CURS 1 curs 2 - CCI 2014-2015

CURS 1. ELEMENTE GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE
1.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA CONFORMAREA UNEI CONSTRUCŢII

Constructiile sunt bunuri imobile create de om, cu rol de a asigura adăpost, confort şi
funcţionalitate pentru a desfăşurarea optimă a activităţilor aferente vieţii şi pentru crearea
valorilor spirituale si sociale.
Disciplina construcţiilor face parte din domeniului ştiinţelor tehnice şi asigură cunoştinţe
privind:
 materialele de construcţii, tehnologii şi metode de calcul;
 proiectarea clădirilor (elemente componente ale construcţiilor, calcule pentru structuri de
rezistenţă şi elemente neportante, calcule economice),
 execuţia construcţiilor cât şi urmărirea în exploatare şi a comportării în timp.
Realizarea construcţiilor implică specialişti proiectanţi şi de execuţie grupaţi în organizaţii
juridice sau fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Concepţia construcţiilor civile trebuie să asigure, în principal, calitatea vieţii şi activităţii
oamenilor. Constructiile sunt proiectate si executate în conformitate cu cerinţele şi cunoştinţele
umane, precum şi cu posibilitǎţile materiale şi tehnice din etapa istorică respectivă.
În domeniul construcţiilor relaţiile dintre inginerii proiectant,executanţi arhitecti, inginerii
instalatori, utilizatori şi proprietari generează idei şi concepţii, care trebuie să asigure satisfacţie
pentru cele mai exigente solicitări. Principalii factori care conditioneaza concepţia, proiectarea si
realizarea efectivă a unei construcţii sunt omul şi natura (fig.1).

OMUL

PRINCIPALII
FACTORI ÎN
CONCEPŢIA
CONSTRUCŢIILOR

NATURA

 Dimensiuni şi proporţii

 Dimensiunile corpului uman
 Spaţiul ocupat în mişcare şi
repaus

 Necesităţi fiziologice

 Temperatuă
 Umiditate
 Aerisire, igienă, etc.

 Activitatea umană

 Munca, instruirea
 Odihnă, recreerea
 Sănătatea

 Acţiuni asupra
construcţiei

 Mecanice, fizice
 Chimice, biologice, etc.

 Condiţii geografice

 Condiţii de relief
 Condiţii de climă
 Condiţii de faună şi floră
 Materii prime şi materiale

 Geologice
 Condiţii geotehnice
 Geomorfologice
 Seismice
Fig. 1 Principalii factori care condiţionează
concepţia, proiectarea si realizarea efectivă a unei construcţii
1

Omul, în calitate de executant dar
şi de beneficiar care are nevoie de
condiţii optime de viaţă în orice
zonă a lumii. Funcţionalitatea ş i
dimensiunile
unei
construcţii
trebuie să aibă la bază cunoaşterea
dimensiunilor şi proporţiilor
corpului o menesc (fig. 2), precum
şi a necesităţilor umane. Omul
desfăşoară o activitate umana
pentru:
- respectarea
conditiilor
de
confort, respectiv a dotarilor
necesare in spatiul ocupat
precum dimensiuni, legatura pe
orizontala si pe verticala intre
diferitele spatii, forma;
- suportarea efectelor fizice,
Fig. 2. Diimensiuni şi proporţii ale
chimice, mecanice, biologice
corpului omenesc
asupra constructiilor;
Natura,
actionează
asupra
constructiilor fizic, chimic, mecanic, biologic în funcţie de caractersiticile zonei
geografice ale amplasamentului (relief, clima, fauna şi flora, existenţa materiilor prime şi a
materialelor locale, elemente geopolitice etc.).
Construcţiile reprezintă un important factor pentru asigurarea calitatii vietii. În funcţie de
modul lor de realizare şi de respectare a normelor şi normativelor construcţiile produc impact
asupra mediului şi asupra stării economice si sociale din zonă.
2. CERINŢE FUNCTIONALE SI EC
COLOGICE
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o constructie sunt din ce in ce mai
ridicate şi se impart în: funcţionale, ecologice (care asigură interact iunea dintre om, act ivitatea
umana si mediul inco njurator) şi econo mice.
Cerinţele funcţionale se impart în:
 psiho-fiziologice (confort acustic, higrotermic, puritatea aerului, iluminat, radiatii
solare, estetica, siguranta la actiuni mecanice, rezistenta la incendiu, accesul la caile
de comunicatii etc.)
 sociologice (adaptarea spatiului de locuire si de desfasurare a activitatii/productie la
cerintele colectivitatii, in concordanta cu reglementarile sociale, zona geografica etc.
Cerinţele ecologice se impun cladirilor in prezent, au ca scop reducerea emisiilor de
CO2 in atmosfera prin diminuarea consumurilor de energie, pe de o parte si introducerea pe scara
2

