acY strio*talamo*cortical, nucleii $azali influenţează comanda
voluntară corticală! Corpii striaţi exercită, En general, o acţiune inhi$itoare asupra
tonusului muscular! in acest motiv, En cazul lezării lor, se produce spasticitatea, ca
urmare a predominanţei efectelor excitatorii ale căilor piramidale şi ale nucleilor
extrapiramidali! .n plus, apare şi aYinezia, adică tendinţa la imo$ilitate, dificultate En
efectuarea mişcărilor voluntare, semn explicat prin dispariţia rolului corpilor striaţi En
ela$orarea comenzii voluntare!
FU%CH..=6 P(=67C7&)6SU=U.
Paleocortexul Endeplineşte trei categorii de funcţii:
R rol de centru cortical al analizatorului olfactiv8
R rol En reglarea actelor de comportament instinctual8
R rol En procesele psihice afective!
Funcţia olfactivă
Prezintă o Ensemnătate foarte mare la animale şi mai mică la om! Pe $aza mirosului,
animalele recunosc de la mare distanţă at't partenerul sexual, c't şi adversarul, prada
sau duşmanul! =a om, simţul olfactiv are şi o componentă emoţională, cu efect
stimulator sau inhi$itor!
(ctele de comportament instinctiv
&eprezintă un ansam$lu de activităţi psihice, somatice şi vegetative desfăşurate En
vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului Dalimentarea, adăparea,
funcţia sexuală, stăp'nirea unui teritoriu, o$ţinerea li$ertăţiiJ! =a $aza actelor de
comportament se află un proces nervos complex, numit motivaţie sau impuls!
.mpulsul DmotivaţiaJ este o stare psihică ce determină pe om sau animal să
Endeplinească anumite activităţi menite să satisfacă una din necesităţile primare!
Motivaţia dispare En momentul satisfacerii şi reapare o dată cu necesitatea repetării
actului de comportament respectiv! e exemplu, scăderea volumului lichidelor
extracelulare provoacă setea, care este o motivaţie ce se va stinge prin ingestia de apă!
%u există activitate umană care să nu ai$ă la $ază un proces motivational, chiar dacă
legătura nu este Entotdeauna evidentă la o analiză superficială! Motivaţia dă suport şi
tărie actelor noastre psihice Dafective sau intelectualeJ, ca şi celor fizice motorii
Dperformanţa sportivă, măiestria meşteşugarului etcJ! Ensuşi procesele de Envăţare şi de
memorizare au la $ază motivaţia! Cercetări experimentale efectuate pe animale
purtătoare de electrozi implantaţi En sistemul lim$ic sau diencefal au evidenţiat
prezenţa, la nivelul creierului, a două categorii de centri: centrii pedepsei şi centrii
recompensei! Centrii pedepsei, a căror
%##
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
stimulare este produs8 prin ap8sarea Bnt>mpl8toare, de c8tre animal, a unei
pedale a6late Bn cuşc8, induc un comportament de evitare a pedalei. Stimularea
acestor centri de c8tre e7perimentator produce tulbur8ri nervoase şi
Bmboln8virea animalului. Centrii pedepsei se a6l8 in Cipotalamusul lateral şi
posterior, Bn partea dorsal8 a me:ence6alului şi Bn corte7ul limbic. Centrii
recompensei produc, prin e7citare Bnt>mpl8toare, st8ri pl8cute, ast6el c8 animalul
se reBntoarce la pedal8, pe care o apas8 de mii de ori, 68r8 Bntrerupere, p>n8 la
epui:are. (ceşti centri sunt locali:aţi Bn Cipotalamusul medial, Bn pro6un:imea
şanţului Sdlvius şi Bn me:ence6alul anterior. Cercet8ri similare 68cute la om au
evidenţiat e7istenţa unor :one a c8ror e7citare produce sedare şi rela7are, iar
e7citarea altora produce st8ri de 6ric8 şi an7ietate.
St8rile a6ective, emoţiile, sentimentele, pasiunile
Iau naştere Bn sistemul limbic. 9rocesele 6i:iolo,ice comple7e care ,enerea:8
aceste st8ri au la ba:8 o serie de circuite 6uncţionale pe care sistemul limbic le
reali:ea:8 cu Cipotalamusul, talamusul nespeci6ic şi 6ormaţia reticulat8 a
truncCiului cerebral, ca şi cu toate ariile corticale asociative. 9e ba:a acestor
cone7iuni, sistemul limbic poate elabora unele re6le7e condiţionate simple Fde
evitare a unor a,enţi d8un8toriH. 0l provoac8 Fprin intermediul CipotalamusuluiH
o serie de modi6ic8ri ve,etative ale emoţiilor Fpaloare, roşeaţ8. variaţii ale
6recvenţei cardiace sau ale tensiunii arteriale etcH. 9e ba:a circuitelor limbo"
neocorticale şi limbo"me:ence6alice este asi,urat procesul de Bnv8ţare şi este
elaborat8 tr8irea subiectiv8 a emoţiei F6ric8, an7ietate, bucurie etcH.
B(A0/0 <IAI./.=IC0 (/0 (C4I-I4XPII N0)-.(S0 S+90)I.()0
Cele mai Bnalte 6uncţii ale creierului nu au o locali:are anume. Nu e7ist8 centri ai
,>ndirii sau ai voinţei, nu e7ist8 un centru al memoriei sau al Bnv8ţ8rii, nu e7ist8
un sediu anatomic precis al conştientei. 9rocesele nervoase de nivel superior, care
au trecut ,raniţa 6i:iolo,iei spre psiColo,ie, nu pot 6i Bnţelese şi studiate cu
metodele curente ale 6i:iolo,iei e7perimentale.
Din anali:a vieţii psiCice umane se distin, trei compartimente psiCo"6i:iolo,ice:
5 compartimentul co,nitiv Fal cunoaşteriiHD
5 compartimentul volitiv Fdeci:ionalHD
5 compartimentul a6ectiv FemoţionalH.
+nele compartimente, Bmpreun8 cu o parte din mani6est8rile lor concrete, se
Bnt>lnesc Bn 6orm8 rudimentar8 şi la animale. De alt6el, Secenov şi, mai t>r:iu,
9avlov au Bnceput desci6rarea unor mecanisme elementare care stau la ba:a
activit8ţii creierului pornind de la observaţii şi e7perienţe pe animale. 9avlov a
instituit, pentru studiul 6uncţiilor creierului, metoda re6le7elor condiţionate.
)e6le7ele condiţionate
)e6le7ul condiţionat este un r8spuns "Bnv8ţat" pe care centrii nervoşi Bl dau unui
e7citant iniţial indi6erent. <iecare specie de vieţuitoare a Bmp8rţit e7citanţii din
mediu, con6orm e7perienţei 6ilo,enetice proprii, Bn e7citanţi indi6erenţi F68r8
importanţ8 biolo,ic8H şi absoluţi Fcu mare Bnsemn8tate biolo,ic8, Bn sensul c8
sunt ori 6olositori, ori d8un8tori specieiH.
In ,eneral, sunetul şi lumina 6ac parte din prima cate,orie, iar Crana, mirosurile,
a,enţii nocivi din cea de"a doua. /a apariţia unui semnal absolut, animalul
r8spunde
7I7TEMUL NE: .O7
%#"
printr*un reflex necondiţionat, Ennăscut, caracteristic speciei! =a un semnal indiferent,
animalul nu dă nici un răspuns sau are o reacţie de orientare DEntoarce privirea spre
sursa excitantului şi Eşi continuă indiferent activitateaJ! Pavlov a descoperit
posi$ilitatea Encărcării excitanţilor indiferenţi cu semnificaţii noi pentru animal,
transformarea lor En excitanţi condiţionali! (ceastă transformare se petrece En timpul
ela$orării reflexului condiţionat D&CJ! &egulile ela$orării &C sunt următoarele:
(socierea! =a administrarea unui excitant a$solut DhranăJ să se asocieze un excitant
indiferent Dsunet sau luminăJ!
Precesiunea! 6xcitantul indiferent să preceadă excitantul a$solut!
Dominanţa. (nimalul să fie flăm'nd, Enc't instinctul alimentar să fie dominant En
momentul asocierii excitanţilor!
)epetarea. Pentru formarea unui reflex condiţionat sunt necesare 5, p'nă la 2, de
şedinţe de ela$orare!
.n urma acestor experienţe, Pavlov a o$ţinut la c'ini reflexe condiţionate, salivatorii şi
gastrosecretorii, folosind excitanţi acustici sau luminoşi! Pavlov a explicat
mecanismul ela$orării &C pe $aza apariţiei unor conexiuni Entre centrii corticali ai
analizatorilor vizual sau auditiv şi ariile corticale vegetative responsa$ile de secreţia
salivară sau gastrică! C'nd se administrează excitantul indiferent, acesta creează o
zonă de excitaţie En aria senzitivă primară! 6xcitantul a$solut determină o stare de
excitaţie mai puternică DdominantăJ En aria corticală vegetativă! Focarul dominant
atrage excitaţia din focarul mai sla$! Prin repetare, apar Bcăi $ătătoriteB Entre cele două
focare corticale, Enc't este suficientă numai administrarea excitantului indiferent
Ddevenit condiţionalJ pentru o$ţinerea răspunsului vegetativ caracteristic!
Cu această metodă s*au putut fixa numeroase reflexe condiţionale, cu răspuns somatic
Dretragerea la$eiJ, vegetativ Ddigestiv, circulator, respiratorJ sau meta$olic! .n prezent,
s*a demonstrat că reflexul condiţionat stă la $aza Envăţării! =a ela$orarea sa participă
nu numai centrii corticali, ci şi o serie de circuite su$corticale şi cortico*su$corticale
Dcircuite lim$o*mezencefalice, reticulo*talamo*corticale etcJ!
&eflexele condiţionate, spre deose$ire de cele Ennăscute, se Enchid la nivel corti*cal!
6le se sting dacă stimulul condiţional nu este Entărit din timp En timp prin cel a$solut!
/tingerea unui reflex condiţionat a fost numită de Pavlov inhi$iţie corticală!
Procesele nervoase fundamentale
Pavlov a arătat că la $aza tuturor activităţilor nervoase stau două procese: excitaţia şi
inhi$iţia!
07citaţia este procesul nervos activ ce se manifestă prin iniţierea unei activităţi sau
amplificarea uneia preexistente! /timulii care se transmit prin sinapse excitatorii
provoacă stare de excitaţie a centrilor!
.nhi$iţia este tot un proces activ ce se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei
activităţi anterioare! .nhi$iţia se transmite prin sinapse inhi$itorii! 6xcitaţia şi inhi$iţia
pot apărea En orice structură nervosă! 6le au un caracter tot mai complex la nivelul
centrilor encefalici şi al scoarţei cere$rale!
6xcitaţia corticală este rezultatul intrării En activitate a sistemului reticulat activator
ascendent D/&((J! /timulii care aFung En /&(( provoacă reacţia de trezire corticală
Dvezi şi formaţia reticulatăJ!
.nhi $i ţ i a corticali este mai diversă! 6xistă o inhi$iţie externă şi o i nhi $i ţ i e i nt ernă!
%#%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
InAi8iDia e6tern; este cauzată de stimuli din afara focarului cortical activ! e
exemplu, En timpul unui reflex salivar, la sunet condiţional se provoacă un zgomot
nou, necunoscut de animal! (cesta reacţionează printr*un reflex de orientare, iar
salivaţia Encetează pentru c'teva minute! .nhi$iţia externă a fost numită de Pavlov
inhi$iţie necondiţionată,
pasivă!
InAi8iDia intern; apare chiar En interiorul focarului cortical activ Dinhi$iţie
condiţionată, activăJ! (ceastă inhi$iţie este specifică scoarţei cere$rale! .nhi$iţia
internă, la r'ndul ei, este de mai multe tipuri:
* .nhi$iţia de stingere este un exemplu de inhi$iţie corticală! &eprezintă procesul de
stingere a reflexului condiţionat Dvezi mai susJ!
* .nhi$iţia de Ent'rziere apare la sta$ilirea unor reflexe condiţionate cu interpunerea
unor pauze Entre excitantul indiferent şi cel a$solut! &eacţia vegetativă caracteristică
se va o$ţine nu la administrarea excitantului condiţionat, ci după trecerea pauzei
respective!
* .nhi$iţia de diferenţiere este o altă formă de inhi$iţie! /e folosesc doi stimuli
indiferenţi de aceeaşi natură fizică Dde exemplu, sunet de 1,, Xz şi de 1+, XzJ! Unul
din stimuli va fi Ensoţit de hrană, celălalt nu! =a Enceput, animalul răspunde
condiţionat la am$ele sunete, dar mai t'rziu nu va mai saliva la sunetul neEntărit prin
excitantul a$solut!
* .nhi$iţia condiţionată se o$ţine prin asocierea intermitentă la un excitant condiţional
eficace a unui alt excitant indiferent! (socierea celor doi excitanţi nu este Entărită prin
hrană, En timp ce stimulul condiţional da! upă un timp, răspunsul reflex la stimulul
condiţional scade!
* .nhi$iţia supraliminară sau de protecţie este o altă variantă a inhi$iţiei corticale
interne! acă un focar cortical aflat En stare de excitaţie este solicitat mult timp, el se
epuizează şi trece En stare de inhi$iţie! Pavlov a considerat somnul ca o expresie a
inhi$iţiei de protecţie generalizată la nivel cortical!
Pavlov a arătat că excitaţia şi inhi$iţia prezintă o mo$ilitate deose$ită! Fiecare din
acestea poate să iradieaze pe o suprafaţă corticală mai mare sau să se concentreze Entr*
o zonă limitată! 6le se pot succeda alternativ, En acelaşi teritoriu sau En teritorii vecine!
(stfel, En locul unui focar de excitaţie poate surveni un focar inhi$itor, iar in Furul
focarelor inhi$itorii sau excitatorii se nasc zone cu activitate opusă focarului! (cestea
sunt fenomene de inducţie reciprocă succesivă şi concomitentă!
#eghea şi somnul
(ctivitatea emisferelor cere$rale trece periodic prin două stări funcţionale distincte:
starea de veehe si starea de somn!
C %
#eghea reprezintă starea funcţională cere$rală caracterizată prin creşterea tonusului
/&((, concomitent cu orientarea conştientei spre o anumită activitate! #eghea Encepe
o dată cu sta$ilirea contactului conştient cu lumea EnconFurătoare sau cu g'ndurile
proprii şi se termină c'nd acesta Encetează! (lternativa stării de veghe este somnul!
Comutarea de la starea de somn la starea de veghe şi invers se realizează prin
stimularea sau, dimpotrivă, inhi$iţia /&((!
/omnul reprezintă o stare de activitate cere$rală caracterizată prin Entreruperea
temporară a contactului conştient cu interiorul şi exteriorul nostru! /omnul are
caracter reversi$il! )recerea de la veghe la somn şi invers se face cu mare uşurinţă, En
c'teva secunde! &itmul somn * veghe se suprapune DparţialJ peste ciclul noapte * zi8 de
aceea se mai numeşte ritm circadian sau nictemeral! "ioritmul circadian s*a format En
istoria filogenetică
7I7TEMUL NE:.O7
%#5
a speciilor! 6l are mecanisme endogene de producere, dar este puternic influenţat de
stimuli exogeni! Bn funcţie de adaptarea la mediu, coincidenţa somn * noapte,
respectiv veghe * zi, este inversată la unele specii Dg'ndaci, unele păsări şi mamifereJ!
Un rol important En reglarea acestui $ioritm El au diencefalul şi formaţia reticulată!
=eziuni la nivelul hipotalamusului sau Entreruperea căilor reticulo*corticale determină
somn continuu D$oala somnuluiJ! urata somnului variază En funcţie de v'rstă, fiind
de +, ore la sugar, 5, ore la tineri şi ore la v'rstnici! Bn timpul somnului se produce,
de regulă, o diminuare a funcţiilor vegetative Drespiraţie, circulaţie, digestieJ şi
meta$olice Dscad energogeneza şi consumul de oxigenJ! (stfel, scade frecvenţa
respiraţiilor şi de$itul ventilator! e asemenea, se produce $radicardie şi scad de$itul
cardiac şi tensiunea arterială! Funcţia aparatului urinar se reduce! (ctivitatea secretorie
şi motorie a tu$ului digestiv diminua şi chiar Encetează! En somn se produc şi
modificări somatice: diminua tonusul muscular, iar activitatea aparatului locomotor
Encetează!
Mecanismele producerii somnului surit pasive şi active! /omnul pasiv poate fi indus
prin crearea unor condiţii speciale de am$ianţă Dlinişte, Entuneric, stimuli monotoniJ,
concomitent cu adoptarea unor posturi ale corpului care să permită reducerea la
maximum a aferentelor somestezice şi vizuale Dpoziţie culcată, ochii EnchişiJ! /omnul
activ se datorează, aşa cum a $ănuit Pavlov, unor procese de inhi$iţie generalizată la
nivel cortical! 6l se produce at't ca urmare a diminuării influenţei /&((, c't şi prin
acţiunea unor sisteme su$corticale inhi$itorii Dnucleii rafeului din $ul$ şi punte,
nucleul tractului solitar, unele regiuni din hipotalamus şi talamusJ, şi prin secreţia unor
mediatori chimici care induc somnul Dserotonina En principal, dar şi alte su$stanţe
identificate En s'nge şi En ţesutul neuronal al trunchiului cere$ralJ!
/omnul poate fi indus artificial prin administrarea unor droguri Dsomnifere, anestezice
generaleJ! (cest tip de somn nu este la fel de uşor reversi$il ca cel fiziologic!
/tarea de somn nu este omogeni! 6xistă mai multe stadii ale somnului, de la somn
foarte superficial p'nă la somn extrem de profund, şi maForitatea cercetătorilor descriu
două tipuri de somn, av'nd caracteristici diferite: somnul cu unde lente şi somnul
&6M Drapid eUe movementsJ! En timpul somnului de noapte, fiecare individ trece prin
cele două tipuri de somn, care se succed alternativ de mai multe ori!
Somnul cu unde lente este denumit astfel deoarece activitatea electrică a creierului
DEnregistrată pe electroencefalogramăJ se caracterizează prin prezenţa undelor
cere$rale foarte lente! Cea mai mare parte a somnului de noapte este de acest tip, care
este En acelaşi timp ad'nc, odihnitor! En timpul somnului cu unde lente funcţiile
vegetative diminua foarte mult Ddupă cum am arătat anteriorJ8 deşi individul visează,
la trezire nu ţine minte visele din această perioadă! (ceasta se Ent'mplă deoarece En
timpul somnului cu unde lente nu are loc consolidarea En memorie a viselor, motiv
pentru care este denumit şi somn fără vise!
Somnul >E4 este denumit şi somn paradoxal, sau somn desincronizat! 6ste somnul En
care apar visele pe care individul le ţine minte la trezire! /omnul &6M durează Entre 4
şi 2, de minute, se succede la intervale de aproximativ 0, de minute de somn cu unde
lente şi reprezintă cam +4Z din totalul somnului fiziologic! acă individul este
extrem de o$osit, durata episoadelor de somn &6M este foarte scurtă, sau acestea pot
chiar lipsi! Pe măsură ce individul este mai odihnit, perioadele de somn &6M sunt din
ce En ce mai lungi! 6xistă c'teva caracteristici foarte importante ale acestui tip de
somn: R se asociază de o$icei cu visele8
%#&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
R individul este mai greu de trezit prin stimuli externi En timpul somnului &6M dec't
En timpul somnului cu unde lente, deşi dimineaţa trezirea spontană se face En timpul
perioadei de somn &6M8
R tonusul muscular En Entregul organism este extrem de deprimat, ceea ce indică o
inhi$iţie puternică a proiecţiilor medulare din ariile excitatorii din trunchiul cere$ral8
R frecvenţa cardiacă şi respiraţia devin neregulate, caracteristice visului8
R deşi există o inhi$iţie puternică a musculaturii periferice, apar mişcări involuntare
neregulate, En special ale ochilor Dde unde şi denumirea de somn &6M * mişcări
oculare rapideJ8
R En timpul somnului &6M activitatea electrică a creierului este crescută, evidenţiată
pe elecroencefalogramă, apăr'nd unde similare cu cele din starea de veghe şi alertă
corticală Dde exemplu, calcul aritmetic mintalJ! in acest motiv, somnul &6M este
denumit şi somn paradoxal, deoarece este un paradox faptul că individul doarme, deşi
activitatea creierului este intensă!
/omnul este necesar pentru refacerea unor structuri nervoase care Entreţin starea de
veghe! Privarea Endelungată de somn produce la om şi la animalele de experienţă
tul$urări de comportament şi chiar modificări meta$olice! .nversarea ritmului noapte *
zi sau schim$area fusului orar solicită organismul En mod suplimentar, acesta av'nd
nevoie de + * 2 săptăm'ni pentru adaptarea la noul $ioritm!
(C).#.)GH. C6&6"&(=6 C7;%.).#6
in această categorie fac parte manifestările psihice intelectuale: Envăţarea, memoria,
g'ndirea, lim$aFul etc!
Bnv8ţarea
Constă din acumularea de informaţie su$ formă de cunoştinţe şi experienţe de viaţă,
av'nd ca rezultat final o schim$are de comportament! (lături de memorie, Envăţarea
este una din funcţiile fundamentale ale creierului, a cărei materie primă este
informaţia! %euronul are proprietatea de a*şi Ensuşi temporar numeroase informaţii
noi, pe care Ensă nu le poate transmite urmaşilor săi! (cumulările de cunoştinţe nu sunt
ereditare, ele se c'ştigă En timpul vieţii prin interacţiunea permanentă cu factorii de
mediu, dar se pierd o dată cu Encetarea din viaţă!
6xistă două categorii de activităţi cere$rale! in prima categorie fac parte reflexele
necondiţionate şi actele de comportament instictiv! (cestea au caracter ereditar, sunt
imua$ile şi sunt caracteristice Entregii specii! in caa de*a doua categorie fac parte
reflexele condiţionate, activităţile şi comportamentele Ensuşite de fiecare individ En
parte! Prin Envăţare nu se acumulează pur şi simplu noi cunoştinţe, ci creşte
capacitatea de adaptare la mediu a individului! Envăţarea este legată de starea de veghe
şi necesită deci o anumită activitate a sistemului reticulat ascendent activator, a
diencefalului, a sistemului lim$ic şi a neocortexului!
)oţi factorii care stimulează aceste structuri favorizează Envăţarea! (stfel, excitaţii ale
exteroceptorilor şi ale proprioceptorilor prin exerciţii fizice, stimulări vizuale
Dplim$ări En naturăJ şi auditive DmuzicăJ, potenţarea motivaţională Dstimularea
curiozităţii, recompensele morale şi materialeJ sunt metode de creştere a interesului
pentru Ensuşirea de cunoştinţe şi de uşurare a Envăţării!
Envăţarea este str'ns legată de memorie! /coarţa cere$rală nu se rezumă doar la
7I7TEMUL NE:.O7
%#<
prelucrarea datelor furnizate de receptori, ci fixează aceste date su$ formă de
memorie, pe care le foloseşte apoi En cadrul procesului de Envăţare! Envăţarea poate
porni direct de la informaţia din Fur sau de la informaţia depozitată En memoria
noastră! Compar'nd permanent datele noi cu cele deFa existente En memorie, scoarţa
cere$rală sta$ileşte noi raporturi logice Entre noţiuni, le asimilează şi le memorează!
Mecanismul Envăţării este str'ns legat de cel al formării memoriei! Formarea de
reflexe condiţionate reprezintă un mecanism elementar al Envăţării! &ecent, ca urmare
a progreselor din domeniul neurofiziologiei, dar şi din tehnica computerelor
electronice, s*a evidenţiat mecanismul de condiţionare operaţională a Envăţării!
(cest mecanism are la $ază asocierea cunoştinţelor şi deprinderilor, ce urmează a fi
Ensuşite, cu stimularea unor centri speciali din sistemul lim$ic şi diencefal! /timularea
centlttlui recompensei, atunci c'nd animalul execută corect actul Envăţat, şi a centrului
pedepsei, c'nd animalul greşeşte sau refuză să Enveţe, gră$esc procesul de Ensuşire de
noi cunoştinţe! Posi$ilitatea de a evita o pedeapsă prin Envăţarea corectă a temei
reprezintă, de asemenea, un stimul al Envăţării!
Un rol deose$it El Foacă experienţa proprie a individului, ca şi fondul de noţiuni
anterior acumulate! Creierul se remodelează En procesul de Envăţare, devenind calitativ
şi structural tot mai complex şi mai eficace! Un creier instruit nu se deose$eşte de cel
neinstruit numai prin diferenţa En cantitatea de noţiuni conţinută! Creierul instruit are
şi o structură funcţională superioară!
/tructurile morfologice implicate En procesul de Envăţare sunt numeroase şi incomplet
precizate! /u$stratul elementar este reprezentat de conexiunile sinaptice al căror
număr creşte cu v'rsta şi cu acumularea de noţiuni noi! Prin experienţe de stimulare
vizuală repetată la pisică s*au produs modificări morfologice En cortexul vizual,
creşterea şi umflarea dendritelor, alungirea $utonilor terminali ai axonilor, creşterea
diametrelor axonilor etc! Un rol se atri$uie şi nevrogliilor care ar media contacte Entre
neuroni, ca nişte punţi de transmisie a informaţiei de la un neuron la altul! (ceste
modificări elementare asigură crearea de noi circuite funcţionale prin care informaţia
se deplasează En vederea prelucrării şi depozitării! /*a descris un circuit funcţional
cortico*diencefalo*mezencefalo*cortical, care include sistemul lim$ic, hipotalamusul,
talamusul şi formaţia reticulată a trunchiului cere$ral! .ntegritatea acestui circuit este
indispensa$ilă procesului de Envăţare!
Memoria
&eprezintă capacitatea creierului de a depozita informaţia şi de a o aduce la nevoie En
lumina conştientei! Prin memorie, creierul reţine, recunoaşte şi evocă experienţa de
viaţă a individului! Memoria reprezintă o reflectare activă şi selectivă a informaţiei din
afară, pătrunsă En creier En etape anterioare! Memoria se află la $aza procesului de
Envăţare, dar nu se confundă cu acesta! 6xistă mai multe tipuri de memorie, care, En
raport cu durata păstrării informaţiei, se clasifică En: memorie senzitivă, memorie de
scurtă durată şi de lungă durată!
Memoria senzitivă sau imediată Dde reţinere momentanăJ durează c'teva secunde sau
minute, exact timpul necesar circulaţiei informaţiei noi prin centrii nervoşi* e
exemplu, memorăm şapte p'nă la zece cifre ale unui număr nou de telefon at't timp
c't ne este necesar pentru a*5 foma! e asemenea, atunci c'nd citim, reţinem literele
unui cuv'nt doar c't este necesar pentru a Enţelege şi reţine apoi cuv'ntul, după care
cuvintele unei fraze sunt uitate de Endată ce este reţinută ideea acesteia!
%#+
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
*ecanismul memoriei imediate nu este cert, dar e7ist8 trei teorii care e7plic8
acest tip de memorie. . teorie a6irm8 c8 memoria imediat8 este determimat8 de
o activitate neuronal8 continu8 re:ultat8 din circulaţia 68r8 oprire a impulsului
nervos de"a lun,ul unui traseu alc8tuit dintr"un circuit reverberant. . alt8
posibil8 e7plicaţie este inCibiţia sau 6acilitarea presinaptic8. (ceasta se produce
la nivelul sinapselor de la terminaţiile presinaptice. Neurotransmiţ8torii secretaţi
Bn aceste terminaţii produc inCibiţie sau 6acilitare prelun,it8 FBn 6uncţie de tipul
neurotransmiţ8torului secretatH, timp de c>teva secunde sau cCiar minute,
e7plic>nd ast6el memoria imediat8. . a treia teorie este potenţarea sinaptic8, ce
poate ampli6ica conducerea sinaptic8. (ceasta se produce ca urmare a acumul8rii
calciului ionic Bn cantit8ţi mari Bn terminaţiile presinaptice. C>nd cantitatea de
calciu acumulat8 dep8şeşte capacitatea mitocondriilor şi a reticulului
endoplasmic de a"' depo:ita, e7cesul de calciu determin8 o eliminare prelun,it8 a
neurotransmiţ8torului Bn 6anta sinaptic8, 6apt ce e7plic8, de asemenea, memoria
imediat8.
*emoria de scurt8 durat8 acţionea:8 de la c>teva minute p>n8 la c>teva s8pt8"
m>ni. In cele din urm8, in6ormaţiile memorate ast6el 6ie se pierd, 6ie devin
permanente, sub 6orm8 de memorie de lun,8 durat8. *ecanismele acestui tip de
memorie au la ba:8 modi6ic8ri temporare 6i:ice şi?sau cCimice ale membranei
presinaptice sau postsinaptice, modi6ic8ri ce persist8 p>n8 la c>teva s8pt8m>ni.
0senţiale Bn acest tip de memorie sunt eliberarea de serotonin8 şi modi6icarea
conductanţei membranelor neuronale pentru calciu şi potasiu, care scurtea:8
sau, dimpotriv8, prelun,esc durata potenţialului de acţiune la nivelul sinapsei,
ast6el inCib>nd sau 6acilit>nd transmiterea sinaptic8.
*emoria de lun,8 durat8 nu este net deosebit8 de memoria de scurt8 durat8. Se
consider8 Bns8 c8 memoria de lun,8 durat8 are la ba:8 modi6ic8ri structurale ale
sinapselor care ampli6ic8 sau deprim8 conducerea impulsului nervos.
9rin studii de microscopie electronic8 s"a constatat c8 la nivelul sinapselor
solicitate Bn mod 6recvent creşte supra6aţa total8 a situsurilor de eliberare a
mediatorului cCimic de pe membrana presinaptic8. In plus, creşterea acestor
situsuri depinde de activarea unor mecanisme de control ,enetic al sinte:ei
proteice Fdeci, Bn mecanismul memoriei intervin şi aci:ii nucleiciH.
In a6ar8 de creşterea supra6eţei de eliberare a neurotransmiţ8torilor Bn 6anta
sinaptic8, de:voltarea memoriei este le,at8 şi de creşterea num8rului de ve:icule
cu neurotransmiţ8tor Bn terminaţiile presinaptice. +neori creşte cCiar şi num8rul
terminaţiilor presinaptice. (st6el, pe m8sur8 ce un copil creşte şi Bnvaţ8, creşte
num8rul sinapselor din creierul s8u. Bn plus 6aţ8 de modi6ic8rile conducerii
sinaptice ca ba:8 a procesului Bnv8ţ8rii, e7ist8 posibilitatea creşterii num8rului
de neuroni ai unui circuit 6olosit Bn mod repetat.
Ca şi alte 6uncţii cerebrale superioare, memoria nu are un sediu precis.
07perienţele vi:uale şi auditive se depo:itea:8 Bn special Bn ariile asociative
temporo"occipitale, iar cele someste:ice Bn cele parieto"temporale. /obul
pre6rontal, sistemul limbic şi unele structuri dience6alo"me:ence6alice
depo:itea:8, de asemenea, memorie.
(C4I-I4XPI C0)0B)(/0 -./I4I-0
(ctivitatea de re,lare nervoas8 a 6uncţiilor se poate des68şura Bn dou8 moduri:
5 cu participarea conştient8 a individuluiD
5 68r8 participarea conştient8 a individului.
Bn ,eneral, re,larea 6uncţiilor ve,etative nu aLun,e Bn lumina conştientei, iar
re,larea activit8ţilor somatice este conştient8.
7I7TEMUL NE:.O7
%#B
#oinţa reprezintă forma cea mai Enaltă de activitate nervoasa conştientă! atorită
voinţei, individul poate lua decizii privind activitatea efectorilor somatici Duneori şi a
celor vegetativiJ, precum şi a relaţiilor sale cu societatea! eşi voinţa se manifestă ca o
stare psihică primară, aparent lipsită de cauzalitate, En realitate toate actele decizionale
au un mecanism cauzal de producere! =a originea oricărui act voluntar se află un
impuls, o motivaţie mai mult sau mai puţin evidentă, mai veche sau mai recentă!
6la$orarea unei comenzi voluntare nu este opera unei anumite structuri cere$rale, ci a
Entregului creier! Un rol deose$it En activitatea voluntară El Foacă lo$ul prefrontal, ca
sediu de integrare superioară a personalităţii şi comportamentului social al individului!
#oinţa Enseamnă, En acelaşi timp, puterea de a lua decizii, dar şi perseverenţa En a le
duce la Endeplinire! Un exemplu al modului complex de ela$orare a unui act volitional
El reprezintă mecanismul de iniţiere a comenzii voluntare motorii!
6la$orarea comenzii voluntare motorii! Entreaga activitate motorie viscerală, ca şi
motilitatea somatică automată Dtonusul muscular, postura, echili$rul şi redresareaJ au
loc prin mecanisme reflexe a căror cauză este uşor de precizat! Motilitatea voluntară
Ensă este mult mai complexă! 6xecut o anumită mişcare pentru că Beu vreauBn ar
unde este sediul acelui BeuB şi din ce cauză BvreauBn ate experimentale şi cercetări
clinice arată că scoarţa motorie precentrală Daria PJ nu este sediul ela$orării comenzii
voluntare, ci reprezintă structura motorie care pune En aplicare comanda!
6xcitarea unor puncte din cortexul motor determină contracţii musculare izolate sau
mişcări la nivelul unei articulaţii şi nu activităţi motorii organizate, potrivit unui scop
anume! 6la$orarea planului unei anumite activităţi motorii, av'nd un anumit scop,
implică cola$orarea a numeroase structuri nervoase corticale şi su$corticale! Comanda
voluntară motorie ia naştere En centrii corticali şi su$corticali implicaţi En motivaţie!
(ceştia operează at't En $aza unor reflexe Ennăscute DinstincteJ, c't şi a informaţiilor
recente Dsosite de la receptoriJ sau mai vechi Daflate En memoria individuluiJ! (ici se
naşte impulsul pentru o anumită activitate motorie!
(stfel, c'nd auzim un c'ntec, apare dorinţa de a dansa! (ceste intenţii motorii primare
sunt transmise ariilor corticale de asociaţie care ela$orează planul general al mişcării
Ddeplasarea pentru invitarea partenerului, alegerea pasului de dans etc!J!
Planul mişcării este apoi transmis, simultan, către cere$el şi nucleii $azali! Cere$elul,
conform rolului său, compară planul teoretic al mişcării cu informaţiile pe care le
primeşte de .a proprioceptori despre mişcările reale executate şi efectuează corecţiile
necesare!
eciziile cere$elului sunt transmise cortexului motor prin intermediul talamusului!
%ucleii $azali, cunosc'nd, de asemenea, planul mişcării, trimit impulsuri En două
direcţii:
R spre structurile motorii din trunchiul cere$ral, determin'nd activităţi tonice şi
posturale adecvate executării mişcării voluntare8
R spre cortexul motor, tot prin releu talamic, contri$uind la ela$orarea programului
concret al mişcării Drepartiţia exactă a sarcinilor motorii ale fiecărui muşchi,
precizarea ordinii de intrare En activitate, gradarea forţei de contracţie, inhi$area
muşchilor antagonişti etc!J!
Cortexul motor, pe $aza aferentelor primite de la nucleii $azali, cere$el şi talamus,
pune En aplicare programul concret al mişcării, trimiţ'nd pe căile piramidale impulsuri
către motoneuronii din coarnele anterioare ale măduvei spinării!
)oate aceste operaţiuni de ela$orare a comenzii motorii voluntare durează c'teva
zecimi de secundă!
%#8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(C).#.)GH. C6&6"&(=6 (F6C).#6
/istemele ci$ernetice de reglaF nervos sunt Entărite cu aFutorul proceselor afectiv*
emoţionale! eşi nu se poate vor$i despre un sediu exact al proceselor afective,
structurile cele mai importante care participă la geneza lor sunt sistemul lim$ic şi
hipotalamusul!
/e consideră că emisfera cere$rală dominantă este predominant cognitivă, En timp ce
cealaltă este afectivă! (simetria de funcţii ale emisferelor cere$rale a fost demonstrată!
)otuşi, nu se pot separa schematic funcţii nervoase at't de importante şi de complexe!
=a activitatea nervosă superioară participă creierul En totalitatea lui, iar rezultatele
acestei activităţi, $une sau rele, sunt rezultatul cooperării dintre scoarţa cere$rală şi
structurile su$corticale!
=a $aza proceselor afective se află impulsurile fundamentale DinstincteleJ care
generează motivaţia! e altfel, motivaţia poate fi considerată sinonimă cu impulsul
instinctiv! .mpulsul instinctiv şi motivaţia reprezintă o cauzalitate primordială care
marchează puternic celelalte activităţi cere$rale! .u$irea, ura, foamea sunt exemple de
motivaţii!
(N(4.*I( SIS40*+/+I N0)-.S -0=04(4I-
C0N4)II N0)-.\I -0=04(4I-I \I /0=X4+)( /.) C+ 0<0C4.)II
Centrii nervoşi situaţi intranevraxial şi extranevraxial, aflaţi En relaţie cu organele
vegetative a căror activitate o controlează, formează sistemul nervos vegetativ! .n
cadrul sistemului nervos vegetativ deose$im, structural şi funcţional, un sistem nervos
simpatic şi unul parasimpatic! Cele mai multe organe primesc o inervaţie vegetativă
du$lă şi antagonică! .n alte organe, simpaticul şi parasimpaticul exercită efecte de
acelaşi tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ şi calitativ! 6xistă, de asemenea,
organe asupra cărora numai unul din sisteme are efect!
=a $aza activităţii sistemului nervos vegetativ stă reflexul, care se desfăşoară pe $aza
arcului reflex vegetativ! Calea aferentă a arcului nervos vegetativ este asemănătoare cu
cea de la arcul reflex somatic! %euronul viscero*aferent Eşi are originea En ganglionii
spinali sau En ganglionii cere$rali extranevraxiali! endrita lor aFunge la receptorii din
organe sau vase D$aroreceptori, presoreceptori, chemoreceptoriJ, iar axonul pătrunde
En nevrax, intr'nd En legătură cu centrul vegetativ Dsimpatic sau parasimpaticJ! Calea
eferentă a reflexului vegetativ se deose$eşte fundamental de cea de la reflexul somatic
datorită existenţei unui ganglion vegetativ Dlatero*verte$ral En cazul sistemului
simpatic sau Fuxta*visceral şi intramural En cazul sistemului parasimpaticJ, unde are
loc sinapsa Entre axonul neuronului vegetativ preganglionar, prevăzut cu teacă de
mielină, şi neuronul vegetativ postganglionjr, al cărui axon nu are teacă de mielină!
(xonul neuronului postganglionjr formează fi$ra postganglionară, care aFunge la
organul efector vegetativ Dmuşchi neted sau glandăJ! /istemul nervos vegetativ
formează, la nivelul diferitelor viscere, plexuri vegetative mixte, simpatico*
parasimpatice! (ceste plexuri sunt situate la cap şi la g't Dplex
7I7TEMUL NE:.O7
%#H
ciliar, plex faringian, plex laringian, tiroidian, paratiroidianJ, En torace Dplex cardiac,
$ronhopulmonar, esofagianJ, En a$domen Dplex celiac, plex lom$o*aorticJ şi En pelvis
Dplex hipogastricJ!
C6%)&.. /./)6MU=U. %6&#7/ #6;6)().#
Centrii sistemului simpatic se află En coarnele laterale ale măduvei C
1
, )
D
* )
I+
şi =, *
=A deci En măduva cervicală inferioară, toracală şi lom$ară superioară! Centrii
sistemului parasimpatic sunt situaţi En nucleii parasimpatici din trunchiul cere$ral, c't
şi En măduva sacrală /
,
* / , unde se descrie nucleul parasimpatic pelvin! %ucleii
parasimpatici din trunchiul cere$ral sunt:
R %ucleuq autonom al nervului III DoculomotorJ, situat En mezencefal! Fi$rele
parasimpatice preganglionare din acest nucleu intră En nervul ... DoculomotorJ şi apoi
El părăsesc Endrept'ndu*se spre ganglionul ciliar, unde fac sinapsa cu fi$rele
postganglionjre care aFung la muşchiul sfincter al pupilei şi la muşchiul ciliar!
R %ucleul lacrimal din punte Eşi transmite fi$rele parasimpatice preganglionare En
nervul #.., pe care apoi El părăsesc, Endrept'ndu*se spre ganglionul pterigopalatin,
unde fac sinapsa cu fi$rele postganglionjre care aFung .a glanda lacrimală, glandele
mucoasei nazale şi palatine!
R %ucleul salivator superior se găseşte En punte, imediat su$ precedentul! Fi$rele
preganglionare pătrund, de asemenea, En nervul #.., pe care apoi El părăsesc pentru a
face sinapsa cu fi$rele postganglionjre, En ganglionul su$mandi$ular! Fi$rele
postganglionjre asigură inervaţia secretorie a glandelor su$mandi$ulară şi
su$linguală!
R %ucleul salivator inferior se află En $ul$! Fi$rele preganglionare pătrund En nervul
.S, după care El părăsesc, Endrept'ndu*se spre ganglionul otic, făc'nd sinapsă cu
fi$rele postganglionjre care se distri$uie la glanda parotidă!
R %ucleul dorsal al vagului Dcardio*pneumo*entericJ este situat En $ul$, su$ nucleul
salivator inferior! Fi$rele preganglionare pătrund En nervul vag, apoi El părăsesc,
făc'nd sinapsă En diferiţi ganglioni Dganglionii plexului cardiac, ganglionii din plexul
pulmonar şi cei din plexul celiacJ cu fi$re postganglionjre care se distri$uie la
aparatele cardiovascular şi respirator, la esofag, stomac, intestin su$ţire, cec, colon
ascendent şi colon transvers! /inapsa dintre fi$rele pre* şi postganglionjre se face En
plexul cardiac pentru aparatul cardiovascular, En plexul $ronhopulmonar pentru
aparatul respirator şi En plexurile su$mucos şi mienteric pentru tu$ul digestiv!
R Parasimpaticul pelvin Eşi are originea En măduva sacrală D/, * /
P
J, de unde pleacă
fi$rele preganglionare care intră En nervii pelvici! (ceste fi$re fac sinapsa cu fi$rele
postganglionjre care se distri$uie la colonul descendent, sigmoid, rect, la aparatul
excretor şi la organele genitale interne!
CG.=6 /./)6MU=U. %6&#7/ #6;6)().#
/impaticul Eşi are căile lui proprii, reprezentate de lanţurile simpatice paraverte$rale
Dlateroverte$raleJ! Parasimpaticul cranian Emprumută calea unor nervi cranieni, ...,
#.., .S, S, iar parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici!
=anţurile simpatice paraverte$rale Dlateroverte$raleJ sunt două lanţuri de ganglioni
situaţi de*o parte şi de alta a coloanei verte$rale şi legaţi Entre ei prin ramuri
internodale, care merg de la un ganglion la altul! ;anglionii lateroverte$rali sunt legaţi
şi cu nervii
%"#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
spinali prin ramuri comunicante! Prin ramura comunicantă al$ă trece fi$ra
preganglionară, iar prin ramura comunicantă cenuşie fi$ra postganglionară!
=a nivelul ganglionilor paraverte$rali Dlateroverte$raliJ are loc sinapsa Entre fi$ra
simpatică preganglionară şi cea postganglionară care aFunge la nivelul diferitelor
organe!
.n regiunea cervicală, lanţul simpatic prezintă trei ganglioni: superior, miFlociu şi
inferior! Cel mai adesea ganglionul inferior este unit cu primul ganglion toracal,
rezult'nd ganglionul stelat! Fi$rele postganglionjre de la nivelul acestor trei ganglioni
merg la viscerele de la cap şi g't Dcorpul ciliar, glandele salivare, laringe, faringe,
tiroidă, paratEroidăJ şi En torace, la inimă Dcei trei nervi cardiaci, c'te unul din cei trei
ganglioni cervicali: superior, miFlociu şi inferiorJ!
.n regiunea toracală sunt 5+ ganglioni lateroverte$rali! Fi$rele postganglionjre de la
primii patru ganglioni toracali D)
D
* ) J se distri$uie la trahee, $ronhii, plăm'ni, esofag,
aortă! e la ganglionii )
s
* )
1
pleacă nervul marele splanhnic, iar de la )
IDJ
* ),, pleacă
micul splanhnic! (m$ii nervi conţin Ensă fi$rele preganglionare şi, după ce stră$at
diafragma, s5r2esc En plexul celiac din a$domen! Fi$rele simpatice aduse prin cei
doi splanhnici se distri$uie la organele din a$domen Dtu$ul digestiv, glandele anexe şi
rinichiJ! .n regiunea lom$ară şi sacrală sunt c'te patru ganglioni! Fi$rele
postganglionjre aFung la organele din pelvis!
=7CU= /.%(P/6. m%)&6 F."&( P&6;(%;=.7%(&G C. F."&(
P7/);(%;=.7%(&G
En cazul sistemului simpatic, sinapsa Entre fi$ra pre* şi postganglionară are loc En
ganglionii lateroverte$rali, aparţin'nd lanţurilor para verte$rale! eoarece aceşti
ganglioni sunt foarte aproape de măduvă, fi$ra preganglionară este scurtă, En timp ce
fi$ra postganglionară este lungă!
En cazul sistemului parasimpatic, sinapsa Entre fi$ra preganglionară şi cea
postganglionară se face En ganglionii Fuxtaviscerali Daproape de viscerJ sau intramurali
Daflaţi chiar En peretele organuluiJ, cum sunt plexurile su$mucos şi mienteric din
pereţii tu$ului digestiv! En cazul parasimpaticului, fi$ra preganglionară este lungă, En
timp ce fi$ra postganglionară este scurtă, fiind foarte aproape de organul respectiv!
M6.()7&.. CX.M.C.
=a am$ele sisteme, Entre fi$ra preganglionară şi cea postganglionară se eli$erează
acelaşi mediator chimic: acetilcolină! =a sistemul simpatic, la capătul periferic al
fi$rei postganglionjre, acolo unde aceasta ia contact cu organul efector, se eli$erează
noradre*nalina, iar En cazul parasimpaticului, la capătul periferic al fi$rei
postganglionjre, unde aceasta ia contact cu organul efector, se eli$erează acetilcolină!
9/0G+)I/0 -0=04(4I-0
Plexurile vegetative reprezintă locuri de Ent'lnire Entre fi$rele simpatice venite din
lanţul ganglionar lateroverte$ral Dparaverte$ralJ cu fi$rele parasimpatice ce*şi au
originea En centrii parasimpaticului cranian şi sacral! Plexurile vegetative sunt
traversate de fi$re simpatice postganglionjre amielinice, care sunt cele mai
numeroase, c't şi de fi$re parasimpatice preganglionare mielinice, care fac sinapsă cu
fi$rele postganglionjre
7I7TEMUL NE:.O7
%""
parasimpatice la nivelul plexurilor vegetative! Cele mai importante plexuri vegetative
se află la nivelul extremităţii cefalice, En torace şi En cavitatea a$dominală!
P=6SU&. #6;6)().#6 =( %.#6=U= 6S)&6M.)GH.. C6F(=.C6
Plexul previsceral al glo$ului ocular este format din fi$re parasimpatice din nc!
accesor DautonomJ al nervului oculomotor care au rol iridoconstrictor şi fac sinapsa En
plex cu fi$rele postganglionjre, c't şi din fi$re simpatice cu originea En cornul lateral
al măduvei C * )
0
! (ceste fi$re au efect iridodilatator şi trec prin plexul previsceral al
glo$ului ocular!
Plexul lacrimal este format din fi$re parasimpatice provenite din nucleul lacrimal şi
aduse En plex prin nervul facial! (ceste fi$re fac sinapsa cu fi$rele postganglionjre
care se distri$uie apoi la glanda lacrimală, la glandele mucoasei $ucale şi nazale!
Fi$rele simpatice provin din plexul carotic Dplex simpatic situat En Furul arterei
carotideJ şi nu fac sinapsa En plex!
Plexul parotidian este format din fi$re parasimpatice, provenite din nucleul salivator
inferior prin nervul glosofaringian, care fac sinapse En plex cu fi$rele postganglionjre!
(cestea se distri$uie glandei parotide! Fi$rele simpatice sunt fi$re de tranzit, nu fac
sinapsa şi provin din plexul carotic!
Plexul su$mandi$ular şi su$lingual! Fi$rele parasimpatice provin din nucleul salivator
superior şi pătrund En nervul facial! (ceste fi$re parasimpatice preganglionare fac
sinapsa En plex cu fi$rele postganglionjre care aFung la glanda su$mandi$ulară şi
su$linguală! Prin plex trec fi$re simpatice, de tranzit, care nu fac sinapsa şi provin din
plexul carotic!
Plexul carotic este un plex format numai din fi$re simpatice care sunt fi$re
postganglionjre! (cestea fac sinapsa cu fi$rele preganglionare En ganglionul simpatic
cervical superior!
Plexul faringian este format din fi$re parasimpatice provenite din nervul
glosofaringian şi vag, c't şi din fi$re simpatice venite din ganglionul simpatic cervical
superior! Plexul faringian se află pe pereţii laterali ai faringelui!
Plexul laringian este format din fi$re parasimpatice provenite din n! vag şi din fi$re
simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical superior!
Plexul tiroidian este format din fi$re simpatice provenite din ganglionul simpatic
cervical miFlociu şi din ganglionul simpatic cervical superior!
Plexul timic este format din fi$re simpatice provenite din ganglionul simpatic inferior!
e remarcat că En plexul tiroidian şi En cel timic nu există fi$re parasimpatice!
P=6SU&. #6;6)().#6 m% )7&(C6
Plexul cardiac este localizat su$ crosa aortei şi este format din ramuri provenite din
simpaticul cervical Ddin cei trei ganglioni cervicali: superior, miFlociu şi inferiorJ, c't
şi din ramuri provenite din simpaticul toracal superior D) * )
P
J, la care se adaugă
ramuri parasimpatice provenite din nervul vag!
Plexul cardiac conţine un ganglion vegetativ, ganglionul descris de <ries$erg!
&amurile plexului cardiac se distri$uie miocardului! Fi$rele simpatice exercită efecte
stimulatoare asupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene! Fi$rele parasimpatice
inervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular şi au ca efect diminuarea
activităţii cordului şi determină coronaroconstricţie!
%"%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OML I I I
Plexul $ronhopulmonar se află inclus in pediculul pulmonar şi este format din ramuri
ale lanţului simpatic toracal supenor D), * )
P
J la care se adaugă ramuri cu originea En
nervul vag! .n structura plexului $ronhopulmonar există şi ganglioni vegetativi!
&amurile plexului $ronhopulmonar se distri$uie ar$orelui $ronşic şi vaselor
pulmonare! Fi$rele simpatice au efect $ronhodilatator şi vasoconstrictor, iar cele
parasimpatice au efect $ronhoconstrictor şi
vasodilatator!
9/0G+)I #6;6)().#6 .% C(#.)()6( ("7M5%7*P6=#.%G
Plexul celiac Dplexul solarJ! 6ste situat anterior de aorta a$dominală, in vecinătatea
originii trunchiului celiac şi arterei mezenterice superioare, Entre mica cur$ură a
stomacului şi faţa inferioară a ficatului! &ezultă din unirea nervilor splanhnici care
provin din lanţul simpatic toracal D)! * ) F şi din ramurile terminale ale nervului vag
st'ng DposteriorJ! .n structura plexului celiac se găsesc o serie de ganglioni: ganglionii
semilunari Dst'ng şi dreptJ, ganglionii mezentenci şi aorticorenali! &amurile desprinse
din plexul celiac inervează viscerele a$dominale prin intermediul unor plexuri care
merg de*a l u n g u l ramurilor viscerale ale aortei a$dominale Dplex hepatic, plex
gastric, plex splenic, plex duodeno*pancreatic, plex mezenteric superior şi inferior,
plex renal, testicular şi, respectiv, ovar*ianJ!
Plexul hipogastric! 6ste situat En $azin şi provine din nervii hipogastrici Dramuri ale
lanţului simpatic lom$o*sacralJ şi nervii pelvici, ramuri ale parasimpaticului sacral ` S R
/
P
J! &amurile desprinse din plexul hipogastric se distri$uie viscerelor din pelvis Drect,
vezici urinară, uretră, uter, vagin, prostată, canal deferent, vezicule seminale, canal
eFacu*latorJ, c't şi ţesutului erectil din organele genitale externe Dcorpii cavernoşi şi
spongioşi ai penisului, $ul$ii vesti$ulari şi corpii cavernoşi ai clitorisuluiJ!
<IAI./.=I( SIS40*+/+I N0)-.S -0=04(4I-
/istemul nervos vegetativ D/%#J reprezintă acea parte a sistemului nervos care
reglează funcţiile organelor interne, despre a căror activitate nu suntem conştienţi En
mod o$işnuit Centrii vegetativi pot fi localizaţi at't En sistemul nervos central, cit şi En
periferie! Centrii vegetativi situaţi En nevrax exerciţi un control glo$al al funcţiilor
organelor, iar cei situaţi la periferie un control local! Centrii nervoşi vegetativi se
clasifică En centri simpatici Ddenumiţi iniţial ortosimpaticiJ şi parasimpatici!
Mecanismul fundamental de activitate a /%# este reflexul, care are Ensi unele
particularităţi! &eflexul vegetativ este iniţiat, En principal, prin excitarea
interoceptorilor, este polisinaptic, iar calea eferenti este formaţi din doi neuroni: un
neuron numit preganglionar, situat in /%C, şi un neuron numit postganglionar, situai
fn periferie, Entr*un ganglion vegetativ!
Cele două componente ale /%# se deose$esc prin sediul acestui ganglion vegetativ: tn
cazul /%# simpatic, ganglionul este situat la distanţi de organul inervat Dde cele mai
multe ori En imediata apropiere a măduvei spinăriiJ, fn timp ce ganglionul vegetativ
parasimpatic se găseşte chiar .n organul inervat! Fiecare organ are du$lă inervatie
vegetativi!
7I7TEMUL NE:.O7
%"5
simpatică şi parasimpatică, cu efecte En general antagonice asupra funcţiei sale!
acă simpaticul stimulează o anumită funcţie a unui organ, parasimpaticul o inhi$ă, şi
invers! (cţiunile specifice ale nervilor vegetativi sunt mediate de su$stanţe eli$erate la
nivelul terminaţiilor din organe!
(stfel, din terminaţiile nervoase ale /%# simpatic se eli$erează noradrenalina şi En
mai mică măsură adrenalina, iar din cele ale /%# parasimpatic se eli$erează
acetilcolina! 6ste important de reţinut faptul că mediatorii chimici DaFunşi la nivelul
organelor pe cale sangvinăJ produc aceleaşi efecte cu ale stimulării /%#
corespunzător!
06ectele stimul8rii simpaticului se manifestă după cum urmează:
*supra glo%ului ocular6
R dilată pupila DmidriazăJ prin contracţia muşchilor netezi radiari ai irisului8
R relaxează muşchii circulari ai irisului8
R produce uşoară relaxare a muşchilor ciliari ai irisului, pentru vederea la distanţă, fără
acomodare!
*supra glandelor e8ocrine Dlacrimale, nazale, parotide, su$mandi$ulare, gastrice,
pancreasJ:
R produce vasoconstricţie, urmată de scăderea secreţiei acestora8
R determină secreţie salivară v'scoasă! *supra glandelor sudoripare6
R secreţie a$undentă, cu precizarea că, En acest caz, mediatorul chimic al simpaticului
este acetilcolina!
*supra inimii6
R creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului, av'nd ca efect creşterea
de$itului cardiac!
*supra 0aselor sang0ine DEn principal arterioleJ:
R produce vasoconstricţie la nivelul arteriolelor din tegument, din viscerele
a$dominale şi parţial din muşchii striaţi8 efectele sunt mo$ilizarea s'ngelui de rezervă
şi hipertensiune arterială8
R produce vasodilataţie la nivel cere$ral, la nivelul coronarelor şi En cea mai mare parte
a muşchilor striaţi!
*supra plăm5nilor6
R produce $ronhodilataţie8
R produce uşoară constricţie a vaselor sangvine! *supra tu%ului digesti06
R reduce peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale8
R creşte tonusul sfincterelor8
R produce glicogenoliză hepatică8
R relaxează musculatura vezicii $iliare şi a căilor $iliare! *supra tractului urinar6
R reduce de$itul urinar şi secreţia de renină8
R produce uşoară relaxare a detrusorului8
R realizează contracţia muşchiului din trigonul vezical Dsfincterul vezical internJ! (lte
efecte ale stimulării /%# simpatic sunt: produce eFacularea, stimulează
coagularea s'ngelui, stimulează procesele cata$olice Dglicogenoliză hepatică şi
musculară cu creşterea glicemiei, lipoliză cu creşterea lipemieiJ, creşte rata
meta$olismului $azai cu p'nă la 5,,Z, av'nd astfel un rol important En termogeneză
Dla care participă şi centrii simpatici
%"&
\ \ \rn\n\ t A/t$roTCii6 Oui IU
' 'm (mce6al. am re,ie 6i secreţia ,landei medulosuprD ar creetnri m 6irului de
p>r. creşte activitatea mental8. N6ectetr s t i mul 8ri i parasimpaticului se mani6est8
ast6el:
aleH, determin8 contracţia
R mi n>' m pupilei Q prin contracţia muşcCilor circulari .n insului.
5 contractO muşcCii cilian. 6avori:>nd acomodarea cristalinului pentru vederea da
pancreasJ
5 produce vaaotClataţie, urmat8 de secreţie ,landular8 abundent8, bo,at8 in en:ime
Facolo unde e ca?uC Aiu!ra glam9tlor \u9on!are
R produce secreţie la nivelul palmelor QUu!rm tntmu
5 acade 6recvenţa cardiaci f i 6orţa di contracţie a miocarduluiD
R produce vasodilataţie coronar8. \ 2 u!ra !l;m'nilor
R produce $ronhoconstricţie!
R se pare ci produce dilataţia vaselor san,vine. Ai p! " tu8ului 9igeti*
R creole penstaltismul intestinal Ri tonusul musculaturii netede intestinale
5 retaveu?L sfincterele Dde cele mai multe oriHD
R produce uşoară glicogencză8
5 c u n i / u + musculatura neted8 a ve:icii biliare 6i a cailor biliare. Aiu!ra trac tu lui urinar
R contracta detrusorul8
5 rela7ea:i s6mcterul ve:ical intern FnetedH
(lte efecte ale stimulării SN- parasimpatic duc la intensi6icarea proceselor anabo"IU c ,
CU reducerea consumului ener,etic. Dc menţionai ci stimularea parasimpaticului nu
*t n u ' un efect asupra debitului urinar, asupra arteriolelor din viscerele abdominale,
musculare şa din tegument şi mu asupra coa,ul8rii s>n,elui, asupra metabolismului
ba:ai tau a muşchilor pi loe rectori Tipotalamusul coordonea:8 cel e doua inervaţii
ve,etativi ale organismului! 6xcitarea Ci pot al amus ul ui ant eri or duce la
creş t erea t onus ul ui par?sintpat\c ier a ceCii potterior li creşterea tonusului simpatic
Intre reacţiile ve,etative Ri activitatea ptiCotoinauci i individului e7i s t 8 o coordonare
str>ns8, reaC?at8 la nivelul cere$rale Impresiile interoceptive de la nivelul viscerelor pot
modi6ica tonusul
iul roriicul iar actele psiCice emoţionale sau activitatea motorie voluntari aunt n i s * t i i c Qc" *odi6ic in
cote[pun:iioare In activitatea aparatului cardiovascular, di ,es t i v
aproape
* l N t H I N @ @ s @ l l R @ r.)Il
F pruCVl trans6erul cCimic de in6ormaţie li ni vel ul s i n a p s e l o r s "au e7t i ns
treptat 6i tu * s i e m u i nervos cent ra/ punandu Ke ba:ele neurocCnniei creierului, care a
reuşit si drtr6itmr itrutiura ' aiL i i 6totniontelor neurocromL toareKi
neuromodulotoaresiaitabilu
7I7TEMUL NE: .O7
%"<
etapele $iochimice ale transmiterii sinaptice! (ceste etape sunt:
5! /inteza En pericarion a neurotransmiţătorului!
+! )ransportul şi depozitarea acestuia En veziculele sinaptice din terminaţiile axonale!
2! 6li$erarea neurotransmiţătorului En fanta sinaptică prin exocitoză su$ influenţa
impulsului nervos!
P! Cuplarea neurotransmiţătorului cu receptorii de pe mem$rana postsinaptică!
4! .nacii varea neurotransmiţătorului prin procese enzimatice sau de recaptare!
/u$stanţele neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare au fost evidenţiate printr*o serie
de metode ca: microscopia de fluorescentă, autohistiografia prin marcare cu
radioizotopi, microscopia electronică, tehnici de imunocitochimie $azate pe
specificitatea anticorpilor faţă de enzime ce mediază transmiterea sinaptică!
atorită acestor metode s*au descoperit p'nă astăzi peste 3, de su$stanţe
neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare care au fost clasificate En patru grupuri mari:
neuropeptide, monoamine $iogene, aminoacizi, mediatori non*peptidergici!
%6U&7P6P).6
%europeptidele sunt a$undente at't En sistemul nervos central c't şi periferic! Multe
sunt de asemenea prezente En ţesuturi nonneurale, En mod particular En axul gastro*
entero*pancreatic şi En alte sisteme endocrine!
%europeptidele alcătuiesc mai multe familii, fiecare familie prezent'nd gene
precursoare comune şi similarităţi structurale şi funcţionale! /pre deose$ire de alte
su$stanţe neurochimice, neuropeptidele nu sunt sintetizate En terminaţiile nervoase, ci
En corpii celulari neuronali din (&%*mesager!
(t't sistemele de proiecţie difuză, c't şi cele localizate folosesc ca mediatori
neuropeptide! %europeptidele frecvent coexistă cu alţi neurotransmiţători, inclusiv cu
alte neuropeptide DEn neuronii hipotalamiciJ, cu monoamine Dacetilcolina, En sistemul
difuz al trunchiului cere$ralJ, sau cu aminoacizi D;("(, En neuronii striaţi sau
corticaliJ!
M7%7(M.%6 ".7;6%6
(ceste su$stanţe, numite frecvent amine $iogene datorită importanţei lor En fiziologia
sistemului nervos central, sunt reprezentate de: catecolamine Dnoradrenalina,
adrenalina şi dopaminaJ, indolamine, serotonina D4*hUdroxUtrUptamineJ şi histamina!
(M.%7(C.@.
(minoacizii sunt cei mai a$undenţi neurotransmiţători din sistemul nervos central şi
sunt reprezentaţi de:glutamat, aspartat, glicină, ;("( Dacid g*amino$utiricJ, taurina!
in punct de vedere funcţional, aminoacizii pot fi Empărţiţi En două categorii:
excitatori si inhi$itori!
4
(minoaci:ii e7citatori
=*glutamatul şi /*aspatatul sunt neurotransmiţătorii utilizaţi de cei mai mulţi neuroni
excitatori din sistemul nervos central!
(minoacizii inhi$itori
;("(, răsp'ndit peste tot En sistemul nervos central, şi glicina, Ent'lnită En special
%"+ ANA TOMIA ŞI F IZIOLOGIA OMULUI
in m8duva spin8rii 6i truncCiul cerebral, sunt mediatorii sinapselor inCibitorii Bn
sistemul nervos
central.
*0DI(4.)I N.N"9094ID0)=ICI
*ediatorii non"peptider,ici sunt repre:entaţi de acetilcolina.
(cetilcolina
(cetilcolina este un neurotransmiţ8tor important at>t Bn sistemul nervos central,
c>t şi Bn cel peri6eric.Cel mai obişnuit e6ect al acetilcolinei Bn creier este e7citaţia,
reali:at8
Bn mare m8sur8 prin intermediul receptorilor muscarinici.
(cetilcolina este, de asemenea, neurotransmiţ8torul c8ilor parasimpatice
post,an,lionkre care inervea:8 cordul, ţesutul ,landular şi muşcCii nete:i
viscerali, medierea
e6ectelor reali:>ndu"se prin receptori muscarinici.
(N(4.*I( (N(/IA(4.)I/.)
(nali:atorii sunt sisteme mor6o6uncţionale prin intermediul c8rora, la nivel
cortical, se reali:ea:8 anali:a cantitativ8 şi calitativ8 a e7citaţiilor din medial
e7tern şi intern, care acţionea:8 asupra receptorilor.
07citaţiile propa,ate pe c8ile sen:itive determin8, Bn ariile corticale sen:oriale,
6ormarea de sen:aţii.
<iecare anali:ator este alc8tuit din trei se,mente " peri6eric, intermediar, central.
Se,mentul peri6eric FreceptorulH este o 6ormaţiune speciali:at8 Bn lun,ul proces
de evoluţie 6ilo,enetic8. )eceptorii pot percepe o anumit8 6orm8 de ener,ie din
mediul e7tern sau intern, sub 6orm8 de e7citaţii.
07ist8 trei cate,orii de receptori, dup8 locul de unde preiau e7citaţiile:
5 e7teroceptori, Bn raport cu mediul e7ternD
5 proprioceptori sau receptori pro6un:i ai aparatului locomotorD
5 imeroceptori, situaţi Bn vase şi or,ane interne.
Dup8 natura e7citanţilor se descriu: mecanoreceptori, termoreceptori,
6otoreceptori, 6onoreceptori, cCemoreceptori, osmoreceptori.
Dup8 distanţa de la care acţionea:8 e7citanţii se distin,:
5 receptori de contact Fde e7emplu, receptorii tactiliHD
5 receptori de la distanţ8, telereceptori Fde e7emplu, receptorul auditivH.
Se,mentul intermediar Fde conducereH este 6ormat din c8ile nervoase prin care
intlu7ul nervos ce conduce e7citaţiile este transmis la scoarţa cerebral8. C8ile
acendente sunt directe şi indirecte.
9e calea direct8, cu sinapse puţine, impulsurile sunt conduse rapid şi proiectate
Bntr"o arie cortical8 speci6ic8 6iec8rui anali:ator, iar pe calea indirect8 Fsistemul
reticular ascendent activatorH impulsurile sunt conduse lent şi proiectate cortical,
Bn mod di6u: şi nespeci6ic.
Se,mentul central este repre:entat de aria din scoarţa cerebral8 la care aLun,e
calea de conducere şi la nivelul c8reia e7citaţiile sunt trans6ormate Bn sen:aţii
speci6ice.
7I7TEMUL NE:.O7
%"B
(N(/IA(4.)+/ C+4(N(4 9I0/0(
9ielea este un imens c>mp receptor datorit8 numeroaselor 6i variatelor terminaţii
ale anali:atorului cutanat care in6ormea:8 centrii nervoşi superiori asupra
propriet8ţilor şt 6enomenelor cu care or,anismul vine 6n contact.
Bn piele se ,8sesc receptorii tactili, termici, du re roşi, de presiune şi vibratori.
9ielea sau te,umentul constituie acoper8m>ntul protector şi sensibil al
or,anismului şi se continu8 la nivelul ori6iciilor naturale ale or,anismului cu
mucoasele. 0ste alc8tuit8, de la supra6aţ8 spre pro6un:ime, din trei straturi:
epidermul a6lat Bn contact direct cu mediul e7tern, dermul şi Cipodermul sau
ţesutul subcutanat.
0pidermul
0ste un epiteliu p5 uri strati6icat Ueratini:at. 9ro6und, pre:int8 p8tura
,erminativ8, iar super6icial p8tura cornoas8.
98tura ,erminativ8 are Bn structura sa dou8 straturi:
5 stratul ba:ai, situat pe o membran8 ba:al8 care"l desparte de derm, 6ormat
dintr"un sin,ur r>nd de celule cilindriceD
5 stratul spinos, 6ormat din 3 * +, r>nduri de celule poliedrice, care trimit unele
spre celelalte prelun,iri .U 6orm8 de spini.
9rocesul de Ueratini:are sau trans6ormare cornoas8 Bncepe cCiar Bn re,iunile
super6iciale ale acestui strat. 98tura ,erminativ8 se caracteri:ea:8 prin 6aptul c8
celulele ei se divid activ, asi,urZnd reBnnoirea straturilor super6iciale, Lusti6ic>nd
ast6el denumirea. In plus, cele dou8 straturi ale p8turii ,erminative conţin
pi,ment mei an ic, care este produs de celule speciale numite melanocite.
locali:ate 6n derm.
98tura cornoas8 este alc8tuit8 din trei straturi Fcu structuri pluristrati6 icat8H:
5 stratul ,ranular este 6ormat din celule turtite care conţin ,ranulaţii de Ueratin8D
nucleii se fragmentează8 la nivelul acestui strat, celulele epidermului Bncep s8
moar8D
5 stratul lucid este 6ormat din celule turtite, clare, cu nucleu de,enerat, cu multe
,ranulaţii de Ueratin8 Bn citoplasm8D
5 stratul cornos conţine celule 6oarte turtite, citoplasm8 lor este Bnc8rcat8 cu
Ueratin8, nucleii disp8ruţi. *etabolismul acestor celule a Bncetat. /e,8turile
dintre celule sl8besc 6i ele se desprind de la supra6aţa pielii. Celulele cornoase
super6iciale constituie stratul descumativ şi sunt continuu Bnlocuite de celule
provenite din Straturile pro6unde ale epidermului.
In epiderm nu p8trund vase, el 6und Cr8nit prin osmo:8 din licCidul mtercelular.
0pidermul conţine, Bns8, terminaţii nervoase libere.
Dermul
0ste o p8tur8 conLunctiv8 deas8, Bn care se ,8sesc vase de s>n,e 6i lim6atice,
terminaţii nervoase şi ane7e cutanate. 0ste 6ormat dintr"un strat spre epiderm,
numit stratul papilar, 6i un strat spre Cipoderm, numit stratul reucular.
In stratul papilar se a6l8 pupilele dermice, care sunt nişte ridicaturi troncomec. Pe
supra6aţa de,etelor, 6n palm8 6i talpa piciorului, papilele sunt mai evidente 6i
6ormea:8 nişte proeminenţe numite creste papilare, a c8ror Bntip8rire d8
amprentele, cu importanţ8 Bn medicina le,al8.
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/tratul reticular este format din ţesut conFunctiv dens, fi$re şi fascicule groase!
6lementele
celulare sunt relativ rare!
Xipodermul
6ste considerat de unii autori drept strat profund al dermului! Xipodermul este alcătuit
din ţesut conFunctiv lax, cu un număr varia$il de celule adipoase! C'nd celulele
adipoase sunt a$undente, constituie paniculi adipoşi! .n hipoderm găsim $ul$ii
foliculari piloşi, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii #ater*Paccini! (nexele
pielii sunt anexe cornoase şi glandulare! (nexele cornoase sunt reprezentate de firele
de păr şi unghii! (nexele glandulare sunt: glandele sudoripare, se$acee şi glandele
mamare!
Firul de păr
Firul de păr prezintă o parte Enfiptă o$lic En piele, rădăcina, şi o parte li$eră, vizi$ilă,
tulpina! =a rădăcina firului de păr se află c'te o glandă se$acee care unge firul de păr
şi un muşchi erector al firului de păr, format din ţesut muscular neted, cu inervaţie
vegetativă Dsistemul simpatic determină contracţia muşchiului erector al firului de
părJ! =a $aza rădăcinii firului de păr se găseşte o porţiune mai Engroşată, numită
$ul$ul firului de păr, En care pătrund ţesut conFunctiv, vase de s'nge şi nervi, care
alcătuiesc laolaltă papila firului de păr! Celulele din care este format firul de păr,
dispuse En straturi concentrice, sunt cheratinizate, alcătuind tecile firului de păr! .n
citoplasmă lor se află pigment melanic, care este responsa$il de culoarea firului de
păr! "ul$ul, papila şi tecile firului de păr formează foliculul pilos!
U%;X..=6
/unt lame cornoase alcătuite din celule cheratinizate! /unt situate pe feţele dorsale ale
degetelor, En dreptul ultimei falange! EnconFurate de şanţul unghiei, ele prezintă o parte
vizi$ilă de culoare roză, numită corpul unghiei, şi o porţiune ascunsă su$ piele, numită
rădăcina unghiei! .ntre corpul unghiei şi rădăcină se află o zonă semilunară,
al$icioasă, numită lunula Dnu există la cei din rasa neagrăJ! Părţile moi pe care sunt
aşezate unghiile alcătuiesc patul unghiei!
;=(%6=6 /U7&.P(&6
/unt glande de tip tu$ular, foarte numeroase D+*2 milioaneJ, cu rol En a ela$ora
sudoarea, lichid cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei, En ceea ce priveşte
su$stanţele minerale şi organice! ;landele sudoripare sunt, En general, numeroase pe
frunte, $uze, axilă, palmă şi plantă! 6xtremitatea profundă a glandei, numită glomerul,
este Encolăcită şi situată En hipoderm! ;lomerulul glandei sudoripare este EnconFurat de
capilare, din care glomerulul extrage apa si su$stanţele nefolositoare pentru a forma
sudoarea! ;lomerulul este continuat de canalul excretor al glandei care stră$ate
dermul şi apoi epidermul, unde capătă traiect spiralat, deschiz'du*se En final la
suprafaţa pielii prin porul excretor!
;=(%6=6 /6"(C66
/unt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr! 6le au rolul de a secreta o
su$stanţă grasă, numită se$um, care unge pielea şi firul de păr! acă secreţia acestor
glande este En cantitate mare, pielea şi firul de păr sunt grase Dse$oreeJ, iar dacă este En
cantitate mică
sunt uscate DihtiozăJ!
7I7TEMUL NE: .O7
%"H
Corpuscul ?_6e,
s
_Bulb terminal I lui Nrause
)eţea
intraepidermic8
Corpuscul _f )u66ini
Corpuscul 9uccini
Fig* 1P! &eceptorii cutanaţi
=/(ND0/0 *(*()0
Sunt ,lande sebacee modi6icate şi evoluţia lor este le,at8 de cea a or,anelor
,enitale 6eminine Fve:i aparatul ,enitalH.
)0C094.)II C+4(N(PI
Bn piele e7ist8 terminaţii libere şi Bncapsulate F6i,. 1PJ!
4erminaţiile libere sunt arbo"ri:aţii dendritice ale neuronilor sen:itivi din
,an,lionii spinali, distribuite printre celulele epidermului.
/a om au 6ost descrise dou8 variet8ţi mor6olo,ice de terminaţii nervoase
intraepidermice: reţeaua intraepidermic8 şi e7pansiunile iederi6orme.
)eţeaua intraepidermic8 este 6ormat8 din 6ibre amielinice, situate Bn
pro6un:imea epidermului, din care se desprind e7pansiuni nervoase ce se termin8
la supra6aţa celulelor sub 6orma unor butoni. 07pansiunile iederi6orme Fdiscurile
tactile *erUelH sunt repre:entate prin 6ibre mielinice provenite din ple7ul nervos
din derm, care se termin8 sub 6orma unui coşuleţ Bn Lurul unor celule epiteliale,
clare. )eţeaua intraepidermic8 recepţione:8 e7citaţiile dureroase, iar discurile
tactile *erUel recepţionea:8 stimulii tactili.
4erminaţiile Bncapsulate. 07pan"siunile nervoase Bncapsulate, denumite
corpusculi sen:itivi, sunt locali:ate Bn derm şi Cipoderm şi cuprind în structura
lor o capsul8 şi o porţiune a7ial8. Capsula, de natur8 conLunctiv8, este 6ormat8
din mai multe lame concentrice. 9orţiunea a7ial8 este repre:entat8 de una sau
mai multe 6ibre nervoase amielinice. Dup8 structura lor se deosebesc corpusculi
lameiari şi neiameiari Bn 6orm8 de bulb sau Celicoidal8. In Cipoderm se ,8sesc
corpusculi lameiari, unii pentru sensibilitatea tactil8, corpusculii -ater " 9accini
şi corpusculii =ol,i " *a::oni.
Bn derm se ,8sesc corpusculi neiameiari. adaptaţi pentru sensibilitatea tactil8,
corpusculii *eissner. Corpusculii *eissner sunt locali:aţi Bn derm şi au 6orm8
ovoidal8. Sunt 6ormaţi dintr"o capsul8 ce Bnveleşte o parte central8. Centrul
corpusculului cuprinde celule şi 6ibre nervoase. <ibrele nervoase sunt mielinice şi
amielinice şi provin din ple7ul dermal. Dup8 intrarea Bn corpuscul toate devin
amielinice, se rami6ic8 printre celulele a7ului central, 6orm>nd reţele ce se
termin8 Bn bucCet sau butoni pe celulele cu care 6ac sinapsa.
Corpusculii Nrause sunt locali:aţi, de asemenea, Bn derm. (u 6orm8 s6eroidal8.
/a e7terior pre:int8 o capsul8 sub care se a6l8 substanţa central8 care conţine o
6ibr8 nervoas8 rami6icat8 terminat8 Bn reţea. (ceast8 6ibr8 nervoas8 e
BnconLurat8 de I " + straturi de celule turtite.
Corpusculii -ater " 9accini sunt corpusculi lameiari, 6oarte voluminoşi Fpot 6i
v8:uţi cu ocCiul liberH, locali:aţi Bn special Bn Cipodermul palmelor şi plantelor,
precum şi Bn Lurul cavit8ţilor articulare, la nivelul tendoanelor şi periostului.
Capsula peri6eric8 este constituit8
%%#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
din numeroase lamele D+, * 3,J dispuse concentric! Fi$ra nervoasă, după intrarea En
corpuscul, pierde teaca de mielină, stră$ate porţiunea centrală a corpusculului şi se
termină printr*o umflătură En contact cu celulele lamelare centrale!
Corpusculii ;olgi * Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor #ater * Pacini, av'nd
dimensiuni mai mici, fiind localizaţi En special En hipodermul pulpei degetelor!
Corpusculii &uffini sunt localizaţi, de asemenea, En hipoderm, dar şi En dermul
profund! Capsula lor este alcătuită din P * 4 lame concentrice, constituite din celule
turtite! Fi$ra nervoasă se găseşte En centrul ţesutului conFunctiv şi se divide, form'nd
numeroase prelungiri terminate En $utoni!
(N(/IA(4.)+/ NIN0S40AIC
esfăşurarea normală a activităţii motorii, analiza fină şi coordonarea precisă a
mişcărilor necesită informarea permanentă a sistemului nervos central asupra poziţiei
spaţiale a corpului, a diferitelor sale segmente şi, mai ales, asupra gradului de
contracţie a fiecărui muşchi! (ceste informaţii sunt furnizate de receptorii aparatului
vesti$ular, receptorii vizuali şi cutanaţi, dar şi de anumiţi receptori specifici care se
află En aparatul locomotor Dproprio*ceptoriJ! &eceptorii analizorului Yinestezic, numiţi
proprioceptori, sunt situaţi En muşchi, tendoane, articulaţii, periost, ligamente!
&eceptorii Yinestezici din periost şi articulaţii sunt corpusculii #ater * Paccini, identici
cu cei din piele! /unt sensi$ili la mişcări şi modificări de presiune!
Corpusculii neurotendinoşi ;olgi sunt situaţi la Foncţiunea muşchi * tendon! Un
corpuscul ;olgi este alcătuit din mai multe fascicule tendinoase, formate din fi$re
puţin dense, scurte şi celule tendinoase mari şi numeroase! Fasciculele sunt
EnconFurate de o capsulă su$ţire conFunctivă, căptuşită de celule capsulare! .n
corpuscul pătrund 5 * 2 fi$re mielinice care, .a intrare, pierd teaca de mielină şi se
termină En formă de disc ce Em$racă fasciculele tendinoase! )erminaţiile nervoase sunt
excitate de Entinderea puternică a tendonului!
Corpusculii &uffini sunt situaţi En stratul superficial al capsulei articulare şi
recepţionează informaţii En legătură cu poziţia şi mişcările din articulaţii!
)erminaţiile nervoase li$ere se ramifică En toată grosimea capsulei articulare şi
transmit sensi$ilitatea dureroasă articulară, cauzată de amplitudinea excesivă a
mişcării! Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fi$rele musculare striate,
faţă de care se află En paralel! /unt excitate de tensiunea dezvoltată En timpul
contracţiei musculare! Fusurile neuromusculare sunt formate din 4 * 5 , fi$re
musculare modificate, numite fi$re intrafuzo*riale, conţinute Entr*o capsulă
conFunctivă! Fi$rele musculare intrafuzoriale sunt de două tipuri: fi$re cu sac nuclear
şi fi$re cu lanţ nuclear! Fi$rele cu sac nuclear sunt lungi şi groase şi prezintă două
aspecte diferite: spre polii fi$rei, En zonele polare, striaţiunile se păstrează, iar nucleii
se află En şir central! Porţiunea centrală a fi$rei Dzona ecuatorialăJ este mult dilatată,
fără striaţiuni, necontractilă şi conţine P, * 4, nuclei! Fi$rele cu lanţ nuclear, su$ţiri şi
scurte, au cali$ru uniform, păstrează striaţiunile pe tot traiectul, iar nucleii sunt aşezaţi
En şir pe toată lungimea lor! Conţin miofi$rile mai puţin numeroase!
Fusurile au inervaţie senzitivă şi motorie! .nervaţia senzitivă este asigurată de den*
drite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal! Unele dintre aceste terminaţii
dendritice se numesc anulospirale şi se rulează En Furul ecuatorului fi$relor cu sac
nuclear, altele,
7I7TEMUL NE:.O7
%%"
numite BEn floareB, se termină pe ecuatorul fi$relor cu lanţ nuclear! .nervaţia motorie
este asigurată de axonii neuronilor U DgamaJ din cornul anterior al măduvei!
(ceşti axoni aFung la partea periferică a fi$relor cu sac nuclear şi cu lanţ nuclear pe
care le contractă, determin'nd Entinderea porţiunii centrale, necontractile, ceea ce duce
la excitarea fi$relor senzitive anulospirale şi a celor BEn floareB!
6xcitarea acestor terminaţii senzitive din fusul neuromuscular se transmite neuronului
a, ceea ce duce la contracţia fi$relor extrafusale ale muşchiului, determin'nd deci
contracţia acestuia!
(supra neuronilor U acţionează trei sisteme, cu origine supramedulară: corticospinal,
vesti$ulospinal şi reticulospinal! 6xcitarea neuronului gama activează zonele polare
ale fi$relor intrafuzoriale, care prin contracţie excită receptorul situat En porţiunea
ecuatorială a fi$relor intrafuzoriale!
.mpulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse prin două căi:
R pentru sensi$ilitatea Yinestezică Dsimţul poziţiei şi al mişcării En spaţiuJ, prin
fasciculele spino$ul$are8 receptorii acestor căi sunt corpusculii ;olgi, &uffini, Paccini
şi terminaţiile nervoase li$ere8
R pentru sensi$ilitatea proprioceptivă de control al mişcării Dsimţul tonusului
muscularJ, prin fasciculele spinocere$eloase ventral şi dorsal! &eceptorii acestei căi
sunt fusurile neuromusculare!
(N(/IA(4.)+/ ./<(C4I-
/imţul mirosului DolfacţiaJ este sla$ dezvoltat la om, comparativ cu unele animale!
&olul său principal constă En a depista prezenţa En aer a unor su$stanţe mirositoare,
eventul nocive, şi, Empreună cu simţul gustului, de a participa la aprecierea calităţii
alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive!
&eceptorii analizatorului olfactiv sunt chemoreceptori care ocupă partea postero*
superioară a foselor nazale! 6piteliul mucoasei olfactive este format din celule de
susţinere, celule $azale Dcu Enălţime micăJ şi celule senzitive $ipolare! Celulele
senzitive $ipolare reprezintă, En acelaşi timp, receptorul şi protoneuronul! 6le au
dendrita scurtă şi groasă, care pleacă de la polul apical, orientată prin celulele de
susţinere, şi se termină cu o veziculă D$uton olfactivJ prevăzută cu cili D5, * +,J!
Cilii au o mare densitate * 5,,,,>mm
+
! 6i măresc suprafaţa receptoare a veziculelor
care sunt adevărate traductoare fizico*chimice cu rol En codificarea mesaFului olfactiv!
(xonii celulelor $ipolare pleacă de la polul $azai şi se Enmănunchează pentru a forma
nervii olfactivi D5, * +,J care stră$at lama ciuruită a etmoidului şi se termină En $ul$ul
olfactiv, făc'nd sinapsa cu neuronii mitrali multipolari de la acest nivel! (ceastă
sinapsă este de tip glomerular!
%euronii mitrali din $ul$ul olfactiv reprezintă cel de*al ..*lea neuron al căii olfactive!
(xonii lor formează tractul olfactiv, care se termină prin trigonul olfactiv de la care
pleacă stria olfactivă medială şi laterală, delimit'nd su$stanţa perforată anterioară!
(xonii celui de*al ..*lea neuron aFung .a cortexul olfactiv primar Dsu$stanţa perforată
anterioară şi nucleii septului pellucidJ! Prelungirile neuronilor din cortexul olfactiv
primar se termină En aria entorinală Daria +1J, care constituie cortexul olfactiv
secundar! Calea olfactivă este singura cale senzorială care nu are legături directe cu
talamusul!
'''
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cilii celulelor
,ustative
6eliile
,ustative
Celule de susţinere
(%(=.@()7&U= ;U/)().#
/imţul gustului are rolul de a informa asupra calităţii alimentelor introduse En gură,
dar intervine şi En declanşarea reflex necondiţionată a secreţiei glandelor salivare!
&eceptorii analizatorului gustativ sunt chemoreceptori, reprezentaţi de muguri
gustativi, situaţi la nivelul pupilelor gustative!
Mugurii gustativi sunt formaţiuni ovoidale formate din celule de susţinere şi celule
senzoriale care sunt En număr de 4 * +, pentru fiecare mugur gustativ Dfig! 14J! =a
polul apical al celulelor senzoriale se găseşte c'te un microvil, care pătrunde En porul
gustativ al mugurelui! =a polul $azai al celulelor gustative sosesc terminaţii nervoase
ale nervului facial, glosofaringian şi vag! %ervul facial, printr*o ramură a sa, coarda
timpanului, preia excitaţiile gustative de la corpul lim$ii, nervul glosofaringian,
excitaţiile de la rădăcina lim$ii, iar nervul vag preia excitaţiile din regiunea
valeculelor Ddouă depresiuni situate Entre rădăcina lim$ii şi epiglotăJ!
Protoneuronul căii gustative se află, En cazul nervului facial, la nivelul ganglionului
geniculat, iar la nervii glosofaringian şi vag la nivelul ganglionului inferior al n! .S şi
S!
(xonul primului neuron aFunge la nucleul solitar din $ul$, unde se află cel de*al ..*lea
neuron al căii gustative! (xonul celui de*al ..*lea neuron se Encrucişează şi aFunge la
talamus, unde se află cel de*al ...*lea neuron! (xonul acestuia se proiectează En aria
gustativă Daria P2J, plasată En partea inferioară a girului postcentral, En zona de
proiecţie a feţei!
Fi$re nervoase
Fig! 14! Corpusculul gustativ
(%(=.@()7&U= #.@U(=
#ederea furnizează peste 0,Z din informaţiile asupra mediului EnconFurător, de aceea
are o importanţă fiziologică considera$ilă, nu numai En diferenţierea luminozităţii,
formei şi culorii o$iectelor, dar şi En orientarea En spaţiu, menţinerea echili$rului şi a
tonusului cortical
DatenţiaJ!
(nalizatorul vizual este constituit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori
sensi$ili pentru radiaţiile luminoase, căile de transmitere şi zonele de proiecţie
corticală, unde se face analiza şi sinteza informaţiilor!
;lo$ul ocular, de formă aproximativ sferică, este situat En or$ită! .ntre glo$ul ocular şi
peretele osos al or$itei se află o capsulă adipoasă En care se găsesc muşchii extrinseci
DstriaţiJ ai glo$ilor oculari! ;lo$ul ocular este format din trei tunici concentrice *
externă, medie şi internă * şi din medii refringente Dfig! 13J!
)unica externă este fi$roasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află
sclerotica, iar anterior corneea! .ntre sclerotică şi cornee se află şanţul sclerocorneean,
En profunzimea căruia se află şi canalul lui /chlemm prin care trece umoarea apoasă
spre venele sclerei, unde excesul se va resor$i!
7I7TEMUL NE:.O7
%%5
7ra serata
Muşchiul
ciliar Procese
ciliare @onula
cil iară D@innJ .ris
.ris Corneea
Camera anterioară Cristalinii
Camera posteri oară =im$ul
corneean ConFunctiva $ul $ara
/clerotica
Coroida
&etin Pata gal$enă cu foveea centralis
Corpul vitros
Papila optică Dpata oar$ăJ
%ervul optic
Capsula lui )enon Fig! 13! )unicile glo$ului ocular
Corneea este plasată En partea anterioară şi este mai puţin Entinsă faţă de sclerotică!
6ste transparentă, neav'nd vase de s'nge, dar are En structura sa fi$re nervoase
numeroase!
Sclerotică, tunică opacă, reprezintă />3 din tunica fi$roasă! Pe sclerotică se insera
muşchii extrinseci ai glo$ului ocular! 6a prezintă orificii pentru vasele sangvine şi
limfatice, iar la nivelul polului posterior este perforată de fi$rele nervului optic, care
părăseşte glo$ul ocular, c't şi de artera care intră En glo$ul ocular Dlama ciuruită a
sclereiJ! /clerotică este constituită din ţesut conFunctiv dens! Pe faţa ei internă, zona de
tranziţie spre coroidă conţine celule pigmentare Dlamina fuscaJ!
)unica medie, vasculară, este situată Enăuntrul tunicii externe, fi$roase, şi prezintă trei
segmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul!
Coroida se Entinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă şi
corpul ciliar! .n partea sa posterioară, coroida este prevăzută cu un orificiu av'nd
diametrul de 5,4 mm, prin care iese nervul optic! (cest orificiu corespunde lamei
ciuruite a sclerei!
Corpul ciliar se află imediat Enaintea orei seratta şi prezintă, En structura sa, procesele
ciliare şi muşchiul ciliar!
Muşchiul ciliar este format din fi$re musculare netede, unele radiare, altele
%%&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
circulare! Fi$rele circulare sunt inervate de parasimpatic Dnucleul autonom al nervului
...J, iar fi$rele radiare sunt inervate de simpatic!
Muşchiul ciliar are un rol important En procesele de acomodare, intervenind asupra
cristalinului prin ligamentul sus*pensor Dzonula @innJ, care se insera pe faţa externă a
capsulei cristalinului!
Procesele ciliare, En număr de 3, * 1,, sunt alcătuite din aglomerări capilare8 ele
secretă umoarea apoasă!
!risul este o diafragmă En faţa anterioară a cristalinului8 En miFloc, prezintă un orificiu
numit pupilă! Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ la altul!
in punct de vedere structural, irisul apare format din mai multe straturi care, dinspre
partea anterioară spre partea posterioară, sunt:
R 6piteliul anterior, format dintr*un singur r'nd de celule poligonale!
R /troma irisului, $ogată En celule pigmentare! Un număr mare de celule pigmentare
realizează culoarea $rună, En timp ce o cantitate mică de pigment determină culoarea
al$astră! .n stroma irisului, En Furul orificiuluE pupilar se găsesc fi$re musculare netede
orientate circular Dsfincterul pupileiJ şi radiar Ddilatatorul pupileiJ! (ceşti doi muşchi,
Empreună cu muşchiul ciliar, constituie musculatura intrinsecă a ochiului! Muşchiul
sfincter este inervat de fi$re parasimpatice provenite din nucleul autonom al nervului
..., iar muşchiul dilatator de fi$re simpatice care provin din cornul lateral al mădvei C
u
* )! Dcentrul iridodilatatorJ!
o E
R 6piteliul posterior, format dintr*un singur r'nd de celule, a$undent Encărcate cu
pigment!
.risul are rolul unei diafragme ce permite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte la
retină!
)unica internă este reprezentată de retină! 6a este mem$rana fotosensi$ilă,
responsa$ilă de recepţia şi transformarea stimulilor luminoşi En influx nervos! in
punct de vedere morfologic şi funcţional i se disting două regiuni: retina vizuală sau
partea optică şi retina oar$ă Dpata oar$ăJ, fără rol En fotorecepţie, numită şi retina
iridociliară, datorită raporturilor ei cu irisul şi corpul ciliar!
>etina 0izuală se Entinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante:
R Pata gal$enă Dmacula luteeaJ, situată En dreptul axului vizual! =a nivelul ei se găsesc
mai multe conuri dec't $astonaşe! .n centrul maculei luteea se află o ad'ncitură de 5,4
mm
+
* foveea centralis * En care se găsesc numai conuri!
• -ata oar%ă, situată medial şi inferior de pata gal$enă, reprezintă locul de ieşire a
nervului optic din glo$ul ocular şi de intrare a arterelor glo$ului ocular! .n pata oar$ă
nu există elemente fotosensi$ile!
.n structura retinei se descriu 5, straturi, En care se Ent'lnesc trei feluri de celule
funcţionale, aflate En relaţii sinaptice, celule fotoreceptoare, cu prelungiri En formă de
con şi de $astonaş, celule $ipolare şi celule multipolare! .n afară de acestea se mai
găsesc celule de susţinere şi celule de asociaţie!
Cele 5, straturi, dinspre coroidă spre interiorul glo$ului ocular, sunt: epiteliu
pigmentar8
stratul conurilor şi $astonaşelor, alcătuit din segmentele externe ale celulelor vizuale
cu conuri şi $astonaşe8 mem$rana limitantă externă8
stratul granular extern, care cuprinde corpul celulelor vizuale8
7I7TEMUL NE:.O7
%%<
R stratul plexiform extern, care reprezintă sinapsa dintre celulele vizuale şi celulele
$ipolare8
R stratul granular intern, realizat de sinapsele dintre celulele nervoase $ipolare şi cele
ganglionare8
R stratul plexiform intern, realizat de sinapsele dintre celulele nervoase $ipolare şi
celulele ganglionare8
R stratul ganglionar sau stratul celulelor multipolare8
R stratul fi$relor nervului optic, format din axonii celulelor multipolare8
R mem$rana limitantă internă!
Celulele cu $astonaşe sunt celule nervoase modificate, En număr de circa 5+4
milioane! /unt mai numeroase spre periferia retinei optice, En macula luteea numărul
lor este mic, iar En forveea central i s lipsesc! "astonaşele sunt adaptate pentru vederea
nocturnă, la lumină sla$ă! Mai multe celule cu $astonaşe fac sinapsă cu o celulă
$ipolară şi mai multe celule $ipolare fac sinapsă cu o celulă multipolară, deci la o
celulă multipolară corespund circa 0, * 51, celule cu $astonaşe!
Celulele cu conuri, de asemenea, celule nervoase modificate, En număr de 3 * -
milioane, sunt mai numeroase En macula luteea8 En forveea centralis există numai
celule cu conuri!
Fiecare celulă cu con din forveea centralis face sinapsa cu o singură celulă $ipolară,
iar aceasta cu o singură celulă multipolară! Conurile sunt adaptate pentru vederea
diurnă, colorată, la lumină intensă!
Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă,
cristalinul şi corpul vitros! (ceste medii au rolul de a refracta razele de lumină!
Cristalinul are forma unei lentile $iconvexe, transparente, localizată Entre iris şi corpul
vitros! =a periferie este Envelit de o capsulă de natură elastică, numită cristaloida!
Cristalinul este menţinut la locul său printr*un sistem de fi$re care alcătuiesc
ligamentul suspensor sau zonula lui @inn! Cristalinul nu conţine vase sangvine,
limfatice şi nervi, nutriţia sa făc'ndu*se prin difuziune de la vasele proceselor ciliare!
@moarea apoasă este un lichid incolor, ce se formează printr*o activitate secretorie a
proceselor ciliare! 6a trece iniţial En compartimentul posterior al camerei anterioare,
delimitată Entre iris şi cristalin, apoi prin pupilă trece En compartimentul anterior al
camerei anterioare dintre iris şi cornee! e la acest nivel, prin canalul lui /chlemm, se
resoar$e En venele sclerei!
.ntre cantitatea de umoare apoasă formată şi cea resor$ită En venele sclerei se menţine
un echili$ru constant, cu o presiune intraoculară normală de +2 mm Xg! C'nd se
produce o o$strucţie En resor$ţia ei la nivelul venelor sclerei, presiunea intraoculară
creşte prin formarea continuă normală a umoarei apoase, d'nd $oala denumită
glaucom!
Corpul 0itros are o formă sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent!
7cupă camera posterioară, situată Enapoia cristalinului! =a exterior este Envelit de o
mem$rană numită hialoidă!
Mediile transparente ale ochiului au indice de refracţie foarte apropiat! &azele de
lumină pătrund prin corneea transparentă En interiorul glo$ului ocular, unde sunt
refractate conform legilor refracţiei, de către mediile refringente ale glo$ului ocular,
form'ndu*se pe retină imaginea o$iectului privit!
eoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va o$ţine o imagine
reală, răsturnată şi mai mică!
%%+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(%6S6=6 7CX.U=U.
/e Empart En anexe de mişcare şi anexe de protecţie!
(nexele de mişcare sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai glo$ului ocular,
care, spre deose$ire de cei intrinseci, sunt striaţi! /e descriu patru muşchi drepţi şi doi
o$lici! Muşchii drepţi au, En ansam$lu, formă de trunchi de con cu $aza pe sclerotică şi
cu v'rful la nivelul unui inel fi$ros de la v'rful or$itei Dmuşchiul drept superior,
inferior, intern şi externJ! Muşchii o$lici se disting En superior şi inferior! 6i Eşi au
originea pe peretele superior şi inferior al or$itei!
Mişcările glo$ilor oculari sunt conFugate prin conlucrarea $ilaterală a unui număr de
muşchi! Mişcarea de lateralitate se efectuează prin contracţia dreptului extern de la un
ochi, Empreună cu dreptul intern al ochiului opus, mişcarea de convergenţă a ochilor se
realizează prin contracţia am$ilor muşchi drepţi interni, mişcarea En sus se realizează
prin contracţia muşchilor drepţi superiori şi a celor o$lici inferiori, mişcarea En Fos prin
contracţia drepţilor inferiori şi a o$licilor superiori!
%ervul ... inervează o$licul inferior şi toţi muşchii drepţi, except'nd dreptul extern,
nervul .# inervează o$licul superior, iar nervul #. dreptul extern!
(nexele de protecţie sunt următoarele: spr'ncenele, pleoapele, conFunctiva şi aparatul
lacrimal!
C(=6( 7P).CG
&eprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual! &eceptorii căii optice sunt
celulele fotosensi$ile cu conuri şi $astonaşe! Primul neuron se află la nivelul celulelor
$ipolare din stratul 3 al retinei vizuale, iar al doilea neuron este situat En stratul 1, fiind
reprezentat de celulele multipolare! (xonii neuronilor multipolari proveniţi din
c'mpul intern al retinei Dc'mpul nazalJ se Encrucişează, form'nd chiasma optică, după
care aFung En tractul optic opus! (xonii proveniţi din c'mpul extern al retinei Dc'mpul
temporalJ nu se Encrucişează şi trec En tractul optic de aceeaşi parte! %ervul optic
conţine fi$re de la un singur glo$ ocular, En timp ce tractul optic conţine fi$re de la
am$ii ochi!
)ractul optic aFunge la metatalamus Dla corpul geniculat externJ, unde maForitatea
fi$relor tractului optic fac sinapsă cu cel de al ...*lea neuron al cărui axon se propagă
spre scoarţa cere$rală, şi se termină En lo$ul occipital, En Furul scizurii călcări ne
DcEmpurile 5-, 51, 50J, unde se află aria vizuală care reprezintă segmentul cortical al
analizatorului! (lte fi$re ale tractului optic nu fac sinapsă En corpul geniculat extern, ci
merg spre nucleii pretectali situaţi anterior de lama cvadrigemină DtectumJ! e la acest
nivel, unele fi$re merg spre nucleul autonom al nervului ..., de unde pornesc fi$re
paraşimpatice care vor aFunge En muşchiul sfincter al pupilei DmiozăJ, altele co$oară En
cornul lateral al măduvei C
x
* ),, de unde pornesc fi$re simpatice care vor aFunge la
dilatatorul pupilei DmidriazăJ!
(N(/IA(4.)+/ (C+S4IC."-0S4IB+/()
(nalizatorul acustic Dpentru auzJ şi analizatorul vesti$ular Dpentru poziţia corpului En
repaus şi mişcareJ sunt situaţi En urechea internă! Fiecare dintre ei are c'te un nerv
pentru a conduce excitaţiile: nervul acustic DcohlearJ şi, respectiv, nervul vesti$ular! Pe
traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului
vesti$ular se află ganglionul vesti$ular /carpa! Cei doi nervi se unesc şi formează
perechea #... de
7I7TEMUL NE: .O7
%%B
nervi cranieni! %ervul stato*acustic Dvesti$ulo*cohlearJ se Endreaptă spre trunchiul
cere$ral, pătrunz'nd En trunchi prin şanţul $ul$opontin! (nalizatorul auditiv deţine la
unele animale roluri importante legate de orientarea En spaţiu, pentru depistarea
surselor de hrană şi a pericolelor, iar la om serveşte şi la perceperea vor$irii care stă la
$aza relaţiilor interumane!
Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate Entr*o anumită ordine DsuneteJ
sau succed'ndu*se neregulat DzgomoteJ! Produse prin condensări şi rarefieri ale
aerului, undele sonore au trei proprietăţi fundamentale: intensitatea, determinată de
amplitudine, Enălţimea, condiţionată de frecvenţă, şi tim$rul, depinz'nd de vi$raţiile
armonice supra*adăugate! Frecvenţa sunetelor percepute de urechea umană este
cuprinsă Entre +4 şi +,,,, cicli>s, iar sensi$ilitatea auditivă maximă este cuprinsă Entre
5,,, * 2,,, cicli>s!
.n ceea ce priveşte analizatorul vesti$ular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra
poziţiei şi mişcărilor corpului En spaţiu, pe $aza cărora declanşează reflexe necesare
menţinerii echili$rului şi poziţiei verticale a corpului, c't şi a schim$ărilor de poziţie!
=a această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari,
cutanaţi Dtact, presiuneJ şi optici!
Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante:
urechea externă şi medie Dfig! 1-J, care nu au nici o relaţie cu aparatul vesti$ular!
Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern!
Pavilionul urechii este situat pe faţa laterală a capului şi prezintă două feţe Dlaterală şi
medialăJ şi o circumferinţă!
Faţa laterală prezintă En centrul ei o depresiune numită concă, En fundul căreia se află
orificiul auditiv extern! (nterior de concă se află o proeminenţă numită tragus!
.n partea superioară şi posterioară a pavilionului se află helixul, iar anterior de aceasta
antehelixul! .n partea inferioară a antehelixului se află antitragusul! Faţa medială a
pavilionului este mai puţin Entinsă dec't faţa laterală! Circumferinţa pavilionului este
formată anterior de tragus, superior şi posterior de helix, inferior de marginea
inferioară a lo$ului urechii! =o$ul urechii este porţiunea situată En partea inferioară a
acestuia şi care nu are En structura sa cartilaF articular!
Pavilionul urechii prezintă un schelet fi$rocartilaginos, cu fi$re elastice, care lipseşte
la nivelul lo$ului!
Pe cartilaFul pavilionului se prind muşchii auriculari, atrofiaţi la om! =a exterior se
află pielea ce se continuă cu cea care acoperă conductul auditiv extern! Conductul
auditiv extern se Entinde de la orificiul auditiv extern pEnă la timpan! .n structura sa
distingem o porţiune laterală, fi$rocartilaginoasă, şi o porţiune medială osoasă, săpată
En st'nca temporalului! (re o lungime de 5,4 cm! Conductul este acoperit de piele care
se continuă la nivelul pavilionului! Pielea conductului auditiv extern prezintă firişoare
de păr Dvi$rizeJ, la $aza cărora se găsesc glande ceruminoase care secretă o su$stanţă
grăsoasă găl$uie, numită cerumen! (cumularea En exces a acestei su$stanţe duce la
formarea dopului de ceară care determină hipoacuzia!
Urechea medie sau casa timpanului este o cavitate pneumatică săpată En st'nca
temporalului, fiind tapetată de o mucoasă care se continuă anterior, prin intermediul
trompei, cu mucoasa rinofaringelui şi posterior cu mucoasa cavităţilor mastoidiene!
Mucoasa tapetează şi cele trei oscioare ale auzului! Mem$rana timpanică, situată la
limita dintre casa timpanului şi conductul auditiv extern, se prinde pe osul timpanal
care are forma de inel deschis En sus!
Mem$rana timpanului este de natură fi$roasă şi este tapetată pe faţa sa externă de
tegument, iar pe cea internă de mucoasa casei timpanului! ;rosimea timpanului este
de ,,5 mm!
%%8
ANATOMIA şi FIZIOLOGIA OMULUI
9avi
Fig! 1-! /tructura urechii
/a vibraţii prea puternice, membrana timpanului se poate spar,e.
+recCea medie este 6ormat8, central, din casa timpanului, care are o 6orm8
cubic8 pre:ent>nd şase pereţi:
5 superior " peretele cerebral, numit şi te,men timpani, este 6ormat de o parte a
st>ncii temporalului şi vine Bn raport cu lobul temporal aH emis6erelor cerebrale
acoperit de menin,eD per6orarea lui, Bn ca: de otite supurate la copii, poate duce
la ence6alite şi menin,iteD
5 in6erior " se numeşte Lu,ulat[ deoarece vine Bn raport cu vena Lu,ular8 intern8D
5 anterior " se numeşte tubar, Bntruc>t la nivelul acestuia se descCide trompa lui
0ustacCio prin care casa timpanului comunic8 cu na:o6arin,eleD aceast8
comunicare are rolul de a e,ali:a presiunea pe ambele 6eţe ale timpanuluiD
5 posterior " se numeşte mastoidianD la nivelul acestui perete, casa timpanului
comunic8 pnntr"un mic canal osos cu celulele mastoidiene, care sunt cavit8ţi
pneumatice s8pate Bn interiorul mastoideiD
7I7TEMUL NE:.O7
%%H
R peretele lateral * se numeşte timpanic8 la acest nivel se află mem$rana timpanică ce
se interpune Entre urechea externă şi medie8
R peretele medial * se numeşte la$irintic8 la acest nivel se găsesc fereastra ovală şi
fereastra rotundă!
Urechea medie conţine En interiorul său un lanţ articulat de oscioare care o traversează
de la mem$rana timpanică spre fereastra ovală: ciocanul, nicovala şi scăriţa!
Ciocanul se insera pe mem$rana timpanică prin intermediul unei apofize lungi, numită
m'nerul ciocanului! Capul ciocanului se articulează cu corpul nicovalei! %icovala se
articulează, En continuare, cu corpul scăriţei! /căriţa se articulează pe de o parte cu
nicovala, iar prin talpa ei, situată la $aza scăriţei, acoperă fereastra ovală!
<i,. !. +recCea intern8. (" or,anul lui CortiD "* secţiune prin melc
%5#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
=a nivelul timpanului se descrie muşchiul tensor al timpanului Dinervat de trigemenJ,
iar la nivelul scăriţei muşchiul scăriţei Dinervat de facialJ!
Muşchiul ciocanului diminuează vi$raţiile sonore prea puternice, iar muşchiul scăriţei
le amplifică pe cele sla$e!
Urechea internă Dfig! 11J este formată dintr*un sistem de Encăperi, numite la$irint osos,
săpate En st'nca temporalului! .n interiorul la$irintului osos se află un sistem de
camere mem$ranoase care alcătuiesc la$irintul mem$ranos! .ntre la$irintul osos şi cel
mem$ranos se află perilimfa, iar En interiorul celui mem$ranos endolimfa!
=a$irintul osos este format din vesti$ul osos, canale semicirculare osoase şi un melc
osos, numit şi cohlee osoasă!
#esti$ulul osos este o cavitate cu şase pereţi: peretele extern * corespunde casei
timpanului şi vine En raport cu cele două ferestre, ovală şi rotundă8 peretele intern *
vine En contact cu conductul auditiv intern prin care nervul stato*acustic părăseşte
urechea şi prin care pătrunde nervul facial ce stră$ate canalul facialului8 peretele
anterior * răspunde cohleei osoase8 pe pereţii superior şi posterior se remarcă orificiile
canalelor semicirculare8 peretele inferior * reprezentat de podişul vesti$ulului!
e la vesti$ulul osos porneşte, spre faţa posterioară a st'ncii, un canal Engust, numit
apeductul vesti$ulului osos, prin care perilimfa comunică cu lichidul cefalorahidian!
Cele trei canale semicirculare osoase Danterior, posterior şi lateralJ se află En planuri
perpendiculare unul pe celălalt! Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate
a sa printr*o dilataţie mai largă, numită ampulă! =a cealaltă extremitate, canalul
anterior se uneşte cu cel posterior Entr*un canal comun Enainte de a se deschide En
vesti$ul! Cele trei canale semicirculare se vor deschide, deci, En vesti$ul prin 4 orificii!
Melcul osos Dcohleea osoasăJ este situat anterior de vesti$ul şi prezintă o formă
conică, cu un ax osos central, numit columelă, En Furul căruia melcul osos realizează
+-
+
ture!
Pe columelă se prinde lama spirală osoasă, mai largă la $ază şi mai Engustă la v'rf,
care se Entinde de la columelă p'nă la Fumătatea lumenului cohleei şi este Entregită de
mem$rana $azilară a la$irintului mem$ranos, care se spriFină pe peretele extern al
melcului osos! atorită acestor mem$rane, lumenul melcului osos este
compartimentat En: rampa vesti$ulară, situată deasupra mem$ranei vesti$uljre, rampa
cohleară DtimpanicăJ, su$ mem$rana $azilară, şi canalul cohlear Dmelcul mem$ranosJ,
Entre mem$rana $azilară, mem$rana vesti$ulară şi peretele extern al melcului osos!
(m$ele rampe, vesti$ulară şi cohleară, conţin perilimfa şi comunică Entre ele la v'rful
melcului printr*un orificiu, numit helicotremă, care apare datorită faptului că lama
spirală osoasă lipseşte la acest nivel!
=a$irintul mem$ranos este format dintr*un sistem de camere, situate En interiorul
la$irintului osos, ai căror pereţi sunt formaţi din ţesut conFunctiv fi$ros! Conformaţia
la$irintului mem$ranos seamănă, En general, cu a celui osos, numai că vesti$ulul
mem$ranos este format din două cavităţi mem$ranoase: utricula, situată En partea
postero*superioară a vesti$ulului, şi sacula, su$ utriculă! e la utricula şi saculă pleacă
c'te un canal endolimfatic, care, prin unire, formează canalul endolimfatic comun,
terminat printr*un fund de sac endolimfatic! En utriculă se deschid cele trei canale
semicirculare mem$ranoase, situate En interiorul celor osoase şi care, ca şi cele osoase,
sunt perpendiculare unul pe celălalt! Prezintă trei extremităţi dilatate, numite
extremităţi ampulare, şi numai două nedilatate DneampulareJ, deoarece una din
extremităţile neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior!
7I7TEMUL NE: .O7
%5"
in partea inferioară a saculei porneşte un canal, numit canalul Xensen, care face
legătură cu canalul cohlear situat En interiorul melcului osos, pe care nu*5 ocupă En
Entregime, ci numai parţial, En spaţiul care corespunde celor două mem$rane, $azilară
şi vesti$ulară &eissner! Pe secţiune are o formă triunghiulară! &eceptorii acustici se
găsesc la nivelul organului Corti, care se Entinde pe aproape toată lungimea canalului
cohlear, cu excepţia unor scurte porţiuni la fiecare extremitate a canalului cohlear!
7rganul lui Corti se află pe mem$rana $azilară, acoperit de mem$rana tectoria DCortiJ,
acelulară! Printr*o extremitate a sa aderă de lama spirală osoasă, iar cu cealaltă
pluteşte li$eră En endolimfă!
.n centrul organului Corti se găseşte un spaţiu triunghiular numit tunelul Corti! "aza
tunelului Corti este reprezentată de mem$rana $azilară, iar laturile lui de două r'nduri
de celule de susţinere mai Enalte, numite st'lpii interni şi externi, care se spriFină unul
pe celălalt prin polul apical! )unelul lui Corti este traversat de fi$re dendritice ale
neuronilor din ganglionul spiral Corti, care este localizat Entr*un canal spiral En
columelă! e o parte şi de alta a st'lpilor se descriu alte celule de susţinere mai mici,
celulele eiters! Cele interne sunt dispuse pe un singur r'nd, cele externe pe 2 * P
r'nduri! Celulele de susţinere interne sunt continuate spre lama spirală osoasă de un
epiteliu cu$ic simplu, En timp ce celulele de susţinere externe sunt continuate spre
peretele extern al canalului cohlear de celule Enalte Dcelulele XensenJ! Celulele Xensen
diminua şi se continuă cu celule cu$ice DClaudiusJ! easupra celulelor de susţinere
Dinterne şi externeJ se găsesc celulele auditive! .n raport cu tunelul Corti se deose$esc
celule auditive interne, pe un singur şir, şi celule auditive externe, organizate pe 2 * P
şiruri! =a polul $azai al celulelor auditive sosesc terminaţii dendritice ale neuronilor
din ganglionul spiral Corti! =a polul apical al celulelor auditive se găsesc cilii auditivi,
care pătrund En mem$rana reticulată secretată de celulele de susţinere! %umărul cililor
este mai mare la celulele auditive externe D1, * 5,,J dec't la cele interne DP, * 34J!
easupra cili*lor auditivi se află mem$rana tectoria Corti, care se insera cu un capăt
pe lama spirală osoasă, iar celălalt capăt este li$er!
&6C6P)7&.. #6/)."U=(&.
/unt situaţi En la$irintul mem$ranos posterior! .n utriculă şi saculă se găseşte c'te o
maculă, respectiv utriculară şi saculară, formate din celule de susţinere, aşezate pe o
mem$rană $azală, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili! Celulele senzoriale
nu aFung la mem$rana $azală, ele ocup'nd porţiunea superficială a epiteliului! =a
polul $azai al celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul
vesti$ular /carpa! Cilii sunt Englo$aţi Entr*o structură gelatinoasă, numită mem$rana
otolitică, En care se află granule de car$onat de calciu şi magneziu, numite otolite!
Crestele ampulare, localizate En ampulele canalelor semicirculare mem$ranoase, sunt
formate din celule de susţinere şi celule senzoriale! Celulele senzoriale ocupă
porţiunea superficială a epiteliului! =a polul apical, celulele senzoriale prezintă cili
care pătrund Entr*o cupolă gelatinoasă, iar la polul $azai terminaţii dendritice ale
neuronilor din ganglionul vesti$ular /carpa! Utricula şi sacula conţin aparatul otolitic
Dmacula utriculară şi sacularăJ! Pe o mem$rană $azală se găsesc celule senzoriale cu
cili, intercalate printre celule de susţinere! Cilii celulelor senzoriale sunt incluşi Entr*o
mem$rană gelatinoasă care conţine granulaţii calcare DotoliteJ! =a polul $azai al
celulelor senzoriale sosesc dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul vesti$ular
D/carpaJ, constituind aparatul otolitic pentru echili$rul static, iar canalele
semicirculare sunt adaptate pentru echili$rul dinamic! /timularea celulelor senzitive
cu cili din macule şi creste ampulare este determinată de deplasările endolimfei,
consecutiv mişcărilor capului!
%5%
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/6;M6%)6=6 .%)6&M6.(& C. C6%)&(=
Calea acustică! Primul neuron se află En ganglionul spiral Corti! endritele primului
neuron aFung la polul $azai al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar axonii
formează nervul cohlear, care se alătură nervului vesti$ular, form'nd perechea #... Dn!
vesti$ulo*cohlearJ! %ervul vesti$ulo*cohlear pătrunde En trunchiul cere$ral prin şanţul
$ul$o*pontin! &amura cohleară a perechii #... de nervi cranieni se Endreaptă spre cei
doi nuclei cohleari Dventral şi dorsalJ din punte!
=a nivelul acestor doi nuclei, En special En cel ventral, se află cel de*al X*lea neuron al
căii acustice! (xonii celui de*al X*lea neuron se Encrucişează En punte şi formează
corpul trap*ezoid, En vecinătatea căruia se găseşte nucleul olivar pontin! upă
Encrucişare, axonii iau un traiect ascendent, form'nd lemniscul lateral care se
Endreaptă spre colicului inferior unde se găseşte al ...*lea neuron! (l .#*lea neuron al
căii acustice se găseşte En corpul geniculat medial! (xonul celui de*al patrulea neuron
se proiectează En girul temporal superior, pe faţa sa superioară, En girii transverşi,
c'mpurile P5,P+ şi ++!
Calea vesti$ulară! Primul neuron se află En ganglionul vesti$ular /carpa! endritele
primului neuron aFung la celulele senzoriale cu cili din maculă şi creste ampulare, iar
axonii formează ramura vesti$ulară a perechii a #...*a de nervi cranieni Dnervul
vesti$ulo*cohlearJ! &amura vesti$ulară se Endreaptă spre cei patru nuclei vesti$ulari
din $ul$ Dsuperior, inferior, lateral şi medialJ! =a acest nivel se află cel de*al ..*.ea
neuron al căii vesti$uljre şi de aici pleacă mai multe fascicule, şi anume:
R fasciculul vesti$ulo*spinal, spre măduvă Dcontrolează tonusul muscularJ8
R fasciculul vesti$ulo*cere$elos, spre cere$el, controlează echili$rul static şi dinamic8
R fasciculul vesti$ulo*nuclear, spre nucleu nervilor ... şi .# din mezencefal şi .# din
punte, controlează mişcările glo$ilor oculari cu punct de plecare la$irintic8
R fasciculul vesti$ulo*talamic, spre talamus8 de aici, prin fi$rele talamo*corticale, se
proiectează pe scoarţa lo$ului temporal Dcircumvoluţia temporală superioarăJ!
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)I/.)
;6%6&(=.)GH.
M6C(%./MU= &6C6PH.6. 6SC.)(%H.=7&
&eceptorii sunt formaţi, En general, din celule epiteliale care au excita$ilitate specifică!
/pecificitatea receptorilor constă En faptul că au un prag foarte scăzut de excita$ilitate
faţă de un anumit excitant şi un prag foarte ridicat al excita$ilităţii faţă de toţi ceilalţi
excitanţi! e exemplu, celulele fotosensi$ile ale retinei sunt excitate de energii
luminoase infime, de valoarea c'torva cuante, dar pot fi excitate şi de agenţi mecanici
cu energii de milioane de ori mai mari Do lovitură puternică a glo$ului ocular produce
senzaţii luminoaseJ! 6xcita$ilitatea receptorilor prezintă alte două particularităţi:
potenţialul de receptor şi adaptarea!
Potenţialul de receptor DgeneratorJ este variaţia de potenţial la nivelul mem$ranei
celulei receptoare, produsă de agentul specific! (cest potenţial nu respectă legea Btot
sau nimicB8 el este un potenţial local, a cărui amplitudine variază gradat, En funcţie de
intensitatea
7I7TEMUL NE: .O7
%55
excitantului! En felul acesta, receptorul BtraduceB energia varia$ilă a excitantului
specific En potenţiale electrice de amplitudini varia$ile!
(daptarea reprezintă fenomenul de creştere progresivă a pragului faţă de excitantul
specific, dacă acesta acţionează un timp mai Endelungat! e exemplu, simţim contactul
cu o cămaşă numai En momentul Em$răcării acesteia şi nu pe tot parcursul zilei!
6xcepţie de la adaptare fac receptorii proprioceptivi, En special fusurile
neuromusculare!
in punctul de vedere al adapta$ilităţii, receptorii sunt de două tipuri: receptori tonici
şi receptori fazici! &eceptorii tonici nu se adaptează rapid, trimiţ'nd către centrii
nervoşi informaţii tot timpul c't asupra lor acţionează agentul excitant! (stfel, ei
exercită o influenţă tonică şi continuă asupra centrilor! (ceşti receptori informează
permanent centrii despre acţiunea unor excitanţi continui! in această categorie fac
parte fusurile neuromusculare, $aroreceptorii şi chemoreceptorii vasculari, receptorii
la$irintici şi cei dureroşi!
&eceptorii fazici au viteză mare de adaptare, emiţ'nd impulsuri doar la Enceputul şi la
sf'rşitul acţiunii agentului excitant! 6i au faze de activitate şi de inactivitate! (ceşti
receptori trimit informaţii numai En momentul apariţiei unor schim$ări En acţiunea
excitanţilor! in această categorie fac parte receptorii tactili, de presiune şi cei pentru
vi$raţii!
)&(%/M.)6&6( .%F7&M(H.6. 6 =( &6C6P)7& =( C6%)&.. %6&#7C.
.ntre celulele senzoriale şi prelungirile periferice ale primilor neuroni senzitivi există
puncte de contact sinaptic! .n cazul receptorilor cutanaţi, rolul de mem$rană
receptoare El are terminaţia amielinică a dendritei protoneuronului! )ransmiterea de la
receptor la dendrită se face electric! Potenţialele receptor produc, la nivelul dendritei,
variaţii ale potenţialului de repaus, p'nă la valoarea pragului critic de descărcare! En
acel moment, pe dendrită apare un potenţial de acţiune de tip Btot sau nimicB ce se
propagă cu mare viteză spre centri! (mplitudinea potenţialelor de acţiune de pe căile
de conducere nu variază En funcţie de intensitatea excitaţiei resimţite de receptor!
Codificarea informaţiei la acest nivel se face prin modulare de frecvenţă! (stfel, cu c't
stimulul este mai intens Dşi deci potenţialul receptor mai ampluJ, cu at't frecvenţa
potenţialelor de acţiune conduse către centri va fi mai mare! (ceste potenţiale de
acţiune reprezintă stimulul sau influxul nervos care se propagă prin lanţuri de trei sau
mai mulţi neuroni spre ariile corticale specifice! =a fiecare sinapsă Ent'lnită En cale,
semnalul electric este codificat En semnal chimic Deli$erarea mediatoruluiJ, iar acesta,
la r'ndul său, este recodificat En semnal electric la nivelul mem$ranei postsinaptice
etc! Fiecare neuron de releu are c'teva mii de contacte sinaptice prin care, En orice
moment, sosesc numeroase impulsuri excitatorii sau inhi$itorii! %euronul le
integrează pe toate şi ela$orează un semnal prelucrat superior, pe care El transmite spre
următoarea staţie de releu! Pe măsură ce se apropie de centrii corticali, informaţia este
din ce En ce mai prelucrată şi mai concentrată! Ultima staţie de releu este la nivelul
talamusului, spre care converg toate aferentele extero*, intero* şi proprioceptive, cu
excepţia celor olfactive! .n talamus are loc o integrare a tuturor semnalelor de la
receptori! e aici pornesc spre scoarţă un număr redus de semnale superior prelucrate!
Pe $aza lor, scoarţa cere$rală ela$orează un model intern al lumii EnconFurătoare şi al
propriului organism! Procesul nervos prin care se trece de la o mulţime de semnale
elementare disparate la un semnal superior poartă numele de superizare! Cea mai
Enaltă superizare se realizează la nivelul scoarţei cere$rale!
%5&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fiecare analizator are calea sa proprie de conducere directă! En traseul lor spre scoarţă,
căile de conducere emit colaterale spre formaţia reticulată mezencefalo*diencefalică,
prin care se exercită o acţiune tonică asupra scoarţei cere$rale! (ceste colaterale,
Empreună cu căile reticulocorticale, reprezintă căi ascendente nespecifice, cu proiecţie
corticală difuză! &olul lor este esenţial En reacţia de trezire corticală şi En prelucrarea
semnalelor aFunse la scoarţă pe căi ascendente specifice!
.nhi$iţia colaterală! .n drumul lor ascendent, căile de conducere emit colaterale at't
spre neuronii excitatori, c't şi spre cei inhi$itori! e la aceştia din urmă pornesc axoni
ce se termină prin sinapse inhi$itorii pe neuronii de releu ai căilor ascendente vecine,
care transmit fie acelaşi tip de sensi$ilitate, fie alte tipuri! Prin aceste sinapse
inhi$itorii este diminuată amplitudinea semnalului condus sau acesta este chiar $locat!
En acest mod se realizează un BcontrastB mai $un Entre diferiţii excitanţi, permiţ'nd
scoarţei o analiză mai fină a zonei receptoare stimulate! Un exemplu de inhi$iţie
colaterală este $locarea sau diminuarea senzaţiei dureroase, En caz de lovire, prin
frecţionarea zonelor cutanate vecine! Un alt exemplu este diminuarea p'nă la
dispariţie a Bfe$rei musculareB la excitarea proprioceptorilor, provocată prin reluarea
exerciţiului fizic! /ediul principal al inhi$iţiei colaterale este releul talamic! .nhi$area
celui de*al treilea neuron, de releu talamic, al căilor ascendente specifice se poate
realiza şi prin căi descendente cortico*talamice, conectate, de asemenea, cu neuroni
inhi$itori intercalări! .n acest mod, scoarţa reglează conştient sau inconştient
intensitatea semnalelor pe care talamusul le proiectează cortical! /e ştie că durerea
resimţită En cursul unor intervenţii dentare este mai mare la persoanele care intră En
panică şi mai redusă la cele ce Eşi impun calmul şi ră$darea! Prin aceste mecanisme,
talamusul funcţionează ca un adevărat filtru pentru toţi stimulii proiectaţi pe scoarţă!
P&7.6CH.( C7&).C(=G ( 6SC.)(H..=7& &6C6PH.7%()6 =( P6&.F6&.6
Fiecare analizator are o arie corticală pe care se proiectează, En mod preferenţial,
semnalele emise de anumiţi receptori şi superizate apoi pe traseul căilor de conducere!
eşi au localizări precise, graniţele acestor arii nu pot fi trasate net8 pe de o parte, ele
se Entrepătrund, iar pe de alta, la ela$orarea unei senzaţii participă şi ariile asociative,
arii comune pentru toţi analizatorii! En plus, la perceperea conştientă a lumii
EnconFurătoare participă şi formaţia reticulată mezencefalo*diencefalică! e aceea,
noţiunea de Bcentru corticalB are azi un sens mult mai larg dec't En trecut!
iferitele tipuri de senzaţii aFunse En lumina conştientei depind de aria corticală unde
sosesc potenţialele de acţiune pornite de la receptori! (stfel, En ariile optice,
potenţialele de acţiune determină senzaţii vizuale, En ariile auditive produc senzaţii
acustice etc! (celeaşi senzaţii pot fi provocate şi prin stimularea directă a ariilor
corticale specifice! /enzaţia conştientă se naşte pe scoarţa cere$rală, dar se proiectează
spaţial, la nivelul zonei receptoare excitate! Corespondenţa dintre localizarea
topografică a receptorilor şi senzaţia corticală specifică provocată prin excitarea lor se
realizează prin intermediul căilor de conducere specifice fiecărui analizator! /timulii
talamo*corticali aFung mai Ent'i la neuronii din stratul P, de unde se răsp'ndesc at't
spre suprafaţă Dstraturile 5, + şi 2J, c't şi En profunzime Dstraturile 4 şi 3J! .n straturile
superficiale se proiectează şi stimulii sistemului reticulat ascendent activator, regl'nd
excita$ilitatea generală a cortexului! in straturile profunde pornesc conexiuni spre
alte arii corticale sau su$corticale! En stratul 4 Eşi au originea fi$re ce pot co$orE p'nă
En trunchiul cere$ral sau chiar măduva spinării, iar din stratul 3 pornesc principalele
conexiuni cortico*talamice!
7I7TEMUL NE:.O7
(riile corticale receptoare, En special cele someste:ice. au o or,ani:are mor6o"
6uncţional8 pe coloane verticale de neuroni, 6iecare coloan8 inclu:>nd neuroni
din toate cele $ straturi ale neocorte7ului. 07ist8 :eci de mii de asemenea coloane
6uncţionale verticale. <iecare din ele primeşte a6erente corespun:8toare unui
punct receptor şi prelucrea:8 o anumit8 modalitate de sen:aţie. +nele coloane
primesc şi anali:ea:8 stimulii de ia proprioceptori, altele de la receptorii tactili
sau termici etc. Coloanele sunt interconectate sinaptic şi, pe ba:a acestor
cone7iuni, scoarţa cerebral8 poate 6ace sinte:a sen:aţiilor speci6ice En percepţii
comple7e.
C/(SI<IC()0( (N(/IA(4.)I/.)
07ist8 dou8 cate,orii mari de anali:atori: anali:atorii someste:ici şi or,anele de
simţ.
(N(/IA(4.)II S.*0S40AICI Fsimţurile somaticeH
9rimesc şi prelucrea:8 in6ormaţii de la aparatul locomotor Fanali:atorul
proprioceptiv sau Uineste:icH şi de la receptorii cutanaţi Fanali:atorul
e7teroceptiv sau cutanatH.
.)=(N0/0 D0 SI*P Fsimţurile specialeH
Sunt repre:entate de anali:atorii: vi:ual, auditiv, vest i $ul ar, ,ustativ şi ol6activ.
Se mai discut8 şi despre un anali:ator interoceptiv, mai puţin de6init Bns8 şt
st udi at !
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I 0G40).C094I- FC+4(N(4H
07terorecepţia repre:int8 sensibilitatea recepţionat8 la nivelul pielii. 9ielea este
sediul receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilit8ţi. 0i repre:int8
se,mentele peri6erice a cel puţin trei tipuri de anali:atori: tactil, termic şi
dureros. Deşi recepţionea:8, transmit şi prelucrea:8 stimuli di6eriţi, cei trei
anali:atori au multe elemente comune: au receptorii situaţi la nivel cutanat, au
proiecţia cortical8 Bn ,irul postcentral, iar Bn anumite circumstanţe stimulii
termici sau tactili pot provoca sen:aţii dureroase.
S0=*0N4+/ 90)I<0)IC
Se,mentul peri6eric al anali:atorului e7teroceptiv este repre:entat de receptorii
tactili, termici şi dureroşi.
)eceptorii tactili 6ac parte din cate,oria mecanoreceptorilor, 6iind stimulaţi de
de6ormaţii mecanice. 9rin intermediul acestor receptori se pot ,enera senzaţii
tactile, de presiune sau vibratorii.
Cei cu locali:are super6icial8 recepţionea:8 atin,erea Dcorpusculii Meissner,
vi zuni e *erUelH, iar cei mai pro6un:i presiunea Fcorpusculii )u64inBH. 4ot Bn
profunzime se a6l8 corpusculii 9accini. av>nd adaptare 6oarte rapid8 şi
recepţion>nd vi$raţiile! +n tip special de sen:aţie tactili este pruritul
Fm>nc8rimeaH şi g'dilatul!
&ecept ori i pentru acc>thtip de sen> aţ i i sunt tot mecanoreceptori ei fiind excitaţi de
stimuli tactili 6oarte super6iciali.
%5+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
&eceptorii termici sunt situaţi superficial En derm şi epiderm! )ermoreceptorii sunt mai
ales terminaţii nervoase li$ere, unele specializate pentru senzaţia de cald, altele pentru
rece!
&eceptorii pentru durere DalgoreceptoriiJ sunt chemoreceptori stimulaţi de modificări
chimice tisulare! /enzaţia de durere poate apare şi prin excitarea $ruscă a receptorilor
termici Dla temperaturi mai mari de P2dCJ sau tactili Ddistrugeri tisulare, tăieturi etc!J!
(lgoreceptorii sunt, En general, terminaţii nervoase li$ere!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
/egmentul intermediar al analizatorului exteroceptiv este reprezentat de două sisteme
de conducere: un sistem spino*talamic Dnumit şi sistemul anterolateralJ şi un sistem
spino*$ul$o*talamic Daparţin'nd sistemului lemniscal, lemniscul medialJ!
/istemul spino*talamic conduce sensi$ilitatea tactilă grosieră, pruritul şi g'dilatul
Dprin fasciculul spino*talamic ventralJ şi sensi$ilitatea termică şi dureroasă Dprin
fasciculul spino*talamic lateralJ!
/istemul spino*$ul$o*talamic conduce sensi$ilitatea tactilă discriminativă, senzaţia de
presiune cu gradaţii fine şi senzaţia vi$ratorie!
/ensi$ilitatea exteroceptivă de la nivelul tegumentelor feţei, frunţii şi cavităţii $ucale
este condusă prin fi$re senzitive ale nervului trigemen! &eceptorii cutanaţi ai feţei sunt
identici cu cei din restul tegumentului! Calea aferentă este alcătuită, de asemenea, din
trei neuroni! Protoneuronii din ganglionul senzitiv de pe traiectul nervului trigemen se
conectează prin dendritele lor cu exteroceptorii respectivi! (xonii pătrund En trunchiul
cere$ral şi se conectează sinaptic cu deutoneuronii din nucleii senzitivi trigeminali!
(xonii deutoneuronilor, după Encrucişare, formează lemniscul trigeminal ce se alătură
lemniscului medial şi aFunge la talamus, unde face sinapsă cu cel de*al treilea neuron
al căii! Pe traseul lor, axonii deutoneuronilor dau numeroase colaterale spre
formaţiunea reticulată a trunchiului cere$ral! (xonii neuronilor talamici se proiectează
pe aria somestezică ., la nivelul sensi$ilităţii generale a feţei!
/6;M6%)U= C7&).C(=
/egmentul cortical al analizatorului exteroceptiv este reprezentat prin două arii de
proiecţie: aria somestezică . D/.J, localizată En girul postcentral Dc'mpurile 2, 5, +J, şi
aria somestezică .. D/ilJ, En partea inferioară a lo$ului parietal şi En tavanul şanţului
lateral /Ulvius! .n aceste arii se proiectează axonii celui de*al treilea neuron al căii
senzitive, din talamus! Fiecare dermatom este reprezentat printr*o arie corticală
proprie! (cesta corespondenţă se numeşte somatotopie, iar proiecţia corticală a tuturor
dermatoamelor formează un Bhomunculus senzitivB! (cesta apare răsturnat, cu capul
spre partea inferioară a girului postcentral şi cu picioarele En partea superioară!
Entinderea suprafeţei de proiecţie corticală nu este proporţională cu suprafaţa cutanată,
ci cu gradul de sensi$ilitate a acesteia! (stfel, cele mai mari suprafeţe de proiecţie
corticală le au regiunea cefalică Dşi En special $uzeleJ şi m'inile DEn special degeteleJ,
iar trunchiul şi mem$rele inferioare au arii de proiecţie corticală mult mai reduse!
)oate informaţiile exteroceptive culese din Fumătatea dreaptă a corpului se proiectează
En girul postcentral st'ng, şi invers!
En afară de ariile somestezice, primară şi secundară, există şi ariile somestezice
asociative! (cestea se găsesc En lo$ul parietal, posterior faţă de aria somestezică
primară şi deasupra ariei somestezice secundare! 6le participă la ela$orarea
percepţiilor tactile şi
7I7TEMUL NE:.O7
%5B
Yinestezice mai complexe, a asocierilor de simţuri exteroceptive Dcum ar fi senzaţia
tactilă şi senzaţia de mişcare Entr*o articulaţieJ!
in punct de vedere funcţional, neuronii din cortexul somatosenzitiv sunt aranFaţi En
coloane verticale ce cuprind toate cele şase straturi ale neocortexului! Fiecare coloană
are un diametru de ,,2 * ,,4 mm şi conţine aproximativ 5,,,, corpuri neuronale!
Fiecare astfel de coloană este specifică unei anumite modalităţi senzitive, unele
coloane fiind stimulate de impulsurile de la organele tendinoase ;olgi, altele de
stimulii de la receptorii de presiune din piele etc! .n plus, coloanele ce servesc
diferitele modalităţi senzitive se intercalează Entre ele! =a nivelul stratului P, acolo
unde sosesc impulsurile senzitive, fiecare coloană este complet separată de cele
Envecinate! =a nivelul altor straturi neuronale, apar interacţiuni Entre coloane,
permiţ'nd astfel Enceperea unei analize primare a semnalelor senzitive!
.n porţiunea cea mai anterioară a girusului postcentral, En profunzimea şanţului
central, se află un număr mare de coloane ce primesc informaţii de la proprioceptori8
acestea au multiple legături funcţionale cu ariile motorii precentrale, form'nd aria
senzitivo*motorie! Coloanele somestezice, situate mai posterior, primesc informaţii de
la receptorii cutanaţi cu adaptare lentă Dcorpusculii MeissnerJ, iar, şi mai posterior, un
număr tot mai mare de coloane sunt stimulate de impulsuri de .a receptorii din
hipoderm Dreceptorii de presiuneJ!
)estarea acuităţii tactile! %u toate regiunile cutanate au aceeaşi densitate de receptori!
.n funcţie de densitatea acestora, teritoriul cutanat respectiv are o acuitate tactilă mai
mare sau mai mică! Pentru testarea acuităţii tactile se aplică pe tegument, simultan,
cele două capete ale unui compas! . se cere su$iectului să spună dacă simte distinct
am$ele capete ale compasului sau doar unul! /e constată diferenţe mari de răspuns, En
funcţie de zona cutanată investigată! Măsurarea acuităţii tactile constă, de fapt, En
măsurarea distanţei minime dintre cele două capete ale compasului pe care su$iectul le
percepe separat! (stfel, acuitatea tactilă este de E mm pe tegumentele degetelor sau al
$uzelor şi de 3, mm pe tegumentele spatelui! acă se apropie capetele compasului
su$ + mm pentru $uze şi su$ 3, mm pentru spate, scoarţa percepe un singur stimul!
/ensi$ilitatea protopatică DgrosierăJ permite recunoaşterea contactului cu un o$iect!
/ensi$ilitatea epicritici DfinăJ permite caracterizarea acelui o$iect\ respectiv
identificarea prin pipăit a formei, dimensiunilor, greutăţii, materialului din care este
confecţionat, precum şi identificarea vi$raţiilor de Foasă frecvenţă!
Prin sensi$ilitatea termică pot fi apreciate diferenţele de temperatură ale o$iectelor!
.ntensitatea senzaţiei termice este proporţională cu viteza de schim$ termic dintre
tegument şi o$iectul atins! in acest motiv, corpurile cu conducti$ilitate termică mare
par mai reci sau mai calde dec't corpurile cu aceeaşi temperatură, dar cu
conducti$ilitate termică scăzută! (ceste sensi$ilităţi pot fi dezvoltate suplimentar prin
antrenament, situaţie Ent'lnită la nevăzători!
/imţul tactil, Empreună cu cel Yinestezic, permite cunoaşterea, En fiecare moment, a
locului ocupat de fiecare segment al corpului nostru En spaţiu, precum şi a deplasărilor
diferitelor segmente ale sale, unele faţi de altele sau En ansam$lu! 6xistenţa fiecărei
componente a organismului este at't de $ine Entipărită En conştiinţă Enc't, la persoanele
care au suferit amputaţii ale unui mem$ru, persistă timp de c'teva săptăm'ni senzaţia
prezenţei En continuare a mem$rului amputat! Mai mult, dacă anterior amputării
$olnavul a avut dureri foarte mari la nivelul mem$rului respectiv, el va simţi En
continuare aceleaşi
%58
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
dureri, deşi mem$ruJ nu mai există! 6xtirparea ariilor somestezice . şi .. duce la
a$olirea senzaţiilor tactile epicritice EnFumătăţea opusă a corpului, dar afectează mai
puţin sensi$ilitatea termică şi aproape deloc pe cea dureroasă, evidenţiind rolul
talamusului En perceperea temperaturii şi a durerii! istrugerea ariilor somestezice
asociative duce la imposi$ilitatea recunoaşterii apartenenţei la propriul corp a
Fumătăţii con trai aterale!
/ensi$ilitatea dureroasă prezintă o importanţă deose$ită En apărarea organismului faţă
de agenţii nocivi! urerea este semnalul de alarmă care alertează organismul En
vederea Enlăturării ei şi a cauzelor ce au produs*o! .n clinică, durerea reprezintă un
simptom important pentru diagnosticarea $olii! Practic, orice agent Dmecanic, fizic,
chimic, $iologicJ care produce leziuni tisulare poate genera durere!
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I IN40).C094I-
eşi toate viscerele sunt inervate senzitiv, En mod normal nu suntem conştienţi de
activitatea acestora! Chiar şi En cazul durerii viscerale, deşi este conştientă, aceasta nu
poate fi localizată cu precizie, aşa cum poate fi localizată durerea cutanată sau cea
musculară! (cest fapt se datoreşte sla$ei reprezentări corticale a interoceptorilor
viscerali! Cu toate acestea, excitaţiile pornite de la nivelul viscerelor influenţează
activitatea corticală prin intermediul formaţiei reticulate mezencefalo*diencefalice şi
al căilor ascendente polisinaptice!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
/egmentul periferic sau receptor este reprezentat de interoceptorii din viscere şi din
aparatul cardiovascular! (ceştia pot fi $aroreceptori DEn zonele reflexogene din crosa
aortei şi sinusul carotidian, precum şi En pereţii tu$ului digestiv şi ai căilor urinareJ,
voloreceptori DEn atrii, En venele pulmonare şi En venele caveJ, osmoreceptori şi
chemo*receptori DEn aparatul cardiovascularJ, precum şi algoreceptori DEn toate
viscereleJ!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
/egmentul intermediar sau de conducere este reprezentat de căi specifice spino*
hipotalamo*corticale şi de căi nespecifice, respectiv sistemul reticulat ascendent, cu
proiecţie corticală difuză!
/6;M6%)U= C7&).C(=
/egmentul central este reprezentat de neocortex, aria somestezică .. şi de paleocortex!
eşi activitatea zilnică a viscerelor nu este percepută En mod conştient, ea exercită o
influenţă importantă asupra dinamicii proceselor cere$rale! Pe de altă parte, En condiţii
patologice, senzaţia viscerală Ddureroasă sau nuJ devine conştientă, pun'nd scoarţa
cere$rală En stare de alertă!
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I 9).9)I.C094I- FNIN0S40AICH
Proprioceptorii sunt stimulaţi mecanic de presiunea sau tracţiunea exercitată asupra
lor! Pe $aza informaţiilor culese de la aceştia se realizează sensi$ilitatea
proprioceptivă
7I7TEMUL NE:.O7
%5H
sau de postură, care este de două tipuri: aJ sensi$ilitate proprioceptivă statică, ce se
referă la orientarea conştientă a diferitelor părţi ale corpului una faţă de cealaltă8 $J
sensi$ilitate proprioceptivă dinamică sau Yinestezică, ce detectează mişcările efectuate
de segmentele corpului şi viteza de mişcare a acestora! (nalizatorul Yinestezic,
Empreună cu cel cutanat, ela$orează senzaţiile somatice! 7 altă funcţie a analizatorului
Yinestezic este de menţinere a tonusului muscular şi a posturii corpului, la realizarea
căreia participă şi analizatorii vesti$ular, vizual şi cutanat!
/tructura analizatorului proprioceptiv a fost descrisă la capitolul de anatomie! .n cele
ce urmează vom prezenta numai mecanismul de funcţionare şi rolul proprioceptorilor!
Fusul neuromuscular este conectat exclusiv cu căile de conducere proprioceptive
inconştiente cu destinaţia cere$elul! eci, un prim rol al fusurilor neuromusculare este
de a furniza cere$elului informaţii despre lungimea muşchiului En orice moment! C'nd
muşchiul este alungit, fusul este tensionat, iar c'nd muşchiul este scurtat, fusul se
relaxează! Un alt rol al fusului neuromuscular este de organ receptor pentru reflexele
miotatice şi pentru reflexele tonice! &eflexul miotatic Dnumit şi reflex de Entindere
muscularăJ constă En contracţia $ruscă a fi$relor unui muşchi striat atunci c'nd acesta
este Entins Dalungit, tracţionatJ! &eflexul tonic constă En contracţia permanentă a
fi$relor unui muşchi striat aflat En repaus, cu realizarea aşa*numitului tonus muscular!
Modul de funcţionare a acestui receptor complex a fost descris parţial la tonusul
muscular! (ici vom da o serie de detalii! /timulul care excită terminaţiile senzitive ale
fusului neuromuscular este starea de tensiune din fi$rele intrafusale: fi$rele lanţului
nuclear semnalează variaţia tensiunii acestora, iar fi$rele sacului nuclear semnalează
at't variaţia tensiunii, c't şi viteza acestei variaţii! Fi$rele intrafusale pot fi tensionate
En două moduri diferite!
Entinderea muşchiului Da fi$relor extrafusaleJ, datorită aranFării En paralel a fi$relor
fusale cu cele extrafusale, determină Entinderea concomitentă a fusului! (stfel, En
fi$rele sale se creează o tensiune suplimentară! .n mod natural, cauza permanentă a
Entinderii muşchilor este gravitaţia! 7rganismul nostru, En special En postura $ipedă, se
opune En permanenţă forţei gravitaţionale care tinde să*5 do$oare la păm'nt! (stfel,
muşchii antigravitaţionali Dmuşchii spatelui, muşchii fesieri, muşchii anteriori ai
coapsei şi muşchii posteriori ai gam$eiJ sunt En permanenţă solicitaţi şi, deci, sunt
stimulate fusurile neuromusculare! eşi asupra acestora gravitaţia acţionează
permanent, fusurile neuromusculare nu se acomodează! acă s*ar acomoda, am cădea
din picioare! .n mod asemănător cu forţa gravitaţională acţionează şi stimulii En timpul
investigării reflexului miotatic! .n acest caz, Entinderea muşchiului este realizată prin
percuţia tendonului muşchiului respectiv Dşi deci Entinderea acestuiaJ, En urma căreia
fusul neuromuscular este tensionat $rusc şi este transmis un stimul către centri!
iferenţa maForă dintre reflexul miotatic şi acţiunea gravitaţiei este caracterul
permanent al excitantului natural!
( doua modalitate de tensionare a fi$relor intrafusale este realizată prin contracţia
acestora su$ comanda motoneuronilor ?. Prin contracţia capetelor fi$relor intrafusale
se generează aceeaşi stare mecanică şi deci acelaşi tip de stimul va porni spre centri!
=a r'ndul lor, motoneuronii ? se află su$ controlul sistemului extrapiramidal şi de
reglaF al tonusului muscular! =a percuţia tendonului cvadricepsului Dreflexul rotulianJ,
de exemplu, prin Entinderea muşchiului sunt tensionate şi fi$rele intrafusale, la nivelul
cărora sunt generate impulsuri ce se transmit aferent prin protoneuronul senzitiv, fie
direct la motoneuronul a din coarnele anterioare medulare de aceeaşi parte, fie
indirect, prin intermediul unuia sau a mai multor neuroni intercalări inhi$itori, spre
motoneuronii oc din coarnele anterioare
%&#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
de partea opusă! .mpulsurile directe DmonosinapticeJ vor declanşa contracţia reflexă a
muşchiului cvadriceps de aceeaşi parte Dreflexul miotaticJ, iar impulsurile indirecte
vor relaxa muşchiul cvadriceps de partea opusă!
.nformaţia proprioceptivă inconştientă venită de la nivelul fusurilor neuromuscular stă
la $aza controlului exercitat de centrii nervoşi superiori Dcere$el, talamusJ asupra
tonusului muscular şi a mişcărilor voluntare!
Ceilalţi proprioceptori sunt organele tendinoase ;olgi, receptorii din capsulele
articulare şi din ligamente Dcorpusculii Pacini şi &uffini, terminaţiile nervoase li$ereJ!
(ceştia sunt conectaţi En special pe căile sensi$ilităţii proprioceptive conştiente! Pe
$aza informaţiilor primite de la aceşti receptori, su$iectul este En permanenţă conştient
de poziţia En spaţiu a diferitelor segmente ale corpului său, a articulaţiilor sale, de
starea de tensiune din ligamente şi tendoane şi de sensul şi viteza de deplasare a
diferitelor părţi sau ale corpului En ansam$lu! (stfel, cu ochii Enchişi putem duce un
deget pe v'rful nasului sau En altă parte a corpului! /ensi$ilitatea proprioceptivă de la
nivelul musculaturii masticatorii este condusă prin fi$re senzitive ale nervului
trigemen, la fel ca şi sensi$ilitatea exteroceptivă de la nivelul`feţei Dvezi analizatorul
exteroceptivJ! Proiecţia corticală este, de asemenea, En aria somestezică ., la nivelul
sensi$ilităţii generale a feţei!
/egmentul cortical este reprezentat de ariile somestezice . şi .., astfel Enc't proiecţia
sensi$ilităţii dermatoamelor se suprapune En general cu cea a miotoamelor!
.nformaţiile de la nivelul articulaţiilor se proiectează, En special, En regiunea
posterioară a girului postcentral Dc'mpul +J, iar cele de la fusurile neuromusculare En
regiunile anterioare Dc'mpul 2J şi En profunzimea şanţului central, p'nă spre cortexul
motor Dc'mpul PJ! /e realizează astfel o arie senzitivo*motorie Dvezi şi analizatorul
exteroceptivJ care pune de acord efectuarea comenzii motorii corticale cu informaţiile
senzitive proprioceptive şi exteroceptive privind modul En care aceasta este executată!
7 parte din informaţia proprioceptivă este condusă de fasciculele ;oli şi "urdach spre
talamus şi de aici spre scoarţa cere$rală, unde devine imediat conştientă! 7 altă parte
este condusă prin fasciculele spino*cere$eloase p'nă la nivelul cere$elului, unde este
prelucrată şi apoi transmisă spre talamus şi mai departe către cortexul senzitivo*motor
Dvezi controlul motilităţii voluntareJ!
in cele prezentate, reiese că analizatorul Yinestezic are cel puţin trei funcţii
importante:
R En ela$orarea de către scoarţă a senzaţiei somatice8
R En reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului8
R En controlul motilităţii voluntare!
(nalizatorul Yinestezic nu Endeplineşte singur aceste funcţii! &olul său este de a
furniza creierului informaţiile necesare, prelucrate En preala$il DsuperizateJ, pornite de
la aparatul locomotor! Pe $aza acestora este ela$orată comanda motorie, sunt reglate
tonusul musculat şi postura, se realizează controlul asupra modului En care este
Endeplinită comanda voluntară! eci, analizatorul Yinestezic este o componentă de
$ază a circuitului de feed$acY ce reglează activitatea motorie somatică!
FU%CH.( /7M6/)[email protected]
=a nivelul ariei somestezice . se proiectează at't informaţiile de la nivelul exterocep*
torilor, c't şi cele proprioceptive! Coloanele neuronale verticale ce prelucrează
informaţia de la un anumit teritoriu cutanat se Entrepătrund cu cele care prelucrează
informaţia de la nivelul muşchilor şi articulaţiilor su$iacente8 astfel, somatotopia şi
homunculus*ul senzitiv
7I7TEMUL NE: .O7
%&"
exteroceptiv se suprapun peste somatotopia şi homunculus*ul proprioceptiv, realiz'nd
un Bhomunculus somestezicB! atorită acestor conexiuni morfo*funcţionale str'nse,
scoarţa cere$rală poate analiza conştient starea la un moment dat a fiecărei părţi din
corp, cu excepţia viscerelor! (stfel, st'nd cu ochii Enchişi, putem să ne dăm seama En
ce poziţie se află capul, m'inile, picioarele, degetele etc, dar nu ştim unde se află
arterele sau venele mezenterice sau ficatul etc!
eci, funcţia somestezică asigură inventarierea componentelor somatice ale
organismului, a locului lor En spaţiu şi a deplasărilor efectuate de acestea! =a realizarea
acestei funcţii mai participă şi analizatorul vesti$ular, precum şi ariile asociative
senzitivo*motorii Dvezi şi fiziologia emisferelor cere$raleJ! )ul$urarea acestei funcţii
se numeşte asomatognozie!
Cunoaşterea somatică se dezvoltă En timpul ontogenezei, pe $aza experienţei
individuale! Pe scoarţă se formează tipare ce reprezintă cu exactitate modelul senzorial
al corpului nostru! .n urma amputării unui mem$ru sau a unui segment de mem$ru,
$olnavul mai are luni de zile senzaţia corticală a prezenţei mem$rului respectiv, p'nă
c'nd tiparul Dengrama senzitivă corticală a mem$rului respectivJ se şterge!
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I -IA+(/
Funcţia principală a analizatorului vizual este perceperea luminozităţii, formei şi
culorii o$iectelor din lumea EnconFurătoare! &ecepţia vizuală se realizează la nivelul
ochiului! (cesta poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme
optice:
R o cameră o$scură, respectiv camera posterioară a glo$ului ocular8
R un sistem de lentile, respectiv aparatul dioptrie al ochiului8
R o suprafaţă fotosensi$ilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi $astonaşe din
retină, unde se desfăşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale!
.n plus, la fel ca la aparatul fotografic, şi la nivelul ochiului există o diafragmă
varia$ilă, pupila!
Camera o$scură! .n interiorul glo$ului ocular, razele luminoase nu se reflectă! (ceastă
situaţie se datorează straturilor de celule pigmentare din structura coroidei şi a retinei!
.n plus, fiecare con şi $astonaş este EnconFurat de prelungiri citoplasmatice ale
celulelor stratului pigmentar retinian, care conţin melanină, form'nd o multitudine de
mici camere o$scure! =ipsa melaninei, la al$inoşi, provoacă tul$urări ale vederii
diurne!
(paratul dioptrie ocular este format din cornee Dcu o putere de refracţie de aprox! P,
dioptriiJ şi cristalin Dcu o putere de refracţie de aprox! +, dioptriiJ! /implific'nd,
aparatul dioptrie al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o
putere totală de aproximativ 40 dioptrii şi cu centrul optic la 5- mm En faţa retinei!
&azele paralele ce vin de la infinit Do distanţă mai mare de 3 mJ se vor focaliza la 5-
mm En spatele centrului optic, d'nd pe retină o imagine reală şi răsturnată Dfig! 10J!
Cea mai mare parte a puterii de refracţie a aparatului dioptrie ocular aparţine feţei
anterioare a corneei! Motivul principal este diferenţa mare Entre indicele de refracţie al
corneei D5,21J şi cel al aerului D5J! .ndicele de refracţie al cristalinului este 5,P En
raport cu cel al aerului, dar cristalinul este En mod normal EnconFurat de umoarea
apoasă DanteriorJ şi cea vitroasă DposteriorJ, am$ele av'nd un indice de refracţie de
5,22, ceea ce face ca puterea de refracţie a cristalinului să fie En mod normal mai mică
dec't a corneei!
%&%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
-A
/ursă
Puncte focale
A
B
Fig! 10! Formarea imaginii pe retină
)otuşi, cristalinul este important deoarece raza lui de cur$ură poate fi mult crescută,
realiz'nd procesul de acomodare!
(comodarea reprezintă variaţia puterii de refracţie a cristalinului En raport cu distanţa
la care privim un o$iect! (comodarea se datorează elasticităţii cristalinului, aparatului
suspensor al acestuia şi muşchiului ciliar! 7rganul activ al acomodării este muşchiul
ciliar! C'nd ochiul priveşte la distanţă, muşchiul ciliar este relaxat, iar zonula @inn
tensionată! (ceasta pune En tensiune cristaloida, comprim'nd cristalinul! Ca urmare,
raza de cur$ură a acestuia creşte, iar puterea de convergenţă scade la valoarea minimă
de +, dioptrii! (ceasta este acomodarea la distanţă, care permite ochiului emetrop să
vadă clar, fără efortul muşchiului ciliar, o$iecte situate la distanţe mai mari de 3 metri!
C'nd privim o$iecte aflate la o distanţă mai mică de 3 metri, muşchiul ciliar se
contractă şi relaxează zonula lui @inn! )ensiunea din cristaloid scade, iar datorită
elasticităţii cristalinul se $om$ează! Ca urmare, puterea de convergenţă creşte la
valoarea sa maximă, de 2P dioptrii la copil! (stfel, la această v'rstă, cristalinul are o
putere totală de acomodare de 5P dioptrii!
Cu c't trec anii, puterea de convergenţă scade, deoarece cristalinul devine mai gros şi
mai puţin elastic, En parte şi datorită denaturării proteinelor constituente! in acest
motiv, puterea de acomodare a cristalinului scade de la 5P dioptrii la + dioptrii En Furul
v'rstei de 4, de ani şi la , dioptrii la -, ani! eci, cristalinul practic nu se mai
acomodează, nici pentru vederea de aproape şi nici pentru vederea la distanţă, situaţie
numită pres$iopie Dpres$iţieJ!
Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un o$iect, cu efort acomodativ
maximal, se numeşte punct proxim! Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem
clar, fără efort de acomodare, se numeşte punct remotum! =a indivizii tineri punctul
proxim se află la +4 cm, iar punctul remotum la 3 m de ochi!
(comodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali şi de coliculii cvadrigemeni
superiori, care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic anexat nervului
oculo*motor din mezencefal Dn! ...J, comandă contracţia muşchiului ciliar!
7I7TEMUL NE:.O7
%&5
=a reflexul de acomodare vizuală participă şi centrii corticali din ariile vizuale primare
şi asociative, iar la răspunsul efector participă şi muşchii irisului şi muşchii extrinseci
ai glo$ului ocular! C'nd privim En depărtare, muşchii circulari ai irisului se relaxează
şi diametrul pupilar creşte DmidriazăJ, iar c'nd privim de aproape are loc reacţia
opusă, urmată de mioză! 6fectul midriatic este aFutat şi de simpaticul cervico*toracal
ce produce contracţia fi$relor radiare ale irisului! Concomitent cu variaţia diametrului
pupilar are loc şi o schim$are reflexă a direcţiei axelor vizuale! C'nd privim En
depărtare, axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele, iar pe măsură ce urmărim un
o$iect ce se apropie de ochi, cele două axe vizuale converg tot mai mult! Fenomenul
de convergenţă oculară En cazul vederii de aproape se realizează prin acţiunea
conFugată a muşchilor extrinseci ai glo$ilor oculari! Cei doi muşchi drepţi interni se
contractă, iar cei doi drepţi laterali se relaxează progresiv!
(şadar, En cazul acomodării pentru vederea de aproape se produce un triplu răspuns
reflex:
R creşterea convergenţei cristalinului8
R mioză8
R convergenţă oculară!
Coordonarea perfectă a acestor reacţii presupune at't integritatea centrilor mezen*
cefalici şi a celor corticali, c't şi a căilor de legătură dintre receptorii retinieni şi
centri, din*tre centri şi efectorii de la nivelul ochiului! &eflexul pupilar fotomotor este
un reflex mult mai simplu, cu centrii En mezencefal! 6l constă En contracţia muşchilor
circulari ai irisului, urmată de mioză, ca reacţie la stimularea cu lumină puternică a
retinei, şi invers, contracţia muşchilor radiari şi relaxarea muşcilor circulari ai irisului,
urmată de midriază provocată de scăderea intensităţii stimulului luminos Dla
EntunericJ! &eceptorii acestui reflex sunt celulele fotoreceptoare retiniene, calea
aferentă este reprezentată de nervii şi tracturile optice şi colateralele acestora spre
mezencefal! Centrii sunt situaţi En su$stanţa reticulată mezencefalică! Calea eferentă
este du$lă, simpatică şi parasimpatică! 6ferenţa paraşimpatică are originea En nucleul
accesor al nervului oculomotor! 6ferenţa simpatică are originea En centrii
pupilodilatatori din primele două segmente ale măduvei toracice Dneuronii
preganglionariJ, iar neuronii postganglionari se află En ganglionul cervical superior
Dsimpaticul cervicalJ, axonii acestora H inerv'nd muşchii netezi intrinseci ai
k glo$ului ocular! .n funcţie de distanţa la care se află
retina faţă de centrul optic, există trei tipuri de ochi, prezentate şi En fEg! 0,:
k R ochiul emetrop, la care retina se află la 5- mm En spatele centrului optic, iar
imaginea o$iectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare8
R ochiul hipermetrop, care are retina situată la mai puţin de 5- mm de
k centrul optic8 @@ R ochiul miop DhipometropJ, cu
retina situată la distanţe mai mari de 5- mm!
7chi emetrop
7chi hipermetrop
7chi miop Fig! 0,, Cele trei tipuri de ochi
%&&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Miopie
=entilă divergentă
7chiul hipermetrop nu are punct remotum! 6l necesită un efort de acomodare
permanent, indiferent de distanţa la care priveşte! (comodarea pentru vederea de
aproape Encepe Encă de la infinit şi se epuizează Enainte de atingerea distanţei de +4
cm, duc'nd la Endepărtarea punctului proxim! Xipermetropia se corectează cu lentile
convergente Dfig! 05 "J!
7chiul miop are punctul remotum mai aproape de 3 m! Pentru a vedea clar, miopul
apropie o$iectul privit! .n acest mod, razele ce sosesc pe suprafaţa corneei au un traseu
divergent şi, En consecinţă, se vor focaliza la distanţe mai mari de 5- mm de centrul
optic,
aaa! Raa , A
(
aaaaRaaa ? aaa
m
, Fig! 05! Corectarea viciilor de refracţie
pe retina acestora! (comodarea Encepe su$
fe
?
distanţa de 3 m şi poate continua p'nă la distanţe mai mici, de +4 cm, duc'nd la
apropierea punctului proxim! Miopia se corectează cu lentile divergente Dfig! 05 (J!
(stigmatismul este un viciu de refracţie datorat existenţei mai multor raze de cur$ură
ale suprafeţei corneei! (v'nd un meridian cu putere de convergenţă anormală, corneea
va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate En
meridianul spaţial corespunzător! (stigmatismul se corectează cu lentile cilindrice!
Xipermetropie
=entilă convergentă
P&7C6/6=6 F7)7CX.M.C6 .% &6).%(
&etina este sensi$ilă la radiaţiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă Entre
P,, şi -4, nm! &ecepţia vizuală constă En transformarea energiei electromagnetice a
luminii En influx nervos! (cest proces se petrece la nivelul celulelor receptoare
retiniene, cu conuri şi cu $astonaşe! Conurile şi $astonaşele sunt prelungiri celulare
alcătuite din pliuri ale mem$ranei celulare, suprapuse En mai multe straturi! .n
structura lor se află mucromolecule fotosensi$ile de purpur retinian! 6xistă mai multe
tipuri de purpur retinian: $astonaşele conţin un singur fel de pigment retinian, numit
rodopsină8 conurile conţin trei feluri de asemenea pigmenţi, numite iodopsine! in
punct de vedere structural, pigmentul vizual are două componente: o parte neproteică,
numită retinen, şi o parte proteică, numită opsină! &etinenul este o aldehidă a
vitaminei ( şi este acelaşi pentru toţi pigmenţii! 7psinele sunt diferite8 $astonaşele
conţin un singur fel de opsină, numită scotopsină, iar conurile conţin trei tipuri diferite
de opsine, numite fotopsine! &etinenul poate exista su$ două forme izomere: forma
BcisB, care se com$ină uşor cu opsinele, form'nd pigmentul vizual caracteristic, şi
formaB transB, care se desface de gruparea proteică, duc'nd la descompunerea
pigmentului! )recerea retinenului din forma BcisB En forma BtransB se face su$ acţiunea
energiei luminoase, iar regenerarea formei BcisB din izomerul `transB are loc la
Entuneric, su$ acţiunea unei izomeraze!
Mecanismul fotoreceptor! Procesul fotorecepţiei este identic la cele două tipuri de
celule fotoreceptoare Dconuri şi $astonaşeJ! Pigmentul vizual a$soar$e energia
radiaţiei luminoase şi se descompune En retinen şi opsină!
eoarece pigmentul face parte din structura mem$ranei conurilor şi $astonaşelor,
descompunerea sa determină modificări ale conductanţelor ionice, urmate de apariţia
unui potenţial electric, potenţial numit receptor sau generator! (mplitudinea acestuia
este
7I7TEMUL NE:.O7
%&<
proporţională cu logaritmul intensităţii luminoase! (cest potenţial determină un influx
nervos ce se propagă spre centrii vizuali!
/ensi$ilitatea receptorilor vizuali este foarte mare! "astonaşele sunt mult mai sensi$ile
dec't conurile! Pentru a excita o celulă cu $astonaş este suficientă energia unei singure
cuante de lumină!
(daptarea receptorilor vizuali! /ensi$ilitatea celulelor fotoreceptoare este cu at't mai
mare cu c't ele conţin mai mult pigment! Cantitatea de pigment din conuri şi
$astonaşe variază En funcţie de expunerea lor la lumină sau Entuneric! acă un individ
este expus mult timp la lumină puternică, pigmentul vizual at't din conuri, c't şi din
$astonaşe este descompus En retinal şi opsine! .n plus, cea mai mare parte a retinalului
Dşi din conuri şi din $astonaşeJ este transformat En vitamina (! (stfel, scade
concentraţia pigmenţilor vizuali, iar sensi$ilitatea ochiului la lumină scade! (cest
proces este numit adaptare .a lumină! eoarece rodopsina a$soar$e toate lungimile de
undă ale spectrului vizual, va scădea mai ales sensi$ilitatea $astonaşelor, astfel Enc't
vederea diurnă se realizează cu aFutorul conurilor! )impul de adaptare la lumină este
de 4 minute!
.nvers, dacă un individ stă mult timp En Entuneric, retinalul şi opsinele din conuri şi din
$astonaşe sunt convertite En pigmenţii vizuali! e asemenea, vitamina ( este
transformată En retinal, astfel cresc'nd şi mai mult concentraţia de pigmenţi vizuali En
conuri şi En $astonaşe! (cest proces este numit adaptare .a Entuneric! /ensi$ilitatea
unui $astonaş la Entuneric este de zeci de ori mai mare dec't la lumină! in acest
motiv, vederea nocturnă este asigurată de $astonaşe! (daptarea la Entuneric are loc En
două faze: o fază rapidă, En primele 4 minute, datorată creşterii de c'teva sute de ori a
sensi$ilităţii conurilor, şi o fază lentă, de zeci de minute şi chiar ore, datorată creşterii
de c'teva zeci de ori a sensi$ilităţii $astonaşelor!
&etinenul provine din vitamina (! .n avitaminoza (, se compromite adaptarea la
Entuneric, deoarece fotocelulele retinei nu reuşesc să se Encarce, En timp util, cu
pigmentul necesar! )ul$urarea apare mai evident la trecerea de la zi la noapte, En
lumina crepusculară, şi se numeşte nictalopie!
#ederea al$*negru şi vederea cromatică! /timularea $astonaşelor produce senzaţia de
lumină al$ă, iar lipsa stimulării senzaţia de negru! Corpurile ce reflectă toate radiaţiile
luminoase apar al$e, iar cele ce a$sor$ toate radiaţiile apar negre! /timularea conurilor
produce senzaţii mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei feluri, En funcţie de
tipul de pigment vizual pe care El conţin! (stfel, există conuri care conţin pigment
sensi$il la culoarea roşie Daşa*numitele Bconuri roşiiBJ, conuri cu pigment sensi$il la
culoarea verde DBconuri verziBJ şi conuri cu pigment sensi$il la culoarea al$astră
DBconuri al$astreBJ! 6xcitarea egală a celor trei tipuri de conuri provoacă senzaţia de
al$! 6xcitarea unei singure categorii de conuri provoacă senzaţia culorii a$sor$ite!
Culorile roşu, al$astru şi verde sunt culori primare sau fundamentale! Prin amestecul
lor En diferite proporţii se pot o$ţine toate celelalte culori ale spectrului, inclusiv
culoarea al$ă! Fiecărei culori din spectru Ei corespunde o culoare complementară care,
En amestec cu prima, dă culoarea al$ă!
#ederea diurnă, cromatică, este caracteristică retinei centrale DmaculareJ, En special
foveei, unde se află exclusiv conuri! #ederea nocturnă, En al$*negru, este realizată de
retina periferică, unde predomină $astonaşele! /ensi$ilitatea diferită a conurilor şi
$astonaşelor se datorează şi modului de transmitere a informaţiei vizuale de la
receptori spre centru!
%&+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
4ransmiterea stimulului vi:ual. 9otenţialul receptor determin8 apariţia unor
modi6ic8ri electrice Bn neuronii bipolari care, la r>ndul lor, determin8 apariţia Bn
neuronii multipolari a unor potenţiale de acţiune de tip "tot sau nimic".
<recvenţa acestor potenţiale este proporţional8 cu lo,aritmul intensit8ţii
luminoase. (7onii acestor neuroni se termin8 in corpii ,eniculaţi laterali Fe7terniH
ai metatalamusului, de unde in6ormaţia vi:ual8 este transmis8 spre scoarţa
cerebral8. Din punct de vedere topo,ra6ic şi 6uncţional, retina este Bmp8rţit8 Bn
dou8: retina na:al8 şi retina temporal8. Dup8 cum am ar8tat deLa, pe retin8 se
6ormea:8 o ima,ine r8sturnat8 şi inversat8, adic8 Lum8tatea dreapt8 a obiectului
se va proiecta pe 6iecare din Lum8t8ţile st>n,i ale celor dou8 retine Frespectiv,
retina temporal8 a ocCiului st>n, şi retina na:al8 a ocCiului dreptH, iar Lum8tatea
st>n,8 a obiectului se va proiecta Bn dreapta. Datorit8 modului particular de
Bncrucişare a 6ibrelor nervului optic la nivelul cCiasmei optice, ima,inile
obiectelor situate Bn partea st>n,8 a ocCiului care le priveşte se vor 6orma Bn
emis6era cerebral8 dreapt8 şi invers.
9relucrarea stimulilor vi:uali Bncepe Bnc8 de la nivelul retinei. (ceasta conţine, pe
l>n,8 celulele 6otoreceptoare, şi neuroni ce asi,ur8 transmiterea şi prelucrarea
stimulilor ,eneraţi Bn conuri şi bastonaşe. . celul8 multipolar8 F,an,lionar8H
6ormea:8 Bmpreun8 cu celulele bipolare şi cu celulele 6otoreceptoare, de la care
pornesc semnalele luminoase, o unitate 6uncţional8 retiniana. 07ist8 unit8ţi
6uncţionale retiniene speciali:ate pentru vederea Bn alb"ne,ru. (cestea conţin
preponderent bastonaşe, ca celule receptoare. (lte unit8ţi retiniene sunt
speciali:ate pentru vederea colorat8. 0le conţin conuri. Dac8 la o celul8
multipolar8 sosesc impulsuri de la conurile "roşii", aceasta va transmite un
impuls nervos care va ,enera pe scoarţ8 sen:aţia de roşu. /a 6el se petrec
lucrurile şi pentru conurile "ver:i" şi "albastre". Dac8 o celul8 multipolar8 este
stimulat8 Bn proporţii di6erite de conurile "roşii", "ver:i" şi "albastre", ea va
transmite scoarţei in6ormaţii despre culoarea corespun:8toare, intermediar8, din
spectru. Celulele multipolare stimulate e,al de cele trei tipuri de conuri vor
transmite spre scoarţ8 sen:aţia de alb. Celulele multipolare nestimulate transmit
sen:aţia de ne,ru. 9entru a vedea culoarea nea,r8 este nevoie de activitate
retiniana. .rbii nu v8d culoarea nea,r8, ei nu v8d nimic.
InCibiţia colateral8. )etina este sediul nu numai al receptorului anali:atorului
vi:ual, ci şi al primilor doi neuroni ai c8it vi:uale, respectiv neuronul bipolar şi
neuronul multipolar Fdup8 cum am mai spus, cel de"al treilea neuron al c8ii este
Bn metatalamus. Bn corpii ,eniculaţi lateraliH. Ca şi Bn ca:ul altor se,mente
intermediare, şi la nivelul retinei Bnt>lnim 6enomenul de inCibiţie colateral8. Bn
acest proces, rolul esenţial Bl au celulele ori:ontale care au cone7iuni at>t cu
celulele 6otoreceptoare, c>t şi cu celulele bipolare situate Bn vecin8tatea c8ii
directe. Celulele ori:ontale sunt e7citate de celulele 6otoreceptoare, dar e7ercit8
un e6ect inCibitor asupra celulelor bipolare. De e7emplu, Bn urma stimul8rii
puncti6orme a unei sin,ure celule cu bastonaş se va desc8rca un potenţial
receptor care va porni pe dou8 c8i:
5 pe calea direct8 spre neuronul bipolar subiacent pe care"l e7cit8 şi declanşea:8
stimulul
spre centrii corticaliD
5 5 pe calea colateral8 spre celulele ori:ontale vecine pe care, de asemenea, le
e7cit8.
(cestea sunt conectate cu neuronii bipolari din Lurul celui e7citat direct şi
e7ercit8 asupra lor un e6ect inCibitor. Bn acest 6el, neuronii bipolari vecini c8ii de
transmitere nu vor transmite impulsuri nervoase din dou8 motive: En primul
r>nd, ei nu sunt stimulaţi de celulele cu bastonaşe situate Bn Bntuneric şi deci
r8m>n nee7citaţi, iar Bn al doilea r>nd, pentru c8 sunt inCibaţi de impulsurile
colaterale de la celulele
7I7TEMUL NE:.O7
%&B
orizontale ale B$astonaşuluiB stimulat luminos! En acest mod se realizează contrastul
foarte puternic dintre celulele stimulate luminos şi cele nestimulate, dintre punctele
luminoase de pe retină şi cele o$scure! acă toată suprafaţa retinei este egal luminată,
centrii corticali nu mai pot discrimina o$iectele din Fur! 6ste ceea ce se Ent'mplă pe
timp de ceaţă, dacă se foloseşte faza lungă a automo$ilelor!
6xperimental, prin Enregistrări de potenţiale de acţiune din neuronii multipolari vecini,
s*a constatat că aceştia răspund foarte puternic şi diferenţiat la stimularea cu contrast a
retinei şi dau un răspuns sla$ şi difuz la stimularea egală a Entregii retine! .n cazul
stimulării punctiforme a retinei Dcu contrast al$*negruJ, En neuronul multipolar situat
pe calea directă Dcontact cu neuronul $ipolar şi cu $astonaşul stimulat luminosJ se
produce $rusc o descărcare de potenţiale de acţiune Defectul BdeschisBJ, care Encetează
$rusc la Entreruperea stimulării celulei cu $astonaş Defectul BEnchisBJ! Concomitent, la
nivelul neuronilor multipolari vecini are loc o sistare $ruscă a activităţii electrice
$azale la Enceputul şi pe toată durata stimulării retinei, şi o creştere a descărcărilor de
potenţiale En momentul Entreruperii luminii!
(ceste modificări se datorează fenomenului de inhi$iţie colaterală! Prin aceste
mecanisme neuronale are loc at't o codificare a informaţiilor vizuale, c't şi o creştere
a contrastului imaginii privite!
&olul releului vizual talamic! =a nivelul corpului geniculat lateral DexternJ, de o parte
sosesc aferentele de la hemiretina temporală ipsilaterală Dde aceeaşi parteJ şi de la
hemiretina nazală contralaterală Dde partea opusăJ! eoarece pe cele două hemiretine
ale unui glo$ ocular se proiectează aceeaşi zonă de c'mp vizual, rezultă că o primă
etapă En fuziunea imaginilor şi vederea $inoculară se petrece aici Dfig! 0+J! )ot prin
suprapunerea zonelor neuronale talamice, care primesc două imagini pentru fiecare
o$iect BvăzutB de cele două hemiretine, este posi$ilă şi analiza stereoscopică a
c'mpului vizual! (m$ele procese vor fi definitivate pe scoarţa cere$rală!
Corpul geniculat lateral
)ractul optic
Fig! 0+! Calea vizuală * vederea $inoculară
%&8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/6;M6%)U= C7&).C(= (= (%(=.@()7&U=U. #.@U(=
Fiecărui punct de pe retină Ei corespunde un punct specific de proiecţie corticală! (ria
vizuală primară Dc'mpul 5-J, numită şi aria striată Dfig! 02J, se Entinde mai ales pe faţa
medială a lo$ilor occipitali, de o parte şi de alta a scizurii calcarine! En Furul acesteia se
află ariile vizuale secundare sau asociative Dc'mpurile 51 şi 50J Dfig! 0PJ! =a nivelul
ariei vizuale primare, cea mai Entinsă reprezentare o are macula8 aceasta ocupă
regiunea posterioară a lo$ului occipital! En ariile vizuale se realizează senzaţia şi
percepţia vizuală, respectiv transformarea stimulilor electrici porniţi de la nivelul
celulelor fotoreceptoare En senzaţie de lumină, culoare şi formă!
/imţul luminii este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic! /enzaţia de
luminozitate se datorează excitării unor neuroni corticali cu stimuli proveniţi de la
$astonaşe sau cu stimuli de valoare egală proveniţi de la cele trei tipuri de conuri!
atorită relaţiei logaritmice Entre intensitatea stimulului luminos şi valoarea
potenţialului receptor corespunzător, ochiul poate percepe o gamă foarte largă de
intensităţi luminoase! e precizat că lumina de intensitate extrem de mare produce
mai degra$ă o senzaţie dureroasă dec't luminoasă!
/imţul culorilor! in practică se ştie că prin amestecarea En proporţii varia$ile a celor
trei culori fundamentale Droşu, verde şi al$astruJ se pot o$ţine toate celelalte culori din
spectrul vizi$il sau senzaţia de al$! Pe aceasta se $azează teoria tricromctica a lui
Woung şi Xelmholtz privind mecanismul percepţiei culorilor: fiecare din cele trei
tipuri
(rii vizuale secundare
Cortex vizual primar
M ac li h
Fig! 02! Cortexul vizual
Cortex motor
(
! ! !
:
> (na senzitiva
somatică .
Formă Poziţie Mişcare
51
- F7
_(ni vizuale secundare
Corte7 vizual primar
l i u ! 9I. 4ransmiterea semnalelor vi:uale de la corte7ul vi:ual primar
la ariile vi:uale secundare
7I7TEMUL NE:.O7
%&H
de conuri este e7citat ma7imal de o anumit8 radiaţie monocromatic8, dar poate 6i
e7citat parţial şi de radiaţii monocromatice str8ine. Spre e7emplu, o radiaţie cu
lun,imea de und8 de 44, nm stimulea:8 Bn mod e,al conurile ver:i şi roşii, Bn
proporţie de 12Z 6iecare, nu Bns8 şi conurile albastre, şi va produce sen:aţia de
,alben. . radiaţie monocromatic8 de P1, nm, care e7cit8 apro7imativ e,al
conurile roşii FBn proporţie de 25ZJ şi albastre FBn proporţie de 23ZJ, precum şi Bn
proporţie de 3-Z pe cele ver:i,
d8 sen:aţia de verde etc F6i,. 04J!
Conuri Conuri Conuri
pt. albastru pt. verde
pt. roşu
99
As.
I&&
%&&
$&&
-,,
/unci mea de und8
Simţul culorii se datorea:8 neuronilor corticali speciali:aţi Bn prelucrarea
in6ormaţiei recepţionate la nivelul conurilor. Neuronii e7citaţi de o anumit8
culoare primar8 sunt inCibaţi de culoarea complementar8 corespun:8toare, şi
invers. De e7emplu, neuronii e7citaţi de roşu sunt inCibaţi de verde, iar cei
stimulaţi de verde sunt inCibaţi de roşu. /a 6el se comport8 şi neuronii de tip
albastru",alben, culori de asemenea complementare. Sen:aţia unei anumite
culori este dat8 de proporţia de neuroni e7citaţi şi inCibaţi, sub acţiunea
a6erentelor de la conuri. . radiaţie monocromatic8 de -,, nm va e7cita conurile
roşii.
]]i
<i,. 9%. Demonstrarea ,radului de stimulare a di6eritelor tipuri de conuri de
c8tre lumina monocromatic8 a patru culori separate: albastru, verde, ,alben şi
portocaliu
e aici, stimulul va aLun,e la neuronii talamici de tip roşu"verde, e7cit>ndu"i pe
primii şi inCib>ndu"i pe ceilalţi. Neuronii "roşii" talamici vor e7cita numai
neuronii corticali omonimi şi vor inCiba neuronii corticali "ver:i". (st6el ia
naştere sen:aţia conştient8 de roşu. Dac8 stimul8m concomitent conurile roşii şi
ver:i, pe scoarţ8 nu va mai apare sen:aţia de culoare, ci de lumin8 alb8 F6i,. 03J!
Simţul 6ormelor. Identi6icarea 6or"
melor şi a detaliilor obiectelor este reali:at8 de nişte neuroni corticali ce sunt
stimulaţi numai c>nd pe retin8 apar :one e7citate prin contrast de lumino:itate
sau de culoare. (ceste :one retiniene repre:int8 ima,inea 6oto,ra6ic8 a obiectului.
/or le corespunde o ima,ine cortical8 a lumii privite, 6ormat8 din neuronii
stimulaţi, a c8ror dispo:iţie spaţial8 reproduce punctele corespondente e7citate
de pe retin8. 9reci:ia cu care sunt percepute detaliile şi contururile repre:int8
acuitatea vi:ual8. 0a se de6ineşte ca distanţa minim8 dintre dou8 puncte pe care
ocCiul le vede separat Fminimum separabilH. +n,Ciul minim sub care este v8:ut8
distanţa dintre aceste dou8 puncte este de P4 secunde de arc. Cea mai mare
acuitate o are 6oveea central8. (cuitatea vi:ual8 depinde Bn mare parte de
diametrul conurilor. 9entru a 6i v8:ute distinct, dou8 puncte din spaţiu trebuie s8
dea pe retin8 dou8 ima,ini separate printr"un r>nd de conuri nee7citate. +n rol
esenţial Bn acuitatea vi:ual8 Bl are inCibiţia colateral8.
l]]]]
i____
"""""'
i]]]]]i
Ima,ine retiniana Stimulare cortical8
<i,. 9$. *odel de e7citaţie Bn corte7ul vi:ual
%<#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
CKMPU= #.@U(=, #66&6( ".%7CU=(&G C. /)6&67/C7P.CG
/paţiuq cuprins cu privirea se numeşte c'mp vizual! Fiecărui ochi Ei corespunde un
c'mp vizual monocular, care se suprapune En mare parte cu c'mpul vizual al celuilalt
ochi! Partea comună a celor două c'mpuri reprezintă c'mpul vizual $inocular! 7rice
o$iect aflat En c'mpul vizual $inocular formează c'te o imagine pe fiecare din retine!
(ceste imagini fuzionează pe scoarţă Entr*o imagine unică! Procesul de fuziune
corticală este posi$il numai dacă imaginile retiniene se formează En puncte
corespondente! (cest proces de fuziune a imaginilor Encepe la nivelul corpilor
geniculaţi laterali! in punct de vedere funcţional, retina fiecărui ochi are o Fumătate
nazală şi una temporală! atorită modului particular de Encrucişare a fi$relor nervului
optic la nivelul chiasmei optice, hemiretina nazală st'ngă devine corespondentă cu
hemiretina temporală dreaptă, şi invers! (ltfel spus, imaginile proiectate pe
hemiretinele st'ngi aFung En aria vizuală a emisferei cere$rale st'ngi, iar imaginile
proiectate pe hemiretinele drepte aFung En aria vizuală a emisferei drepte! atorită
cristalinului, imaginea formată pe retină este răsturnată, iar hemiretinele st'ngi văd
hemic'mpul vizual drept, iar hemiretinele drepte văd hemic'mpul vizual st'ng!
Corespondenţa, punct cu punct, a proiecţiilor retiniene necesită intervenţia permanentă
a unor reflexe motorii de orientare conFugată a ochilor spre o$iectul privit! .n funcţie
de unghiul format de axele vizuale ale celor doi ochi cu o$iectul explorat, este
apreciată distanţa faţă de ochi la care se află o$iectul respectiv! Pe $aza experienţei
anterioare, noi vedem stereoscopic şi cu un singur ochi! )otuşi, precizia vederii En
ad'ncime se o$ţine numai prin vedere $inoculară!
6xtirparea ariei vizuale primare determină or$irea! istrugerea ariilor vizuale
secundare produce afazia vizuală: $olnavul vede literele scrise, dar nu Enţelege
semnificaţia cuvintelor citite!
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I (C+S4IC
Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă Entre +, şi +,,,, Xz şi ampli*
tudini Entre , şi 52, deci$eli D5 d$ [ 5 dUne>cm
+
J!
M6C(%./MU= &6C6PH.6. (U.).#6
/egmentul receptor al analizatorului auditiv DacusticJ este reprezentat de organul
Corti, situat pe mem$rana $azilară din structura cohleei! Celulele senzoriale de la
acest nivel transformă energia mecanică a sunetelor En influx nervos! /unetul este
transmis p'nă la organul Corti, at't prin oasele craniului Dtransmitere osoasăJ, c't şi
prin intermediul lanţului de oscioare din urechea medie Dtransmiterea aerianăJ!
)ransmiterea aeriană este cea fiziologică! 6a Encepe la nivelul pavilionului urechii,
care captează şi diriFează sunetele spre conductul auditiv extern! =a capătul acestuia,
unda sonoră pune En vi$raţie mem$rana timpanului care, la r'ndul său, antrenează
lanţul celor trei oscioare! (mplitudinea vi$raţiilor timpanului este maximă atunci c'nd
presiunile pe cele două feţe ale sale sunt egale! in acest motiv, un rol important
revine trompei lui 6ustachio, prin care se echili$rează presiunea aerului din urechea
medie cu presiunea atmosferică! e la oscioare, unda sonoră este transmisă mai
departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei şi endolimfei! #ariaţiile de presiune ale
endolimfei fac să vi$reze mem$rana $azilară, pe care se găseşte dispus organul Corti!
7I7TEMUL NE:.O7
%<"
De la timpan, vibraţiile sonore se transmit 6erestrei ovale, ast6el Bnc>t se respect8
Bntocmai 6recvenţa şi 6a:a vibraţiilor, dar Bn acelaşi timp are loc o ampli6icare a
intensit8ţii semnalului. (ceast8 ampli6icare re:ult8, pe de o parte, din di6erenţa
dintre supra6aţa membranei timpanului D44 mm
E
H şi a 6erestrei ovale F#,E mm
E
H şi,
pe de alt8 parte, din creşterea de 5,2 ori a 6orţei cu care se deplasea:8 sc8riţa. In
acest 6el se reali:ea:8 o creştere de ++ ori a presiunii e7ercitate de unda sonor8
asupra perilim6ei, 6aţ8 de cea e7ercitat8 asupra aerului. (ceast8 creştere de
presiune Frespectiv ampli6icare a intensit8ţii semnaluluiH este necesar8 deoarece
licCidul are o inerţie mult mai mare dec>t aerul şi deci este nevoie de o presiune
mult mai mare pentru a putea produce vibraţia licCidului. In acelaşi timp, la
nivelul urecCii medii are loc şi un proces de re,lare a intensit8ţii undei sonore.
Contracţia muşcCiului ciocanului reduce vibraţiile timpanului la sunete prea
puternice, iar contracţia muşcCiului sc8riţei permite vibraţii mai ample ale
membranei 6erestrei ovale cCiar şi la sunete slabe.
4ransmiterea sunetului pe cale osoas8 nu este evident8 dec>t Bn situaţii
patolo,ice. Bn care este compromis8 transmiterea aerian8. 07ist8 boli care produc
o osi6lcate a membranei 6erestrei ovale şi deci suprimarea c8ii aeriene
Fotosclero:8H, urmat8 de surditate de6initiv8. (lteori, calea aerian8 este
suprimat8 temporar, ca urmare a obstru8rii conductului auditiv e7tern prin
dopuri de cerumen. 9er6oraţiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o
sc8dere a acuit8ţii auditive a urecCii respective.