din ce in ce mai larga a utilizarii energiei regenerabile (energie solara, eoliana, hidro-energia si
combinatii ale acestora) pe de alta parte. In acelasi timp se urmareste intr-o masura cat mai mare
utilizarea materialelor ecologice, respectiv a celor pentru producerea carora energia consumata
este minima. De asemenea, este importanta si comportarea in timp a materialelor si posibilitatea de
reciclare a acestora. Un alt aspect important este cel legat de amplasamentul constructiilor si de
masura in care constructia in sine si amenajarile terenului inconjurator au un impact pozitiv sau
negativ asupra echilibrului ecologic din zona.
 economice (economice propriu-zise, reflectate de indici tehnico-economici si
exigente de durabilitate)
3. CONDITII TEHNICE PENTRU CONSTRUCTII
3.1. Conditii capitale:
a.
Durabilitate (rezistenta constructiei la actiunea
inconjurator: inghet-dezghet, umiditate, coroziune, actiune biologica)

distrugatoare

a

mediului

Clasificarea constructiilor din punct de vedere al durabilitatii:
gradul I - durata de functionare normala ridicata (> 100 ani)
gradul II, cu durata de funct. normala mijlocie (50-100 ani)
gradul III, cu durata de funct. normala obisnuita (20-50 ani)
constructii provizorii, cu durata de functionare redusa (sub 5 ani)
b.
Rezistenţa la foc - gradul de rezistenta la foc reprezintă capacitatea de a rezista
la solicitarile termice si mecanice provocate de incendii. Se exprima in ore si este determinată
de elementele structurale cu rezistenta cea mai scazuta la foc. Rezistenta la foc a unui element
se considera depasita atunci cand acesta isi pierde capacitatea portanta sau stabilitatea (cazul
elementelor portante) sau capacitatea de a se opune propagarii incendiului (cazul elementelor
neportante).
Din punct de vedere al combustibilitatii, materialele si elementele de constructie
executate din acestea se clasifica astfel:
 incombustibile, care nu ard;
 greu combustibile (semicombustibile) care se aprind greu si ard fara flacara;
 combustibile, care se aprind si ard cu sau fără flacara, chiar dupa indepartarea sursei
de caldura.
3.2. Conditii mecanice - prin care se asigura rezistenta si stabilitatea constructiilor sub
actiuni exterioare:
 capacitatea portanta (sarcina maxima pe care o poate suporta un pilot infipt in pamant,
sau o fundatie pe piloti, fara ca in masa pamantului sa apara fenomene de rupere sau
fara ca tasarile pilotului, respective ale fundatiei, sa depaseasca o valoare limita);
 marimea deformatiilor in comparatie cu cele admise;
 gradul de fisurare si oboseala (cazul elementelor supuse la sarcini alternante). Conditiile
mecanice sunt precizate in prescriptii tehnice (standarde si normative).
3

3.3. Conditii fizico-igienice sunt determinate de factorii fizici exteriori si interiori:
 temperatura (interioara, exterioara);
 umiditate relativa (interioara, exterioara);
 nivelul zgomotului aerian si de impact;
 viteza aerului in incaperi, puritatea aerului;
 iluminat etc.
Aceste conditii se impun prin prescriptii tehnice care stipuleaza parametrii de confort
higrotermic, acustic, de iluminare, ventilare si de orice alta natura in acest domeniu.
3.4. Conditii arhitectural-estetice
Sunt conditiile in virtutea carora constructia se integreaza in mediul inconjurator,
conferindu-i pe langa o buna functionalitate si un aspect placut.
Funcţional arhitecturale
 adaptarea clădirilor
 schimbarea destinaţiei
 adaptarea spaţiilor