07citarea celulelor auditive. -ibraţiile perilim6ei determin8 vibraţii ale
membranei ba:ilare care antrenea:8 celulele auditive ale c8ror cili vor su6eri
de6ormaţii mecanice la contactul cu membrana tectoria. Bnclinarea cililor Bntr"o
parte depolari:ea:8 celulele, iar Bn direcţia opus8 le Ciperpolai i:ea:8. (ceste
variaţii alternative de potenţial receptor produc potenţiale de acţiune pe 6ibrele
sen:itive ale neuronilor din ,an,lionul Corti. Depolari :8ri le celulelor sen:oriale
cresc 6recvenţa potenţialelor de acţiune, iar Ciperpolari:8rile o reduc.
*embrana ba:ilar8 are vibraţii de amplitudine ma7im8 la o distanţ8 variabil8
6aţ8 de sc8riţ8, Bn 6uncţie de 6recvenţa undei sonore. (st6el, un sunet cu 6recvenţ8
mare va determina vibraţii cu amplitudine ma7im8 Bn apropierea sc8riţei, dup8
care unda sonor8 nu se transmite mai departe. +n sunet cu 6recvenţ8 medie va
determina vibraţia membranei ba:ilare cu amplitudinea ma7im8 spre miLlocul
distanţei dintre sc8riţ8 şi Celicotrem8, iar un sunet cu 6recvenţ8 redus8 se va
propa,a p>n8 aproape de Celicotrem8 pentru a produce vibraţii cu amplitudine
ma7im8 a membranei ba:ilare. *embrana ba:ilar8 are o structur8 comparabil8
cu un re:onator cu coarde. In alc8tuirea ei se a6l8 apro7imativ +4,,, 6ibre de
cola,en paralele, de lun,imi şi ,rosimi di6erite, dispuse transversal. (ceste 6ibre
sunt 6i7ate la unul din capete pe lama spiral8 a columelei, iar cel8lalt cap8t este
liber, spre mar,inea lateral8 a membranei ba:ilare.
<ibrele cola,ene sunt mai scurte şi mai ,roase la ba:a melcului şi devin mai lun,i
şi mai subţiri spre Celicotrem8. (cestor variaţii mor6olo,ice le corespund
particularit8ţi de elasticitate şi de re:onanţ8. <ibrele situate la ba:a melcului
intr8 Bn re:onanţ8 cu sunetele de 6recvenţ8 Bnalt8 D54,,, XzJ, cele de la miLlocul
membranei ba:ilare re:onea:8 cu 6recvenţe medii D4,,, XzJ, iar cele de la v>r6ul
mel cul ui cu 6recvenţe Loase FE& " %&& T:H F6i,. 0-J!
C>nd o und8 sonor8 aLun,e la membrana 6erestrei ovale, aceasta este Bmpins8
spre rampa vestibular8, comprim>nd perilim6a. \ocul ,re6iona7 determin8 o
deplasare brusc8 a porţiunii iniţiale a membranei ba:ilare spre rampa timpanic8.
9resiunea sunetului este urmat8 imediat de o 8e,re6i-ne care fa%e ca
membrana 6erestrei ovale 69 se retra,8 spre urecCea
%<%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Frecvenţă Enaltă
& j
Frecvenţă medie
Frecvenţă Foasă
Fig! 0-! Propagarea Bundelor mo$ileB cu frecvenţă Enaltă, medie şi Foasă,
de*a lungul mem$ranei $azilare
medie, iar mem$rana $azilară se va deplasa spre rampa vesti$ulară! (cest ciclu
presiune*depresiune se repetă de sute, mii sau zeci de mii de ori pe secundă, după
frecvenţa stimulului respectiv, ceea ce va determina vi$raţii cu aceeaşi frecvenţă Ddar
de foarte mică amplitudineJ a porţiunii iniţiale a mem$ranei $azilare! (ceste vi$raţii
nu sunt staţionare, ci se propagă ca o undă mo$ilă de*a lungul mem$ranei $azilare,
ating'nd amplitudinea maximă En dreptul fi$relor de colagen ce intră En rezonanţă cu
sunetul respectiv! #i$raţiile acestei zone sunt at't de ample, Enc't consumă Entreaga
energie a sunetului şi dispar imediat după punctul de maximă oscilaţie! (şadar, fiecare
sunet va pune En vi$raţie Enceputul mem$ranei $azilare, dar va determina vi$raţii cu
amplitudine maximă En zone diferite ale acesteia, En funcţie de frecvenţa sa! En acest
mod, mem$rana BdescompuneB sunetele En componente, adică face o primă
BinterpretareB a aspectului frecvenţelor sonore!
)ransmiterea stimulului auditiv! Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti
transmite impulsuri nervoase de la o anumită zonă a mem$ranei $azilare! (ceastă
specializare zonală se păstrează En continuare şi la celelalte staţii de releu ale căii
acustice! /unetele de o anumită frecvenţă activează anumiţi neuroni cohleari, anumiţi
neuroni coliculari, anumiţi neuroni talamici! En acest mod, excitaţiile sonore, separate
En frecvenţele componente la nivelul mem$ranei $azilare, se transmit prin Bfire
izolateB spre neuronii corticali!
/egmentul central al analizatorului auditiv DacusticJ! Proiecţia corticală a căilor
auditive are loc En circumvoluţia temporală superioară Dc'mpul P5 şi P+J! (ceasta este
aria acustică primară, ce primeşte informaţii acustice de la am$ele urechi! =a acest
nivel are loc realizarea senzaţiei şi a percepţiei auditive!
(ria acustică are o organizare tonotopă! En sensul că sunetele Foase activează neuroni
din porţiunile anterioare, iar sunetele mai Enalte activează neuroni situaţi mai posterior,
En! Furul ariei primare se află aria secundară sau de asociaţie Dc'mpul ++J care primeşte
aferente de la aria primară! istrugerea ariilor primare provoacă surditate, iar
7I7TEMUL NE:.O7
%<5
distrugerea celor secundare nu a$oleşte auzul, Ensă face imposi$ilă Enţelegerea
semnificaţiei cuvintelor vor$ite Fa6a:ie auditiviH.
(nali:a cortical8 a stimulilor auditivi! /coarţa interpretează frecvenţa sunetelor
auzite En funcţie de neuronii corticali la care aFung impulsurile nervoase auditive!
atorită legăturilor prin Bfir directB Entre receptor, calea auditivă şi neuronul central, se
poate concluziona că scoarţa cere$rală interpretează vi$raţiile mem$ranei $azilare
drept sunete Enalte, dacă acestea au loc En prima treime a sa, sunete medii, dacă
vi$rează porţiunea miFlocie a mem$ranei, şi sunete grave, dacă vi$rează treimea
dinspre helicotremă! (celeaşi senzaţii sonore se o$ţin En urma stimulării neuronilor
din aria auditivă!
6xcitarea unor neuroni din aria primară determină perceperea unor tonuri sonore, En
timp ce excitarea ariei asociative Dauditive secundareJ provoacă senzaţii şi percepţii
auditive Dindividul aude melodiaJ8 excitarea unor arii asociative temporo*occipitalc
evocă experienţe complexe trăite anterior Dindividul aude melodia şi are imaginea sălii
unde a avut loc concertul respectiv, av'nd impresia că totul, respectiv sala, pu$licul,
orchestra, propria persoană sunt evenimente care se petrec la timpul prezentJ! )ot
acest scenariu halucinatoriu dispare En momentul Encetării stimulării ariei respective!
Identi6icarea direcţiei de unde vine sunetul! Un individ poate determina direcţia de
unde vine un sunet prin două mecanisme principale: prin detectarea decalaFului En
timp dintre semnalele acustice care intră En cele două urechi şi prin diferenţa de
intensitate a sunetului care aFunge la cele două urechi! 9rimai mecanism este realizat
la nivelul nucleului olivar superior medial, iar cel de*al doilea la nivelul nucleului
olivar superior lateral! .n afară de integritatea nucleului olivar superior, pentru a
detecta direcţia sunetelor este necesară şi integritatea căilor nervoase pe tot parcursul
dintre nuclei şi cortex!
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I -0S4IB+/()
(nalizatorul vesti$ular are rolul de a informa creierul despre poziţia capului En spaţiu
şi despre accelerările liniare sau circulare la care acesta este supus! /imţul vesti$ular
nu este propriu*zis un simţ al echili$rului, ci o componentă importantă a
mecanismelor ce concură la reglarea echili$rului, alături de analizatorii Yinestezic,
vizual, tactil şi de cere$el!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
6ste reprezentat de utriculă şi saculă, pe de o parte, şi de canalele semicirculare, pe de
altă parte!
Utriculă şi sacula! &eceptorii maculări sunt stimulaţi mecanic de către otolite!
/timularea are loc at't En condiţii statice, c't şi dinamice! C'nd capul stă nemişcat,
otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit
impulsuri spre centri, inform'ndu*i asupra poziţiei capului En raport cu direcţia
vectorului gravitaţional! C'nd capul şi corpul suferi accelerări liniare DEnainte, Enapoi
sau lateralJ, forţele de inerţie Emping otolitele, care sunt mai dense dec't endolimfa, En
sens opus deplasării! (stfel se declanşează la nivelul centrilor nervoşi reacţii motorii
corectoare ale poziţiei corpului şi capului, En vederea menţinerii echili$rului pe toată
durata mişcării! eplasarea liniară Enainte provoacă reflex aplecarea corpului şi
capului En faţă! e remarcat ci receptorii maculări nu detectează viteza de deplasare a
corpului, respectiv a capului, ci acceleraţia!
%<& ANA TOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
&eceptorii maculări descarcă impulsuri chiar şi En a$senţa deplasărilor capului, fapt ce
dovedeşte că ei se adaptează foarte puţin! Enclin'nd capul cu doar 5d faţă de poziţia
statică, descărcările de impulsuri din receptorii otolitici cresc! (cesta este pragul
diferenţei de Enclinare a capului! Frecvenţa creşte progresiv cu gradul Enclinării
capului! &eceptorii aparatului vesti$ular sunt şi sediul unor reflexe posturale! 7
modificare $ruscă a poziţiei corpului declanşează reflexe care aFută la menţinerea
posturii şi a echili$rului! e exemplu, dacă un individ este Empins $rusc către dreapta,
En mod reflex se produce extensia mem$rului inferior drept, chiar Enainte ca tot corpul
său să se Encline cu mai mult de c'teva grade!
Un alt tip de reflex, asemănător, se produce c'nd su$iectul cade Enainte, cu contracţia
muşchilor extensori ai coapselor, ai spatelui şi g'tului, care previne căderea acestuia la
păm'nt!
&eceptorii otolitici nu participă la menţinerea echili$rului En condiţiile accelerărilor
circulare ale capului şi corpului!
Canalele semicirculare! Crestele ampulare şi cupulele gelatinoase, care se găsesc la
$aza canalelor semicirculare, reprezintă cel de*al doilea organ receptor al
analizatorului vesti$ular, responsa$il de menţinerea echili$rului En condiţiile
acceleraţiilor circulare ale capului şi corpului! Cilii celulelor senzoriale din canalele
semicirculare sunt excitaţi mecanic de deplasarea endolimfei! 7rice mişcare de rotaţie
a capului sau corpului antrenează rotaţia simultană a canalelor semicirculare aflate En
planul rotaţiei respective! in cauza inerţiei, endolimfa din aceste canale va suferi o
deplasare relativă En sens opus şi va Enclina cupula En sensul acestei deplasări!
Fenomenele mecanice se petrec simultan En canalul semicircular omonim
contralateral, dar cu sens inversat! &ecepţionarea mişcărilor circulare ale capului este
posi$ilă datorită orientării canalelor semicirculare En cele trei planuri ale spaţiului
Dfrontal, orizontal şi sagitalJ! &otaţia capului En unul din aceste planuri provoacă
deplasarea endolimfei numai En canalele semicirculare din planul respectiv8 este
excitat organul cupular al unui canal şi inhi$at cel al canalului contralateral!
(cest model de stimulare*inhi$are stă la $aza informării centrilor asupra planului
mişcării rotatorii DEn funcţie de planul En care se găseşte perechea de canale stimulatăJ
şi sensului acesteia DEn funcţie de cupula stimulată şi, respectiv, inhi$ată * dreapta sau
st'ngaJ! Prin com$inarea impulsurilor sosite de la cele trei perechi de canale
semicirculare, centrii nervoşi iau cunoştinţă, En orice moment, de mişcarea efectuată!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
Potenţialele de acţiune generate la nivelul receptorilor vesti$ulari sunt transmise de
primul neuron senzitiv al căii vesti$uljre Daflat En ganglionul /carpaJ p'nă la nucleu
vesti$ulari $ul$ari, unde se află al doilea neuron al căii! e aici, stimulii vesti$ulari se
distri$uie En mai multe direcţii: spre arhicere$el, responsa$il de menţinerea automată a
echili$rului8 spre formaţia reticulată a trunchiului cere$ral şi spre neuronii motori N
medulari, pentru reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului8 spre nucleu motori
ai nervilor oculari, care asigură fixarea ochilor En timpul mişcărilor rotatorii ale
capului8 spre talamus şi de aici spre scoarţa cere$rală, pentru a asigura senzaţia
conştientă a echili$rului!
/6;M6%)U= C7&).C(=
Proiecţia corticală a analizatorului vesti$ular este la nivelul peretelui superior al
şanţului /Ulvius Dlo$ul parietalJ, En vecinătatea ariilor acustice din girul temporal
superior!
7I7TEMUL NE: .O7
%<<
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I =+S4(4I-
;ustul este un simţ special, care permite selectarea hranei, evitarea alimentelor
alterate sau caustice, particip'nd şi la ela$orarea unor reflexe secretorii digestive!
Pentru a putea fi gustate, su$stanţele chimice din alimente tre$uie să se dizolve En
saliva ce scaldă receptorii gustativi! &eceptorii gustativi sunt chemoreceptori ce
interacţionează specific cu su$stanţele sapide! in acest motiv, gustul este considerat
simţ chimic!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
&eceptorii gustativi sunt situaţi Bn special Bn mugurii gustativi de pe suprafaţa lim$ii,
dar şi En mucoasa palatină, amigdaliană, epiglotică şi chiar de la nivelul esofagului
proxi*mal!
/enzaţia primară de gust! .dentitatea su$stanţelor chimice specifice care excită
receptorii pentru gust este Encă incompletă! )otuşi, studiile psihofiziologice şi
neurofiziolo*gice au identificat cel puţin 52 posi$ili sau pro$a$ili receptori chimici En
celulele gustative! in punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calităţile de
percepţie ale gustului au fost Empărţite En patru categorii generale, numite senzaţii
gustative primare! (cestea sunt acru! sărat, dulce, amar!
Gustul acru este dat de acizi8 intensitatea senzaţiei de acru este proporţională cu
logaritmul concentraţiei ionilor de hidrogen! Cu alte cuvinte, cu c't este mai puternic
un acid, cu at't mai intensă este senzaţia de acru!
Gustul sărat este dat de săruri ionizate! Calitatea gustului variază oarecum de la o sare
la alta, deoarece formarea senzaţiei de sărat necesită şi alte senzaţii gustative pe l'ngă
cea de sărat!
Gustul pentru dulce nu este determinat de o singură clasă de su$stanţe chimice! Unele
dintre acestea sunt: zaharuri, glicoli, alcooli, aldehide, cetone, amide, esteri,
aminoacizi şi altele! /e o$servă că cele mai multe dintre su$stanţele care determină
senzaţia de dulce sunt de natură organică! Modificări uşoare En structura chimică, cum
ar fi adăugarea unui simplu radical, pot adesea să schim$e gustul su$stanţei din dulce
En amar!
Gustul amar, ca şi gustul dulce, nu este deteminat de un singur tip de agent chimic8
dar, şi En acest caz, su$stanţele care determină senzaţia de amar sunt aproape En
Entregime su$stanţe organice! /enzaţii gustative amare sunt produse, cu o mare
pro$a$ilitate, de două clase de su$stanţe, şi anume de su$stanţe organice cu lanţ lung,
care conţin azot şi alcaloizi! ;rupa alcaloizilor cuprinde o serie de medicamente
utilizate En terapeutică: chinine, cafeina, stricnina şi nicotină! acă gustul alimentului
este intens amar, persoanele sau chiar animalele resping alimentul! (ceasta este, fără
Endoială, o funcţie protectivă importantă, deoarece multe dintre toxinele letale din
otrăvurile vegetale sunt alcaloizi şi toate au un gust amar puternic!
Mugurele gustativ are un diametru En Fur de 5>2, mm şi o lungime En Fur de 5>53 mm!
Mugurele gustativ este compus din aproape P, de celule epiteliale modificate, unele
dintre ele fiind celule de susţinere, iar altele celule gustative! Celulele epiteliale din
vecinătate, prin diviziuni mitotice, Enlocuiesc En mod continuu celulele gustative8
astfel, există celule gustative tinere şi altele mature! (cestea dim urmă se Entind spre
centrul mugurelui şi, En cur'nd, se vor rupe şi dizolva!
Celulele gustative situate mai spre suprafaţă se găsesc aşezate En Furul unui por
gustativ a$ia percepti$il! e la fiecare celulă pleacă numeroşi microvili sau peri
gustativi8 ei se
%<+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Endreaptă spre suprafaţa externă a porului gustativ, pătrunz'nd En cavitatea $ucală!
(ceşti microvili reprezintă suprafaţa receptoare pentru gust! Printre celulele gustative
se găseşte o reţea de fi$re nervoase gustative care sunt stimulate de către celulele
receptoare gustative!
=ocalizarea mugurilor gustativi En anumite zone speciale prezintă o importanţă mare
pentru formarea senzaţiilor gustative primare! ;usturile sărat şi dulce sunt percepute
En principal la v'rful lim$ii, gustul acru pe cele două părţi laterale, iar gustul amar la
$aza lim$ii şi pe palatul moale!
Cei mai mulţi dintre mugurii gustativi pot fi stimulaţi de doi, trei, poate patru sau chiar
şi de alţi stimuli gustativi care nu intră En categoria celor primari! Ensă, de o$icei,
predomină unul sau două dintre categoriile de gusturi descrise! =a contactul dintre
su$stanţele
sapide şi celulele receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolarizare a
acestora din urmă, cu apariţia potenţialului receptor!
Mecanismul producerii acestei depolarizări se pare că este următorul: su$stanţele
chimice se leagă de molecule proteice receptoare care pătrund En mem$rana
microvililor şi deschid canale ionice8 canalele ionice odată deschise permit
pătrunderea ionilor de sodiu, care vor depolariza celula!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
/emnalele gustative sunt transmise de la lim$ă şi regiunea faringiană p'nă En sistemul
nervos central prin mai mulţi nervi cranieni! Mai Ent'i, toate filetele nervoase gustative
pătrund En tractul solitar al trunchiului,cere$ral, fac sinapsă cu al doilea neuron al căii
En nucleii din tractul solitar! Cel de*al treilea neuron al căii este tot En talamus, Entr*o
zonă mică localizată puţin medial faţă de proiecţiile talamice ale regiunii faciale din
sistemul senzitiv somatic!
/6;M6%)U= C7&).C(=
(xonii neuronilor talamici se proiectează En porţiunea inferioară a girusului post*
central din cortex, En apropierea ariei de proiecţie senzitivă somatică a lim$ii!
En trunchiul cere$ral se integrează reflexe gustative! Un număr mare de impulsuri este
transmis En interiorul trunchiului cere$ral Ensuşi, de la nivelul tractului solitar către
nucleii salivatori superiori şi inferiori! e aici, impulsurile efectorii pleacă spre
glandele salivare su$mandi$ulare, su$linguale şi parotide, pentru a aFuta la controlul
salivaţiei En timpul ingestiei alimentelor!
Preferinţele gustative şi controlul dietei! Preferinţele gustative Enseamnă că un animal
va alege anumite tipuri de alimente En defavoarea altora! 6l utilizează En mod automat
aceste preferinţe pentru a controla dieta pe care o consumă! En plus, preferinţele sale
gustative sunt de multe ori En acord cu necesităţile organismului pentru anumite
su$stanţe specifice! e exemplu, animalele ier$ivore, la care aportul natural de sare
este scăzut, caută să lingă sare sau chiar zidăria caselor!
Fenomenul preferinţei gustative este rezultatul unui mecanism localizat En sistemul
nervos central şi nu al unui mecanism din receptorii gustativi! (rgumentul pentru
această ipoteză El constituie faptul că experienţe preala$ile ale individului, plăcute sau
neplăcute, Foacă un rol maFor En sta$ilirea diferitelor preferinţe gustative! e exemplu,
dacă o persoană capătă indispoziţie imediat după ce a consumat un anume tip de
aliment, ea va dezvolta o preferinţă gustativă negativă pentru acel tip de aliment, tot
timpul după aceea!
7I7TEMUL NE:.O7
%<B
<IAI./.=I( (N(/IA(4.)+/+I ./<(C4I-
/imţul mirosului este, dintre toate simţurile noastre, cel mai puţin Enţeles! /pre
deose$ire de animalele inferioare, la om acest simţ este aproape rudimentar! =a fel ca
şi simţul gustului, şi mirosul este un simţ chimic!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
&eceptorii analizatorului olfactiv se găsesc En mucoasa nazală, Entr*o zonă specială
numită mucoasă olfactivă! 6a se Entinde pe treimea superioară a fiecărei nări! Medial,
ea se pliază En Fos spre suprafaţa septului şi lateral peste cornetul superior şi suprafaţa
superioară a cornetului miFlociu!
Celulele olfactive sunt celulele receptoare pentru senzaţia de miros! 6le sunt celule
nervoase $ipolare care provin din sistemul nervos Ensuşi! Polul dinspre mucoasă al
celulelor olfactive formează un $uton olfactiv prin care se proiectează 3 p'nă la 5+
peri sau cili olfactivi, către mucusul care căptuşeşte suprafaţa internă a cavităţii
nazale! (ceşti cili sunt cei care reacţionează la mirosurile din aer şi apoi stimulează
celulele olfactive! Mem$ranele cililor conţin un număr mare de molecule proteice care
pătrund prin mem$rană! e ele se leagă diferite su$stanţe mirositoare! (ceste proteine
se numesc proteine de legare a su$stanţelor mirositoare!
.n urma legării su$stanţelor odorizante de proteinele mem$ranare, are loc
depolarizarea celulelor receptoare, cu generarea potenţialului receptor! Pentru a putea
fi mirosită, o su$stanţă tre$uie să fie volatilă şi să aFungă En nări! .n al doilea r'nd,
tre$uie să fie uşor solu$ilă En apă, astfel Enc't să treacă prin mucus şi să atingă celulele
olfactive! .n al treilea r'nd, tre$uie să fie uşor solu$ilă En lipide, deoarece se pare că
constituenţii lipidici ai mem$ranei celulare resping su$stanţele mirositoare şi astfel le
pot Endepărta de pe receptorii proteici!
eşi omul poate distinge mii de mirosuri diferite D2,,, * P,,,J, există un număr de
peste 4, de mirosuri primare sau fundamentale din a căror com$inare, En proporţii
diferite, poate rezulta Entreaga diversitate de senzaţii olfactive! intre acestea, s*a
constatat că există doar - clase de agenţi stimulanţi olfactivi preferenţiali care excită
celulele olfactive: camfor, mosc, floral, mentolat, eteric, pătrunzător DusturoiatJ,
putrid!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
Porţiunea olfactivă a creierului face parte dintre structurile cele mai vechi, iar celelalte
porţiuni ale creierului se dezvoltă En Furul acestei structuri olfactive iniţiale! e fapt,
porţiunea creierului care iniţial deservea olfacţia va face mai t'rziu parte din
structurile de la $aza creierului8 la om, această zonă controlează emoţiile şi alte
aspecte ale comportamentului! (cesta se numeşte sistemul lim$ic Dvezi B6misferele
cere$raleBJ!
"ul$ul olfactiv, denumit şi nervul cranian ., arată ca un nerv, dar este o prelungire de
ţesut nervos de la $aza creierului8 are o excrescenţă $ul$ară, $ul$ul olfactiv, care se
Entinde deasupra plăcii cri$riforme Dlama ciuruită a etmoiduluiJ ce separă cavitatea
craniană de porţiunea superioară a cavităţii nazale!
Placa cri$riformă are o mulţime de orificii mici prin care trec un număr egal de nervi
scurţi ce provin din mem$rana olfactivă şi pătrund En $ul$ul olfactiv! )erminaţiile
axonice foarte scurte sf'rşesc En structurile glo$ulare din $ul$ul olfactiv, numite
glomeruli!
%<8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cercetări recente au arătat că glomerulii răspund la agenţi mirositori diferiţi! e aceea,
este posi$il ca glomerulii olfactivi stimulaţi specific să fie cheia pentru analiza
diferitelor semnale odorifere transmise sistemului nervos central!
/6;M6%)U= C6%)&(=
)ractul olfactiv intră En creier la Foncţiunea dintre mezencefal şi encefal! (ici, el se
divide En două căi, una care trece medial En aria olfactivă medială şi alta lateral, En aria
olfactivă laterală! (ria olfactivă medială reprezintă un sistem foarte vechi, pe c'nd cea
laterală reprezintă poarta de intrare pentru sistemul olfactiv mai puţin vechi şi pentru
cel mai nou!
/istemul olfactiv foarte vechi Darhicortexul olfactivJ este format dintr*un grup de
nuclei situaţi En porţiunile $azale miFlocii ale creierului, situaţi anterior şi superior de
hipotalamus!
(cest sistem este implicat En unele răspunsuri primitive legate de olfacţie, cum sunt:
lingerea $uzelor, salivaţie şi alte răspunsuri alimentare legate de mirosul alimentelor
sau căile emoţionale primitive asociate cu mirosul Dgăsirea şi recunoaşterea
partenerului sexual, recunoaşterea eventualilor duşmaniJ!
/istemul olfactiv vechi Dpaleocortexul olfactivJ este reprezentat de aria olfactivă
laterală, compusă, En principal, din cortexul prepiriform căruia i se adaugă porţiunea
corticală a nucleilor amigdalieni!
in aceste zone semnalele merg către aproape toate teritoriile de la $aza creierului,
care sunt importante pentru a Envăţa pe $aza experienţei ceea ce place sau nu, legat de
alimentaţie! e exemplu, zona olfactivă laterală şi conexiunile sale multiple cu
structurile creierului, care se ocupă de coordonarea comportamentului, detemină
aversiunea a$solută a unei persoane faţă de acele alimente care i*au provocat greaţă şi
vărsături! )ot aici este sediul unor reflexe condiţionate olfactive mai complicate!
7 cale olfactivă Dneocortexul olfactivJ mai nouă a fost descoperită En talamus8 ea trece
către nucleul talamic dorso*medial şi apoi către cadranul postero*lateral al cortexului
or$ito*frontal! /e pare că acest sistem olfactiv mai recent filogenetic aFută la analiza
conştientă a mirosului!
SIS40*+/ 0ND.C)IN
;landele cu secreţie internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc
su$stanţe active, numite hormoni, pe care Ei eli$erează direct En s'nge! (ceste glande
nu prezintă canale excretoare!
Xormonii sunt su$stanţe chimice specifice, care acţionează .a distanţă de locul
sintezei şi produc efecte caracteristice! Principalul rol al hormonilor constă En reglarea
meta$olismului celular! /e consideră glande endocrine următoarele organe: hipofiza,
suprarenala, tiroida, paratiroidele! testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul,
epifiza şi placenta DtemporarJ!
6xistă şi alte organe care, En afara funcţei lor principale, au şi rol endocrin: glandele
parotide secretă parotina, antrul pi loric secretă gastrina, duodenul secretă 3*1 hormoni
cu rol En reglarea activităţii secretorii şi motorii a aparatului digestiv, riniehiul secretă
eritropoietina etc!
.n ultima vreme a fost evidenţiată activitatea secretorie a unor neuroni hipotalamici şi
a altor organe nervoase, proces numit neurosecreţie, care reprezintă tot o funcţie endo*
crină! .n lumina acestor date, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomo*
funcţional complex, coordonat de sistemul nervos, av'nd rolul de a regla şi coordona
pe cale umorală activitatea diferitelor organe pe care le integrează En ansam$lul
funcţiilor organismului!
Xormonii sunt mesageri chimici de ordinul Ent'i! 6i sunt eliminaţi permanent En
mediul intern, a cărei parte circulantă, s'ngele sau limfa Ei transportă spre toate
celulele corpului! (ici, unii hormoni DEn special cei proteiciJ interacţionează cu
receptori $iochimici din mem$ranele celulare! .n urma acestei interacţiuni rezultă
mesageri chimici de ordinul al doilea Dex! adenozin monofosfatul ciclic * (MP J care
provoacă modificările meta$olice şi funcţionale celulare! (lţi hormoni Dcei steroliciJ
pătrund En citoplasmă celulei şi En nucleu, unde interacţionează cu materialul genetic,
stimul'nd $iosinteza proteinelor şi enzimelor! 6xistă o secreţie endocrină $azală
continuă şi una ocazională, provocată de numeroşi factori de mediu extern şi intern!
.n afara glandelor endocrine enumerate, individualizate anatomo*funcţional, există şi
sisteme endocrine difuze, aflate En diverse ţesuturi şi organe, capa$ile să secrete
hormoni cu structură foarte diversă! (ceştia nu acţionează neapărat la distanţă de locul
de producere şi nu sunt transportaţi neapărat de s'nge sau limfă, ei put'nd acţiona
local, asupra unor celule * ţintă vecine Dsecreţie paracrinăJ! 6xistă, de asemenea, şi
posi$ilitatea sintezei unor su$stanţe de către o celulă, iar su$stanţa respectivă să*şi
exercite acţiunea chiar asupra celulei care a produs*o Dsecreţie autocrinăJ! Unii
hormoni pot funcţiona ca neuromediatori sau neuromodulatori, eli$eraţi En sinapsele
din sistemul nervos central sau periferic!
TI9.<IA(
6ste o glandă cu secreţie internă, localizată la $aza encefalului, Enapoia c hi as mei
optice, En şaua turcească! Xipofiza Dglanda pituitarăJ are dimensiunile unui $o$ de
fasole
A \ i rrmi 55z FIZIOLOGIA Om I . I
Ii &orml ovali! C'ntăreşte 4,, mg, Fste alcătuită din trei lo$i: anterior, miFlociu
DintermediarJ
Ii posterior =o$ul anterior şi cel miFlociu constituie adenohipofiza, iar lo$ul posterioi
ncurohipofiza!
pi ifiza derivi, em$riologic, din ectodermul gurii primitive, tar ncurohipofiza
it s` din podeaua #entriculului al fEE*Eea, av'nd, ca şi hipotalamusul! origine
nervoasă\ (denohipofiza conţine celule cromofo$c şi cromofile! (cestea din urmi
sunt dr două feluri: acidofile si $azofile! Celulele secretorii formează purenchimul
glandei! 6le tUm dispune E n cordoane epiteliale .ntre celule se afli o $ogată reţea
$ogată de capilare si dr fi $r e r ct i cul i mce care alcătuiesc, Empreună, stroma
conFunctivo*vasculari a glandei! (denohipofiza mai conţine şi o reţea dc fi$re
nervoase amielinice! =o$ul anteriof este partea cea mai dezvoltată a glandei: el
reprezintă -4Z din masa hipofizei, fn timp ce lo$ul intermediar reprezintă numai +Z,
fiind redus la o simplă lamă epiteliali, aderentă de lo$ul posterior
=o$ul posterior este format dintr*o stromă conFunctiva*vasculară .n ochiurile cireia Re
găsesc roase celule nevroglice transformate, unele tipuri celulare din
adenohipofiza, precum fi fi$rele nervoase ale tractului hipotalamo*hipofizar Celulele
neurohipofizei sunt Encărcate cu granule de neurosecreţie hipotalamici!
.m i c hipofizi fi hipotalamus sunt relaţii str'nse at't anatomice, cit fi funcţionale!
(natomic, hipofiza este legată de planţeul ventriculului al ... lea prin tiFa pituitari!
.ntre eminenţa mediani a hipotalamusului fi adenohipofiză exista o legături vasculari
reprezentată de sistemul port hipotalamo*hipofizar descris de anatomistul rom'n
;ngore 4. Popa Empreună cu Unna Fieldmg! .ntre hipotalamusul anterior fi
ncurohipofiza există tul nervos hipotalamo*hipofizar format din axonii nucleilor
hipotalamici supraopiic fi paraventncular! Prin aceste legături vasculare si nervoase si
prin produşii dr neurosecreţie, hipotalamusul controleazi fi regleazi secreţia hipofizei,
iar prin intermediul acesteia coordonează activitatea Entregului sistem endocrin!
Cont rol ul hi pot al amic se realizează prin intermediul unor hormoni produşi .n i roni i
acest ui organ, prin procesul de neurosecreţie! Xipotalamusul este! .n acelaşi timp, şi
glandi endocrini, fi centru nervos de reglare a funcţiilor vegetative!
Xipotalamusul secretă trei feluri de hormoni8 de inhi$are a udenohipofizei, de st i mul au
a adenohipofEzei fi cei ce se depozitează En ncurohipofiza Dvezi, m continuare, cum sc
reglează secreţiei de hormoni hipofizariJ?
(D0N.TI9.<IA1
6ste situaţi in partea anterioară, dar se Entinde fi posterior, EnconFur'nd taproape
complet ncurohipofiza!
Sistemul port Cipotalamo "Cipo6i:ar F6i,. 01 i -asele portale, situ*ate ta lungul
tiLei pituitare. conectea:8 plexul de capilare Dprovenind din arte"i c ic hipofizare
superioareH de la nivelul eminenţei mediane din Cipotalamus cu un al doilea plen de
capilare sinusoide din lobul anterior al Cipo6i:ei acone7i une vasculari cruciali pentru
S)Ae!tVu@ hi pof! i l ai nu
hi pot ` t (F i v
7I7TEMUL ENWOC:IN
%+"
neurohormonilor hipotalamici la celulele lor ţintă din hipofiza anterioarăJ! Xipofiza
posedă inervaţie vasomotoare, dar nu inervaţie reglatoare a secreţiei de hormoni! in
capilarele fenestrate ale adenohipofizei, s'ngele este drenat de venele hipofizare către
sinusurile venoase durale!
Structura. '! Celulele cromofile: a! celulele acidofile secretă hormonul somatotrop
D/)XJ şi prolactina Dhormonul mamotrop [ =)XJ8 $! celulele $azofile secretă
hormonii glandulotropi D(C)X, F/X, =X, )/XJ8 +! Celule cromofo$e, cu
semnificaţie funcţională disputată!
Xormonii adenohipofizei sunt glandulotropi, av'nd ca organe ţintă alte glande
endocrine D(C)X, )/X, F/X, =XJ şi nonglandulotropi D/)X, prolactinaJ! MaForitatea
dintre ei au fost o$ţinuţi En stare pură, li s*a identificat structura şi unii au fost chiar
sintetizaţi!
Tormonul somatotrop D/)XJ, denumit şi hormon de creştere D;XJ, este secretat de
celulele acidofile! /)X stimulează creşterea, Empreună cu insulina, hormonii tiroidieni
şi gonadali! /)X determină o retenţie de săruri de Ca, %a, N şi 9, precum şi de
su$stanţe a:otate.
(cţiunea /)X este de a stimula creşterea armonioasă a Entregului organism! /)X
stimulează condrogeneza la nivelul cartilaFelor de creştere metafizare, determin'nd
creşterea En lungime a oaselor! MaForitatea efectelor /)X se exercită indirect, prin
acţiunea unui sistem de factori de creştere numiţi somatomedine! upă pu$ertate,
/)X produce Engroşarea oaselor lungi şi dezvoltarea oaselor late! /timulează creşterea
muşchilor şi a viscerelor, cu excepţia creierului!
6fectele meta$olice ale /)X asupra meta$olismului glucidic şi lipidic sunt antagonice
En raport cu insulina, av'nd efect dia$etogen!
9e meta$olismul lipidic are efect cetogen prin stimularea eli$erării acizilor graşi din
ţesutul adipos, creşterea concentraţiei acizilor graşi li$eri En s'nge şi prin stimularea
oxidării lor hepatice, creşterea producţiei de corpi cetonici!
9e meta$olismul glucidic are efect hiperglicemiant, prin inhi$area transportului
glucozei En celula musculară şi adipoasă, stimularea gluconeogenezei şi inhi$area
glicolizei!
Xipersecreţia acestui hormon are consecinţe asupra dezvoltării somatice şi consecinţe
meta$olice! Consecinţele somatice diferă! acă hipersecreţia de /)X a survenit
Enainte de pu$ertate, se produce gigantismul! .ndividul atinge talii de peste doi metri,
prin creşterea exagerată En lungime a extremităţilor! .ntelectul nu este afectat! upă
pu$ertate, se produce acromegalia, caracterizată prin creşterea exagerată a oaselor
feţei, a mandi$ulei, a oaselor late, En general, Engroşarea $uzelor, creşterea viscerelor
Dinimă, ficat, rinichi, lim$ăJ şi creşterea exagerată a m'inilor şi picioarelor!
Consecinţele meta$olice ale hipersecreţiei de /)X sunt mai exprimate la adult! /e
produce o hiperglicemie permanentă, care determină epuizarea celulelor D2 din
pancreas, şi se instalează dia$etul zaharat hipofizar! 6xagerarea cata$olismului lipidic
duce la creşterea concentraţia corpilor cetonici şi acidoză meta$olică! Xiposecreţia
produce, la copil, oprirea creşterii somatice, dar nu a celei neuropsihice! "oala se
numeşte piticism DnanismJ hipofizar! .ndivizii sunt de talie mică, 5,+, * 5,2, m, dar
proporţionat dezvoltaţi şi cu intelectul normal!
>eglarea secreţiei de S1H. Feed$acY negativ: creşterea secreţiei /)X inhi$ă celulele
somatotrope adenohipofizare şi structurile hipotalamice secretoare de hormoni
peptidici reglatori: /)X * &X Dsomatoli$erinaJ şi stimulează celulele secretoare de
/)X * .X DsomatostatinăJ! #'rful fiziologic al ritmului nictemeral al /)X şe situează
noaptea, En primele ore de somn profund!
%+%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
<actori metabolici:
5 stimulatori " Cipo,licemia, creşterea concentraţiei unor aminoaci:i circulanţi,
inaniţiaD
5 inCibitori " creşterea aci:ilor ,raşi liberi circulanţi. S4T este un Cormon activat
de stress.
Secreţia S4T este in6luenţat8 de interacţiunea cu mediatori şi Cormoni:
dopamina şi noradrenalma stimulea:8, iar corti:olul inCib8 secreţia S4T.
9rolactina, numit şi Cormonul mamotrop, este secretat de celulele acido6ile. Nu se
cunoaşte acţiunea acestui Cormon la b8rbat. /a 6emeie stimulea:8 secreţia
lactat8 a ,landei mamare, sensibili:at8 de estro,eni şi pro,esteron. 9rolactina
este un inCibitor al activit8ţii ,onadotrope, 6iind capabil8 s8 previn8 ovulaţia.
Secreţia de prolactina este inCibat8 de Cipotalamus prin Cormonul 9IT, care are
rol esenţial Bn re,larea secreţiei[ cCiar dac8 se stipulea:8 şi un Cormon eliberator.
Dopamina asi,ur8 re,larea secreţiei de prolactina prin 6eedbacU ne,ativ, Bn
6uncţie de nivelul circulant al prolactinei.
=(9 F=onadoliberin (ssociated 9eptideH, ce se secret8 Bmpreun8 cu =n)C, este
implicat Bn re,larea secreţiei prolactinei prin Cormonii Cipotalamici: acţionea:8
ca inCibitor de prolactina şi stimulator al secreţiei de <ST şi /T. Secreţia de
prolactina Bn a6ara sarcinii este stimulat8 de e6ortul 6i:ic, stresul psiCic şi
cCirur,ical, Cipo,licemie, somnD Bn timpul sarcinii, secreţia prolactinei creşte
,radat, atin,>nd un v>r6 la naştere şi revenind la nivelul de control dup8
apro7imativ 1 :ile. Suptul determin8 creşterea temporar8 a secreţiei de
prolactina.
Tormonul adenocorticotrop F(C4T, corticotropinaH este secretat de celulele
ba:o6ile. 0ste un polipeptid 6ormat din 20 aminoaci:i şi a 6ost preparat sintetic.
(cţiunea acestui Cormon este de a stimula activitatea secretorie a :onelor
6asciculat8 şi reticulat8 a ,landei corticosuprarenale. 9roduce creşterea
concentraţiei san,vine a ,lucocorticoi:ilor şi Cormonilor andro,enitali. (supra
secreţiei de mineralocorticoi:i, e6ectele (C4T sunt mai reduse. In a6ara acţiunii
indirecte, (C4T stimulea:8 direct melano,ene:a şi e7pansiunea pi,mentului
melanic Bn celulele pimentare FmelanociteH
d
produc>nd pi,mentarea pielii.
Tipersecreţia de corticotropina produce at>t e6ectele e7cesului de ,lucocorticoi:i
Fe7a,erarea catabolismului proteic, Ciper,licemie, obe:itateH, c>t şi e6ectele
melanocito"stimulatoare, pi,mentarea pielii Fdiabet bron:atH. (ceste modi6ic8ri
se Bnt>lnesc Bn boala CusCtn,, provocat8 de tumori ale celulelor ba:o6ile.
Tiposecreţia de (C4T produce e6ectele de6icitului de ,lucocorticoi:i Fve:i
corticosuprarenalaH. Secreţia de (C4T este controlat8 de Cipotalamus prin
C)T, Cormon de eliberare a corticotropmei, şi de ,lucocorticoi:i, prin 6eedbacU
ne,ativ Fve:i re,larea secreţiei CS)H.
Tormonul tireotrop Ftireostimulina, 4STH, secretat de celulele ba:o6ile,
stimulea:8 sinte:a şi secreţia de Cormoni tiroidieni. 06ectele administr8rii 4ST
sunt indirecte, 6iind mediate de tiro7in8 şi triiodotironin8. 4ST stimulea:8 at>t
captarea iodului de c8tre celulele 6oliculului tiroidian, c>t şi sinte:a şi eliberarea
Cormonilor iodaţi din molecula de
tireo,lobulin8.
Tipersecreţia de 4ST duce la Cipertiroidism Fe7. boala BasedoVH, iar
Ciposecreţia duce la insu6icienţ8 tiroidian8. Secreţia de 4ST este re,lat8 de
Cipotalamus şi de nivelul tiio7inei san,vine. Tipotalamusul secret8 un Cormon de
eliberare a tireostimulinei F4)TH.
Tormonii ,onadotropi F,onadostimulineleH controlea:8 6uncţia ,onadelor.
7I7TEMUL ENWOC:IN
%+5
Xormonul foliculostimulant DF/XJ, este secretat de celulele $azofile! =a $ăr$at
stimulează dezvoltarea tu$ilor seminiferi şi a spermatogenezei, iar la femeie determină
creşterea şi maturarea foliculului de ;raaf şi secreţia de estrogeni!
Xormonul luteiiiEzant D=XJ, este secretat de celulele $azofile! (cţionează la $ăr$at
prin stimularea secreţiei de androgeni de către celulele interstiţiale ale testiculului! =a
femeie determină ovulaţia şi apariţia corpului gal$en, a cărui secreţie de progesteron şi
estrogeni o stimulează! Xipotalamusul stimulează secreţia de =X şi F/X printr*un
hormon de eli$erare a gonadotropinei D=X&XJ!
&eglarea secreţiei de hormoni adenohipofizari se face printr*un mecanism de
autoreglare de tip feed$acY negativ!
&olul cel mai important El are hipotalamusul, ai cărui neuroni secretă o serie de
oligopeptide, numiţi hormonii de eli$erare şi de inhi$are! 6i aFung pe calea axonilor
p'nă la En eminenţa mediană, unde, pe calea sistemului port hipotalamo*hipofizar,
aFung la adenohipofiză! Pentru fiecare tip de hormon adenohipofizar, hipotalamusul
secretă c'te un factor specific de eli$erare D&X [ releasing hormonJ sau de inhi$are
D.X [ inhi$iting hormonJ!
Cantitatea de &X eli$erată de hipotalamus este En funcţie de concentraţia sangvină a
hormonilor hipofizari sau ai glandelor periferice pe care hipofiza le stimulează!
C'nd concentraţia acestor hormoni creşte En s'nge, are loc $locarea hormonilor de
eli$erare şi stimularea hormonilor de inhi$are, iar c'nd concentraţia hormonilor
hipofizari sau ai glandelor periferice scade, neurosecreţia hipotalamică Eşi inversează
sensul! in echili$rul acestor mecanisme rezultă o funcţie normală a tuturor glandelor
endocrine! .n acelaşi timp, secreţia hipotalamică este influenţată direct, pe cale
nervoasă, prin stimuli veniţi de la sistemul lim$ic, sau reflex, prin stimuli veniţi de la
receptori!
=7"U= .%)6&M6.(&
&eprezintă +Z din masa hipofizei! (natomic, face parte din adenohipofiză! 6l secretă
un hormon de stimulare a pigmentogenezei numit hormon melanocitosti*mulant
DM/XJ, care are acelaşi precursor ca şi (C)X*ul! Xipotalamusul secretă un hormon
de inhi$are a melanocitostimulinei!
=7"U= P7/)6&.7&
D%6U&7X.P7F.@(J
7ntogenetic, neurohipofiza se dezvoltă din planşeul ventriculului al ...*lea! (re
conexiuni cu hipotalamusul Dfig! 00J! /pre deose$ire de lo$ul anterior, principala
conexiune este de natură nervoasă: tractul hipotalamo*hipofizar, cale de transport
transaxonal a secreţiilor neuronilor cu soma En nucleul supraoptic şi nucleul
paraventricular!
Xormonii eli$eraţi En circulaţie de către neurohipofiza sunt vasopresina şi oxitocina!
6i sunt, de fapt, secretaţi
Fig! 99. Controlul hipotalamic En hipotalamusul anterior Dnucleii su*
al hipofizei posterioare praoptic * sursa primară de vasopresina
%+&
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
şi paraventriculari " sursa principal8 de o7itocin8H. De aici, pe calea a7onilor
tractului Cipotalmo"Cipo6i:ar, aLun, Bn lobul posterior, unde se depo:itea:8.
0liberarea Bn circulaţie
a acestor Cor"moni se 6ace sub in6luenţa Cipotala"musului.
Tormonul antidiuretic D(XJ, denumit şi vasopresina, este un peptid cu lanţ
scurt de aminoaci:i F9H. (cţiunea sa principal8 este creşterea absorbţiei
6acultative a apei la nivelul tubilor distali şi colectori ai ne6ronului. In a6ar8 de
reducerea ţi concentrarea urinii, (DT produce şi reducerea secreţiilor tuturor
,landelor e7ocrine şi, prin aceasta, contribuie la menţinerea volumului licCidelor
or,anismului şi la re,larea pe termen lun, a presiunii arteriale. In do:e mari,
(DT"ul produce vasoconstricţie arteriolar8.
Tiposecreţia acestui Cormon determin8 pierderi mari de ap8, Bn special prin
urin8, a c8rei cantitate poate aLun,e p>n8 la +, litri > +P ore. Boala se numeşte
diabet insipid. Survine Bn le:iuni ale Cipotalamusului sau neuroCipo6i:ei.
)e,larea secreţiei de (DT. 5. .smotic8: creşterea presiunii osmotice a licCidelor
e7tracelulare stimulea:8 sinte:a şi secreţia de (DT. (cest tip de re,lare este un
mecanism re6le7 de 6eedbacU ne,ativ neuroendocrin, la care particip8 receptori
speciali FosmoreceptoriH şi nucleii Cipotolamici. +! -olemic8: sc8derea volemiei
determin8 creşterea secreţiei de (X!
.7itocin8 FocitocinaH este tot un Cormon peptidic cu 9 aminoaci:i.
(cţiunile o7itocinei sunt: stimularea contracţiei musculaturii netede a uterului
,ravid, mai ales Bn preaLma travaliului, e7pul:ia laptelui din ,landa mamar8
datorat8 contracţiei celulelor mioepiteliale care BnconLoar8 alveolele.
)e,larea secreţiei de o7itocin8 o 6ace Cipotalamusul care primeşte stimuli
e7citatori de la or,anele ,enitale interne sau de la receptorii din te,umentele
,landei mamare. In lipsa secreţiei de o7itocin8, naşterea se produce di6icil, iar
al8ptarea este imposibil8.
=/(ND( S+9)()0N(/X
0ste situat8 la polul superior al rinicCiului, 6iind 6ormat dintr"o re,iune cortical8
şi una medular8, di6erite din punct de vedere embriolo,ic, anatomic şi 6ncţional.
Aona cortical8 este dispus8 la peri6erie şi o BnconLur8 complet pe cea medular8.
0piteliul secretor al corticalei este dispus Bn trei :one: :ona ,lomerular8 la
peri6erie, :ona 6asciculat8 la miLloc şi :ona reticulat8 la interior, Bn contact cu
medulara. Aona medular8 este 6ormat8 din celule mari, de 6orm8 oval8, ce
pre:int8 ,ranule de neurosecreţie.
C.)4IC.S+9)()0N(/(
Tormonii secretaţi de corticosuprarenal8 FCS)H sunt de natur8 lipidic8. 0i au o
structur8 sterolic8 Fprovin din colesterolH.
)olul Cormonilor steroi:i este vital. Bndep8rtarea ,landelor suprarenale duce la
moartea vieţuitoarelor Bn c>teva :ile. In 6uncţie de acţiunea principal8 e7ercitat8
de aceşti Cormoni, ei sunt Bmp8rţiţi Bn trei ,rupe: mineralocorticoi:ii,
,lucocorticoi:ii şi Cormonii se7osteroi:i.
*ineralocorticoi:ii, cu repre:entantul principal aldosteronul. Sunt secretaţi de
:ona ,lomerular8. Qoac8 rol Bn metabolismul s8rurilor minerale, determin>nd
reabsorbţia Na Bn scCimbul N
J
sau T
J
pe care"i e7cret8 la nivelul tubilor urini6eri
contorţi distali şi colectori. Se produce potasurie şi acidurie. )eabsorbţia sodiului
este Bnsoţit8 de reabsorbţia
7I7TEMUL ENWOC:IN
%+<
clorului! &ea$sor$ţia apei este consecinţa gradientului osmotic creat de transportul
%aCl! (ldosteronul, prin acţiunea sa de reţinere a %a
T
En organism, are rol En
menţinerea presiunii osmotice a mediului intern al organismului şi a volumului
sangvin, precum şi En echili$rul acido*$azic! Celule ţintă asemănătare se află şi En
glandele sudoripare, salivare, colice!
&eglarea secreţiei de mineralocorticoizi se face prin mai multe mecanisme Dfig! 5,,J!
/căderea %a? sau creşterea Q
T
din s'nge, scăderea presiunii osmotice şi scăderea
volumului sangvin excită secreţia de aldosteron, En timp ce creşterea acestora o inhi$ă!
Un rol important El are renina secretată de rinichi! /u$ influenţa ei are loc
transformarea angiotensinogenului En angiotensină care stimulează secreţia de
aldosteron! (C)X*u. stimulează şi el +,Z din secreţia de aldosteron!
(ngiotensină I
0
5 enzima de conversie
(ngiotensină II
PB secreţiei de %a şi apa
=egendă:
stimulează
inhi$ă!!!!!!!
Fig! 5,,! &eglarea secreţiei de aldosteron
/istemul renină * angiotensină! &enina este o enzimă proteolitică produsă En primul
r'nd En rinichi, de aparatul Fuxtaglomerular Dvezi BFiziologia aparatului excretorBJ, dar
şi extrarenal D/%C, epifiză, hipofiză, micard, uter, placentă, lichid amniotic, limfăJ!
&enina renală şi izoreninele de provenienţă extrarenală circulă En plasmă Entr*un
amestec care poate fi dozat şi se exprimă ca activitate reninică plasmatică! /u$stratul
reninei este angiotensino*genul, din care, prin proteoliză, rezultă un decapeptid
inactiv, angiotensină .! /u$ acţiunea unei enzime de conversie tisulară, prezentă En
special En plăm'n, rezultă, prin proteoliză, angiotensină .. activă, cu următoarele
efecte: stimulează forţa de contracţie a miocardului8 vasoconstricţie şi creşterea
rezistenţei periferice prin contracţia musculaturii netede arteriolare8 efect
antinatriuretic şi antidiuretic la nivel renal8 stimulează celulele zonei glomerulosa din
C/&, deci secreţia de aldosteron8 stimulează eli$erarea de catecolamine!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Xipersecreţia de aldosteron D$oala ConnJ duce la retenţie masivă de sare şi apă şi
determină edeme şi hipertensiune! Xiposecreţia se Ent'lneşte En cazul insuficienţei
glo$ale a C/& D$oala (ddisonJ! =a aceşti $olnavi are loc o pierdere de sare şi apă,
urmată de hipotensiune şi adinamie Dscăderea capacităţii de efortJ!
;lucocorticoizii, reprezentaţi En special de cortizon şi hidrocortizon DcortizolJ, sunt
secretaţi En zona fasciculată! Circulă En s'nge legaţi de proteinele plasmatice! . mică
fracţiune li$eră a cortizolului exercită efectele meta$olice specifice!
Eecte speciice ale glucocorticoizilor asupra unor organe 2i ţesuturi
7rgan sau ţesut 6fecte
Muşchi neted
vascular
&ol permisiv pentru menţinerea tonusului vasomotor simpato*adrenergic!
Controlul permea$ilităţii vasculare!
/istem osos 6fect cata$olizant prin diminuarea sintezei matricei organice şi
diminuarea a$sor$ţiei intestinale a calciului!
6chili$rul hidric Pentru menţinerea echili$rului hidric este necesară prezenţa acestor
hormoni8 pro$a$il ei determină creşterea ratei filtrării glomerulare!
7rgane
hematopoietice şi
sistem imun
&educerea numărului de eozinofile şi $azofile circulante! Creşterea
numărului de neutrofile, plachete, hematii! Creşterea sta$ilităţiii
mem$ranelor lizozomale! /căderea numărului de limfocite circulante
DlimfopenieJ! .nhi$area eli$erării de histamină! .nhi$area proliferării
fi$ro$lastelor!
Funcţiile
superioare ale /%C
Prezenţa acestor hormoni este necesară pentru asigurarea integrităţii
funcţiilor respective Dscăderea cantităţii de hormoni detemină: modificări
66;, alterarea personalităţii, modificări senzorialeJ!
>oluri iziologice 3n meta%olismul intermediar
Meta$olism 6fecte
Protidic /timulează cata$olismul En muşchii scheletici, ţesutul conFunctiv şi limfoid!
/timulează ana$olismul En ficat!
;lucidic Xiperglicemie prin gluconeogeneză, glicogenoliză hepatică, inhi$iţia
consumului periferic de glucoza, cu menaFarea cordului şi a creierului, 6fect
antiinsulinic!
=ipidie /timularea lipolizei! Creşterea concentraţiei acizilor graşi li$eri plasmatici!
/timularea cetogenezei!
&eglarea secreţiei de glucocorticoizi se face de către sistemul hipotalamo*hipofizar
printr*un mecanism de feed$acY negativ! /u$ influenţa C&X, hipofiza secretă mai
mult (C)X, iar acesta stimulează secreţia de glucocorticoizi! Creşterea concentraţiei
sangvine a cortizolului li$er inhi$ă secreţia de C&X, iar scăderea o stimulează Dfig!
5,5J! /ecreţia de glucorticoizi prezintă ritm circadian (C)X*dependent, cu maxim de
secreţie dimineaţa!
Xipersecreţia de glucocorticoizi determină sindromul Cushing En care predomină
semnele dereglărilor meta$olismelor intermediare! "olnavii prezintă o$ezitate, dia$et
şi hipertensiune! Xiposecreţia se Ent'lneşte En $oala (ddison!
Xormonii sexosteroizi sunt reprezentaţi de androgeni, asemănători celor secretaţi de
testicul! /unt produşi mai ales En zona reticulară, au acţiune masculinizantă redusă faţă
de cea a testosteronului!
(cţiunea lor fiziologică se manifestă En timpul vieţii intrauterine şi al pu$ertăţii,
contri$uind la apariţia caracterelor sexuale secundare! .n circulaţie, pot fi transformaţi
En estrogeni!
7I7TEMUL ENWOC:IN
%+B
aferente receptori
X.P7)(=(MU/
C&X
(6%7X.P7F.@G
(C)X
C/& .
Cortisol
/e,enda:
stimulea:8 inCiba
Fig! 5,5! &eglarea prin feed$acY negativ a secreţiei de cortizol
Xiposecreţia acestor hormoni este compensată de secreţia gonadelor! Xipersecreţia are
efecte masculinizante puternice!
&eglarea secreţiei hormonilor sexosteroizi se face prin mecanisme hipotalamo*
hipofizare! &olul cel mai important El Foacă (C)X!
%+8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
M6U=7/UP&(&6%(=(
&eprezintă porţiunea medulară a glandelor suprarenale ce se dezvoltă din ectodermul
crestelor ganglionare! (natomic şi funcţional, medulara glandei suprarenale
este un ganglion simpatic ai cărui neuroni nu au prelungiri!
Xormonii secretaţi de medulară se numesc catecolamine! 6i sunt: adrenalina, En
proporţie de 1,Z, şi noradrenalina, En proporţie de +,Z! (cţiunea acestor hormoni
este identică cu efectele excitaţiei sistemului nervos simpatic! e fapt, la terminaţiile
simpatice din ţesuturi se eli$erează aceleaşi catecolamine En proporţie inversă!
%oradrenalina şi, En măsură mai redusă, adrenalina sunt mediatori chimici ai sistemul
nervos simpatic!
Principalele acţiuni ale acestor hormoni şi mediatori chimici:
R (supra aparatului cardiovascular * produc tahicardie, vasoconstricţie şi hiperten*
siune! Creşte excita$ilitatea inimii! (drenalina dilată Ensă vasele musculare şi le
contractă pe cele din piele, mucoase şi viscere! %oradrenalina are predominant acţiuni
vasoconstrictoare!
R (supra aparatului respirator * determină relaxarea musculaturii netede $ronşice!
R (supra tu$ului digestiv * determină relaxarea musculaturii netede a pereţilor şi
contracţia sfincterelor! .nhi$ă maForitatea secreţiilor! Contractă capsula splinei!
R (supra meta$olismului glucidic şi lipidic * produc glicogenoliză şi hiperglicemie,
mo$ilizarea grăsimilor din rezerve şi cata$olismul acizilor graşi! (drenalina are efecte
predominant meta$olice şi energetice!
R (lte acţiuni * dilată pupila, contractă fi$rele netede ale muşchilor erectori ai firului
de păr! Produc alertă corticală, anxietate şi frică! /timulează sistemul reticulat
activator ascendent!
&eglarea secreţiei medulosuprarenalei se face prin mecanisme neuroumorale! &olul de
stimulator El are /% simpatic! Concentraţia glucozei din s'nge are şi ea un rol de
reglare! /căderea glicemiei stimulează secreţia de catecolamine, iar creşterea
glicemiei o diminua! /tresul şi suprasolicitările stimulează, de asemenea, secreţia
medulosuprarenalei! .n somn şi condiţii $azale secreţia este scăzută! En efort fizic, la
frig, En hipotensiune, emoţii etc! se descarcă secreţia M/&! Proporţia hormonilor se
poate schim$a! En stresuri cu care individul este o$işnuit creşte noradrenalina, En
stresuri neo$işnuite creşte adrenalina!
Xipofuncţia medularei este compensată de activitatera sistemului nervos simpatic!
Xiperfuncţia se Ent'lneşte En tumori ale medularei şi se caracterizează prin crize de
hipertensiune arterială!
(t't secreţia corticalei, c't şi a medularei suprarenale sunt stimulate En condiţii de
stres Dstări de Encordare neuropsihică, de emoţii, traumatisme,!frig sau căldură
excesivă etcJ! (ceşti hormoni au un rol important En reacţia de adaptare a
organismului En faţa diferitelor agresiuni interne şi externe!
4I).ID(
6ste cea mai mare glandă cu secreţie internă a organismului! Poartă numele după
cartilaFul nepereche laringian En dreptul căruia se află!
)iroida c'ntăreşte 2, g! 6ste localizată En faţa anterioară a g'tului, Entr*o capsulă
fi$roasă DloFa tiroideiJ! ;landa are doi lo$i laterali uniţi Entre ei prin istmul tiroidian!
Hesutul secretor Dparenchimul glandularJ este format din celule epiteliale organizate En
foliculi!
7I7TEMUL ENWOC:IN
%+H
(ceştia sunt formaţiuni veziculoase conţinute En stroma conFunctivo*vasculară a
glandei! .n interiorul foliculilor tiroidieni se află un material omogen, v'scos, numit
coloid! (cesta conţine tireoglo$ulină, forma de depozit a hormonilor tiroidieni!
)ireoglo$ulina este o proteină sintetizată de celulele foliculare! Prin iodarea
moleculelor de tirozină din structura tireoglo$ulinei, rezultă hormoni tiroidieni! .n
tiroida En repaus, foliculii sunt dilataţi, ca urmare a acumulării de tireoglo$ulină! .n
hiperactivitate, cavitatea foliculară se reduce prin eli$erarea En circulaţie a hormonilor
tiroidieni! .ntre foliculii tiroidieni se găsesc celule speciale, numite celule
parafoliculare sau celule BCB, care secretă calcitonina! ;landa tiroidă prezintă o
vascularizaţie foarte $ogată!
Xormonii secretaţi de tiroidă sunt derivaţi iodaţi ai tirozinei! intre toţi compuşii cu
iod de la nivelul coloidului, numai tiroxina şi triiodotironina sunt consideraţi
adevăraţii hormoni tiroidieni! 6i se află legaţi, la nivelul coloidului, de o proteină,
tireoglo$ulina! )iroxina conţine patru atomi de iod En moleculă, iar triiodotironina trei!
/inteza hormonilor şi eli$erarea lor din coloid En s'nge se face su$ acţiunea )/X
hipofizar!
(cţiunea hormonilor tiroidieni este foarte complexă! 6i influenţează procesele
energetice din organism, intensific'nd oxidaţiile celulare, care cresc meta$olismul
$azai şi consumul de energie! Pe de altă parte, au un rol deose$it En procesele
morfogenetice, de creştere şi diferenţiere celulară şi tisulară! (ceastă acţiune se
manifestă foarte pregnant la nivelul sistemului nervos! .n lipsa tiroidei, la $atracieni,
procesul de metamorfoză din mormoloci En $roaşte nu mai are loc! .nvers, dacă se
adaugă En apa mormolocilor cantităţi infime de tiroxina, procesul de metamorfoză se
gră$eşte şi En c'teva zile acestea se transformă En $roaşte pitice! .n afară de efectul
calorigen Dglanda termogeneticăJ, hormonii tiroidieni mai produc o creştere a
meta$olismului $azai Dcreşte consumul de 7,J!
Eectele )ormonilor tiroidieni asupra meta%olismului intermediar
Meta$olism 6fecte
;lucidic /timulează a$sor$ţia intestinală a glucozei, transportul intracelular al glucozei,
glicoliza, gluconeogeneza, riposta insulinică!
=ipidie /timulează lipoliza, sinteza lipidelor En ficat, urmată de scăderea concentraţiei
plasmatice a trigliceridelor, fosfolipidelor, colesterolului!
Protidic /timulează sintezele proteice! /timulează cata$olismul proteic, care, En lipsa
unui aport alimentar echili$rat energetic, poate domina efectele ana$olice, av'nd
ca rezultat un $ilanţ azotat negativ!
Eecte speciice pe sisteme 2i organe
/istem sau organ 6fecte
(paratul cardio
*vascular
Creşterea forţei şi frecvenţei contracţiilor cardiace! #asodilataţie!
Muşchii scheletici Creşterea tonusului, a forţei de contracţie şi a promptitudinii
răspunsului reflex de tip miotatic!
&espiraţia Creşterea amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor respiratorii!
/istemul nervos /timulează diferenţierea neuronală, dezvoltarea normală a sinapselor,
mielinizarea! (ctivitatea psihică răm'ne dependentă de tiroidă şi la
adult, a cărui viteză de ideaţie şi reactivitate se corelează pozitiv cu
funcţia tiroidiană! &olul stimulator se extinde şi asupra sistemului
nervos periferic somatic şi vegetativ!
E&
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Tormonii tiroidieni intensi6ic8 o7id8rile metabolice Bn toate celulele, cu e7cepţia
uterului, testiculelor şi creierului. In ca:ul insu6icienţei tiroidiene sau dup8
e7tirparea ,landei, consumul de ., şi metabolismul ba:ai scad. 0le pot 6i readuse
la valori normale prin administrarea de Cormoni tiroidieni. 4riiodotironina
acţionea:8 mai rapid şi mai puternic dec>t tiro7ina. 06ectele ma7ime ale tiro7inei
apar la E " # s8pt8m>ni de la administrare.
/a om, Cipo6uncţia tiroidian8 duce la consecinţe variabile Bn 6uncţie de v>rst8.
Dac8 survine la copilul mic, se produce o Bncetinire a de:volt8rii somatice şi
psiCice, care poate mer,e p>n8 la cretinism. <orma tipic8 de insu6icienţ8
tiroidian8 la adult se numeşte mi7edem, produc>ndu"se doar o diminuare a
atenţiei, memoriei şi capacit8ţii de Bnv8ţare. Indi6erent de v>rst8, procesele
ener,etice sunt reduse, metabolismul ba:ai este sc8:ut, iar ţesuturile sunt
Bmbibate cu un edem mucos Fmi7edem, pielea uscat8, Bn,roşat8, c8derea p8rului,
sen:aţie de 6ri,H.
Tiper6uncţia tiroidian8 se Bnt>lneşte Bn boala BasedoV. 0ste caracteri:at8 prin
creşterea metabolismului ba:ai cu peste '&&K, protru:inarea ,lobilor oculari
Fe7o6talmieH şi tulbur8ri din partea principalelor 6uncţii. /a nivelul aparatului
cardiovascular apar semnele unei Ciper6uncţii simpatice FtaCicardie,
CipertensiuneH, iar la nivelul tubului di,estiv semnele unei Ciperactivit8ţi
parasimpatice FCipersecreţie, accelerarea motilit8ţiiH. (ctivarea sistemului nervos
poate su6eri modi6ic8ri de la simpl8 nervo:itate p>n8 la st8ri de insomnie şi
an7ietate. Bolnavii, deşi consum8 multe alimente, pierd totuşi din ,reutate, ca
urmare a creşterii arderilor celulare. 9ielea este cald8, umed8. . alt8 a6ecţiune a
,landei tiroide, Bnt>lnit8 mai 6recvent Bn re,iunile muntoase, este ,uşa endemic8.
=uşa este o creştere anatomic8 a ,landei, Bn special a stromei conLunctive,
Bnsoţit8 de obicei de Cipo6uncţie. Cau:a ,uşei o repre:int8 pre:enţa Bn alimente şi
Bn apa de b8ut a unor substanţe cCimice o7idante, numite substanţe ,uşo,ene.
(cţiunea acestora se e7ercit8 Bn mod ne,ativ, produc>nd Cipertro6ia ,landei
numai Bn re,iunile s8race Bn iod. (dministrarea iodului sub 6orm8 de tablete sau
de sare de buc8t8rie iodat8 previne apariţia ,uşei la locuitorii re,iunilor
endemice.
\coala rom>neasc8 de endocrinolo,ie FCI. 9arCon şi elevii s8iH a adus mari
contribuţii la eradicarea ,uşei endemice. 07plorarea 6uncţiei tiroidiene se poate
6ace prin determinarea metabolismului ba:ai şi prin utili:area iodului radioactiv
a c8rui captare de c8tre tiroid8 creşte Bn Ciper6uncţia şi scade Bn Cipo6uncţia
,landei.
)e,larea secreţiei tiroidei se 6ace printr"un mecanism de 6eedbacU Cipotalamo"
Cipo6i:o"tiroidian F6i,. '&EH. Tipotalamusul secret8 4)T care, aLuns prin sistemul
port la adenoCipo6i:8, determin8 eliberarea de 4ST. (cesta stimulea:8 secreţia
de Cormoni iodaţi. Creşterea concentraţiei plasmatice a Cormonilor tiroidieni
inCib8 secreţia Cipotalamic8 a 4)T şi pe cea Cipo6i:ar8 de 4ST. *ecanismul
acestei re,l8ri este valabil pentru toate ,landele endocrine controlate de
Cipo6i:a .
Calcitonina. /a nivelul tiroidei şi paratiroidelor, au 6ost puse Bn evidenţ8 celule
di6erite de restul epiteliului ,landular, numite celule "C". 0le secret8 un Cormon
Cipocalcemiant Fcare aLut8 la 6i7area Ca
EI
Bn oaseH, numit calcitonina Fve:i
"9aratiroidele"H.
9 ( ) ( 4I).ID0/0
Sunt patru ,lande mici, situate c>te dou8 pe 6aţa posterioar8 a lobilor tiroidieni,
Bn a6ara capsulei acesteia. 0piteliul secretor este repre:entat de dou8 tipuri de
celule dispuse
7I7TEMUL ENWOC:IN
%B"
ALDUA
!I"
(
#I$%TALA&U'
T#
AD()%#I$%!I*A
T'#
T
+
E
4
I
En cordoane sau form'nd mici foliculi: celule principale ce secretă parathor*monul şi
celulele parafoliculare, identice cu celulele BCB de la tiroidă! (cestea secretă
calcitonina!
Parathormonul DP)XJ este un polipeptid! 6ste activ asupra osului, rinichiului şi
tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele vitaminei a cărei secreţie o
controlează!
Eecte asupra sistemul osos6
R efecte rapide şi imediate DEn decurs de minuteJ: creşte permea$ilitatea mem$ranei
osteo$lastelor şi osteo*citelor pentru calciu8 creşterea calciului citosolic este urmată de
expulzarea activă a calciului En spaţiul extracelular, ceea ce duce la creşterea
calcemiei8
R efecte lente şi tardive Dzile, săptăm'niJ: activarea osteoclastelor8 En efectul său de
lungă durată, P)X stimulează at't osteogeneza, c't şi osteoliza8 echili$rul proceselor
de remaniere osoasă este Ensă deplasat En favoarea osteolizei! Eecte la ni0elul
rinic)iului6
determină hidroxilarea +4*dihi*droxicolecalciferolului En poziţia . , rezult'nd forma
activă a vitaminei
stimulează rea$sor$ţia tu$ulară a calciului En nefronul distal, rezult'nd hipocalciurie8
R inhi$ă rea$sor$ţia tu$ulară a fosfaţilor anorganici, rezult'nd hiperfosfaturie8
R intensifică rea$sor$ţia tu$ulară a ionilor de magneziu şi hidrogen, dar inhi$ă
rea$sor$ţia sodiului, potasiului şi a unor aminoacizi!
Eecte la ni0elul tractul digesti06
R a$soar$e activ calciul, En funcţie de conţinutul dietei, efect indirect mediat de
vitamina !
Xipercalcemia şi hipofosfatemia sunt rezultatul efectelor conFugate ale P)X En
interacţiune cu organele ţintă menţionate! >eglare6
R mecanismul principal: $uclă de feed$acY negativ care corelează direct celulele
secretoare de P)X cu nivelul circulant al calciului ionic! Xipercalcemia inhi$ă secreţia
de P)X şi invers8
,(LULA H.%)G
Legend-.
stimulea/-
inhi$ă !!!!!
<i,. '&E. Bucle de 6eedbacU Bn re,larea secreţiei de Cormoni tiroidieni
EE
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
R mecanisme asociate: a! feed$acY negativ exercitat de vitamina
2
asupra celulelor
paratiroidiene8 $! feed$acY negativ exercitat de magneziul ionic circulant!
Xipomagnezemia inhi$ă secreţia de P)X şi invers!
.n caz de hipersecreţie DEn tumori secretanteJ are loc rarefierea oaselor care pot
prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat En exces En s'nge se depune En ţesuturi sau
formează calculi urinari!
Calcitonina DC)J este un polipeptid secretat de celulele C parafoliculare tiroidiene!
/timulul declanşator al secreţiei de C) este hipercalcemia!
6fectele sale se exercită la nivelul următoarelor ţinte:
R osul: a! reducerea osteolizei osteocitare8 $t, stimularea osteo$lastelor8 c! inhi$area
formării de osteoclaste noi8
R rinichiul: efect minor de reducere a rea$sor$ţiei tu$ulare de calciu! &ezultatul glo$al
al efectelor C) este hipocalcemia!
>eglare6 o $uclă de feed$acY negativ corelează nivelul seric al calciului ionic cu
activitatea celulelor secretoare de C)!
9(NC)0(S+/ 0ND.C)IN
Pancreasul endocrin are rol de transductor neuroendocrin periferic şi derivă
em$riologic din endoderm! )ermenii pancreas endocrin şi pancreas e7ocrin
desemnează cele două funcţii maFore ale pancreasului şi diferenţele En calea de
evacuare a produşilor
de secreţie!
Pancreasul endocrin este implicat En controlul meta$olismelor intermediare ale
glucidelor, lipidelor şi proteinelor prin hormonii secretaţi şi constă din insule de celule
endocrine * insulele =angerhans! (cestea conţin mai multe tipuri de celule secretorii:
celulele ( D+,ZJ, care secretă glucagon8 celulele " D3, * -,ZJ, dispuse En interiorul
insulelor şi care secretă insulina8 celulele D5,ZJ, care secretă somatostatin, şi
celulele F, care secretă polipeptidul pancreatic!
.nsulina! 6ste primul hormon descoperit de un cercetător rom'n, %icolae C! Paulescu*
50+5, pentru a cărui redescoperire a fost acordat premiul %o$el D"anting, Mc=eod,
"est, 50++J! .nsulina este un hormon proteic, ce conţine 45 de aminoacizi, fiind
secretată su$ forma unor precursori prin a căror transformări succesive rezultă insulina
ce se depozitează la nivelul granulelor din celule "!
6fectele insulinei sunt iniţiate prin legarea de o proteină mem$ranară receptoare care
este activată! Principalele efecte ale stimulării cu insulina sunt:
R mem$ranele celulelor musculare, adipocitelor şi ale altor celule devin foarte
permea$ile pentru glucoza, ceea ce permite o pătrundere rapidă a glucozei En celule8
R creşterea permea$ilităţii mem$ranare pentru aminoacizi, Q, Mg şi P,
P
8
R modificarea nivelului de activitate al multor enzime meta$olice intracelulare Defect
ce apare la 5, *54 minute de la stimulareJ8
R formarea de noi proteine Defect ce apare la ore sau zile de la stimulareJ! ` (supra
meta$olismului electroliţilor, insulina are următoarele efecte:
R scăderea concentraţiei plasmatice a Q
T
prin stimularea transportului său En celulele
musculare şi hepatice8
7I7TEMUL ENWOC:IN
%B5
R facilitarea transportului intracelular al magneziu lui şi fosfaţi lor8
R efect antinatriuretic prin stimularea rea$sor$ţiei tu$ulare a %a
T
!
.n concluzie, insulina este singurul hormon cu efect ana$olizant pentru toate
meta$olismele intermediare şi singurul hormon hipoglicemiant!
>eglarea secreţiei de insulina. %ivelul glicemiei este principalul reglator al secreţiei
de insulina! =a o valoare normală a glicemiei a Feun Ddimineaţa, Enainte de servirea
micului deFunJ, rata de secreţie a insulinei este minimă! acă glicemia creşte $rusc la
+,, *2,, mgZ şi se păstrează la acest nivel, secreţia de insulina se va modifica şi ea En
sens crescător En două etape: a! En primele 2 * 4 minute valoarea insulinei plasmatice
va creşte de aproape 5, ori datorită eli$erării insulinei preformate din insulele
=angerhans8 această insulinemie nu se poate menţine şi va scădea En următoarele 4 *
5 , minute8 $! după aproximativ 54 minute, secreţia de insulina creşte din nou şi va
atinge un platou En + * 2 ore, la o valoare mai mare dec't precedenta8 de acest efect
este răspunzătoare at't insulina preformată, c't şi cea nou secretată! &ăspunsul
insulinei la administrarea de glucoza este mai mare dacă aceasta se face oral şi nu
intravenos! (cest lucru se datorează faptului că glucoza orală determină o creştere a
insulinemiei mediată neural şi, En plus, En perioadele digestive se eli$erează hormoni
gastro*intestinali care, la r'ndul lor, determină o creştere a secreţiei de insulina!
(lţi factori care controlează En mai mică măsura secreţia de insulina sunt:
R aminoacizii, dintre care cei mai puternici stimulatori sunt arginina, lizina, fenil*
alanina8
R hormonii gastro*intestinali: gastrina, secretina, colecistiYinina, ;.P8
R hormonii insulari: glucagonul stimulează secreţia de insulina, En timp ce somato*
statina o inhi$ă8
R alţi hormoni: /)X, cortizolul, progesteronul şi estrogenii cresc secreţia de insulina8
adrenalina determină creşterea glicemiei ca răspuns la stres8
R o$ezitatea se caracterizează prin hiperinsulinemie şi rezistenţă la insulina, dar nivelul
glicemiei şi al glucagonului sunt normale8
R ionii: at't potasiul, c't şi calciul sunt necesari pentru răspunsul normal al insulinei şi
al glucagonului la variaţiile glicemiei!
=eicitul de insulina Ddia$etul zaharatJ! 6ste o $oală meta$olică complexă, caracte*
rizată prin prezenţa valorilor crescute ale glicemiei la determinări repetate!
Principalele modifiări ale homeostaziei in dia$etul zaharat sunt: hiperglicemia,
glicozuria, poliuria, polidipsia, polifagia, acidoza şi coma dia$etică, dezechili$re
electrolitice! Complicaţiile maFore ale acestei $oli sunt infecţioase, precum şi
compromiterea morfofuncţională a unor ţesuturi şi organe de importanţă vitală *
sistem nervos, cardiovascular sau excretor!
6xcesul de insulina se caracterizează prin hipoglicemie severă, care poate compromite
dramatic funcţia sistemului nervos!
;lucagonul, hormon proteic, alcătuit din +0 de aminoacizi, se secretă şi el su$ forma
unor precursori! 6fectele sale se exercită asupra:
R meta$olismului glucidic: a! stimulează glicogenoliza la nivel hepatic8 $! stimulează
gluconeogeneza hepatică8 c! creşte extragerea aminoacizilor din s'nge de către
hepatocite, făc'ndu*i disponi$ili pentru conversia En glucoza8
R meta$olismului lipidic: a! efect lipolitic şi determină creşterea nivelului plasmatic al
acizilor graşi şi glicerolului8 $! este esenţial En cetogeneză datorită oxidării acizilor
graşi8
%B&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
R meta$olismului proteic: a! efect proteolitic la nivel hepatic8 $! efect antiana$olic
prin inhi$area sintezei proteice!
.n cantităţi foarte mari, glucagonul determină: a! creşterea forţei de contracţie a
cordului8 $! creşterea secreţiei $iliare8 c! inhi$area secreţiei gastrice!
>eglarea secreţiei de glucagon. ;licemia este cel mai important factor de control al
secreţiei de glucagon, astfel că En hipoglicemie el este secretat En cantităţi mari şi
determină creşterea eli$erării de glucoza hepatică, corect'nd nivelul glicemiei!
Concentraţii crescute de aminoacizi stimulează secreţia de glucagon! 6fortul fizic
intens, ca şi anumiţi hormoni intestinali cresc secreţia de glucagon! .nsulina şi acizii
graşi circulanţi inhi$ă eli$erarea de glucagon!
=/(ND( 9IN0(/X F09I<IA(H
6ste situată Entre tu$erculii cvadrigemeni superiori şi intră En componenţa
epitalamusului! (natomic şi funcţional are conexiuni cu epitalamusul, Empreună
form'nd un sistem neurosecretor epitalamo*epifizar!
/tructurile secretorii sunt reprezentate de cordoane celulare nevroglice DpinealociteJ,
cu proprietate secretorie, şi elemente nervoase Dcelule şi prelungiriJ, EnconFurate de o
$ogată reţea vasculară, conţin'nd numeroase fi$re simpatice!
6pifiza secretă indolamine Dmelatonina, cu acţiune frenatoare asupra funcţiei
gonadelorJ şi hormoni peptidici Dvasotocina, cu puternică acţiune antigonadotropă,
mai ales anti =XJ! 6xtractele de epifiză au şi efecte meta$olice, at't En meta$olismul
lipidic, glucidic, proteic, c't şi En cel mineral! 6pifiza are legături str'nse cu retina!
/timulii luminoşi produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a secreţiei de
melatonina! .n Entuneric, secreţia de melatonina creşte, fr'n'nd funcţia gonadelor!
6xistă studii ce sugerează un rol al epifizei En termoreglare! 7 serie de experimente
indică anumite interrelaţii ale acestei glande cu suprarenala, tiroida şi pancreasul!
=/(ND0/0 S0G+(/0
)esticulul Dgonada masculinăJ şi ovarul Dgonada femininăJ sunt glande mixte exo*şi
endocrine!
)6/).CU=U=
Endeplineşte En organism două funcţii!
Funcţia spermatogenetică! (ceasta este funcţia sa exocrini! (re loc la nivelul tu$ului
seminifer, Encep'nd cu pu$ertatea! Procesul se desfăşoară En mai multe etape de
diviziune ecvaţională şi apoi reducţională, pornind de la celulele primordiale,
spermatogonii, cu număr diploid de cromozomi, şi aFung'nd la celulele mature,
g'rneţii masculini, spermitfe, cu număr haploid de cromozomi! /permiile se
Enmagazinează En epididim şi veziculele seminale! /unt eliminaţi prin eFaculare!
/permatogeneza este stimulată de F/X!
?Secreţia intern8. Celulele interstiţiale testicul are =eUdig secretă hormonii
androgeni, căror reprezentant principal este testosteronul! )esticulul secretă un procent
redus de estrogeni!
7I7TEMUL ENWOC:IN
%B<
)estosteronul este un hormon lipidie, cu structură sterolică! (cţiunea sa constă En
stimularea creşterii organelor genitale masculine şi apariţia caracterelor sexuale
secundare la $ăr$at: dezvoltarea scheletului şi a muşchilor, modul de implantare a
părului, vocea, repartiţia topografică a grăsimii de rezervă! )estosteronul este un
puternic ana$olizant proteic! 6. are şi efecte de menţinere a tonusului epiteliului
spermatogenic!
>eglarea secreţiei de testosteron se face printr*un mecanism de feed$acY negativ, su$
influenţa =X hipofizar! Xipersecreţia acestui hormon duce la pu$ertate precoce, iar
hiposecreţia la infantilism genital!
7#(&U=
Prezintă, ca şi testiculul, o du$lă activitate!
Formarea foliculilor maturi şi ovulaţia! Fiecare ovar conţine la naştere c'teva sute de
mii de fol icul i primordiali! intre aceştia, numai 2,, * P,,, c'te unul pe lună,
Encep'nd cu pu$ertatea şi termin'nd cu menopauza, vor aFunge la maturaţie! Procesul
de creştere şi maturaţie foliculară este ciclic! Ciclul ovargan este Ensoţit de modificări
la nivelul uterului, vaginului, glandelor mamare! urata medie a unui ciclu genital la
femeie este de +1 de zile şi de aceea el se mai numeşte ciclu menstrual!
/chematic, distingem En cadrul ciclului ovargan două perioade:
R preovulatorie, care durează din ziua 5 p'nă En ziua a 5P*a a ciclului8
R postovulatorie, ce se Entinde din ziua a 54*a p'nă En prima zi a menstruaţie\, după
care ciclul se reia! En perioada preovulatorie au loc mitoze ecvaţionale şi reducţionale
la nivelul ovocitului! (cesta stră$ate mai multe etape, de la ovogonie cu număr diploid
de cromozomi la ovulul matur care are formulă haploidă! Pe măsură ce ovulul se
maturează, apare o cavitate la nivelul foliculului o vari an, care se umple cu lichid
folicular! .n ziua a 5P*a, foliculul se rupe şi ovulul este expulzat En cavitatea
a$dominală DovulaţiaJ, de unde este preluat de trompa uterina! upă ovulaţie, foliculul
ovargan se transformă En corp gal$en!
Creşterea şi maturarea foliculului sunt stimulate de :SH. 7vulaţia şi formarea
corpului gal$en sunt stimulate de "H. in motive incomplet Enţelese, hipofiza
anterioară secretă cantităţi mult crescute de "H pentru o perioadă de 5 * + zile,
Encep'nd cu +P * P1 de ore Enainte de ovulaţie, fenomen Ensoţit şi de un v'rf
preovulator mic al :SH. Cauza acestei creşteri $ruşte a secreţiei de
gonadotropine nu este cunoscută, dar c'teva dintre cauzele posi$ile sunt:
R la acest moment al ciclului estrogenul are efect de feed$acY pozitiv pentru a stimula
secreţia pituitară a gonadotropinelor, fenomen aflat En contradicţie cu efectul său
normal de feed$acY negativ care intervine En restul ciclului lunar feminin8
R anumite celule foliculare Encep să secrete progesteron En cantităţi mici, dar En
creştere, cu aproximativ o zi Enaintea v'rfului preovulator al "H, şi s*e presupune
că acesta poate fi factorul care stimulează secreţia excesivă de "H. .ndiferent
de cauză, fără acest v'rf preovulator de "H, ovulaţia nu poate avea loc!
/ecreţia internă a ovarului! Pereţii foliculului ovargan prezintă două teci celulare, una
internă şi alta externă! .n perioada preovulatorie, celulele tecii interne secretă
hormonii sexuali feminini * estrogenii! /ecreţia acestor hormoni este stimulată de F/X
şi =X!
(cţiunea estrogenilor este de a stimula dezvoltarea organelor genitale feminine, a
mucoasei utergne, a glandelor mamare, apariţia şi dezvoltarea caracterelor sexuale
secundare la femeie, precum şi comportamentul sexual feminin! .n faza a +*a a
ciclului, rolul de
%B+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
secreţie internă El Endeplineşte corpul gal$en! (cesta secretă at't hormoni estrogeni,
c't şi progesteron, un hormon care favorizează păstrarea sarcinii! /ecreţia corpului
gal$en este stimulată de =X şi prolactina! Corpul gal$en involuează după 5, zile şi se
transformă En corp al$! acă ovulul a fost fecundat, activitatea corpului gal$en se
prelungeşte cu Encă trei luni! Progesteronul determină modificări histologice şi
secretorii la nivelul mucoasei uterine pe care o pregăteşte En vederea fixării oului
DnidareJ! acă fecundaţia nu a avut loc, ovulul se elimină En ziua a 50*a, a +,*a a
ciclului8 secreţia corpului gal$en scade $rusc En ziua a +3*a! =a nivelel mucoasei
uterine se produc modificări vasculare urmate de necroză şi hemoragie, care determină
pierderea de s'nge menstrual! .n timpul sarcinii, corticosuprarenala şi placenta secretă,
de asemenea, estrogeni şi progesteron!
>eglarea secreţiei o0ariene se face la fel ca a altor glande periferice prin feed$acY
negativ hipotalamo*hipofizo*ovarian!
4I*+S+/
(re un rol de glandă endocrină En prima parte a ontogenezei, p'nă la pu$ertate! 6ste o
glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor şi organ limfatic! (re localizare
retrosternală! =a pu$ertate involuează, fără a dispărea complet! /e dezvoltă din
ectoderm! .n organism are mai multe funcţii: rol de organ limfatic central, rol de
glandă endocrină!
eşi nu au fost individualizaţi hormoni ca atare, se cunosc o serie de efecte ale
extractelor de timus:
R acţiune de fr'nare a dezvoltării gonadelor8
R acţiune de stimulare a mineralizării osoase8
R efecte de fr'nare a mitozelor!
Funcţiile timusului sunt puternic $locate de hormonii steroizi, care determină involuţia
acestui organ! Unitatea histolbgica a timusului este lo$ului timic format dintr*o reţea
de celule reticulare Entre care se află timocite! (cestea sunt celule hematoformatoare
primordiale DsternJ, migrate din măduva hematogenă şi transformate su$ influenţa
factorilor locali En celule limfoformatoare de tip )! )imocitele BEnsăm'nţeazăB şi alte
organe limfoide Dganglionii limfatici, splina, amigdalele etc!J!
(9()(4+/ DI=0S4I-
(N(4.*I( (9()(4+/+I DI=0S4I-
6ste alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor şi ulterior
a$sor$ţia lor! .n acelaşi timp, la nivelul ultimului segment al tu$ului digestiv, rectul, se
realizează eliminarea resturilor nea$sor$ite, prin actul defecaţiei!
C(-I4(40( B+C(/X
6ste primul segment al tu$ului digestiv, fiind o cavitate virtuală, c'nd gura este
Enchisă, şi reală, c'nd gura este deschisă! Cavitatea $ucală este despărţită de arcadele
alveolo*gingivo*dentare En două părţi: vesti$ulul şi cavitatea $ucală propriu*zisă!
#esti$ulul $ucal este un spaţiu En formă de potcoavă, limitat Entre arcade, pe de o
parte, $uze şi o$raFi, pe de altă parte! #esti$ulul comunică cu cavitatea $ucală propriu*
zisă prin spaţiile interdentare şi prin spaţiul retromolar!
.n vesti$ulul superior se deschide canalul /tenon Dcanalul excretor al glandei
parotideJ, En dreptului molarului .. superior!
Cavitatea $ucală propriu*zisă este delimitată Enainte şi pe laturi de arcadele alveolo*
gingivo*dentare, En sus de $olta palatină, care o separă de fosele nazale, En Fos de
planşeul $ucal pe care se află corpul lim$ii şi glanda su$linguală! Posterior, cavitatea
$ucală comunică cu faringele prin istmul g'tului, circumscris superior de vălul palatin,
pe margini de pilierii anteriori Darcurile anterioareJ, iar En Fos de lim$ă!
"olta palatină este formată En partea anterioară de palatul dur! /cheletul osos al
palatului dur este acoperit de mucoasa palatină şi este format En două treimi anterioare
de procesele palatine ale osului maxilar, iar En treimea posterioară de lamele orizontale
ale osului palatin! #ălul palatin Dpalatul moaleJ, continuă Enapoi palatul dur şi se
prezintă ca o mem$rană musculo*mem$ranoasă mo$ilă, care are două feţe şi două
margini!
Una dintre feţe este anterioară, concavă D$ucalăJ, acoperită de un epiteliu pluristra*
tificat pavimentos moale DneYeratinizatJ, cea de a doua faţă este posterioară, convexă
Dfa*ringianăJ, acoperită de un epiteliu cilindric simplu! intre cele două margini, una
este anterioară şi aderă la palatul dur, cea de*a doua este li$eră!
Marginea li$eră prezintă central o proeminenţă, numită lueta DomuşorulJ, iar lateral se
prelungeşte cu două arcuri DpilieriJ: unul anterior, prin care co$oară muşchiul
palatoglos, celălalt posterior, prin care co$oară muşchiul palato*faringian! Entre cele
două arcuri se află amigdala palatină, formaţiune cu rol En apărarea organismului
Empotriva infecţiilor!
Planşeul $ucal este format din cei doi muşchi milohioidieni, Entinşi Entre linia
milohioidiană a mandi$ulei şi osul hioid! /u$ muşchiul milohioidian se află muşchiul
digastric! Pe planşeul $ucal se află glandele su$linguale şi corpul lim$ii!
%B8 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Pereţii cavităţii $ucale sunt vascularizaţi de ramuri provenite din artera carotidă
externă! /'ngele venos aFunge En vena Fugulară internă! =imfaticele cavităţii $ucale
aFung En ganglionii cervicali situaţi En Furul venei Fugulare interne! .nervaţia senzitivă
este asigurată de ramuri din nervul trigemen!
=.M"(
=im$a este un organ musculo*mem$ranos mo$il, care, pe l'ngă rol En masticaţie şi
deglutiţie, mai are rol şi En vor$irea articulată, En supt şi ca organ de simţ, datorită
prezenţei, la nivelul lim$ii, a papilelor gustative! =im$a prezintă un corp situat En
cavitatea $ucală şi o rădăcină, spre faringe!
&ădăcina lim$ii este fixată de hioid prin mem$rana hioglosiană şi de $aza epiglotei
prin trei ligamente gloso*epiglotice! .ntre aceste ligamente, care ridică repliuri, se află
două ad'ncituri denumite valecule! .ntre corpul şi rădăcina lim$ii se află şanţul
terminal, anterior de care se dispun papilele caliciforme, su$ forma literei B#B DB#B*ul
lingualJ! Faţa inferioară a corpului lim$ii este legată de mucoasa planşeului $ucal prin
fr'ul lim$ii! e o parte şi de alta a fr'ului lim$ii se află o proeminenţă, numită
car{ncula su$linguală, En care se deschid canalul glandei su$mandi$ulare şi canalul
glandei su$linguale! Pe rădăcina lim$ii Dfaţa ei posterioarăJ se află amigdala linguală!
.n structura lim$ii se descriu un schelet osteofi$ros, muşchi striaţi şi o mucoasă!
/cheletul osteofi$ros este format din osul hioid şi două mem$rane fi$roase: septul
lim$ii şi mem$rana hioglosiană Entinsă de la hioid spre lim$ă!
Muşhii lim$ii sunt: intrinseci, proprii lim$ii Dm! transvers, m! vertical, m! lingual
longitudinal superior şi m! lingual longitudinal inferior, st'ng şi dreptJ! 6xistă şi
muşchi extrinseci Dm! stiloglos, hioglos, genioglosJ, cu un capăt prins pe oase sau
muşchii palatoglos sau amigdaloglos, şi cu celălalt pe palatul moale sau amigdala
palatină!
=a exterior, lim$a este acoperită de mucoasa linguală, care se continuă cu mucoasa
$ucală, av'nd En structura sa un epiteliu pluristratificat, pavimentos, necheratinizat! Pe
faţa dorsală DsuperioarăJ a lim$ii şi pe marginile ei se găsesc papilele linguale, care
oferă lim$ii un aspect catifelat!
Papilele circumvalate DcaliciformeJ formează B#B*ul lingual cu deschiderea spre
Enainte şi sunt En număr de - * 55! Fiecare dintre aceste papile prezintă, En centru, o
ridicătură centrală, EnconFurată de un şanţ circular En care se găsesc numeroşi muguri
gustativi! =ateral de şanţ se află un cadru!
Papilele foliate sunt localizate de*a lungul porţiunilor posterioare ale marginilor
lim$ii! (u forma unor foi de carte, prezent'nd 1* 5 , pliuri mucoase, dispuse
perpendicular! Papilele fungiforme au formă asemănătoare unor ciperci şi sunt mai
răsp'ndite Enaintea B#B*ului lingual!
)oate aceste trei categorii de papile au En structură muguri gustativi! /e mai descriu, la
nivelul lim$ii, şi papilele filiforme, formaţiuni conice, cu v'rful ramificat! 6le sunt
situate pe faţa dorsală a lim$ii şi pe marginile ei! %eav'nd muguri gustativi, au rol
mecanic!
#ascularizaţia lim$ii este asigurată de artera linguală! /'ngele venos aFunge En vena
Fugulară internă! =imfaticele aFung En ganglionii su$mandi$ulari şi cervicali
.nervaţia muşchilor lim$ii este asigurată de nervul hipoglos Dmuşchii intrinseci ai
lim$iiJ şi de nervul glosofaringian Dmuşchii extrinseci ai lim$iiJ, inervaţia senzorială
A?A:ATUL WIGE7TI.
%BH
gustativă prin nervii #.. Dfacial, corpul lim$iiJ, .S Dglosofaringian, rădăcina lim$iiJ, S
Dvag, $aza rădăcinii lim$iiJ, iar inervaţia senzitivă Ddurere, tact, temperaturăJ de nervul
# DtrigemenJ pentru corpul lim$ii, de nervul .S DglosofaringianJ pentru rădăcina
lim$ii şi vag pentru $aza rădăcinii lim$ii şi mucoasa valeculelor!
DINPII
inţii sunt organe dure ale aparatului masticator, av'nd rol şi En vor$irea articulată! =a
om există două dentiţii, una temporară Ddentiţia de lapteJ, care numără +, de dinţi, şi
cea de*a doua, permanentă, 2+ de dinţi!
Formula dentară a dentiţiei temporare este:
i $
%
i ni $
iar a dentiţiei definitive este:
5
+
C
5
P
m
+

M
2
entiţia temporară Encepe să apară după 3 * 1 luni şi este completă En Furul v'rstei de
+ * 2 ani! entiţia permanentă apare Entre 3 şi 52 ani, except'nd molarul ... Dmăseaua
de minteJ, care apare mai t'rziu D 5 1 * + + aniJ sau deloc!
)oţi dinţii, indiferent de forma lor, prezintă coroană, col şi rădăcină! Coroana, de
culoare al$ă, depăşeşte alveola dentară, fiind vizi$ilă En cavitatea $ucală! &ădăcina
este inclusă En alveolă şi poate fi unică, du$lă sau triplă! Unică este .a incisivi, canini
şi premolari, du$lă sau triplă la molari! Colul este regiunea mai Engustă, situată Entre
rădăcină şi coroană! =a nivelul colului se află inelul gingival DmiFloc de fixare al
dinteluiJ!
.n coroana dintelui se află camera pulpară, care, la nivelul rădăcinii, se continuă cu
canalul dentar Dcanal radicularJ!
Cavitatea şi canalul dentar conţin pulpa dintelui, care are En structura sa ţesut
conFunctiv, vase şi nervi ce pătrund prin orificiul dentar de la v'rful rădăcinii! .n afara
camerei pulpare şi a canalului dentar, dintele este format dintr*un ţesut calcifEcat,
denumit dentină DivoriuJ, de culoare al$ă!
=a nivelul coroanei, dentina este du$lată de un ţesut dur, smalţul, iar la nivelul
rădăcinii de cement! /malţul este cea mai dură structură a dintelui şi are En compoziţia
sa fosfat de calciu, de magneziu, floruri de %a şi Q! Cementul dur este de natură
osoasă şi face parte din miFloacele de susţinere ale dintelui DpăradonţiuJ! /tructura
cementului este asemănătoare cu a osului!
#ascularizaţia dinţilor este asigurată de arterele alveolare, ramuri din artera maxilară
internă! /'ngele venos aFunge En vena maxilară! =imfaticele dinţilor aFung En final En
ganglionii su$mandi$ulari şi cervicali!
.nervaţia dinţilor este asigurată de nervul trigemen Dpentru dinţii superiori n! maxilar,
iar pentru dinţii inferiori n! mandi$ularJ!
%8#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
F(&.%;6=6
6ste un conduct musculo*mem$ranos, dispus de la $aza craniului p'nă En dreptul
verte$rei C
s
, unde se continuă cu esofagul! (re forma unui Fghea$ deschis anterior,
care se Engustează de sus En Fos, cu lungimea de 54 cm!
Faţa posterioară a faringelui delimitează, Empreună cu coloana verte$rală tapetată de
muşchii preverte$rali, spaţiul retrofaringian! Feţele laterale ale faringelui, la nivelul
capului, vin En raport cu spaţiul mandi$ulo*faringian cuprins Entre mandi$ulă şi
faringe, iar la nivelul g'tului cu lo$ii laterali ai glandei tiroide, cu artera carotidă
comună, vena Fugulară internă şi nervul vag situat Entre cele două formaţiuni
vasculare!
Cavitatea faringelui este divizată En trei etaFe!
Ca0itatea aringelui
Peretele
superior
Naso6arin,ele
Frino6arin,eleH
Buco6arin,ele
Foro6arin,eleH
/arin,o6arin,ele
"aza craniului! =a
acest nivel se află
amigdala faringiană
#ălul palatin! Corespunde planului orizontal
care trece prin hioid şi comunică
cu $ucofaringele
Peretele
inferior
#ălul palatin! Plan orizontal dus prin
osul hioid! Comunică cu
laringofaringele!
/e continuă cu esofagul!
Pereţii
laterali
Prezintă orificiul
trompei lui
6ustachio, EnconFurat
de amigdala tu$ară!
Corespund celor două
arcuri Danterior şi
posteriorJ ale vălului
palatin, Entre care se află
amigdala palatină!
Corespund şanţurilor 5 arin
gofaii n gi ene!
Peretele
anterior
Comunică cu fosele
nazale prin două oii fi
ci i, numite coane!
Comunică cu cavitatea
$ucală prin istmul
g'tului!
Comunică cu laringele prin
aditus laringis Dintrarea En
laringeJ!
Peretele
posterior
Corespunde coloanei
verte$rale!
Corespunde coloanei
verte$rale!
Corespunde coloanei verte$rale!
En structura faringelui se află o aponevroză intrafaringiană, muşchi şi o mucoasă! =a
exterior este acoperit de adventiţia faringelui formată din ţesut conFunctiv lax!
(ponevroză intrafaringiană se găseşte la nivelul pereţilor laterali şi posterior ai
faringelui şi se insera superior pe $aza craniului8 are o structură fi$roasă şi este
rezistentă!
Muşchii faringelui sunt striaţi, grupaţi En muşchi constrictori şi ridicători!
Muşchii constrictori au fi$re circulare şi se acoperă unul pe celălalt Dcel superior este
acoperit de cel miFlociu, iar acesta de muşchiul constrictor inferiorJ8 prin contracţia lor
micşorează diametrul antero*posterior şi transversal al faringelui!
Muşchii ridicători au fi$re longitudinale şi sunt reprezentaţi de muşchiul stilo*
faringian Dare originea pe apofiza stiloidă a osului temporalJ şi palato*faringian, care
co$oară de la palat prin arcul posterior! Prin contracţia lor ridică faringele En timpul
deglutiţiei!
=a interior, faringele este căptuşit de o mucoasă care are En structura sa un epiteliu
cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui şi un epiteliu pluristratificat pavimentos
necheratinizat la nivelul $ucofaringelui şi laringofaringelui!
A?A:A TUL WIGE7TX.
%8"
=a exterior, faringele este acoperit de adventiţia faringelui, care se continuă cu
adventiţia esofagului! #ascularizaţia faringelui este realizată de ramuri din artida
carotidă externă! /'ngele venos este drenat En vena Fugulară internă! =imfaticele aFung
En ganglionii cervicali! .nervaţia senzitivă şi motorie este asigurată de nervul
glosofaringian, dar şi de nervul vag!
0S.<(=+/
6ste un canal musculo*mem$ranos prin care $olul alimentar trece din faringe spre
stomac! =imita lui superioară corespunde verte$rei C , iar cea inferioară orificiului
cardia prin care esofagul se deschide En stomac! .n traiectul său stră$ate regiunea
cervicală, toracală, diafragma şi aFunge En a$domen, termin'ndu*se En stomac!
6sofagul descrie, En traiectul său, cur$uri, unele En plan sagital, altele En plan frontal!
=ungimea sa este de +4 cm!
&aporturile esofagului! .n regiunea cervicală vine En raport anterior cu traheea,
posterior cu coloana verte$rală, iar lateral cu lo$ii laterali ai glandei tiroide şi cu
mănunchiul vasculo*nervos al g'tului Dartera carotidă comună, vena Fugulară internă şi
nervul vagJ! .n regiunea toracală, are raporturi diferite anterior! easupra verte$rei )
P

Dlocul de $ifurcare al traheei En cele două $ronhiiJ vine En raport cu traheea, iar su$ )
P

cu pericardul! =ateral, esofagul toracic vine En raport cu plăm'nii, acoperiţi de pleurele
mediastinale, iar posterior cu coloana verte$rală! .n a$domen vine En raport, la st'nga,
cu fundul stomacului, la dreapta şi anterior cu ficatul, iar posterior cu aorta! .n
traiectul său, esofagul are raporturi cu aorta descendentă, care iniţial e la st'nga, iar En
partea inferioară se aşează posterior de el!
/tructura esofagului! e la suprafaţă spre interior distingem patru straturi:
• *d0entiţia este o tunică conFunctivă care se continuă En sus cu adventiţia faringelui!
(re En structura sa ţesut conFunctiv lax!
• 1unica musculară este formată dintr*un strat de fi$re longitudinale la exterior şi un
strat de fi$re circulare la interior! .n treimea superioară a esofagului, fi$rele musculare
sunt striate, En timp ce En treimea inferioară fi$rele striate sunt Enlocuite de fi$re
netede!
• 1unica su%mucoasă este $ine dezvoltată la nivelul esofagului şi conţine glande
esofagiene de tip acinos, ce secretă mucus care uşurează Enaintarea $olului alimentar!
• 1unica mucoasă are culoare al$icioasă şi prezintă cute longitudinale care se şterg
prin distensia esofagului, cauzată de trecerea $olului alimentar! Mucoasa esofagului
are En structura sa un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat, specializat
pentru funcţia de transportor!
(rterele esofagului provin din arterele tiroidiene, aortă, arterele diafragmatice şi artera
gastrică st'ngă! /'ngele venos al esofagului a$dominal se varsă En vena portă, a
esofagului toracic En sistemul azUgos, iar a esofagului cervical En vena Fugulară! =a
nivelul esofagului a$dominal există anastomoze foarte importante Entre sistemul port
şi cel cav superior şi care sunt implicate En apariţia varicelor esofagiene, En cadrul unui
sindrom de hipertensiune pbrtala! =imfaticele esofagului cervical aFung En ganglionii
cervicali, ai esofagului toracic En ganglionii traheo*$ronhici şi mediastinali posteriori,
iar ai esofagului a$dominal En ganglionii gastrici!
%8%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
%ervii provin din simpatic şi parasimpatic, form'nd un plex En stratul muscular şi altul
En stratul su$mucos!
S4.*(C+/
/tomacul se prezintă ca o porţiune dilatată a tu$ului digestiv, fiind situat En etaFul
supramezocolic al cavităţii a$dominale, Entre splină şi ficat! En stare de umplere are +4
cm, iar gol 51 cm! Capacitatea lui este de 52,, * 54,, cm
2
! /tomacul are forma unui
BMB, cu o porţiune verticală mai lungă şi cu una orizontală mai scurtă! escriem
stomacului două feţe Danterioară, posterioarăJ, două margini, denumite cur$uri
Dcur$ura mare la st'nga, convexă, şi mică, la dreapta, concavăJ şi două orificii Dcardia
şi pilorulJ! Cele două feţe ale stomacului sunt acoperite de peritoneu, care, aFuns la
nivelul cur$urilor, se reflectă pe organele vecine, form'nd ligamente!
e pe mica cur$ură, prin reflexia peritoneului, se formează micul epiploon Dliga*
mentul gastro*duodeno*hepaticJ care leagă mica cur$ură de faţa inferioară a ficatului!
e pe marea cur$ură, prin reflectarea peritoneului, se formează ligamentele: gastro*
diafrag*matic, care leagă marea cur$ură de diafragm, ligamentul gastro*splenic, Entre
marea cur$ură şi splină, şi ligamentul gastro*colic, Entre marea cur$ură şi colonul
transvers, ce se leagă de marele epiploon!
Faţa anterioară a stomacului prezintă o porţiune superioară, care corespunde peretelui
toracic, şi una inferioară, care corespunde peretelui a$dominal! Porţiunea toracală vine
En raport cu diafragma şi cu coastele 4 * 0 din partea st'ngă! .n porţiunea
a$dominală, faţa anterioară a stomacului vine En raport cu lo$ul st'ng al ficatului, iar
mai lateral cu peretele muscular al a$domenului!
Faţa posterioară a stomacului, prin intermediul unui diverticul al cavităţii peritoneale,
numit $ursa omentală, vine En raport cu rinichiul st'ng, suprarenala st'ngă, corpul şi
coada pancreasului, splina şi artera splenică Dpe marginea superioară a corpului
pancreasuluiJ!
Cur$ura mare este convexă! =a nivelul ei se află arcul vascular al marii cur$uri,
format din artera gastro*epiploică dreaptă Ddin artera gastro*duodenalăJ şi din artera
gastro*epiploică st'ngă Dram din artera lienalăJ, precum şi ligamentele gastro*
diafragmatic, gastro*frenic şi gastro*colic!
Cur$ura mică este concavă! =a nivelul ei se găseşte arcul vascular al micii cur$uri
format din artera gastrică st'ngă din trunchiul celiac şi artera gastrică dreaptă, din
artera hepatică proprie, c't şi micul epiploon Dligamentul gastro*duodeno*hepaticJ care
leagă stomacul de ficat!
7rificiul cardia, prin care stomacul comunică cu esofagul, este pe flancul st'ng al
verte$rei )
Ir
7rificiul pilor, prin care stomacul comunică cu duodenul, se află En
dreptul flancului drept al verte$rei = ! 6ste prevăzut cu sfincterul piloric! C'nd
stomacul este umplut, pilorul co$oară şi se deplasează spre dreapta! /fincterul piloric
are consistenţă
dură la palpare!
/u$Empărţirea stomacului! )rec'nd un plan prin incizura gastrică situată la nivelul
micii cur$uri, unde aceasta Eşi schim$ă direcţia, Empărţim stomacul En două porţiuni:
porţiunea verticală, situată deasupra planului, şi porţiunea orizontală, su$ acest plan!
Porţiunea verticală, la r'ndul său, are două părţi: fundul stomacului, care conţine
punga
cu aer a stomacului, şi corpul stomacului!
A?A:ATUL WIGE7TI.
%85
Fig! 5,2! /tomacul secţionat, cu evidenţierea mucoasei
Porţiunea orizontală are şi ea o zonă mai dilatată, care continuă corpul stomacului
Dantrul piloricJ, şi alta care se continuă cu duodenul, denumită canal piloric!
=a interior, stomacul prezintă numeroase plici ale mucoasei: unele longitudinale, altele
transversale sau o$lice Dfig! 5,2J! intre cele longitudinale, două, situate En dreptul
micii cur$uri, delimitează canalul gastric prin care se scurg lichidele!
#ascularizaţia stomacului este asigurată de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac:
artera hepatică, gastrică st'ngă şi splenică!
(rtera splenică irigă marea cur$ură a stomacului prin artera gastroepiploică st'ngă,
care mai primeşte şi ramuri din artera gastro*duodenală Dartera gastro*epiploică
dreaptăJ provenită din artera hepatică comună! (rtera gastrică st'ngă irigă mica
cur$ură a stomacului Empreună cu artera gastrică dreaptă din artera hepatică proprie!
/'ngele venos aFunge En vena portă!
.nervaţia stomacului este asigurată de plexul gastric, format din fi$re simpatice şi
paraşimpatice! Provine din plexul celiac! Fi$rele nervoase formează En peretele
stomacului plexul mienteric şi plexul su$mucos!
%8&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
IN40S4IN+/ S+BPI)0
6ste porţiunea din tu$ul digestiv cuprinsă Entre stomac şi intestinul gros! En funcţie de
mo$ilitatea sa, intestinul su$ţire are o primă porţiune fixă, numită duoden, şi o a doua,
mai lungă şi mo$ilă, numită FeFuno*ileon! Mo$ilitatea acestuia din urmă se datoreşte
mezenterului! =ungimea intestinului su$ţire este de P * 3 metri, iar cali$rul de P cm la
nivelul duodenului şi de + * 2 cm la nivelul FeFuno*ileonului!
U76%U=
6ste prima porţiune a intestinului su$ţire şi are formă de potcoavă Dfig! 5,PJ, cu
concavitatea En sus, En care se află capul pancreasului! (re o lungime de +4 cm! Encepe
la nivelul pilorului şi se Endreaptă spre vezica $iliară, unde coteşte, devenind
descendent! =a acest cot se formează flexura duodenală superioară ! (Funs la polul
inferior al rinichiului drept, coteşte din nou, form'nd flexura duodenală inferioară! .n
continuare, trece anterior de coloana verte$rală D=!J, vena cavă inferioară şi aortă,
după care coteşte a treia oară, devenind ascendent, şi urcă pe flancul st'ng al coloanei
p'nă la =
+
, unde se termină la nivelul flexurii duodeno*FeFunale!
atorită acestui traiect, i se descriu duodenului patru porţiuni: R porţiunea
superioară, Entre pilor şi vezica $iliară, vine En raport superior şi anterior
cu ficatul şi vezicula $iliară, posterior cu canalul coledoc şi vena portă, iar inferior
cu capul pancreasului8
Fig! 5,P! Pilor, duoden I şi II
A?A:ATUL WIGE7TI.
%8<
R porţiunea descendentă, Entre vezica $iliară şi polul inferior al rinichiului drept, vine
En raport anterior cu colonul transvers, posterior cu rinichiul drept, medial cu capul
pancreasului şi lateral cu colonul ascendent8
R porţiunea transversa ţine de la polul inferior al rinichiului drept p'nă la flancul st'ng
al coloanei verte$rale! Posterior vine En raport cu vena cavă inferioară, coloana
verte$rală şi aorta, iar anterior cu mezenterul şi cu artera şi vena mezenterică
superioară aflate Entre cele două foiţe ale mezenterului8
R porţiunea ascendentă continuă porţiunea precedentă şi sf'rşeşte la flexura duodeno*
FeFunală! #ine En raport medial cu aorta şi lateral cu rinichiul st'ng!
.n partea medială a porţiunii descendente se găseşte plica longitudinală a duodenului,
determinată de trecerea canalului coledoc prin peretele duodenal! .n partea inferioară a
acestei plici se află papila duodenală mare, En care se deschide canalul coledoc,
Empreună cu canalul principal al pancreasului Dcanalul <irsungJ! =a + * 2 cm deasupra
se află papila duodenală mică, En care se deschide canalul accesor al pancreasului
Dcanalul /antoriniJ!
#ascularizaţia duodenului este dată de ramuri duodeno*pancreatice din artera gastro*
duodenală, ramură a arterei hepatice comune, şi din artera mezenterică superioară!
/'ngele venos aFunge En vena portă! =imfaticele aFung En ganglionii hepatici şi En
ganglionii celiaci, situaţi En Furul trunchiului celiac!
.nervaţia asigurată de fi$re simpatice şi parasimpatice provine din plexul celiac!
M6MU%7*.=67%U=
6ste porţiunea li$eră Dmo$ilăJ a intestinului su$ţire şi se Entinde Entre flexura duo*
deno*FeFunală şi orificiul ileo*cecal! 6ste legat de peretele posterior al a$domenului
prin mezenter, de unde şi numele de intestin mezenterial! MeFuno*ileonul descrie 5P *
53 flexuozităţi En formă de BUB, numite anse intestinale! /e distinge un grup superior
st'ng Dce aparţine FeFunuluiJ, format din anse orizontale su*prapuse unele deasupra
altora, şi un grup inferior drept Dce aparţine ileonuluiJ, format din anse verticale!
MeFuno*ileonul este legat de peretele posterior al a$domenului printr*un lung mezou
peritoneal, numit mezenter! (cesta prezintă două feţe: una dreaptă DanterioarăJ, alta
st'ngă DposterioarăJ şi două margini: una li$eră, spre intestin, şi alta aderentă, spre
peretele posterior al a$domenului, numită rădăcină! .ntre cele două foiţe ale
mezenterului se găsesc: artera mezenterică superioară cu ramurile sale, vena
mezenterică superioară, vase limfatice şi ganglionii limfatici mezenterici, plexul
nervor vegetativ mezenteric şi grăsime!
#ascularizaţia FeFuno*ileonului este asigurată de ramuri care provin din artera
mezenterică superioară! /'ngele venos este colectat de vena mezenterică superioară!
=imfa este colectată En ganglionii mezenterici superiori, situaţi En rădăcina
mezenterului!
.nervaţia FeFuno*ileonului este vegetativă, asigurată de plexul mezenteric superior
desprins din plexul celiac!
Hi
IN40S4IN+/ =).S
.ntestinul gros continuă FeFuno*ileonul şi se deschide la exterior prin orificiul anal!
=ungimea sa este de 5,4, m, cali$rul lui diminu'nd de la cec spre anus Dla origine are
un cali$ru de - cm, iar terminal de 2 cmJ!
%8+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.ntestinul gros se deose$eşte de intestinul su$ţire prin mai multe caracteristici
exterioare:
R este mai scurt, dar mai voluminos dec't intestinul su$ţire8
R se dispune su$ formă de cadru, de unde şi numele de cadru colic8
R este parcurs de nişte $enzi musculare, numite teniile colonului, En număr de 2 la cec,
colon ascendent, transvers şi descendent, + la colonul sigmoid8 dispar la rect8
R prezintă umflături, numite haustre, separate Entre ele prin şanţuri transverse care
proemină En lumenul intestinului su$ formă de plici semilunare ale colonului8
R prezintă ciucuri grăsoşi de culoare găl$uie, numiţi apendici epiploici, En Furul teniilor
musculare!
.ntestinul gros este su$Empărţit En cec, colon şi rect! =a r'ndul său, colonul prezintă
mai multe segmente: colonul ascendent, transvers, descendent şi sigmoid!
C6CU= C. (P6%.C6=6 #6&M.F7&M
Cecul este prima porţiune a intestinului gros şi are forma unui sac! 7cupă fosa iliacă
dreaptă! Uneori, el poate avea o poziţie Enaltă, urc'nd spre ficat, alteori, dimpotrivă,
poate avea o poziţie Foasă, co$or'nd En pelvis! Faţa anterioară a cecului vine En raport
cu peretele anterior al a$domenului, faţa posterioară vine En raport cu fosa iliacă,
muşchiul psoas*iliac şi nervul femural, care trece la acest nivel!
Faţa laterală este En raport, En Fos, cu fosa iliacă, iar mai sus cu peretele lateral al
a$domenului, faţa medială vine En raport cu ansele intestinale! Pe această faţă se află
orificiul ileo*cecal, prin care ileonul se deschide En cec8 la nivelul acestui orificiu se
află valvula ileo*cecală, cu rol de supapă Entre intestinul su$ţire şi gros! =a + * 2 cm
su$ orificiul ileo*cecal se află un orificiu oval, numit orificiul apendiculo*cecal, prin
care apen*dicele se deschide En cec! Ci acest orificiu are o valvulă!
(pendicele vermicular este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat En
organ limfoid! (re lungime de - * 1 cm şi un cali$ru de 4 * 1 mm! Forma lui este a
unui tu$ cilindric mai mult sau mai puţin flexos! /e deschide pe faţa medială a cecului
prin orificiul apendiculo*cecal! (pendicele se dispune faţă de cec Entr*o manieră
varia$ilă! e o$icei, el este medial de cec, dar poate fi prececal, retrocecal, su$cecal
sau laterocecal!
(rterele cecului şi apendicelui provin din artera mezenterică superioară Dartera ileo*
colicăJ! /'ngele venos este colectat de vena mezenterică superioară! =imfaticele aFung
En ganglionii mezenterici superiori!
.nervaţia vegetativă este asigurată de ramuri din plexul mezenteric superior!
C7=7%U=
Encepe la nivelul valvulei ileo*cecale şi se termină En dreptul verte$rei /
v
in fosa
iliacă dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului Dcolon ascendentJ, la acest nivel
coteşte form'nd flexura colică dreaptă, de la care Encepe colonul transvers care
stră$ate transversal cavitatea a$dominală p'nă la nivelul splinei! (Funs la acest nivel,
coteşte din nou, form'nd flexura colică st'ngă, după care co$oară spre fosa iliacă
st'ngă Dcolon descendentJ! Ultima porţiune a colonului, En formă de B/B, co$oară En
$azin Dcolonul sigmoidJ, unde, En dreptul verte$rei /
v
se continuă cu rectul!
Colonul ascendent! Măsoară 1 * 54 cm lungime şi ţine de la fosa iliacă dreaptă p'nă la
flexura colică dreaptă! Posterior vine En raport cu peretele dorsal al cavităţii
a$dominale şi cu rinichiul drept, prin intermediul unei fascii de coalescenţă D)oldtJ!
A?A:ATUL WIGE7TI.
%8B
(nterior şi medial vine En raport cu ansele intestinului su$ţire, iar anterior şi lateral şi
cu peretele antero*lateral al a$domenului!
Colonul transvers! (re o direcţie uşor o$lică En sus spre st'nga şi măsoară P, * 3, cm!
6ste cuprins Entre cele două flexuri ale colonului! (nterior vine En raport cu peretele
ventral al a$domenului, posterior cu duodenul .. DdescendentJ, capul şi corpul
pancreasului! atorită mezoului său, colonul transvers separă cavitatea a$dominală
Entr*un etaF supra*mezocolic şi un etaF inframezocolic! .n sus vine En raport cu faţa
viscerală a ficatului, cu stomacul şi cu splina, iar En Fos cu ansele FeFuno*ileale!
Colonul descendent. Hine de la flexura colică st'ngă p'nă la fosa iliacă st'ngă şi are
o lungime de 5 P * + , cm! (re aceleaşi raporturi ca şi colonul ascendent, fiind mai
profund situat faţă de acesta!
Colonul si,moid. Hine de la fosa iliacă st'ngă p'nă .a /
v
.n traiectul său descrie litera
B/B, de unde şi numele! Măsoară P, * 4, cm şi prezintă două segmente, unul iliac şi
altul pelvin! /egmentul iliac ocupă fosa iliacă şi vine En raport posterior cu fosa iliacă,
muşchiul ileopsoas şi cu nervul femural! (nterior, medial şi lateral este acoperit de
anse intestinale! /egmentul pelvian vine En raport, En Fos şi Enainte, cu vezica urinară la
$ăr$at, iar la femeie cu uterul şi anexele, posterior vine En raport cu ampula rectală, iar
En sus cu ansele intestinului su$ţire!
#ascularizaţia colonului este asigurată de artera mezenterică superioară Dpentru
colonul ascendent şi Fumătatea dreaptă a colonului transversJ şi de către artera
mezenterică inferioară Dpentru Fumătatea st'ngă din colonul transvers, colonul
descendent şi colonul sigmoidJ! #enele colonului sunt tri$utare venei porte!
=imfaticele aFung En ganglionii mezenterici superiori şi inferiori!
.nervaţia vegetativă este asigurată de fi$re vegetative din plexul mezenteric! Fi$rele
nervoase pătrund En pereţii colonului şi formează plexul mienteric şi plexul su$mucos!
&6C)U=
&ectul Encepe la nivelul verte$re /
2
şi sf'rşeşte la nivelul orificiului anal! .n traiectul
său descrie o cur$ă cu concavitate Enainte! (Funs En dreptul coccisului, Eşi schim$ă
traiectul, descriind o cur$ă cu concavitatea posterior, stră$ate perineul şi se Endreaptă
spre orificiul anal!
Pe l'ngă aceste cur$uri En plan sagital, rectul mai prezintă şi cur$uri En plan frontal,
mai puţin evidente Ensă!
&ectul prezintă două segmente: unul superior, situat En cavitatea pelviană, mai dilatat,
numit ampuiă rectală, şi altul inferior, care stră$ate perineul, numit canal anal! (mpula
rectală are 5 , * 5 + cm lungime şi 4 * 3 cm cali$ru8 canalul anal are 2 cm lungime şi
cam tot at't En cali$ru! (mpula rectală vine En raport posterior cu sacrul şi coccisul!
(nterior, la $ăr$at, vine En raport cu vezica urinară prin fundul de sac rectovezical, iar
la femeie cu corpul uterului prin fundul de sac rectouterin! =ateral vine En raport cu
uterul şi vasele hipogastrice situate pe pereţii laterali ai pelvisului! Canalul anal
stră$ate perineul şi vine En raport anterior, la $ăr$at, cu uretra, iar la femeie cu vagina!
.n interiorul ampulei rectale se află plicile transversale ale rectului Dvalvulele lui
XoustonJ! En interiorul canalului anal se află 3 * 5 , plici longitudinale Dcoloanele
Mor*gagniJ! "azele coloanelor Morgagni sunt unite prin valvulele anale! Entre valvule
şi peretele canalului anal se delimitează depresiuni denumite sinusuri anale! =a nivelul
lor, mucoasa este al$ăstruie, datorită plexului venos hemoroidal!
%88
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(rterele rectului sunt En număr de trei: artera rectală superioară, ram din artera
mezenterică inferioară, artera rectală medie, ram din artera iliacă internă, şi artera
rectală inferioară, ram din artera ruşinoasă! /'ngele venos din treimea superioară a
rectului aFunge En vena portă prin intermediul venei mezenterice inferioare, iar din
cele două treimi inferioare aFunge En vena iliacă internă şi, prin intermediul acesteia, En
vena cavă inferioară! =imfaticele rectului aFung En ganglionii mezenterici, En
ganglionii iliaci şi ganglionii inghinali!
.nervaţia este asigurată de plexul rectal, provenit din plexul mezenteric şi din plexul
hipogastric! .n porţiunea inferioară a rectului sosesc nervii rectali inferiori, care sunt
nervi somatici, inerv'nd teritoriul de su$ valvulele semilunare, c't şi sfincterul extern
al anusului!
S4)+C4+)( 4+B+/+I DI=0S4I- S+BDI(<)(=*(4IC
e la exterior spre interior, En structura tu$ului digestiv su$diafragmatic se Ent'lnesc
următoarele tunici: seroasă Dreprezentată de peritoneuJ, musculară, su$mucoasă şi
mucoasă!
/)7M(CU=
Peritoneul acoperă am'ndouă feţele stomacului şi, aFuns la nivelul marginilor acestuia,
se reflectă, form'nd ligamente! e pe marginea st'ngă Dcur$ura mareJ se formează
ligamentele gastro*diafragmatic, gastro*splenic şi gastro*colic!` e pe marginea
dreaptă Dcur$ura micăJ se formează ligamentul gastro*hepatic Dmicul epiploonJ, numit
şi esofago*gastro*duodeno*hepatic!
/tratul muscular este format din fi$re musculare netede, pe trei planuri:
R En plan superficial, fi$re longitudinale8
R En plan miFlociu, fi$re circulare8
R En plan profund, fi$re o$lice!
Fi$rele circulare, prin Engroşarea lor, fomează, En Furul orifEciului piloric, sfincterul
piloric! Musculatura stomacului prezintă contracţii tonice şi peristaltice! .n stratul
muscular se găseşte plexul mienteric (uer$ach!
/tratul su$mucos e format din ţesut conFunctiv lax, En care găsim numeroase vase
Dsangvine şi limfaticeJ, nervi şi plexul su$mucos Meissner!
Mucoasa gastrică este roşie, formată dintr*un epiteliu simplu cilindric şi un corion care
conţine glandele gastrice care, după situaţia lor, sunt: cardiale`>fundice şi pilorice!
;landele cardiale, puţin numeroase, sunt de tip tu$ulo*ramificat, produc'nd mucus!
;landele fundice, cele mai numeroase, se găsesc la nivelul fundului şi corpului
stomacului şi produc pepsinogen şi XC5! ;landele pilorice sunt scurte, de tip tu$ulos
simplu sau ramificat şi secretă mucus şi gastrină! .n corion găsim şi ţesut limfoid!
U76%U=
Peritoneul! Prima parte din porţiunea superioară a duodenului este Envelită de
peritoneu, En rest este extraperitoneal, fiind acoperit de seroasă numai pe faţa
anterioară! Posterior se află o fascie de coalescenţă, rezultată din alipirea peritoneului
de peretele posterior al a$domenului Dfascia )reitzJ!
/tratul muscular este format din fi$re musculare netede dispuse En două straturi: unul
extern, mai su$ţire, format din fi$re longitudinale, şi altul intern, mai gros, format din
fi$re circulare! .n stratul muscular se găseşte plexul mienteric (uer$ach! (cţiunea
celor
A?A:ATUL WIGE7TI.
%8H
două straturi musculare se Em$ină, astfel că intestinul su$ţire efectuează mişcări
complexe, cum sunt cele peristaltice, segmentare şi pendulare!
/tratul su$mucos este format din ţesut conFunctiv lax şi conţine vase sangvine,
limfatice, nervi, plexul su$mucos Meissner şi foliculi limfoizi! En su$mucoasă
Ent'lnim şi glandele "runner, caracteristice duodenului! /e găsesc, En special En
duodenul . şi ..! /unt glande tu$ulo*alveolare, ramificate, care au En structura lor
celule mucoase!
Mucoasa duodenală are culoare cenuşie*roşiatică En perioadele de repaus şi devine
roşie En timpul digestiei! Prezintă plici circulare şi vilozităţi intestinale! Plicile
circulare, numite şi valvule conivente QerYring, sunt cute transversale permanente!
=ipsesc En prima parte a duodenului şi En ileonul terminal! #ilozităţile intestinale se
prezintă ca nişte proeminenţe cilindrice sau conice, Ent'lnite de*a lungul Entregului
intestin su$ţire Dfig! 5,4J!
/unt En număr de 4 milioane, realiz'nd o suprafaţă de 4, m
:
! =a suprafaţă au un
epiteliu unistratificat En care predomină celulele cu platou striat! /u$ epiteliu se află
fi$re musculare netede, care favorizează a$sor$ţia! En centrul vilozităţii, Entr*o stromă
de ţesut conFunctiv, găsim o vhnula, o reţea de capilare, o arteriolă şi un vas limfatic
central, vasul chil i fer! Mucoasa intestinului su$ţire este reprezentată printr*un epiteliu
de suprafaţă şi prin glandele intestinale =ie$erYiihn, comune Entregului intestin!
Corionul, situat su$ epiteliu, este format din ţesutul conFunctiv care conţine numeroase
limfocite, dispuse difuz sau grupate En foliculi limfatici solitari sau agregaţi Dplăcile
PaUerJ care sunt formaţi din mai mulţi foliculi izolaţi, alăturaţi!
6piteliul de suprafaţă acoperă vilozităţile şi la $aza lor se Enfundă En corion form'nd
glandele intestinale =ie$erYiihn! 6piteliul de suprafaţă este un epiteliu unistratificat,
format din celule cu platou striat DenterociteJ, din celule caliciforme DmucoaseJ şi
celule areentafine!
;landele =ie$erYiihn sunt tu$uloase simple, situate En corion! En structura lor se
disting mai multe tipuri de celule: celule cu platou striat, celule caliciforme, celule
argentafine şi celule Paneth, care sunt elemente secretorii specifice ale glandelor
intestinale! ;rupate En număr de 4 * 1 celule, celulele Paneth ocupă partea profundă a
glandei!
Fig! 5,4! #ilozităţi intestinale
%H#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
M6MU%7*.=67%U=
Peritoneul! =a nivelul FeFuno*ileonului, peritoneul El Enveleşte complet şi se continuă
cu mezenterul! Mezenterul se fixează prin rădăcina sa la peretele posterior al
a$domenului, de*a lungul unei linii o$lice care pleacă de la flancul st'ng al verte$rei =
şi aFunge En fosa iliacă dreaptă!
Musculara FeFuno*ileonului se aseamănă cu musculara de la nivelul duodenului!
/u$mucosa este formată din ţesut conFunctiv lax şi conţine vase sangvine, limfatice,
nervi, plexul su$mucos Meissner şi foliculi limfoizi!
Mucoasa FeFuno*ileonului are o structură asemănătoare cu cea a duodenului!
C7=7%U=
Peritoneul! .n 1,Z din cazuri, peritoneul Enveleşte En Entregime cecul! Uneori,
peritoneul formează un mezou DmezocecJ! Mai rar, cecul este acoperit numai anterior
de peritoneu Dcec retroperitonealJ! =a nivelul apendicelui, peritoneul El Enveleşte
complet şi apoi formează un mezoapendice care se fixează pe cec şi ileon! =a nivelul
colonului ascendent şi descendent, peritoneul Enveleşte colonul numai anterior,
posterior exist'nd o fascie de coalescenţă, numită )oldt! Colonul ascendent şi cel
descendent sunt astfel retrope*ritoneale! =a nivelul colonului transvers şi sigmoid,
peritoneul Enveleşte colonul şi se reflectă apoi pe peretele posterior al cavităţii
a$dominale, form'ndu*se astfel mezocolonul şi, respectiv, mezosigmoidul, care
conferă mo$ilitatea colonului transvers şi sigmoid!
/tratul muscular este constituit din fi$re musculare netede, longitudinale En stratul
extern şi circulare En stratul intern! Fi$rele longitudinale sunt dispuse su$ forma celor
trei tenii la colonul ascendent, transvers şi descendent şi numai su$ forma a două tenii
Dmezocolică, omentală şi li$erăJ la nivelul colonului sigmoid! .n stratul muscular
există plexul mienteric (uer$ach!
/tratul su$mucos este format din ţesut conFunctiv lax şi conţine vase de s'nge,
limfatice, plexul su$mucos Meissner şi foliculi limfoizi!
)unica mucoasă este formată dintr*un epiteliu de suprafaţă unistratificat, din aparat
glandular şi din corion! %u are plici circulare şi nici vilozităţi! 6piteliul de suprafaţă
este format din celule cu platou striat, caliciforme şi argentafine! (paratul glandular
este reprezentat prin glande =ie$erYiihn care sunt numeroase, ad'nci şi lipsite de
celule Paneth! 6piteliul glandelor =ie$erYuhn este format din celule cu platou striat,
caliciforme şi argentafine! Corionul este format din ţesut conFunctiv lax, $ogat En
infiltraţii limfoide Dfoliculi limfatici solitariJ! Formaţiunile limfoide sunt numeroase En
mucoasa şi su$mucoasa apendicelui!
&6C)U=
Peritoneul acoperă numai Fumătatea antero*superioară a ampulei rectale, apoi se
reflectă la $ăr$at pe vezica urinară Dfundul de sac recto*vezicalJ, şi la femei pe uter
Dfundul de sac recto*uterinJ! En rest, rectul este Envelit de o adventiţie formată din ţesut
conFunctiv
lax!
/tratul muscular este format din fi$re musculare netede, care se disting En: longitu*
dinale * la exterior * şi circulare * la interior! Fi$rele longitudinale nu co$oară toate
p'nă la anus! /tratul circular se găseşte profund şi se Entinde pe toată lungimea
rectului! .n Furul canalului anal, fi$rele circulare formează sfincterul intern al anusului!
En afara lui se află sfincterul extern al anusului, care are En structura sa fi$re striate!
A?A:ATUL WIGE7TI.
%H"
Stratul su$mucos este format din ţesut conFunctiv lax şi este foarte $ogat En plexuri
venoase a căror dilatare duce la formarea hemoroizilor!
Mucoasa este formată dintr*un epiteliu de suprafaţă, din glande şi corion! =a nivelul
ampulei rectale are un epiteliu simplu cilindric cu celule cu platou striat, celule
caliciforme! =a acest nivel se găsesc şi numeroase glande =ie$erYiihn, formate
aproape exclusiv din celule caliciforme care secretă mucus! Corionul este infiltrat de
formaţiuni limfoide! .n regiunea canalului anal, mucoasa are aceeaşi structură ca la
nivelul ampulei! .mediat su$ $aza coloanelor anale DMorgagniJ, epiteliul devine
pavimentos, stratificat, necheratinizat! =imita dintre acest epiteliu şi epiteliul
precedent este reprezentată de linia anorectală! 6piteliui stratificat necheratinizat se
continuă cu o piele modificată, pigmentată, lipsită de glande şi de fire de păr! 6piteliul
stratificat se cheratinizează treptat şi corionul ia caracterele dermului!
=/(ND0/0 (N0G0 (/0 4+B+/+I DI=0S4I-
;=(%6=6 /(=.#(&6
;landele salivare secretă saliva care are rol En digestia $ucală! 6xistă două categorii de
glande salivare:
R glande salivare mici, fără canal excretor, cum sunt:
* glandele palatine, pe mucoasa palatului8
* glandele la$iale, pe mucoasa $uzelor8
* glandele $ucale, pe mucoasa o$raFilor8
* glandele linguale, pe mucoasa lim$ii!
R glande salivare mari, situate En afara cavităţii $ucale8 sunt perechi şi Eşi varsă produ*
sul lor de secreţie En cavitatea $ucală, prin intermediul unor canale excretoare! (cestea
sunt glandele parotide, su$mandi$ulare şi su$linguale!
;landa parbtida este cea mai voluminoasă glandă salivară! /e găseşte su$ conductul
auditiv extern Dde unde şi numele: para - l'ngă8 otis - urecheJ şi Enapoia ramurii
mandi$ulei! C'ntăreşte +, * 2, g! ;landa parbtida este situată En loFa parotidiană!
;landa este stră$ătută de ramurile nervului facial, de artera carotidă externă şi de vena
Fugulară externă! Produsul de secreţie se varsă prin canalul lui /tenon, En vesti$ulul
superior, En dreptul molarului ..! =ungimea canalului este de 4 cm, iar diametrul
măsoară P * 4 mm, av'nd aspectul unei vene goale!
;landa parbtida este o glandă tu$uloacinoasă de tip seros! .n constituţia sa intră acini
secretori şi un sistem de canale excretoare! (cinii secretă un lichid clar, care nu
conţine mucus!
(rterele provin din carotida externă şi dintr*o ramură a ei, artera temporală superfi*
cială! /'ngele venos este colectat de vena Fugulară externă! =imfaticele aFung En
ganglionii parotidieni, iar de aici En ganglionii cervicali!
;landa are o du$lă inervaţie: simpatică şi parasimpatică! .nervaţia secretorie este
parasimpatică, reprezentată de fi$re parasimpatice preganglionare plecate din nucleul
sali*vator inferior, prin nervul glosofaringian! (ceste fi$re fac sinapsa En ganglionul
otic cu fi$rele postganglionjre, care aFung la glanda parbtida, determin'ndu*i secreţia!
;landa su$mandi$ulară este intermediară, ca mărime, Entre glanda parbtida şi glanda
su$linguală! C'ntăreşte - * 1 g! /e găseşte su$ planşeul $ucal, pe faţa internă a
corpului mandi$ulei, ocup'nd loFa su$mandi$ulară!
%H%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
e pe faţa profundă a glandei pleacă canalul <harton, care are o lungime de 4 cm şi
se deschide En caruncula su$linguală! ;landa su$mandi$ulară este tu$uloacinoasă
sero*mucoasă! /ecreţia ei este seromucoasă, intermediară Entre cea a parotidei şi
su$lingualei! 6ste vascularizată de artera facială care trece pe la polul superior al
glandei! /'ngele venos este colectat de vena facială! =imfaticele se str'ng En
ganglionii su$mandi$ulari, care drenează En final En ganglionii cervicali! ;landa are o
du$lă inervaţie: simpatică şi parasimpa*tică! .nervaţia secretorie este parasimpatică,
reprezentată de fi$rele parasimpatice pregan*glionare care provin din nucleul salivator
superior! (ceste fi$re pătrund En nervul facial şi fac sinapsa, En ganglionul
su$mandi$ular, cu fi$rele postganglionjre care aFung la glandă!
;landa su$linguală este cea mai mică D2 * 4 gJ dintre glandele salivare mari şi se află
deasupra diafragmei $ucale! .n structura glandei distingem o porţiune principală şi
5 , * + , lo$uli accesori! =oFa glandei su$linguale este delimitată superior de mucoasa
regiunii su$linguale, inferior de muşchiul milohioidian, lateral de corpul mandi$ulei,
iar medial de muşchii lim$ii!
;landa are un canal excretor principal, canalul "artholin, şi mai multe canale
accesorii Dcanalele &iviniusJ! Canalul "artholin se deschide En caruncula su$linguală!
Canalele &ivinius se deschid fie En canalul "artholin, fie direct En caruncula
su$linguală sau chiar la nivelul mucoasei su$linguale!
in punct de vedere structural, este o glandă tu$uloacinoasă seromucoasă, En care
predomină componenta mucoasă! Produce o salivă opalescentă, mucoasă!
;landa su$linguală este vascularizată de ramuri din artera linguală! /'ngele venos
aFunge En vena linguală! =imfaticele drenează En ganglionii su$mandi$ulari şi, de la
acest nivel, En ganglionii cervicali!
.nervaţia glandei su$linguale este asemănătoare inervaţiei glandei su$mandi$ulare!
F.C()U=
6ste cea mai mare glandă anexă a tu$ului digestiv! 6ste situat En etaFul supramezo*
colic, En partea dreaptă, su$ diafragmă, deasupra colonului transvers şi a
mezocolonului, la dreapta stomacului! (re o consistenţă fermă şi o culoare $rună! =a
cadavru c'ntăreşte 54,, g, iar la individul viu se adaugă Encă 1,, * 5,,, g c't
c'ntăreşte s'ngele depozitat En ficat! (re forma unui ovoid tăiat o$lic, av'nd +1 cm En
sens transversal şi 53 cm En sens antero*posterior! Ficatul are o faţă superioară, una
inferioară, o margine inferioară şi o margine posterioară, mai lată!
Faţa superioară DdiafragmaticăJ este divizată En doi lo$i Dst'ng şi dreptJ prin
ligamentul falciform, Entins de la faţa superioară a ficatului la diafragmă Dfig! 5,3J!
=o$ul st'ng e mai mic dec't cel drept! Prin intermediul diafragmei, faţa superioară
vine En raport cu inima, Envelită de pericard, şi cu $azele celor doi plăm'ni, tapetate de
pleură!
Faţa inferioară DvisceralăJ Dfig! 5,-J este parcursă de trei şanţuri, dintre care două sunt
sagitale DlongitudinaleJ, iar al treilea transvers! Canţul transvers reprezintă hilul
ficatului, locul de intrare şi ieşire al elementelor pediculului hepatic Dintră artera
hepatică, vena portă, nervii hepatici, ies limfaticele şi căile $iliareJ! Canţul sagital
DlongitudinalJ st'ng conţine, En segmentul anterior, ligamentul rotund provenit prin
o$literarea venei om$ilicale, iar En segmentul posterior cordonul fi$ros (rantius,
provenit din o$literarea duetului venos (rantius Dcare la făt face legătura Entre vena
om$ilicală şi vena cavă inferioarăJ!
Canţul sagital DlongitudinalJ drept prezintă, En segmentul anterior, fosa cistică En care
se găseşte vezica $iliară, iar En segmentul posterior vena cavă inferioară!
A?A:ATUL WIGE7TI.
%H5
Fig! 5,3! Ficatul, vedere anterioară Dfaţa diaframmatica J
Fig! 5,-! Ficatul, vedere posterioară Dfaţa visceralăJ
%H&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cele trei şanţuri Empart faţa viscerală a ficatului En patru lo$i:
R lo$ul st'ng prezintă impresiunea gastrică DmareJ, iar Enapoia acesteia impresiunea
esofagiană DmicăJ8
R lo$ul drept vine En raport cu o serie de organe care lasă mai multe impresiuni şi
anume: impresiunea colică, lăsată de unghiul drept al colonului, impresiunea
duodenală, lăsată de flexura superioară a duodenului, impresiunea suprarenală Dglanda
suprarenală dreaptăJ şi impresiunea renală Drinichiul dreptJ8
R lo$ul pătrat, situat anterior de hil, prezintă impresiunea pilorică8
R lo$ul caudat, situat posterior de hil, prezintă două procese: unul spre st'nga, numit
procesul papilar, şi altul spre dreapta, procesul caudat!
Marginea inferioară este ascuţită! Prezintă două incizuri, una la st'nga, incizura
ligamentului rotund, cea de*a doua la dreapta, incizura cistică, ocupată de fundul
vezicii $iliare! Marginea posterioară aparţine feţei superioare a ficatului! Pe ea se află
aria nudă a ficatului Dpars afixaJ, care este lipsită de peritoneu şi aderă intim la
diafragmă prin tracturi conFunctive! 6a corespunde verte$relor ) * ) !
/tructura ficatului! =a exterior, ficatul este acoperit de peritoneul visceral! e pe faţa
superioară a ficatului, peritoneul se răsfr'nge pe diafragmă, form'ndu*se astfel liga*
mentul falciform! e pe faţa inferioară se răsfr'nge pe stomac, form'ndu*se micul epi*
ploon Dligamentul gastro*duodeno*hepaticJ! Peritoneul de pe faţa superioară şi
inferioară a ficatului se răsfr'nge pe peretele posterior al cavităţii a$dominale,
form'ndu*se astfel ligamentul coronar! =a cele două extremităţi Dst'ngă şi dreaptăJ,
cele două foiţe ale ligamentului coronar se apropie una de cealaltă, form'nd
ligamentele triunghiulare st'ng şi drept, care aFung la diafragmă!
/u$ peritoneul visceral se află capsula fi$roasă a ficatului Dcapsula ;lissonJ! e pe
faţa ei profundă pleacă septuri conFunctivo*vasculare, care pătrund En parenchimul
hepatic! .ntre aceste septuri se delimitează lo$ulii hepatici, care sunt unităţi anatomice
şi funcţionale ale ficatului! =o$ulii sunt vizi$ili cu ochiul li$er şi se prezintă ca nişte
granulaţii de mărimea unui $o$ de mei! Priviţi En spaţiu, au formă de piramidă cu 4 * 3
laturi!
=a Ent'nirea a trei lo$uli există spaţiul portal, care conţine o arteră perilo$ulară
Dramură a arterei hepaticeJ, o venă perilo$ulară Dramură din vena portăJ, un canalicul
$iliar perilo$ular şi vase limfatice, toate Envelite Entr*o stromă conFunctivă dependentă
de capsula fi$roasă a ficatului! =o$ului hepatic este format din celule hepatice
DhepatociteJ, din capilare sinusoide care provin din capilarizarea venei perilo$ulare,
din vena centrolo$ulară spre care converg sinusoidele şi din canaliculele $iliare
intralo$ulare!
Celulele hepatice sunt dispuse En spaţiu su$ forma unor plăci sau lame, formate dintr*
un singur r'nd de celule! .ntre lame se delimitează spaţii En care se găsesc capilare
sinusoide! .n grosimea unei lame, Entre hepatocitele adiacente se formează canalicule
$iliare intralo$ulare! Celulele hepatice, hepatocitele, sunt relativ mari, de formă
poliedrică şi apar pe secţiune su$ aspect poligonal! Fiecare hepatocit vine En contact cu
capilarele sinusoidale Dpolul vascularJ şi cu canaliculul $iliar intralo$ular Dpolul
$iliarJ! Celula hepatică poate să*şi verse secreţia fie En canaliculele $iliare Dsecreţia
exocrinăJ, fie En sinusoide Dsecreţia endocrinăJ!
Canaliculele $iliare intralo$ulare nu au pereţi proprii, pereţii lor fiind reprezentaţi de
Ensăşi celulele hepatice! /pre periferia lo$ului capătă pereţi proprii şi iau numele de
colangiolă Dcanalicule XeringJ! (cestea converg către canaliculele $iliare perilo$ulare
din spaţiul portal, care, la r'ndul lor, se deschid En canaliculele $iliare interlo$ulare!
.ntre
A?A:A TUL WIGE7TX.
%H<
pereţii capilarelor sinusoide şi lamelele celulare hepatice există spaţii Enguste, numite
spaţiile isse, cu valoare de capilare limfatice!
#ena perilo$ulară de la nivelul spaţiului portal pătrunde En lo$ului hepatic şi formează
sinusoidul hepatic! .n capilarele sinusoide se remarcă prezenţa unor celule stelate,
celulele litorale Qupffer, care aparţin sistemului reticulo*endotelial! Enainte de a forma
sinusoidul, ramura perilo$ulară a venei porte prezintă un sfincter muscular, numit
sfincter de intrare! /inusoidele converg spre vena centrolo$ulară, situată En centrul
lo$ului!
Enainte de a se deschide En vena centrolo$ulară, sinusoidul este prevăzut cu un sfincter
de ieşire! &amura perilo$ulară a arterei hepatice, după ce dă ramuri care
vascularizează elementele spaţiului portal, pătrunde şi ea En lo$ul şi se Endreaptă spre
sinusoidul hepatic, En care se termină! =a locul de pătrundere En sinusoid există un
sfincter muscular arteriolar! /inusoidele lo$ului hepatic reprezintă, deci, locul de
Foncţiune al s'ngelui arterial, adus de artera hepatică, cu s'ngele portal, adus de vena
portă! En ceea ce priveşte rolul sfincterelor menţionate, ele realizează, pe de o parte, un
sistem de a regla fluxul sangvin la nivelul ficatului, iar pe de alta de a egaliza
presiunea s'ngelui, mai mare En s'ngele arterial şi mai mică En s'ngele portal, necesară
amestecului de s'nge arterial cu cel portal!
#enele centro lo$ul are părăsesc lo$ului pe la $aza lor şi devin vene su$lo$ulare
DcolectoareJ! 6le se unesc şi formează venele hepatice D+ * 2J, care sunt tri$utare venei
cave inferioare! 6le părăsesc ficatul la nivelul marginii posterioare!
-asculari:aţia 6icatului. Ficatul are o du$lă vascularizaţie: nutritivă şi funcţională!
&ascularizaţia nutriti0ă este reprezentată de artera hepatică, ramură din trunchiul
celiac, care aduce la ficat s'nge Encărcat cu ,
+
! (rtera hepatică urcă En pediculul
hepatic şi la nivelul hilului se divide Entr*o ramură dreaptă şi una st'ngă! &amura
dreaptă se Emparte En două ramuri segmentare: una pentru segmentul anterior al
lo$ului drept, alta pentru segmentul posterior al lo$ului drept! &amura st'ngă a arterei
hepatice se Emparte şi ea En două ramuri segmentare, una pentru segmentul medial al
lo$ului st'ng, alta pentru segmentul lateral! in arterele segmentare se desprind
ramuri su$segmentare! Ultimele ramuri ale arterei hepatice sunt ramurile perilo$ulare
din spaţiul portal! 6le pătrund En lo$ul hepatic, termin'ndu*se En sinusoidul hepatic!
&ascularizaţia uncţională este realizată de vena portă, care Encepe prin capilare la
nivelul tu$ului digestiv şi sf'rşeşte prin capilare la nivelul ficatului! #ena portă se for*
mează Enapoia colului pancreasului, din unirea venelor mezenterică superioară,
splenică şi mezenterică inferioară! #ena portă aduce la ficat s'nge Encărcat cu
su$stanţe rezultate En urma a$sor$ţiei intestinale! 6a urcă En pediculul hepatic şi,
aFunsă En hilul ficatului, se Emparte, ca şi artera hepatică, Entr*o ramură dreaptă şi o
ramură st'ngă! &amura dreaptă se Emparte En două ramuri segmentare: una pentru
segmentul anterior, o a doua pentru segmentul posterior! &amura st'ngă se Emparte En
două ramuri segmentare: una pentru segmentul medial, alta pentru segmentul lateral al
lo$ului st'ng! &amurile segmentare dau, la r'ndul lor, ramuri su$segmentare! Ultimele
ramificaţii ale venei porte sunt ramurile perilo$ulare de la nivelul spaţiului portal!
(cestea pătrund En lo$ul ficatului, unde se capilarizează form'nd sinusoidele hepatice!
/'ngele venos al ficatului este colectat de + * 2 vene hepatice care aFung En vena cavă
inferioară!
=imfaticele ficatului aFung En ganglionii din hilul ficatului Dganglionii hilariJ şi de aici
En ganglionii celiaci! .nervaţia ficatului este asigurată de plexul hepatic format din
fi$re simpatice şi parasimpatice! Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac!
%H+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Căile $iliare! /unt conducte prin care $ila, secretată continuu de celulele hepatice,
aFunge En duoden numai atunci c'nd aFung aici produşii digestiei gastrice! Căile $iliare
prezintă două părţi: una intrahepatică, alta extrahepatică!
C;ile 8iliare intraAe!atice sunt canaliculele $iliare intralo$ulare, colangiolele Dcana*
licule XeringJ, canaliculele perilo$ulare şi interlo$ulare! (cestea din urmă formează
două canale hepatice: st'ng şi drept!
C;ile 8iliare e6traAe!atice cuprind un canal principal Dcanalul hepatocoledocJ şi un
aparat diverticular Dformat din vezica $iliară şi canalul cisticJ!
Canalul hepatic comun se formează din unirea, la nivelul hilului, a celor două canale
hepatice, st'ng şi drept! Face parte din elementele pediculului hepatic! (re o lungime
de P * 4 cm şi un cali$ru de % mm! e la originea sa, co$oară spre st'nga şi Enapoi?
fiind situat, cu celelalte elemente ale pediculului hepatic, Entre cele două foiţe ale
epiploonului mic!
Canalul coledoc ţine de la locul unde, En canalul hepatic comun, se deschide canalul
cistic şi p'nă la papila mare de la nivelul duodenului ..! .n traiectul său descrie un arc
cu concavitatea spre dreapta! )rece iniţial Enapoia porţiunii superioare a duodenului,
apoi pe dinapoia porţiunii superioare a duodenului şi a capului pancreasului şi! En
final, stră$ate peretele porţiunii descendente a duodenului, En care se deschide! (re o
lungime de % * 3 cm şi un cali$ru de 4 * 3 mm! /e deschide Empreună cu canalul
principal al pancreasului En ampula hepato*pancreatică D#aterJ, care proemină En
duodenul .. su$ forma papilei mari! =a nivelul ampulei hepato*pancreatice se află un
sfincter musculari sfincterul 7ddi!
Canalul cistic leagă calea $iliară principală cu vezica $iliară! 6l urcă spre vezica
$iliară, av'nd o lungime de 2 cm şi un cali$ru de P mm! Canalul cistic are rolul de a
conduce $ila En perioadele interdigestive spre vezica $iliară!
#ezica $iliară DcolecistulJ este un rezervor En care se depozitează $ila En perioadele
interdigestive şi se concentrează prin a$sor$ţia de apă şi secreţia de miicină de către
epiteliul vezicii $iliare! #ezica $iliară este situată pe faţa viscerală a ficatului, ocup'nd
segmentul anterior al şanţului sagital drept!
#ezica $iliară are formă de pară, cu lungimea de 1 * 5, cm şi lăţimea de P cm!
Capacitatea ei este de 4, * 3, cm
2
! Prezintă un fund, un corp şi un col! Fundul vezicii
reprezintă extremitatea anterioară a vezicii şi depăşeşte marginea inferioară a ficatului!
Corpul vezicii, a cărui faţă inferioară este acoperită de peritoneu, vine En raport
superior cu ficatul, iar inferior cu colonul transvers! Uneori, vezica este Envelită En
Entregime de peritoneu, care*i formează un mezou, mezocist, ce o leagă de faţa
viscerală a ficatului! .n acest caz este mo$ilă! Colul vezicii se continuă cu canalul
cistic!
P(%C&6(/U=
6ste o glandă voluminoasă, anexată tu$ului digestiv, av'nd at't o funcţie exocrină, c't
şi una endocrină! (nterior este acoperit de peritoneu, fiind situat pe peretele profund al
cavităţii a$dominale! Forma pancreasului este de ciocan, de BMB culcat sau de c'rlig
Dfig! 5,1J! Pancreasul este situat anterior de verte$rele )!,
f
=, şi =
:
, prezent'nd la acest
nivel o concavitate care priveşte spre coloana verte$rală! (re greutatea de 1, * 5,, g,
lungime de 5 4 * + , cm şi grosime de + cm! Pancreasul este un organ fria$il, rup'ndu*
se uşor! . se descriu pancreasului un cap, un col, un corp şi o coadă!
Capul pancreasului este porţiunea lăţită a glandei, EnconFurat de duoden! .n partea
inferioară prezintă procesul uncinat, pe dinaintea căruia trec artera şi vena mezenterică
A?A:ATUL WIGE7TI.
%HB
M! sfincter piloric Coledocul
uelul pancreatic accesor Coledocul
Papila duodenala mica
Partea descendenţiiB? duodenală
Plică*longitudinală duodenală
Papi la duodenală marc
Lig. suspensor şi uşc!iul
Plici circulare Partea orizontală Dinf!J duodenală
suspenvor duodenal Capul pancreasului
Flexura duodeno*FeFunală
Partea ascendentă duodenală
Fig! 5,1! /chema duodenului şi pancreasului
superioară! Posterior de capul pancreasului trece canalul coledoc, iar anterior trec
colonul transvers şi mezocolonul, fapt pentru care capul pancreasului prezintă un
segment supra*mezocolic şi altul inframezocolic! Circumferinţa capului este En raport
cu doudenul! &aportul posterior al capului pancreasului cu canalul coledoc explică
apariţia icterului mecanic En tumori ale capului pancreasului! Colul pancreasului are
raport posterior cu originea venei porte, dar şi cu vena cavă inferioară!
Corpul pancreasului are, pe secţiune, aspect triunghiular, prezent'nd trei feţe: faţa
anterioară, care vine En raport cu faţa posterioară a stomacului, faţa posterioară cu
aorta, rinichiul st'ng, glanda suprarenală st'ngă, artera şi vena splenică, iar faţa
inferioară, cu colonul transvers şi cu ansele intestinale!
Coada pancreasului se Endreaptă spre splină, de care este legată prin ligamentul
spleno*pancreatic!
/tructura pancreasului! =a periferie, pancreasul este acoperit de o capsulă conFunctivă
su$ţire, de la care pleacă, En interior, septuri conFunctivo*vasculare care separă lo$ulii
pancreatici Entre ei!
Pancreasul exocrin, care reprezintă masa principală a glandei, este format din acini
asemănători cu ai glandelor salivare Dde unde şi numele de glandă salivară a
a$domenuluiJ! e la acini pleacă duete colectoare interlo$ular şi interlo$are care, prin
confluare, formează duetele principal D<irsungJ şi accesor D/antoriniJ! uetul
principal <irsung stră$ate pancreasul de la coadă la cap şi se deschide, Empreună cu
canalul coledoc, En ampula hepato*pancreatică D#aterJ!
uetul pancreatic accesor /antorini ia naştere din duetul principal, la nivelul capului
pancreasului, şi se deschide En duodenul .., la nivelul papilei mici!
%H8
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele =angerhans, care sunt răsp'ndite
difuz En ţesutul exocrin! Constituie 5 * 2Z din volumul glandei şi sunt mai numeroase
En coada pancreasului! .nsulele =angerhans sunt formate din cordoane celulare,
EnconFurate de sinusoide! .n structura cordoanelor celulare se descriu celule a, care
secretă glucagonul, şi celulele D2, care secretă insulina! Celulele p sunt mai numeroase
D1,Z din totalul celulelor endocrineJ!
(rterele pancreasului provin din artera hepatică, din artera splenică şi din artera
mezenterică superioară! (rterele pancreatice provenite din artera hepatică şi artera
mezenterică superioară irigă capul pancreasului, En timp ce corpul şi coada primesc
s'nge prin arterele pancreatice provenite din artera splenică! #enele pancreasului
aFung En vena splenică şi mezenterică superioară Ddeci, En final, En vena portăJ!
.nervaţia pancreasului provine din plexul celiac! =imfaticele aFung En ganglionii
pancreatico*splenici şi apoi En ganglionii celiaci!
<IAI./.=I( (9()(4+/+I DI=0S4I-
)ractul gastro*intestinal asigură aportul continuu de apă, electroliţi şi su$stanţe
nutritive necesare organismului! .n vederea realizării acestor funcţii, este necesară: 5!
deplasarea alimentelor prin tractul alimentar8 +! secreţia sucurilor digestive şi digestia
alimentelor8 2! a$sor$ţia produşilor de digestie, a apei şi a electroliţilor8 P! circulaţia
s'ngelui prin segmentele tu$ului digestiv En vederea transportului su$stanţelor
a$sor$ite8 4! controlul acestor funcţii prin intermediul sistemului nervos şi endocrin!
MaForitatea su$stanţelor Ent'lnite En alimente au o structură chimică complexă, diferită
de cea a constituienţilor organismului, şi nu pot fi preluate ca atare din natură! 6le
suferă, En preala$il, transformări mecanice, fizice şi chimice! )otalitatea acestora
reprezintă digestia alimentelor! Prin digestie, principiile alimentare sunt descompuse
En molecule simple, fără specificitate $iologică, iar acestea pot fi a$sor$ite la nivelul
mucoasei intestinale!
.n tu$ul digestiv există enzime specifice pentru fiecare tip de su$stanţă organică!
(stfel, proteinele suferă acţiunea enzimelor proteolitice DproteazeJ, care le desfac p'nă
la aminoacizi! ;lucidele cu moleculă mare sunt scindate de către enzimele amilolitice
DglicoliticeJ p'nă la stadiul de glucide simple! =ipidele sunt hidrolizate de către
enzimele lipolitice DlipazeJ!
.;6/).( "UC(=G
=a nivelul cavităţii $ucale, c't şi al altor organe digestive, există o activitate motorie şi
una secretorie! (ctivitatea motorie a cavităţii $ucale constă din masticaţie şi timpul
$ucal al deglutiţiei!
Masticaţia este un act reflex involuntar, ce se poate desfăşura şi su$ control voluntar!
7rganele masticaţiei sunt oasele maxilare, mandi$ulare şi dinţii Dorgane pasiveJ,
precum şi muşchii masticatori ai lim$ii şi ai o$raFilor Dorgane activeJ! Prin masticaţie,
alimentele introduse En cavitatea $ucală sunt tăiate şi transformate En fragmente mai
mici!
A?A:ATUL WIGE7TI.
%HH
>ele8ul masticator este coordonat de centrii nervoşi din trunchiul cere$ral, care
determină mişcările de ridicare şi co$or're ale mandi$ulei! =a deschiderea gurii,
receptorii de Entindere din muşchii mandi$ulei iniţiază contracţia reflexă a muşchilor
maseter, pterigoid medial şi temporal, determin'nd Enchiderea cavităţii $ucale! =a
Enchiderea gurii, alimentele, En contact cu receptorii $ucali, determină contracţia
reflexă a muşchilor digastric şi pterigoid lateral, ceea ce duce la deschiderea cavităţii
$ucale! =a co$or'rea mandi$ulei, stimularea receptorilor de Entindere face ca Entreg
ciclul să se reia! Un rol special are lim$a, prin a cărei contracţie, relaxare şi deplasare
neEntreruptă alimentele sunt Endreptate spre suprafeţele masticatorii ale dinţilor!
Musculatura o$raFilor contri$uie şi ea la realizarea actului masticaţiei, mecanic şi
estetic!
>olurile masticaţiei6 5! Fragmentarea alimentelor, ceea ce determină: a! facilitarea
deglutiţiei: $! creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi enzimele digestive! +!
(mestecarea alimentelor cu produsul de secreţie al glandelor salivare, ce are ca
rezultate: a! iniţierea procesului de digestie a amidonului su$ acţiunea amilazei
salivare8 $! iniţierea procesului de digestie a lipidelor su$ acţiunea lipazei linguale8 c!
lu$rifierea şi Enmuierea $olului alimentar! 2! (sigurarea contactului cu receptorii
gustativi şi eli$erarea su$stanţelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi,
această stimulare iniţiind secreţia gastrică!
(ctivitatea secretorie a cavităţii $ucale se datorează glandelor salivare!
/aliva este secretată, En principal, de trei perechi de glande salivare: parotide
Dlocalizate l'ngă unghiul mandi$ulei8 sunt cele mai mari şi produc o secreţie apoasăJ,
su$linguale şi su$mandi$ulare Dultimele două secretă o salivă ce conţine o cantitate
mai mare de proteine, deci secreţia va fi mai v'scoasăJ! ;lande mai mici există,
practic, En toată cavitatea $ucală8 cele linguale secretă lipaza linguală!
Compoziţia sali0ei. @ilnic se secretă 1,, * 5/,, ml salivă, soluţie apoasă ce conţine
electroliţi şi proteine! Concentraţia electroliţilor şi osmolalitatea variază cu de$itul
secreţiei, dar, En general, comparativ cu plasma, saliva este hipotonică8 conţine
concentraţii mai mari de Q
T
şi XC7,` şi mai mici de %a
T
şi Cl] .n salivă se găsesc două
tipuri de proteine: . ! enzime: a amilaza salivară DptialinaJ şi lipaza linguală8 +!
mucina, glicoproteină ce lu$rifiază alimentele! /aliva mai conţine su$stanţe
$actericide DlizozimJ şi unii produşi de cata$olism Duree, acid uricJ8 reprezintă şi o cale
de eliminare din organism a unor virusuri!
Controlul secreţiei sali0are. 6ste En totalitate realizat prin reflexe ale sistemului nervos
vegetativ! (ctivitatea parasimpatică stimulează celulele glandelor salivare să secrete o
cantitate mare de salivă apoasă, cu conţinut mare de electroliţi şi redus de proteine!
(ctivitatea simpatică stimulează glandele salivare să secrete un volum mic de salivă,
ce conţine mucus En cantitate mare! &eflexele salivare sunt declanşate de g'ndul la
alimente, mirosul sau gustul lor! Meta$olismul glandelor salivare şi creşterea
secreţiilor lor sunt stimulate atunci c'nd activitatea sistemului nervos vegetativ este
crescută! /ecreţia salivară este influenţată de activitatea unor hormoni: (X,
aldosteron!
Funcţiile sali0ei6 . ! Protecţia mucoasei $ucale prin: răcirea alimentelor fier$inţi,
diluarea eventualului XC5 sau $ilei ce ar regurgita En cavitatea $ucală, Endepărtarea
unor $acterii! +! igestiv: saliva Encepe procesul de digestie al amidonului şi al
lipidelor, a amilaza produce digestia chimică a amidonului preparat8 astfel, En prezenţa
ionilor de clor şi a apei, amidonul este hidrolizat En trepte p'nă la stadiul de maltoză!
(ceastă enzimă va fi inactivată de pX*ul intragastric scăzut! =ipaza linguală Encepe
degradarea lipidelor, acţion'nd atunci c'nd acestea se găsesc En cavitatea $ucală,
stomac şi porţiunilor superioare ale intestinului su$ţire! 2! =u$rifierea alimentelor
uşurează deglutiţia: umectarea mucoasei
5##
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
$ucale favorizează vor$irea! P! 6xcreţia unor su$stanţe endogene şi exogene! 4!
6la$orarea senzaţiei gustative prin dizolvarea su$stanţelor cu gust specific şi suprafaţă
receptivă a analizatorului gustativ!
Ca urmare a transformărilor din cavitatea $ucală, alimentele sunt omogenizate,
Em$i$ate cu mucus şi formează $olul alimentar!
eglutiţia cuprinde totalitatea activităţilor motorii ce asigură transportul $olului
alimentar din cavitatea $ucală En stomac! 6ste un act reflex ce se desfăşoară En trei
timpi!
Tim!ul 8ucal DvoluntarJ! .n momentul En care alimentele sunt gata pentru a fi
Enghiţite, ele sunt En mod voluntar Empinse En faringe datorită presiunii pe care o
exercită lim$a prin mişcarea ei En sus şi posterior asupra palatului moale! e acum
Encolo, procesul deglutiţiei devine En Entregime, sau aproape, un act automat şi, En mod
o$işnuit nu mai poate fi oprit!
Tim!ul faringian. =a intrarea En faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest
nivel! .mpulsurile de la acest nivel aFung la trunchiul cere$ral şi iniţiază o serie de
contracţii faringiene musculare automate, după cum urmează: a! Palatul moale este
Empins En sus, Enchiz'nd coanele, $! P. ici le pal ato*faringiene de pe fiecare parte a
faringelui sunt trase medial, apropiindu*se unele de celelalte, form'nd o deschizătură
sagitală prin care alimentele trec En faringele posterior, c! Corzile vocale sunt puternic
apropiate, iar laringele este Empins En sus şi anterior de către muşchii g'tului! (ceastă
acţiune, com$inată cu prezenţa ligamentelor ce previn deplasarea En sus a epiglotei,
determină deplasarea posterioară a epiglotei peste orificiul laringian! (m$ele efecte
previn pătrunderea alimentelor En trahee, d! eplasarea superioară a laringelui măreşte
deschiderea esofagului! .n acelaşi timp, cei 2 * P cm ai peretelui muscular al
esofagului posterior Dsfincter esofagian superior sau sfincter faringo*esofagianJ se
relaxează, permiţ'nd astfel alimentelor să se deplaseze li$er din faringele posterior En
esofagul superior, e! Concomitent cu ridicarea laringelui şi relaxarea sfincterului
faringo*esofagian are loc contracţia Entregului perete muscular faringian, Encep'nd cu
porţiunea superioară a faringelui, contracţie ce se propagă En Fos ca o undă peristaltică
rapidă, ce antrenează succesiv muşchii faringieni miFlocii şi inferiori, şi, En continuare,
esofagul, propuls'nd astfel alimentele En esofag! Entreg procesul durează . * + secunde!
6tapele succesive ale deglutiţiei sunt controlate automat, En ordine, de către arii
neuronale distri$uite En su$stanţa reticulată $ul$ară şi porţiunea inferioară a punţii!
(ceste arii formează Empreună centrul deglutiţieiNCentrul deglutiţiei inhi$ă specific
centrul respirator $ul$ar pe durata deglutiţiei, oprind respiraţia En orice punct al
ciclului respirator, permiţ'nd desfăşurarea deglutiţiei!
Tim!ul eofagian. 6sofagul are, En principal, rolul de a transporta alimentele din
faringe En stomac, iar mişcările lui sunt organizate specific En vederea acestei funcţii!
.n mod normal, esofagul prezintă două tipuri de mişcări peristaltice: peristaltism
primar şi peristaltism secundar! Peristaltismul primar este declanşat de deglutiţie şi
Encepe c'nd alimentele trec din faringe E n esofag8 este coordonat vagal! Peristaltismul
secundar se datorează prezenţei alimentelor En esofag şi continuă p'nă c'nd alimentele
sunt propulsate En stomac8 este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului!
&elaxarea receptivă a stomacului! Pe măsură ce unda peristaltică se deplasează spre
stomac, o undă de relaxare, transmisă prin neuroni mienterici inhi$itori, precede
contracţia! Entreg stomacul şi, Entr*o măsură mai mică! chiar şi duodenul se relaxează
c'nd această undă aFunge la nivelul esofagului inferior, pregătind astfel cavităţile
respective pentru primirea alimentelor
A?A:ATUL WIGE7TI.
5#"
/fincterul esofagian inferior Dgastro*esofagianJ! =a capătul terminal al esofagului, pe o
porţiune de +*4 cm deasupra Foncţiunii cu stomacul, musculatura circulară esofagiană
este Engroşată, funcţion'nd ca un sfincter! (cest sfincter prezintă o contracţie tonică şi
este relaxat prin relaxarea receptivă! Contracţia acestui sfincter contri$uie la
prevenirea unui reflux gastro*esofagian!
DI=0S4I( =(S4)ICX
.n stomac, alimentele suferă consecinţa activităţilor motorii şi secretorii ale acestuia,
care produc transformarea $olului alimentar Entr*o pastă omogenă, numită chim
gastric!
(ctivitatea motorie a stomacului Dmotilitatea gastricăJ realizează trei funcţii de $ază:
5! stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive8 $. amestecul alimentelor cu
secreţiile gastrice8 2! evacuarea conţinutului gastric En duoden!
&elaxarea receptivă! C'nd alimentele trec din esofag En stomac, activitatea fundu*sului
gastric este inhi$ată, permiţ'nd depozitarea a 5 * $ 5 de conţinut! (cest proces are
la $ază reflexe vagovagale!
Peristaltismul! Contracţiile peristaltice, iniţiate la graniţa dintre fundusul şi corpul
gastric, se deplasează caudal, determin'nd propulsia alimentelor către pilor, şi sunt
produse prin modificări periodice ale potenţialului mem$ranei fi$relor musculare
netede longitudinale8 se numesc unde lente sau ritm electric de $ază! (ceste unde sunt
responsa$ile de frecvenţa şi forţa contracţiilor gastrice! Forţa contracţiilor peristaltice
este crescută de acetilocolină şi gastrină!
&etropulsia! Cuprinde mişcările de du*te*vino ale chimului, determinate de propulsia
puternică a conţinutului gastric către sfincterul piloric Enchis! (re rol important En
amestecul alimentelor cu secreţiile gastrice!
6vacuarea conţinutului gastric apare atunci c'nd particulele chimului sunt suficient de
mici pentru a stră$ate sfincterul piloric! e fiecare dată c'nd chimul este Empins spre
sfincterul piloric, + * - ml chim trec En duoden! =ichidele trec mai repede dec't
solidele, proporţional cu presiunea intragastrică!
&eglarea evacuării conţinutului gastric En duoden se face prin: 5! &eflexe locale: a!
excitatorii, declanşate de expansiunea antrului piloric8 $! inhi$itorii, enterogastrice,
care Encetinesc golirea gastrică astfel Enc't cantitatea de chim ce aFunge En duoden să
n u depăşească posi$ilităţile acestuia de prelucrare8 sunt declanşate de la nivel
duodenal de mai multe categorii de stimuli D creşterea osmolarităţii, scăderea pX*ului,
prezenţa unor produşi ai digestiei proteice şi lipidice, distensia peretelui duodenalJ!
$. (cţiunea unor hormoni eli$eraţi din stomac şi intestinul su$ţire Dde exemplu,
gastrină, cu efect stimulator, colecistoYinina şi secretina, cu efecte inhi$itoriiJ!
Complexul motor migrator este o undă peristaltică ce Encepe En esofag şi parcurge
Entreg tractul gastro*intestinal, la fiecare 3, * 0, minute, En timpul perioadei
interdigestive8 Endepărtează resturile de alimente din stomac!
Contracţiile de foame apar atunci c'nd stomacul este gol de mai multe ore! /unt
contracţii peristaltice ritmice ale corpului stomacului! /unt foarte intense la adultul
t'năr, cu tonus gastrointestinal crescut8 sunt amplificate de hipoglicemie!
(ctivitatea secretorie a stomacului! /ecreţiile gastrice continuă procesele digestive
Encepute En cavitatea $ucală8 cantitatea secretată zilnic este de aproximativ $ 5!
5#%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fazele secreţiei gastrice sunt următoarele:
5! Faza ce:alică este declanşată de g'ndul, vederea, gustul sau mirosul m'ncării! 6ste
dependentă de integritatea fi$relor vagale ce inervează stomacul! (proape Fumătate
din secreţiile gastrice care se produc En timpul unei mese sunt rezultatul stimulării
vagale! Fi$rele eferente vagale stimulează secreţia de XC5 din celulele parietale, de
gastrină din celulele ; şi de pepsinogen din celulele principale!
+! Faza gastrică se declanşează la intrarea alimentelor En stomac8 acest fapt determină
tamponarea acidităţii gastrice, cresc'nd pX*ul gastric, şi permite altor stimuli Dde
exemplu, vag, gastrinăJ să eli$ereze acid! &ata secreţiei gastrice En timpul acestei faze
este mai redusă dec't En timpul fazei cefalice, dar durează mai mult8 astfel, cantitatea
secretată En timpul celor două faze devine egală!
2! Faza intestinală Encepe o dată cu intrarea chimului En duoden8 cantitativ, secreţia
este foarte redusă En timpul acestei faze! Mecanismul dominant implică gastrină Dfig!
5,0J!
pentrul vagal
Fi$re aferente Dnerv vagJ Plex nervos local
Faza cefalica
Faza gastrică
/istem circulator
.ntestin su$ţire
Faza intestinală
Fig! 5,0! Fazele secreţiei gastrice
Celulele secretorii gastrice se află la nivelul glandelor gastrice, situate En mucoasa
gastrică! 6xistă două tipuri de glande gastrice:
a! < 8 in tic e, localizate la nivelul fundului şi corpului gastric8 conţin 2 tipuri de
celule: parietale DoxinticeJ * secretă XC5 şi factor intrinsec Dglicoproteină necesară
pentru a$sor$ţia ileală a vitaminei "l +J8 peptice DprincipaleJ * secretă pepsinogen,
precursorul enzimei proteolitice pepsina8 mucoase * secretă mucus!
$! -ilorice, localizate En regiunile antrală şi pilorică! Conţin celule ; Dce eli$erează
gastrinăJ şi celule mucoase!
Principalele su$stanţe organice din secreţiile gastrice sunt enzimele şi mucina, iar
dintre cele anorganice XC5!
/ecreţia de XC5! XC5 este necesar pentru digestia proteinelor, asigurarea unui pX
optim pentru acţiunea pepsinei, activarea pepsinogenului, Empiedicarea proliferării
intragastrice a unor $acterii patogene! Mecanismul secreţiei de XC5 cuprinde un
proces En trei etape! /u$stanţe ce stimulează secreţia de XC5 sunt: acetilcolina,
secretina şi gastrină! .nhi$area secreţiei se datorează somatostatinei eli$erate din
neuroni ai sistemului nervos enteric!
A?A:ATUL WIGE7TI.
5#5
/ecreţia de pepsinogen! Pepsina, forma activă a pepsinogenului, este o enzimă
proteolitică, activă En mediu acid DpX optim 5,1 * 2,4J, care Encepe procesul de digestie
al proteinelor8 la valori ale pX*ului mai mari de 4, activitatea sa proteolitică scade,
devenind En scurt timp inactivă! Pepsinogenul este activat de contactul cu XC5 sau cu
pepsina anterior formată! Pepsina scindează proteinele En proteoze Dal$umozeJ,
peptone şi polipeptide mari! %umai +, * 2,Z din digestia totală a proteinelor are loc En
stomac, cea mai mare parte desfăşur'ndu*se En porţiunea proximală a intestinului
su$ţire! Pepsina este deose$it de importantă pentru capacitatea ei de a digera
colagenul, acesta fiind puţin atacat de celelalte proteinaze digestive!
=a$fermentul este secretat numai la copilul mic, En perioada de alăptare! &olul său
este de a coagula laptele, pregătindu*5 pentru digestia ulterioară! /u$ acţiunea lui şi En
prezenţa Ca
+T
, cazeinogenul solu$il se transformă En paracazeinat de calciu, insolu$il!
=ipaza gastrică este o enzimă lipolitică cu activitate sla$ăD o tri$utirazăJ, hidroliz'nd
numai lipidele ingerate su$ formă de emulsie, pe care le separă En acizi graşi şi
glicerina!
;elatinaza hidrolizează gelatina!
Mucina este o glicoproteină secretată de celulele mucoase8 are rol En protecţia
mucoasei gastrice, at't mecanic, c't şi chimic Dfaţă de acţiunea autodigestivă a XC5 şi
a pepsineiJ!
=a nivel gastric are loc a$sor$ţia unor su$stanţe, de exemplu su$stanţe foarte solu$ile
En lipide, etanol, apă şi, En cantităţi extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoza şi
aminoacizi!
DI=0S4I( /( NI-0/+/ IN40S4IN+/+I S+BPI)0
Mişcările de la nivelul intestinului su$ţire sunt: contracţii de amestec şi contracţii
propulsive! )otuşi, mişcările intestinului su$ţire determină, En proporţii diferite, at't
amestec, c't şi propulsie!
Contracţiile de amestec Dcontracţiile segmentareJ! C'nd o porţiune a intestinului
su$ţire este destinsă de chim, Entinderea pereţilor intestinali determină apariţia En
lungul intestinului a unor contracţii concentrice localizate, separate prin anumite
intervale! =ăţimea unui asemenea inel de contracţie este de aproximativ 5 cm, astfel
Enc't fiecare set de contracţii determină segmentarea intestinului su$ţire, Empărţindu*5
En segmente spaţiate! C'nd un set de contracţii segmentare se relaxează, Encepe un nou
set, dar aceste contracţii apar En punctele situate la Fumătatea distanţei dintre
contracţiile precedente! (ceste contracţii fragmentează chimul de 1 * 5+ ori pe minut,
En felul acesta determin'nd amestecarea progresivă a particulelor alimentare solide cu
secreţiile din intestinul su$ţire! Frecvenţa maximă a contracţiilor segmentare ale
intestinului su$ţire este determinată de frecvenţa undelor lente din peretele intestinal
D5+ pe minut En duoden şi FeFun proximal, 1 * 0 En ileonul terminalJ!
4i2cările de propulsie. Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice, care
apar En orice parte a intestinului su$ţire şi se deplasează En direcţie anală cu o viteză de
,,4 * + cm>secundă, mult mai rapid En intestinul proximal şi mai lent En intestinul
terminal! )otuşi, ele sunt En mod normal foarte sla$e şi de o$icei se sting după ce
traversează 2 * 4 cm, astfel Enc't deplasarea chimului se face cu aproximativ 5
cm>secundă, ceea ce Enseamnă că timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor
p'nă la valva ileocecală este de 2 * 4 ore!
(ctivitatea peristaltică a intestinului su$ţire creşte postprandial, fapt determinat parţial
de Enceperea pătrunderii chimului En duoden, dar şi de reflexul gastroenteric care
5#&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
este iniţiat de distensia stomacului şi transmis En special prin plexul mienteric de la
peretele stomacului la cel al intestinului su$ţire! .n afară de semnalele nervoase,
peristaltismul intestinal este stimulat de unii hormoni Dgastrină, colecistoYinina,
insulina şi serotoninaJ şi inhi$at de alţii Dsecretină, glucagonJ!
&olul valvei ileocecale este de a preveni refluxul conţinutului colonului Eh intestinul
su$ţire! .n plus, imediat deasupra valvei ileocecale, pe o lungime de c'ţiva centrimetri,
peretele ileonului prezintă un strat muscular Engroşat, numit sfincter ileo*cecal! En mod
normal, acesta se află Entr*o stare de contracţie uşoară, Ent'rziind evacuarea
conţinutului ileal En cec, except'nd perioadele imediat de după digestie, c'nd reflexul
gastroileal determină intensificarea peristaltismului En ileon! ;astrină creşte
contractile ileale şi relaxează sfincterul ileocecal! (cest mecanism determină
prelungirea şederii chimului En ileon, facilit'nd a$sor$ţia! oar o cantitate de 54,, ml
de chim se evacuează En cec zilnic!
/ecreţia pancreatică! Pancresul conţine celule endocrine, exocrine şi ductale! Celulele
endocrine, grupate En insule, secretă direct En circulaţia sangvină insulina, glucagon,
somatostatină şi polipeptidul pancreatic! Celulele exocrine, organizate En acini, produc
patru tipuri de enzime digestive: peptidaze, lipaze, amilaze şi nucleaze, care sunt
răspunzătoare de digestia proteinelor, respectiv a lipidelor, glucidelor şi acizilor
nucleici! .n a$senţa lor se dezvoltă sindroame de mala$sor$ţie! Celulele ductale
secretă zilnic 5+,, *54,, ml suc pancreatic ce conţine o cantitate mare de XC7NB8
acesta neutralizează aciditatea gastrică şi reglează pX*ul En intestinul superior!
.ncapacitatea de a neutraliza aciditatea chimului la intrarea sa En intestin determină
apariţia ulcerelor duodenale!
Compoziţia secreţiei pancreatice6 5! 6lectroliţi: %a şi Q se găsesc En aceeaşi con*
centraţie ca şi En plasmă8 XC7,B se găseşte En cantitate mult mai mare8 sucul
pancreatic conţine, En cantităţi mici, şi calciu, magneziu, zinc, sulfaţi, fosfaţi! /ecreţia
de XC7` din celulele ductale se face printr*un mecanism ce implică cel puţin un
transport activ!
+! 6nzime: trei tipuri maFore: amilaze, lipaze şi proteaze! a! a amilaza pancreatică se
secretă En forma sa activă8 ea hidrolizează glicogen, amidon şi alte glucide, cu
excepţia celulozei, p'nă la stadiul de dizaharide8 $! lipaze Dlipaza, colesterol lipaza,
fosfolipazaJ, secretate En forma lor activă! 6nzimele ce hidrolizează esteri insolu$ili En
apă necesită prezenţa sărurilor $iliare, iar cele ce hidrolizează esteri solu$ili En apă nu8
c! proteaze Dtripsina şi chimotripsinaJ se secretă En forma lor inactivă Dtripsinogen şi
chimotripsinaJ! )ripsinogenul este transformat En tripsină de către enterochinază sau
de tripsina anterior formată DautocatalizăJ! Chimotripsi*nogenul este transformat En
forma lui activă de către tripsină8 d! inhi$itorul tripsinei este secretat de aceleaşi celule
şi En acelaşi timp cu proenzimele proteFează pancreasul de autodigestie!
Controlul secreţiei pancreatice! /ecreţia pancreatică cuprinde trei faze: 5! Cefalică:
g'ndul, văzul, mirosul sau gustul alimentelor produc această fază! #agul stimulează
at't secreţia acinară, c't şi pe cea ductală! $. ;astrică: stimulată prin distensie
gastrică Defector*vagulJ şi prezenţa produşilor de digestie, mai ales aminoacizi şi
peptide Defector * gastrinăJ!
2! .ntestinală: stimulii maFori ai secreţiei pancreatice sunt hormonii colecistoYinina
Dstimulează secreţia pancreatică enzimaticăJ şi secretină Dstimulează secreţia de
$icar$onatJ, care sunt eli$eraţi din celulele endocrine ale duodenului şi FeFunului En
timpul acestei faze, ca răspuns la intrarea chimului En intestinul su$ţire! (minoacizii,
acizii graşi şi monogliceridele sunt stimulii maFori pentru secreţia de colecistoYinina8
scăderea pX*ului intestinal este stimulul pentru eli$erarea secretinei! (cetilcolina
potenţează efectele am$ilor hormoni Dfig! 55,J!
A?A:ATUL WIGE7TI.
5#<
(ciditatea gastrică determină eli$erarea secretinei din peretele duoden
/ecretina şik CCQ aFung En circulaţie
/timularea vagala
determină secreţie enzimatica
/ecretina determină secreţie panereatieă apoasă şi de $icar$onat
Fig! ''&. &eglarea secreţiei pancreatice
/ecreţia $iliară! "ila este necesară pentru digestia şi a$sor$ţia lipidelor şi pentru
excreţia unor su$stanţe insolu$ile En apă cum sunt colesterolul şi $iliru$ina Dfig! 555J!
6ste formată de către hepatocite şi celulele ductale ce mărginesc duetele $iliare, En
cantitate de +4, * 55,, ml>zi! 6ste secretată continuu şi depozitată En vezica $iliară En
timpul perioadelor interdigestive! /e eli$erează En duoden En timpul perioadelor
digestive numai după ce chimul a declanşat secreţia de colecistoYinină, care produce
relaxarea sfincterului 7ddi şi contracţia vezicii $iliare!
(cizii $iliari din s'nge stimulează se*creţia parenchimală
Colecistochinina din s'nge determină:
5! Contracţii ale vezicii $iliare D#!"!J
+! &elaxarea sfincterului 7ddi
Fig! '''. /ecreţia hepatică şi golirea vezicii $iliare
5#+
ANATOMIA ŞMFIZIOLOGIA OMULUI
Compoziţia %ilei. 5! (cizi $iliari: a! primari * sunt sintetizaţi En hepatocite din coleste*
rol şi conFugaţi cu taurina şi glicina, rezult'nd sărurile $iliare secretate activ En
canaliculele $iliare8 deoarece ele nu sunt liposolu$ile, răm'n En intestin p'nă aFung la
nivelul ileonului unde se rea$sor$ activ8 $! secundari * se formează din cei primari su$
acţiunea $acteriilor intestinale! +! Pigmenţi $iliari: $iliru$ina şi $iliverdina sunt
meta$oliţi ai hemoglo$inei ce sunt conFugaţi En hepatocite şi excretaţi $iliar, conferind
$ilei culoarea sa gal$enă! 2! Fosfolipidele intră En alcătuirea miceliilor! P! Colesterol!
4! 6lectroliţi!
Circuitul entero)epatic. 6ste recircularea sărurilor $iliare din intestinul su$ţire Enapoi
la ficat! (Funse En ileonul terminal, 0, * 04Z din sărurile $iliare sunt rea$sor$ite activ
En circulaţia portală8 ficatul le extrage din s'ngele portal şi le secretă din nou En $ilă!
/ărurile $iliare restante sunt excretate En materiile fecale! (stfel, sărurile $iliare pot
recircuia de 3 * 1 ori zilnic! /ărurile $iliare au două roluri importante la nivelul
tractului gastrointes*tinal: 5! de detergent asupra lipidelor din alimente, a căror
tensiune superficială o reduc, permiţ'nd fragmentarea lor8 +! aFută la a$sor$ţia din
tractul intestinal a acizilor graşi, monogliceridelor, colesterolului şi a altor lipide, prin
formarea cu acestea a unor complexe numite micelii! .n lipsa sărurilor $iliare, En
intestin se pierd, prin materiile fecale, P,Z din lipidele ingerate!
=epozitarea %ilei la ni0elul 0ezicii %iliare. .n perioadele interdigestive, $ila se
depozitează la nivelul vezicii $iliare, care are o capacitate de +, * 3, ml! atorită
proceselor de rea$sor$ţie ce au loc la nivelul mucoasei sale, En vezica $iliară poate fi
concentrată de 4 p'nă la +, de ori, ceea ce permite stocarea unor cantităţi mari DP4,
mlJ! #ezica $iliară Eşi evacuează conţinutul En duoden ca răspuns mai ales la
stimularea prin colecistoYinină Deli$erarea ei se face su$ efectul prezenţei En chim a
produşilor de degradare ai lipidelorJ! /timularea vagală a vezicii determină contraţia ei
şi relaxarea sfincterului 7ddi! .n prezenţa unor cantităţi adecvate de lipide, vezica se
goleşte complet En interval de o oră!
Controlul secreţiei %iliare. #olumul secreţiei $iliare şi conţinutul ei En săruri $iliare se
reglează separat! Partea $ilă*independentă a secreţiei $iliare se referă la cantitatea de
apă şi elecroliţi secretată zilnic de ficat şi care este stimulată de secretina! Partea $ilă*
dependentă a secreţiei se referă la cantitatea de săruri $iliare secretate de ficat şi care
este direct proporţională cu cantitatea de săruri $iliare rea$sor$ite de către hepatocite
din circulaţia portală! (ceasta nu este su$ control hormonal sau nervos direct!
ColecistiYinina determină creşterea de$itului $iliar indirect, prin stimularea eli$erării
de $ilă din vezicula $iliară!
/ecreţiile intestinului su$ţire conţin: 5! Mucus, cu rol de protecţie a mucoasei
intestinale Empotriva agresiunii XC5, secretat de glandele "runner din duoden şi de
celule speciale, aflate En epiteliul intestinal şi En criptele =ie$erYuhn! +! 6nzime
asociate cu mi c i o v i l i i celulelor epiteliale intestinale, care nu sunt secretate Bn
lumenul intestinal: peptidaze, dizaharidaze DEn număr de patru: maltaza, izomaltaza,
zaharaza şi lactazaJ şi lipază8 ele Eşi exercită rolurile Bn timpul procesului de
a$sor$ţie intestinală! 2! (pă şi electroliţi secretaţi de celulele epiteliale intestinale!
>eglarea secreţiei intestinului su%ţire se face, Bn principal, prin reflexe locale,
iniţiate de stimuli tactili sau iritanţi8 cea mai mare parte a secreţiei este declanşată de
prezenţa chimului8 cu c't volumul acestuia este mai mare, cu at't secreţia intestinală
va fi mai mare!
($sor$ţia intestinală se realizează prin mai multe mecanisme, En funcţie de su$stanţa
a$sor$ită!
Glucidele. Cele trei glucide maFore ale dietei sunt dizaharidele * sucroza şi lactoza * şi
polizaharidul amidon, fie su$ formă de amilopectină, fie su$ formă de amiloză!
Celuloza,
A?A:ATUL WIGE7TI.
5#B
un alt poli zahăr id vegetal, prezent En dietă En cantităţi mari, nu poate fi digerat,
deoarece En tractul gastrointestinal uman nu există enzime care să o digere! (portul de
glucide este de +4, * 1,, g>zi, care reprezintă 4, * 3,Z din dietă! Pentru a fi a$sor$ite
din tractul gastrointestinal, glucidele tre$uie digerate p'nă la stadiul de monozaharide!
igestia amidonului, Encepută En cavitatea $ucală, su$ acţiunea a amilazei salivare, are
loc En cea mai mare parte En intestinul su$ţire, su$ acţiunea a amilazei pancreatice
Dcare degradează glucidele p'nă la stadiul de oligozaharideJ şi su$ acţiunea
dizaharidazelor Dmaltaza, sucraza, lactazaJ de la nivelul marginii En perie a celulelor
epiteliale intestinale Dcare transformă oligozaharidele En monozaharideJ!
Produşii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza şi galactoza! ;lucoza şi
galactoza se a$sor$ printr*un mecanism comun, un sistem de transport activ %a*de*
pendent DcotransportJ! Fructoza se a$soar$e prin difuziune facilitată! upă ce au fost
a$sor$ite En enterocite, monozaharidele sunt transportate prin mem$rana $azolaterală
a acestora prin difuziune facilitată8 apoi, difuzează din interstiţiu_ intestinal En
capilarele din vilozităţile intestinale! ($sor$ţia glucidelor nu este reglată! .ntestinul
poate a$sor$i peste 4 Yg sucroză zilnic!
-roteinele. ieta proteică zilnică necasară unui adult este de ,,4 * ,,- g>Yg corp!
Proteinele aFunse En intestin provin din două surse: endogenă D2, * P, g>zi, sunt
proteine secretorii şi componentele proteice ale celulelor descuamateJ şi exogenă
Dproteinele din dietăJ! Pentru a fi a$sor$ite, proteinele tre$uie transformate En
polipeptide mici şi aminoacizi!
/*au identificat mai multe sisteme de transport activ %a*dependente pentru a$sor$ţia
tripeptidelor, dipeptidelor şi a aminoacizilor! 6xistă transportori diferiţi pentru
aminoacizii acizi, $azici şi neutri! Pentru polipeptide există cel puţin două mecanisme
diferite de transport! )ripeptidele şi dipeptidele sunt a$sor$ite En cantităţi mai mari
dec't aminoacizii! 7dată aFunse En interiorul enterocitelor, peptidele se transformă En
aminoacizi! (ceştia şi peptidele restante sunt transportate prin mem$rana $azolaterală
a enterocitelor prin difuziune facilitată sau simplă! 6le intră En capilarele din
vilozităţile intestinale prin difuziune simplă! Practic, toată cantitatea de proteine din
intestin este a$sor$ită: orice proteină ce apare En scaun provine din detritusuri celulare
sau din $acteriile din colon!
Lipidele. (portul zilnic de lipide variază Entre +4 şi 53, g! /pre deose$ire de glucide şi
de proteine, lipidele se a$sor$ din tractul gastro*intestinal prin difuziune pasivă!
Pentru a putea fi a$sor$ite, ele tre$uie să devină solu$ile En apă! Pentru solu$ilizarea
lipidelor sunt necesare sărurile $iliare! Enainte de a fi digerate, lipidele tre$uie
emulsionate Dtransformate En picături cu diametru su$ un micronJ de către acizii $iliari
şi lecitină!
Produşii digestiei lipidice Dmonogliceride, colesterolJ tre$uie să formeze micelii cu
sărurile $iliare pentru a putea fi a$sor$iţi! Miceliile sunt agregate sferice mici, cu
diametrul de 4 nm, ce conţin +, * 2, molecule de săruri $iliare şi lipide! /ărurile
$iliare se găsesc la exteriorul miceliilor, iar părţile hidrofo$e ale monogliceridelor şi
lipofosfatidelor către interior8 En miFloc se găsesc colesterolul şi vitaminele
liposolu$ile!
Miceliile se mişcă de*a lungul suprafeţei microvililor, permiţ'nd lipidelor din
compoziţia lor să difuzeze En enterocite! =ipidele, colesterolul şi vitaminele
liposolu$ile sunt preluate rapid din micelii En momentul En care acestea vin En contact
cu microvilii! Factorul ce limitează a$sor$ţia lipidelor este migrarea miceliilor din
conţinutul intestinal la suprafaţa microvililor! /ărurile $iliare, eli$erate de lipidele
asociate, sunt a$sor$ite En ileonul terminal printr*un mecanism de transport activ %a*
dependent! En mod normal, toate lipidele ingerate sunt a$sor$ite! =ipidele prezente En
scaun provin din flora intestinală!
5#8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
7dată aFunse En enterocite, lipidele intră En reticulul endoplasmic neted, unde sunt
reconstituite: +*monogliceridele se com$ină cu acizii graşi pentru a forma trigliceride8
lipofosfatidele se com$ină cu acizii graşi pentru a forma fosfolipide8 colesterolul este
esterificat! =ipidele se unesc apoi En chilomicroni cu diametrul de 5 nm, En interiorul
reticulului endoplasmic neted! (ceştia sunt transportaţi En afara celulei prin exocitoză!
P lipoproteinele, sintetizate de enterocit, acoperă suprafaţa chilomicronilor! En a$senţa
lor, exocitoză nu apare şi enterocitele se Encarcă cu lipide! upă ce părăsesc
enterocitul, chilomicronii se unesc şi formează picături lipidice mari, cu diametrul de
4, * 4,, nm, care aFung En vasele limfatice! (proape toate lipidele digerate sunt
a$sor$ite p'nă la nivelul porţiunii miFlocii a FeFunului, cea mai mare parte a a$sor$ţiei
făc'ndu*se En duoden!
(pa şi electroliţii! .n intestinul su$ţire, apa se a$soar$e pasiv, izoosmotic, ca urmare a
gradientului osmotic creat prin a$sor$ţia elecroliţilor şi a su$stanţelor nutritive!
($sor$ţia sodiului se face printr*un proces En două etape! /odiul intră En enterocit En
trei moduri: 5! prin sistemele de cotransport ale glucozei, aminoacizilor sau
peptidelor8 +! prin cotransport %a
T
*ClB8 2! pasiv, conform gradientului său
electrochimie! in enterocit, %a
T
este transportat prin mem$rana $azolaterală printr*o
()P*ază %a
T
*Q
T
dependentă! Clorul urmează pasiv sodiul!
#itaminele şi mineralele! #itaminele liposolu$ile D(, , Q, 6J intră En alcătuirea
miceliilor şi se a$sor$ Empreună cu celelalte lipide En intestinul proximal! #itaminele
hidrosolu$ile se a$sor$ prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ %a*
depen*dent, proximal, En intestinul su$ţire! Calciul se a$soar$e cu aFutorul unui
transportor legat de mem$rana celulară şi activat de vitamina ! Fierul se a$soar$e En
FeFun şi ileon! Fe
+T
se a$soar$e mai uşor dec't Fe
u
! #itamina C stimulează a$sor$ţia
fierului, care are loc printr*un mecanism En patru etape!
.;6/).( =( %.#6=U= .%)6/).%U=U. ;&7/
&olurile principale ale colonului sunt a$sor$ţia apei şi a electroliţilor DFumătatea
proximalăJ şi depozitarea materiilor fecale p'nă la eliminarea lor DFumătatea distalăJ!
atorită acestor roluri, mişcările de la nivelul colonului sunt lente! Mişcările de la
nivelul colonului sunt de două tipuri: de amestec DhaustraţiileJ şi propulsive DEn masăJ!
Mişcările de amestec DhaustraţiileJ! Entr*o manieră similară cu a mişcărilor de
segmentare ale intestinului su$ţire, la nivelul colonului apar contracţii circulare mari!
Concomitent, musculatura longitudinală a colonului, agregată En trei $enzi
longitudinale, denumite tenii, se contractă şi ea! (ceste contracţii com$inate ale
musculaturii circulare şi longitudinale determină proiecţia En afară a zonelor
nestimulate ale peretelui colic, su$ forma unor saci, denumiţi haustre!
e o$icei, aceste contracţii, odată iniţiate, ating maximum de intensitate En
aproximativ 2, de secunde şi dispar En următoarele 3, de secunde! e asemenea, c'nd
apar, ele se deplasează lent En direcţie anală, En timpul perioadei lor de contracţie,
determin'nd o propulsie minoră a conţinutului colic! upă alte c'teva minute, apar noi
contracţii haustrale En arii Envecinate! En felul acesta, conţinutul colic este progresiv
Empins spre colonul sigmoid! En cursul acestei progresii, tot materialul fecal este expus
gradat la suprafaţa colonului, iar su$stanţele dizolvate şi apa sunt progresiv a$sor$ite!
(stfel, din cei 54,, ml de chim, doar 1, * +,, ml se pierd prin fecale!
A?A:ATUL WIGE7TI.
5#H
*işc8rile propulsive Fmişc8rile Bn mas8H. +nde peristaltice identice cu cele
Bnt>lnite Bn intestinul subţire pot 6i cu ,reu observate Bn colon. In scCimb,
propulsia re:ult8 Bn principal prin contracţii Caustrale Bn direcţie anal8, deLa
discutate, şi mişc8ri Bn mas8.
In colonul transvers şi si,moid, mişc8rile Bn mas8 au Bndeosebi rol propulsiv.
(ceste mişc8ri apar de obicei de c>teva ori pe :iD cele mai numeroase durea:8
apro7imativ 54 minute Bn prima or8 de la micul deLun. . mişcare Bn mas8 este un
tip de peristaltism modi6icat, caracteri:at prin urm8toarea secvenţ8 de
evenimente: Bn primul r>nd, apare un inel constrictiv Bntr"un punct destins sau
iritat al colonului, de cele mai multe ori Bn colonul transvers, apoi, rapid, +, cm
sau mai mult din colonul distal 6aţ8 de acest punct se contract8 Bn bloc,
asem8n8tor unei mase unice, 6orţ>nd materiile 6ecale conţinute Bn acel se,ment s8
se deplase:e Bn Losul colonului.
<orţa acestor contracţii se de:volt8 pro,resiv timp de apro7imativ 2, secunde,
iar rela7area se produce Bn urm8toarele + * 2 minute, dup8 care pot ap8rea alte
contracţii de acest ,en tot mai distal 6aţ8 de cele precedente, deplas>ndu"se Bn
continuare de"a lun,ul colonului.
4oate aceste serii de mişc8ri Bn mas8 durea:8 Bntre 5, minute şi o Lum8tate de
or8. Dac8 de6ecaţia nu apare Bn acest timp, un nou set de mişc8ri Bn mas8 nu
apare dec>t dup8 o Lum8tate de :i sau cCiar Bn :iua urm8toare.
(pariţia mişc8rilor Bn mas8 imediat postprandial este 6acilitat8 de re6le7ele
,astro"colic şi duodenocolic. (ceste re6le7e sunt provocate de distensia
stomacului şi a duodenului. Dup8 secţionarea nervilor e7trinseci, aceste re6le7e se
produc, dar cu o intensitate, 6oarte slab8, probabil datorit8 6aptului c8 stimulii
re6lecşi conduşi prin nervii e7trinseci ai sistemului nervos autonom determin8
cea mai mare parte a intensit8ţii re6le7elor ,astrocolic şi duodenocolic.
Iritaţia colonului poate, de asemenea, iniţia mişc8ri intense Bn mas8. De e7emplu,
c>nd o persoan8 pre:int8 o stare ulceroas8 a colonului Fcolita ulceroas8H, aceasta
are 6recvent mişc8ri Bn mas8 ce persist8 aproape tot timpul. De asemenea,
mişc8rile Bn mas8 pot 6i iniţiate şi prin stimularea intens8 a sistemului nervos
parasimpatic.
(bsorbţia şi secreţia la nivelul colonului. Colonul nu poate absorbi mai mult de +
* 2 5 de ap8 pe :i. Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi clorului care
nu au 6ost absorbite Bn intestinul subţire. 9otasiul este secretat de c8tre colon.
(ceste procese sunt controlate de c8tre aldosteron.
07ist8 trei surse de ,a: intestinal: Bn,Ciţit, 6ormat sub acţiunea bacteriilor Bn
ileon şi colon şi di6u:at din torentul san,vin. /a nivelul colonului se produc :ilnic
-*5, 5 de ,a:e, mai ales prin de,radarea produşilor de di,estie ce au aLuns la
acest nivel. Componentele principale sunt: C..,, CT , T,, N,. Cu e7cepţia
N„ celelalte pot di6u:a prin mucoasa colonului, ast6el Bnc>t volumul eliminat este
de 3,, ml?:i.
De6ecaţia repre:int8 procesul de eliminare a materiilor 6ecale din intestin. +nele
mişc8ri Bn mas8 propulsea:8 6ecalele Bn rect, iniţiind dorinţa de de6ecaţie.
+lterior se produce contracţia musculaturii netede a colonului distal şi a rectului,
propuls>nd 6ecalele Bn canalul anal. +rmea:8 rela7area s6incterelor anale intern
şi e7tern Fultimul conţin>nd 6ibre musculare striate a6late sub control voluntarH.
0vacuarea 6ecalelor este 6avori:at8 suplimentar de creşterea presiunii
intraabdomi"nale prin contracţia dia6ra,mului şi a muşcCilor abdominali.
De6ecaţia implic8 deci activitate re6le78, dar şi voluntar8. Bn mod normal,
de6ecaţia este iniţat8 de re6le7e de de6ecaţie. +nul dintre aceste re6le7e este un
re6le7 intrinsec, mediat prin sistemul nervos local,
5"# YYANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OM ULUI
cntcric. C>nd materiile 6ecale dilat8 rectul se declanşea:8 re6le7ul
rectos6incterian Freali:at de ple7ul mientericH prin care se rela7ea:8 s6incterul
anal intern, se contract8 s6incterul anal e7tern şi este declanşat8 sen:aţia
iminent8 de de6ecaţie. 4otuşi, re6le7ul intrinsec al de6ecaţiei este 6oarte slabD
pentru a 6i e6icient, el trebuie Bnt8rit printr"un re6le7 parasimpatic de de6ecaţie ce
implic8 se,mentele sacrale ale m8duvei spin8rii.
C>nd sunt stimulate terminaţiile nervoase de la nivelul rectului, sunt transmise
semnale spre m8duva spin8rii şi, de aici, prin 6ibre e6erente parasimpatice
aparţin>nd nervilor pelvici, pornesc comen:i contractile spre colonul descendent,
si,moid, rect şi anus, incCi:>ndu"se ast6el re6le7ul. (ceste semnale parasimpatice
cresc intensitatea undelor peristaltice şi rela7ea:8 s6incterul anal intern, ast6el
convertind de6ecaţia intrinsec8 dintr"o mişcare slab8 ine6icient8 Bntr"un act
motor puternic.
Semnalele a6erente ce p8trund Bn m8duva spin8rii iniţia:8 şi alte e6ecte: inspir
pro6und, BncCiderea ,lotei, contracţia muşcCilor abdominali, determin>nd Bn
acelaşi timp şi cobor>rea planşeului pelvin pentru a aLuta la e7pul:area 6ecalelor.
9revenirea sau permiterea de6ecaţiei se 6ace prin stimuli voluntari de control
Ftrimişi pe calea nervilor ruşinoşiH care determin8 contracţia, respectiv dilatarea
s6incterului anal e7tern. Dac8 de6ecaţia nu se produce, s6incterul anal intern se
BncCide, iar rectul se rela7ea:8 pentru a p8stra materiile 6ecale.
(9()(4+/ )0S9I)(4.)
(N(4.*I( (9()(4+/+I )0S9I)(4.)
(paratul respirator cuprinde căile respiratorii şi plăm'nii! Căile respiratorii sunt
reprezentate de cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee şi $ronhii!
CXI/0 )0S9I)(4.)II
C(#.)()6( %(@(=G
6ste primul segment al căilor repiratorii! /eptul nazal desparte cavitatea nazală En
două cavităţi simetrice Dfose nazaleJ, cu direcţie antero*posterioară, su$ $aza craniului
şi deasupra cavităţii $ucale! Comunică cu exteriorul prin orificiile narinare şi cu
rinofaringele prin coane! (nterior, fosele nazale sunt proteFate de piramida nazală!
Piramida nazală este o proeminenţă situată pe linia mediană a feţei, cu rol de a proteFa
fosele nazale8 totodată a do$'ndit şi un rol estetic!
#'rful piramidei este situat su$ osul frontal şi se numeşte rădăcina nasului! "aza
prezintă orificiile narinare! Cele două feţe laterale sunt unite anterior, form'nd dorsum
nasi, care se termină inferior prin lo$ului nazal! .n structura piramidei nazale
distingem un schelet osteo*cartilaginos, format din oasele nazale şi porţiunea frontală
a osului maxilar En partea superioară a piramidei nazale, c't şi din cartilaFele laterale şi
cartilaFele alare En partea inferioară a piramidei! Pe acest schelet se prind muşchii
pieloşi care, prin acţiunea lor, măresc sau micşorează orificiile narinare! =a exterior se
află pielea!
Fosele nazale sunt două conducte situate Enapoia piramidei nazale, de la orificiile
narinare p'nă la coane! istingem foselor nazale un segment anterior, numit vesti$ul,
şi un segment posterior, fosele nazale propriu*zise! #esti$ulul nazal este o$lic En sus şi
Enapoi şi este tapetat de piele care conţine glande se$acee şi foliculi piloşi Dprimul
filtru En calea aerului inspiratJ! Fosele nazale propriu*zise au patru pereţi!
=a interior, fosele nazale sunt acoperite de mucoasă nazală, care are o structură
deose$ită En partea superioară faţă de rest! .n regiunea olfactorie a mucoasei, situată
deasupra cornetului superior şi En dreptul lamei ciuruite a etmoidului, sunt celule
senzoriale şi celule de susţinere! Celulele senzoriale sunt neuroni $ipolari! e la polul
lor apical pleacă o dendrită scurtă, groasă şi terminată printr*un $uton olfactiv care are
circa 5 , * + , cili! e la polul $azai al neuronilor $ipolari pleacă axonul! Mai mulţi
axonE se Enmănunchează pentru a forma nervii olfactivi D5, * +,J care stră$at orificiile
lamei ciuruite a etmoidului şi aFung En $ul$ul olfactiv!
&egiunea respiratorie a mucoasei este mult mai Entinsă, are o $ogată vascularizaţie şi o
culoare roşietică! 6a acoperă toţi pereţii cavităţii nazale, cu excepţia celui superior,
unde se află mucoasa olfactivă! 6ste alcătuită dintr*un epiteliu cilindric ciliat!
Mucoasa respir itorie are t` l i n d e tu$ulo*acinoase
5"%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
-ereţii oselor nazale propriu-zise
Peretele superior
Peretele inferior
9eretele intern FseptalH
9eretele lateral
6ste format din osul nazal, lama ciuruită a
etmoidului şi corpul sfenoidu*lui! Prin lama ciuruită a et*moidului trec nervii olfactivi!
6ste alcătuit din apo*fizele palatine ale o*
sului maxilar şi lama orizontală a osului palatin acoperit de mucoasă!
6ste reprezentat de septul nazal, cu 2 porţiuni: posterioară DosoasăJ, miFlocie
DcartilaginoasăJ şi anterioară Dmem$ranoasăJ! Porţiunea osoasă este formată superior
de lama perpendiculară a etmoidului şi inferior de vomer! Porţiunea cartilaginoasă e
reprezentată de cartilaFul sep*tal! Porţiunea mem$ranoasă a septului este mo$ilă şi
separă cele două orificii narinare!
6ste mai coplex! .n esenţă este alcătuit din osul maxilar peste care, dinapoi Enainte,
sunt suprapuse osul palatin, masa laterală a etmoidului, cometele superior şi miFlociu,
iar anterior faţa medială a osului lacrimal! Pe peretele lateral al cavităţii nazale se
găsesc nişte proeminenţe, cometele Dsuperior, miFlociu şi inferiorJ! Cornetul inferior
este os independent! Fiecare cornet cu peretele lateral, delimitează nişte ad'ncituri
numite meaturi Dsuperior, miFlociu şi inferiorJ!
.n oasele vecine foselor nazale sunt sinusurile paranazale, cavităţi pneumatice, cu rol
de cutie de rezonanţă şi de a menţine o temperatură constantă! Mucoasa lor se
continuă cu mucoasa foselor nazale! /inusurile paranazale sunt perechi Dfrontale,
maxilare,
sfenoidaleJ!
.n la$irintul etmoidal sunt săpate semicelulele etmoidale care, Empreună cu
semicelulele din oasele vecine, formează celulele etmoidale! 6xistă celule etmoidale
posterioare, care se deschid En meatul superior, şi celule etmoidale anterioare, En
meatul miFlociu! /inusul sfenoidal se deschide En recesul sfeno*etmoidal de la nivelul
peretelui superior al foselor nazale! /inusurile frontal şi maxilar se deschid En meatul
miFlociu! .n meatul interior se deschide canalul nazolacrimal!
#ascularizaţia foselor nazale este asigurată de ramuri din artera oftalmică Darterele
etmoidale anterioareJ şi din artera maxilară Dartera sfenopalatinăJ! #enele aFung, En
final, En vena Fugulară internă!
.nervaţia mucoasei este asigurată de ramuri din nervul trigemen!
=imfaticele aFung En ganglionii retrofaringieni şi parotidieni, iar de aici En ganglionii
cervicali!
F(&.%;6=6
#ezi prezentarea anatomiei faringelui En capitolul consacrat aparatul digestiv!
=(&5%;6=6
6ste un organ cu du$lă funcţie: conduct aero*vector şi organ al fonaţiei!
=aringele are o formă de piramidă triunghiulară trunchiată cu $aza En sus! "aza
comunică cu laringo*faringele printr*un orificiu, numit aditus laringis, care, anterior
este delimitat de epiglotă, posterior de cartilaFele aritenoide şi lateral de repliurile
epFglotico*aritcnoidiene, Entinse Entre epiglotă şi cartilaFele aritenoide!
.n grosimea acestor plici se află cartilaFele cuneiforme! #'rful laringelui se continuă En
Fos cu traheea!
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
5"5
Feţele antero*laterale ale laringelui sunt formate de cele două lame ale cartilaFului
tiroid şi de arcul cricoidului! .ntre cartilaFul tiroid şi arcul cricoidului se află muşchiul
şi ligamentul tirocricoidian! easupra celor două lame ale cartilaFului tiroid se află
mem$rana tirohioidiană care aFunge la osul hioid!
Feţele antero*laterale ale laringelui vin En raport cu glanda tiroidă şi cu muşchii
infrahioidieni!
Faţa posterioară a laringelui proemină En faringe şi este formată din cele două cartilaFe
aritenoidiene şi din pecetea cartilaFului cricoid! e o parte şi de alta sunt două şanţuri,
şanţurile piriforme! Marginea anterioară Dmărul lui (damJ este reprezentată de muchia
unde cele două lame laterale ale cartilaFului tiroid se unesc! 6ste mai proeminentă la
$ăr$aţi! #ine En raport cu istmul glandei tiroide!
Marginile posterioare ale laringelui sunt reprezentate de marginile posterioare ale
cartilaFului tiroidian Dfig! 55+J şi vin En raport cu artera carotidă comună, vagul şi vena
Fugulară internă!
/tructura laringelui! =aringele este format din cartilaFe legate Entre ele prin ligamente
şi articulaţii! (supra cartilaFelor acţionează muşchii laringelui DstriaţiJ! =a interior este
tapetat de o mucoasă, su$ care se găseşte o su$mucoasă!
CartilaFele laringelui! /e disting: cartilaFe neperechi DcartilaFul tiroid, epiglota şi
cartilaFul cricoidJ şi perechi Daritenoide, corniculate, cuneiforme şi cartilaFele
sesamoideJ! )oate cartilaFele, prezentate En continuare, sunt formate din cartilaF de tip
hialin, except'nd epiglota, care este formată din cartilaF de tip elastic!
Muschi ariepiglotic
:uneifonn
Coitila
eomiculat
Muşchi ante*
noizi transverşi
Muschi aritenoizi o$lici
Muşchi ciicoaii*tenoid postemi
E!Zgl#t;
/[
7s Cioid
cricoidian
)unica mucoasă
=)u$erculul epiglotic
a/indesmoza i nricom icu lată
MI =>dilam aritenoid
CartilaF
tiroidian
<i,. ''E. /arin,ele, vedere anterioar8
5"&
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cartila7ele laringelui
Formă /ituaţie escriere
CartilaFul
tiroid
e carte
deschisă
posterior,
fiind format
din două
lame unite
pe linia
mediană la
nivelul mă*
rului lui
(dam!
.n partea
anterioară a
laringelui,
su$ hioid,
deasupra
arcului
cricoidului,
Enaintea
epiglotei!
Faţa anterioară a lamelor laterale prezintă o
creastă pe care se insera muşchii sterno*
tiroidian şi tirohiodian! Faţa posterioară priveşte
spre interiorul laringelui şi e En raport cu
epiglotă! Pe marginea superioară se află
incizura tiroidiană, lateral de care se prinde
mem$rana tirohiodiană! Marginea inferioară
priveşte spre arcul cricoidului şi oferă inserţie
muşchiului şi ligamentului tirocricoidian!
Marginile posterioare se prelungesc En sus cu
coarnele superioare şi En Fos cu coarnele
inferioare, care se articulează cu cartilaFul
cricoid Darticulaţia tirocricoidianăJ!
CartilaFul
epiglotic
e frunză cu
peţiolul En
Fos!
Enapoia carti*
laFului tiroid
pe care El de*
păşeşte En sus!
e la $aza epiglotei pleacă, spre rădăcina
lim$ii, ligamentele glosoepiglotice care ridică
plicile glosoepiglotice! )ot de la $ază pleacă,
spre hioid, ligamentul hioepiglotic! #'rful epi*
glotei este legat de cartilaFul tiroid prin
ligamentul tiroepiglotic!
CartilaFul
cricoid
e inel cu
pecetea
aşezată
posterior!
.ntercalat Entre
tiroid şi trahee!
=ama DpeceteaJ cartilaFului cricoid prezintă
două suprafeţe articulare superioare pentru $aza
aritenoidelor şi două suprafeţe inferioare pentru
coarnele inferioare ale cartilaFului tiroid! (rcul
cricoidului este situat anterior!
CartilaFele
aritenoide
e piramidă
triun*
ghiulară, cu
$aza En Fos!
.n partea
posterioară a
laringelui,
deasupra lamei
cartilaFului
cricoid!
Prezintă trei feţe: faţa laterală are o creastă
numită creastă arcuată8 faţa medială priveşte
spre interiorul laringelui8 faţa posterioară
participă la formarea feţei posterioare a
laringelui! "aza cartilaFului aritenoid se
articulează cu lama cartilaFului cricoid şi
prezintă două procese: unul muscular
DposteriorJ, pe care se prind muşchii
cricoaritenoidieni Dlateral şi posteriorJ şi unul
anterior DvocalJ, pe care se prinde plică vocală!
CartilaFele
corniculate
=a v'rful
cartilaFelor
aritenoi*diene!
CartilaFele
cuneiforme
.n plicile
aritenoepi*
glotice!
CartilaFele
sesam oi de
.n plicile
vocale!
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
5"<
Muşchii laringelui se Empart En intrinseci şi extrinseci! Cei extrinseci se insera cu un
capăt pe laringe, iar cu celălalt pe organele vecine Dsternotiroidian, tirohiodian şi con*
strictor inferior al faringelui, care se insera pe creasta o$lică a cartilaFului tiroidJ!
Muşchii intrinseci au am$ele capete inserate pe cartilagii ale larigelui! Unii sunt
constrictori ai glotei, apropiind plicile vocale Dmuşchiul cricoaritenoidian lateral,
muşchiul interaritenoi*dianJ, alţii sunt dilatatori ai glotei, depărt'nd plicile vocale
Dcricoaritenoidian posteriorJ, iar alţii sunt tensori ai plicilor vocale Dmuşchiul vocal,
situat En plica vocală, şi muşchiul tirocricoidian, care realizează mişcarea de $alans
Enainte a cartilagiului tiroidJ Dfig! 552J!
)unica mucoasă căptuşeşte cavitatea laringelui şi se continuă En sus cu mucoasa
faringelui, iar En Fos cu cea a traheei! 6ste formată din epiteliu şi corion! 6piteliul,
except'nd plicile vocale, este cilindric ciliat! =a nivelul plicilor vocale este
pluristratificat pavimentos! )unica mucoasă conţine glande care secretă mucus! .n
corion se găseşte ţesut limfoid care este $ogat la nivelul ventriculilor laringieni!
/u$mucoasa este formată din ţesut conFuctiv lax!
(spectul interior al laringelui! Pe pereţii laterali ai laringelui se află două perechi de
plici cu direcţie antero*posterioară8 cele două superioare sunt plici vesti$uljre, iar cele
două inferioare plicile vocale! Entre cele două plici vesti$uljre se delimitează rima
!ioep"glot"c
)u$erculul cuneiform
)u$crc
coicii lat H Mm! ani enoNl i cni L * MA?
M! aritcnoidian
transvers
M ericoari#eno$%an
post M! cartilaFului aritcnoidian CartilaFul cricoi&'
an M! cri coari t enoi di an post.
9artea membranoasa iraCeala. ,lande craCcale
NCorpul adipos
*\Mem$rana iiro*(((I hiuidiană
1 )* l+a,Nar|taMul cuneiform
U-/ ariepi,lotic
M! tiroaritenoidiaii o$lic
*/ tiroaritenoidian
=ig! cncoti.ro id i an
cricoaritenoidian lat! <ata articulară tiroidian8 M! cricoti.ro id i an
=ig! inelar irahcal
<i,. ''#. /arin,ele, vedere lateral8
5"+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
vesti$ulară, iar Entre cele două plici vocale rima glotidică! &ima glotidică este divizată
Entr*o parte anterioară, numită intermem$ranoasă, limitată Entre cele două cartilagii
aritenoide! Entre plicile vesti$uljre şi vocale, de fiecare parte, se află vesti$ulul
laringian care, prin aditus laringis, comunică cu laringo*faringele, iar su$ plicile
vocale se află cavitatea infra*glotică, ce comunică cu traheea!
#ascularizaţia laringelui este asigurată de artera laringiană superioară Ddin carotida
externăJ şi artera laringiană inferioară Ddin artera su$clavieJ! /'ngele venos aFunge En
vena Fugulară internă! =imfaticele laringelui aFung En ganglionii cervicali!
.nervaţia laringelui este asigurată de nervul laringian superior şi inferior, ramuri din
nervul vag! %ervul laringian inferior inervează muşchii intrinsece ai laringelui,
except'nd muşchiul tirocricoidian! %ervul laringian superior inervează mucoasa
laringelui şi muşchiul tirocricoidian!
)&(X66(
)raheea este un organ su$ formă de tu$ care continuă laringele şi se Entinde de la
verte$ra cervicală C
3
p'nă la verte$ra toracală 4
I
, unde se Emparte En cele două
$ronhii! (re o lungime de 5, * 5+ cm şi un cali$ru de 5,3*+ cm! Prezintă un segment
cervical şi unul toracal! En segmentul cervical vine En raport posterior cu esofagul,
anterior cu istmul glandei tiroide, cu muşchii infrahioidieni şi pielea! =ateral vine En
raport cu artera carotidă comună, vena Fugulară internă, nervul vag şi lo$ii laterali ai
glandei tiroide! Porţiunea toracică este situată En mediastinul superior! Posterior vine
En raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei şi cu ramurile desprinse din el, cu
timusul şi cu sternul, iar lateral cu plăm'nii, acoperiţi de pleura mediastinală!
.n structura traheei se distinge un schelet fi$rocartilaginos, format din 54 * +, de inele
cartilaginoase incomplete posterior! CartilaFele sunt unite Entre ele prin ligamente
fi$roelastice! En partea posterioară, unde inelele sunt incomplete, există fi$re colagene,
elastice şi fi$re musculare netede Dmuşchiul trahealJ!
=a exterior se află o adventiţie formată din ţesut conFunctiv, iar la interior traheea este
acoperită de o mucoasă cu epiteliu cilindric ciliat! )unica mucoasă este $ogată En
glande!
#ascularizaţia traheei este dată de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul g'tului, şi
din arterele $ronşice, la nivelul toracelui! #enele, En porţiunea cervicală, se varsă En
vena Fugulară internă, iar En porţiunea toracală En venele azUgos!
=imfaticele aFung En ganglionii cervicali pentru segmentul cervical şi En ganglionii
traheo$ronşici şi mediastinali pentru segmentul toracal!
.nervaţia este asigurată de fi$re simpatice din simpaticul cervical şi toracal şi fi$re
parasimpatice din vag!
"&7%X..=6
=a nivelul verte$rei )
P
, traheea se Emparte En cele două $ronhii principale Ddreaptă şi
st'ngăJ! (ceste $ronhii pătrund En plăm'n prin hil, unde se ramifică intrapulmonar,
form'nd ar$orele $ronşic Dfig! 55PJ! Entre cele două $ronhii există o serie de deose$iri!
"ronhia dreaptă este aproape verticală, cea st'ngă aproape orizontală! Cea st'ngă este
mai lungă D4 cmJ faţă de cea dreaptă D+,4 cmJ, En schim$ $ronhia dreaptă are un
cali$ru mai mare D5,4 cmJ faţă de cea st'ngă D5 cmJ! "ronhia st'ngă este EnconFurată
de crosa aortei, cea dreaptă de crosa marii vene azUgos!
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
5"B
BronCia se,mentala
ani .
BronCia se,mentala
post.
BronCia, se,mentala medie BronCi se,mentala
BronCia se,mentata apical8
BronCia lobar8 siip. dreapt8
BronCia lobar8 medie dreapt8
BronCia lobar8 in 6, dreapt8 BronCia se,mental8 apical8
ironCia se,mental8 ba:al8 medic
BronCia se,mental8 ba:al8 ant
BronCia se,mentala ba:al8 lateral8
Fig! 55P! (r$orele $ronşic, plăm'nul drept
BronCia se,mental8 ba:al8 post
/tructura $ronhiilor principale este asemănătoare traheei, $ronhiile principale fiind
formate din inele cartilaginoase incomplete posterior D0 * 55 la st'nga, 4 * - la
dreaptaJ!
#ascularizaţia arterială este asigurată de arterele $ronşice! /'ngele venos este colectat
de venele $ronşice care*5 duc En sistemul azUgos! =imfa aFunge En ganglionii
traheo$ronşici şi ganglionii mediastinali!
.nervaţia vegetativă provine din plexul $ronhopulmonar!
9/X*1NII
Plăm'nii sunt principalele organe ale respiraţiei! /unt doi plăm'ni Dst'ng şi dreptJ,
situaţi En cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de pleura viscerală! Plăm'nii au
forma unei Fumătăţi de con! Culoarea lor variază cu v'rsta8 la făt este roşu*$run, la
copil gri*rozie, la adult cenuşiu mai mult sau mai puţin Enchis! ;reutatea plăm'nilor
este de -,, g pentru plăm'nul drept şi 3,, g pentru cel st'ng!
Capacitatea totală a plăm'nilor este de 4,,, cm
2
aer! Consistenţa plăm'nilor este
elastică, $uretoasă! iametrul vertical este de ++ cm, antero*posterior la $ază de
MU
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OM L I L I
.S R E& cm! iar transversal la $ază de 0 * 5, cm Dla plăm'nul drept diametrul vertical
este mai mic dec't la st'ngul, dar celelalte diam}tre sunt mai mariJ!
Faţa externă a plăm'nilor este convexă şi vine En raport cu coastele! Pe această faţă ie
găsesc şanţuri ad'nci, numite scizuri, care Empart plăm'nii En lo$i! Pe faţa externă a
plăm'nului drept te găsesc două scizuri, una o$lici DprincipaliJ şi una orizontală
DsecundarăJ care Encepe la miFlocul scizurii o$lice! (ceste două scizuri Empart
plăm'nul drept En trei lo$i Dsuperior, miFlociu si inferiorJ! Pe faţa externă a plăm'nului
st'ng se găteşte o singură scizuri Dscizura o$licăJ care Emparte plăm'nul st'ng En doi
lo$i Dsuperior fi inferiorJ!
Faţa internă este plani şi vine En raport cu organele din mediastin! Pe această faţă, mai
aproape de marginea posterioară a plăm'nilor, se află hilul pulmonar, pe unde intră
sau ies din plăm'n vasele, nervii şi $ronhia principali! =a plăm'nul st'ng Dfig! 554J,
anterior de hil se află impresiunea cardiacă lăsată de ventriculul st'ng şi impresiunea
lisată de aorta descendentă! =a plăm'nul drept Dfig! 553J, anterior de hil se află
impresiunea cardiacă, mai mică dec't cea st'ngă, lăsată de atriul drept, c't şi
impresiunile lăsate de vena cavi superioară Ddeasupra impresiunii cardiaceJ fi de vena
cavi inferioară Dsu$ impresiunea cardiaciJ! easupra hilului se afli impresiunea lăsată
de crosa marii vene azUgos, iar posterior de hil se află impresiunea marii vene azUgos!
"aza plăm'nilor este concavă fi vine En raport cu diafragma! Prin intermediul dia*
fragmei, la dreapta vine En raport cu faţa superioară a ficatului, iar la st'nga cu fundul
stomacului ţi cu splina! #'rful plăm'nului depăşeşte En sus prima coastl fi vine En
raport
->r6ul pl8m>nului
Canţul ciutei aorte
A4 pulmonarD st>n,D %4 pulmonara_
BronCia pp ŞL st>n,a g ) f t f Nodul IIItF
lim talie n_ #! pulmonar a :rrţSN
pu I mona
/obul ]Q-./?6 in6ern i
r
j_NsTn
(
\anţi 4LL*rto
l"aţa medial8. C+ impresiunea cardiac8
aortei descend NLpqQ \anţu l"_Q-h eso6a,ian Mr
*ar,inea
m ten oară
*ar,inea in6erioara H//- ''%. 9l8m>nul
st>n,, 6aţa
A?A:A TUL :E7?I:A TO:
5"H
Canţul v!cave superioare
=o$ul superior
(! pulmonară cir!
#v! pulmonare drept
Marginea
anterioară .mpresiunea
cardiacD
Fisura orizontală
=o$ul mediu
#'rful plăm'nului fcNa/antul a! s{$ela vii
=o$ul superior
..
Fisura o$lici
Fig! 553! Plăm'nul drept, faţa medială
Canţul v! azUgos A* Fisura o$lică
"ronhia lo$ară up!
"ronhia pp! dreaptă "ronhia lo$ară medic şi inf! %oduli nifatici le ura
e&iastal0 o$ul inf!
=ig!
pulmonar Canţul
v! azUgos
!a0a
&iafragatic0 Marginea n feri
oară
cu organele de la $aza g'tului! Marginea anterioară, ascuţită, este situată Enapoia
sternului şi acoperită de recesul costo*mediastinal, iar cea posterioară, rotunFită, este En
raport cu coloana verte$rală şi extremitatea posterioară a coastelor!
/)&UC)U&( P=GMK%.=7&
Plăm'nii sunt constituiţi din: ar$orele $ronşic, lo$uli, Dformaţiuni piramidale, situate
la nivelul ultimelor ramificaţii ale ar$orelui $ronşicJ, ramificaţiile vaselor pulmonare
şi $ronşice, nervi şi limfatice, toate cuprinse En ţesut conFunctiv!
(r$orele $ronşic! "ronhia principală, pătrunz'nd En plăm'n prin hil, se Emparte
intrapulmonar la dreapta En trei $ronhii lo$are Dsuperioară, miFlocie şi inferioarăJ, iar
la st'nga En două $ronhii lo$are Dsuperioară şi inferioarăJ!
"ronhiile lo$are se divid apoi En $ronhii segmentare care asigură aeraţia segmentelor
$ronhopulmonare Dunităţi anatomice şi patologice ale plăm'nilorJ! 6le au limite,
aeraţie, vascularizaţie şi patologie proprie! Plăm'nul drept are 5, segmente, iar cel
st'ng 9, lipsind segmentul medio*$azal Dfig! 55-, 551J!
"ronhiile segmentare se divid En $ronhiole lo$ulare care deservesc lo$ulii pulmonari,
unităţi morfologice ale plăm'nului, de formă piramidală, cu $aza spre periferia
plăm'nului şi v'rful la hil! "ronhiolele lo$ulare, la r'ndul lor, se ramifică En $ronhiole
respiratorii de la care pleacă duetele alveolare terminate prin săculeţi alveolari! Pereţii
săculeţilor alveolari sunt compartimentaţi En alveole pulmonare!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
<i,. ''. Se,mentaţia pl8m>nilor drept şi st>n,, aspect lateral
<i,. ''!. Se,mentaţia pl8m>nilor drept şi st>n,, aspect medial
(. 9l8m>nul drept: lobul superior c '. s,. apical, E. s,. posterior, #. s,. anteriorD
lobul medial "I. s,. lateral, %. s,. medialD lobul in6erior " $. s,. apical FsuperiorH,
. s,. medio"ba:al, !. s,. ba:ai anterior, 9. s,. ba:ai lateral, '&. s,. ba:ai posterior.
B. 9l8m>nul st>n,: lobul superior " '. s,. apical, E. s,. posterior, #. s,. anterior,
I. s,. un,ular superior, %. s,. +n,ular in6eriorD lobul in6erior " $. s,. apical
FsuperiorH, !. s,. ba:ai anterior, 9. s,. ba:ai lateral, '&. s,. ba:ai posterior
"ronhiolele respiratorii, Empreună cu formaţiunile derivate din ele Dduete alveolare,
săculeţi alveolari şi alveole pulmonareJ formează acinii pulmonari! (cinul este
unitatea morfofuncţională a plăm'nului!
/tructura ar$orelui $ronşic se modifică şi ea! "ronhiile lo$are au structură
asemănătoare $ronhiilor principale! "ronhiile segmentare au şi ele un schelet
cartilcgines,
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
5%"
Ensă cartilaFul este fragmentat Dinsule de cartilaFJ, En schim$ $ronhiile lo$ulare şi
respiratorii pierd c`cU\plet scheletul fcartilaginos! "ronhiolele lo$ulare şi respiratorii
au un perete fi*$roelastic, peste care sunt dispuse fi$re musculare netede, cu dispoziţie
circulară! .n pereţii duetelor alveolare Ent'lnim numai mem$rana fi$roelastică
acoperită de epiteliu!
, (lveolele pulmonare au forma unui săculeţ mic, cu perete extrem de su$ţire, adaptat
schim$urilor gazoase! Pe o mem$rană fi$roelastică există un epiteliu alveolar cu du$lă
funcţie: fagocitară şi respiratorie! 6xistă circa -4 * 5,, milioane de alveole, Ensum'nd
o suprafaţă de 1, * 5+, m
+
!
.n Furul alveolelor se găseşte o $ogată reţea de capilare perialveolare, care Empreună
cu pereţii alveolelor formează $ariera alveolo*capilară, En a cărei structură menţionăm
epiteliul alveolar, mem$rana $azală fi$ro*elastică a alveolelor, mem$rana $azală a
capilarului şi endoteliul capilar! =a nivelul acestei $ariere au loc schim$urile de gaze
dintre alveole şi s'nge!
#(/CU=(&.@(H.( P=GMK%.=7&
Plăm'nii au o du$lă vascularizaţie: nutritivă şi funcţională!
-asculari:aţia nutritiv8 este asigurată de arterele $ronşice, ramuri ale arterei tora*
cale, care aduc la plăm'n s'nge cu oxigen pentru ar$orele $ronşic, parenchimul
pulmonar şi pereţii arterelor pulmonare, deoarece acestea din urmă conţin s'nge cu
C7,! (rterele $ronşice intră En plăm'n prin hil şi Ensoţesc ar$orele $ronşic, aFung'nd
numai p'nă la nivelul $ronhiolelor respiratorii, unde se termină En reţeaua capilară, de
la care pornesc venele $ronşice ce duc s'ngele cu C7, En sistemul venelor azUgos,
acesta termin'ndu*se En vena cavă superioară! #ascularizaţia nutritivă a plăm'nului
face parte din marea circulaţie!
-asculari:aţia 6uncţional8 aparţine marii circulaţii! 6a Encepe prin trunchiul
pulmonar care Eşi are originea En ventriculul drept! )runchiul pulmonar aduce la
plăm'n s'nge Encărcat cu C7 ! upă un scurt traiect se Emparte En artera pulmonară
dreaptă şi st'ngă, pătrunz'nd fiecare En plăm'nul respectiv, prin hil! .n plăm'n,
arterele pulmonare se divid En ramuri ce Ensoţesc ramificaţiile ar$orelui $ronşic p'nă
En Furul alveolelor, unde formează reţeaua capilară perialveolară! =a acest nivel,
s'ngele cedează C,
+
şi primeşte 7,! e la reţeaua capilară pornesc venele pulmonare
Dc'te două pentru fiecare plăm'nJ! 6le ies din plăm'n prin hil şi se duc spre atriul
st'ng!
=imfa plăm'nului este colectată de ganglionii din hilul plăm'nului!
.nervaţia plăm'nilor provine din plexul $ronhopulmonar! Fi$rele parasimpatice
determină $ronhoconstricţie şi secreţia glandelor din mucoasa $ronşică, iar cele
simpatice determină $ronhodilataţie!
P=6U&(
Fiecare plăm'n este Envelit de o seroasă numită pleură! Pleura prezintă o foiţă
parietală, care căptuşeşte pereţii toracelui, şi o foiţă viscerală, care acoperă plăm'nul
pătrunz'nd şi En scizuri! Cele două foiţe se continuă una cu cealaltă la nivelul
pediculului pulmonar şi al ligamentului pulmonar, care este o formaţiune conFunctivă
de formă triunghiulară, av'nd v'rful la pediculul pulmonar şi $aza la nivelul
diafragmei! Entre cele două foiţe există o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, En care se
află o lamă fină de lichid
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
pleural! En cavitatea pleurală există o uşoară presiune negativă care o$ligă cele două
foite să stea lipite una de cealaltă! Cele două foiţe ale pleurei se continuă una cu
celaltă la nivelul hilului!
Cavitatea pleurală devine reală c'nd Entre cele două foiţe ale pleurei se acumulează:
s'nge DhemotoraxJ, lichid DhidrotoraxJ, aer DpneumotoraxJ, puroi DpiotoraxJ, limfă
DchilotoraxJ!
Pleura parietală prezintă trei părţi: porţiunea costală, En raport cu coastele, porţiunea
diafragmatică, En raport cu diafragmul, şi porţiunea mediastinală, spre mediastin! C'nd
pleura parietală trece de pe un perete pe altul formează recesuri! C'nd trece de pe
coaste pe mediastin, ocolind v'rful pulmonului, se formează recesul numit domul
pleural c'nd trece de pe coaste pe diafragm, ocolind $aza plăm'nului, se formează
recesul costo*diafragmatic, iar c'nd trece de pe coaste pe mediastin, ocolind marginea
anterioară a plăm'nului, se formează recesul costo*mediastinal!
*0DI(S4IN+/
6ste spaţiul cuprins Entre feţele mediale ale celor doi plăm'ni, acoperiţi de pleurele
mediastinale! (nterior aFunge p'nă la stern, posterior p'nă la coloana verte$rală,
inferior p'nă la diafragmă, iar superior comunică larg cu $aza g'tului prin apertura
superioară a toracelui!
.n mediastinul superior se găsesc:
R ramurile crosei aortei, cele două vene $rahiocefalice, nervii vagi, nervii frenici,
timusul, traheea, esofagul, lanţul simpatic toracal, ultima parte a canalului toracic8
R En mediastinul inferior se găseşte cordul cu vasele mari care Eşi au originea sau se
termină la acest nivel, c't şi nervii frenici, iar pe un plan posterior esofagul, nervii
vagi, simpaticul toracal, canalul toracic, sistemul azUgos şi aorta descendentă!
<IAI./.=I( (9()(4+/+I )0S9I)(4.)
&espiraţia reprezintă schim$ul de oxigen şi dioxid de car$on dintre organism şi
mediu! in punct de vedere funcţional, respiraţia poate fi Empărţită En patru etape: 5!
ventilaţia pulmonară, adică deplasarea aerului En am$ele sensuri Entre alveolele
pulmonare şi atmosferă8 +! difuziunea 7 şi C7, Entre alveolele pulmonare şi s'nge8 2!
transportul ,
+
şi C,
+
prin s'nge şi lichidele organismului către şi de la celule8 P!
reglarea respiraţiei!
-0N4I/(PI( 9+/*.N()X
imensiunile plăm'nilor pot varia, prin distensie şi refracţie, En două moduri: prin
mişcările de ridicare şi co$or're ale diafragmului, care alungesc şi scurtează cavitatea
toracică, şi prin ridicarea şi co$or'rea coastelor, care determină creşterea şi
descreşterea
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
5%5
diametrului antero*posterior al cavităţii toracice! &espiraţia normală, de repaus, se
realizează aproaph?5n Entregime prin mişcările din prima categorie, adică En urma
mişcărilor diafrag*mului! .n timpul inspiraţiei, contracţia diafragmului trage En Fos
suprafaţa inferioară a plăm'nilor! (poi, En timpul expiraţiei liniştite, diafragmul se
relaxează, iar retracţia elastică a plăm'nilor, a peretelui toracic şi structurile
a$dominale comprimă plăm'nii! eoarece forţele toraco*pulmonare sunt insuficiente,
producerea expiraţiei forţate necesită o forţă suplimentară, o$ţinută prin contracţia
muşchilor a$dominali, care Emping conţinutul a$dominal către diafragm!
( doua cale de expansionare a plăm'nilor o reprezintă ridicarea grilaFului costal! .n
poziţia de repaus, acesta este co$or't, permiţ'nd sternului să se apropie de coloana
verte$rală8 c'nd grilaFul costal se ridică, acesta proiectează Enainte sternul, care se
Endepărtează de coloana verte$rală, ceea ce măreşte diametrul antero*posterior cu
aproximativ +,Z En inspiraţia maximă faţă de expiraţie! Muşchii care determină
ridicarea grilaFului costal se denumesc muşchi inspiratori şi sunt, En special, muşchii
g'tului! Muşchii care determină co$or'rea grilaFului costal sunt muşchi expiratori,
cum sunt, de exemplu, muşchii drepţi a$dominali!
acă nu există nici o forţă care să*5 menţină plin cu aer, plăm'nul, care are o structură
elastică, se desumflă ca un $alon! .ntre plăm'ni şi pereţii cutiei toracice nu există nici
un punct de ataşare, ei fiind fixaţi doar prin hil la nivelul mediastinului! (stfel,
plăm'nul pluteşte in cavitatea toracică EnconFurat de un strat su$ţire de lichid pleural,
care reduce frecările generate de mişcările sale En această cavitate! Mai mult,
pomparea continuă a acestui lichid En canalele limfatice menţine o uşoară succţiune
Entre suprafaţa pleurei viscerale şi cea a pleurei parietale! (stfel, suprafaţa plăm'nilor
este ataşată permanent de faţa internă a cutiei toracice! C'nd aceasta se expansionează
şi revine apoi la poziţia iniţială, plăm'nii urmează aceste mişcări, care, En plus, sunt
mult uşurate de suprafeţele pleurale $ine lu$rifiate!
Presiunea pleurală este presiunea din spaţiul Engust cuprins Entre pleura viscerală şi cea
parietală! .n mod normal, există o succţiune permanentă a lichidului din acest spaţiu,
ceea ce duce la o mică presiune negativă la acest nivel Dadică mai mică dec't valoarea
celei atmosfericeJ! Presiunea pleurală normală la Enceputul inspirului este de
aproximativ *4 cm XN7! (cesta este nivelul de presiune necesar pentru a menţine
plăm'nii destinşi En timpul repausului! (poi, En timpul inspiraţiei normale,
expansiunea cutiei toracice trage suprafaţa plăm'nilor cu o forţă mai mare, astfel Enc't
creează o presiune negativă intrapleurală de *-,4 cm X,,!
Presiunea alveolară este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare! .n repaus, c'nd
glota este deschisă, aerul nu circulă Entre plăm'ni şi atmosferă8 En acest moment
presiunea En orice parte a ar$orelui respirator este egală cu presiunea atmosferică,
considerată , cm X
+
,! Pentru a permite pătrunderea aerului En plăm'ni En timpul
inspiraţiei, presiunea En alveole tre$uie să scadă su$ presiunea atmosferică8 En timpul
unei inspiraţii normale devine * l cm X7! (ceastă presiune negativă uşoară este
suficientă pentru ca, En cele + secunde necesare inspiraţiei, En plăm'ni să pătrundă
aproximativ 4,, ml aer! #ariaţii opuse apar En timpul expiraţiei: presiunea alveolară
creşte la aproximativ T5 cm Q,,, ceea ce forţează 4,, ml aer să iasă din plăm'ni En + *
2 secunde, c't durează expiraţia!
Complianţa pulmonară este dată de măsura cu care plăm'nii cresc En volum pentru
fiecare unitate de creştere a presiunii transpulmonare Dpresiunea pleurală minus
presiunea alveolarăJ! Complianţa totală pulmonari normală la adult este de +,, ml>cm
T,,!
5%&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Prin Enregistrarea diagramei complianţei pulmonare, alcătuită din cur$a complianţei
inspiratorii şi a celei expiratorii, se o$servă aspectul diferit al celor două cur$e, iar
aspectul particular al diagramei se datorează forţelor elastice pulmonare! (cestea pot
fi Empărţite En două grupe: forţele elastice ale ţesutului pulmonar Ensuşi şi forţele
elastice produse de tensiunea superficială a lichidului care căptuşeşte la interior pereţii
alveolari şi alte spaţii aeriene pulmonare!
Plăm'nii conţin cantităţi mari de colagen şi elastină! Fi$rele de elastină sunt Entinse la
volume pulmonare mici şi medii, iar cele de colagen previn supradistensia la volume
pulmonare mari! Forţele elastice determinate de tensiunea superficială sunt mult mai
complexe, reprezent'nd +>2 din totalul forţelor elastice En plăm'nii normali8 En plus,
forţa elastică determinată de tensiunea superficială se modifică foarte mult atunci c'nd
surfactantul nu este prezent En lichidul alveolar! Forţele de tensiune superficială se
manifestă la interfaţa dintre două stări de agregare diferite Dde exemplu, lichid şi gazJ!
(ceste forţe au tendinţa de a micşora suprafaţa de contact! /uprafaţa8internă a
alveolelor este acoperită de un strat su$ţire de lichid, iar En alveole există aer, deci şi
aici vor apare forţe de tensiune superficială, care determină micşorarea suprafeţei de
contact8 ca urmare, aerul alveolar are tendinţa de a ieşi din alveole, iar acestea tind să
cola$eze! eoarece acest fenomen apare En toate spaţiile aeriene pulmonare, efectul
net este o forţă rezultantă a Entregului plăm'n, denumită forţă de tensiune superficială!
/urfactantul este un agent activ de suprafaţă, adică atunci c'nd se răsp'ndeşte pe toată
suprafaţa unui lichid Ei reduce acestuia tensiunea superficială! /urfactantul este
secretat de celulele epiteliale alveolare de tip .. şi este un amestec complex de
fosfolipide, proteine şi ioni! (sfel, pentru alveolele cu raza de 5,, p şi căptuşite cu
surfactant pulmonar normal, valoarea presiunii determinată de tensiunea superficială
este de P cm T/,,, iar aceeaşi presiune fără surfactant este de 51 cm X
+
,! (lte roluri
ale surfac*tantului: 5! creşterea razei alveolare, ceea ce determină creşterea
complianţei pulmonare şi scăderea lucrului mecanic al respiraţiei8 +! scăderea filtrării
la nivelul capilarelor pulmonare!
Complianţa Entregului sistem pulmonar Dplăm'ni şi cutia toracicăJ este diferită de cea
a plăm'nilor izolaţi, fiind de 55, ml aer>cm XN7!
=ucrul mecanic al respiraţiei! Bn respiraţia normală de repaus, contracţia musculaturii
inspiratorii are loc En inspir, En timp ce expirul este En Entregime un proces pasiv,
determinat de reculul elastic al plăm'nilor şi structurilor elastice ale cutiei toracice! Ca
urmare, muşchii respiratori efectuează lucru mecanic doar pentru a produce inspirul!
(cest lucru mecanic poate fi Empărţit En trei fracţiuni diferite: 5! cea necesară pentru
expansionarea plăm'nilor Empotriva propriilor lor forţe elastice, numită travaliu
compliant sau lucru mecanic elastic8 +! cea necesară pentru depăşirea v'scozităţii
pulmonare şi a structurilor peretelui toracic, numită lucru mecanic al rezistenţei
tisulare8 2! cea necesară pentru depăşirea rezistenţei opusă de căile aeriene la trecerea
aerului spre interiorul plăm'nilor, numită lucrul mecanic al rezistenţei căilor aeriene!
6nergia necesară En respiraţie! Bn timpul respiraţiei normale de repaus, doar 2 * 4Z din
energia cheltuită de organism este cerută de necesităţile enrgetice ale proceselor
ventilatorii pulmonare! Bn schim$, En timpul unui efort fizic intens, necesarul de
energie poate creşte de p'nă la 4, de ori faţă de repaus!
#7=UM6 C. C(P(C.)GH. PU=M7%(&6
7 metodă simplă pentru studiul ventilaţiei pulmonare este Enregistrarea volumului
aerului deplasat spre interiorul şi, respectiv, exteriorul plăm'nilor Dfig! 550J, procedeu
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
5%<
)imp
<i,. ''9. -olume şi capacit8ţi pulmonare -') " volum inspirator de re:erv8, CI "
capacitate inspiratorio, C- " capacitate vital8, C94 " capacitate pulmonar8
total8, -C " volum curent, -0) " volum e7pirator de re:erv8, C)< " capacitate
re:idual8 6uncţional8, -) " volum re:idual
numit spirometrie Ddatorită denumirii aparatului utilizat, spirometruJ!
6xistă patru volume pulmonare diferite, care, adunate, totalizează volumul maxim
pe care El poate atinge expansiunea pulmonară! /emnificaţia acestor volume este
următoarea:
• &olumul curent este volumul de aer inspirat şi expirat En timpul respiraţiei normale
DEn medie 4,, mlJ!
• &olumul inspirator de rezer0ă este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat
peste volumul curent D2,,, mlJ!
• &olumul e8pirator de rezer0ă reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate fi
expirată En urma unei expiraţii forţate după expirarea unui volum curent D55,, mlJ!
• &olumul rezidual este volumul de aer care răm'ne En plăm'ni şi după o expiraţie
forţată D5+,, mlJ!
Capacit8ţile pulmonare sunt sume de două sau mai multe volume pulmonare!
• Capacitatea inspiratorie, egală cu suma dintre volumul curent şi volumul inspirator
de rezervă, reprezintă cantitatea de aer pe care o persoană o poate respira pornind de la
nivelul expirator normal p'nă la distensia maximă a plăm'nilor D24,, mlJ!
• Capacitatea reziduală uncţională, egală cu suma dintre volumul expirator de
rezervă şi volumul rezidual, reprezintă cantitatea de aer ce răm'ne En plăm'ni la
sf'rşitul unei expiraţii normale D+2,, mlJ!
• Capacitatea 0itală9 egală cu suma dintre volumul inspirator de rezervă, volumul
curent şi volumul expirator de rezervă, reprezintă volumul maxim de aer pe care o
persoană El poate scoate din plăm'ni după o inspiraţie maximă DP3,, mlJ!
• Capacitatea pulmonară totală, egală cu capacitatea vitală plus volumul rezidual,
reprezintă volumul maxim p'nă la care pot fi expansionaţi plăm'nii prin efort
inspirator maxim D41,, mlJ!
)oate volumele şi capacităţile pulmonare sunt cu +, * +4Z mai mici la femei dec't la
$ăr$aţi8 de asemenea, ele sunt mai mari la atleţi şi mai mici la persoanele astenice!
Cu excepţia volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se măsoară spirometrie!
Pentru măsurarea volumul rezidual, ca şi a capacităţilor care El includ se utilizează alte
metode de măsurare: metoda diluţiei sau tehnica pletismografică!
-olumul respirator pe minut este cantitatea totală de aer deplasată En ar$orele
respirator Bn fiecare minut şi este egal cu produsul dintre volumul curent şi frecvenţa
respiratorie Dvolum curent * 4,, ml8 frecvenţa respiratorie * 5+ respiraţii > minJ, fiind
egal cu 3 5>min! En diferite condiţii fiziologice şi patologice, aceste valori se pot
modifica foarte mult!
#entilaţia alveolară este volumul de aer care aFunge En zona alveolară a tractului
respirator En fiecare minut şi participă la schim$urile de gaze respiratorii! #aloarea sa
medie este de P,4 * 4 5>min, deci numai o parte din volumul respirator pe minut8 restul
reprezintă ventilaţia spaţiului mort Daer care umple căile aeriene p'nă la $ronhiile
terminaleJ! #entilaţia alveolară este unul dintre factorii maFori care determină
presiunile parţiale ale oxigenului şi dioxidului de car$on En alveole!
DI<+AI+N0(
upă ventilaţia alveolară urmează o nouă etapă a procesului respirator8 aceasta este
difuziunea oxigenului din alveole En s'ngele capilar şi difuziunea En sens invers a
dioxidului de car$on!
)oate gazele implicate En fiziologia respiraţiei sunt molecule simple, li$ere să se mişte
unele printre altele, proces denumit difuziune! (firmaţia este vala$ilă şi pentru gazele
dizolvate En lichidele şi ţesuturile organismului!
Pentru ca difuziunea să poată avea loc este necesară o sursă de energie! (ceasta
rezultă din Ensăşi cinetica moleculelor! /e ştie că toate moleculele Entregii materii se
află Entr*o continuă mişcare, ce nu Encetează dec't la temperatura zero a$solut!
Moleculele li$ere, neataşate unele de altele, se deplasează En linie dreaptă cu o viteză
foarte mare, p'nă ce se lovesc de o altă moleculă! (poi ele se resping reciproc, lu'nd
alte direcţii de mişcare pe care le păstrează p'nă la o nouă coliziune! .n acest mod,
moleculele se mişcă rapid unele printre altele!
Cauza presiunii este impactul constant al moleculelor cu o suprafaţă, En timpul
mişcării lor! (şadar, presiunea exercitată de gazele respiratorii pe suprafeţele căilor
respiratorii şi ale alveolelor este proporţională, En orice moment, cu suma forţelor de
impact dintre moleculele gazului şi aceste suprafeţe!
.n fiziologia respiraţiei avem de*a face cu un amestec gazos, conţin'nd mai ales
oxigen, azot şi dioxid de car$on! &ata difuziunii acestora va fi direct proporţională cu
presiunea exercitată de către fiecare gaz .n parte, denumită presiunea parţială a
gazelor! ;azele dizolvate En apă sau En ţesuturi dezvoltă, de asemenea, presiuni,
deoarece moleculele acestora se mişcă dezordonat, posed'nd energie cinetică la fel ca
şi En stare gazoasă!
.mediat ce aerul a pătruns En căile respiratorii, apa de la suprafaţa acestora se evaporă,
umezindu*5! Presiunea exercitată de către moleculele de apă spre a se desprinde de
suprafaţa apei se numeşte presiunea vaporilor de apă! =a temperatura normală a
corpului, 2-d C, valoarea presiunii vaporilor de apă este de P- mm Xg!
Concentraţia gazelor En aerul alveolar este foarte diferită de cea din aerul atmosferic!
6xistă c'teva cauze ale acestor diferenţe! Mai Ent'i, cu fiecare respiraţie, aerul alveolar
este Enlocuit doar parţial cu aer atmosferic! .n al doilea r'nd, din aerul alveolar este
extras permanent oxigenul şi primindu*se permanent dioxid de car$on din s'ngele
pulmonar! .n al treilea r'nd, aerul atmosferic uscat care pătrunde En căile respiratorii
este umezit Enainte de a aFunge la alveole!
Capacitatea reziduală funcţională este de +2,, ml! Cu fiecare respiraţie pătrund En
alveole 24, ml aer proaspăt şi acelaşi volum de aer este expirat! &ezultă că numai o
şeptime din volumul de aer alveolar este reEnnoit cu fiecare respiraţie! .n cazul unei
ventilaţii alveolare normale sunt necesare 5- secunde pentru a reEnnoi Fumătate din
volumul de aer
A ?AMATUL :E7?I:A TO:
5%B
qmbi.iii.i
bu?al8
0piteliu alveolar
'i tilt tic
licitili şi sin 6,uhB,,n6
*embran8 Ca?ala ii capilarului
~ndoteliu capilar
alveolar. (erisirea lent8 a aerului alveolar este 6oarte important8 pentru prevenirea
scCimb8rilor bruşte ale concentraţiei san,vine a ,a:elor.
+nitatea respiratorie este alc8tuit8 dmtr"o $ronhiolă respiratorie, ducturi alveolare,
antrumuri şi alveole. 07ist8 apro7imativ 2,, de milioane alveole pentru ambii pl8m>ni,
6iecare av>nd un diametru de apro7imativ ,,+ mm. Pereţii alveolelor sunt e7trem de
su$ţiri, iar Bntre ei se a6l8 o reţea de capilare bo,at anastomo:ate Bntre ele Datorit8
acestor ple7uri capilare e7trem de e7tinse, scCimbul de ,a:e dintre aerul alveolar şi
s>n,ele capilar devine posibil si are loc prin membranele tuturor porţiunilor terminale
ale pl8m>nilor. (ceste membrane sunt denumite ,eneric membrane respiratorii sau
membrane pulmonare.
*embrana respiratorie este alc8tuit8 din: I. endoteliul capilarD +! interstiţiul pulmonarD
2! epiteliul alveolarD P! sur6actant. =rosimea sa medie este de ,,3 u! put>nd atin,e, Bn
anumite locuri, ,!+ u. /uprafaţă sa este de 4, * 5,, m* F6i,. 5+,J!
<actorii care in6luenţea:8 rata di6u:iunii ,a:elor prin membrana respiratorie sunt: .!
presiunea parţial8 a ,a:ului Bn alveol8: +! presiunea parţiali a ,a:ului Bn capilarul
pulmonarD 2! coe6icientul de di6u:iune al ,a:ului Feste speci6ic pentru 6iecare tip de
molecul8 şi este proporţional cu solubilitatea ,a:ului Bn membran8, invers proporţional
cu r8d8cina p8trat8 a ,reut8ţii moleculare a ,a:ului şi direct proporţional cu
temperatura absolut8D rata di6u:iunii prin membrana respiratorie este aproape aceeaşi
cu rata di6u:iunii Bn ap8HD I. dimensiunile membranei respiratorii Finvers proporţional
cu ,rosimea şi direct proporţional cu supra6aţa saH.
Capacitatea de di6u:iune a membranei respiratorii este volumul unui ,a: care
di6u:ea:8 prin membran8 in 6iecare minut, la o di6erenţ8 de presiune de un mm Xg!
)oţi 6actorii care a6ectea:8 di6u:iunea prin membrana respiratorie pot a6ecta ţi
capacitatea de di6u:iune.
Capacitatea de di6u:iune pentru o7i,en la adultul t>n8r, in condiţii de repaus, este +5
ml?mm?mm Xg!
In timpul e6orturilor 6i:ice sau Bn alte condiţii care m8resc mult debitul san,vin
monar \i ventilaţia alveolara, capacitatea de di6u:iune pentru o7i,en, la adultul t>n8r
(tos! poate creşte la o valoare ma7im8 de 34 ml?min?mm Xg! (ceast8 creştere se
orea:8 mai ales descinderii suplimentare de capilare pulmonare, care erau BncCise ia
re di repaus, cresc>nd ast6el supra6aţa de m Cimb. (stfel En timnul efortului fizic!
<i,. 'E&. +ltrastructuni
mem$ranei respiratorii
5%8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
oxigenarea s'ngelui creşte nu numai ca urmare a creşterii ventilaţiei, ci şi datorită
creşterii capacităţii mem$ranei respiratorii de a transfera oxigenul En s'nge!
Capacitatea de difuziune pentru dioxidul de car$on se estimează ţin'nd cont de faptul
că pentru acest gaz coeficientul de difuziune este de +, de ori mai mare ci al
oxigenului8 astfel, la adultul sănătos, En repaus, capacitatea de difuziune este de P,, *
P4, ml>min>mm Xg şi de 5+,, * 52,, ml>min>mm Xg, En condiţii de efort fizic!
Factorii care influenţează capacitatea de difuziune a plăm'nilor ţin de proprietăţile
sistemului pulmonar Dcomponentul mem$rana respiratorieJ şi de rata de reacţie a
gazelor cu hemoglo$ina Dcomponentul s'nge, reprezentat de timpul de reacţie şi de
cantitatea de hemoglo$inaJ! Fiecare dintre aceşti factori reprezintă o rezistenţă la
transferul gazelor!
6chili$rarea! ifuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre s'ngele din
capilarele pulmonare, deoarece presiunea parţială a 7 En aerul alvolar este de 5,, mm
Xg, iar En s'ngele ce intră En capilarele pulmonare este de P, mm Xg! upă ce
traversează mem$rana respiratorie, moleculele de ,
+
se dizolvă En plasmă, ceea ce
duce la creşterea presiunii parţiale a 7, En plasmă8 consecutiv, 7, difuzează En hematii,
unde se com$ină cu hemoglo$ina! .n mod normal, egalarea presiunilor parţiale,
alveolară şi sangvină, ale 7, se face En ,,+4 secunde! Xematia petrece, En medie, ,,-4
secunde En capilarul pulmonar8 dacă echili$rarea apare En ,,+4 secunde, răm'ne un
interval de ,,4, secunde, numit margine de siguranţă, şi care asigură o preluare
adecvată a 7 En timpul unor perioade de stres Defort fizic, expunere la altitudini mari
etcJ!
ifuziunea C7, se face dinspre s'ngele din capilarele pulmonare spre alveole,
deoarece presiunea parţială a C,
+
En s'ngele din capilarele pulmonare este de P3 mm
Xg, iar En aerul alveolar de P, mm Xg! eşi gradientul de difuziune al C#" este de
doar o zecime din cel al ,
+
, C,
+
difuzează de +, de ori mai repede dec't ,
+
, deoarece
este de +4 de ori mai solu$il En lichidele organismului dec't 7
v
.n mod normal,
egalarea presiunilor parţiale, alveolară şi sangvină, ale C7, se face En ,,+4 secunde!
4)(NS9.)4+/ =(A0/.)
)ransportul .
:
. upă ce difuzează prin mem$rana respiratorie, oxigenul se dizolvă En
plasma din capilarele pulmonare8 din plasmă, ,
+
difuzează En eritrocite, unde se
com$ină reversi$il cu ionii de fier din structura hemoglo$inei, transform'nd
deoxihemoglo$ina En oxihemoglo$ină! Fiecare gram de hemoglo$ina se poate
com$ina cu maximum 5,2P ml 7,8 En mod normal, există 5+ * 54 g hemoglo$ină>dl
s'nge! (stfel, s'ngele arterial transportă +, ml ,,>dl, din care 01,4Z este transportat de
hemoglo$ina, iar 5,4Z dizolvat En plasmă! Fiecare moleculă de hemoglo$ina se poate
com$ina cu maximum P molecule de 7,, situaţie En care saturarea hemoglo$inei cu 7,
este de 5,,Z! Cantitatea de ,
+
ce se com$ină cu hemoglo$ina depinde de presiunea
parţială a 7,, aşa cum se o$servă şi din cur$a de asociere DdisociereJ a hemoglo$inei
cu oxigenul, care nu este liniară, ci are aspect de / italic, Dfig! 5+5J! (finitatea
hemoglo$inei pentru 7, este invers proporţională cu P
4,
Dcare reprezintă presiunea
parţială a 7, la care saturaţia hemoglo$inei cu ,
+
este de 4,ZJ! #aloarea normală a lui
P En s'ngele arterial este de +- mm Xg! Xemoglo$ina este o enzimă alosterică ce
interacţionează cu 7,8 de aceea, afinitatea ei pentru ,
+
poate fi modificată de diferiţi
liganzi! (stfel, scăderea pX*ului, creşterea temperaturii, a presiunii parţiale a C,
+
şi a
concentraţiei de +,2 P; determină scăderea afinităţii hemoglo$inei pentru 7,,
ilustrată
* ?A:A TUL :E7?I:A TO:
<i,. 'E'. Corba de disociere a o@iCemo,lobinei
prin sc8derea valorii lui PN! -ariaţiile Bn sens invers ale acestor parametri
determin8 creşterea a6init8ţii Cemo,lobinei pentru &
E
/a nivelul ţesuturilor, presiunea parţial8 a 7, este de P, mm T,, iar 7, va
&ifu1a din plasm8 in interstiţii şi de aici Bn celule. (re loc
sc8derea rapid8 a presiunii parţiale a 2 plasmatic, 6apt ce
determin8 disocierea o7iCemo,lobinei. Cemo,lobina r8m>n>nd saturat8 Bn
proporţie de %& " &K.
<iecare '&& ml s>n,e eliberea:8 la ţesuturi, "n repaus,
c0te ml ./ (cesta este coe6icientul de utili?are a 34
In timpul e6ortului fi1ic5 acest coe6icient poate creşte Ia
5+Z! 9rin cedarea 7! la ţesuturi, o parte din o7iCemo,lobin8 devine Cemo,lobina
redus8, care ipri6
s0ngelui venos culoarea roşu @ iolaceu
caracteristic8.
4ransportul C.
r
C7, este re:ultatul 6inal al proceselor o7idative
tisulare 6l &iiu/ea/u din
celule Bn capilare, determin>nd creşterea presiunii sale parţiale
En s'ngele venos cu 4M.$ nun Hg 6aţ8 de s>n,ele arterial.
C., este transportat prin s>n,e sub mai multe 6orme: 1! dizolvat fizic En
plasm8 F%KHD 2. sub 6orm8 de carbammoCemo,lobin8, ce re:ult8 prin
combinarea C7, cu ,rup8rile NT, terminale din lanţurile proteice ale
Cemo,lobinei 35789 2, s u b 6orm8 de
:icar:onat plasmatic F9&KH, .bţinut prin
6enomenul de membran8 Tambur,er sau 6enomenul
igr6rii clorului, care are loc la ni velul eritrocuelor
•C7 intri in eii;roc it5 unde, in pre:enţa
un!i&ra1ei carbonice, reacţionea:8 rapid cu
apa, 6orm>nd aci& car:onic9
acesta &isocia16 En ion
de Cidro,en şt ton bicarbonat, cel din urm8
&ifu10n& bi plas69
ionul de hidrogen este neutrali:at de Cemo,lobina redus8.
Deoarece ionul bicarbonat este Bnc8rcat ne,ativ, iar membrana
eritrocitulu< eslc relativ impermeabil8
pentru cationi. ieşirea ionului bicarbonat din ceCtl8 determin8 o
sc6&ere MMumirului de
sarcini electrice ne,ative in atenorul
celulei9 pentru
neutrali1area ace
e6ect, tonul de clor sKVtiI dm plasm8 Bn
erocnit=. 'EE'M
55#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
H
2
O cr
o
E
Fig! 5++! Fenomenul de mem$rană Xam$urger
)0=/()0( )0S9I)(PI0I
M6C(%./M6=6 /./)6MU=U. %6&#7/ C6%)&(=
Muşchii respiratori sunt muşchi scheletici şi, ca urmare, pentru a se contracta au
nevoie de stimuli electrici transmişi de la nivelul sistemului nervos central! (ceşti
stimuli sunt transmişi prin intermediul nervilor somatici! Muşchiul inspirator cel mai
important, diafragmul, este inervat prin fi$re motorii ale nervilor frenici, care Eşi au
originea En regiunea cervicală a măduvei spinării! .mpulsurile aFung la nivelul nervilor
frenici pe căi voluntare sau involuntare ale /%C! (ceastă dualitate a căii de conducere
permite controlul voluntar al respiraţiei En timpul unor activităţi cum sunt: vor$itul,
c'ntatul, Enotul, alături de controlul involuntar, care permite oamenilor să respire
automat, fără efort conştient!
Centrii $ul$ari! &itmul de $ază, involuntar, automat al respiraţiei este generat En
$ul$ul rahidian, dar sursa exactă şi mecanismul de generare răm'n necunoscute!
&espiraţia spontană are loc at't timp c't $ul$ul rahidian şi măduva spinării sunt
intacte! "ilateral, En $ul$, există două grupuri de neuroni care generează ritmul de
$ază: grupul respirator dorsal D;&J şi grupul respirator ventral D;&#J! (ctivitatea
nervoasă din alte zone ale /%C Dpunte, talamus, /&((, cortex cere$ralJ şi aferentele
nervilor vag, glosofaringian şi ale nervilor somatici influenţează activitatea ;& şi a
;&#! ;& se află $ilateral En $ul$, localizat En nucleul tractului solitar! %euronii
acestui grup sunt neuroni inspiratori Ddescarcă impulsuri En timpul inspiraţieiJ! /unt
consideraţi generatorii ritmului primar al respiraţiei, deoarece activitatea lor creşte
gradat En timpul inspirului8 activitatea lor electrică a fost asemănată cu o rampă,
deoarece ea prezintă un crescendo En timpul inspirului, după care dispare rapid! (stfel,
En respiraţia normală, semnalul Encepe foarte sla$ şi creşte uniform, En timp de +
secunde, lu'nd aspectul unei pante ascendente DrampeJ! 6l Encetează $rusc pentru
următoarele 2 secunde şi apoi se reia un alt ciclu8 acest model se repetă permanent!
(vantaFul unui astfel de semnal este că el determină o creştere uniformă a volumului
plăm'nilor En timpul inspiraţiei!
(ferentele la ;& sunt En primul r'nd de la nervii vag şi glosofaringian, care aduc
informaţii de la chemoreceptorii periferici şi de la receptorii mecanici din plăm'ni!
(ctivitatea ;& este stimulată de scăderea presiunii parţiale a ,
+
, de creşterea
presiunii parţiale a C7A de scăderea pX*ului, de creşterea activităţii la nivelul /&((!
(ctivitatea ;& este inhi$ată de destinderea plăm'nilor, prin impulsuri primite de la
receptorii de
A?A:ATUL :E7?I:A TO:
55"
Entindere din plăm'ni! 6ferenţele de la ;& merg la motoneuronii intercostali şi la
nervul frenic controlaterali, precum şi la ;&#! ;&# este localizat la 4 mm anterior şi
lateral de ;&! %euronii acestui grup răm'n aproape total inactivi En timpul
respiraţiei normale liniştite! Prin urmare, respiraţia normală de repaus este controlată
numai de semnale inspiratorii repetitive din ;&, transmise En principal către
diafragm, iar expiraţia rezultă din reculul elastic al cutiei toracice şi al plăm'nilor!
C'nd semnalele pentru creşterea ventilaţiei pulmonare devin mai mari dec't normal,
semnalele respiratorii se Endreaptă dinspre mecanismul oscilator de $ază al ;& către
;&#! .n consecinţă, doar En această situaţie ;&# Eşi aduce contri$uţia la coordonarea
respiraţiei! /timularea electrică a unor neuroni din ;&# determină inspiraţia, En timp
ce stimularea altora determină expiraţia! eci, aceşti neuroni contri$uie at't la
inspiraţie, c't şi la expiraţie! .n plus, ei sunt implicaţi En ela$orarea unor semnale
expiratorii puternice către muşchii a$dominali En timpul expiraţiei forţate Dastfel,
această arie operează ca un mecanism de suprastimulare, c'nd sunt necesare nivele
Enalte ale ventilaţiei pulmonareJ!
Centrii pontini sunt arii ale trunchiului cere$ral ce modifică activitatea centrilor
$ul$ari respiratori!
Centrul apneustic se găseşte En zona caudală a punţii, dar nu a fost identificat ca
entitate neuronală! 6ferenţele de la acest centru determină creşterea duratei inspiraţiei,
micşor'nd frecvenţa respiratorie8 rezultatul este un inspir mai ad'nc şi mai prelungit!
.n mod normal, centrul apneustic este inhi$at de impulsuri transmise prin nervul vag şi
de activitatea centrului pneumotaxic! #agotomia $ilaterală şi distrugerea centrului
pneumo*taxic determină perioade prelungite de inspir DapneusisJ!
Centrul pneumota8ic, localizat dorsal, En puntea superioară, transmite continuu
impulsuri către aria inspiratorie! 6fectul principal al acestora este de a controla
punctul de Entrerupere al pantei inspiratorii, determin'nd astfel durata inspirului
Dlimitează inspiraţiaJ, En plus, acţiunea sa are un efect secundar de creştere a frecvenţei
respiraţiei, deoarece limitarea inspiraţiei scurtează şi expiraţia, deci şi Entreaga
perioadă a ciclului respirator! (stfel, un semnal pneumotaxic puternic poate creşte
frecvenţa respiratorie p'nă la 2, * P, respiraţii pe minut! Dfig! 5+2J!
Fig! 5+2! 7rganizarea anatomică a centrilor respiratori
%ervii vag şi glosofaringian
> Centra apneustic
;rup respirator ventral Dinspiraţie şi expiraţieJ
Centru pneumotaxic
55%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Chemoreceptorii centrali Daria chemosenzitivă a centrului respiratorJ sunt localizaţi
$ilateral şi se Entind p'nă la mai puţin de 5 mm de suprafaţa ventrală a $ul$ului
rahidian!
/unt sensi$ili la concentraţia ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian D=C&J şi
din lichidul interstiţial! .onii nu pot traversa $ariera hematoencefalică8 C,
+
poate
traversa această $arieră, apoi se hidratează rezult'nd X
+
C,
2
, care disociază En X
T
şi
XC7
v
ceea ce modifică concentraţia X
T
En =C& şi ţesutul cere$ral! Creşterea
concentraţiei C,
+
DX
T
J En =C& determină chemoreceptorii periferici să stimuleze
respiraţia! (stfel, C7, sangvin are un efect foarte mic de stimulare directă asupra
acestor chemoreceptori, En schim$, efectul său indirect, prin X
T
, este remarca$il!
(proximativ 14Z din controlul $azai al respiraţiei prin mecanism chimic se realizează
prin efectul stimulator al C,
+
DX
T
J asupra chemoreceptorilor centrali! &estul de 54Z se
realizează cu aFutorul chemoreceptorilor periferici Dfig! 5+PJ!
Chemoreceptorii periferici se găsesc En afara /%C, la nivelul corpilor aortici şi
carotidieni! 6i sunt stimulaţi de scăderea presiunii parţiale a ,
+
, creşterea presiunii
parţiale a C,
+
şi scăderea pX*ului En s'ngele arterial! Chemoreceptorii periferici sunt
singurii din organism care detectează modificarea presiunii parţiale a ,
+
En lichidele
organismului! /unt stimulaţi de scăderea presiunii parţiale a oxigenului En s'ngele
arterial su$ 3, * 1, mm Xg! .mpulsurile aferente de la aceşti receptori sunt transmise
sistemului nervos central prin nervii vag Dde la corpii aorticiJ şi glosofaringian Dde la
corpii carotidieniJ, consecinţa stimulării lor fiind creşterea frecvenţei şi amplitudinii
respiraţiilor! Creşterea presiunii parţiale a C7, stimulează chemoreceptorii periferici,
dar efectul ei maFor se realizează la nivelul chemoreceptorilor centrali! /căderea pX*
ului stimulează, de asemenea, aceşti chemoreceptori Dfig! 5+4J!
(ria inspiratone
Fig! 5+P! (ria chemosenzitivă a centrului respirator
A?A:ATUL :E7?I:ATO:
555
%erv
glosofaringian
> c
Corpusculi
aortici
Corpuscul carotidian
%erv vag
"ul$
Fig! 5+4! /istemul chemoreceptor periferic
=a reglarea respiraţiei contri$uie şi alte tipuri de receptori!
R &eceptorii activaţi prin Entindere sunt localizaţi En căile aeriene mici şi sunt stimulaţi
de distensia plăm'nilor8 stimularea lor iniţiază reflexul Xering*"reuer, reflex ce
stopează inspirul prin trimiterea de impulsuri ce inhi$ă centrii respiratori pontini şi
$ul$ari, via nervul vag!
R &eceptorii activaţi de su$stanţe iritante sunt localizaţi En căile aeriene mari, fiind
stimulaţi de fum, gaze toxice, particule din aerul inspirat! /unt declanşate astfel
reflexele de tuse, $ronhoconstricţie, secreţie de mucus şi apnee Doprirea respiraţieiJ!
R &eceptorii M sunt localizaţi En interstiţiul pulmonar la nivelul capilarelor pulmonare şi
sunt stimulaţi de distensia vaselor pulmonare8 ei iniţiază reflexe ce determină
respiraţie rapidă şi superficială!
R &eceptorii de la nivelul cutiei toracice pot detecta forţa generată de contracţia
muşchilor respiratori! .nformaţiile de la aceşti receptori participă la apariţia senzaţiei
de dispnee Ddificultate En respiraţieJ!
?P?R?@AL
C?RBI2C?DCAL
?R
(N(4.*I( (9()(4+/+I C()DI.-(SC+/()
INI*(
.nima este organul central al aparatului cardiovascular! 6ste situată En mediastin ţi are
forma unei piramide triunghiulare sau a unui con turtit, culcat pe diafragmă! (xul
inimii este o$lic diriFat En Fos, la st'nga şi Enainte, astfel că 5>2 din inimă este situată la
dreapta şi +>2 la st'nga planului mediosagital al corpului! ;reutatea inimii este de +4,
* 2,, g, iar volumul este asemănător pumnului drept! Prezintă o faţă convexă,
sternocostală, şi o faţă plană, diafragmatică Dfig! 5+3J!
(! carotidă comună st'ngă, (! su$clavie st'nsă*
Crosa aortei
=ig! arteriala
(! pulmonară stg!
#enele pulmbn
#ene posterioare
#entriculul st'ng
)runchiul $rahiocefalic (orta Nascendentă
#v! pulmonare drepte (triul st'ng
(triul drept
#ena cavă inferioară
#entriculul drept
Fig! 5+3! Cordul, faţa diafragmatică
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
55<
Cele două feţe se unesc printr*o margine mai ascuţită, marginea dreaptă! Marginea
st'ngă, rotunFită, se prezintă ca o adevărată faţă, faţa pulmonară! #'rful inimii,
orientat En Fos şi spre st'nga, este situat En spaţiul 4 intercostal st'ng, unde acest spaţiu
este intersectat de linia medioclaviculară st'ngă! "aza inimii priveşte Enapoi şi la
dreapta8 de la nivelul ei pleacă arterele mari ale inimii Daorta şi trunchiul pulmonarJ şi
sosesc venele mari Dcele două vene cave şi cele patru vene pulmonareJ! =a $aza inimii
se află atriile, iar spre v'rf ventriculii!
Pe faţa sternocostală, Entre cele două ventricule se află şanţul interventricular pos*
terior! .ntre atrii şi ventricule se găsesc şanţurile coronar st'ng şi, respectiv, drept! .n
aceste patru şanţuri se găsesc arterele şi venele inimii!
C(#.)GH.=6 .%.M..
(triile au formă aproximativ cu$ică, capacitate mai mică dec't a ventriculilor, pereţii
mai su$ţiri şi prezintă c'te o prelungire, numite urechiuşe! =a nivelul atriului drept se
găsesc cinci orificii: orificiul venei cave superioare, orificiul venei cave inferioare,
prevăzut cu valvula 6ustachio, orificiul sinusului coronar, prevăzut cu valvula
)he$esius, orificiul urechiuşei drepte şi orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu
valvula tricuspidă Dfig! 5+-J8 aceasta din urmă proemină ca o p'lnie En ventricul!
=a nivelul atriului drept se disting două porţiuni: una, Entre cele două vene cave,
numită porţiunea sinusală Dcare la Enceputul dezvoltării este o cameră distinctă de atrii,
dar foarte timpuriu este Encorporată En atriul dreptJ8 cea de*a doua porţiune este atriul
drept propriu*zis, care prezintă o musculatură specială Dmuşchii pectinaţiJ!
.ntre porţiunea sinusală şi atriul propriu*zis se află creasta terminală de la care pornesc
muşchii pectinaţi!
)runchiul pulmonarei
Fig! 5+-! #asele mari de la $aza cordului şi planul orificial al cordului
55+
ANATOMIA ,t FIZIOLOGIA OMULUI
=a nivelul atriului st'ng sunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare,
orificiuq de deschidere al urechiuşei st'ngi şi orificiul atrioventricular prevăzut cu
valvula $icuspidă! Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial! =a nivelul
acestuia, En viaţa intrauterină există orificiul "otallo, prin care cele două atrii
comunică Entre ele! upă naştere, acest orificiu se Enchide prin apariţia fosei ovale,
EnconFurată de un relief muscular numit lim$ul fosei ovale D#ieussensJ!
acă orificiul "otallo persistă după naştere, apare maladia al$astră, datorită
amestecării s'ngelui arterial cu cel venos! .ndivizii au tegumentele al$ăstrui, datorită
neoxigenării s'ngelui arterial!
#entriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu $aza spre orificiul atrioven*
tricular! Pereţii lor nu sunt netezi, ci prezintă pe faţa internă nişte tra$ecule cărnoase!
)ra$eculele sunt de trei categorii Dfig! 5+1, 5+0J:
R de ordinul . * muşchii papilari, de formă conică, prin $aza lor ader'nd de pereţii
ventriculilor, iar v'rful oferind inserţie cordaFelor tendinoase care se prind pe
valvulele atrioventriculare! CordaFele tendinoase Empiedică Empingerea valvulelor spre
atrii En timpul sistolei ventriculare! 6xistă trei muşchi papilari En ventriculul drept şi
numai doi En ventriculul st'ng!
R de ordinul .. * care se insera prin am$ele capete pe pereţii ventriculari8
*iocardul
-enele pulmonare drepte
-. pulmonar8
superioaiă] MMNF
(triul slan,
.ri6iciul urecCiuşei
.-. pulmonar8 ini", st>n,8
Fiaura oval8
r recCiusa st>n,8_ -. nu ic u inimii_]d \7F(/]
r s
Inelul 6iiH os Cu s pi da posterioar8 55a valvei atriovclriculare
st>n,i l M F "onlaLe tendinoase
c *m. papilari
.ri6iciul ai rio"ventricular
st>n,
Inelul 6iCrov
<oiţa viscerala a nericai duini seros
*. papilar
interventricular
*iocardul
<i,. 'E!. Temicordul drept FdescCisH
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
55B
/imbul 6osei ovule 4uberculul interveni
Fosa oval8
-. cav8 in6. c m
-alvula venei cave in6.
.ri6iciul sinusului coronar -alvula sinusului coronar
Cu s pi da posterioar8 a valvei iricuZpid
.n 6ictile vend mici a iminii Septid interatrial
i@orta ascendents *m. pectin up
+rccCiusl
*. papilar -entriculul drept
Miocard u
<oiţa visceral8 a pcricardului seros
_*_6Ualrcapl8
" \t I m i h "
Septul interatrial
(triul drept
.ri6. atrioventricular drept
@. coronar8 dreapt8
CuZpida septula a valvei tricuspide
Cu spi da anterioar8 valvei tricuspide
*. papilar
Septul iniei ventricular, partea musculara
4raCeea la se pio"mar,inal8
->r6ul inimii
Fig! 5+0! Xemicordul st'ng DdeschisJ
558
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
55H
=imfa inimii aFunge En ganglionii traheo$ronşici şi mediastinali, după ce a făcut staţie
En ganglionii intermediari Ddescrişi de Fr! &ainerJ! intre aceşti ganglioni, unul se
găseşte pe faţa anterioară a aortei ascendente!
.nervaţia extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci, proveniţi din vag şi
simpatic! in vag se desprind nervii cardiaci Dsuperiori şi inferioriJ, c't şi nervii
cardiaci toracali! %ervii cardiaci simpatici sunt En număr de trei! Cel superior provine
din ganglionul cervical superior, cel miFlociu provine din ganglionul cervical miFlociu,
cel inferior din ganglionul stelat!
%ervii cardiaci simpatici şi parasimpatici se Empletesc form'nd plexul cardiac, situat
su$ crosa aortei! .n centrul acestui plex se află ganglionul descris de <ries$erg!
P6&.C(&U=
=a exterior, inima este cuprinsă Entr*un sac fi$ros numit pericard! Perie ard ul fi$ros
are forma unui trunchi de con cu $aza la diafragmă şi v'rful la nivelul vaselor mari de
la $aza inimii! Feţele laterale vin En raport cu faţa mediastinală a plăm'nilor, faţa
anterioară cu sternul şi coastele, iar faţa posterioară cu organele din mediastinul
posterior! 6l este fixat de organele vecine prin ligamente Dligamentele sterno*
pericardice El fixează de stern, ligamentele verte$ro*pericardice El fixează de verte$rele
toracale, iar ligamentele diafrag*matico*pericardice de diafragmJ!
=a interiorul pericardului fi$ros se află pericardul seros, format din două foiţe: una
internă, epicardul, care căptuşeşte suprafaţa externă a miocardului, şi una externă,
parietală, care tapetează suprafaţa internă a pericardului fi$ros! Cele două foiţe se
continuă una cu cealaltă la nivelul vaselor mari de la $aza inimii! .ntre cele două foiţe
ale pericardului seros se află cavitatea pericardică virtuală, ce conţine o lamă fină de
lichid pericardic!
()B.)0/0 -(SC+/()
(r$orele vascular este format din artere, vase prin care s'ngele Encărcat cu 7! şi
su$stanţe nutritive circulă dinspre inimă spre ţesuturi şi organe, capilare, vase cu
cali$ru foarte mic, interpuse Entre artere şi vene, la nivelul cărora se fac schim$urile
Entre s'nge şi diferitele ţesuturi, şi din vene, prin care s'ngele Encărcat cu C7, este
readus la inimă!
(rterele şi venele au En structura pereţilor lor trei tunici suprapuse, care de la exterior
spre interior sunt: adventiţia, media şi intima! Cali$rul arterelor scade de la inimă spre
periferie, cele mai mici fiind arteriolele, care se continuă cu capilarele!
/)&UC)U&( (&)6&6=7& C. #6%6=7&
(dventiţia este formată din ţesut conFunctiv, cu fi$re de colagen şi elastice! .n
structura adventiţiei arterelor, ca şi la vene, există vase mici de s'nge care hrănesc
peretele vascular Dvasa vasorumJ şi care pătrund En tunica medie! .n adventiţie se
găsesc şi fi$re nervoase vegetative, cu rol vasomotor!
)unica miFlocie DmediaJ are structură diferită, En funcţie de cali$rul arterelor! =a
arterele mari, numite artere de tip elastic, media este formată din lame elastice cu
dispoziţie concentrică, rare fi$re musculare netede şi ţesut conFunctiv! .n arterele
miFlocii şi mici, numite artere de tip muscular, media este groasă şi conţine numeroase
fi$re musculare netede, printre care sunt dispersate fi$re colagene şi elastice!
5&#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
)unica internă, intima DendoteliuJ, este alcătuită dintr*un r'nd de celule endoteliale
turtite, aşezate pe o mem$rană $azală! .ntima se continuă cu endocardul ventriculilor!
=a artere, Entre aceste trei tunici se află două mem$rane elastice, mem$rana elastică
internă, care separă intima de media, şi mem$rana elastică externă, care separă media
de adventiţie!
Peretele venelor, al căror cali$ru creşte de la periferie spre intimă, are En structura sa
aceleaşi trei tunici ca şi la artere, cu c'teva deose$iri8 cele trei tunici nu sunt $ine
delimitate, deoarece lipsesc cele două mem$rane elastice8 tunica miFlocie a venelor
este mai su$ţire, comparativ cu cea a arterelor, ţesutul muscular neted al venelor fiind
mai redus8 adventiţia este mai groasă! .ntima de la nivelul venelor mari Dvenele caveJ
se continuă cu endocardul atriilor! .n venele situate su$ nivelul cordului, unde s'ngele
circulă En sens opus gravitaţiei, endoteliul acoperă din loc En loc valvule En formă de
cui$ de r'ndunică, care au rolul de a fragmenta şi direcţiona coloana de s'nge!
/)&UC)U&( C(P.=(&6=7&
/unt vase de cali$ru mic D P * 5 + pJ, răsp'ndite En toate ţesuturile şi organele! .n
structura lor distingem la exterior un periteliu, apoi o mem$rană $azală, iar la interior
un endoteliu, care este format dintr*un singur r'nd de celule turtite! Mem$rana $azală
este $ogată En mucopolizaharide şi En fi$re de reticulină! Periteliul este format din
ţesut conFunctiv cu fi$re colagene şi de reticulină, En care se găsesc şi fi$re nervoase
vegetative!
.n ficat şi glandele endocrine există capilare de tip special, numite sinusoide8 ele au
cali$ru mai mare D5, * 2, pJ, peretele Entrerupt din loc En loc, ceea ce favorizează
schim$urile, nu au periteliu şi au un lumen neregulat, prezent'nd dilatări şi
str'mtorări!
M(&6( C. M.C( C.&CU=(H.6
.n alcătuirea ar$orelui vascular se află două teritorii de circulaţie: circulaţia mare
DsistemicăJ şi circulaţia mică DpulmonarăJ!
Circulaţia mică
Circulaţia pulmonară Encepe En ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare, care
transportă spre plăm'n s'nge cu C7
v
)runchiul pulmonar se Emparte En cele două artere pulmonare care duc s'ngele cu C7,
spre reţeaua capilară perialveolară unde*5 cedează alveolelor care*5 elimină prin
expiraţie! /'ngele cu 7, este colectat de venele pulmonare, c'te două pentru fiecare
plăm'n! Cele patru vene pulmonare sf'rşesc En atriul st'ng!
Circulaţia mare
Circulaţia sistemică Encepe En ventriculul st'ng, prin artera aortă care transportă
s'ngele cu 7, şi su$stanţe nutritive spre ţesuturi şi organe! e la nivelul acestora,
s'ngele Encărcat cu C7, este preluat de cele două vene cave care*5 duc En atriul drept!
/./)6MU= (7&).C
6ste format din artera aortă şi din ramurile ei, care irigă toate ţesuturile şi organele
corpului omenesc Dfig! 52,, 525J!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5&"
N. va, 4raCeea N. va,
(. su belii vie diL ) f i ) f i ) f f i L
N larin,eu recurent dr rinicCiul braCice6alic
(orta ascende -.a:d,
BronCia pp. dr.
-v. intercostalc posM
/8utul simpatic
*m. inter costali interni
*m. iutei costali e7terni
anţul simpatic f
6renic
(. subclavie st,.
Crosa aortei )r. bronşice N. larin,eu recurent stg r. bronşice ale n. vag
BronCia pp. st,.
)r. eso6a,iene
)r. eso6a,iene ale n. va,
0so6a,ul (nastomo:a a:d,os cu
hemiazW/7/
N. splanCnic
marc f N. splanCnic
mic
Coasta a GI '"a FF^m (. si v. 4
]! mezen*eric8 sup!
-orta
i abdomi H nulă
NubcoZtaleM
N. subcostal
N
illoCipo,astric
<i,. '#&. (orta toracic8 şi abdominala. Nerv[ şi vasele spaţiilor intercostalc posterioare şi
mediastinului posterior
U%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
)am 6rontal al a. temporale superi.
(. :t,oraatco"orCital8
)amur8 parietal a u. temporale "uiper6.
(. temporal8
medic
AM. temporale pro6unde
(. s Ic no palatin8
(. alveolar8
supposi
@ an,ular8
@. Bu6raorbiial8
(. labiata
slip.
(. palatin8
de scende nt8
(. bucal8
)umuri a ic
a. occipitale
(. mentonieri ( laCial8 in6
(. palatin8 ascendent8
i. 6aciala?P\^(. carotid8 e7tern8 (. lin,ual8
(. carotid8 intern8
(", alveolar8
in6
(. anbmentonicri a. carotid8 comun8
<i,. '#'. (rtera carotid8
Sistemul arterial
(rtera &amuri
(orta ascendentă, cu
originea En ventriculul
st'ng
(rtera coronară st'ngă şi dreaptă care irigă inima! Cele două artere
coronare sunt de tip terminal! &amurile lor nu se anasto*mozează
Entre ele!
(rcul aortic, care continuă
aorta ascendentă
e la dreapta la st'nga dă trei ramuri: trunchiul arterial $rahio*
cefalic, carotida comună st'ngă şi su$clavia st'ngă!
)runchiul arterial
$rahiocefalic
/e Emparte En: artera carotidă comună dreaptă şi artera su$clavie
dreaptă!
Carotida comună dreaptă
şi st'ngă
/e Empart En: artera carotidă externă, artera carotidă internă! =a locul
$ifurcării există o dilataţie, numită sinusul carotic, care conţine
chemo* şi $aroreceptori!
Carotida externă, care
vase ul ari zează faţa şi
g'tul
(re ramuri colaterale: artera tiroidiană superioară, artera linguală,
artera facială, artera faringiană ascendentă, artera auriculară
posterioară, artera occipitală, c't şi ramuri terminale: artera
temporală superficială, artera maxilară internă!
Sistemul arterial
-
continuare
(rtera &amuri
Carotida
internă
Pătrunde En craniu, stră$ate canalul carotic din st'nca temporalului! Participă la
vascularizaţia encefalului şi a or$itei! Enainte de a se Empărţi En ramurile sale
terminale, dă o colaterală importantă * artera oftalmică8 aceasta pătrunde En or$ită,
vasculariz'nd ochiul şi anexele lui! &amurile colaterale sunt: artera cere$rală
anterioară, artera cere$rală medie şi artera comunicantă posterioară care leagă
carotida internă de artera cere$rală posterioară, provenită din trunchiul arterei
$azilare!
(rtera
su$clavie
dreaptă şi
st'ngă
(u mai multe ramuri colaterale, din care menţionăm: artera verte$rală, artera
tiroidiană inferioară, artera intercostală supremă Dcare furnizează primele două
intercostale posterioareJ şi artera toracică internă, care furnizează arterele
intercostale anterioare! (rtera verte$rală pătrunde En craniu, se uneşte cu opusa sa şi
formează trunchiul arterei $azilare: aceasta se Emparte En cele două artere cere$rale
posterioare, care participă la vascularizarea encefalului! in artera $azilară se
desprind şi ramuri pentru cere$el şi trunchiul cere$ral!
(rtera
axilară
Continuă artera su$clavie şi, prin ramurile ei, vascularizează pereţii axilei! /e
continuă cu artera humerală care merge de*a lungul $raţului!
(rtera
$rahială
Continuă artera axilară p'nă la plică cotului! ă următoarele ramuri: artera radială,
artera ulnară!
(rtera
radială şi
ulnară
=a nivelul la$ei m'inii formează cele două arcade palmare: superficială, profundă,
care dau ramuri pentru palmă şi degete Darterele digitale comune şi propriiJ!
(orta
descen*
dentă
Continuă arcul aortei şi are un segment toracal şi unul a$dominal! (m$ele porţiuni
ale aortei descendente dau ramuri parietale şi ramuri viscerale!
(orta
descen*
dentă
toracică
&amuri parietale: arterele intercostale posterioare Dde la a 2*a p'nă la a 5+*aJ şi
arterele diafragmatice superioare pentru diafragmă! &amurile viscerale sunt:
arterele $ronşice, arterele pericardice şi arterele esofagiene!
(orta
descen*
dentă
a$do*
minală
&amuri parietale: arterele diafragmatice inferioare şi arterele lom$are! &amuri
viscerale: 5! )runchiul celiac, care, după un scurt traiect, se Emparte En artera
hepatică, artera gastrică st'ngă şi artera splenică! (rtera gastrică st'ngă merge pe
mica cur$ură a stomacului, artera splenică irigă marea cur$ură a stomacului, splina,
corpul şi coada pancreasului! (rtera hepatică irigă ficatul! in ea se desprinde
artera gastro*duodenală, care irigă marea cur$ură a stomacului, doudenul şi capul
pancreasului! )ot din artera hepatică se desprinde şi artera gastrică dreaptă, care
participă la vascularizaţia micii cur$uri a stomacului! +! (rtera mezenterică
superioară * irigă duodenul, FeFuno*ileonul, cecul, apendicele, colonul ascendent şi
5>+ dreaptă a colonului transvers! 2! (rtera suprarenală st'ngă şi dreaptă * irigă
glanda suprarenală respectivă! P! (rtera renală dreaptă şi st'ngă * irigă rinichiul
respectiv! 4! (rtera testiculară DovarianăJ st'ngă şi dreaptă * irigă testiculele şi,
respectiv, ovarele! 3! (rtera mezenterică inferioară * irigă 5>+ st'ngă a colonului
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid şi 5>2 superioară a rectului, prin
artera rectală superioară Dramură a arterei mezenterice inferioareJ! =a nivelul
verte$rei =
P
, aorta descendentă se Emparte En cele două ramuri terminale ale sale:
artera iliacă comună st'ngă şi dreaptă!
5&&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Sistemul arterial - continuare
(rtera &amuri
(rtera iliacă
comună
/e Emparte En artera iliacă externă şi iliacă internă Dartera hipogastricăJ!
(rtera iliacă
internă
.rigă pereţii şi viscerele din pelvis! &amuri parietale: artera sacrată laterală,
artera ileolom$ară, artera fesieră superioară, artera fesieră inferioară şi artera
o$turatorie! &amuri viscerale: aJ comune la $ăr$at şi femeie: artera vezicală
inferioară, artera rectală medie şi artera ruşinoasă internă, din care se desprind
artera rectală inferioară, c't şi ramuri pentru organele genitale8 $J diferite la
femeie şi $ăr$at: la femeie: artera uterina şi vaginală8 la $ăr$at: artera
prostatică şi veziculo*diferenţială Dpentru canalul deferent şi vezicula
seminalăJ8 cJ cu comportare specială * artera om$ilicală, care este permea$ilă
la făt! upă naştere se o$literează şi furnizează, din prima ei porţiune, artera
vezicală superioară Dpentru vezica urinarăJ!
(rtera iliacă
externă
Părăseşte pelvisul şi aFunge la coapsă! (rtera femurală, care continuă artera
iliacă externă!
(rtera femurală (rtera poplitee, care continuă artera femurală!
(rtera poplitee (ltera ti$ială anterioară, artera ti$ială posterioară!
(rtera ti$ială
anterioară
Formează arcada dorsală a piciorului!
(rtera ti$ială
posterioară
Plantara internă, plantara externă! (cestea se unesc şi formează arcada
plantară, din care se desprind arterele digitale comune şi proprii!
/./)6MU= #6%7/
/istemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari: vena cavă
superioară şi vena cavă inferioară!
#ena cavă superioară! /tr'nge s'ngele venos de la creier, cap, g't, prin venele Fugulare
interne, de la mem$rele superioare, prin venele su$claviculare, şi de la torace Dspaţiile
intercostale, esofag, $ronhii, pericard şi diafragmJ, prin sistemul azUgos Dfig! 52+J!
e fiecare parte, prin unirea venei Fugulare internă cu vena su$clavie ia naştere vena
$rahiocefalică st'ngă şi dreaptă, iar prin fuzionarea acestora se formează vena cavă
superioară! #ena $rahiocefalică dreaptă este mai aproape de verticală, En timp ce vena
$rahiocefalică st'ngă este mai mult orizontală!
#ena Fugulară internă se formează En interiorul craniului, colect'nd s'ngele venos al
sinusurilor Dvase situate En grosimea septurilor durei mater encefaliceJ!
intre sinusurile durei mater, menţionăm:
sinusul sagital superior, situat En dreptul suturii sagitale la locul de unire al celor două
oase parietale8
R sinusul sagital inferior, situat deasupra corpului calos8
R sinusul transvers, situat pe faţa endocraniană a scuamei osului occipital8
R sinusul cavernos, situat pe faţa laterală a corpului osului sfenoid!
/inusurile venoase se pun En legătură cu venele extracraniene prin nişte vene mici,
numite emisare venoase, care stră$at o serie de orificii mici de la nivelul craniului
Demisarul occipital, mastoidian, parietal, sfenoidianJ!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5&<
#ena su$clavie continuă vena axilară care str'nge s'ngele venos de la nivelul
mem$relor superioare! /'ngele venos al mem$relor superioare este colectat de două
sisteme venoase, unul profund şi unul superficial!
#enele profunde poartă aceeaşi denumire cu arterele care le Ensoţesc! e regulă,
arterele mici şi miFlocii Ddigitale, radiale, ulnare, $rahialeJ sunt Ensoţite de c'te două
vene, iar arterele mari Dartera axilară, artera femuralăJ numai de o singură venă!
#enele superficiale Dsu$cutanateJ se găsesc imediat su$ piele şi se pot vedea cu ochiul
li$er prin transparenţă, datorită coloraţiei al$astre! 6le nu Ensoţesc arterele şi se varsă
En venele profunde! =a nivelul lor se fac inFecţii venoase! intre venele superficiale
menţionăm vena cefalică Dmerge pe faţa externă a $raţului şi se termină En vena
axilarăJ şi
C. tifo$fian6 taf.
4raCeea
-. braCiocc6atca dr. ^ME. F-. cav8 sup
-.
Lan;ul ,an,lUmar
sipatic
N. splanCnic marc
-. braCice6alU> stg! BM___-. subcalvic
Esofagul NN%_Duetul toracic
Gu. $*"costalc
post.
*m. intcrcostuli
i inM.
-. Ccmia:d,oM
accesorie
_(nastomo:a v.
D a1+goscu v.
Cenna:d,os
(. şi v. 1 Bntercosla6>
Nn.
intercosAili.
v. intercostal
posi
?F %. H .u:eo siala
_5+,. lon,itudinal
unt.
-. Cernia?+ gos
.Cisterna cCili
St>lpul drept şi st>n, ut dia6ra,ma lut
-. lo:ara ascendent8 o _6e.l @
-. cav8 in6. Fig! 52+! /istemul venos azUgos
v, lombar8 ascendenta
5&+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
vena $azilică Dmerge pe faţa internă a $raţului şi se termină Entr*una din cele două
vene $rahialeJ! .n vena cavă superioară se termină sistemul venelor azUgos, format din
marea venă azUgos, situată la dreapta coloanei verte$rale, şi mica venă azUgos, situată
la st'nga coloanei verte$rale! Mica venă azUgos se deschide En marea venă azUgos, la
nivelul verte$rei )
-
! .n sistemul azUgosse termină venele intercostale, diafragmatice
superioare, $ronşice, pericardice şi esofagiene!
Enainte de a se termina En vena cavă superioară, marea venă azUgos descrie o crosă
care Encalecă pediculul pulmonar drept Dcrosa marei vene azUgosJ!
Fig! 522! Principalele vene a$dominale! 5* vena cavă inferioară, +* vena portă, 2* venă
lienală, P* venă mezenterică inferioară, 4* venă renală st'ngă, 3* venă mezenterică
superioară, -* trunchi splenomezenteric, 1* venă gastrică st'ngă
#ena cavă inferioară! (dună s'ngele venos de la mem$rele inferioare, de la pereţii şi
viscerele din $azin, de la rinichi, suprarenale, testicule Drespectiv ovareJ, de la peretele
posterior al a$domenului Dvenele lom$areJ, c't şi de la ficat Dvenele hepaticeJ! #ena
cavă inferioară Dfig! 522J se formează prin unirea venei iliace comune st'ngi cu cea
dreaptă! =a r'ndul ei, fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace
externe cu vena iliacă internă! #ena iliacă internă colectează s'ngele de la pereţii şi
viscerele din $azin! Ca şi la artera omonimă, şi En cazul venei iliace interne distingem
vene parietale Dvena sacrală inferioară, vena ileolom$ară, vena fesieră superioară,
vena fesieră inferioară şi vena o$turatorieJ şi vene viscerale care sunt comune la
$ăr$at şi la femeie Dvena vezicală, rectală medie şi vena ruşinoasă internăJ şi diferite,
la $ăr$at Dvena prostatică, vena veziculo*diferenţialăJ şi la femeie Dvena uterină şi
vena vaginalăJ!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5&B
#ena iliacă externă continuă vena femurală care str'nge s'ngele venos de la nivelul
mem$rului inferior! Ca şi la mem$rul superior, se disting vene superficiale şi vene
profunde Dcu aceleaşi caractereJ, dar cu menţiunea că la mem$rul inferior există două
vene unice, vena poplitee şi vena femurală, celelalte sunt c'te două vene pentru artera
omonimă: c'te două digitale, ti$iale, fi$ulare!
intre venele superficiale ale mem$rului inferior notăm vena safenă mare, care urcă
pe faţa internă a gam$ei şi coapsei şi se termină En vena femurală, descriind la acest
nivel o crosa, şi vena safenă mică, ce urcă pe faţa postero*laterală a gam$ei şi se
termină En vena poplitee!
#ena cavă inferioară, formată prin unirea celor două vene iliace comune, urcă la
dreapta coloanei verte$rale, stră$ate diafragmul şi se termină En atriul drept printr*un
orificiu prevăzut cu valvula lui 6ustachio! .n traiectul ei a$dominal, ea primeşte
afluenţi: venele renale, suprarenale, testiculare Drespectiv, ovarieneJ, lom$are,
diafragmatice inferioare şi hepatice D+*2J!
7 venă aparte a marei circulaţii este vena portă Dfig! 52PJ, care Encepe prin capilare
Fig! 52P! #ena portă şi anastomoze porto*cave
5* vena cavă inferioară
+* vena hepatică dreaptă
2* vena hepatică st'ngă
P* plexul hepatic sinusoidal
4* ramul hepatic drept al venei porte
3* ramul hepatic st'ng al venei porte
-* vena portă
1* vena gastrică st'ngă
9" plexul venos esofagian
5,* vena gastrică dreaptă
55* vena para om$ilicală
5+* vena mezenterică superioară
52* trunchiul spleno*mezenteric
5P* vena lienală
54* vena mezenterică inferioară
53* vena colică medie
5-* vene FeFunale şi ileale
51* vena rectală superioară
50* vena rectală medie
+,* vena rectală inferioară
+5* plexul rectal
++* vena iliacă internă
+2* vena iliacă externă
5&8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
En pereţii tu$ului digestiv su$diafragmatic şi sf'rşeşte prin capilare En ficat Dsinusoide
hepaticeJ! #ena portă transportă spre ficat s'nge Encărcat cu su$stanţe nutriti!Ue
rezultate En urma a$sor$ţiei intestinale! 6a se formează Enapoia colului pancreasului,
din unirea venei mezenterice superioare cu trunchiul mezentero*splenic, rezultat din
unirea venei mezenterice inferioare cu vena splenică!
#ena mezenterică superioară str'nge s'ngele de la FeFuno*ileon Dprin venele FeFuno*
ilealeJ, cec, apendice, prin vena ileocolică, colon ascendent şi Fumătatea dreaptă a
colonului transvers, prin vena colică dreaptă!
#ena mezenterică inferioară str'nge s'ngele de la Fumătatea st'ngă a colonului
transvers, de la colonul descendent, prin vena colică st'ngă, de la colonul sigmoid,
prin venele sigmoidiene, şi de la treimea superioară a rectului, prin vena rectală
superioară! #ena splenică str'nge s'ngele de la splină, pancreas şi marea cur$ură a
stomacului!
#ena portă prezintă anastomoze at't cu vena cavă superioară, c't şi cu vena cavă
inferioară! (nastomoza cu vena cavă superioară are loc la nivelul esofagului! /'ngele
venos al esofagului a$dominal aFunge En vena portă, iar cel al esofagului toracal En
sistemul azUgos, tri$utar venei cave superioare! (nastomoza cu vena cavă inferioară
are loc la nivelul rectului! /'ngele din treimea superioară a rectului aFunge En vena
mezenterică inferioară, deci En vena portă, iar din cele două treimi inferioare aFunge En
vena iliacă internă, deci En vena cavă inferioară! (tunci c'nd apar o$stacole En
circulaţia s'ngelui prin vena portă spre ficat, s'ngele din vena portă este deviat spre
locul celor două anastomoze porto*cave şi constatăm dilataţia venelor esofagului
DvariceJ şi ale rectului DhemoroiziJ!
/./)6MU= =.MF().C
Prin sistemul limfatic circulă limfa, care face parte din mediul intern al organismului
şi care, En final, aFunge En circulaţia venoasă! =imfa, ca şi lichidul interstiţial, are o
compoziţie asemănătoare cu a plasmei sangvine, cu menţiunea existenţei unui procent
mai mic de proteine faţă de plasma sangvină!
/istemul limfatic se deose$eşte de sistemul circulator sangvin prin două caractere:
R este adaptat la funcţia de drenare a ţesuturilor, din care cauză capilarele sale
formează reţele terminale, spre deose$ire de capilarele sangvine care ocupă o poziţie
intermediară Entre sistemul arterial şi cel venos! Pe l'ngă aceasta, capilarele limfatice
sunt mai sinuoase şi foarte neregulate8
R pereţii vaselor limfatice sunt mai su$ţiri dec't cei ai vaselor sangvine! /istemul
limfatic Encepe cu capilarele limfatice, care au capătul de origine En Bfund
de sacB! 6le depăşesc, ca diametru, capilarele sangvine, prezent'nd pe traiectul lor
str'mtorări şi dilatări Dcali$ru neuniformJ!
(u aceeaşi structură ca şi capilarele sangvine, celulele endoteliale fiind mai turtite!
Capilarele limfatice sunt foarte răsp'ndite, ele găsindu*se En toate organele şi
ţesuturile! Prin confluenţa capilarelor limfatice se formează vase limfatice care sunt
prevăzute la interior cu valvule semilunare ce Enlesnesc circulaţia limfei!
Pereţii vaselor limfatice au o structură asemănătoare venelor, prezent'nd, ca şi acestea
din urmă, cele trei tunici care sunt mai su$ţiri, şi, ca şi la vene, nu sunt net delimitate
Entre ele Dfig! 524J! Pe traseul vaselor limfatice şi, mai ales, la locul unor confluenţe
ale acestora, se găsesc o serie de formaţiuni caracteristice, numite ganglioni limfatici,
prin care limfa trece En mod o$ligatoriu!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5&H
Duetul lini ia ti
4runcCiul Lu,ular st,.
4runcCiul su$clavicular sic
=an,lioni _lim6atici a7ilar
4runcCiul tron6io mediustinal dr
runcCiul brunno"mcdiastinal st,.
[ Duelul toracic
I runcCiul intestinal. 4runcCiul lombar Qr.]
=an,lioni lim6atici „ lombari
=an,lioni lim6atici, sacrali
Cisterna cCili
runcCiul lombar st,. =aitulioni +lulatici
=an,lioni lim6atici iliaci
=an,lioni lim6atici in,Cinali super6iciali
<i,. '#%. Sistemul lim6atic
;anglionii limfatici au forme variate, cu dimensiuni medii de + * 4 mm, put'nd aFunge
şi la . * E cm! En mod normal au o consistenţă relativ moale, dar c'nd sunt inflamaţi se
măresc, devin duri şi dureroşi la palpare Dhipertrofie ganelionarăJ!
.n general, ganglionii sunt grupaţi En grupe ganglionare! 6xistă Ensă şi ganglioni
solitari Dganglionul epitrohleean, situat En vecinătatea epicondilului medial al
humerusuluiJ!
Principalele grupe ganglionare sunt:
R ganglionii pericranieni, situaţi En cerc En Furul capului Dganglionii occipitali,
mastoidieni, paratiroidieni, su$mandi$ulari, su$mentaliJ8 ei str'ng limfa extremităţii
cefalice8
R ganglionii cervicali, situaţi la g't, En Furul venei Fugulare interne8 aceşti ganglioni
adună limfa str'nsă de ganglionii pericranieni, c't şi limfa de la viscerele capului şi
g'tului8
ganglionii axilari, situaţi la $aza mem$rului superior! En axilă8 colectează limfa de la
torace, glanda mamară şi mem$rul superior8
5<#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
R ganglionii inghinali, situaţi la $aza mem$rului inferior8 colectează limfa mem$rului
inferior, de asemenea, limfa de la organele genitale externe, c't şi de la peretele
anterior al a$domenului8
R ganglionii iliaci, situaţi de*a lungul vaselor iliace comune, colectează limfa de la
pereţii şi organele din pelvis8
R ganglionii mediastinali, situaţi En mediastin, colectează limfa de la pereţii toracelui şi
de la organele din torace8
R ganglionii celiaci, situaţi Entre mica cur$ură a stomacului şi faţa inferioară a ficatului,
colectează limfa de la ficat, stomac, splină, duoden şi pancreas8
R ganglionii lom$o*aortici, situaţi En regiunea lom$ară En Furul aortei, str'ng limfa de la
rinichi, uretere şi glandele suprarenale8
R ganglionii mezenterici superiori, situaţi En vecinătatea vaselor mezenterice
superioare, str'ng limfa de la FeFuno*ileon, cec, colon ascendent şi Fumătatea dreaptă a
colonului transvers8
R ganglionii mezenterici inferiori, situaţi En Furul vaselor mezenterice inferioare,
colectează limfa de la Fumătatea st'ngă a colonului transvers, colonul descendent,
sigmoid şi partea superioară a rectului!
/tructura ganglionilor! =a exterior, ganglionii sunt Enveliţi Entr*o capsulă fi$roasă, din
care pătrund spre interior septuri conFunctivo*vasculare ce delimitează o serie de loFi
En care este cuprins parenchimul glandular, care are o zonă corticală şi una medulară!
.n corticală, unde septurile sunt mai rare, se află foliculii limfatici, formaţi din
aglomerări de limfocite! .n medulară, ţesutul limfoid se dispune su$ formă de
cordoane foliculare, anastomozate Entre ele!
(t't En medulară, c't şi En corticală se află o serie de spaţii numite sinusuri, En care se
deschid vasele limfatice aferente ale ganglionilor! (ceste vase pătrund En ganglion,
stră$ăt'nd capsula fi$roasă de la periferia acestuia!
#asele limfatice eferente ies din ganglion prin hilul acestuia, prin care pătrund şi
vasele nutritive ale ganglionului! ;anglionii limfatici realizează mai multe funcţii:
produc limfocite şi monocite, formează anticorpi, au rol En circulaţia limfei, opresc
pătrunderea unor su$stanţe străine Dla persoanele tatuate, ganglionii regionali sunt
coloraţi deoarece au reţinut su$stanţa cu care s*a făcut tatuaFulJ, au rol de $arieră En
Entinderea infecţiilor DEn cazul unor infecţii, ganglionii regionali sunt hipertrofiaţiJ!
=imfa colectată din diferitele ţesuturi ţi organe, după ce a stră$ătut ganglionii regionali
unde s*a Em$ogăţit cu limfocite şi monocite, circulă prin vasele eferente ale
ganglionilor, spre trunchiurile limfatice mari! (ceste trunchiuri limfatice mari sunt:
R trunchiul Fugular Dst'ng şi dreptJ, care colectează limfa de .a cap şi g't8
R trunchiul su$clavicular Dst'ng şi dreptJ, care colectează limfa de la mem$rul
superior, peretele anterior al toracelui şi de la glanda mamară8
R trunchiul $ronho*mediastinal Dst'ng şi dreptJ, care colectează limfa de la pereţii şi
viscerele din torace8
R trunchiul lom$ar Dst'ng şi dreptJ, care colectează limfa mem$rului inferior, de la
pereţii şi viscerele din pelvis8
R trunchiul intestinal DunicJ, care colectează limfa de la ganglionii mezenterici
superiori
şi inferiori!
)oate aceste trunchiuri aFung, En final, En cele două colectoare limfatice mari: canalul
toracic şi vena limfatică dreaptă!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CUIA:
5<"
Canalul toracic! 6ste cel mai mare colector limfatic şi Encepe printr*o dilataţie numită
cisternă chUli Dcisterna PecfuetJ, situată Enaintea verte$rei =
+
! Urcă anterior de coloana
verte$rală, Enapoia aortei, stră$ate diafragma şi pătrunde En torace, unde, iniţial, este
situat En mediastinul posterior! (Funs la nivelul verterei ), se Endreaptă spre st'nga şi
mnainte pentru a se deschide En unghiul venos, format din unirea venei Fugulare interne
din st'nga cu vena su$claviculară st'ngă Dunghiul PirogoffJ! In ultima sa
porţiune se află En mediastinul superior! Canalul toracic are o lungime de +4 * 2, cm şi
un cali$ru dc + * 2 mm, fiind prevăzut cu valvule la interior! Canalul toracic str'nge
limfa din 5>P inferioară st'ngă şi dreaptă şi din 5>P superioară st'ngă, primind ca
afluenţi trunchiurile lom$are Dst'ng şi dreptJ, trunchiul intestinal şi trunchiurile
Fugular, su$clavicular şi $ronhomediastinal din partea st'ngă!
#ena limfatică dreaptă! (re o lungime de 5 * + cm şi colectează trunchiurile Fugular,
su$clavicular şi $ronhomediastinal din partea dreaptă! /e deschide En locul de unire
dintre vena Fugulară internă din dreapta cu vena su$claviculară dreaptă!
S9/IN(
6ste un organ a$dominal intraperitoneal, nepereche, care aparţine sistemului cir*
culator! 6a formează limfocite Deste organ limfopoeticJ, distruge hematiile $ătr'ne,
intervine En meta$olismul fierului şi este un organ de depozit sangvin D+,, * 2,, g
s'ngeJ pe care*_ trimite En circulaţie En caz de nevoie Dhemoragii, efort fizicJ!
/plina ocupă loFa splenică, cuprinsă Entre colonul transvers şi diafragm, la st'nga loFei
gastrice! (re o culoare $run*roşcată şi o greutate de 51, * +,, g! Forma splinei este
adesea comparată cu cea a $o$ului de cafea! /plinei i se descriu trei feţe, trei margini,
un v'rf şi o $ază! Feţele splinei sunt: diafragmatică, En raport cu diafragma, gastrică, En
raport cu faţa posterioară a stomacului Daceastă faţă conţine şi hilul splineiJ şi renală,
En raport cu faţa anterioară a rinichiului st'ng! #'rful este Endreptat En sus şi Enapoi,
spre coloana verte$rală, $aza este situată En vecinătatea colonului transvers! =a nivelul
$azei se o$servă impresiunea colică a splinei! intre marginile splinei, cea anterioară
este crenelată!
/tructura splinei! /plina este Envelită, la exterior, de peritoneu, care, contmu'ndu*se pe
organele vecine, formează două ligamente care leagă splina de pancreas Dligamentul
pancreatico*splenicJ şi de marea cur$ură a stomacului Dligamentul gastro*splenicJ! /u$
peritoneu se află capsula splinei, care conţine fi$re de colagen, elastice şi fi$re
musculare netede ce se contractă su$ acţiunea adrenalinei!
e pe faţa profundă a capsulei se detaşează septuri, de*a lungul cărora pătrund En
splină vasele şi nervii splinei!
Parenchimul splenic are En structura sa pulpa al$ă şi pulpa roşie! Pulpa al$ă a splinei
este formată din ţesut limfatic dens, dispus En Furul sistemului arterial! (cest ţesut
limfatic este dispus, pe de o parte, su$ formă de teci limfoide perivasculare, iar pe de
altă parte se structurează su$ forma unor noduli, numiţi corpusculii lut Malpighi
Dfoliculi spleniciJ! )ecile limfoide periarteriale sunt formate din limfocitele mici,
limfocitelc )! /tructura nodulilor splenici este asemănătoare cu cea a structurilor
similare din ganglionii limfatici!
/pre deose$ire de Policulii din ganglionul limfatic, nodulii splenici sunt situau En Furul
unei artere, localizate fie central, fie periferic!
5<%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Pulpa roşie se prezintă ca fiind formată dintr*un sistem lacunar, reprezentat prin
sinusurile venoase, şi dintr*un sistem de cordoane, cordoanele lui "ilr$th sau
cordoanele
splenice!
Cordoanele lui "ilroth sunt situate En spaţiile dintre două sinusuri adiacente şi sunt
formate din: limfocite, plasmocite, macrofage, numeroase hematii, c't şi neutrofile!
#ascularizaţia arterială a splinei este realizată de artera splenică, ram din trunchiul
celiac! 6a aFunge la splină, merg'nd de*a lungul marginii superioare a corpului şi cozii
pancreasului! /'ngele venos este colectat En vena splenică! (ceasta participă la
formarea venei porte!
=imfocitele splinei sunt colectate En ganglionii pancreatico*lienali! .nervaţia splinei
este asigurată de plexul splenic, care provine din plexul celiac şi aFunge la splină de*a
lungul arterei splenice!
<IAI./.=I( (9()(4+/+I C()DI.-(SC+/()
(paratul cardiovascular asigură circulaţia s'ngelui şi a limfei En organism! Prin
aceasta se Endeplinesc două funcţii maFore:
R distri$uirea su$stanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor din organism8
R colectarea produşilor tisulari de cata$olism pentru a fi excretaţi!
Forţa motrice a acestui sistem este inima, arterele reprezintă conducte de distri$uţie,
venele sunt rezervoare de s'nge, asigur'nd Entoarcerea acestuia la inimă, iar
microcirculaţia Darteriole, metaarteriole, capilare, venuleJ constituie teritoriul vascular
la nivelul căruia au loc schim$urile de su$stanţe şi gaze!
#entriculul st'ng al inimii pompează s'ngele prin vasele sangvine arteriale ale
circulaţiei sistemice către capilarele tisulare Dmarea circulaţieJ! /'ngele se Entoarce la
inimă, En atriul său drept, pe calea venoasă sistemică, fiind pompat apoi, de către
ventriculul drept, En plăm'ni, de unde se reEntoarce la cord, şi anume En atriul st'ng
Dmica circulaţieJ! (cest fapt este posi$il datorită celei mai importante funcţii a inimii:
aceea de pompă!
<IAI./.=I( INI*II
.%.M( C( P7MPG
&olul fundamental al inimii este acela de a pompa s'nge! 6a poate fi considerată ca
fiind alcătuită din două pompe dispuse En serie Dpompa st'ngă şi cea dreapăJ,
conectate prin circulaţiile pulmonară şi sistemică! Fiecare parte a inimii este echipată
cu două seturi de valve care, En mod normal, impun deplasarea fluxului sangvin Entr*
un singur sens!
-alvele atrio"ventriculare Fmitral8 şi tricuspid8H, care separă atriile de ventricule,
se deschid En timpul diastolei pentru a permite s'ngelui să umple ventriculele! (ceste
valve se Enchid En timpul sistolei, interzic'nd trecerea s'ngelui Enapoi En atrii!
-alvele semilunare Faortic8 şi pulmonar8H se deschid En timpul sistolei pentru a
permite expulzia s'ngelui En artere şi se Enchid En diastolă, Empiedic'nd revenirea
s'ngelui En ventricule!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5<5
#entriculul drept are pereţii mai su$ţiri şi pompează En circulaţia pulmonară volume
relativ mari de s'nge, la presiuni relativ mici! #entriculul st'ng are pereţii mult mai
groşi, deoarece tre$uie să pompeze Empotriva presiunilor mari existente En circulaţia
siste*mică! En consecinţă, lucrul mecanic al ventriculului st'ng este mai mare dec't al
celui drept, fapt ce explică afectarea mai frecventă a ventriculului st'ng de diferite
procese patologice!
(ctivitatea de pompă a inimii se poate aprecia cu aFutorul unui parametru, denumit
de$itul cardiac, care reprezintă volumul de s'nge expulzat de fiecare ventricul Entr*un
minut! 6l este egal cu volumul de s'nge pompat de un ventricul la fiecare $ătaie
Dvolum * $ătaieJ Enmulţit cu frecvenţa cardiacă! #olumul $ătaie al fiecărui ventricul
este, En medie, de -, ml, iar frecvenţa cardiacă normală este de -, * -4 $ătăi>min8
astfel, de$itul cardiac de repaus este de aproximativ 4 litri pe minut! Frecvenţa
cardiacă este su$ control nervos! (ctivitatea sistemului nervos simpatic determină
creşterea frecvenţei cardiace, En timp ce activitatea parasimpatică DvagalăJ o scade!
#olumul * $ătaie variază cu forţa contracţiei ventriculare, presiunea arterială şi
volumul de s'nge aflat En ventricul la sf'rşitul diastolei! En eforturi fizice intense,
frecvenţa cardiacă poate creşte p'nă la +,, $ătăi pe minut, iar volumul * $ătaie p'nă la
54, ml, determin'nd o creştere a de$itului cardiac de la 4 la 2, litri, deci de 3 ori! .n
somn, de$itul cardiac scade8 En fe$ră, sarcină şi la altitudine creşte!
Funcţia de pompă a inimii se realizează cu aFutorul proprietăţilor muşchiului cardiac
Dexcita$ilitatea, automatismul, conducti$ilitatea şi contractilitateaJ!
/)&UC)U&( C. P&7P&.6)GH.=6 FU%(M6%)(=6 (=6 M.7C(&U=U.
Muşchiul cardiac DmiocardulJ este alcătuit din celule cardiace distincte, conectate
electric Entre ele prin Foncţiuni gap! epolarizarea unei celule cardiace este transmisă
celulelor adiacente prin aceste Foncţiuni, ceea ce transformă miocardul Entr*un sinciţiu
funcţional! e fapt, inima funcţionează ca două sinciţii: unul atrial şi unul ventricular,
izolate din punct de vedere electric! .n mod normal, există o singură conexiune
funcţională electrică Entre atrii şi ventricule: nodul atrio*ventricular şi continuarea sa,
fasciculul Xis! Musculatura cardiacă este alcătuită din două tipuri de celule musculare:
R celule care iniţiază şi conduc impulsul8
R celule care, pe l'ngă conducerea impulsului, răspund la stimuli prin contracţie8
acestea reprezintă miocardul de lucru!
6vident, am$ele tipuri de celule sunt excita$ile, dar, contrar situaţiei Ent'lnite la
muşchiul striat, excitaţia este generată En interiorul organului Ensuşi DEn celulele de tip
IHD acest fapt constituie autoritmicitatea sau automatismul inimii!
6xcita$ilitatea reprezintă proprietatea celulei musculare cardiace de a răspunde la
stimuli printr*un potenţial de acţiune! Unele manifestări ale excita$ilităţii Dpragul de
excita$ilitate, legea Btot sau nimicBJ sunt comune cu ale altor celule excita$ile
Dmusculare netede sau striate, glandulare sau nervoaseJ! .nima prezintă particularitatea
de a fi excita$ilă numai En faza de relaxare DdiastolăJ şi inexcita$ilă En faza de
contracţie DsistolăJ! (ceasta reprezintă legea inexcita$ilităţii periodice a inimii! .n
timpul sistolei, inima se află En perioada refractară a$solută8 oric't de puternic ar fi
stimulul, el răm'ne fără efect! (ceastă particularitate a excita$ilităţii miocardice
prezintă o mare importanţă pentru conservarea funcţiei de pompă ritmică! /timulii cu
frecvenţă mare nu pot tetaniza inima prin sumarea contracţiilor! 6xplicaţia stării
refractare a inimii rezidă din forma particulară a potenţialului de acţiune al fi$rei
miocardice!
5<&
ANATOMIA şi FIZIOLOGIA OMULUI
-otenţialul de repaus al mem%ranei. Celulele miocardice menţin o diferenţă de
potenţial de *3, *0, m# de o parte şi de alta a mem$ranei lor celulare, interiorul
celulei fiind negativ, comparativ cu exteriorul! (cest potenţial este generat datorită
permea$ilităţii mem$ranare diferite pentru diferiţi ioni şi datorită diferenţelor de
concentraţie ionică dintre exteriorul şi interiorul celulei!
-otenţialul prag. Celulele excita$ile se depolarizează rapid dacă potenţialul de
mem$rană atinge un nivel critic, numit potenţial prag! 7dată acesta atins,
depolarizarea este spontană! (ceastă proprietate se numeşte legea Btot sat%iimicB!
-otenţialul de acţiune cardiac se referă la modificările potenţialului de mem$rană ce
apar după ce celula a primit un stimul adecvat! upă forma şi viteza de conducere ale
potenţialului de acţiune, celulele miocardice se Empart En două grupe: fi$re lente şi
fi$re rapide!
Fi$rele lente sunt prezente En mod normal doar En nodurile sino*atrial şi atrio*
ventricular, cu un potenţial de repaus variind Entre *4, şi *-, m#! 6le prezintă En mem*
$rana lor celulară aşa*numitele canale ionice lente, iar viteza de conducere a
potenţialului de acţiune este de ,,,+ * ,,5 m>s!
Fi$rele lente prezintă perioadă refractară a$solută Ddefinită mai susJ şi perioadă
refractară relativă, ce durează c'teva milisecunde şi En care un stimul tre$uie să fie
mai puternic dec't normal pentru a declanşa potenţialul de acţiune!
Celulele miocardice normale atriale şi ventriculare, precum şi celulele ţesutului
specializat de conducere al inimii sunt fi$re rapide! Potenţialul lor mem$ranar de
repaus este cuprins Entre *1, şi *0, m#! 6le prezintă En mem$rană canale ionice de
sodiu, iar durata potenţialului de acţiune variază, cea mai lungă fiind cea a fi$relor
PurYinFe şi fasciculului Xis! (cest fapt asigură protecţia Empotriva unor aritmii!
#itezele de conducere ale potenţialului de acţiune variază de la ,,2 * l m>s En celulele
miocardice la P m>s En fi$rele PurYinFe! (ceastă viteză mare de conducere asigură
depolarizarea aproape instantanee a Entregului miocard, ceea ce Em$unătăţeşte
eficienţa contracţiei miocardice!
Fazele potenţialului de acţiune sunt En număr de 4, fiecare fiind determinată de
evenimente $ine sta$ilite!
(utomatismul reprezintă proprietatea inimii de a se autoexcita! (cesta nu este specific
inimii! /coasă din corp, inima continuă să $ată! .n lipsa influenţelor extrinseci
nervoase, vegetative şi umorale, inima Eşi continuă activitatea ritmică timp de ore sau
zile, dacă este irigată cu un lichid nutritiv special! (utomatismul este generat En
anumiţi centri ce au En alcătuirea lor celule ce iniţiază şi conduc impulsurile! .n mod
normal, En inimă există trei centri de automatism cardiac!
/odul sino-atrial. =a acest nivel Dfig! 523J, frecvenţa descărcărilor este mai rapidă, de
-, * 1, pe minut, şi, din această cauză, inima $ate, En mod normal, En ritm sinusal!
/odul atrio0entricular "7oncţiunea atrio-0entriculară#! =a acest nivel, frecvenţa
descărcărilor este de P, potenţiale de acţiune>minut! e aceea, acest centru nu se poate
manifesta En mod normal, deşi el funcţionează permanent şi En paralel cu nodul sino*
atrial! acă centrul sinusal este scos din funcţiune, comanda inimii este preluată de
nodul atrioventricular, care imprimă ritmul nodal sau Foncţional!
Fasciculul His 2i reţeaua -urBin7e. (ici, frecvenţa de descărcare este de +4 impulsuri
pe minut! (cest centru poate comanda inima numai En cazul Entreruperii conducerii
atrio*ventriculare D$loc atrio*ventricular de gradul ...J, imprim'nd ritmul
idioventricular!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5<<
Fig! 523! %odul sinusal, căile internodale a triale, nodul atrio*ventricular şi sistemul
Xis * PurYinFe
(ceşti centri funcţionează după regula stratificării ierarhice, adică cel cu frecvenţa cea
mai mare Eşi impune ritmul! Prin rărirea frecvenţei se constată fenomenul de a$dicare,
iar prin creşterea frecvenţei apare fenomenul de uzurpare!
&itmul funcţional al centrului de comanda poate fi modificat su$ acţiunea unor factori
externi! Căldura, excitarea sistemului nervos simpatic, adrenalina accelerează ritmul
inimii DtahicardieJ, En timp ce răcirea nodului sinusal, excitarea parasimpaticului şi
acetil*colina răresc $ătăile cardiace D$radicardieJ! e asemenea, automatismul este
influenţat şi de concentraţiile plasmatice ale ionilor de sodiu, potasiu şi calciu!
Geneza automatismului cardiac. .n cord există celule capa$ile să*şi autoregleze
valoarea potenţialului de mem$rană Dcelule autoexcita$ileJ, aceasta datorindu*se
capacităţii lor de depolarizare lentă diastolică! epolarizarea lentă diastolică este
posi$ilă datorită proprietăţilor speciale ale canalelor ionice existente En mem$rana lor
celulară!
Conducti$ilitatea reprezintă proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toate
fi$rele sale8 după cum am văzut, viteza de conducere Ensă diferă! in momentul
descărcării nodului sinusal şi p'nă la completa invadare a atriilor şi ventriculelor de
către stimul trec ,,++ s! Mai Ent'i, stimulul se propagă de la nodului sinusal la atrii, pe
care le activează En ,,5 s, provoc'nd sistola atrială! Urmează o Ent'rziere de ,,,P s,
corespunzătoare propagării mai lente a stimulului prin nodul atrio*ventricular! (ceastă
Ent'rziere se datorează conducerii extrem de lente a impulsului prin nodul atrio*
ventricular D,,,+ * ,,,4 m>sJ şi asigură timpul necesar pentru apariţia contracţiei
atriale, care creşte umplerea ventriculară, mai ales En cazul frecvenţelor cardiace
rapide! e asemenea, această viteză lentă de conducere, asociată cu perioada
refractară lungă a celulelor nodului atrio*ventricular, limitează numărul de impulsuri
ce poate fi condus prin nodul atrio*ventricular spre ventricul la aprox! 51, $ătăi>min!
(stfel, ventriculii sunt proteFaţi de o stimulare prea frecventă, care poate reduce
eficienţa pompei cardiace! 6xistă situaţii patologice En care impulsul atrial poate fi
complet $locat la acest nivel!
5<+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.n continuare, unda de depolarizare se propagă de la atrii la ventricule prin fasciculul
Xis, ramurile sale şi reţeaua PurYinFe, invad'nd Entregul miocard, de .a endocard spre
epi*card, En ,,,1 s! Ca urmare se produce sistola ventriculară!
eoarece singura legătură Entre atrii şi ventricule o reprezintă nodul atrio*ventri*cular
şi fasciculul Xis, orice leziune la aceste nivele poate provoca grave tul$urări de
conducere atrio*ventriculară, numite $locuri! (ceste $locuri pot fi parţiale Dgrad . şi ..J
sau totale Dgrad ...J! Uneori este $locată conducerea doar pe una din ramurile
fasciculului Xis D$loc de ram st'ng sau dreptJ!
Contractilitatea reprezintă proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune Entre
capetele fi$relor sale! (stfel, En cavităţile inimii se generează presiune, iar ca urmare a
scurtării fi$relor miocardice are loc expulzia s'ngelui! ;eneza tensiunii şi viteza de
scurtare sunt manifestările fundamentale ale contractilităţii! Forţa de contracţie este
proporţională cu grosimea pereţilor inimii8 mai redusă la atrii şi mai puternică la
ventricule, mai mare la ventriculul st'ng faţa de cel drept! Contracţiile inimii se
numesc sistole, iar relaxările diastole!
Cuplarea e8citaţiei cu contracţia. 6ste denumirea utilizată pentru a defini evenimen*
tele ce conectează depolarizarea mem$ranei celulare cu contracţia fi$relor musculare!
.n structura celulelor miocardice există miofi$rile EnconFurate de reticul sarcoplas*
matic! &eticulul sarcoplasmatic prezintă terminaţiuni dilatate DcisterneJ care se află En
imediata vecinătate a mem$ranei celulare şi a tu$ilor )! &eticulul sarcoplasmatic
conţine cantităţi mari de calciu ionizat!
)u$ii ) sunt prelungiri ale mem$ranei celulare En interiorul celulei şi, de aceea, ei
conduc potenţialul de acţiune En interiorul celulei! 6li$erarea calciului din reticulul
sarcoplasmatic este declanşată de ionii de calciu şi nu de depolarizarea mem$ranei!
Calciul extracelular, responsa$il de eli$erarea calciului din reticulul sarcoplasmatic,
intră En celulă En timpul fazei de platou a potenţialului de acţiune!
Miofi$rilele sunt alcătuite din filamente groase DmioziniceJ şi su$ţiri DactiniceJ! Cele
su$ţiri mai conţin şi complexul troponinic şi tropomiozină! /arcomerele sunt unităţile
contractile ale miofi$rilelor!
4ecanismul de contracţie. Concentraţia calciului citosolic este foarte scăzută Entre
contracţii! Fiecare contracţie este precedată de un potenţial de acţiune care
depolarizează mem$rana celulară şi tu$ii )! En urma cuplării excitaţiei cu contracţia
are loc creşterea concentraţiei intracitosolice a calciului de 5, ori! =a concentraţii mari
de calciu are loc formarea legăturilor dintre actină şi miozină! Creşterea numărului de
punţi acto*miozinice determină creşterea forţei de contracţie! .onii de calciu sunt
expulzaţi din citosol pentru a se realiza faza de relaxare! .n esenţa ei, contracţia
reprezintă un proces de transformare energetică, de traducere a energiei chimice En
energie mecanică! 6nergia chimică este asigurată de moleculele de ()P ale căror
legături fosfatice, macroergice se desfac:
()P [ (P T P T energie!
&efacerea moleculei de ()P se realizează pe $aza energiei rezultate din descom*
punerea fosfocreatinei DPCJ: PC T (P [ ()P T C! =a r'ndul ei, fosfocreatina se
reface pe seama energiei eli$erate En urma reacţiilor de glicoliză şi, En general, a
reacţiilor de oxidoreducere pe care le suferă principiile alimentare Dacizii graşi, acidul
lactic, aminoacizii, corpii cetoniciJ la nivelul ciclului Qre$$s şi al lanţului respirator
celular! eoarece inima nu poate face datorie de oxigen, ca muşchii scheletici,
miocardul necesită un aport mare de oxigen, care este asigurat printr*un de$it de
irigare coronariană foarte crescut!
A?AMA TUL CA:WIO.A7CULA:
5<B
Eectul FranB-Starling "Legea Starling a inimii#. +nul dintre 6actorii ce
controlea:8 6orţa contracţiei cardiace este lun,imea iniţial8 Fsau presarcinaH 6ibrei
musculare. -ariaţii ale lun,imii 6ibrei musculare modi6ic8 num8rul de le,8turi ce
se poate reali:a Bntre 6ilamentele de actin8 şi mioimi, prin scCimbarea ,radului
tor de suprapunere, in cordul nonnal, presarcina depinde de volumul de s1nge
a6lat in ventricule imediat Bnaintea Bnceperii contracţiei! Creşterea acestui volum
determin8 alun,irea 6ibrelor cardiace, care. p>n8 Bntr"un anumit punct
6avori:ea:8 6ormarea mai multor punţi acto"mio:inice. permiţ>nd inimii s8
de:volte o 6orţ8 mai mare de contracţie. (st6el, o presarcina crescut8 produce o
contracţie mai puternic8 6i un volum mai mare de s>n,e va 6i pompat de c8tre
inim8. 07plicaţia acM ceptati pentru aceast8 relaţie Bntre lun,ime 6i 6orţa de
contracţie, este activarea lun,ime dependent8, prin care creşterea sensibilit8ţii la
calciu este 6actorul maLor ce e7plic8 aceast8 creştere a 6orţei de contracţie, pe
m8sur8 ce lun,imea iniţiali a sarcomerului creşte.
/a nivel molecular, se presupune c8 o creştere a lun,imii sensibili:e:8 noponina
C la acţiunea calciului citosolic.
CIC/+/ C()DI(C
+n ciclu sau o revoluţie cardiac8 este format dintr*o sistol8 şi o diastol8. Datorit8
Bnt>r:ierii propa,8m stimulului prin nodul atrio"ventricular. e7ist8 un
asincronism intre sistola atrii lor şi cea a ventriculelor: si st ol a atrial8 precede cu
,,5, s pe cea a ventriculelor. Durata unui ciclu cardiac este invers proporţional8 cu
6recvenţa. /a un ritm de -4 b8t8i pe minut, ciclul cardiac durea:8 ,,1 s! 0l Bncepe
cu sistola atrial8 ce durea:8 ,,5, s. 2entriculele se a6l8 la s6>rşitul diastolei, sunt
aproape pline cu s>n,e, iar sistola atrial- de6initivea:8 aceast8 umplere, ea
asi,ur>nd 54 * +,Z din umplerea ventricular8. In timpul sistolci atriatc are loc o
creştere a presi uni i din atrii. S>n,ele nu poate re6lua spre venele mari datorit8
contracţiei 6ibrelor musculare din Lurul ori fi ci i l or de v8rsate a venelor Bn atrii.
Sin,ura cale descCis8 o repre:int8 ori6iciile atrio"ventriculare. Sistola atrial8 este
urmat8 de diastola atrial8D care durea:8 ,! -, s. /a Bnceputul acesteia are loc
sistola ventricular8, care durea:8 &,#F' s şi se des68şoar8 Bn dou8 6a:e.
Faza de contracţia izo0olumetric5 Bncepe .n momentul BncCiderii valvelor atno*
ventricutare şi se termin8 Bn momentul descCiderii valvelor semilunare. En acest
interval de timp ventriculul se contract8 ca o cavitate BncCis8, asupra unui licCid
incompresibil, tapt care duce la o creştere 6oarte rapid8 a presiunii intrucavitare.
En momentul c>nd presiunea ventriculara o dep8şeşte pe cea din artere, valvele
semi l unare se descCid şi are loc e3ec0ia s>n,elui.
#"$" 9e e)eefie Bncepe cu descCiderea valvelor seni i l unare 6i se termin8 E fl
momentul BncCiderii acestora. /a Bnceput are loc o eF ecţ i e rapid8 Fapro7imativ +>2
din debitul sistolic este e7pul:at in prima treime a sistoleiH[ urmat8 de o eLecţie
l ent ă! 07pul:ia s'ngel ui din ventriculul drept Bncepe Bnaintea celei din ventriculul
st>n, ţi continu8 şi dup8 ce aceasta a luat s6>rşit. Deoarece ambii vent ri cul i
expul zează Bn medi e acel aşi volum de s'nge, vite:a de e7pul:ie din ventriculul
drept este mai nucă dec>t cea din ventriculul st'ng! -olumul de s>n,e eLectat In
timpul unei si stole est e de -, * -4 ml Bn stare de repaus şi poate cieşte p>n8 la IS.
K E&& ml Bn e6orturile fi zi ce i nt ense! Dup8 sistolă urmea:8 diastola ventricular8,
ce durea:8 &,%& s. Datorit8 rela78rii miocardului, presiunea intracavitar8 scade
rapid. C>nd presiunea din ventricule devine in6erioar8 celei din arterele mari, are
loc BncCiderea valvelor senii lunare care E mpi edi că reE nt oarcerea s>n,elui in
venincuie4 $entru sCUEl timp. vent ri cul el e devin cavi t ăţ i E nchi se Ddi ast ol ă
i zovol umet ncăJ!
5<8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
En acest timp, presiunea intraventriculară continuă să scadă p'nă la valori inferioare
celei din atrii, permiţ'nd deschiderea valvelor atrio*ventriculare! .n acest moment
Encepe umplerea cu s'nge a ventriculelor Dfaza de umplere este şi ea diferenţiată En
faza de umplere rapidă şi cea de umplere lentăJ! Urmează o perioadă de ,,P, s, numită
diastolă generală, En care atriile şi ventriculele se află En stare de relaxare! =a sf'rşitul
acestei faze are loc sistola atrială a ciclului cardiac următor!
=ucrul mecanic al inimii reprezintă travaliul efectuat de pompa cardiacă En timpul
sistolei ventriculare! 6l se calculează Enmulţind volumul sistolic D-4 mlJ cu presiunea
arterială medie D5,, mmXgJ! #aloarea travaliului este de 5,, g>sistolă la ventriculul
st'ng şi +, g la ventriculul drept! Calculat pe +P de ore, pentru Entreaga inimă el
reprezintă 5,,,, Yg!
M(%.F6/)G&. C6 m%/7H6/C C.C=U= C(&.(C
.n timpul activităţii sale, cordul produce o serie de manifestări electrice, mecanice
şi acustice!
Manifestările electrice reprezintă Ensumarea vectorială a $iocurenţilor de depola*rizare
şi repolarizare miocardică! Enregistrarea grafică a acestora reprezintă electrocardio*
grama, metodă foarte larg folosită En clinică pentru cercetarea activităţii inimii!
Manifestările mecanice sunt reprezentate de şocul apexian şi pulsul arterial! Cocul
apexian reprezintă o expansiune sistolică a peretelui toracelui En dreptul v'rfului
inimii! Pulsul arterial este o expansiune ritmică a peretelui arterelor, provocată de
variaţiile ritmice ale presiunii s'ngelui!
Manifestările acustice sunt reprezentate de zgomotele cardiace! @gomotul ., sistolic,
este mai lung, de tonalitate Foasă şi mai intens! 6l este produs de Enchiderea valvelor
atrio*ventriculare şi vi$raţia miocardului la Enceputul sistolei ventriculare! @gomotul
.., diasto*lic, este mai scurt, mai acut şi mai puţin intens! 6ste produs, la Enceputul
diastolei ventriculare, de Enchiderea valvelor semilunare! En intervalele dintre zgomote
se interpun pauze de linişte! @gomotele cardiace pot fi Enregistrate grafic, rezult'nd o
fonocardiogramă!
[email protected]=7;.( C.&CU=(H.6. /K%;6=U.
Cu studiul circulaţiei s'ngelui se ocupă hemodinamica! /'ngele se deplasează En R
circuit Enchis şi Entr*un singur sens! e la ventriculul st'ng p'nă la atriul drept, s'ngele
stră$ate marea circulaţie Dcirculaţia sistemicăJ, iar de la ventriculul drept p'nă la atriul
st'ng parcurge mica circulaţie Dcirculaţia pulmonarăJ!
Mica şi marea circulaţie sunt dispuse En serie! e aceea, volumul de s'nge pompat de
ventriculul st'ng, Entr*un minut, En marea circulaţie este egal cu cel pompat de
ventriculul drept En mica circulaţie!
=egile generale ale hidrodinamicii sunt aplica$ile şi la hemodinamica!
C.&CU=(H.( (&)6&.(=G
(rterele sunt vase prin care s'ngele iese din inimă!
(rterele elastice
/tructură! (orta şi ramurile ei mari Dcarotidele, iliacele şi arterele axilareJ prezintă o
tunică medie $ogată En elastină şi cu doar c'teva celule musculare netede! (ceastă
structură
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5<H
le face distensi$ile, astfel Enc't preluarea volumelor de s'nge expulzate de inimă
determină doar creşteri moderate ale presiunii la nivelul lor!
Proprietăţi: complianţa Darterele elastice servesc ca rezervoareJ, distensi$ilitatea,
elasticitatea!
6lasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse c'nd creşte presiunea
s'ngelui şi de a reveni la cali$rul iniţial c'nd presiunea a scăzut la valori mai mici! .n
timpul sistolei ventriculare, En artere este pompat un volum de -4 ml s'nge peste cel
conţinut En aceste vase! Fiind incompresi$il, surplusul de s'nge ar putea provoca o
creştere uriaşă a presiunii arteriale, duc'nd la ruptura vaselor! atorită elasticităţii,
unda de şoc sistolică este amortizată! (re loc Enmagazinarea unei părţi a energiei
sistolice, su$ formă de energie elastică a pereţilor arteriali! (ceastă energie este
retrocedată coloanei de s'nge, En timpul diastolei! .n felul acesta, arterele mari suferă o
diasţolă elastică En timpul sistolei ventriculare şi o sistolă elastică En timpul diastolei
ventriculare! Prin aceste variaţii pasive ale cali$rului vaselor mări se produce
transformarea eFecţiei sacadate a s'ngelui din inimă En curgere continuă a acestuia prin
artere!
(rterele musculare
/unt cele mai numeroase artere din organism!
/tructură: tunica medie conţine un număr crescut de fi$re musculare netede, al căror
număr scade pe măsură ce ne depărtăm de cord! /ervesc drept canale de distri$uţie
către diferitele organe
/uprafaţa totală de secţiune a ar$orelui circulator creşte marcat pe măsură ce avansăm
spre periferie! eoarece aceeaşi cantitate de s'nge traversează fiecare tip de vase En
unitatea de timp, viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune!
(rteriolele
/tructură: un strat foarte gros de celule musculare netede constituie media, iar lumenul
are un diametru foarte mic! (rteriolele Eşi pot modifica marcat diametrul lumenului
prin contractarea>relaxarea muşchilor netezi din peretele lor DcontractilitateJ! (cest
fapt permite un control fin al distri$uţiei de$itului cardiac către diferite organe şi
ţesuturi!
)onusul musculaturii netede depinde de activitatea nervilor simpatici, de presiunea
arterială, de concentraţia locală a unor meta$oliţi şi de mulţi alţi mediatori!
(utoreglarea este mecanismul care permite organelor şi ţesuturilor să*şi aFusteze
rezistenţa vasculară şi să*şi menţină un de$it sangvin constant, En ciuda variaţiilor
presiunii arteriale! 6ste foarte $ine reprezentat la nivelul rinichilor, creierului, inimii,
muşchilor scheletici şi mezenterului! 6xistă mai multe teorii ce Encearcă să explice
acest mecanism!
1eoria meta%olică sugerează că o creştere a presiunii arteriale determină creşterea
locală a de$itului sangvin, ceea ce duce la Endepărtarea din zona respectivă a
su$stanţelor vasodilatatoare8 consecutiv, are loc creşterea rezistenţei vasculare şi,
astfel, de$itul sangvin local revine la normal! /*a sugerat implicarea următoarelor
su$stanţe vasodilatatoare: C7!, X] adenozina, prostaglandinele, ionii fosfat sau
scăderea concentraţiei de 7
r
)otuşi, autoreglarea nu poate fi explicată En toate
circumstanţele prin modificări ale concentraţiei acestor su$stanţe!
)eoria miogenică arată că muşchiul neted vascular se contractă atunci c'nd este
stimulat prin Entindere, ceea ce se Ent'mplă c'nd presiunea arterială creşte conform
legii =aplace, En funcţie de de$it şi raza vasului! (stfel, creşterea presiunii arteriale
determină
5+#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
creşterea tensiunii parietale? iniţiind Entinderea fi$relor musculare netede vasculare8
ca răspuns, apare contracţia acestor fi$re şi revenirea tensiunii parietale la nivele de
control! /căderea diametrului lumenului vascular determină creşterea rezistenţei
vasculare, urmată de scăderea de$itului sangvin!
Xiperemia reactivă este un fenomen ce se instalează consecutiv ocluziei unei artere pe
o perioadă limitată de timp! upă dispariţia ocluziei, de$itul sangvin local este mult
mai mare dec't nivelul său de control pentru o perioadă varia$ilă de timp! Mecanismul
implicat este meta$olic!
P&6/.U%6( (&)6&.(=G
/'ngele circulă En vase su$ o anumită presiune, care depăşeşte presiunea atmosferică
cu 52, mm Xg En timpul sistolei ventriculare st'ngi Dpresiune arterială maximă sau
sistolicăJ şi cu 1, mm Xg En timpul diastolei Dpresiune arterială minimă sau
diastolicăJ! .ntre aceste valori se situează presiunea arterială medie, de 5,, mm Xg!
(ceasta nu reprezintă media aritmetică a celorlalte două, ci se calculează după o
formulă specială! Presiunea s'ngelui se poate măsura direct, introduc'nd En lumenul
arterei un cateter, aflat En legătură cu un manometru! .n practica medicală curentă, la
om, presiunea s'ngelui se apreciază indirect, prin măsurarea tensiunii arteriale!
(ceasta se determină măsur'nd contrapresiunea necesară de a fi aplicată la exteriorul
arterei pentru a egala presiunea s'ngelui din interior!
Factorii determinanţi ai presiunii arteriale! Cauza principală a presiunii s'ngelui este
activitatea de pompă a inimii, care realizează de$itul cardiac! Un alt factor important El
reprezintă rezistenţa periferică pe care o Ent'mpină s'ngele la curgerea sa prin vase!
Conform legii Poiseuille, rezistenţa este invers proporţională cu puterea a P*a a razei
vasului şi cu n şi direct proporţională cu v'scozitatea s'ngelui şi lungimea vasului!
Cea mai mare rezistenţă se Ent'lneşte la nivelul arteriolelor! /tră$ăt'nd teritorii cu
rezistenţe crescute, s'ngele pierde mult din energia sa, fapt ce se constată din căderile
de presiune sangvină Ent'lnite dincolo de aceste teritorii! /'ngele intră En arteriole cu o
presiune de 0, mm Xg şi le părăseşte cu o presiune de 2, mm Xg!
Presiunea de intrare En capilare este de 2, mm Xg şi de ieşire de 5, mm Xg!
&ezistenţa la curgere se datorează frecării dintre straturile paralele de lichid circulant,
fenomen ce poartă numele de v'scozitate! atorită v'scozităţii, straturile de s'nge
aflate En centrul vasului curg mult mai repede dec't cele din apropierea peretelui! Cu
c't vasul este mai Engust şi mai lung, cu at't rezistenţa pe care o opune curgerii
s'ngelui este mai mare! #olumul sangvin circulant, volemia, este alt factor
determinant al presiunii s'ngelui! #olemia variază concordant cu variaţia lichidelor
extracelulare D=6CJ! .n scăderi ale volumului =6C, scade şi volemia şi se produce o
scădere a presiunii arteriale DhipotensiuneJ8 En creşteri ale =6C, creşte volemia şi se
produce o creştere a presiunii arteriale DhipertensiuneJ!
Presiunea s'ngelui mai depinde şi de elasticitatea arterelor, care scade cu v'rsta,
determin'nd la $ătr'ni creşteri ale presiunii sangvine! .ntre de$itul circulant, presiunea
s'ngelui şi rezistenţa la curgere există relaţii matematice! e$itul este direct
proporţional cu presiunea şi invers proporţional cu rezistenţa: [ P>&!
#iteza s'ngelui En artere, ca şi presiunea, scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă! En
aortă, viteza este de 4,, mm>s, iar En capilare de ,,4 mm>s, deci de o mie de ori mai
redusă! (ceasta se datorează creşterii suprafeţei de secţiune a teritoriului capilar de o
mie de ori faţă de cea a aortei!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5+"
Xipertensiunea arterială reprezintă creşterea presiunii arteriale sistolice şi>sau
diastolice peste 5P, mm Xg, respectiv 0, mmXg! Xipertensiunea determină creşterea
lucrului cardiac şi poate duce la afectarea vaselor sangvine şi a altor organe, mai ales a
rinichilor, cordului şi ochilor! Cauza X)( poate fi necunoscută sau secundară altor
$oli!
PU=/U= (&)6&.(=
&eprezintă o expansiune sistolică a peretelui arterei datorită creşterii $ruşte a presiunii
s'ngelui! 6l se percepe comprim'nd o arteră superficială pe un plan dur DososJ, de
exemplu artera radială! #iteza de propagare a undei pulsatile este de 5, ori mai mare
dec't viteza s'ngelui! Prin palparea pulsului o$ţinem informaţii privind volumul
sistolic, frecvenţa cardiacă şi ritmul inimii! Enregistrarea grafici a pulsului se numeşte
sfigmogramă! 6a ne dă informaţii despre artere şi despre modul de golire a
ventriculului st'ng!
M.C&7C.&CU=(H.(
Cuprinde toate vasele cu diametrul su$ 5,, Da si include: metaarteriolele, arteriolele,
capilarele şi venulele postcapilare! /chim$urile de su$stanţe dintre =6C şi sistemul
vascular au loc la nivelul capilarelor şi al venulelor postcapilare Dfig! 52-J!
Fig! 52-! /tructura patului capilar
Microcirculaţia este o reţea de vase fine ce distri$uie s'nge fiecărei celule din
organism! Capilarele se formează direct din arteriole sau din metaarteriole! =a locul de
origine al multor capilare există sfincterul precapilar Dconstituit din fi$re musculare
netedeJ! %u toate capilarele unui ţesut sunt funcţionale En acelaşi timp! .n condiţii
$azale, 5Z * 5,Z din capilare sunt funcţionale! .n timpul unor activităţi meta$olice
intense, mult mai multe capilare devin funcţionale, ceea ce creşte aportul de oxigen şi
su$stanţe nutritive la ţesuturi! eschiderea şi Enchiderea acestor vase şi modificările
consecutive En de$itul sangvin constituie vasomotricitatea capilarelor!
Microcirculaţia este locul unde se realizează schim$urile Entre s'nge şi lichidele
interstiţiale, care, la r'ndul lor, se echili$rează cu conţinutul celulelor! =a acest nivel,
suprafaţa totală de secţiune este de ,,P * ,,4 m
+
, ceea ce determină o viteză de
circulaţie a s'ngelui de ,,2 * ,,P mm>s En capilare, dar aceasta poate varia mult mai
mult D, * 5 mm?sH ţin'nd cont de vasomotricitatea acestui sector! Microcirculaţia
asigură o suprafaţă de schim$ totală de aproximativ -,, m
+
Entre sistemul circulator şi
compartimentul interstiţial!
/chim$urile ce se realizează la acest nivel sunt posi$ile datorită permea$ilităţii
capilare, aceasta fiind cea de*a doua proprietate a capilarelor, alături de
vasomotricitate!
Permea$ilitatea este proprietatea capilarelor de a permite,transferul de apă şi su$stanţe
dizolvate, prin endoteliul lor! (ceastă proprietate se datorează structurii particulare a
peretelui capilar, ai cărui pori pot fi stră$ătuţi de toţi componenţii plasmei, cu excepţia
5+%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
proteinelor! =egile care guvernează schim$urile capilar * ţesut sunt legi fizice, ale
difuziunii, osmozei şi filtrării! . parte din schim$uri se fac şi prin pinocitoză!
ifuziunea este principalul mecanism de schim$ la nivelul microcirculaţiei şi este
caracterizată de rata de difuziune care depinde de solu$ilitatea su$stanţei respective En
ţesuturi, de temperatură şi de suprafaţa de schim$ disponi$ilă, precum şi de mărimea
moleculelor şi de distanţa la care se realizează!
Filtrarea! 6xistenţa unei diferenţe de presiune hidrostatică de o parte şi de alta a
endoteliului capilar determină filtrarea apei şi a solviţilor din capilare En ţesuturi!
Prezenţa moleculelor mari Dproteine, mai ales al${minaJ En s'nge exercită o forţă
Dpresiunea oncoticăJ care contracarează filtrarea! "alanţa filtrare * rea$sor$ţie a apei şi
a solviţilor depinde de diferenţa dintre presiunile hidrostatică din capilar, care
favorizează filtrarea apei spre ţesuturi, şi presiunea oncotică a proteinelor plasmatice
D+4 mmXgJ, care se opune filtrării, determin'nd rea$sor$ţia apei! Filtrarea apei este
aFutată şi de presiunea oncotică a proteinelor din lichidul intercelular, cu valoare de 4
mm Xg! =a capătul arterial, suma presiunilor favora$ile filtrării este de 24 mmXg
Dpresiunea hidrostatică 2, mmXg T presiunea oncotică tisulară 4 mmXgJ şi depăşeşte
cu 5, mm Xg presiunea opozantă a proteinelor plasmatice! in acest motiv, apa iese
din capilar En ţesut, antren'nd cu ea şi su$stanţele nutritive dizolvate! =a capătul venos
al capilarului, fenomenele se produc En sens invers: apare o presiune de resor$ţie de 0
mm Xg, care determină reintrarea apei En capilar şi, o dată cu ea, şi a produşi*lor de
cata$olism celular! Entreaga activitate meta$olică celulară depinde de $una desfăşurare
a acestui schim$ necontenit! .n fiecare minut, mem$rana capilară este traversată, En
am$ele sensuri, de un important volum de apă! Peretele capilar poate fi stră$ătut şi de
leucocite!
Creşterea presiunii sangvine En vasele microcirculaţiei şi scăderea concentraţiei
proteinelor plasmatice determină filtrarea unei mai mari cantităţi de lichid din
capilare8 acumularea de lichid En exces En ţesuturi se numeşte edem!
eplasarea gazelor respiratorii se face En sensul dictat de diferenţele de presiuni
parţiale! 7xigenul difuzează din s'ngele capilar, unde presiunea sa parţială este de 5,,
mm Xg, spre ţesuturi, unde aceasta este de P, mm Xg! ioxidul de car$on difuzează
de la presiunea tisulară de P3 mm Xg spre capilar, unde presiunea sa parţială este de
P, mm Xg!
C.&CU=(H.( #6%7(/G
#enele sunt vase prin care s'ngele se intoarce la inimă! #olumul venos este de trei ori
mai mare dec't cel arterial, deci En teritoriul venos se află circa -4Z din volumul
sangvin! Presiunea s'ngelui En vene este foarte Foasă: 5, mmXg la originile sistemului
venos şi zero mm Xg la vărsarea venelor cave En atriul drept! eoarece suprafaţa de
secţiune a venelor cave este mai mică dec't a capilarelor, viteza de circulaţie a
s'ngelui creşte de la periferie D,,4 mm>sJ spre inimă, ating'nd valoarea de 5,, mm>s
En cele două vene cave!
Proprietăţile venelor! atorită structurii pereţilor lor, ce conţin cantităţi mici de ţesut
elastic şi muscular neted, venele prezintă distensi$ilitate şi contractilitate!
=istensi%ilitatea este proprietatea venelor de a*şi mări pasiv cali$rul su$ acţiunea
presiunii s'ngelui! Prin distensie, capacitatea sistemului venos creşte, venele put'nd
Enmagazina volume sporite de s'nge! eose$it de distensi$ile sunt venele hepatice,
splenice şi su$cutanate, care Endeplinesc rol de rezervoare de s'nge!
Contractilitatea este proprietatea venelor de a*şi varia En mod activ cali$rul prin
contracţia sau relaxarea muşchilor netezi din peretele lor! Prin contracţia8 venelor are
loc
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5+5
mo$ilizarea s'ngelui din organele de rezervă şi deplasarea lui către inimă, ceea ce
determină creşterea de$itului cardiac!
F(C)7&.. C(&6 6)6&M.%G m%)7(&C6&6( /K%;6=U. =( .%.MG
Cauza principală a Entoarcerii s'ngelui la inimă este Ensăşi activitatea de pompă
cardiacă a acesteia! .nima creează şi menţine permanent o diferenţă de presiune Entre
aortă D5,, mm XgJ şi atriul drept Dzero mmXgJ! eşi presiunea s'ngelui scade mult la
trecerea prin arteriole şi capilare, mai răm'ne o forţă de Empingere de 5, mm Xg ce se
manifestă la Enceputul sistemului venos! .nima funcţionează simultan ca o pompă
aspiro*respingătoare! 6a respinge s'nge spre aortă, En timpul sistolei ventriculare, şi,
concomitent, aspiră s'ngele din venele cave En atriul drept! (spiraţia atrială dreaptă se
datorează creşterii $ruşte a capacităţii atriului, ca urmare a deplasării En Fos a
planşeului atrio*ventricular, En timpul fazei de eFecţie a sistolei ventriculare!
(spiraţia toracică reprezintă un factor aFutător care contri$uie la menţinerea unor
valori scăzute ale presiunii En venele mari din cavitatea toracică! 6a se manifestă mai
ales En inspir!
Presa a$dominală reprezintă presiunea pozitivă din cavitatea a$dominală care Empinge
s'ngele spre inimă! .n inspir, datorită co$or'rii diafragmului, efectul de presă este
accentuat!
Pompa musculară! .n timpul contracţiilor musculare, venele profunde sunt golite de
s'nge, iar En perioadele de relaxare dintre două contracţii ele aspiră s'ngele din venele
superficiale! &efluxul sangvin este Empiedicat de prezenţa valvulelor Dla nivelul
venelor mem$relor inferioareJ!
;ravitaţia are efect negativ asupra Entoarcerii s'ngelui din venele mem$relor infe*
rioare! 6a favorizează curgerea s'ngelui din venele situate deasupra atriului drept, la
nivelul gam$ei presiunea hidrostatică find de 5,, mmXg, c'nd persoana stă En
picioare, nemişcată8 ea scade la +, * +4mm Xg En timpul mersului!
MasaFul pulsatil efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate Empreună En acelaşi
pachet vascular, are efect favora$il asupra Entoarcerii venoase!
Entoarcerea s'ngelui la inimă are o mare importanţă pentru reglarea de$itului cardiac,
deoarece o inimă sănătoasă pompează, conform legii inimii, at't s'nge c't primeşte
prin aflux venos!
P&6/.U%6( #6%7(/G C6%)&(=G
eoarece s'ngele din venele sistemice este condus spre atriul drept, presiunea de la
acest nivel este denumită presiune venoasă centrală! #aloarea ei normală este de , mm
Xg, adică egală cu presiunea atmosferică! 6ste reglată de echili$rul dintre capacitatea
cordului de a pompa s'ngele din ventriculul drept şi de tendinţa s'ngelui de a se
deplasa din venele periferice spre atriul drept!
&6;=(&6( %6&#7(/G ( C.&CU=(H.6. /(%;#.%6
/istemul nervos controlează En special funcţiile glo$ale, ca, de exemplu, redistri$uţia
sangvină En diverse teritorii ale organismului, creşterea activităţii pompei cardiace, şi
asigură controlul rapid al presiunii arteriale! /istemul nervos controlează circulaţia
exclusiv prin intermediul sistemului nervos vegetativ, mai ales prin sistemul nervos
simpatic8 sistemul nervos parasimpatic este important En reglarea funcţiilor cordului!
5+&
ANATOMIA _ FIZIOLOGIA OMULUI
4oate vasele san,vine, cu e7cepţia capilarelor, s6incterelor precapilare şi a maLo"
rit8ţii metaarteriolelor, sunt inervate simpatic. Inervaţia arterelor mici şi a
arteriolelor 6ace ca stimularea simpatic8 s8 creasc8 re:istenţa acestora, ast6el
modi6ic>ndu"se debitul san,vin prin ţesuturi. Inervaţia vaselor mari, Bn special a
venelor, 6ace posibil ca stimularea simpatic8 s8 modi6ice volumul vascular şi
volumul sistemului circulator peri6eric. (l8turi de 6ibrele nervoase simpatice
vasculare, o parte din 6ibrele simpatice mer, la inim8D stimularea lor determin8 o
creştere important8 a activit8ţii cordului, cresc>nd 6recvenţa şi 6orţa contracţiei
cardiace. Sin,urul e6ect important al sistemului parasimpatic asupra circulaţiei
este controlul 6recvenţei cardiace Fstimularea va,al8 determin8 sc8derea
6recvenţei cardiaceH.
Sistemul vasoconstrictor simpatic şi controlul lui de c8tre SNC
Nervii simpatici conţin un num8r 6oarte mare de 6ibre vasoconstrictoare şi doar
puţine 6ibre vasodilatatoare. <ibrele vasoconstrictoare sunt distribuite tuturor
se,mentelor aparatului circulator, 6iind mai mare Bn unele ţesuturi FrinicCi,
intestin, splin8 şi pieleH.
Centrul *aomotor ,i controlul lui 9e c;tre itemul *aocontrictor F6i,. 521J!
In substanţa reticulat8 bulbar8 şi Bn treimea caudal8 pontin8, bilateral, se a6l8
centrul vasomotor. (cest centru transmite impulsuri e6erente prin m8duva
spin8rii şi, de aici, prin 6ibre simpatice vasoconstrictoare, la aproape toate vasele
san,vine. 07ist8 c>teva :one importante la nivelul acestui centru:
5! (ria vasoconstrictoare, C"l, locali:at8 Bn p8rţile anterolaterale ale bulbului, su"
perior, bilateral. Neuronii acestor arii secret8 noradrenalinaD 6ibrele lor sunt
distribuite Bn m8duva spin8rii, e7cit>nd neuronii vasoconstrictori ai sistemului
nervos simpatic.
$. (ria vasodilatatoare, ("l, locali:at8 Bn p8rţile anterolaterale ale Lum8t8ţii
in6erioare bulbare, bilateralD 6ibrele neuronale se proiectea:8 cranial spre aria
vasoconstrictoare, inCib>nd activitatea vasoconstrictoare a acesteia şi produc>nd
vasodilataţie.]
(ria motorie
<i,, '#!. 4eritorii cerebrale cu roluri importante
Bn re,larea circulaţiei F/iniile Bntrerupte repre:int8 c8ile inCibitoriiH
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5+<
2! (ria senzitivă, (*+, localizată En tractul solitar En părţile posterolaterale $ul$are şi
ale punţii inferioare, $ilateral! %euronii acestei arii primesc semnale nervoase
senzitive, En special de la nervul vag şi glosofaringian, emiţ'nd, la r'ndul lor, semnale
nervoase ce controlează activitatea ariilor vasoconstrictoare şi vasodilatatoare,
determin'nd un control reflex al multor funcţii circulatorii! .n condiţii normale, aria
vasoconstrictoare a centrului vasomotor transmite continuu semnale către fi$rele
nervoase vasoconstrictoare simpatice, determin'nd o descărcare continuă şi lentă de
impulsuri a acestor fi$re, cu o rată de ,,4 * + impulsuri>secundă! (ceste descărcări
continui reprezintă tonusul simpatic vaso*constrictor! 6le menţin o stare de
vasoconstricţie parţială, numită tonus vasomotor!
Controlul eectuat de către centrul 0asomotor asupra acti0ităţii cardiace. Centrul
vasomotor controlează, En acelaşi timp, gradul contracţiei vasculare şi activitatea
cordului! Porţiunile laterale ale centrului vasomotor transmit, prin intermediul fi$relor
nervoase simpatice, impulsuri excitatorii cordului, cresc'nd frecvenţa şi
contractilitatea cardiacă! Porţiunile mediale, situate En apropierea nucleului dorsal al
vagului, transmit cordului, prin nervii vagi, impulsuri care determină scăderea
frecvenţei cardiace! .n acest mod, centrul vasomotor poate fie să crească, fie să
descrească activitatea cordului, aceasta cresc'nd de o$icei concomitent cu
vasoconstricţia periferică şi scăz'nd concomitent cu inhi$iţia vasoconstricţiei!
Controlul e8ercitat de către centrii ner0o2i superiori asupra centrului 0asomotor. Un
număr mare de arii din su$stanţa reticulată pontină, mezencefalică şi diencefalică pot
să stimuleze sau să inhi$e centrul vasomotor! .n general, porţiunile laterale şi
superioare ale su$stanţei reticulate determină stimularea centrului vasomotor, En timp
ce porţiunile inferioare şi mediale determină inhi$iţia acestuia! Xipotalamusul Foacă
un rol special En controlul sistemului vasoconstrictor, deoarece poate exercita efecte
stimulatorii sau inhi$itorii puternice asupra lui! &egiunile posterolaterale ale
hipotalamusului determină En special excitaţie, En timp ce regiunile anterioare pot
determina fie o uşoară excitaţie, fie inhi$iţie, En funcţie de zona stimulată a
hipotalamusului anterior! Xipotalamusul asigură integrarea activităţii cardiovasculare
cu alte activităţi vegetative, precum: termoreglarea, digestia, funcţiile sexuale! /tresul
emoţional influenţează, de asemenea, frecvenţa cardiacă şi presiunea arterială!
iferite regiuni ale cortexului cere$ral pot excita sau inhi$a centrul vasomotor!
/timularea cortexului motor excită centrul vasomotor ca urmare a impulsurilor
transmise spre hipotalamus şi, de aici, spre centrul vasomotor! (stfel, arii corticale
Entinse pot influenţa profund funcţia aparatului cardiovascular!
Controlul presiunii arteriale se face prin mecanisme ce acţionează rapid, pe termen
mediu şi pe termen lung!
&olul sistemului nervos En controlul rapid al presiunii arteriale
Sistemul de control al %aroreceptorilor arteriali, rele8e %aroreceptoare! "ar o re*
ceptorii sunt terminaţiuni nervoase ramificate localizate En sinusul carotidian Dla
$ifurcaţia arterelor carotideJ şi En arcul aortic! /unt stimulaţi de distensia pereţilor
vasculari8 impulsurile nervoase ce rezultă sunt transmise sistemului nervos central pe
calea nervilor glosofaringian şi vag şi de aici spre nucleul tractului solitar $ul$ar,
apăr'nd semnale nervoase secundare ce inhi$ă centrul vasoconstrictor $ul$ar şi excită
centrul vagal! 6fectele sunt următoarele:
R vasodilataţie venoasă şi arteriolară la nivelul sistemului circulator periferic8
R scăderea frecvenţei cardiace şi a forţei de contracţie a cordului!
5++
aaaaa
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(stfel, stimularea $aroreceptorilor prin presiunile arteriale crescute determină
scăderea reflexă a presiunii arteriale datorită scăderii rezistenţei vasculare periferice şi
de$itului cardiac! &ăspunsul $aroreceptorilor la modificările presiunii apar la valori
ale acesteia de peste 3, mm Xg şi este maxim la 51, mm Xg, fiind extrem de rapid! 6i
au rol şi En menţinerea constantă a presiunii arteriale la modificările poziţiei corpului!
%u au importanţă En reglarea pe termen lung a presiunii arteriale deoarece se
adaptează, după un anumit interval de timp, la valorile presionale mari Dfenomen de
resetareJ!
C)emoreceptorii carotidieni 2i aortici sunt celule chemosenzitive, sensi$ile la scăde*
rea ,
+
, la excesul de C,
+
sau al ionilor X
T
! 6i sunt localizaţi la nivelul unor organe mici
de 5 * E mm: doi corpi carotidieni şi mai `mulţitcorpi aortici! /emnalele nervoase de la
chemoreceptori aFung la centrul vasomotor pe calea nervilor .S şi S8 are loc
stimularea acestuia, urmată de creşterea presiunii arteriale! (cest reflex nu este un
sistem puternic de control al presiunii arteriale atunci c'nd aceasta variază En limite
normale, deoarece chemoreceptorii nu sunt puternic stimulaţi dec't la valori ale
presiunii arteriale su$ 1, mmXg8 devine important Ensă la presiuni scăzute!
>ele8ele atriale 2i cele de la ni0elul arterei pulmonare. (triile, c't şi arterele pul*
monare prezintă En pereţii lor receptori de Entindere similari cu $aroreceptorii din
arterele mari ale circulaţiei sistemice, denumiţi receptori pentru presiune Foasă!
(ceştia au rol important En minimalizarea efectelor modificărilor de volum asupra
presiunii arteriale!
>ăspunsul la isc)emie al S/C, controlul presiunii arteriale de către centrul 0aso-
motor ca răspuns la scăderea lu8ului sang0in cere%ral. (tunci c'nd fluxul de s'nge
la centrul vasomotor din trunchiul cere$ral inferior scade suficient de mult pentru a
produce un deficit nutriţional, adică ischemie cere$rală, neuronii centrului vasomotor
răspund direct la acţiunea acesteia, devenind puternic stimulaţi! C'nd are loc un astfel
de fenomen, presiunea arterială sistemică creşte la nivelul maxim la care pompa
cardiacă poate face faţă! Creşterea presiunii arteriale ca răspuns la ischemia cere$rală
este cunoscută ca răspunsul /%C la ischemie!
*ecanismele de re,lare pe termen mediu a presiunii arteriale
6xistă mai multe mecanisme de control al presiunii arteriale ce intervin semnificativ
doar la c'teva minute după o modificare acută a presiunii arteriale! (cestea sunt:
mecanismul vasoconstrictor renină * angiotensină8 relaxarea vaselor sangvine8
transferul $idirecţional de lichid prin peretele capilar En şi dinspre ar$orele circulator
pentru reaFustarea volumului sangvin En funcţie de nevoi!
(ceste trei mecanisme devin operative total En aproximativ 2, minute p'nă la c'teva
ore! 6fectul lor poate dura, dacă este necesar, c'teva zile! Concomitent, mecanismele
nervoase se epuizează şi devin din ce En ce mai puţin eficiente Dfig! 520J!
*ecanismele de re,lare pe termen lun, a presiunii arteriale
.mplică participarea renală! Mecanismul de control rinichi * volum sangvin Dlichide
extracelulareJ necesită c'teva ore pentru a deveni evident! 6l dezvoltă un mecanism de
control feed$acY cu o eficienţă şi putere infinită! (cest mecanism poate resta$ili En
Entregime presiunea arterială la acel nivel presional care să asigure o excreţie renală de
apă şi sodiu normală! 6xistă mai mulţi factori care pot influenţa activitatea acestui
mecanism! Unul dintre ei este aldosteronul, iar un altul implică interacţiunea dintre
sistemul renină *angiotensină * aldosteron şi mecanismul rinichi * lichidele
extracelulare Dfig! 5P,J!
A?A:ATUL CA:WIO.A7CULA:
5+B
presiune arterial- sc-/ut-
renin- 5rinichi6
Angiotensinogen
Angiotensin- I
en/ima de conversie 5pl-m1ni6
<i,. '#9. *ecanismul vasoconstrictor renin8"an,iotensin8 de control al presiunii
arteriale
C.&CU=(H.( =.MF().CG
=imfa este partea mediului intern care circulă En vasele limfatice! Circulaţia are loc
dinspre capilarele limfatice din ţesuturi spre marile ducturi limfatice care deversează
limfa En confluenţii venoşi de la $aza g'tului! Circulaţia limfatică reprezintă o cale
derivată de Entoarcere spre inimă a apei extravazate din capilarele sangvine!
Formarea limfei! .n fiecare minut se filtrează, la nivelul capilarelor arteriale, 53 ml
apă! in acest volum, 54 ml se resor$ En s'nge, la nivelul capătului venos al
capilarelor! #olumul de apă restant En ţesuturi nu stagnează, ci ia calea capilarelor
limfatice! e$itul limfatic mediu este En Fur de 54,, ml>zi, Ensă poate varia mult En
funcţie de factorii hemodinamici locali!
Compoziţia limfei! =a Enceput, limfa are aceeaşi compoziţie cu a =6C şi cu a plasmei
Dde care se deose$eşte prin conţinutul mai sărac En proteineJ! upă trecerea prin
ganglionii limfatici, limfa se Em$ogăţeşte cu elemente celulare şi cu proteine!
Compoziţia
5+8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/e,end8D
" linie continu8 e creşterea parametrului
" linie Bntrerupt8 e sc8derea parametrului
" 0C( e 0n:ima de Conversie a f(n,iotensinei
" 9N( e 9eptidul ?-atriuretic ?+rial
" )<= e )ata <iltr8rii =lomerulare
Tipotalamus_"creşterea osmolalitaţii
4runcCiul cerebral
barorecepton atriali
-v
baroreceptori arterialiM
distensie atrial8" 9N(
secreţie (DT
7
retenţie nidro"salinu
volemie
6recvenţa cardiac8 vascular8 M
nervul va, e6erente simpatice
re:istenţa
secreţie de " adrenalin8 din *S)
presiune arterială aparat Lu7ta,lomerular
)<=
renin8 0C(
(n,iotensino,en"v (n,iotensin8 I cv (n,iotensin8 II
secreţie de aldosteron din CS) Fig! 5P,! Controlul activităţii cardiovasculare
limfei variază En funcţie de teritoriul drenat: limfa provenită din intestinul su$ţire este
mai $ogată En lipide, ceea ce Ei conferă un aspect lăptos8 limfa provenită din ficat este
$ogată En proteine şi enzime, iar cea din glandele endocrine conţine hormoni!
Circulaţia limfei se face cu viteză foarte mică! Forţele motrice cane determină Enain*
tarea limfei sunt extrinseci şi intrinseci! Cele extrinseci sunt presiunile tisulare şi
factorii ce favorizează Entoarcerea venoasă! Cele intrinseci sunt reprezentate de
contracţiile ritmice ale vaselor limfatice mari! (ceste contracţii, a căror amplitudine
este proporţională cu de$itul limfatic, creează o presiune de Enaintare! /ensul de
scurgere este asigurat de prezenţa valvelor limfatice!
&olurile sistemului limfatic sunt următoarele:
A FAMATUL ` 4MO.A7C.IAM
5+H
5 drenea:8 continuu proteinele tisulare extravazate din capilare, En special ta nivel
hepatic fi intestinal8 o acumulare de proteine En ţesuturi ar produce edeme8
R contri$uie la transportul lipidelor a$sor$ite din intestinul su$ţire8
R participă la in sistemul de apărare antimfecţioasă al organismului, prin efectul de
$arieră al ganglionilor limfatici ai prin elementele celulare şi anticorpii produşi de
aceştia!
)6&.)7&.. /P6C.(=6 (=6 C.&CU=(H.6. /(<7#.%6
Circulaţia coronară .nima efte irigată de arterele coronare, dreaptă IE stingă e$itul
sangvin coronarian reprezintă aproximativ 4Z din de$itul cardiac de repaus! 6ste
important de inţeles că, En timpul sistolci ventricnlare, tensiunea intraparietală
mi ocardi ca ere şi e fi produce o compresie a vaselor din teritoriul coronarian, ceea ce
măreşte rezistenţa la fluxul sangvin! e aceea, de$itul coronarian in vesele
coronariene Mingi esie maxim li timpul perioadei de relaxare izovolumetrică, valorile
presiunii arteriale fiind tacă ma iar miocardul relaxat!
Circulaţia cere$rală (rterele principale ce irigi creierul sunt ele carotide, intrerupetea
fluxului sangvin cere$ral doar pentru 4*5, R provoncă pierdem? conştientei, iar
oprireL circulaţiei pentru 2" I minute determină alterări ireversi$ile ale ţesutului
cere*$ral!
C7CU=
6ste acea stare patologici caracterizată printr*un flux sangvin inadecvat eitie organele
vitale, cum ar fi: inima, emerul, ficatul, rinichii, tractul gastn
Cauzele sale sunt multiple fi En funcţie de acestea, şocul poate fi8
R primar Dsincopa sau leşinulJ, provocat de dilataţte aftenolară fi>tau sc8derea
frecvenţei cardiace8
R htpovolemtc, determinat de un volum sangvin circulant scăzut8
R cardiogen, determinat de o funcţionare inadecvată a minut8
R septic, provocat de infecţii grave?
?P?R?@AL
E4CRE@2R
(N(4.*I( (9()(4+/+I 0GC)04.)
)INICTI+/
&inichii sunt aşezaţi profund En cavitatea a$dominală, simetric de o parte şi de alta a
coloanei verte$rale, in regiunea lom$ară! 6i se proiectează de la nivelul ultimelor două
verte$re toracale D)
IIf
)
I+
J, p'nă la verte$ra a treia lom$ară, rinichiul drept fiind situat
ceva mai Fos, cu aproximativ o Fumătate de verte$ră faţă de cel st'ng, din cauza
prezenţei ficatului En partea dreaptă!
&inichii ocupă o loFă proprie, loFa renală, delimitată de o fascie fi$roasă, fascia renală,
care prezintă o porţiune prerenală şi alta retrorenală! .n interiorul loFei renale se
găseşte un strat de grăsime, grăsimea perirenală, care Enveleşte rinichii! .n afara loFei
se găseşte un alt strat de grăsime, grăsimea pararenală, mai groasă posterior! (t't
grăsimea prerenală c't şi cea pararenală au rol protector Empotriva traumatismelor din
regiunea lom$ari!
&inichii au o formă asemănătoare cu cea a unui $o$ de fasole, de culoare $run*roşcată,
lungime de aproximativ 5+ cm, lăţime de 3 cm şi grosime de 2 cm8 greutatea medie a
fiecărui rinichi este En Fur de 5+, g!
&inichiului i se descriu două feţe, două margini şi doi poli!
Feţele rinichiului sunt una anterioară şi alta posterioară! Faţa anterioară este convexă
şi are raporturi diferite En dreapta şi En st'nga! En dreapta, faţa anterioară vine .n raport
cu ficatul, cu duodenul Dporţiunea descendentăJ şi cu colonul ascendent, cu unghiul
colic drept şi cu ansele intestinale, En timp ce En st'nga vine .n raport cu splina Dfaţa
renalăJ, stomacul Dfaţa posterioarăJ, cu coada pancreasului, cu colonul descendent, cu
unghiul colic st'ng, iar En partea inferioară cu ansele intestinale!
Faţa posterioară este tot convexă şi are raporturi cu peretele posterior al cavităţii
a$dominale, format de muşchii psoas şi pătratul lom$ar! #ine En raport şi cu nervii
ilioinghinal fi iliohipogastric!
Marginile sunt una externă şi alta internă! Marginea externă este convexă, iar cea
internă este concavi numai En porţiunea miFlocie, cea care corespunde hilului renal,
adică locului de intrare şi ieşire a elementelor vasculo*nervoase, şi $azinetului!
Polii rinichiului sunt unul superior şi altul inferior! Polul superior vine En raport cu
glanda suprarenală!
/)&UC)U&( &.%.CX.U=U.
&inichiul este alcătuit din două părţi: capsula renală şi ţesutul sau parenchimul
renal!
Capsula renală se prezintă su$ forma unui Enveliş fi$ro*clastic, care acoperă toată
suprafaţa nnchiului şi care aderă la parenchimul su$iacent!
A?A:ATUL ESC:ETO:
5B"
Parenchimul renal este alcătuit din două zone: o zonă centrală, numită medulară: o
zonă periferică, numită corticală Dfig! 5P5J!
Me9ulara prezintă, pe secţiune, nişte formaţiuni de aspect triunghiular, numite
piramidele lui Malpighi! Bn număr de - p'nă la 5P, ele sunt orientate cu $aza spre
periferie, către corticală, şi cu v'rful spre centru, către hilul renal! #'rfurile acestor
piramide sunt rotunFite şi poartă numele de papile renale! /uprafaţa fiecărei papile
renale este perforată de un număr varia$il de orificii D54 * +,J care alcătuiesc aria
ciuruită Daria cri$rosaJ! Prin aceste orificii se scurge urina prin tu$ii colectori "ellini En
calicele renale mici! /uprafaţa piramidelor renale are aspect striat, determinat de tu$ii
colectori "ellini şi de arterele drepte adevărate care stră$at piramidele Malpighi En tot
lungul lor, de la $ază la v'rf! Fiecare piramidă Malpighi are semnificaţia unui lo$
renal, ceea ce Enseamnă că un rinichi are tot at'ţia lo$i c'te piramide Malpighi are!
Entre piramide se găsesc coloanele "ertin, care sunt prelungiri ale corti cal ei En
medulară!
Cortical; prezintă pe secţiune formaţiuni de aspect triunghiular, numite piramide
Ferrein, En număr de 2,, * 4,, pentru fiecare piramidă Malpighi! (ceste piramide
Ferrein sunt orientate invers dec't piramidele malpighiene, adică cu $aza spre centru,
la $aza piramidelor Malpighi, şi cu v'rful spre periferie, fără să atingă capsula renală!
Fiecare piramidă Ferrein are semnificaţia unui lo$ul renal şi reprezintă prelungiri ale
medularei En corticală! Entre piramidele Ferrein se află aşa*numi tul la$irint, En care se
găsesc corpusculii renali, vase sangvine şi tu$i uriniferi En direcţii variate!
<i,. 'I'. /
5B%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fig! 5P+! %efronul DschemăJ
%efronul reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a rinichiului Dfig! 5P+J! %umărul
nefronilor este mare, mai mult de un milion pentru fiecare rinichi! En alcătuirea unui
nefron intră două părţi: capsula "o:man şi un sistem tu$ular!
Capsula ,o.man reprezintă porţiunea iniţială a nefronului! 6a este situată En corticală
şi are forma unei cupe cu pereţii du$li, prezent'nd doi poli:
R un pol vascular, prin care intră En capsulă arteriola aferentă care se capilarizează
form'nd un ghem de capilare, numit glomerulul renal Malpighi, şi prin care iese din
capsulă arteriola eferentă8
R un pol urinar, situat En partea opusă celui vascular!
Foiţa internă a capsulei "o:man este formată din celule turtite şi se mulează intim pe
ghemul de capilare al glomerulului renal Malpighi! Foiţa externă a capsulei se
continuă cu tu$ul contort proximal! Capsula "o:man, Empreună cu glomerulul renal,
formează corpusculul renal Malpighi!
Sistemul tu%ular, situat En continuarea capsulei "o:man, este alcătuit din mai multe
segmente, care, En totalitate, măsoară 2 * P cm! (stfel sunt:
R tu$ul contort proximal, cu o lungime de 54 mm, este un tu$ Encolăcit, situat En
corticală, En imediata apropiere a capsulei "o:man! Prezintă En structura sa un epiteliu
simplu cu$ic cu margine En perie, care reprezintă su$stratul morfologic al unei intense
activităţi de resor$ţie8
R ansa Xenle, situată En continuarea tu$ului contort proximal, este formată din două
ramuri:
a! un ram descendent, mai su$ţire, care trece din corticală En medulară, unde
face o $uclă numită ansă propriu*zisă8
$! un ram ascendent, mai gros, care se reEntoarce din medulară En corticală8
Dfuncţional, ansa Xenle participă la procesul de concentraţie şi diluţieJ!
A?A:A TUL ESC:ETO:
5B5
R tu$ul contort distal, un tu$ răsucit, situat En corticală, En continuarea ansei Xenle!
)u$ul contort distal este format din două porţiuni: o porţiune dreaptă şi o porţiune con
tortă DEntortocheatăJ! =imita dintre cele două porţiuni ale tu$ului contort distal este
marcată de prezenţa unei structuri de tip particular, numită macula densa, care face
parte din aparatul Fuxtaglomerular! =a exterior, această limită corespunde punctului de
contact dintre segmentul distal şi corpusculul renal de care aparţine! Contactul se face
la nivelul polului vascular al corpusculului! (paratul Fuxtaglomerular are rolul de a
regla activitatea rinichilor şi de a secreta renina şi eritro*poietina!
Mai mulţi tu$i contorţi distali se varsă Entr*un tu$ colector "ellini, care nu face parte
din nefron! Entr*un tu$ colector "ellini drenează Entre 4,,, * 3,,, tu$i contorţi distali!
)u$ul colector "ellini trece din corticală En medulară, stră$ăt'nd piramidele Malpighi
de la $ază p'nă la v'rf, unde se varsă En calicele renale mici prin orificiile de pe
suprafaţa pupilelor renale!
Entreg sistemul tu$ular al rinichilor are o lungime de 3, * 1, Ym şi o suprafaţă totală
de circa 4 m
2
!
#ascularizaţia rinichiului este asigurată de artera renală, ramură viscerală din aorta
a$dominală! (rtera renală pătrunde En rinichi prin hilul renal şi dă la acest nivel ramuri
prepielice D+ * PJ, care trec Enaintea $azi netul ui şi ramuri retropielice Dde o$icei unaJ,
care trec Enapoia $azinetului! e aici pornesc arterele interlo$are Dfig! 5P2J care merg
printre piramidele renale Malpighi, En coloanele "ertin! (Funse la $aza piramidelor
Malpighi, arterele interlo$are devin artere arcuate şi merg la limita dintre medulară şi
corticală! (u un caracter terminal, adică nu se anastomozează Entre ele!
=oq
$ul renal
(rtera şi vena arcuata
/trii med
ii la re
Medularii N externă ]
Capsula renală C
Cortexul

Calice mari
N (rtera şi vena
interlo$are Calice mici
ira
Fig! 5P2! /chema sistemului vascular intrarenal
5B&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
in arterele arcuate pornesc En corticală, printre piramidele Ferrein, arterele
interlo$ulare, care vascularizează corticală p'nă la capsula renală!
)ot de la acest nivel pornesc En medulară arterele drepte adevărate sau BEn ploaieB, care
vascularizează piramidele Malpighi de la $ază p'nă la v'rf, de*a lungul tu$ilor
colectori "ellini! in arterele interlo$ulare se desprind arteriolele aferente care intră En
capsula "o:man prin polul vascular, unde se capilarizează şi formează glomerulul
renal Malpighi, din care ia naştere apoi arteriola eferentă, mai su$ţire dec't cea
aferentă! (ceasta iese din capsula "o:man tot prin polul vascular, după care se
recapilarizează En pereţii tu$ului urinifer!
/'ngele venos este colectat de capilare dispuse la periferie, su$ capsula renală, numite
stelele #erheUen! in această reţea, venele au un traiect invers arterelor şi sunt
reprezentate de venele interlo$ulare, venele arcuate, venele interlo$are, care se varsă
En venele pre* şi retropielice, iar acestea En vena renală! En vena renală st'ngă se varsă
şi vena testiculară la $ăr$at sau ovariană la femeie! #enele renale se deschid En vena
cavă inferioară!
=imfa rinichiului este colectată de vase limfatice care merg cu venele şi care o
drenează En ganglionii aortici!
&inichiul are o inervaţie vegetativă simpatică şi parasimpatică! .nervaţia vegetativă a
rinichilor provine din plexul celiac, mezenteric superior şi aortico*renal, care conţin
fi$re din lanţul simpatic Dnervii splanhniciJ şi fi$re vagale mai puţin numeroase! Cea
mai mare parte a fi$relor nervoase a$ordează rinichiul su$ forma plexului renal ce se
alătură arterei renale şi ramurilor ei! %ervii au o acţiune vasomotorie, regl'nd de$itul
sangvin al rinichiului!
CXI/0 D0 0/I*IN()0 ( +)INII
Căile urinare sunt unele intrarenale şi altele extrarenale! Cele intrarenale sunt
reprezentate de calicele renale mici, calicele renale mari şi o parte din $azinet! Căile
extrarenale cuprind partea dinspre v'rf a $azinetului, ureterul, vezica urinară şi uretra!
Calicele renale mici sunt situate la v'rful piramidelor Malpighi! %umărul lor este de -
* 5P! 6le se unesc En trei calice renale mari: superior, miFlociu şi inferior! =a r'ndul lor,
calicele renale mari se unesc şi formează $azinetul!
"azinetul sau pelvisul renal este un conduct mai dilatat, a cărui porţiune $azală este
situată En rinichi şi aparţine căilor urinare intrarenale! Partea dinspre v'rf este situată
En afara rinichiului şi aparţine căilor urinare extrarenale!
"azinetul prezintă o faţă anterioară, o faţă posterioară şi două margini: una superioară
şi alta inferioară, care converg de la $ază la v'rf! "aza este Endreptată En sus şi En afară
şi la nivelul ei se găsesc calicele renale mari! #'rful $azinetului este situat En Fos şi
Enăuntru şi se continuă cu ureterul!
Ureterul este un organ tu$ular, lung de +4 * 2, cm, care se Entinde o$lic En Fos şi spre
medial de la v'rful $azinetului p'nă la vezica urinară! 6ste un organ primitiv retro*
peritoneal care prezintă două porţiuni:
R o porţiune a$dominală, care ţine de la v'rful $azinetului şi p'nă la str'mtoarea
superioară a $azinetului8
R o porţiune pelviană, care ţine de la str'mtoarea superioară a $azinului p'nă la vezica
urinară!
A?A:ATUL ESC:ETO:
5B<
&aporturile ureterului diferă En cele două porţiuni ale lui! En porţiunea a$dominală
prezintă două segmente, unul superior sau lom$ar, care ţine de la $azinet p'nă la
creasta iliacă, şi altul inferior sau iliac, de la creasta iliacă p'nă la str'mtoarea
superioară a $azinului!
En segmentul a$dominal, ureterul este situat anterior de muşchiul psoas şi este
Encrucişat anterior de vasele testiculare la $ăr$at şi ovariene la femeie! =ateral, are En
dreapta colonul ascendent, iar En st'nga pe cel descendent! Medial de ureter se găsesc,
En dreapta, lanţul simpatic drept şi vena cavă inferioară, iar En st'nga lanţul simpatic
st'ng şi aorta a$dominală!
En segmentul iliac, ureterul Encrucişează vasele iliace şi este Encrucişat En dreapta de
mezenter, iar En st'nga de mezosigmoid!
En porţiunea pelviană, la $ăr$at, vine En raport anterior cu canalul deferent şi
veziculele seminale, iar la femeie cu artera uterină!
Ureterul are un perete alcătuit din trei tunici:
R una externă, fi$roasă, numită şi adventice8
R una miFlocie, musculară, cu fi$re musculare netede Dlongitudinale la exterior,
circulare la miFloc şi din nou longitudinale la interiorJ8
R una internă, mucoasă, care căptuşeşte lumenul ureterului! Mucoasa ureterului are un
epiteliu de tranziţie impermea$il DuroteliuJ!
#ascularizaţia ureterului este asigurată de arterele ureterale, care, En porţiunea
superioară, vin din artera renală, iar En cea inferioară din arterele vezicale!
/'ngele venos este colectat de venele ureterale satelite arterelor!
.nervaţia este vegetativă, simpatică şi parasimpatică! 6a vine din plexul renal, pentru
porţiunea superioară, şi din cel hipogastric, pentru porţiunea inferioară a ureterului!
#[email protected]( U&.%(&G
6ste un organ musculo*cavitar, fiind porţiunea cea mai dilatată a căilor urinare! 6a
acumulează urina, care se elimină En mod continuu prin uretere, şi o evacuează En mod
discontinuu, ritmic, de P * 3 ori En +P de ore, prin actul micţiunii! #ezica urinară este
aşezată En pelvis, pe care El depăşeşte En sus atunci c'nd este plină! =a adult are o
formă glo$uloasă, prezent'nd două feţe, două margini, o $ază şi un v'rf orientat En
sus! Feţele sunt una anterioară şi alta posterioară! Faţa anterioară se găseşte Enapoia
simfizei pu$iene! Entre faţa anterioară vezicală şi simfiza pu$iană se delimitează un
spaţiu prevezical! Faţa posterioară are raporturi diferite la $ăr$at şi la femeie! =a
$ăr$at vine En raport cu rectul, de cate este despărţită prin peritoneu, care formează
aici fundul de sac retrovezical sau ouglas! =a femeie, vezica urinară vine En raport
posterior cu uterul, Entre cele două peritoneul form'nd fundul de sac vezico*uterin!
Marginile vezicii urinare sunt una dreaptă şi alta st'ngă!
"aza Dfundul veziciiJ este situată En Fos şi se Entinde p'nă la fundul de sac recto*vezical
la $ăr$at sau p'nă la fundul de sac vezico*uterin la femeie! "aza vezicii vine En raport
cu prostata, cu veziculele seminale şi canalele deferente la $ăr$at, iar la femeie, cu
vaginul şi colul uterin! Peretele vezicii urinare este alcătuit din trei tunici:
R o tunică externă, seroasă, reprezentată de peritoneu, care acoperă vezica numai pe
faţa ei posterioară şi superioară, En rest fiind EnconFurată de un strat de ţesut conFunctiv
lax8
R o tunică miFlocie, musculară, alcătuită din trei straturi de fi$re musculare netede, un
strat superficial longitudinal, unul miFlociu cu fi$re circulare şi altul profund cu fi$re
longitudinale8
5B+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
R o tunică internă, mucoasă, care căptuşeşte suprafaţa internă a vezicii urinare şi este
cutată!
6piteliul este unul de tranziţie DuroteliuJ, impermea$il! 7 singură zonă din mucoasa
vezicii este netedă Dnu are cuteJ şi anume o zonă triunghiulară, numită trigon vezical,
delimitat Entre orificiile ureterale şi cel uretral!
#ascularizaţia vezicii urinare este asigurată de arterele vezicale, din artera iliacă
internă, şi de vezicală superioară, din partea permea$ilă a arterei om$ilicale! /'ngele
venos este colectat de venele vezicale satelite ale arterelor! 6le conduc s'ngele venos
En vena iliacă internă DhipogastricăJ!
=imfa este colectată de vasele limfatice care urmează traiectul venelor şi aFung En
ganglionii iliaci!
.nervaţia vezicii este vegetativă, asigurată de sistemul nervos simpatic şi paraşi m*
patic din plexul vezical cu originea En plexul hipogastric!
U&6)&(
Uretra este un conduct care, la $ăr$at, are o lungime medie de 5P * 53 cm, iar la
femeie, de P * 4 cm! &eprezintă segmentul evacuator al aparatului urinar prin care
urina este eliminată din vezica urinară En timpul micţiunii!
=a $ăr$at este un organ comun at't aparatului!urinar, c't şi celui genital, servind
pentru micţiune şi pentru eFaculare, şi are un lumen mai Engust! Uretra prezintă trei
segmente:
R uretra prostatică, av'nd pe peretele ei posterior o proeminenţă centrală, numită
colicul seminal, la nivelul căruia se deschid canalele eFaculatoare şi canalele
prostatice! /u$ vezică, la nivelul ureterei prostatice, se află sfincterul intern, cu fi$re
musculare netede şi cu contracţie involuntară8
R uretra mem$ranoasă traversează perineul şi prezintă un sfincter extern cu fi$re
musculare striate şi contracţie voluntară8
R uretra peniană prezintă glandele uretrale şi se deschide En v'rful glandului prin
meatul urinar!
=a femeie, uretra este un organ care serveşte numai pentru eliminarea urinii din vezica
urinară şi are un lumen mai larg! Uretra la femeie prezintă două segmente:
R un segment pelvin, situat En pelvis, anterior de rect şi Enapoia vaginei8
R un segment perineal, care stră$ate perineul şi se deschide En vulvă!
6a are un orificiu interior, la nivelul vezicii urinare, şi altul exterior, En vesti$ulul vagi
nai, fiind prevăzută cu un sfincter extern striat DvoluntarJ!
<IAI./.=I( (9()(4+/+I 0GC)04.)
&inichii au două funcţii maFore:
R e a excreta cea mai mare parte a produşilor finali de meta$olism ai organismului!
R e a controla concentraţiile maForităţii contituienţilor organismului, ei contri$uind
astfel la menţinerea homeostaziei şi a echili$rului acido*$azic al organismului! (lături
de acestea, rinichii mai au următoarele roluri:
R formarea şi eli$erarea reninei8
A?A:ATUL ESC:ETO:
5BB
=l ome ruO
"
(para
Lu7ta,lomerular
(rterioia a6erent8
4ub
pro7imal 4ub colector cortical
Se,mentul descendent sau subţire al ansei Tenle
Duet FttbH colector
Ne Fron cortical
(rterioia e 6e rent8 f (rterioia a6erent8
9orţiunea ,roasa a ansei Tenle
:pR 9orţiunea subţire a ansei
Tenle
Fig! 5PP! %efronul iferenţele dintre cele două tipuri de nefroni: (* nefron
glomerular8 "* nefron Fuxtamedular
R formarea şi eli$erarea eritro*poietinei8
R activarea vitaminei N8
R gluconeogeneză DEn anumite situaţiiJ!
Cei doi rinichi conţin Empreună E milioane de nefroni, fiecare nefron fiind apt să
producă urină!
Unitatea funcţională a rinichiului, nefronul, este alcătuită din glomerul, ce are asociate
arteriolele aferentă şi eferentă, şi din tu$ renal Dfig! 5PPJ!
;lomerulul este alcătuit din capsula "o:man şi +, * P, anse capilare, adăpostite de
aceasta!
)u$ul renal Encepe cu capsula "o:man şi se continuă cu tu$ul proximal8 acesta este
urmat de ansa Xenle Dalcătuită dintr*o porţiune descendentă su$ţire şi o porţiune
ascendentă prevăzută cu două segmente, unul su$ţire şi unul grosJ, tu$ul distal, tu$ul
colector cortical şi tu$ul colector medular Dsau tu$ colectorJ! Mai multe tu$uri
colectoare confluează, form'nd tu$uri colectoare din ce En ce mai mari, care se vor
deschide la nivelul pelvisului renal prin v'rful papilelor renale! Papilele sunt
proeminenţe conice ale medularei, care proemină En calicele renale şi care sunt
recesuri ale pelvisului renal! .n fiecare rinichi sunt aproximativ +4, tu$uri colectoare
mari, fiecare adun'nd urina de la aproximativ P,,, de nefroni Dfig! 5P4J!
)ipuri de nefroni! 5! Corti-caii, reprezent'nd 14Z din numărul total de nefroni, au
glomerulul situat En cortexul renal Dporţiune externă a rinichiuluiJ şi au ansa Xenle
scurtă ce aFunge doar En stratul extern al medularei renale Dporţiune internă a
rinichiuluiJ! +! Cu8tamedulari * au glomerulul situat la Foncţiunea dintre
5B8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
corticală şi medulară, av'nd )u$ proximal
anse Xenle lungi, ce co$oară ad'nc En medulară, uneori aFung'nd la nivelul papilelor
renale! 6i sunt extrem de importanţi En mecanismul contracurent, prin care rinichiul
produce urina concentrată!
.n Furul Entregului sistem tu$ular al rinichiului există o reţea $ogată de capilare, numită
reţea capilară peritu$ulară! (ceastă reţea primeşte s'nge din arteriolele eferente, s'nge
care a trecut deFa prin glomerul! Cea mai mare parte a reţelei de capilare peri*tu$ulare
se găseşte En cortexul renal de*a lungul tu$ilor proximali, tu$ilor distali şi Fig! 5P4!
%efronul funcţiona_
tu$ilor colectori corticali! in porţiunile mai profunde ale acestei reţele se desprind
ramuri capilare lungi, care formează anse, numite 0asa reda, ce intră ad'nc En
medulară, Ensoţind ansele Xenle p'nă la papilele renale! (poi, ca şi ansele Xenle, se
reEntorc En cortex şi se varsă En venele corticale!
e$itul sangvin renal este de aproximativ 5+,, ml>min DP+, ml>5,, g ţesut>minJ! En
condiţii $azale, de$itul sangvin renal reprezintă +,Z din de$itul cardiac de repaus!
6xistă două paturi capilare asociate nefronului: glomerulul şi capilarele peritu$ulare!
Patul capilar glomerular primeşte s'nge din arteriola aferentă, iar din această reţea
capilară s'ngele aFunge En patul capilar peritu$ular, prin arteriola eferentă, care opune
o rezistenţă considera$ilă la fluxul de s'nge! Prin urmare, patul capilar glomerular este
un pat capilar de Enaltă presiune, En timp ce capilarele peritu$ulare sunt un pat capilar
de Foasă presiune! atorită presiunii ridicate din glomerul, acesta funcţionează Entr*un
mod similar cu capătul arterial al capilarelor tisulare, lichidul filtr'nd En permanenţă
din glomerul En capsula "o:man! Pe de altă parte, presiunea scăzută din capilarele
peritu$ulare face ca acestea să funcţioneze En acelaşi mod ca şi capătul venos al
capilarelor tisulare, lichidul fiind a$sor$it continuu En capilare! Un segment particular
al sistemului capilar peritu$ular El reprezintă 0asa rec taM care are un rol deose$it
En procesul de concentrare a urinii! oar un mic procent din de$itul sangvin renal
curge prin 0asa reda 5I 8 +ZJ!
Presiunile En circulaţia renală! En arterele arcuate, presiunea s'ngelui este de
aproximativ 5,, mm Xg, iar En venele ce drenează s'ngele este, En final, de 1 mm Xg!
@onele principale de rezistenţă sunt: arterele renale mici, arteriola aferentă şi arteriola
eferentă! =a nivelul glomerulului, presiunea este de aproximativ 3, mm Xg, iar En
capilarele peritu$ulare 52 mm Xg Dfig! 5P3J! Formarea urinii finale este rezultatul
următoarelor procese: filtrarea glomerulară, rea$sor$ţia şi secreţia tu$ulară!
A?A:ATUL ESC:ETO:
5BH
5,,
Presiunea fluidului interstitial * 3 mm Xg
<i,. 'I$. -alorile apro7imative ale presiunilor Bn di6eritele puncte ale vaselor şi
tubi lor ne6ronilor şi Bn licCidul interstitial FBn mm T,H
Celulă endoteli ală capilară Mem$rana $azală Celulă epitelială
`ori Bfante
Plasmă
Filtrat
Fenestrati i
Pon fante`
<i,. 'I. Structura 6uncţional8 a membranei ,lomerularo
F.=)&(&6( ;=7M6&U=(&G C. F.=)&()U= ;=7M6&U=(&
=ichidul care filtrează prin glomerul En capsula "o:man este numit filtrat glomerular,
iar mem$rana capilarelor glomerulare este numită mem$rană glomerulară şi are c'teva
particularităţi, fiind alcătuită din c'teva straturi importante:
R endoteliul capilar8
R mem$rană $azală8
R un strat de celule epiteliale Dfig! 5P-J!
.n pofida numărului de straturi, permea$ilitatea mem$ranei glomerulare este de 5,, *
4,, ori mai mare dec't a capilarelor o$işnuite! .n acelaşi timp, ea are o selectivitate
foarte mare En privinţa dimensiunii moleculelor ce trec prin ea: su$stanţele cu masa
moleculară de 4+,, filtrează la fel de uşor ca apa, dar din proteinele cu masă
moleculară de 30,,, filtrează doar ,,4Z8 din acest motiv, practic, putem considera că
mem$rana glomerulară este aproape impermea$ilă pentru proteinele plas*matice, dar
are o permea$ilitate foarte mare pentru toate celelalte su$stanţe dizolvate En plasma
normală!
Compoziţia filtratului glomerular! Filtratul glomerular are aproape aceeaşi compoziţie
ca şi lichidul care filtrează En interstiţii la capătul arterial al capilarelor! %u are deloc
eritrocite şi conţine cam ,,,2Z proteine! /e consideră că, practic, filtratul glomerular
este o plasmă care nu conţine proteine En cantităţi semnificative!
e$itul filtrării glomerulare! Cantitatea de filtrat glomerular care se formează Entr*un
minut prin toţi nefronii am$ilor rinichi se numeşte de$itul filtrării glomerulare!
%ormal, acesta este de aproximativ 5+4 ml>min Dzilnic, 51, 5J! Peste HHa din filtrat
este rea$şor$it En mod normal En tu$ii uriniferi, restul trec'nd En urină!
58#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fracţia de filtrare este procentul din de$itul plasmatic renal care devine filtrat
glomerular! acă de$itul plasmatic prin am$ii rinichi este de 34, ml >min, iar de$itul
normal al filtrării glomerulare este de 5+4 ml>min, atunci fracţia de filtrare este de
aproximativ
+,Z!
inamica filtrării prin mem$rana glomerulară! Forţele care realizează filtrarea la
nivelul glomerulului En capsula "o:man sunt: 5! Presiunea din capilarele glomerulare
Dvaloarea sa medie este de 3, mm XgJ, care determină filtrarea! +! Presiunea din
capsula "o:man, En exteriorul capilarelor, care se opune filtrării Daproximativ 51 mm
XgJ! 2! Presiunea coloid*osmotică a proteinelor plasmatice din capilare, care se opune
filtrării Ddeoarece +,Z din plasma din capilare filtrează En capsula "o:man,
concentraţia proteinelor creşte cu +,Z pe măsură ce s'ngele curge de la capătul
arterial la cel venos al capilarului glomerular8 En mod normal, presiunea coloid*
osmotică este de +1 mm Xg la intrarea En capilarele glomerulare, creşte la 23 mm Xg
la ieşirea din aceste capilare, iar presiunea coloid*osmotică medie este de 2+ mm Xg J!
P! Presiunea coloid*osmotică a proteinelor din capsula "o:man Dconsiderată ,J!
(stfel, presiunea efectivă de filtrare este de 3, mm Xg * 51 mmXg * 2+ mm Xg [ 5,
mm Xg!
Factorii care influenţează filtrarea glomerulară! 5! Creşterea de$itului sangvin la nivel
renal determină creşterea de$itului filtrării glomerulare, deoarece are loc creşterea
presiunii din capilarele glomerulare, c't şi scăderea presiunii coloid*osmotice medii
Dprin mărirea cantităţii de plasmă ce intră En glomeruli, filtrarea lichidului din plasmă
va produce o creştere mică a concentraţiei proteinelor şi a presiunii coloid*osmoticeJ!
+! Constricţia arteriolei aferente scade de$itul sangvin prin glomerul şi, de asemenea,
şi presiunea glomerulară8 am$ele efecte scad de$itul filtrării! .nvers, dilatarea
arteriolei aferente creşte de$itul filtrării glomerulare! 2! Constricţia arteriolei eferente
creează un $araF la ieşirea s'ngelui din glomerul! Ca urmare, presiunea glomerulară va
creşte, duc'nd la o mărire a de$itului filtrării glomerulare! )otuşi, En acelaşi timp,
scade fluxul sangvin, iar dacă constricţia arteriolei eferente este moderată sau mare,
plasma va răm'ne un timp mai Endelungat En glomerul şi cantităţi suplimentare de
lichid se vor filtra din capilare! (ceasta va duce la o creştere excesivă a presiunii
coloid*osmotice, ceea ce va determina o scădere paradoxală a de$itului filtrării
glomerulare, En pofida presiunii glomerulare crescute!
Controlul de$itului filtrării glomerulare şi al de$itului sangvin renal! .n cea mai mare
parte, de$itul sangvin renal şi cel al filtrării glomerulare sunt reglate Empreună prin
mecanisme locale de control prin feed$acY, cu aFutorul cărora aceste de$ite sunt
menţinute la nivele constante, adică sunt BautoreglateB!
e$itul filtrării glomerulare răm'ne En mod normal constant, av'nd variaţii foarte
mici, chiar şi En cazul unor variaţii ale presiunii arteriale sistemice mari Dde la -4 mm
Xg la 53, mm XgJ! (cest efect este numit autoreglarea de$itului filtrării glomerulare
şi este foarte important pentru asigurarea eliminărilor prin urină a su$stanţelor
nefolositoare şi rea$sor$ţia celor necesare!
Precizia cu care tre$uie să se autoregleze de$itul filtrării glomerulare face necesară
existenţa unui sistem foarte eficient care să controleze de$itul filtrării! Fiecare nefron
este prevăzut cu două mecanisme speciale de feed$acY de la tu$ul distal la arteriolele
periglome*rulare: .! un mecanism de feed$acY vasodilatator al arteriolei aferente8 +! un
mecanism de feed$acY vasoconstrictor al arteriolei eferente! Com$inaţia celor două
este numită feed$acY tu$ulo*glomerular şi este posi$ilă cu aFutorul complexului
Fuxtaglomerular!
A?A:A TUL ESC:ETO:
58"
Complexul Fuxtaglomerular! Porţiunea iniţială a tu$ului distal, imediat după capătul
segmentului Engroşat al porţiunii ascendente a ansei Xenle, trece En unghiul dintre
arteriolele aferentă şi eferentă, practic Envecin'ndu*se cu cele două arteriole Dfig! 5P1J!
Mai mult, celulele epiteliale ale tu$ilor care vin En contact cu arteriolele sunt mult mai
dense dec't celelalte celule tu$uljre şi sunt denumite macula densa! Celulele maculei
densa par a secreta anumite su$stanţe En arteriole, deoarece aparatul ;olgi, organit
secretor intracelular, este plasat spre arteriole şi nu spre lumenul tu$ular, aşa cum este
la celelalte celule epiteliale tu$uljre! Celulele musculare netede din peretele arteriolei
aferente şi eferente sunt mai umflate şi, acolo unde vin En contact cu macula densa,
conţin granule! (ceste celule sunt numite celule Fuxtaglomerular, iar granulele sunt
alcătuite En special din renină inactivă, Entregul complex format de macula densa şi
celulele Fuxtaglomerular se numeşte corn plex Fuxtaglomerular!
/tructura anatomică a aparatului Fuxtaglomerular sugerează că lichidul din tu$ul distal
Foacă un rol important En controlul funcţiei nefronului, furniz'nd semnale feed$acY
at't arteriolei aferente, c't şi celei eferente!
Mecanismul de feed$acY vasodilatator al arteriolei aferente! Un de$it redus al fluxului
tu$ular produce rea$sor$ţia exagerată a ionilor de sodiu şi clor En porţiunea ascendentă
a ansei Xenle şi astfel scade concentraţia acestor ioni la nivelul maculei densa, ceea ce
iniţiază un semnal dilatator al arteriolei aferente, av'nd ca punct de plecare macula
densa! Ca urmare, va creşte de$itul sangvin prin glomerul, ceea ce va readuce de$itul
filtrării glomerulare la nivelul optim!
(stfel, se instituie un mecanism tipic de feed$acY negativ care controlează de$itul
filtrării glomerulare! Prin acest mecanism se realizează, En acelaşi timp, şi autoreglarea
fluxului sangvin renal!
58%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
*ecanismul de 6eedbacU vasoconstrictor al arteriolei e6erente. 7 concentraţie
redusă a ionilor de sodiu şi clor la nivelul maculei densa determină eli$erarea de
renină activă de către celulele glomerulare, iar aceasta, la r'ndul ei, determină
formarea angiotensinei, care va produce vasoconstricţia, En special a arteriolei
eferente, deoarece ea este mult mai sensi$ilă la acţiunea angiotensinei .. dec't
arterioia aferentă! (stfel se instituie un alt mecanism de feed$acY negativ care
intervine En menţinerea constantă a de$itului de filtrare!
In6luenţa presiunii arteriale asupra debitului urinar Dfenomenul de diureză
presibnalaJ! /căderea presiunii arteriale medii de la valoarea normală de aproximativ
5,, mm Xg la 4, mm Xg determină oprirea completă a de$itului urinar, En timp ce
du$larea valorii normale a presiunii arteriale medii determină creşterea de - p'nă la 1
ori a de$itului urinar! 7rice creştere a filtrării glomerulare determină automat creşterea
de$itului urinar, din moment ce rea$sor$ţia tu$ulară nu creşte En mod o$ligatoriu
atunci c'nd creşte presiunea arterială! (cest efect pronunţat al presiunii arteriale
asupra de$itului urinar este numit Bdiureză presibnalaB!
06ectul stimul8rii simpaticului asupra debitului san,vin renal şi al 6iltr8rii
,lomerulare! %ervii simpatici inervează at't arterioia aferentă, c't şi pe cea eferentă,
precum şi parţial tu$ii uriniferi! /timularea simpatică moderată sau uşoară are efect
redus asupra de$itului sangvin renal şi al filtrării glomerulare, pro$a$il pentru că
mecanismele de autoreglare sunt mai eficiente dec't stimularea nervoasă! /timularea
simpatică puternică, $ruscă, poate produce o vasoconstricţie puternică a arteriolelor
renale, astfel Enc't de$itul urinar să scadă p'nă la zero pentru c'teva minute, efect ce
poate fi contracarat de creşterea presiunii arteriale!
&6("/7&"H.( C. /6C&6H.( )U"U=(&G
Filtratul glomerular stră$ate diferitele porţiuni ale tu$ilor uriniferi şi pe tot acest
parcurs su$stanţele sunt a$sor$ite sau secretate selectiv de către epiteliuq tu$ular, iar
lichidul care rezultă En urma acestor procese intră En pelvisul renal su$ formă de urină
finală!
)eabsorbţia tubular8. MaForitatea compuşilor urinii primare sunt su$stanţe utile! 6le
sunt recuperate prin rea$sor$ţie! Celulele tu$ilor uriniferi sunt adaptate morfologic şi
$iochimic pentru a realiza această funcţie! Morfologic, nefrocitele au la polul apical
numeroşi microvili care cresc considera$il suprafaţa activă, iar la polul $azai au
numeroase mitocondrii care fa$rică ()P necesar procesului de a$sor$ţie! "iochimic,
mem$ranele celulelor tu$ulare conţin pompe meta$olice care participă la transportul
activ!
En raport cu energia utilizată pentru rea$sor$ţia su$stanţelor de deose$esc transportul
activ şi transportul pasiv!
1ransportul pasi0 se face En virtutea unor legi fizice, ale difuziunii DEn gradient chimic,
electric sau electrochimieJ şi osmozei, precum şi a diferenţelor de presiuni hidrosta*
tice! (cest transport nu necesită energie şi nu este limitat de o capacitate maximă de
transport a nefrocitului! Prin acest mecanism se rea$soar$e apa DEn gradient osmoticJ,
ureea DEn gradient chimicJ şi o parte din %a şi C. DEn gradient electric şi electrochimieJ!
1ransportul acti0 se datorează travaliului meta$olic al nefrocitului! Se face cu consum
de energie şi oxigen Dconsum de ()PJ şi Empotriva gradientelor de concentraţie sau
electrice! Forţa pompelor meta$olice este limitată de capacitatea lor maximă de a
transporta o su$stanţă pe unitatea de timp D)maxJ! De exemplu, toţi cei două milioane
de nefroni ai am$ilor rinichi nu pot rea$sor$g activ mai mult de 24, mg glucoza pe
minut! .n
A?A:ATUL ESC:ETO:
585
mod normal se filtrează 5+4 mg glucoza En fiecare minut, deci există o capacitate
suficientă de rea$sor$ţie pentru a preveni glucozuria! =a dia$etici, cresc'nd glicemia,
creşte şi cantitatea glucozei filtrate, capacitatea de transport maxim a glucozei e!ste
depăşită şi apare glucozuria! 7 altă caracteristică a transportului activ este caracterul
suNctiv! Celula consumă energie numai pentru recuperarea su$stanţelor utile, lăs'nd
cata$oliţii En urină! 6xistă numeroase mecanisme celulare specifice de transport activ
care funcţionează En raport cu de$itul de filtrare a su$stanţei rea$sor$ite şi cu
necesităţile organismului! Prin transport activ se rea$sor$ glucoza, aminoacizii, unele
vitamine, polipeptidele, precum şi maForitatea sărurilor minerale D%a
T
, Q
T
, C.`, XC,
2
,
fosfaţi, sulfaţi, uraţi etc!J!
&ea$sor$ţia apei! )oate segmentele nefronului pot rea$sor$g apă, dar En proporţii
diferite! Cea mai importantă rea$sor$ţie are loc En două porţiuni:
5! =a nivelul tu$ului contort proximal are loc a$sor$ţia a 1,Z din apa filtrată! (ceasta
este o rea$sor$ţie o$ligatorie, apa fiind atrasă osmotic din tu$ En interstiţiu ca urmare a
rea$sor$ţiei sărurilor, glucozei şi a altor compuşi utili!
+! =a nivelul tu$ilor contorţi distali şi, mai ales, al tu$ilor colectori are loc a$sor$ţia a
54Z din apa filtrată! (ceasta este o rea$sor$ţie facultativă! .n lipsa (X, rea$sor$ţia
facultativă nu se produce, elimin'ndu*se un volum de +, * +4 5 urină diluată En +P de
ore! En prezenţa (X, această rea$sor$ţie se produce şi, ca urmare, En +P ore se
elimină 5,1 . urină concentrată! En restul nefronului se rea$soar$e PZ din apă, En urina
definitivă elimin'ndu*se numai 5Z din apa filtrată! &ea$sor$ţia facultativă permite
adaptarea volumului diurezei la starea de hidratare a organismului! En acest segment al
nefronului intervin mecanismele de reglare a diurezei şi a eliminărilor de %a şi Q!
/ecreţia tu$ulară! Principala modalitate de curăţire a plasmei de cata$oliţii azotaţi
neutiliza$ili este filtrarea! /ecreţia tu$ulară completează funcţia de eliminare a unor
su$stanţe acide sau toxice, precum şi a unor medicamente! Prin secreţie, rinichii
intervin şi En reglarea concentraţiei plasmatice a unor constituienţi o$işnuiţi DQ?, acid
uric, creatininăJ! Mecanismele secreţiei sunt la fel cu ale rea$sor$ţiei: active şi pasive!
/ensul transportului este inversat8 din interstiţiul peritu$ular Enspre interiorul tu$ului!
Procesele de secreţie pot avea loc pe toată lungimea nefronului!
/ecreţia de TM. Mecanismul este activ, iar sediul principal este tu$ul contort proximal!
/ecret'nd ionii de hidrogen, rinichiul participă la reglarea echili$rului acido*$azic! En
acidoze, pX*ul urinar poate să scadă p'nă la P,4, iar En alcaloză poate creşte p'nă la
-,4! /ecreţia de protoni poate avea loc şi En restul nefronului! (stfel, la nivelul tu$ului
contort distal există mecanisme de transport prin schim$ ionic, ce rea$sor$ %a? şi
secretă Q? sau X] En funcţie de pX*ul mediului intern! (cest mecanism este activat de
aldosteron!
/ecreţia de NJ are loc mai ales En tu$ul contort distal, prin mecanisme active Dschim$
ionicJ şi pasive! Prin secreţie de potasiu, rinichiul asigură menţinerea normală a
potasemiei!
/ecreţia de %X
2
! =a nivelul celulei tu$ulare proximale se află o enzimă Dglutamina*zaJ
care desface glutamina En amoniac şi acid glutamic! (moniacul este eliminat En urină,
iar acidul glutamic este rea$sor$it En s'nge! .n afară de efectul antitoxic,
amoniogeneza renală reprezintă şi o modalitate de excreţie suplimentară de protoni,
fără o acidifiere suplimentară a urinii! /urplusul de protoni eliminaţi se leagă de %X
rezult'nd ionul amoniu, care se elimină Empreună cu clorul, su$ formă de clorura de
amoniu!
Conceptul de Bclearance plasmaticB este folosit pentru a exprima capacitatea
rinichiului de a epura plasma de diferite su$stanţe! Clearance*ul plasmatic al oricărei
58&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
su$stanţe poate fi calculat după formula: Clearance plasmatic Dml>minJ [ €e$it urinar
Dml>minJ x Concentraţie urinară Dmg>mlJq > Concentraţia plasmatică Dmg>mlJ!
Mecanismul de excreţie a excesului de apă: excreţia unei urini diluate! Una dintre cele
mai importante funcţii ale rinichiului este controlul osmolalităţii lichidelor organis*
mului! C'nd osmolalitatea scade prea mult sau lichidele devin prea diluate,
mecanismele nervoase şi umorale determină excreţia En exces a apei de către rinichi!
(ceasta Enseamă eliminarea unei urini foarte diluate, astfel elimin'ndu*se mari
cantităţi de apă din organism, cu revenirea la normal: a osmolalităţii mediului intern!
.nvers, c'nd osmolalitatea lichidelor organismului creşte, rinichii secretă solviţi En
exces, astfel readuc'nd osmolalitatea lichidelor organismului la normal, excret'nd En
acelaşi timp o urină concentrată!
/emnalul care informează rinichiul asupra necesităţii excreţiei unei urini diluate sau
concentrate este (X!
Mecanismul renal de excreţie a urinii diluate! Filtratul glomerular are aceeaşi
osmolalitate cu a plasmei, de aproximativ 2,, mosm>5! Pentru a excreta excesul de
apă este necesară diluarea filtratului, pe măsură ce acesta trece prin tu$i, prin
rea$sor$ţia mai intensă a solviţilor şi mai puţin a apei! /egmentele distale ale
sistemului tu$ular au En structura lor epitelii aproape impermea$ile pentru apă atunci
c'nd rinichii secretă urină diluată!
Partea ascendentă a ansei Xenle şi segmentul de diluţie al tu$ului distal sunt per*
manent total impermea$ile pentru apă, En timp ce porţiunea terminală a tu$ului distal,
porţiunile corticale ale tu$ilor colectori şi restul tu$ilor colectori devin complet
impermea$ile la apă numai En a$senţa (X En lichidele circulante! &ea$sor$ţia
solviţilor En aceste segmente distale ale sistemului tu$ular este intensă şi activă! .n
porţiunea groasă a segmentului ascendent al ansei Xenle are loc rea$sor$ţia extrem de
intensă a ionilor de sodiu, potasiu, clor, iar osmolalitatea lichidului tu$ular la ieşirea
din această porţiune scade la 5,, mosm>5, prin rea$sor$ţia celei mai mari părţi a
solviţilor şi răm'nerea apei En tu$i! (poi, pe măsură ce lichidul curge mai departe prin
tu$i, rea$sor$ţia suplimentară a unor solviţi, En special ioni de sodiu, determină diluţia
şi mai mare a lichidului tu$ular, osmolalitatea lui scăz'nd p'nă la 34 * 4, mosm>5 la
ieşirea din tu$ul colector En calicele mici! =ipsa rea$sor$ţiei apei En tu$ii distali apare
numai En a$senţa (X!
Mecanismul de excreţie a excesului de solviţi: mecanismul de contracurent pentru
excreţia unei urini concentrate! Pentru concentrarea urinii, rinichii prezintă un
mecanism complex, numit mecanismul de contracurent! (cesta depinde de dispoziţia
anatomică specială a anselor Xenle şi a vasa recta En medulara renală! 7 cincime p'nă
la o treime din nefroni pătrund ad'nc En medulară şi apoi se reEntorc En corticală! .n
paralel cu aceste anse Xenle sunt şi ansele capilare peritu$ulare, numite vasa recta!
Primul pas pentru excreţia unei urini concentrate este acela de a crea o presiune
osmotică foarte mare En lichidul interstiţial medular! =a acest nivel, osmolalitatea
lichidului este mai mare dec't a plasmei şi cu at't mai mare cu c't co$or'm mai ad'nc
En medulară Dp'nă la 5P,, la nivelul v'rfului papilelor renaleJ! Cauza principală a
acestei osmolalităţi crescute este transportul activ En interstiţiu al ionilor de sodiu şi al
altor ioni din porţiunea groasă a segmentului ascendent al ansei Xenle şi din tu$ul
colector! /odiul şi ionii săi asociaţi se concentrază En lichidul interstiţial şi sunt
transportaţi En medulara profundă de către fluxul sangvin descendent din ansele
descendente ale vasa recta şi prin difuziune spre porţiunea su$ţire descendentă a ansei
Xenle! /u$ acţiunea (X, porţiunea terminală a tu$ului distal, a tu$ului colector
cortical şi a tu$ului colector medular devin permea$ile
A?A:ATUL ESC:ETO:
58<
pentru apa, En contrast cu starea lor normală de impermea$ilitate aproape a$solută la
apă! Pe măsură ce lichidul din tu$i traversează aceste porţiuni, apa trece prin osmoză
En lichidul cu concentraţie extrem de mare din interstiţiu_ medular! (ceastă pierdere de
apă determină concentrarea lichidului tu$ular, astfel că, atunci c'nd aFunge En pelvisul
renal, urina are o concentraţie de circa 5+,, mosm>5, aproape egală cu concentraţia
solviţilor din interstiţiul medularei din vecinătatea papilei renale!
Fluxul sangvin prin interstiţiul renal, fără un sistem vascular medular corespunzător,
ar Endepărta rapid excesul de solviţi din medulara renală, Empiedic'nd creşterea
osmolalităţii! Entr*adevăr, fluxul sangvin medular are două caracteristici importante
pentru menţinerea unei concentraţii ridicate a solviţilor En lichidul interstiţial medular:
este foarte redus, fiind de doar 5 * + Z din de$itul sangvin renal total8 vasa recta
funcţionează ca un mecanism de schim$ prin contracurent care diminua spălarea
solviţilor din medulară Dun mecanism de schim$ prin contracurent de lichid este unul
En care lichidul curge printr*un tu$ lung, foarte permea$il, En formă de U, av'nd cele
două ramuri ale tu$ului foarte apropiate, astfel Enc't lichidul şi solviţii trec cu uşurinţă
dintr*un ram En celălalt! eoarece lichidul şi solviţii celor doi curenţi paraleli stră$at
mem$rana capilară extrem de rapid, este posi$ilă menţinerea unor concentraţii foarte
mari ale solviţilor la v'rful ansei En condiţiile unei Endepărtări reduse a solviţilor din
interstiţiuJ!
Pe măsură ce s'ngele curge pe ramura descendentă a anselor capilare peritu$ulare,
clorura de sodiu şi ureea difuzează din interstiţiu En s'nge, En timp ce apa iese En
interstiţiu! (ceste schim$uri de apă şi de sare determină creşterea progresivă a
osmolalităţii s'ngelui capilar p'nă la concentraţia maximă din v'rful ansei vasa recta,
de 5+,, mosm>5! (poi, pe măsură ce s'ngele se Entoarce pe ramura ascendentă a
capilarului, aproape tot excesul de sare şi uree difuzează En lichidul interstiţial, datorită
permea$ilităţii mari a mem$ranei capilare, En timp ce apa trece En s'nge! e aceea,
c'nd s'ngele iese din medulară, osmolalitatea sa este doar cu puţin mai mare dec't cea
pe care a avut*o c'nd a intrat En vasa recta! eci, s'ngele care trece prin vasa recta
Endepărtează doar o mică parte din solviţii medularei Dfig! 5P0, 54,J!
<i,. 'I9. <ormarea şi concentrarea urinii c>nd nivelul de (DT este ridicat
58+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
#asa recta .n teisti ţiul medular
m7sm>5 m7sm>l
3
I
8
5
#%&
g
/olviţi N
$&
&
$&& $
&
&
f /
N/olviţi
#&&
/olviţi*N
8 !
M
J

m
m
!&&
N*/olviţi
$&&
/olviţi*N
V
H
I
r
a
" T
E
& h /
5 '&&&
5,,,
l
l
_
•
u
5+
,,
N/olviţi
i
i
i
t
‚ P
5+,
,
Fig! 54,! Mecanismul de contracurent En vasa recta
Micţiunea este procesul de golire a vezicii urinare atunci c'nd este plină! En esenţă,
vezica urinară se umple progresiv, p'nă ce tensiunea intraparietală atinge o anumită
valoare prag, moment En care se declanşează un reflex nervos, numit reflex Bde
micţiuneB, care fie determină micţiunea, fie, dacă nu este posi$il, produce o dorinţă
conştientă de a urina!
(natomia funcţională şi conexiunile nervoase ale vezicii urinare! #ezica urinară este o
cavitate cu pereţi alcătuiţi din musculatură netedă, formată din două părţi: corpul, care
este cea mai mare parte a vezicii, En care se acumulează urina, şi colul, care este o
prelungire su$ formă de p'lnie a corpului, continu'ndu*se En Fos cu uretra! Muşchiul
neted vezical este cunoscut su$ numele de detrusor! Fi$rele sale musculare se
orientează En toate direcţiile şi, atunci c'nd se contractă, poate creşte presiunea
intravezicală p'nă la P, * 3, mmXg! Un potenţial de acţiune se poate răsp'ndi En
Entregul detrusor şi determină contracţia sincronizată a Entregii vezici urinare!
Pe peretele posterior al vezicii urinare, imediat deasupra colului vezical, intră cele
două uretere! =a locul de intrare al ureterelor, acestea trec o$lic prin detrusor şi apoi
Encă 5 * $ cm pe su$ mucoasa vezicală, Enainte de a se deschide En vezica urinară!
Muşchiul colului vezical este denumit adeseori şi sfincter intern! )onusul său natural
Empiedică En mod normal pătrunderea urinii la nivelul colului vezical şi al uretrei
posterioare, oprind astfel golirea vezicii Enainte ca presiunea să atingă pragul critic!
Uretra posterioară stră$ate diafragma urogenitală, care conţine un strat muscular
numit sfincterul extern al vezicii urinare! (cest muşchi este un muşchi scheletic,
controlat voluntar, spre deose$ire de sfincterul intern, care este En Entregime muşchi
neted! /fincterul extern este controlat de către sistemul nervos şi poate preveni
micţiunea, chiar şi atunci c'nd controlul involuntar tinde să o iniţieze!
.nervaţia vezicii urinare! .nervaţia principală a vezicii urinare Dfig! 545J provine de la
nervii pelvici, care transmit impulsuri de la măduva spinării, prin intermediul plexului
sacrat, En special de la nivelul segmentelor /
+
* /
2
medulare! %ervii pelvici sunt nervi
micşti, conţin'nd at't fi$re senzitive, c't şi fi$re motorii! Fi$rele senzitive sesizează En
AFA:A TUL ESC:ETO:
58B
;
Fig! 545! #ezica urinară şi inervaţia ci
special gradul de tensionare al peretelui vezical! /emnalele de Entindere de la uretra
posteriară sunt deose$it de intense şi sunt responsa$ile de iniţierea reflexelor care
determină golirea vezicii urinare!
Fi$rele motorii din nervii pelvici sunt fi$re parasimpatice! (cestea se termină En
ganglionii din peretele vezical! (poi, detrusorul este inervat de fi$re nervoase
postganglionjre scurte!
En afară de nervii pelvici mai există fi$rele motorii către musculatura scheletică,
transmise pe calea nervilor ruşinoşi p'nă la nivelul sfincterului vezical exern! (ceste
fi$re somatice inervează şi controlează voluntar muşchiul striat al sfincterului extern!
)&(%/P7&)U= U&.%.. P&.% U&6)6&6
Ureterele sunt mici tu$uri musculare netede care Encep En pelvisul fiecărui rinichi şi
co$oară p'nă la vezica urinară! Pe măsură ce urina colectează En pelvis, presiunea din
pelvis creşte şi iniţiază o contracţie peristaltică ce se răsp'ndeşte de*a lungul ureterului
p'nă la vezica urinară! Unda peristaltică poate deplasa urina Empotriva unui o$stacol
cu o presiune de p'nă la 4, * 5,, mmXg! )ransmiterea undei peristaltice se produce
pro$a$il datorită unui potenţial de acţiune care se propagă de*a lungul muşchiului
neted sinciţial al peretelui ureteral! /timularea parasimpatică poate creşte, iar
stimularea simpatică poate scădea frecvenţa undelor peristaltice şi, pro$a$il, pot afecta
şi intensitatea contracţiei!
En porţiunea inferioară, ureterul penetrează o$lic vezica urinară! Ureterul trece c'ţiva
centimetri su$ epiteliul vezical, astfel că presiunea intravezicală comprimă ureterul,
prevenind refluxul urinii En ureter En timpul micţiunii, c'nd presiunea din vezica
urinară creşte foarte mult!
)7%U/U= .%)&(P(&.6)(= #[email protected](= C. C./)7M6)&7;&(M( m% ).MPU=
UMP=6&.. #[email protected](=6
Cistometrograma arată variaţiile presiunii intravezicale pe măsură ce aceasta se umple
cu urină! C'nd En vezică s*au adunat 2, * 4, ml de urină, presiunea creşte la % * 5,
588
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
cm apă! (cumularea En vezica urinară a +,, * 2,, ml urină determină o creştere de
numai c'ţiva centrimetri apă a presiunii intravezicale8 acest nivel aproape constant al
presiunii este rezultatul tonusului intrinsec al peretelui vezical! acă volumul de urină
depăşeşte
2,, * P,, ml, presiunea creşte foarte mult şi rapid!
&6F=6SU= 6 M.CH.U%6
Pe măsură ce vezica urinară se umple, Encep să apară multiple contracţii de micţiune
suprapuse peste tonusul de fond! (cestea sunt rezultatul unui reflex de distensie, iniţiat
de presoreceptorii din peretele vezical, En special de receptorii din uretra posterioară,
stimulaţi atunci c'nd vezica se umple cu urină la presiuni intravezicale mari!
/timulii de la aceşti receptori sunt conduşi, pe căile aferente ale nervilor pelvici, p'nă
la segmentele sacrate medulare şi de aici, pe calea eferentă a fi$relor parasimpatice
din cadrul aceloraşi nervi, Enapoi la vezică! &eflexul de micţiune odată iniţiat se auto*
amplifică!
(stfel, contracţia iniţială a vezicii creşte descărcarea de impulsuri de la receptorii
vezicali şi ai uretrei posterioare, ceea ce va duce la accentuarea contracţiei reflex,
acest ciclu repet'ndu*se p'nă c'nd detrusorul aFunge la o contracţie puternică! (poi,
după c'teva secunde sau chiar un minut, reflexul Encepe să se stingă, ciclul reflex se
Entrerupe şi detrusorul se relaxează!
acă reflexul de micţiune declanşat nu reuşeşte să golească vezica urinară, elementele
nervoase ale acestui reflex răm'n inhi$ate timp de c'teva minute sau uneori o oră sau
chiar mai mult Enainte ca un alt reflex să fie iniţiat! )otuşi, pe măsură ce vezica se
umple cu urină, reflexele de micţiune se produc din ce En ce mai des şi sunt din ce En
ce mai intense, p'nă ce apare un alt reflex care este transmis pe calea nervilor ruşinoşi
p'nă la sfincterul vezical extern pentru a*5 inhi$a! acă această inhi$iţie este mai
puternică dec't comanda voluntară constrictoare venită de la scoarţa cere$rală, se va
declanşa micţiunea! acă nu, micţiunea nu se va produce p'nă c'nd umplerea vezicii
urinare este suficientă pentru a declanşa un reflex mai puternic!
&eflexul de micţiune este un reflex controlat En Entregime de măduva spinării, dar
poate fi stimulat sau inhi$at de centrii nervoşi superiori din trunchiul cere$ral şi din
cortexul cere$ral!
?P?R?@AL
KELI@?L
(9()(4+/ =0NI4(/ <0*ININ
.-()+/
Situat En cavitatea pelviana, este un or,an perecCe, cu 6uncţie mi7t8, e7ocrin8,
produc>nd ovulele, şi endocrin8, secret>nd doi Cormoni: 6oliculina şi luteina
Fpro,este"ronulH. (re 6orma unui ovoid turtit, de 3 * 1 ,, cu diametrul mare de 2 *
4 cm. 9re:int8 dou8 6eţe. dou8 mar,ini şi dou8 e7tremit8ţi. <aţa lateral8 se a6l8
pe peretele lateral al cavit8ţii pelvtene, En 6osa ovarian8, 6aţa medial8 este
acoperit8 de pavilionul trompei. *ar,inea anterioar8 d8 inserţie me:oovarului
Fplic8 peritoneal8H, care uneşte ovarul cu li,amentul lat al uterului: aici se ,8seşte
Cilul ovarului, ce conţine elemente vasculare şi nervoase. *ar,inea posterioar8
Fliber8H este mai ,roas8. 07tremitatea superioar8 Ftubar8H d8 inserţie
li,amentului suspensor al ovarului şi celui tubo"ovarlan, iar e7tremitatea
in6erioar8 FuterinaH d8 inserl ie li,amentului propriu al ovarului Fli,amentul
utero"ovarianH F6i,. 54+J!
Structur8. .varul este acoperit la supra6aţ8 de un epiteliu simplu, sub care se
,8seşte un Bnvelit conLunctiv numit albu,ineea ovarului, care se continu8 68r8
delimitare net8 cu stroma corticalei acestuia. In interior se a6l8 parencCimul
,landular, cu cele dou8 :one caracteristice: medular8 si cortical8.
PI iei a pu laie
ale tubei uterine
''I.I+IIc%&M*'(
tubei
Cavitatea uter in Istmul
<undul uterului
i i, '%E. +terul
Ligaena MNtun& al
uleruli
4uba
ut eri na
Qf"/i,amentul N$rg
=igamentul rotund ai uterului Colul .ri6iciul uterului
Coloane v
CaHitatea H/;ginal0
5H#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
7vulaţie
Folicul
Folicul secundar
@ona medulară este formată din ţesut conFuctiv lax, En care se găsesc elemente
vasculare sangvine şi limfatice, c't şi fi$re nervoase vegetative!
@ona corticală conţine elemente cu valoare funcţională: foliculii ova*rieni En diferite
faze evolutive Dfig! 542J!
Foliculii primordiali DprimariJ reprezintă forma iniţială, cu aspectul unor corpusculi
sferoidali plini, alcătuiţi dintr*o celulă mare, sferică, situată central Dovocit .J, iar
periferic dintr*un strat de celule mici Dcelule foliculareJ! Maturizarea foliculilor Encepe
la pu$ertate şi ţine p'nă la menopauză, fiind su$ controlul F/X Dhormon folicu*
lostimulatorJ secretat de lo$ul anterior al hipofizei! .n am$ele ovare există circa
P,,,,, foliculi, din care se maturizează 2,, * P,, Dunul lunarJ8 restul invo*luează!
6piteliul folicular proliferează8 devine pluri*
stratificat Dconstituind mem$rana granuloasăJ8 acest stadiu reprezintă foliculii
secundari DevolutiviJ! Entre celulele granuloasei se formează o cavitate ce se umple cu
lichid folicular!
7vocitul, EnconFurat de mem$rana pellucida Dgroasă, rezistentă, cu rol troficJ, este
situat la periferia foliculului, fiind ataşat de mem$rana granuloasă!
En acelaşi timp, la periferia foliculului secundar plin, apoi cavitar, se constituie, pe
seama stromei corticalei ovarului, cele două teci caracteristice foliculului: internă şi
externă!
)eaca internă, cu funcţie endocrină, secretă estrogenii su$ influenţa hormonului
luteinizant antehipofizar D=XJ, cea externă are structură conFunctivă! =ichidul folicular
este v'scos şi conţine hormonii ovarieni activi * estrogenii, produşi de celulele tecii
interne!!
MaForitatea foliculilor secundari cavitari involuează şi, En mod o$işnuit En fiecare lună,
Encep'nd cu apariţia ciclului şi p'nă la menopauză, unul devine folicul matur!
Foliculul matur, terţiar sau veziculos Dde ;raafJ, constituie stadiul de dezvoltare
completă a foliculului şi este cel mai voluminos! 6ste format din: teaca externă, teaca
Corp gal$en En regres ie Corp
Foliculi primari
NFoliculi primordiali
<i,. '%#. .varul la mami6ere
A?A:ATUL GENITAL
5H"
internă şi mem$rana granuloasă! Foliculul conţine cavitatea foliculară Dcu lichid
folicularJ, delimitată de mem$rana granuloasă!
7vocitul, localizat periferic, se află Entr*o porţiune Engroşată a mem$ranei granuloase
Dcumulus proligerJ! Celulele foliculare din imediata apropiere a ovocitului se dispun
radiar şi formează coroana radiată, care va Ensoţi ovocitul expulzat En decursul
evoluţiei, asigu*r'ndu*i nutriţia! 7vocitul din foliculul matur, iniţial de ordinul .
DdiploidJ, suferă Enainte de ovulaţie prima diviziune de maturare şi devine ovocit ..
DhaploidJ, formă su$ care este expulzat En timpul ovulaţiei!
upă eliminarea ovocitului, foliculul ovargan matur se transformă En corp gal$en, care
ia naştere prin transformarea celulelor foliculare En celule endocrine ce secretă
progesteron!
6xistă două tipuri de corp gal$en:
R corpul gal$en periodic, care se formează En fiecare lună En perioada de fertilitate a
femeii Dde la pu$ertate p'nă la menopauzăJ8 are o existenţă de circa 5, zile Ddin a 53*a
zi a ciclului p'nă En ziua a +3*aJ8
R corpul gal$en de sarcină, care se formează En cazul c'nd ovulul a fost fecundat8 el
funcţionează En primele trei luni de sarcină!
Corpul al$ reprezintă cicatricea care Enlocuieşte corpul gal$en involuat Dperiodic sau
de sarcinăJ!
#ascularizaţia ovarului este asigurată de artera ovariană, ramură a aortei a$dominale,
şi de o ramură ovariană din artera uterina! #enele sunt reprezentate de vena ovariană
dreaptă, care se varsă En vena cavă inferioară, şi de vena ovariană st'ngă, care se
deschide En vena renală st'ngă! 7 parte din s'ngele venos al ovarului aFunge En vena
uterina! =imfaticele conduc limfa En ganglionii iliaci şi lom$ari!
.nervaţia este asigurată de nervi din plexurile vegetative aortice şi hipogastric!
C(/0( =0NI4(/X
)&7MP6=6 U)6&.%6
)rompele uterine Dtu$ele uterineJ sunt conducte musculo*mem$ranoase care se Entind
de la ovare p'nă .a uter, cu care comunică prin orificii numite ostii uterine!
6xtremitatea laterală prezintă ostiul a$dominal ce se deschide En cavitatea a$dominală!
(u o lungime de - * 5+ cm şi se Empart En patru porţiuni: intrauterină Dlungă de 5 cm,
situată En peretele uterinJ8 istmul trompei D2 * P cm, se Entinde de la marginea laterală a
uterului p'nă la polul inferior al ovaruluiJ8 ampula tu$ei D- * 1 cm, mai dilatată, se
Entinde de la polul inferior la polul superior al ovaruluiJ8 infundi$ulul D+ cm, de forma
unei p'lnii cu pereţii prevăzuţi cu franFuri numite fim$rii, cu rol En captarea ovulului
expulzat de către foliculul maturJ! (ceastă parte se aplică pe faţa medială a ovarului!
)u$ele sunt situate la marginea superioară a ligamentului lat al uterului, de care sunt
legate prin mezosalpinge!
/tructura anatomică! =a exterior, su$ seroasă peritoneală Dcare formează şi un mezouJ!
tu$a prezintă o tunică adventiţială, conFunctivă, su$ care se găseşte tunica musculară,
formată din fi$re netede, pe două straturi * longitudinal, la exterior, şi altul intern,
circular! Prin mişcări peristaltice asigură transportul ovulului spre cavitatea uterina! En
interior se află su$ mucoasa şi mucoasa, puternic cutată şi prevăzută cu celule ciliate
şi neciliate ce uşurează trecerea spermatozoizilor şi a ovulului En trompă!
5H%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
-asculari:aţia este asi,urat8 de ramuri tubare ce provin din artera ovarian8 şi
uterina. -enele sunt omonime arterelor. /im6a este drenat8 spre ,an,lionii iliaci şi
lombari. Inervaţia ve,etativ8 provine din ple7urile ovarlan şi Cipo,astric.
+40)+/
0ste situat Bn cavitatea pelviana, Bntre ve:ica urinar8 şi rectD este un or,an musculos,
cavitar şi impar.
<orm8 şi raporturi. +terul este interpus Bntre trompele uterine şi va,inD 6i7at prin
li,amentele late, uterosacrale, şi cCin,a muşcCilor ridic8tori anali. (re 6orm8 de par8,
cu e7tremitatea mare orientat8 superior şi uşor turtit antero"posterior. 9re:int8 trei
porţiuni: corpul uterului, la e7tremitatea superioar8, de 6orm8 triun,Ciular8, a c8rui
ba:8 se numeşte 6undul uteruluiD istmul uterului este porţiunea intermediar8 Bntre corp
şi colul uterin. Corpul are dou8 6eţe: anterioar8 Fve:ical8H şi posterioar8 Frectal8H. 9e
mar,inile lui se a6l8 arterele uterine. Colul se continu8 cu se,mentul urm8tor al
aparatului ,enital 6eminin, va,ina, Bn care procmin8. Din cau:a inserţiei va,inei pe col,
colul are dou8 porţiuni: una suprava,inal8. Bn raport cu ve:ica urinar8 anterior, cu
rectul posterior, cu arterele uterine lateral, şi una intrava,inal8, Bn raport cu pereţii
va,inei. Corpul uterului este Bnvelit de peritoneu, care, Bn p8rţile laterale, 6ormea:8
li,amentele late ale uterului. /i,amentele late unesc mar,inile laterale ale corpului
uterului cu pereţii laterali ai cavit8ţii pelviene.
Structur8. +terul este alc8tuit din trei tunici: tunica seroas8 FperimetruH, 6ormat8 din
peritoneul uterin, care ader8 puternic Bn re,iunea 6undului şi corpuluiD tunica
muscular8 FmiometruH este 6ormat8 din 6ibre musculare netede, stratul cel mai de:voltat
al uterului. (cestea sunt dispuse Bn trei straturi: intern " 6ormat din 6ibre radiare
spiralateD miLlociu " din 6ascicule musculare cu dispo:iţie ple7i6orm8, ,ros, care conţine
Bn ocCiurile reţelei vase san,vine provenite din artera uterinaD e7tern " 6ormat din
6ascicule lon,itudinale, oblice şi circulare.
4unica mucoas8 FendometrulH c8ptuşeşte cavitatea uterina, av>nd o structur8 di6erit8,
Bn 6uncţie de v>rst8 şi de ciclul ovarlan.
*ucoasa uterina, 6ormat8 dintr"un epiteliu cilindric, este bo,at8 Bn ,lande tubuloase ce
p8trund p>n8 Bn miometru. 0ndometrul are o evoluţie ciclic8 lunar8 şi Bn timpul
s>n,er8rii menstruale se elimin8 Bn cea mai mare parte Fp8tura super6icial8H, ca Bn ciclul
urm8tor s8 se re6ac8 din epiteliul 6undului ,landelor uterine, care nu se elimin8.
In interiorul uterului se ,8seşte cavitatea uterina, turtit8 Bn sens antero"posteriorD ocup8
at>t corpul, c>t şi colul, comunic>nd Bn Los cu va,ina prin ori6iciul uterin e7tern, iar sus"
lateral cu cele dou8 trompe.
Cavitatea uterului este divi:at8 printr"o stran,ulare situat8 la nivelul istmului Bn dou8
compartimente: cavitatea corpului, mai mare, şi canalul cervical, situat la nivelul
colului uterin. Cavitatea corpului are trei ori6icii: dou8 laterale, 6oarte Bn,uste, ce
corespund descCiderii tubelor, şi ori6iciul in6erior, ce conduce Bn canalul cervical.
Canalul cervical, de aspect 6u:i6orm, pre:int8 ori6iciul intern, ce conduce Bn cavitatea
uterinaD ori6iciul e7tern este cCiar ostiul uterin şi se descCide Bn va,in8.
-asculari:aţia este asi,urat8 de arterele uterine, ramuri din artera iliac8 intern8. Din
acestea se desprind colaterale care iri,8 va,ina, trompele uterine şi ovarele. -enele
uterine se descCid Bn vena iliac8 intern8. /im6aticele conduc lim6a spre ,an,lionii
lombari, iliaci şi in,Cinali.
Inervaţia este asi,urat8 de ple7ul uterin provenit din ple7ul Cipo,astric.
#(;.%(
6ste un conduct musculo*conFunctiv, lung de - * 0 cm, median şi impar, care prin
extremitatea superioară se insera pe colul uterin, iar prin cea inferioară Dorificiul
vaginalJ se deschide En vesti$ulul vaginal, spaţiu delimitat de cele două la$ii mici!
Mem$rana himenală Enchide incomplet orificiul vaginal!
#agina prezintă un perete posterior En raport cu rectul şi cu fundul de sac ouglas,
unde peritoneul este En contact cu peretele vaginal şi un perete anterior, care vine En
raport cu fundul vezicii urinare şi cu uretra! .n părţile laterale vagina aderă de
marginea medială a muşchilor ridicători anali!
/tructura! Peretele vaginal este alcătuit din: adventice, la exterior, formată din ţesut
conFuctiv8 tunica musculară cuprinde fi$re circulare netede la interior şi longitudinale
la exterior8 tunica mucoasă este formată dintr*un epiteliu pavimentos stratificat, care,
ma*croscopic, prezintă numeroase cute transversale Drugae vaginalesJ, iar pe linia
mediană a celor doi pereţi, En axul lung al vaginei, se află c'te o creastă longitudinală
Dcolumnae rugarumJ!
/pre $ătr'neţe, aceste cute se şterg! Mucoasa nu are glande, epiteliul vaginei fiind
acoperit de mucusul secretat de glandele colului uterin şi de secreţia glandelor
"artholin!
#ascularizaţia este asigurată de artera vaginală, c't şi de ramuri vaginale ce provin din
artera uterina, artera rectală miFlocie, artera vezicală inferioară şi artera ruşinoasă
internă! #enele alcătuiesc plexul utero*vaginal ce se deschide En vena iliacă internă, iar
limfaticele conduc limfa En ganglionii iliaci şi inghinali!
.nervaţia este dată de plexul vegetativ perivaginal, format din ramuri ale plexului
hipogastric!
7&;(%6=6 ;6%.)(=6 6S)6&%6
#U=#(
(re forma unei fante, alungită En sens sagital şi mărginită lateral de către două repliuri
cutanate, la$iile mari şi mici!
=a$iile mari sunt două repliuri cutanate D - * 0 cm lungimeJ cu două feţe, am$ele
acoperite de tegument, cea laterală prevăzută cu păr şi glande se$acee mari! /e unesc
anterior, spre si m fi za pu$iană, prin comisura anterioară a la$iilor, situată pe un relief
median, acoperit de păr, numit muntele lui #enus, iar posterior se unesc prin comisura
posterioară, la c'ţiva centimetri anterior de anus!
=a$iile mici sunt două cute simetrice, situate medial de la$iile mari şi despărţite de ele
prin şanţul interla$ial! /paţiul mărginit de la$iile mici, pe linia mediană, se numeşte
vesti$ul vaginal, la care deose$im două zone: anterioară Ddeschiderea orificiului
extern al uretreiJ şi posterioară Dorificiul vaginal, care lateral prezintă deschiderile
canalelor glandelor vulvo*vaginale "artholin, ce umectează intrarea En vaginJ!
(nterior, la$iile mici se dedu$lează fiecare En două repliuri: unul trece anterior de
clitoris Dorgan erectil, impar, omologat cu penisulJ şi se uneşte cu cel de partea opusă,
form'nd prepuţul clitorisului, iar celălalt trece posterior de clitoris şi formează cu cel
de partea opusă fr'ul clitoridian!
7rganele erectile ale vulvei sunt: clitorisul şi $ul$ii vesti$ulari Ddouă organe analoage
corpului cavernos al uretrei la $ăr$at, situaţi la $aza la$iilor mariJ! Ca şi penisul,
clitorisul prezintă gland, corp şi rădăcină ataşată de ramurile ischio*pu$iene! Clitorisul
are o lungime de 4 * 3 cm!
5H&
a
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
#ascularizaţia este asigurată de ramuri ale arterei ruşinoase interne8 venele se deschid
En vena iliacă internă, iar limfaticele drenează limfa En ganglionii inghinali
superficiali!
.nervaţia organelor genitale externe este somatică şi vegetativă8 cea somatică este
dată de nervul ruşinos intern şi nervul ilio*inghinal! iar cea vegetativă de plexul
hipogastric!
M(M6=(
6ste formată din glanda mamară şi diferite părţi moi Dţesut conFunctiv, adiposJ care o
EnconFoară! 6ste o glandă pereche, anexă a aparatului genital feminin, situată pe
peretele toracic anterior, En intervalul dintre coastele ...*#.., de origine cutanată
DectodermalăJ!
Mamela este vascularizată de arterele intercostale D55*5#J, c't şi de artera toracică
internă, ramură din artera su$clavie!
#enele mamelei sunt colectate de vena toracică internă! =imfaticele aFung En
ganglionii axilan! .nervaţia mamelei este asigurată de nervii intercostali D..*.#^!
;landele mamare, deşi prezente la am$ele sexe, au dimensiuni şi semnificaţii
morfofuncţionale complet deose$ite! =a $ăr$at\ glandele reprezintă organe
rudimentare, cu o structură puţin complexă!
=a femeia adultă, Ensă, glandele mamare au o structură complexă, hormono*
dependentă, av'nd o deose$ită importanţă $iologică şi patologică! 6le asigură secreţia
de lapte, alimentul esenţial al noului născut, şi sunt\ de asemenea, sediul a numeroase
procese patologice, dintre care cancerele sunt cele mai importante!
Fiecare glandă mamară este formată dintr*un număr de 5, * +4 lo$i glandulari separaţi
prin ţesut conFunctiv En care, En timpul pu$ertăţii, s*a depozitat ţesut adipos! Fiecare
lo$ glandular este o glandă tu$ulo*acinoasă ramificată!
Canalele acestor glande sunt colectate de duete mai mari, numite canale galactofore,
care se deschid la nivelul mamelonului!
.n structura canalelor galactofore se găsesc celule mioepiteliale, care se contractă su$
acţiunea oxitocinei, favoriz'nd eFecţia laptelui!
(9()(4+/ =0NI4(/ *(SC+/IN
40S4IC+/+/
)esticulul Dorgan perecheJ este glanda genitală masculină ce Endeplineşte două
funcţii:
R spermatogeneza, formarea celulelor sexuale DspermiiJ, ce se desfăşoară la nivelul
tu$ilor seminiferi contorţi8
R funcţia endocrină, prin care celulele interstiţiale =eUdig ale parenchimului testicular
secretă hormonii androgeni DtestosteronulJ, ce determină maturizarea organelor
sexuale şi stimulează evoluţia caracterelor sexuale secundare masculine! .niţial,
testiculii se formează En regiunea lom$ară, apoi, Encep'nd din luna a 2*a,
co$oară prin canalul inghinal En $ursele scrotale! Co$or'rea testiculului En $ursele
scrotale este determinată de temperatura mai co$or'tă din $urse D23,4dJ, temperatură
la care procesul
A?A:ATUL GENITAL
5H<
de spermato,ene:8 se poate des68şura Bn condiţii optime. In ca: c8 testiculii nu
coboar8 Bn
bursele scrotale, vorbim de ectopie testicular8, care poate 6i uni sau bilateral8. In
testiculul ectopic nu are loc procesul de spermato,ene:8. 4esticulul are o ,reutate
de apro7imativ E% , şi este un or,an perecCe, av>nd 6orma unui ovoid turtit
transversal, situat Bn bursa scrotal8, la nivelul perineului anterior. De 6iecare
testicul este ane7at un or,an alun,it, cpididimul. care repre:int8 primul se,ment
e7tratesticular al conductelor seminale. 0pididimul are lun,imea de % " $ cm,
6orma unei vir,ule, aşe:at pe e7tremitatea superioar8 şi mar,inea posterioar8 a
testiculului, p>n8 la polul in6erior al acestuia. Distin,em epididimului un cap mai
voluminos, situat la polul superior al testiculului. Conţine canalul epididimar,
care se continu8 cu canalul de6erent F6i,. '%IH. 4esticulul este Bnvelit la supra6aţ8
de o membran8 conLunctiv8 de culoare alb8"side6ie, numit8 albu,inee, re:istent8
şi ine7tensibil8, ţin>nd Bn tensiune parencCimul testicular Frol Bn pro,resiunea
spermiilor de"a lun,ul epididimului şi canalului de6erentH. /a mar,inea postero"
superioar8 a
->r6ul ve:icii Corpul ve:icii
<i,. '%I. ScCema or,anelor ,enitale la b8rbat
9lici ve:icale ]
Detrusorul ve:ical .ri6iciul ureteral..
9rostata
.ri6iciul cana", lului eLaculator
Bulbul, u re trei
O/L 4ri,onuI ve:ical
iul si colul ve:ica
Corp cavernos penian (rtera epi,astrica
+retra "
spon,ioas6
Coroana ,landului
= landul penian
-e:ica urinar8
]
+reter
<
"-e:icul8 seminal8
/i,ament pubo" ve:ical Capul epididimului
esticul
*eat uretral
@ Corp cavernos penian
Corp spon,ios uretral *eat urinar
5H+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
testiculului, al$ugineea prezintă o Engroşare de formă piramidală, numită mediastinul
testiculului! e la mediastin! pleacă radiar septuri conFunctive ce stră$at parenchimul,
delimit'nd lo$ulii testiculului Dcare conţin parenchimul glandeiJ, de formă piramidală,
cu v'rful spre mediastin! =o$ulii testiculari, spermatici, sunt En număr de +4, * 2,,
pentru fiecare testicul8 sunt formaţi din + * 2 tu$i su$ţiri sinuoşi, Encolăciţi, numiţi
tu$i seminiferi contorţi DP,, * 1,, Entr*un testiculJ, En care se desfăşoară
spermatogeneza, şi din ţesut conFunctiv interstiţial Dcelulele =eUdigJ, situat Entre tu$ii
seminiferi contorţi, cu rol En secreţia endocrină a testiculului! )u$ii seminiferi contorţi
Encep printr*o extremitate li$eră En fundul de sac la $aza piramidelor! .n structura lor
intră o mem$rană $azală şi un epiteliu stratificat cu celule seminale, care prin
spermatogeneza formează spermiile, şi cu celule cu rol trofic şi de susţinere, celulele
/ertoli!
=a v'rful fiecărui lo$ul, En apropiere de mediastin, tu$ii seminiferi contorţi iau un
traiect rectiliniu şi devin tu$i drepţi Dprimul segment al căilor spermaticeJ, pătrund En
mediastin, unde confluează, constituind o reţea anastomozată, numită reţeaua testicul
ară Drete testisJ, care reprezintă al doilea segment al căilor spermatice! in această
reţea se desprind 5 , * 5 4 canale eferente care trec din mediastin En capul
epididimului şi se deschid Entr*un canal unic, canalul epididimar Deste foarte Encolăcit
şi are o lungime de P * 3 mJ! 6l alcătuieşte corpul şi coada epidimului şi se continuă cu
canalul deferent! 6pite*liul canalelor eferente şi al canalului epididimar secretă un
lichid ce intră En compoziţia spermei!
#ascularizaţia testiculului şi epididimului este asigurată de: artera testiculară, ramură
din aorta a$dominală, şi din artera diferenţială, ramură din artera iliacă internă! #enele
formează plexul pampiniform, din care rezultă vena testiculară, care se varsă En vena
cavă inferioară la dreapta, En timp ce vena testiculară st'ngă se deschide En vena renală
homolaterală!
.nervaţia este asigurată de plexul testicular, provenit din cel aortic, şi de plexul
deferenţial, cu originea En plexul hipogastric!
C.ND+C40/0 S90)*(4IC0
Căile spermatice sunt conducte de eliminare a spermiilor şi lichidului spermatic! 6le
sunt intratesticulare şi extratesticulare!
Căile intratesticulare sunt reprezentate de tu$ii seminiferi drepţi şi reţeaua testiculară,
constituind primele două segmente ale căilor spermatice!
Căile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epididimar, canalul deferent,
eFaculator şi uretra! Canalul deferent continuă canalul epididimar şi are o lungime de
4, cm, pleacă de la coada epididimului, termin'ndu*se la $aza prostatei, prin
porţiunea ampulară Dmai dilatatăJ, care se uneşte cu duetul excretor al veziculei
seminale, form'nd duetul eFaculator care stră$ate prostata şi se deschide En uretra
prostatică, la nivelul coliculului seminal! istingem canalulului deferent o porţiune
epididimo*testiculară, situată En $ursele scrotale, o porţiune inghinală, c'nd stră$ate
canalul inghinal, şi o porţiune pelviană situată En pelvis! Porţiunea pelvină se termină
cu particula ampulară a canalului deferent!
/tructura anatomică! Canalul deferent este format dintr*o tunică conFunctivă externă, o
tunică musculară cu trei straturi de fi$re netede Dcirculare, longitudinale la miFloc şi
din nou circulare la interiorJ şi dintr*o tunică internă, mucoasa Depiteliu prismaticJ!
A?A:ATUL GENITAL
5HB
;=(%6=6 (%6S6
#[email protected]=( /6M.%(=G
6ste un organ pereche, situat deasupra prostatei, Entre vezica urinară şi rect, lateral de
ampulele deferenţiale! (re rol secretor, produsul adăug'ndu*se lichidului seminal!
#ezicula seminală are formă ovoidală, lungă de P * 4 gm şi lată de + cm! 6a este un
tu$ Entortochiat, cu multe sinuozităţi unite prin tracturi fi$roase, d'ndu*i un aspect
vezicular DalveolarJ!
.n interior, cavitatea veziculei seminale este neregulată, cu lumenul compartimentat En
mai multe diverticule, formate de plici ale mucoasei şi care comunică unele cu altele!
Peretele veziculei este format dintr*o tunică conFunctivă externă, o tunică musculară
Dstrat longitudinal la exterior şi circular la interiorJ şi o mucoasă epitelială, cu$ică, cu
celule secretoare!
#ascularizaţia este asigurată de artera deferenţială, artera vezicală inferioară şi artera
rectală miFlocie8 venele formează plexul seminal care se deschide En plexul vezico*
prostatic! =imfaticele merg spre ganglionii iliaci!
.nervaţia este dată de ramuri ale plexului hipogastric!
P&7/)()(
6ste un organ glandular Dfuncţie exocrinăJ, impar, situat En Furul porţiunii iniţiale a
uretrei, produsul de secreţie particip'nd la formarea spermei! 6ste localizată En
cavitatea pelviana, En loFa prostatică, cuprinsă Entre vezica urinară DsuperiorJ, rect
DposteriorJ, perineu DinferiorJ şi simfiza pu$iană DanteriorJ!
Uretra stră$ate prostata vertical Daproape de faţa anterioarăJ, iar cele două canale
eFaculatoare o stră$at o$lic, dinapoi*Enainte, deschiz'ndu*se En uretra prostatică! (re
forma unui con turtit, cu v'rful Endreptat En Fos şi Enainte, şi i se descriu: o $ază, v'rful,
faţa anterioară şi faţa posterioară!
/tructură! Prostata este alcătuită dintr*o stromă conFunctivo*musculară şi un
parenchim glandular, predominant! /troma formează la exterior o capsulă
conFunctivo*musculară groasă, care trimite spre interior septuri conFunctivo*musculo*
elastice, Empărţind parenchimul glandular En lo$uli! Un lo$ul corespunde unei glande
prostatice! =o$ulii glandulari D+, * 2,J se deschid printr*un număr mai mic de orificii
En uretra prostatică! /u$stanţa glandulară DparenchimulJ este formată din glandele
periuretrale, mici, mucoase, situate En ţesutul din Furul uretrei, şi glandele prostatice
propriu*zise D2, * 4,J, de tip tu$ul o*alveolar, lungi şi puternic ramificat! Prostata
secretă un lichid lactescent, care se adaugă spermei cu miros caracteristic şi reacţie
uşor alcalină, favoriz'nd mo$ilitatea spermiilor!
#ascularizaţia este asigurată de ramuri ale arterei prostatice, c't şi ale arterei vezicale
inferioară şi arterei rectale miFlocii8 venele se deschid En plexul vezico*prostatic
tri$utar venei iliace interne! =imfaticele aFung la ganglionii iliaci!
.nervaţia aparţine plexului hipogastric!
;=(%6=6 "U="7*U&6)&(=6
/unt două formaţiuni glandulare ovoide, de dimensiunile unui s'm$ure de cireaşă,
situate de o parte şi de alta a $ul$ului uretral! /e deschid, prin două canale, En uretra
spongioasă! /ecretă un lichid clar, v'scos, asemănător cu cel prostatic, care se adaugă
lichidului spermatic!
5H8
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.)=(N0/0 =0NI4(/0 0G40)N0
P6%./U=
7rgan genital şi urinar, este situat deasupra scrotului, Enaintea simfizei pu$iene!
Prezintă o porţiune perineală, rădăcina penisului şi o porţiune li$eră, corpul penisului,
care, la extremitatea sa anterioară, se termină cu o parte mai voluminoasă, numită
gland! &ădăcina este fixată, prin cei doi corpi cavernoşi, de ramurile ischio*pu$iene
ale coxalului, iar corpul este fixat de simfiza pu$iană prin ligamente fi$roase, unul
superior şi altul inferior!
Corpul penisului are formă cilindrică, uşor turtit, prezent'nd o faţă superioară Ddorsum
penisJ şi una inferioară, uretrală!
;landul cu $aza sa EnconFoară circumferinţa corpului, depăşindu*5 ca o coroană, la
acest nivel exist'nd şanţul $alano*prepuţial! =a v'rful său, orientat spre faţa uretrală,
se află orificiul extern al uretrei!
Envelişul tegumentar al penisului se continuă, la nivelul glandului, cu prepuţul, un
manşon cutanat care se termină En fund de sac! /paţiul dintre prepuţ şi gland conţine
glandele prepuţiale care secretă smegma!
/tructură! Penisul este format dintr*un aparat erectil şi Envelişuri! 7rganele erectile
sunt formaţiuni fi$ro*musculare areolate, fiind reprezentate de doi corpi cavernoşi şi
un corp spongios, şi care, umplute cu s'nge, determină erecţia! Cei doi corpi cavernoşi
au formă cilindrică şi formează cea mai mare parte a penisului, ocup'nd faţa dorsală,
laturile şi, parţial, faţa uretrală! 6xtremităţile lor posterioare se insera pe ramurile
osoase ischio*pu$iene!
Cor!ii ca*erno,i se unesc pe linia mediană prin intermediul unui sept conFunctiv, iar
extremităţile anterioare vin En contact cu faţa posterioară a glandului, printr*o lamă
conFunctivă! /unt acoperiţi de un Enveliş fi$ros, foarte rezistent, numit tunica
al$uginee, de la care pornesc septuri conFunctive care separă un sistem cavernos ce
conţine ţesutul erectil vascular!
Cor!ul !ongio al uretrei este o formaţiune unică ce intră En alcătuirea penisului,
ocup'nd spaţiul median dintre corpii cavernoşi! 6ste format din ţesut cavernos şi
Enveleşte uretra care*5 stră$ate de la un capăt la altul! 6xtremitatea sa posterioară
Encepe printr*o porţiune mai dilatată * $ul$ul uretral, iar cea anterioară se continuă cu
glandul! =a exterior, corpul spongios este Envelit de o tunică al$uginee, iar ţesutul său
spongios este format din caverne ce corespund lacunelor venoase!
On*eli,urile !eniului. Penisul este Envelit de piele, care se continuă cu pielea scrotului
şi a regiunii pu$iene! /u$ aceasta se găseşte o lamă musculară su$ţire care formează
dartosul penian!
.n interior se află o tunică conFunctivă laxă, En care se află vase superficiale, iar mai
profund fascia penisului, continuare a fasciei superficiale a a$domenului care
Enveleşte corpii spongios şi cavernoşi!
#ascularizaţia este asigurată de ramuri din artera ruşinoasă internă8 venele se deschid
En vena ruşinoasă internă şi de aici En vena iliacă internă! =imfaticele sunt superficiale,
tri$utare ganglionilor inghinali, şi profunde, tri$utare ganglionilor illiaci!
.nervaţia Envelişurilor este dată de nervul ruşinos şi de ramuri genitale ale plexului
lom$ar, iar a organelor erectile de ramuri simpatice şi parasimpatice ale plexului
hipogastric, cu rol dilatator!
A?A:ATUL GENITAL
5HH
/C&7)U= D"U&/6=6 /C&7)(=6J
Formează partea organelor genitale externe En care sunt localizate testiculele! 6ste un
sac median, situat su$ penis, format din mai multe tunici concentrice, care se continuă
cu planurile peretelui anterior al a$domenului şi cu Envelişurile penisului! =a exterior
apare ca o pungă cutanată, situată En partea inferioară a peretelui a$dominal, av'nd pe
faţa antero*inferioară un şanţ longitudinal median, corespunzător rafeului scrot al, care
separă cele două $urse scrotale!
En structura scrotului intră următoarele tunici, care corespund straturilor peretelui
a$dominal: pielea * prelungirea tegumentului a$dominal, cu numeroase cute
transversale, peri, glande se$acee şi sudoripare8 tunica dartos, lamă musculară formată
din fi$re musculare netede, ce ia parte la formarea peretelui dintre $ursele testiculare8
fascia spermatică externă, ce provine din aponevroza muşchiul o$lic extern8 fascia
cremasterică ce conţine fi$re din aponevroza muşchiului o$lic intern şi a muşchiului
transvers a$dominal8 muşchiul cremas*ter conţine fi$re care provin din muşchiul o$lic
intern şi muşchiul transvers a$dominal8 fascia spermatică internă, care continuă fascia
transversală a peretelui a$dominal8 tunica vaginală este seroasă şi acoperă testiculul şi
epididimul! 6a prezintă o foiţă viscerală şi una parietală! (ceste foiţe delimitează
cavitatea vaginală!
(rterele care vascularizează scrotul sunt: arterele ruşinoase externe Ddin artera
femuralăJ şi ramuri scrotale Ddin artera ruşinoasă internăJ! /'ngele venos este drenat
prin venele ruşinoase externe En vena femurală şi prin venele ruşinoase interne En vena
hipo*gastrică!
.nervaţia este asigurată de ramuri ale plexului lom$ar!
ME@?E2LIDMAL
7rganismul este un sistem deschis care face schim$ de su$stanţă şi energie cu mediul
extern! (cest schim$ permanent reprezintă meta$olismul!
Meta$olismul Encepe o dată cu ingestia alimentelor şi sf'rşeşte cu excreţia produşilor
neutiliza$ili! 6l se desfăşoară En trei etape: digestivă, celulară şi excretorie! =egătura
dintre aceste etape o asigură s'ngele şi circulaţia acestuia!
.n etapa digestivă, su$ acţiunea unor fermenţi specifici, are loc fragmentarea
hidrolitică a macromoleculelor organice din alimente şi transformarea lor En molecule
simple, fără specificitate, a$sor$a$ile Dglucoza, acizi graşi, glicerina, aminoaciziJ!
.n etapa celulară, principiile alimentare suferă numeroase transformări! )otalitatea
transformărilor $iochimice care au loc la nivel celular reprezintă meta$olismul
intermediar! eci, meta$olismul intermediar reprezintă schim$ul de su$stanţe şi
energie dintre celulă şi mediul intern! &eacţiile meta$olice din celule sunt de două
feluri: reacţii ana$olice, de sinteză a unor constituienţi celulari sau de rezervă, şi
reacţii cata$olice, de scindare a su$stanţelor p'nă la produşi finali neutiliza$ili Dapă,
dioxid de car$on, su$stanţe azotate simpleJ!
Prin reacţii ana$olice are loc reEnnoirea permanentă a structurilor celulare uzate, sunt
sintetizate o serie de su$stanţe active Denzime, hormoniJ, este asigurată creşterea şi
Enmulţirea celulelor, precum şi Encărcarea lor cu material nutritiv de rezervă!
&eacţiile cata$olice generează energie! 6le se desfăşoară En două faze succesive, Entr*o
primă fază are loc meta$olizarea incompletă, pe căi specifice, a su$stanţelor nutritive,
pEnă la stadiul de acetil coenzimă ( şi acid oxaloacetic, produşi intermediari comuni
glucidelor, lipidelor şi proteinelor! En această fază se eli$erează o cantitate redusă de
energie! .n faza a doua are loc meta$olizarea completă a produşilor intermediari!
(ceastă fază este comună tuturor su$stanţelor nutritive! 6a constă din reacţii de oxido*
reducere prin care se eli$erează peste 0,Z din energia chimică a moleculelor! 7 parte
din aceste reacţii se desfăşoară ciclic, En cadrul ciclului acidului citric sau ciclul lui
Qre$$s, iar o altă parte are loc la nivelul lanţului sau catenei respiratorii celulare!
)oate aceste reacţii constau, En esenţă, din BardereaB alimentelor En prezenţa
oxigenului! 7xidarea lor poate avea loc şi En $om$a calorimhtrica, o$ţin'ndu*se
aceiaşi produşi finali şi aceeaşi cantitate de energie!
En organism, energia se eli$erează treptat, En etape succesive, şi nu se transformă toată
En căldură, ci o parte se depozitează! Ciclul Qre$$s şi catena respiratorie au sediul En
mitocondrii, unde se desfăşoară respiraţia celulară!
&eacţiile ana$olice necesită energie, iar cele cata$olice eli$erează energie! in această
cauză ele se desfăşoară cuplat!
6nergia chimică nu poate fi utilizată direct: mai EntEi, ea este Enmagazinată su$ formă
de compuşi chimici macroergici, al căror reprezentant principal este acidul
adenozintrifosforic D()PJ! epozitarea energiei su$ formă de legături
fosfatmacroergice reprezintă P,Z din energia chimică eli$erată prin procesele de
oxidare meta$olică! &estul se pierde su$ formă de căldură! )otalitatea schim$urilor
energetice organism * mediu reprezintă meta$olismul energetic!
METAUOLI7MUL
&#"
*04(B./IS*+/ IN40)*0DI() (/ =/+CID0/.)
;lucidele sunt su$stanţe organice alcătuite din C, 7 şi X! /e mai numesc hidraţi de
car$on, deoarece conţin oxigen şi hidrogen En aceleaşi proporţii ca apa! Bn natură se
Ent'lnesc glucide cu moleculă simplă * monozaharidele şi dizaharidele * sau cu
moleculă complexă * polizaharidele! &eprezentanţii principali ai monozaharidelor sunt
pentozele Dri$oza, dezoxiri$ozaJ şi mai ales hexozele Dglucoza, fructoza şi galactozaJ!
Polizaharidele sunt polimeri ai glucozei! =a plante există celuloza şi amidonul, iar la
animale glicogenul!
&7=U= [email protected]=7;.C (= ;=UC.6=7&
Ca orice principiu alimentar, glucidele Endeplinesc trei categorii de roluri:
R &ol energetic! Prin oxidarea p'nă la dioxid de car$on şi apă a unui gram de glucoza
se eli$erează I,' Qcal!
R &ol plastic! ;lucidele participă la construcţia unor structuri celulare şi intercelulare!
R &ol funcţional! 7 serie de glucide intră En molecula unor compuşi $iochimici, cu
mare valoare $iologică! (stfel, ri$oza şi dezoxiri$oza fac parte din structura acizilor
nucleici! Moleculele macroergice de ()P conţin ri$oza, iar heparina, un anticoagulant
natural, conţine glucoza!
CG.=6 M6)("7=.C6 (=6 ;=UC.6=7&
;lucidele se a$sor$ su$ formă de monozaharide Dpentoze şi, En special, hexozeJ!
Principalul glucid meta$olizat En organism este glucoza! upă a$sor$ţie, aceasta
aFunge, prin circulaţia portală, En ficat, iar de aici trece En circulaţia generală, de unde
este preluată de toate celulele corpului! Concentraţia glucozei En s'nge DglicemiaJ are
valoare constantă de '&& mg la '&& ml plasmă! upă mese, această concentraţie creşte
puţin Dhiperglicemie postprandialăJ!
;lucoza este utilizată, En primul r'nd, ca material energetic! ;lucidele reprezintă o
sursă energetică foarte convena$ilă pentru organism, deoarece ele sunt cata$olizate
integral p'nă la dioxid de car$on şi apă, su$stanţe netoxice, pe care organismul le
poate elimina uşor!
Cata$olismul glucozei mai prezintă avantaFul că, En faza meta$olizării incomplete,
dintr*o moleculă de glucoza poate fi generată o moleculă de acid citric, su$stanţă
cheie a ciclului Qre$$s! =a nivelul fiecărei celule, glucidele suferă reacţii meta$olice
similare: cata$olizare p'nă la C,
+
şi X
+
,, polimerizare su$ formă de glicogen,
transformare En lipide! (ceste reacţii prezintă o amploare deose$ită la nivelul ficatului,
al ţesutului muscular şi adipos, organe cu rol important En meta$olismul hidraţilor de
car$on!
Cata$olismul glucozei DglicolizaJ are loc En două etape! Prima etapă se mai numeşte
glicoliză anaero$ă, deoarece poate avea loc şi En a$senţa oxigenului! 6a corespunde
etapei meta$olizării incomplete a glucozei! ;licoliza Encepe cu fosforilarea glucozei şi
formarea esterului glucoză*3*fosfat, reacţie catalizată de glucoYinază! Urmează un şir
de transformări chimice prin care, En final, din fiecare moleculă de glucoza rezultă
două molecule de acid piruvic! Bn a$senţa oxigenului, acesta este hidrogenat la acid
lactic, produsul final al glicolizei anaero$e! acă celuia nu primeşte oxigen, acidul
lactic se acumulează, provoacă acidoză şi $locarea glicolizei! Bn prezenţa 7,, acidul
piruvic este transformat En acetil coenzima ( D(cetil*Co(J şi acid oxalo*acetic,
meta$oliţi intermediari, indispensa$ili pentru faza următoare a degradării glucozei!
&#%
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
6tapa a doua, numită glicoliză aero$ă, corespunde fazei meta$olizării complete a
glucozei şi *nu se poate desfăşura En a$senţa oxigenului! 6ste formată din ciclul lui
Qre$$s şi lanţul respirator celular ce reprezintă căi comune de oxidare a tuturor
principiilor alimentare!
Ciclul lui Qre$$s Encepe cu formarea acidului citric, En urma condensării acetil Co( cu
acidul oxalo*acetic! (cidul citric este degradat enzimatic En reacţii succesive, En cursul
cărora au loc decar$oxilări şi dehidrogenări ce duc, En final, la regenerarea moleculei
de acid oxalo*acetic! (ceasta, Empreună cu o nouă moleculă de acetil*Co(, reface
acidul citric şi ciclul se reia! .n urma decar$oxilărilor rezultă C,
+
care difuzează En
afara celulei şi este transportat de s'nge spre plăm'ni, pentru a fi eliminat! &eacţiile de
dehidrogenare a compuşilor ciclului Qre$$s sEnt rezultatul acţiunii unor enzime oxido*
reducătoare numite dehidrogenaze! Prin intermediul dehidrogenazelor, atomii de
hidrogen sunt transportaţi pe lanţul respirator celular!
(cesta, En afară de dehidrogenaze, conţine enzime respiratorii celulare, $ogate En fier,
numite citocromi! Citocromii preiau numai electronul de pe atomul de hidrogen,
eli$er'nd X
T
En mediul celular! =a capătul lanţului de citocromi, perechi de electroni
sunt trecute pe atomul de oxigen care se Encarcă cu două valenţe negative! Ultimul act
al acestui proces este unirea oxigenului cu hidrogenul şi sinteza moleculei de apă! (pa
este produsul final al reacţiilor de oxido*reducere celulară! En timpul acestor reacţii
oxidative, se eli$erează cantităţi mari de energie pentru a forma ()P, proces numit
fosforilare oxidativă!
/ediul glicolizei anaero$e este citoplasmă, iar al celei aero$e El constituie
mitocondriile!
"ilanţul energetic al glicolizei! Prin degradarea completă, pEnă la C,
+
şi X
,
,, a unui
mol gram de glucoza D51, gJ se eli$erează 31, Yilocalorii, din care circa 2,, Ddeci
P4ZJ se depozitează su$ formă de moli de ()P, iar 21, se pierd su$ formă de căldură!
.n faza anaero$ă se eli$erează numai 4, Ycalorii Dcu formare de + moli ()PJ8 restul
energiei este generată En faza aero$ă Dcu formare de 21 moli ()PJ! 7 moleculă de ()P
conţine două legături fosfat macroergice, a 1 Ycal fiecare! Molecula de acid lactic
conţine Encă o cantitate de energie chimică! (cidul lactic generat En faza anaero$ă este
transportat de s'nge la ficat, unde, En prezenţa oxigenului, are loc reconvertirea sa En
acid piruvic!
7 cincime din acesta este oxidat pEnă la dioxid de car$on şi apă En ciclul lui Qre$$s şi
catena respiratorie, iar restul de patru cincimi este utilizat pentru resinteza glucozei!
%umărul relativ mare al reacţiilor care duc la degradarea su$stanţelor alimentare este
necesar pentru eli$erarea treptată a energiei lor chimice!
;luconeogeneza! &eacţiile de degradare a glucozei din faza anaero$ă se pot desfăşura
şi En sens invers, dinspre meta$oliţii intermediari ai glicolizei Enapoi la glucoza!
(ceasta reprezintă glucogeneza! acă meta$oliţii intermediari respectivi provin din
precursori neglucidici Dlipide sau proteineJ, procesul de sinteză a glucozei se numeşte
neoglucogeneză sau gluconeogeneza!
;luconeogeneza prezintă o mare importanţă pentru organism, En special pentru ţesutul
nervos care este mare consumator de glucoza! .n lipsa glucidelor alimentare sau En
stări de inaniţie, organismul produce glucoza din cetoacizi Drezultaţi din dezaminarea
aminoacizilorJ şi din glicerolul lipidelor!
Principalele organe En care are loc gluconeogeneza sunt ficatul şi rinichiul! (cest
proces este stimulat de hormonii glucocorticoizi, tiroidieni şi de glucagon, fiind
inhi$at de insulina!
METAUOLI7MUL
&#5
Calea fosfogluconatului! ;licoliza reprezintă principala cale de degradare a glucozei!
.n afară de aceasta, glucoza mai poate fi cata$olizată pe calea ciclului oxidaţiv al
fosfogluconatului, din care, En afară de energie, rezultă şi o serie de su$stanţe
donatoare de ioni de hidrogen necesari tuturor proceselor ana$olice celulare!
;licogenogeneza! )oate celulele corpului pot sintetiza glicogen, prin polimerizarea
glucozei! 7rganele specializate En acest proces sunt ficatul şi muşchiul! Ficatul conţine
./7 g glicogen, iar muşchii 24, g! (ceasta este forma de depozit a glucozei! /inteza
glicogenului Encepe tot cu o reacţie de fosforilare şi formarea de ester glucozo*5*
fosfat, care este transformat En uridin*disfosfat glucoza, iar su$ acţiunea unor
glicogen*sintetaze are loc glicogenogeneza! Ficatul poate produce glicogen şi din
fructoză şi galactoză, pe care le converteşte, En preala$il, En glucoza! /inteza hepatică
de glicogen creşte En timpul a$sor$ţiei glucidelor din intestin, iar En celelalte ţesuturi
En timpul hiperglicemiilor postpran*diale! ;licogenogeneza este stimulată de insulina
şi de parasimpatic!
;licogenoliza! C'nd glicemia creşte, procesul de glicogenogeneza se intensifică, iar
c'nd glicemia scade, glicogenogeneza Encetează şi se produce depolimerizarea
glicogenului! Prin glicogenoliza, fiecare celulă poate folosi propriile ei rezerve
glucidice! Cu excepţia celulei hepatice şi a celei musculare, rezervele celulare de
glicogen sunt reduse, Enc't maForitatea celulelor trăiesc pe seama glucozei sangvine!
Un rol esenţial En constanţa glicemiei El are ficatul, care, prin glicogenoliza, asigură
at't necesarul de glucoza pentru propriile celule, c't şi pentru restul corpului! (ceasta
se explică En felul următor: glicogenoliza este iniţiată enzimatic de fosforilaze active!
/u$ acţiunea lor, din macromolecula de glicogen se desprind molecule de glucozo*5*
fosfat! (cestea pot fi recaptate En glicogen c'nd glicemia este normală! .n
hipoglicemie, esterul glucozo*5*fosfat este transformat En ester glucozo*3*fosfat, iar
acesta, su$ acţiunea unei fosfataze hepatice, este hidrolizat En acid fosforic şi glucoza
care iese din hepatocit şi trece En s'nge! Muşchiul nu are această fosfatază şi nu poate
furniza glucoza mediului intern! (ctivarea fosforilazelor hepatice se face su$ acţiunea
glucagonului, a adrenalinei şi su$ acţiunea sistemului nervos simpatic!
=ipogeneza! ;lucidele pot fi convertite En grăsimi şi depuse astfel su$ formă de
rezerve lipidice En ţesuturi! C'nd aportul de glucide este excesiv, capacitatea celulelor
de a se Encărca cu glicogen este depăşită, iar surplusul de glucoza este transformat En
lipide, put'nd duce la apariţia o$ezităţii! .n mod normal, sinteza de trigliceride şi
depunerea lor ca rezerve nu poate avea loc En lipsa glucozei! Fenomenul se datorează
faptului că trigliceri*dele nu se pot resintetiza din glicerol şi acizi graşi, ci din alfa
glicero*fosfat Dun meta$olit intermediar al glicolizei an aero$eJ şi acizi graşi Dglucoza
poate fi convertită şi En acizi graşi, prin intermediul acetil*Co(J! =ipogeneza din
glucide se intensifică su$ acţiunea insulinei, care favorizează pătrunderea glucozei En
celule!
&6;=(&6( M6)("7=./MU=U. ;=UC..C
Utilizarea celulară a glucozei este reglată prin mecanisme locale şi generale!
Mecanismele locale sunt reacţii de autoreglare prin feed$acY $iochimic! Creşterea
concentraţiei de (P intensifică glicoliza, iar creşterea concentraţiei de ()P o
fr'nează!
Mecanismele generale de reglare sunt mult mai complexe! 6le se realizează cu
participarea sistemului nervos şi a glandelor endocrine! 6lementul reglat este glucoza
sangvină, a cărei concentraţie este menţinută la valori sta$ile prin intervenţia unor
mecanisme neuro*endocrine! Centrii glicoreglatori sunt localizaţi En hipotalamus! 6i
sunt excitaţi direct de concentraţia glucozei şi de gradul ei de utilizare de către
neuronii hipotalamici!
&#&
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
7rice creştere a glicemiei pune En acţiune, prin feed$acY negativ, mecanisme
hipoglicemi*ante, care determină scăderea glicemiei, iar orice scădere a glicemiei
pune En acţiune mecanisme de feed$acY negativ, cu efect hiperglicemiant Dcare cresc
glicemiaJ!
Xipoglicemia se produce su$ acţiunea insulinei, epifizei şi a parasimpaticului! 6fect
hipoglicemiant au efortul fizic şi reducerea aportului alimentar de hidraţi de car$on!
Xiperglicemia este produsă de glucagon, adrenalină, glucocorticoizi, hormonul
somatotrop, tiroxina şi sistemul nervos simpatic! (limentaţia exagerată cu glucide are
efect similar! &eglarea meta$olismului glucidic se face En concordanţă cu reglarea
celorlalte meta$olisme intermediare! &ol important are ficatul, care, En caz de
hiperglicemie, captează glucoza şi o fixează su$ formă de glicogen sau lipide, iar En
caz de hipoglicemie alimentează mediul intern cu glucoza prin glicogenoliză şi
gluconeogeneza!
%ivelul glicemiei reflectă echili$rul dinamic dintre consumul tisular de glucoza Dcu
efect hipoglicemiantJ şi eli$erarea glucozei din ficat Dcu efect hiperglicemiantJ!
=a aceste două procese permanente se adaugă creşteri intermitente ale glicemiei legate
de mese * hiperglicemia postprandială! .n timpul hiperglicemiilor postprandiale,
ficatul depune glucoza su$ formă polimerizată * glicogenogeneza! epozitarea
glucozei su$ formă de glicogen are loc şi En celule musculare! eose$irea dintre
depozitele hepatice şi cele din muşchi constă En faptul că glucoza eli$erată prin
glicogenoliză hepatică poate difuza din hepatocit En mediul intern, contri$uind la
menţinerea glicemiei, put'nd fi deci utilizată de oricare ţesut DEn special cel nervosJ, En
timp ce glucoza rezultată din glicogenoliză musculară nu poate părăsi miocitul, ci
foloseşte ca sursă de energie exclusiv pentru muşchiul respectiv! 7rice intensificare a
glicogenolizei hepatice duce la hiperglicemie, iar a celei mus*culare nu! e aici rolul
deose$it al ficatului En homeostazia glicemică! 6l funcţionează ca un comutator cu
du$lu sens! Permite intrarea glucozei şi depozitarea ei En timpul hiperglice*miilor
postprandiale şi permite mo$ilizarea rezervelor glucidice şi ieşirea glucozei En s'nge
c'nd organismul este ameninţat de hipoglicemie! (cest rol al ficatului este dovedit şi
prin dozarea glucozei postprandial din vena portă, concomitent cu venele
suprahepatice! .n vena portă, concentraţia glucozei poate atinge 2 * P g la 5 litru, iar En
venele suprahepatice este de 5,4 g>l, demonstr'nd fixarea ei la nivel hepatic!
)U="U&G&.=6 M6)("7=./MU=U. ;=UC..C
Utilizarea glucozei la nivel celular depinde de insulina! iminuarea sau a$senţa
secreţiei insulinice provoacă $oala dia$et zaharat, caracterizată prin scăderea
depozitelor celulare de glicogen şi lipide, hiperglicemie şi glucozurie Deliminarea
glucozei prin urinăJ! Xipersecreţia de insulina provoacă o exagerare a depozitării
glucidelor En rezerve, o intensificare a glicolizei, Ensoţită de scăderea marcată a
concentraţiei glucozei sangvine DhipoglicemieJ! eoarece ţesutul nervos utilizează
preferenţial glucoza drept com$usti$il, iar neuronii nu au rezerve mari de glicogen,
hipoglicemia afectează, En special, funcţiile sistemului nervos, provoc'nd severe
tul$urări vegetative şi de reglare a funcţiilor Dtranspiraţii, hipotensiune arterialăJ,
precum şi de conştientă Dleşin, comă hipoglicemicăJ!
*04(B./IS*+/ IN40)*0DI() (/ /I9ID0/.)
=ipidele sunt su$stanţe organice alcătuite, ca şi glucidele, din C, 7 şi X, dar, spre
deose$ire de acestea, conţin mult hidrogen şi puţin oxigen! Unele lipide pot conţine şi
METAUOLI7MUL
&#<
fosfor! in punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai acizilor graşi cu alcooli
superiori! (cizii graşi Ent'lniţi mai frecvent sunt acidul palmitic D53 atomi de car$onJ
şi acidul oleic D51 atomi de car$onJ! (lcoolul cel mai frecvent este glicerolul! =ipidele
sunt o clasă heterogenă de su$stanţe, insolu$ile En apă, solu$ile En solvenţi organici!
Principalele lipide din organism sunt trigliceridele, colesterolul şi fosfolipidele!
/ursele de lipide pot fi at't de origine animală, c't şi vegetală!
&7=U= [email protected]=7;.C (= =.P.6=7&
&ol energetic! atorită a$undenţei atomilor de hidrogen din molecula lor, lipidele
degaFă prin ardere o mare cantitate de căldură! Un gram de lipid cata$olizat p'nă la
dioxid de car$on şi apă eli$erează 0,2 Ycal! 7rganismul foloseşte En egală măsură
lipidele şi glucidele ca material energetic! Meta$olizarea lipidelor este dependentă de
a glucidelor! 7 altă caracteristică a rolului energetic al lipidelor este posi$ilitatea
stocării energiei su$ formă de rezerve lipidice, En cantităţi Ensemnate! Cata$olismul
exagerat al lipidelor prezintă inconvenientul generării En exces a corpilor cetonici!
Hesutul nervos nu cata$olizează lipide, ci numai glucide! Cel mai important rol
energetic El au trigliceridele!
&ol plastic! =ipidele intră En constituţia tuturor mem$ranelor celulare şi intracelu*lare!
)eaca de mielină a nervilor este foarte $ogată En lipide şi exemplele pot continua! Cel
mai important rol plastic El au fosfolipidele!
&ol funcţional! =ipidele de natură sterolică DcolesterolulJ reprezintă precursori ai
acizilor $iliari şi ai hormonilor corticosuprarenalieni şi sexuali! Unii acizi graşi
nesaturaţi Dlinolic, linoleic şi arahidonicJ nu pot fi sintetizaţi En organism8 ei se numesc
acizi graşi esenţiali şi reprezintă vitamina F! =ipidele se depun su$cutanat şi En Furul
organelor interne, Endeplinind rol protector mecanic! /tratul su$cutanat lipidic mai are
rol de izolator termic, iar a$undenţa colesterolului En stratul cornos al epidermului El
face impermea$il la apă!
CG.=6 M6)("7=.C6 (=6 =.P.6=7&
=ipidele se a$sor$ su$ formă de acizi graşi, monogliceride, glicerol, colesterol şi
fosfolipide! Primul act al meta$olismului lipidic are loc chiar En enterocit, care
resintetizează trigliceridele din a * glicerofosfat şi acizi graşi!
(J doilea act al meta$olismului intermediar lipidic are loc mai ales la nivelul
adipocitelor şi al hepatocitelor! Principalele transformări suferite de lipide En organism
sunt: 5! depunere ca rezerve, adipogeneză DlipogenezaJ8 +! lipoliză Dcata$olizareJ8 2!
ceto*geneză8 P! gluconeogeneză Dtransformare En glucideJ!
=ipogeneza! /inteza lipidelor de rezervă are loc En ficat şi ţesutul adipos! Principala
formă de depozit o reprezintă trigliceridele! Pentru sinteza acestora este nevoie de
acizi graşi şi alfa glicerofosfat! (cizii graşi provin din alimente sau sunt produşi din
glucide ori unii aminoacizi! .ntre grăsimile neutre plasmatice şi cele de rezervă există
un schim$ permanent ce asigură constanţa lipemiei! C'nd lipemia creşte, are loc
depunerea excesului de grăsimi ca rezerve tisulare, iar c'nd scade sunt mo$ilizate
rezervele lipidice! =ipogeneza este condiţionată de aportul glucidic! C'nd se consumă
hidrocar$onate En cantităţi mari, excesul de glucoza este transformat En lipide de
rezervă şi are loc Engrăşarea! En lipsa glucozei, lipogeneza Encetează? iar organismul
consumă din rezervele lipidice proprii!
=ipoliza! Mo$ilizarea rezervelor lipidice se datorează unor lipaze tisulare activate de
adrenalină, glucagon, tiroxină şi sistemul simpatic! /u$ acţiunea lipazelor are loc
hidroliza
&#+
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
trigliceridelor En acizi graşi şi glicerol! (ceştia trec En s'nge şi sunt utilizaţi de toate
ţesuturile, cu excepţia ţesutului nervos! Cata$olismul glicerolului are loc pe calea
glicolizei, iar cata$olismul acizilor graşi pe calea $eta*oxidării sau spiralei =Unen!
"eta*oxidarea corespunde etapei meta$olizării incomplete a acizilor graşi şi constă din
fragmentarea succesivă a acestora En molecule de acetil Co(, cu eli$erare de energie!
(cetatul activ este degradat En continuare, pe calea comună, oxidativă, a ciclului
Qre$$s şi catenei respiratorii, pEnă la dioxid de car$on şi apă, cu eli$erarea unei mari
cantităţi de energie! in cata$olismul unui mol de acid stearic rezultă circa + 4,,
Qcal, din care 5+,, se Enmagazinează En 5P3 moli ()P! 6nergia eli$erată de acizii
graşi depinde de lungimea lanţului acestora! (t't sinteza, c't şi degradarea acizilor
graşi are loc la nivelul mitocondriilor!
Cetogeneza! 7 particularitate a cata$olismului lipidic este geneza corpilor cetonici
Dacidul acetil*acetic, acetona şi acidul D2*7X $utiric etc!J, su$stanţe acide cu efect
toxic En concentraţie mare! .n mod normal, corpii cetonici se află En concentraţie
redusă şi Endeplinesc roluri meta$olice la nivel celular! Pot fi degradaţi prin cetoliză
p'nă la dioxid de car$on, apă şi energie, proces mai puţin intens la nivelul ficatului,
dar prezent En toate celulele corpului! Cetogeneza se intensifică proporţional cu
cata$olismul acizilor graşi! .n dia$et sau En inaniţie, utilizarea excesivă a acizilor graşi
duce la creşterea corpilor cetonici En s'nge! (re .oc acidifierea mediului intern Dceto*
acidozaJ!
;luconeogeneza! (şa cum s*a arătat la meta$olismul intermediar al glucidelor, celula
hepatică şi cea adipoasă pot sintetiza glucoza din glicerolul lipidelor, folosind energia
rezultată din cata$olismul acizilor graşi!
&6;=(&6( M6)("7=./MU=U. .%)6&M6.(& =.P..C
/e face prin mecanisme neuro*umorale complexe, care reglează şi meta$olismul
intermediar glucidic! (cest lucru este explica$il date fiind numeroasele intersecţii ale
acestor două mhta$olisme! Factorul principal care dinamizează meta$olismul lipidic şi
glucidic este reprezentat de nevoile energetice ale organismului!
Ca şi glicemia, valoarea lipemiei se menţine constantă En Furul a -,, mg la 5,, ml
plasmă, ceea ce Enseamnă - g lipide la litru Dvezi compoziţia plasmeiJ! #aloarea
lipemiei depinde şi ea de echili$rul ce se sta$ileşte Entre consumul tisular lipidic DEn
special musculaturaJ şi depozitele de grăsimi Dficatul, dar mai ales ţesutul adiposJ!
/pre deose$ire de depozitele de glicogen, care reprezintă maximum 4,, g pentru un
organism adult, depozitele de lipide sunt de ordinul Yilogramelor sau al zecilor de
Yilograme! Hin'nd seama de puterea calorică a glucidelor, se o$ţin +,,, cal, ceea ce
acoperă necesarul minim energetic pe numai +P ore! Prin oxidarea completă a 5, Yg
lipide se o$ţin 0,,,, Ycal, asigur'nd energia necesară pe timp de P4 zile!
Mecanismele de depozitare a lipidelor En rezervele adipoase depind de activarea unei
enzime, lipoprotein*lipaza, care desface lipoproteinele circulante şi permite
depozitarea tisulară a lipidelor su$ formă de trigliceride! Mo$ilizarea lipidelor din
ţesutul adipos se face su$ acţiunea triglicerid*lipazei, care hidrolizează grăsimile,
eli$er'nd acizii graşi ce vor lua calea sangvină! Xormonii ana$olizanţi lipidici
Dinsulina, h! sexualiJ favorizează depunerea de rezerve de grăsime, iar hormonii
cata$olizanţi lipidici Dsomatotropul, glucocorticoizii, h! tiroidieni, glucagonul şi
catecolamineleJ au acţiune adipoYinetică! Un rol important En reglarea echili$rului
lipemic El Foacă centrii hipotalamici ai foamei şi saţietăţii, precum şi sistemul lim$ic,
formaţiuni ce conlucrează unitar la reglarea actelor de comportament alimentar,
asigur'nd echili$rul dintre indigestia de alimente şi cheltuielile energetice ale
METAUOLI7MUL
&#B
organismului! ereglarea homeostaziei lipidice se poate produce fie printr*o exagerare
a adipogenezei, fie a adipolizei! 6xagerarea adipogenezei, o$ezitatea, are drept cea
mai frecventă cauză hiperalimentaţia şi sedentarismul! 6xagerarea adipolizei,
pierderea En greutate p'nă la caşexie, are En primul r'nd cauze endocrine! eficitul de
ana$olizanţi lipidici şi excesul de h! cata$olizanţi DEn special hipertiroidiaJ duc la
Ensemnate pierderi En greutate!
(teroscleroza este o $oală a arterelor mari şi medii, En care, pe faţa internă a pereţilor
arteriali, se dezvoltă plăci de aterom, care conţin iniţial colesterol, şi evoluează spre
structură mult mai complexă! (pariţia acestor leziuni determină scăderea elasticităţii
pereţilor arteriali, cu consecinţe foarte importante pentru funcţionarea sistemului
cardiovascular! Factorul cel mai important, ce determină ateroscleroza, este creşterea
concentraţiei plasmatice a colesterolului, aflat En plasmă su$ o anumită formă Dde
lipoproteine cu densitate micăJ! Cea mai importantă măsură de prevenire a acesei $oli
este o dietă cu conţinut redus de lipide Dlipide nesaturate, cu conţinut mic de
colesterolJ! (lţi factori, care determină apariţia aterosclerozei, sunt: dia$etul zaharat,
hipotiroidismul şi fumatul!
*04(B./IS*+/ IN40)*0DI() (/ 9).40IN0/.)
Proteinele sunt su$stanţe organice formate din car$on, oxigen, hidrogen şi azot8 unele
mai conţin fosfor şi sulf! Unităţile elementare de construcţie a proteinelor sunt
aminoacizii! (minoacizii derivă din acizii graşi cu lanţ scurt! /ursele de proteine pot fi
de origine animală Dcarne, peşte, ouă, lactateJ sau vegetală Dp'ine, fructe, legumeJ! =a
nivelul tu$ului digestiv, proteinele sunt hidrolizate, su$ acţiunea enzimelor
proteolitice, p'nă la aminoacizi, formă su$ care se a$sor$ la nivelul intestinului
su$ţire!
&7=U= [email protected]=7;.C (= P&7)6.%6=7&
&ol energetic! Proteinele pot fi utilizate ca sursă energetică! 7rganismul apelează la
energia aminoacizilor numai En condiţii particulare, c'nd nu are sau nu poate utiliza
glucoza! Prin arderea unui gram de proteine En $om$a calorimhtrica rezultă 4,2 Ycal,
dar En organism se o$ţin numai P,5 Ycal! (ceastă diferenţă se explică prin incompleta
meta$o*lizare a proteinelor En organism!
(stfel, ureea, acidul unc, creatinina şi alţi produşi finali ai cata$olismului proteic mai
conţin En molecula lor o importantă cantitate de energie, care nu poate fi utilizată! Un
alt incovenient al folosirii proteinelor En scopuri energetice este reprezentat de efectul
toxic al unor produşi intermediari ai cata$olismului proteic Damoniac, indol, fenol,
corpi cetoniciJ!
&ol plastic! Proteinele sunt su$stanţe plastice prin excelenţă! )oate structurile vii
conţin din a$undenţă proteine! #iaţa Ensăşi nu poate avea loc En lipsa acestora!
&ol funcţional! Proteinele şi aminoacizii care provin din ele Endeplinesc numeroase
roluri funcţionale:
R &ol de enzime! )oate enzimele sunt proteine şi toate reacţiile meta$olice sunt
enzimatice!
R &ol de pigmenţi respiratori ai s'ngelui Dhemoglo$inaJ şi ai ţesuturilor DcitocromiiJ!
R &ol de anticorpi * gamaglo$ulinele plasmatice!
R &ol En coagularea s'ngelui * factorii plasmatici ai coagulării!
&#8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
R &ol En geneza presiunii coloid*osmotice, importantă En formarea urinii şi En
schim$urile capilar * ţesut!
R &ol En contracţia musculară * proteinele contractile!
R &ol de sisteme tampon En reglarea echili$rului acido*$azic!
R &ol de precursori ai ciclului Qre$$s! Unii aminoacizi Dacidul glutamic, acidul
aspartic, alanina etc!J pot intra direct En ciclul Qre$$s, asigur'nd astfel energogeneza
celulară!
R &ol de precursori ai aminelor $iogene! Prin decar$oxilarea unor aminoacizi rezultă
amine $iogene cu activitate $iologică mare: din histidină rezultă histamina, iar din
triptofan serotonina!
CG.=6 M6)("7=.C6 (=6 (M.%7(C.@.=7&
upă a$sor$ţie, aminoacizii aFung, pe cale portală, En ficat, iar de aici En circulaţia
sangvină generală! (minoacidemia este de 4, mg la 5,, ml plasmă! En ficat, ca şi En
restul organelor, aminoacizii pot urma două căi meta$olice:
R Calea sintezei de proteine şi a altor su$stanţe!
R Calea degradării cata$olice!
"iosinteza proteinelor! Fiecare celulă Eşi sintetizează proteinele proprii! Pe această
$ază este asigurată reEnnoirea permanentă a componentelor celulare, repararea
structurilor uzate, creşterea şi diviziunea celulară, stocarea de informaţii su$ formă de
memorie etc! Unele celule Dhepatice, glandulareJ au proprietatea de a produce şi
proteine pentru BexportB! Ficatul sintetizează proteinele plasmatice, glandele exocrine
proteinele enzimatice, iar cele endocrine proteine*hormoni! @ilnic, En organism se
reEnnoiesc 4,, g proteine, ceea ce Enseamnă că, după circa 5,, zile, toate proteinele
sunt noi!
/ediul celular al sintezei proteice sunt reticulul citoplasmatic rugos şi ri$ozomii!
)iparul DmatriceaJ după care este sintetizată proteina are o mare specificitate! 6l este
ela$orat la nivelul nucleului printr*un proces de transcripţie a informaţiei genetice de
pe molecula de (% pe cea de (&% * mesager!
Fiecare proteină se produce după modelul adus En citoplasmă de către (&% mesager!
7rdinea En care se vor lega aminoacizii En lanţul viitoarei proteine este prescrisă su$
forma codului genetic! Poziţia fiecărui aminoacid se află cifrată la nivelul moleculei
de (&% mesager, su$ forma unui număr de trei nucleotide * triplete! .n citoplasmă se
mai află molecule specifice de (&% solu$il care BrecunoscB, leagă şi transportă diferiţi
aminoacizi! (&% solu$il, purtător al unui anumit aminoacid, BrecunoaşteB codul de pe
lanţul de (&% mesager şi se dispune la locul corespunzător, En felul acesta, prin
alinierea Entr*o succesiune strict determinată a moleculelor de (&% solu$il, rezultă
alinierea Entr*o secvenţă precisă a aminoacizilor purtaţi de aceştia! /u$ acţiunea unor
enzime, aminoacizii vecini se unesc prin legături peptidice şi, c'nd lanţul este
complet, molecula proteică nou formată este eli$erată! atorită acestui mecanism de
sinteză, potrivit codului genetic, macromoleculele proteice au personalitate
$iochimică, prezintă un mare grad de specificitate! Pătrunderea En organism a unor
proteine străine determină riposta aparatului imun al gazdei, care BrecunoaşteB
molecula străină Dnon seifJ şi determină sinteza de anticorpi specifici, care
neutralizează sau distrug agentul străin!
"iosinteza proteică, fiind un proces ana$olic, foloseşte energia provenită din hidro*
liza ()P! En afară de participarea la sinteza proteică, unii aminoacizi pot fi utilizaţi ca
METAUOLI7MUL
&#H
precursori ai glucidelor DgluconeogenezaJ! (minoacizii care pot fi tranformaţi En
glucoza se numesc glucoformatori Dacidul glutamic, acidul aspartic, alanina etc!J!
(ceştia, mai Ent'i sunt introduşi En ciclul Qre$$s, unde sunt transformaţi En acid
oxaloacetic, de la care, prin inversarea reacţiilor glicolizei, este resintetizată glucoza!
Ficatul şi rinichii sunt sedii de gluconeogeneza! in 5,, g proteine pot rezulta 3, g
glucoza! )oţi hormonii care cresc cata$olismul proteic stimulează gluconeogeneza
Dtiroxina, glucocorticoiziiJ!
Unii aminoacizi sunt precursori ai hormonilor medulosuprarenali şi tiroidieni Dfenil*
alaninaJ!
=ipogeneza din proteine reprezintă o altă cale de utilizare a aminoacizilor! .niţial,
aminoacizii sunt degradaţi p'nă la stadiul de ot cetoacizi şi corpi cetonici Daminioacizi
cetogeniJ!
Corpii cetonici pot fi cata$olizaţi p'nă la dioxid de car$on, apă şi energie sau pot fi
transformaţi En acizi graşi! in unii aminoacizi, ficatul sintetizează creatina, care leagă
macroergic acidul fosforic trec'nd En creatinfosfat DCFJ! (ceastă su$stanţă se depune
En cantitate mare la nivelul fi$rei musculare şi al ţesutului nervos, asigur'nd, prin
descompunerea ei, energia necesară refacerii moleculelor de ()P! in două molecule
de creatina rezultă creatinina, produs final al meta$olismului creatinei, eliminat urinar!
Cata$olismul proteic! egradarea proteinelor se face En două etape! 7 prima etapă este
descompunerea hidrolitică a macromoleculei proteice En aminoacizi componenţi!
(ceste reacţii au loc En tu$ul digestiv şi En interiorul oricărei celule! Xidroliza
digestivă a proteinelor este opera enzimelor proteolitice locale, iar hidroliza proteică
celulară este realizată de proteaze tisulare conţinute En lizozomi!
(minoacizii rezultaţi intră En fondul meta$olic comun al aminoacizilor! ( doua etapă a
degradării proteinei constă En cata$olismul aminoacizilor! Ca şi En cazul glucozei sau
al acizilor graşi, cata$olismul aminoacizilor Encepe cu o fază de degradare pe căi
specifice şi continuă cu faza finală de degradare pe cale oxidativă, comună tuturor
su$stanţelor nutritive! Cata$olismul specific al aminoacizilor constă din trei tipuri de
reacţii: dezaminarea oxidativă, decar$oxilarea şi transaminarea!
We-aminarea constă din descompunerea aminoacidului En amoniac şi a
cetoacid! (moniacul este o su$stanţă foarte toxică! 6l aFunge pe cale sangvină ia ficat,
unde este transformat En uree, su$stanţă netoxică! Ureogeneza reprezintă o funcţie
antitoxică a ficatului! @ilnic sunt produse 5, * +, g uree care se elimină prin urină!
Creierul are un mecanism suplimentar de protecţie! (moniacul, rezultat din
cata$olismul aminoacizilor din neuroni, este legat de acidul glutamic care se
transformă En glutamina, su$stanţă netoxică, ce transportă amoniacul p'nă la rinichi!
En tu$ul contort distal, glutamina este desfăcută En amoniac, care este secretat En urină,
şi acid glutamic, care se reEntoarce la creier, asigur'nd transportul unor noi molecule
de amoniac, a cetoacidul poate fi cata$olizat prin ciclul Qre$$s p'nă la C7A apă şi
energie sau poate lua calea gluconeogenezei, a lipogenezei sau a resintezei unui nou
aminoacid!
=ecar%o8ilarea constă din Endepărtarea moleculei de C7, şi transformarea amino*
acizilor En amine $iogene! Unele amine au rol de mediatori chimici Dhistamina,
serotoninaJ! ecar$oxilarea aminoacizilor are loc şi En intestinul gros, su$ acţiunea
unor enzime ale florei de putrefacţie!
1ransaminarea constă din transferul unei grupări %XN de la un aminoacid sau de la
glutamina pe un a cetocid, cu sinteza unui nou aminoacid! Peste Fumătate din amino*
acizii din corp pot fi sintetizaţi de către celule En acest mod! &eacţiile sunt catalizate
de
&"#
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
enzime numite transaminaze! Unii aminoacizi Dtriptofanul, arginina, histidina şi
fenilala*nina etc!J nu au En organism a cetoacidul precursor! %eput'nd fi sintetizaţi
prin transami*nare, ei tre$uie ingeraţi cu alimentele şi de aceea se numesc aminoacizi
esenţiali! 6tapa finală a cata$olismului aminoacizilor se produce En ciclul Qre$$s şi
catena respiratorie! (minoacizii pătrund En ciclul Qre$$s su$ formă de acid a
cetoglutaric, acid oxaloacetic sau acid piruvic! Unii aminoacizi, cu nucleu hexagonal,
pentagonal sau heterociclic Dtriptofan şi fenilalaninaJ, nu pot fi oxidaţi complet! Partea
ciclică din molecula lor generează cata$oliţi toxici, cum sunt indolul Ddin triptofanJ
sau fenolul Ddin fenilalaninaJ! (ceste su$stanţe sunt neutralizate de ficat sau rinichi
prin procese de conFugare cu sulful şi cu glicocolul şi eliminate apoi En urină!
&6;=(&6( M6)("7=./MU=U. .%)6&M6.(& P&7)6.C
"iosinteza proteinelor celulare este guvernată de legi genetice şi are un Enalt grad de
autonomie! Cata$olismul proteic este, de asemenea, reglat la nivelul celular prin
mecanisme de feed$acY enzimatic! Factorii de reglare supracelulari, la nivelul
Entregului organism, sunt reprezentaţi de sistemul nervos vegetativ, cu centrul En
hipotalamus, şi de sistemul endocrin!
&eglarea nervoasă asigură menţinerea echili$rului dintre procesele ana$olice şi
cata$olice! /timularea hipotalamusului posterior intensifică procesele oxidative,
cata$olice, iar a celui anterior ana$olismul proteic!
&eglarea umorală se realizează su$ influenţa hormonilor ana$olizanţi şi cata$o*lizanţi!
6fect ana$olizant proteic au hormonul somatotrop, aldosteronul, insulina şi hormonii
sexuali! 6fect cata$olizant proteic au corticotropina, hormonii glucocorticoizi şi
hormonii tiroidieni En cantitate crescută!
6fectul cata$olizant nu tre$uie interpretat En sens exclusiv destructiv! /u$ acţiunea
hormonilor cata$olizanţi creşte fondul meta$olic al aminoacizilor! (cesta permite at't
transformarea proteinelor En alte su$stanţe, c't şi resinteza de proteine din excesul de
aminoacizi!
Procesele ana$olice şi cata$olice se află Entr*un echili$ru dinamic! .n copilărie,
ana$olismul proteic este foarte intens, asigur'nd creşterea şi dezvoltarea organismului!
=a $ătr'ni, procesele ana$olice, de refacere a uzurilor celulare, diminua! &eacţiile
cata$olice generatoare de energie sunt intense şi En copilărie, En special a glucidelor şi
lipidelor! =a $ătr'ni se intensifică şi cata$olismul proteic! atorită interrelaţilor
meta$olice la nivel celular, reglarea meta$olismului proteic este corelată cu reglarea
meta$olismului lipidic şi clucidic!
*04(B./IS*+/ 0N0)=04IC
Conservarea structurilor şi perfecţionarea lor, refacerea uzurilor necesită multă energie
pe care sistemele vii o preiau din mediul EnconFurător, su$ formă de legături chimice
ale macromoleculelor, şi o redau mediului su$ formă de căldură!
Meta$olismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a su$stanţelor
alimentare! 6nergia este eli$erată la nivelul celulelor DEn special En mitocondriiJ prin
reacţii de oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor! (ceastă energie este
Enmagazinată mai Ent'i su$ forma unor noi legături chimice, $ogate En energie
Dlegături fosfat
METAUOLI7MUL
&""
mac merg i ce de ()P şi CPJ! Fiecare celulă foloseşte ()P ca sursă primară de energie,
pentru Endeplinirea funcţiilor sale caracteristice! Celulele acţionează ca adevăraţi
transformatori ai energiei chimice a su$stanţelor En energie mecanică, electrică,
calorică, osmotică!
6)6&M.%(&6( M6)("7=./MU=U. 6%6&;6).C
eoarece toate transformările energetice din orice sistem duc, En final, la apariţia de
energie calorică, schim$urile energetice organism * mediu pot fi evaluate prin
calorime*trie şi exprimate En calorii! Metodele calorimetrice pot fi directe şi indirecte!
Calorimetrga directă constă din măsurarea căldurii degaFate de un organism viu Entr*un
interval de timp! /e folosesc camere calorimetrice! Producţia calorică a organismului
este evaluată cu aFutorul unor sisteme termoelectrice!
Calorimetrga indirectă! /e $azează pe faptul că toată producţia calorică a organismului
provine din reacţii de oxidare! .n organism, ca şi En $om$a calorimhtrica, alimentele
sunt BarseB En prezenţa oxigenului care se consumă! .n organism, arderile sunt mult
mai lente, au loc En etape succesive, iar enegia se eli$erează treptat! Prin determinarea
consumului de oxigen Entr*un interval de timp se poate calcula calorigeneza corespun*
zătoare! )re$uie să cunoaştem puterea calorică Dechivalentul caloricJ a oxigenului şi
volumul de oxigen consumat de organism! Ctiind că un litru de oxigen, prin oxidarea
alimentelor, eli$erează P,12 Ycal, se o$ţine prin calcul calorigeneza! Cifra de P,12
reprezintă valoarea medie a coeficientului, deoarece un litru de oxigen generează mai
multă căldură c'nd oxidează glucide şi mai !puţină c'nd arde lipide sau proteine!
6xplicaţia rezidă En proporţia mai mare a oxigenului En molecula glucidelor faţă de a
celorlalte alimente! Pentru a calcula mai exact, este necesară cunoaşterea su$stratului
alimentar BarsB En momentul determinării consumului de oxigen! (cest lucru se poate
afla prin determinarea coeficientului respirator, care reprezintă raportul dintre volumul
de C7, degaFat şi de ,
+
consumat En unitatea de timp! #aloarea variază Entre ,,-, atunci
c'nd En organism s*au ars exclusiv lipide, 5 c'nd s*au ars exclusiv glucide şi ,,1
pentru proteine!
M6)("7=./MU= 6%6&;6).C 6 "(@G DM6)("7=./MU= "(@(=J
Fiecare organism prezintă două feluri de cheltuieli energetice: cheltuieli fixe, minime,
necesare menţinerii funcţiilor vitale Drespiraţie, circulaţie, activitatea sistemului
nervosJ, şi cheltuielile varia$ile, En funcţie de activitatea musculară, digestivă sau
termoreglatoare! Primele reprezintă meta$olismul $azai, iar ultimele meta$olismul
energetic varia$il! Meta$olismul $azai se determină En anumite condiţii speciale:
R &epaus fizic şi psihic!
R &epaus digestiv de 5+ ore şi post proteic de +P ore! .ngestia de proteine creşte
meta$olismul $azai cu 2,Z, fenomen denumit acţiunea dinamică specifică a
proteinelor D(/J!
R &epaus termoreglator! eterminarea se face la o temperatură am$iantă de confort,
astfel ca organismul să nu facă efort nici Empotriva căldurii şi nici a frigului!
R /tare de veghe! Metoda de determinare este calorimhtrica indirectă! Consumul
caloric o$ţinut se exprimă En Ycal pe +P ore Dvaloarea medie normală este de 54,,
YcalJ sau En Ycal pe nr de suprafaţă corporală şi pe oră Dvaloarea normală este de P,
YcalJ! #alorile o$ţinute se compară cu valorile ideal standard pentru indivizii de
acelaşi sex, v'rstă, Enălţime şi greutate şi se exprimă En procente faţă de aceste valori!
&"% ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
%ormal, meta$olismul $azai al unui individ nu tre$uie să varieze cu mai mult de T
54Z şi mai puţin de *5,Z faţă de valoarea standard!
Meta$olismul $azai variază En funcţie de numeroşi factori fiziologici: v'rsta * este mai
mare la tineri8 sex * este mai mare la $ăr$aţi8 felul de viaţă * este mai mare la sportivi
şi la cei ce muncesc fizic8 zona climatică * este mai mare En zonele reci faţă de cele
tropicale! #ariază şi En stări patologice, fiind crescut En hipertiroidism, En hiperfuncţia
hipofizei şi a medulosuprarenalei, şi scăzut En hipofuncţie tiroidiană, precum şi la
vegetarieni!
M6)("7=./MU= 6%6&;6).C #(&.(".=
Cheltuielile energetice ale organismului pot creşte En cursul eforturilor fizice de 5, *
+, de ori faţă de cele $azale! Munca fizică necesită multă energie, care tre$uie
acoperită prin consum sporit de alimente energetice! .n raport cu gradul efortului fizic
prestat, cheltuielile energetice se clasifică En cinci categorii:
R Cheltuieli energetice de repaus * reprezintă consumul de calorii necesar
termoreglării8 digestiei şi activităţii intelectuale8 este de +4,, Qcal>+P ore!
R Cheltuieli energetice din efortul fizic uşor * munca de $irou, dactilografga, desenul8
reprezintă 2,,, Ycal>+P ore!
R Cheltuieli energetice din efortul fizic mediu * croitori, cizmari, şoferi de autoturisme8
este de 24,, Ycal>+P ore!
R Cheltuieli energetice En efortul fizic greu * şoferi pe $asculante, tractorişti, dulgheri8
reprezintă P,,, * P4,, Ycal>+P ore!
R Cheltuieli energetice En efortul fizic foarte greu * munca minerilor, a siderurgiştilor,
cositul manual! 6ste de 4,,, Ycal>+P ore!
40)*.)0=/()0(
(nimalele cu temperatura corpului constantă, indiferent de variaţiile temperaturii
exterioare, se numesc homeoterme! Xomeotermia se menţine datorită unor mecanisme
de reglare care asigură un echili$ru permanent pentru producerea căldurii
DtermogenezaJ şi pierderea ei DtermolizăJ!
(cest echili$ru este deplasat Entr*o parte sau alta, En funcţie de temperatura am$iantă!
C'nd organismul homeoterm se află En mediu rece, are loc o intensificare a
termogenezei şi o reducere a termolizei! .n condiţiile unui mediu cald, ponderea celor
două procese se inversează!
M6C(%./M6=6 )6&M7;6%6@6.
=a $aza termogenezei stau reacţiile cata$olice, de oxido*reducere celulară! )ermo*
geneza este proporţională cu consumul de oxigen! Uzinele termice ale celulei sunt
mitocon*driile! )oţi hormonii care stimulează consumul de oxigen cresc termogeneza!
)iroida este considerată glanda termogenetică a organismului! (ctivitatea ei creşte
iarna şi diminua vara, este mai intensă la populaţiile din zonele temperate şi reci şi mai
redusă la cele din zonele tropicale!
Xormonii medulosuprarenali şi sistemul nervos simpatic au, de asemenea, rol
termogenetic! C'nd nevoia de căldură este mare, la procesul de termogeneza participă
şi muşchi scheletici, prin frisonul termic!
METAUOLI7MUL
&"5
Encălzirea corpului este rezultatul termogenezei din fiecare celulă! Cei mai mari
producători de căldură sunt ficatul şi inima, En condiţii de repaus, şi muşchii scheletici,
prin frison sau activitate voluntară!
M6C(%./M6=6 )6&M7=.@6.
Pierderea de căldură se $azează mai ales pe mecanisme fizice, de schim$ termic Entre
organism şi mediu! )ransferul de energie calorică dinspre organism spre corpurile din
Fur are loc prin patru mecanisme:
R .radierea reprezintă pierderea de căldură su$ formă de raze infraroşii pe care le emite
organismul!
R Conducţia reprezintă pierderea de căldură prin contact direct Entre suprafaţa corpului
şi o$iectele din Fur!
R Convecţia reprezintă pierderea de căldură prin Encălzirea moleculelor de gaz sau
lichid ce se deplasează pe suprafaţa corpului!
R 6vaporarea reprezintă vaporizarea sudorii de la suprafaţa corpului, prin care se pot
pierde importante cantităţi de căldură!
Pierderi neimportante de căldura se! realizează şi prin respiraţie, urină şi materii fe*
cale! Ponderea diferitelor mecanisme termotitice variază En funcţie de temperatura
am$iantă! C'nd aerul şi o$iectele din Furul nostru au o temperatură inferioară
temperaturii medii cutanate D2,d CJ, termoliza se realizează prin iradiere, conducţie,
convecţie! C'nd temperatura exterioară este mai mare dec't temperatura medie
cutanată, aceste trei modalităţi termolitice devin ineficiente şi chiar dăunătoare,
transform'ndu*se En mecanisme de supraEncălzire! /ingurul mecanism termolitic
eficient răm'ne evaporarea sudorii! Cantitatea de sudoare ce se pierde En cursul
expunerii En mediu hipertermic poate creşte de la valori normale de 5,4 5 .a 5+ I En +P
ore!
M6C(%./M6=6 )6&M7&6;=G&..
)emperatura corpului este reglată, aproape En Entregime, prin mecanism nervoase de
control prin feed$acY şi aproape toate funcţionează prin intermediul unui centru al
termoreglării localizat En hipotalamus! .nsă, pentru ca aceste mecanisme să poată
funcţiona, este necesară existenţa unor detectori pentru temperatură! Unii dintre aceşti
receptori sunt descrişi En continuare!
&eceptorii termici! Pro$a$il cei mai importanţi receptori termici sunt neuronii
specializaţi sensi$ili la cald din aria preoptică din hipotalamus! Cea mai mare parte a
acestor neuroni Eşi cresc descărcările de impulsuri, pe măsură ce temperatura creşte, şi
Eşi scad rata descărcărilor pe măsură ce temperatura scade! C'ţiva dintre ei, Ensă,
funcţionează exact invers! Pe l'ngă aceştia, există şi alţi receptori termosensi$ili, care
sunt: 5! termore*ceptorii din piele * receptori at't pentru cald c't şi pentru rece *, dar
cei pentru rece sunt de patru p'nă la zece ori mai numeroşi dec't cei pentru cald8 ei
transmit impulsuri nervoase către măduva spinării şi de aici către regiunea
hipotalamică8 +! receptorii din măduva spinării, din a$domen şi, posi$il, din alte
structuri interne, ce transmit semnale mai ales pentru rece, către sistemul nervos
central! /emnalele de la receptorii periferici sunt transmise hipotalamusului posterior
unde sunt integrate cu semnalele receptoare de la aria preoptică pentru a produce
semnalele finale pentru controlul termgenezei şi al termolizei! e aceea, se vor$eşte En
general despre mecanismul glo$al hipotalamic de control al temperaturii ca fiind
reprezentat de termostatul hipotalamic!
&"&
ANATOM>A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/upraEncălzirea ariei preoptice creşte rata pierderilor de căldură din organism prin
două moduri principale: 5! stimularea glandelor sudoripare pentru a produce pierdere
de căldură prin evaporare8 +! prin inhi$area centrilor simpatici din hipotalamusul
posterior, care va determina vasodilataţie!
Entre centrii termoreglatori şi cei alimentari Dfoame şi saţietateJ există relaţii funcţio*
nale! .n condiţii de mediu rece sunt stimulaţi şi centri foamei, care determină o
ingestie suplimentară de material energetic8 En mediu hipertermic, ingestia de alimente
diminua, ca urmare a stimulării centrului saţietăţii! =a unele animale, care nu transpiră
Dc'iniJ, termoliza se realizează mai ales prin intensificarea respiraţiei Dpolipnee
termicăJ, iar la altele Dşo$olaniJ răcirea corpului se realizează prin evaporarea salivei
secretată En exces şi depusă de animal pe suprafaţa $lănii!
-I4(*IN0/0
#itaminele sunt su$stanţe organice indispensa$ile meta$olismului celular! %u pot fi
sintetizate En organismul uman! /unt active En cantităţi infime, Fuc'nd rol de
$iocatalizatori Dalături de enzime şi hormoniJ En reglarea proceselor meta$olice!
#itaminele sunt ingerate fie ca atare, fie su$ formă inactivă de provitamine!
Principalele vitamine din raţia alimentară a omului sunt redate En ta$elele următoare!
&itamine )idrosolu%ile
enumire /urse En natură &ol fiziologic "oli consecutive
carenţei
#itamina "l
Dtiamina,
aneurinaJ
tăr'ţe droFdie
ouă, ficat
* coenzima decar$oxilazelor * $eri*$eri
* paralizii
* spasme
#itamina "+
Dri$oflavinaJ
tăr'ţe droFdie
ouă, ficat
* coenzima unor dehidrogenaze
* rol En oxidoreducerea celulară
* leziuni epiteliale şi
mucoase
#itamina "3
Dpiridoxina,
aderminaJ
tăr'ţe droFdie
ouă, ficat
* coenzima transaminazelor * tul$urări cutanate, En
special la extremităţi
#itamina PP
Dantipelagroaso!
nicotinamidaJ
carne, ouă, ficat,
lapte
* coenzima unor dehidrogenaze
* rol En oxidarea $iologică
* afectarea epiteliilor
* tul$urări nervoase
* tul$urări digestive
* semne ale pelagrei
#itamina "5+
Dantianemico,
co$alaminaJ
ficat, rinichi,
splină
* stimulează hematopoieza şi
$iosinteza proteică
* anemie
megalo$lastică
#itamina C Dacid
ascor$ic,
antiscor$uticaJ
legume şi fructe
proaspete,
ouă, lapte, ficat
* stimulează procese de
oxidoreducere celulară
* creşte rezistenţa la infecţii
* creşte capacitatea de efort
fizic
* proteFează endoteliul vaselor
* scor$ut
* hemoragii cutanate şi
mucoase
* anemie
METAUOLI7MUL
&"<
&itamine )idrosolu%ile - continuare
Denumire Surse Bn natur8 )ol 6i:iolo,ic Boli consecutive
carenţei
#itamina P
D#itamina
permea$ilităţiiJ
legume şi fructe
proaspete, ouă,
lapte, ficat
* menţine permea$ilitatea şi
integritatea capilarelor
*scor$ut
* hemoragii cutanate şi
mucoase
* anemie
&itamine liposolu%ile
Denumire 9rovitamina Surse Bn natur8 )ol 6i:iolo,ic Boli consecutive
carenFei
#itamina
Danti ra*
hiticăJ
* dehidroco*
lesterol activat
En piele su$
acţiunea
razelor U#
* colecalci*
ferol, activat
En ficat şi En
rinichi su$
acţiunea P)X
* uleiuri vegetale,
grăsimi animale,
morcovi, ouă, ficat
* retinol: lapte, ouă,
ficat
* caroten: legume,
fructe!
* reglarea
meta$olismului
fosfocalcic
* favorizează
mineralizarea
osoasă
* creşte a$sor$ţia
intestinală de calciu
* la copil, rahitism
* la adult,
osteomalacie
#itamina 6
Dtocoferol,
vitamina
fertilităţiiJ
* uleiuri vegetale,
grăsimi animale,
morcovi, ouă, ficat,
lapte, ouă, legume,
fructe, germeni de
seminţe
* asigură $una
funcţionare a
aparatului genital
* sterilitate, la $ăr$at
* avort, la femeie
#itamina Q
Dantihe*
moragicăJ
* leguminoase verzi
DQlJ
* sintetizată de flora
de fermentaţie DQ+J
* participă la sinteza
hepatică a unor
factori plasmatici ai
coagulării
* sindrom
hemoragipar
#itamina F
Dacizi graşi
esenţialiJ
* uleiuri, grăsimi * reglarea funcţiilor
sexuale, protecţia
epiteliilor
* leziuni cutanate şi
mucoase
* tul$urări sexuale
#itamina (
Daxerof*tol,
retinolJ
* caroten,
activat En ficat
şi
* uleiuri vegetale,
grăsimi animale,
morcovi, ouă,
* pigment vizual
DrodopsinaJ
* protecţia epite*
* nictalopie, tul*
$urări de adaptare
la E nt unpri c
intestin ficat
* retinol: lapte, ouă,
ficat
* caroten: legume,
fructe
liilor
* proteinogeneză
* osteogeneză
maa IHl=Il>Il>
* xeroftalmie,
uscarea şi ulcerarea
corneei
DYeratomalacieJ
Ei:liografie
selectiH6
5! (rmour, M! (!: %eurocardiologU, %e: WorY, 7xford UniversitU Press, 500P!
+! "ishop, M! =!, et al!: Clinical ChemistrU: Principles, Procedures, Correlations, +
nd

6dition, Philadelphia, M! "! =ippincott, 500+!
2! "raun:ald, 6!: Xeart isease! ( text$ooY of Cardiovascular Medicine, 4
th
6dition,
<! "! /aunders, 500-!
P! Catterall, <! (!: Cellular and molecular $iologU of voltage*gated sodium channels,
PhUsiol! &ev!, -+D/uppl!J /54, 500+!
4! Clemente, ! C: (natomU! ( regional (tlas of the Xuman "odU, +
nd
6dition, Ur$an
V /ch:arzen$erg, "altimore * Munich, 5015!
3! ampneU, &! (!: Functional organization of central path:aUs regulating the
cardiovascular sUstem, PhUsiol! &ev!, -P:2+2, 500P!
-! avidson, #! =!, /ittman, ! "!: "iochemistrU, 2
Q
6dition, Xar:al Pu$lishing, 500P!
1! Fallon, M! )!: Cardiovascular PathophUsiologU: ( Pro$lem*7rientated (pproach,
Philadelphia, M! "! =ippincott, 500P!
0! ;uUton, (!: Fiziologie, 6diţie En lim$a rom'nă, su$ redacţia Prof! univ! r! &!
C'rmaciu, 6ditura (maltea, 5003!
5,! ;uUton, (!, Xall, M!! )ext$ooY of PhUsiologU, 0th 6dition, <! "! /aunders, 5003!
55! XUde, &! M!: .mmunologU, <illiam V <ilYins, 5004!
5+! Mulian, ! ;!, Camm (! M!, Fox, Q! M!, Xall, &! MC, Poole *<ilson, Ph! (!:
iseases of the Xeart, +
nd
6dition, /aunders, 5003!
52! Qatz, (! M!: PhUsiologU of the Xeart, +
nd
6dition, &aven Press, 500+!
5P! QelleU, <! %!: )ext$ooY of .nternal Medicine, Philadelphia, M! "! =ippincott, 5005!
54! Milaire, M!, &ooze, M!: (natomie Xumaine, M! M! Pasteels Presses Universitaires de
"ruxelles, 500,!
53! %icolescu, 6!: Fiziologia glandelor endocrine, 6ditura universitară BCarol avilaB,
5004!
5-! %iculescu, C! )h!, Ciomu, %!, %iţă, C: (natomia funcţională a capului şi g'tului!
6ditura .nfomedica, 5000!
51! %iculescu, C! )h!, #oiculescu, "!: (natomia organelor toracale, 6ditura )ehnoplast
CompanU /!&!=! "ucureşti, 500-!
50! %olte, M!: )he Xuman "rain! (n .ntroduction to its Functional (natomU, 2
rd

6dition, Mos$U*Wear "ooY, .nc!, 5002!
+,! PansYU, "!: &evie: of ;ros (natomU, P
th
6dition, Macmillan Pu$lishing Co! .nc!,
50-0!
+5! &odnitzYU, &! =!: #an (llen`s Pictorial Manual of %eurologic )ests, 2
rd
6dition,
Wear "ooY Medical Pu$lishers, 5011!
++! &oitt, .!: 6ssential .mmunologU, 4
l
6dition, "lacY:ell /cientific Pu$lication, 501P!
+2! &o:ell! =! "!: &eflex control of regional circulations in humans, M! (utonom!
%erv! /Ust!, 55:5,5, 501P!
+P! /o$otta, M!, "echer, X!: (tlas der (natomie des Menschen, Ur$an V
/ch:arzen$erg, Mƒnchen * "erlin * <ien, 50-+!
+4! /poendlin, X!: )he innervation of the organ of Corti, M! =arUngol! 7tol, 15:-5-,
503-!
+3! #eith, F! M!, et al!: =ocal modulation of the adrenergic neuroeffector interaction in
the $lood vessel :all, PhUsiol! &ev!, 35:545, 5015!
+-! <estmoreland, "! F!, "enarroch, 6! 6!, au$e, M! &!, &eagan )! M!, /andoY, "! (!:
Medical %e!urosciences! (n (pproach to (natomU, PathologU and PhUsiologU $U
/Ustems and =evels, 2
rd
6dition, =ittle, "ro:n and CompanU, 500P!
+1! <illerson, M! )!, and Cohn, M! %!: Cardiovascular medicine, %e: WorY, Churchill
=ivingstone, 500P!
+0! <illiams, P! =!, "annister, =! X!, "errU, M! M!, Collins, P!, Uson, M!, usseY, M!
6!, Ferguson, M! <! M!: ;raU`s (natomU, 21
th
6dition, Pearson Professional =imited,
5004!
2,! Moore, M! Q!: )he human auditorU $rain stem: a comparative vie:, Xearing &es
+0: 5*2+, 501-!
25! Prinzmetal, M!, /imYin, "!, "ergman X! C, Qruger X! 6!: /tudies on the coronarU
circulation! (m! Xeart! M! (nat!, 22:P+,*PP,, 50P-!
2+! @ipes, ! P!, and Malife, M!: Cardiac 6lectrophUsiologU: From Cell to "edside,
Philadelphia, <! "! /aunders Co!, 500,!
C-,rin6
? Pesutul nervos > 2,
?_Neuronul > 2,
? 5 .r,ani:area structural8 a neuronului ? #'
Nevro,lia > 2+ _ S>n,ele > 22
M 9ropriet8ţile s>n,elui > 22 Componentele s>n,elui > 24 I_[ 5 0lementele 6i,urate ale s>n,elui ?
#% h 5 9lasma san,vin8 ? IE Temosta:a ? IE
5 4impul vasculo"placCetar FCemosta:a primar8H?IE
5 4impul plasmatic " coa,ularea s>n,elui ? IE
5 4impul t rom nod inamic al Cemosta:ei ? II puneţi a de ap8rare a s>n,elui ? I% (lte 6uncţii ale
s>n,elui ? I$ =rupele san,vine " 4rans6u:ia ? I$
5 Sistemul .(B ? I$
5 Sistemul )C?I
(P(&()U= =7C7M7)7&
(%()7M.( /./)6MU=U. 7/7/ > I! "Cezar 1). /iculescu, ,ogdan &oiculescu#
/tructura osului > I!
ezvoltarea şi creşterea oaselor > I9 h ScCeletul capului > %& ao /cheletul trunchiului > %9
M Coloana vertebral8 > 3, ScCeletul toracelui > 34 ` ScCeletul membrelor > 34 ? (rticulaţiile >
-1
7r /inartro:ele > -1
5 Sindesmo:ele?!
5 Sincoiuiro:ele ? .>
5 Sinosto:ele ? !& , Diartro:ele ? !'
5 (m6iartro:cle?!'
5 (rtrodiile ? !E
Cuv>nt Bnainte ? 4 C0/+/(
"Cezar 1). /iculescu, >adu C5nnaciu, Carmen Sdl505stru, Cristian /iţă# =eneralit8ţi
? - d Structura celulei ? -
_*embrana celular8 ? -
Citoplasma ? - -Nucleul ? 0 Celulele se7uale ? 5,
c .vulul ? '&L_]]_ ` Spermia ? '' M @ Spermato,ene:tb_ 5+
M .vo,ene:a > 5+ 9ropriet8ţile celulei > 52
" 07citabilitatea > 52
5 Bio6i:ica e7citaţiei ? 1P
5 9arametrii e7citabilit8ţii ? 1Q Contractilitatea ? 1.
" (ctivitatea secretorie ? '
P0S+4+)I/0
"Cezar 1). /iculescuD >adu C5nnaciu, Carmen Sălă0ăs3ru, Cristian /iţă#
Clasi6icarea ţesuturilor ? '! Pesutul epitelial ? '9
i 0pitclii de acoperire ? +,
v
0pitelii ,landulare ? E'
M 0pitclii sen:oriale Fsen:itiveH ? E# Pesutul conLunctiv ? E#
Pesuturi conLunctive moi ? EI Pesutul conLunctiv semidur ? E% ( Pesutul osos ? E$ Pesutul
muscular ? E
Pesutul muscular neted ? E Pesuml muscular striat ? E! l Pesutul muscular striat de tip
?Ecardiac FmiocardulH ? #&
&"H
? <IAI./.=I( SIS40*+/+I .S.S ? !' ">adu C5rmaciu, Carmen Sălă0ăstru#
i Compo:iţia cCimic8 a oaselor ? !E *etabolismul osului ? !E
Qt .steo,ene:a şi osteoli:a " )emodelarea
i osului ? !I
?C (N(4.*I( SIS40*+/+I *+SC+/() ? !%
"Cezar 1). /iculescu, ,ogdan &oiculescu#
i Structura muşcCiului ? !% ?9rincipalele ,rupe de muşcCi somatici ? !$
f: *uşcCii capului ? !$
*uşcCii ,>tului ? !! _*uşcCii truncCiului" ? 9&
*uşcCii membrelor ? 9%
5 *uşcCii membrului superior?9%
5 *uşcCii membrului in6erior ? '&E .C <IAI./.=I( SIS40*+/+I
*+SC+/() ? ''&
">adu C5rmaciu, Carmen Sălă0ăstru# m Compo:iţia biocCimic8 a muşcCiului ? '' &
_9ropriet8ţile muşcCilor ? ''' ? Contracţia 6ibrei musculare striate ? '' E
*ecanismul contracţiei şi rela78rii muşcCiului ? '' # _*ani6est8rile contracţiei
musculare ? '' % h .boseala muscular8 ? '' ! )emodelarea mor6o6uncţional8 a
muşcCiului ? '' ! Tipertro6ia şi atro6ia muscular8 ? '' ! h +nitatea motorie ? '' !
Qoncţiunea neuromuscular8 ? '' 9 Contracţia muşcCiului neted ? 'E& H Controlul nervos
şi Cormonal
al contracţiei muşcCiului neted ? 'E'
? /./)6MU= %6&#7/
Noţiuni ,enerale ? 'E#
*ecanisme ,enerale de re,lare ? 'E# Compartimentele 6uncţionale ale sistemului nervos
? 'E% )e6le7ul ? 'E$
Creierul ca un calculator electronic ? 'E9 <IAI./.=I( N0+).N+/+I \I SIN(9S0I ?
'#& ">adu C5rmaciu, Cătălina Ciornei#
i <i:iolo,ia neuronului ? '#&
d<i:iolo,ia sinapsei ? '#' ?(N(4.*I( *XD+-0I S9INX)II ? '#I "Cezar 1).
/iculescu, ,ogdan &oiculescu# _Con6i,uraţia e7tern8 ? '#I
(şe:are, raporturi ? '#I _(spectul e7terior al m adu vei ? '#I ?*enin,ele spinale ? '#I
_Structura m8duvei spin8rii ? '#% GM Substanţa cenuşie ? '#% T 5 Substanţa alb8 ? '#$
dC8ile ascendente Fale sensibilit8ţiiH ? '#! N C8ile sensibilit8ţii e7teroceptive ? '#! NC 5
Calea sensibilit8ţii termice şi dureroase ?'#! G" 5 Calea sensibilit8ţii tactile ,rosiere ?'#!
5 Calea sensibilit8ţii tactile epientice F6in8H ?'#9 bF C8ile sensibilit8ţii proprioceptive ? '#9
fi 5 Calea sensibilit8ţii Uineste:ice ?'#9
? 5 Calea sensibilit8ţii proprioceptive
de control al mişc8rii ? 'I& d6c8ile sensibilit8ţii interoceptive ? 'I& Ţ C8ile descendente Fale
motricitatiiH ? 'I' Calea sistemului piramidal ? 'I' Calea sistemului e7trapiramidal ? 'IE
to Nervii spinali ? 'IE
_<IAI./.=I( *XD+-0I S9INX)II ? 'I% ">adu C5rmaciu, Cătălina Ciornei#
_9ropriet8ţile re6le7elor spinale ? 'I%
v_)e6le7ele spinale somatice ? 'I )e6le7ele spinale ve,etative ? 'I! 0NC0<(/+/ ? '%&
"Cezar 1). /iculescu, ,ogdan &oiculescu# *enin,ele cerebrale ? '%& Bariera
Cematoence6alic8 ? '%' ?_Circulaţia licCidului ce6aloraCidian ? '%' (natomia truncCiului
cerebral ? '%E
R Structura truncCiului cerebral ? '%I ?_Nervii cranieni ? '%$
5 Clasi6icarea nervilor cranieni ?'% " <i:iolo,ia truncCiului cerebral ? '$'
">adu C5rmaciu, Cătălina Ciornei# fo )e6le7ele truncCiului cerebral ? '$' <uncţiile
motorii ale truncCiului cerebral ? '$E <ormaţia reticular8 ? '$%
5 <uncţiile speci6ice ? '$%
5 <uncţiile nespeci6ice ? '$%
&%#
r
5 (lte cone7iuni ale 6ormaţiei reticulare a truncCiului cerebral ?'$
(natomia cerebelului ? '$! `Uog9an .oiculecuM Ce-ar TA.
Niculecuc 3 Structura cerebelului ? '$9 In6erenţele cerebelului ? '' 6ferenţele
cerebelului ? 'E G<i:iolo,ia cerebelului ? 'E . `:a9u C'nnaciuM C;t;lina
Ciorneic 6 (natomia dience6alului ? '# `Uog9an .oiculecuM Ce-ar
TA. Niculecuc d4alamusul ? 'I 3*etatalamusul ? '% 6pi talamusul ? '%
Xipotalamusul ? '$ /u$talamusul ? ' _<i:iolo,ia dience6alului ? '! W
I `:a9u C'nnaciuM C;t;lina Ciorneic 4alamusul ? '!
Tipotalamusul ? '9 (natomia emis6erelor cerebrale ? '!' `Ce-ar TA.
NiculecuM Uog9an .oiculecuc <eţele emis6erelor cerebrale ? '!E
5 <aţa su pero"lateralii ? '!E
5 <aţa medial8 ?'!#
5 <aţa ba:al8?'!# d N Structura emis6erelor cerebrale ? '!I
_ 5 Corpii striaţi ? '!I d 5 Scoarţa cerebral8 ?'!%
5 Substanţa alb8 a emis6erelor cerebrale ? '!
6
/ocali:8ri corticale ? '!! v
h?Sistemul limbic ? '9E
5 Calea ol6activ8 ?'9E
5 Substanţa per6orat8 anterioar8 ?'9E w 5 Corpul ami,dalian ?'9E
5 Stria terminal8 ?'9E h 5 (riaseptal8? '9E i 5 Tipocampul Fcornul Iui A11:n) ? '9E
_<i:iolo,ia emis6erelor cerebrale ? '9# `:a9u C'rmaciuM C;t;lina
Ciorneic
v
=eneralit8ţi ? '9# <uncţiile neocorte7ului ? '9#
5 <uncţiile sen:itive ?'9#
5 <uncţiile asociative ? '9I
5 <uncţiile motorii ? '9
_<uncţiile paleocorte7ului ? '99 fr
H
<uncţia ol6activ8 ? '99 ? 5 (ctele de comportament
instinctiv ? '99 I!* St8rile a6ective, emoţiile, sentimentele,
pasiunile ? E&& K Ba:ele 6i:iolo,ice ale activit8ţii
nervoase superioare ? E&& Mc R )e6le7ele condiţionate? E&& n" 5 9rocesele nervoase
6undamentale ? E&' 1t 5 -e,Cea şi somnul ? E&E _(ctivit8ţi cerebrale co,nitive ? E&I G 5
Bnv8ţarea ? E&I *emoria ? E&% # (ctivit8ţi cerebrale volitive ? E&$ _(ctivit8ţi cerebrale
a6ective ? E&! (%()7M.( /./)6MU=U. %6&#7/ #6;6)().# > E&!
`Ce-ar TA. NiculecuM Uog9an .oiculecuc Centrii nervoşi
vegetativi şi legătura lor cu efectorii > E&!
_Centrii sistemului nervos ve,etativ ? E&9 U C8ile sistemului nervos ve,etativ ? E&9 ?/ocul
sinapsei Bntre 6ibra pre,an,lio"n nar8 şi 6ibra post,an,lionar8 ? E'& _*ediatorii cCimici ? E'&
9le7urile ve,etative ?E'&
i99le7uri ve,etative la nivelul e7tremit8ţii ce6alice ? E'' 9le7uri ve,etative Bn torace ? E''
-?9le7uri ve,etative din cavitatea abdomino"pelvin8 ? E'E [email protected]=7;.( /./)6MU=U.
%6&#7/ #6;6)().#> E'E `:a9u C'rmaciuM C;t;lina Ciorneic
%eurotransmiţătorii > E'I `Uog9an .oiculecuc
Neuropeptide ? E'% *onoamine bio,ene ? E'% (minoaci:i ? E'%
5 (minoaci:ii e7citatori?E'%
5 (minoaci:i inCibitori ? E'% *ediatori non"peptider,ici ? E'$
5 (cetilcolina?E'$ (%()7M.( (%(=.@()7&.=7& > E'$ "Cezar TA. /iculescu,
,ogdan &oiculescu# (nalizatorul cutanat > E' I
Pielea>+5-
• Epi&erul / R1.
• BeruI/R1.
• Hipo&erul/R1S
• Tirul &e p6r/R1S
Unghiile > R1S ;landele sudoripare > R1S ;landele
se$acee > R1S ;landele mamare > R1> &eceptorii
cutanaţi > R1>
^ (nalizatorul Yinestezic > 220 ( ` n Y (nalizatorul
olfactiv > RR1 >(nalizatorul gustativ > RRR #(nalizatorul
vizual > RRR
, (nexele ochiului > RRQ ţ Calea optică > RRQ
p (nalizatorul acustico*vesti$ular > RRQ j- &eceptorii vesti$ulari
> RU1 B>/egmentele intermediar şi central > RUR A
[email protected]=7;.( (%(=.@()7&.=7& > RUR
(Cătălina Cirn!i" ? ;eneralităţi >
RUR
#$ Mecanismul recepţiei excitanţilor > RUR N)ransmiterea
informaţiei de la receptor
la centrii nervoşi > RUU MiProiecţia corticală a excitaţiilor recepţionate la
periferie > RUP Clasificarea analizatorilor > RU5
( (nalizatorii somestezici > RU5 %j 7rganele de simţ >
RU5 Fiziologia analizatorului exteroceptiv > RU5 4
/egmentul periferic > RU5 ^ /egmentul intermediar > RUQ
/egmentul cortical > RUQ Fiziologia analizatorului interoceptiv >
RUS ( /egmentul periferic > RUS C /egmentul
intermediar > RUS /egmentul cortical > RUS Fiziologia
analizatorului proprioceptiv > RUS
B* Funcţia somestezică > RPI Fiziologia analizatorului vizual >
RP1
,
Procesele fotochimice din retină > RPP +V /egmentul
cortical
al analizatorului vizual > RPS f C'mpul vizual, vederea $inoculară şi
stereoscopică > R5I Fiziologia analizatorului acustic > R5I
Mecanismul recepţiei auditive > +4, & Fiziologia analizatorului vesti$ular > +42
/egmentul periferic > +42 /egmentul intermediar > +4P /egmentul cortical > +4P
C Fiziol0gia analizatorului gustativ > +44
C
/egmentul periferic > +44
Nd /egmentul intermediar > +43 >R /egmentul cortical > +43 • Fiziologia analizatorului
olfactiv > +4- #/egmentul periferic > +4-
/egmentul intermediar > +4- N/egmentul central > +41
SIS40*+/ 0ND.C)IN(
('a(u C)rmaciu* Carm!n
Sălă+ă,tru" y Xipofiza > +40
v (denohipofiza> +3, =o$ul intermediar > +32 =o$ul posterior DneurohipofizaJ > +32
C ;landa suprarenală > +3P
Corticosuprarenala > +3P Mcdulosuprarenala > +31 > )iroida > +31 #i
Paratiroidele > +-, # Pancreasul endocrin > +-+ j ;landa pineală DepifizaJ >
+-P N;landele sexuale > +-P R )esticulul > +-P %7varul > +-4 ^ )imusul > +-3
(9()(4+/ DI=0S4I-
(%()7M.( (P(&()U=U. .;6/).# > +--
"Cezar 1). -icul!,cu* ./(an
%icul!,cu" Cavitatea $ucală > +-- =im$a > +-1 inţii > +-0
faringele > +1, 6sofagul > +15 /tomacul > +1+ ?SS
.ntestinul su$ţire > +1P > uodenul (+/P eFuno*ileonul > +14 U .ntestinul gros > +14
Cecul şi apendicele vermiform > +13
&%%
i
Utolonul > E!$ ] &ectul > E! /t r uct ur a tu$ului digestiv su$diafragmatic > E!!
/tomacul > E!! uodenul > E!! MeFuno*ileonul > E9& Colonul > E9& &ectul > E9& ;landele
anexe ale tu$ului digestiv > E9' WN ;landele salivare > E9' Ficatul > E9E
Pancreasul > E9$ [email protected]=7;.( (P(&()U=U. .;6/).# > E9! "Carmen Sălă0ăstru#
igestia $ucală > E9! igestia gastrică > #&' igestia la nivelul intestinului su$ţire > #&#
igestia la nivelul intestinului gros > #&!

(9()(4+/ )0S9I)(4.)
(%()7M.( (P(&()U=U. &6/P.&()7&> #''
"Cezar 1). /iculescu, ,ogdan &oiculescu# Căile respiratorii > #''
?"(9()(4+/ C()DI.-(SC+/()
(%()7M.( (P(&()U=U.
UC(&.7#(/CU=(& > ##I "Cezar 1). /iculescu, Cristian /iţă# ? .nima > ##I
? Cavităţile inimii > ##% >N/tructura inimii > ## ` #ascularizaţia şi inervaţia inimii > ##!
?Pericardu.? ##9 W(r$orele vascular > ##9
N/tructura arterelor şi venelor > ##9
/tructura capilarelor > #I& GNMarea şi mica circulaţie > #I& aF
Circulaţia mică > 2P, Circulaţia mare > 2P, /istemul aortic > #I& \U/i sternul venos >
#II ? )N/istemul limfatic > #I! /plina > #%'
[email protected]=7;.( (P(&()U=U. C(&.7#(/CU=(& > #%E ">adu C5rmaciu, Carmen
Sălă0ăstru# ? Fiziologia inimii > #%E
;C .nima ca pompă > #%E #/tructura şi proprietăţile fundamentale
ale miocardului > #%# NCiclul cardiac > #%
,
N Cavitatea nazală > #'' a Faringele > #'E NManifestali ce Ensoţesc ciclul cardiac > #%!
=aringele > #'E Fiziologia circulaţiei s'ngelui > #%!
)raheea > #'$ "ronhiile > #'$ Plăm'nii>#'
/tructura plăm'nilor > #'9 #ascularizaţia plăm'nilor > #E'
=
Pleura > #E' J
Mediastinul > #EE [email protected]=7;.( (P(&()U=U. &6/P.&()7& > #EE ">adu C5rmaciu,
Carmen Sălă0ăstru# ` #entilaţia pulmonară > #EE
#olume şi capacităţi pulmonare > #EI s ifuziunea > #E$
)ransportul gazelor > #E! &eglarea respiraţiei > ##&
Mecanismele sistemului nervos central > ##&
v>Circulaţia arterială > #%!
R (rterele elastice > #%!
R (rterele musculare > #%9
R (rteriolele?_9 Presiunea arterială > #$& Pulsul arterial> #$'
? d Microcirculaţia > #$' a Circulaţia venoasă > #$E
Factorii care determină Entoarcerea > s'ngelui la inimă > #$#
Presiunea venoasă centrală > #$# &eglarea nervoasă a circulaţiei sangvine > #$#
R /istemul vasoconstrictor simpatic şi controlul lui de către /%C > #$I
R &olul sistemului nervos En controlul rapid a presiunii arteriale > #$%
021
5 *ecanismele de reglare pe termen mediu a presiunii arteriale > #$$
5 *ecanismele de reglare pe termen lung a presiunii arteriale > #$$
Circulaţia l i m6ati c8 ? #$ )eritorii speciale ale circulaţiei sangvine > #$9 Cocul > #$9
"(9()(4+/ 0GC)04.) (%()7M.( (P(&()U=U. 6SC&6)7& > #&
"Cezar 1). /iculescu, Cristian /iţă# &inichiul > 2-,
? Structura rinichiului > #& Căile de eliminare a urinii > #I R ` #ezica urinară > #%
sNUretra > 2-3 [email protected]=7;.( (P(&()U=U. 6SC&6)7&>#$ f Carmen Sălă0ăstru#
"r Filtrarea glomerulară şi 6i l tratul
glomerular > #9 A &ea$sor$ţia şi secreţia tu$ulară > 21+ )ransportul urinii prin
uretere > 21- )onusul intraparietal vezical şi cistometrograma En timpul umplerii
vezicalc > #! &eflexul dc micţiunc > #!!
h (9()(4+/ =0NI4(/
f D ri st ian /iţă. Cezar 1). /iculescu# (P(&()U= ;6%.)(=
F6M.%.% > 210 7varul > #!9 Calea genitală > 205
y )rompele uterine > #95 . +terul > 20+ -a,ina > 202 N7rganele genitale externe >
202 -ul va > 202 Mamela > #9I
(P(&()U= ;6%.)(= M(/CU=.% > #9I ? )esticulul > 20P `Conductele spermatice >
203 t ;landele anexe > 20-
#ezicula seminală > 20- U Prostata > 20-
;landele $ul$o*uretrale > 20- 7rganele genitale externe > 201 J? Penisul > 201 5Scrotul
D$ursele scrotaleJ > #99
*04(B./IS*+/
">adu C5rmaciu, Carmen 7;l;*;truc
Meta$olismul intermediar al glucidelor > I&' &olul fiziologic al glucidelor > I&' Căile
meta$olice ale glucidelor > I&' &eglarea meta$olismului glucidic > I&# )ul$urările
meta$olismului glucidic > I&I
Meta$olismul intermediar al lipidelor > I&I &olul fiziologic al lipidelor > I&% Căile
meta$olice ale lipidelor > I&% &eglarea meta$olismului intermediar lipidic > P,3
Meta$olismul intermediar al proteinelor > I& &olul fiziologic al proteinelor > I& Căile
meta$olice ale aminoacizilor > I&! &eglarea metabolismului intermediar proteic > P5,
Meta$olismul energetic > P5,
eterminarea metabol i smul ui energetic > P55
Meta$olismul energetic de $ază Dmeta$olismul $azaiJ > I'' Meta$olismul energetic
varia$il > I'E
)ermoregi area > P5+
Mecanismele termogenezei > P5E Mecanismele termolizei > P5# *e can i s mc Ic
tcrmoreglării > P52
#itaminele > P5P
B i b l i o,ra 6i e selectiv8 > P53
E&itura C2RIL@ v8
recomand8 colecţia: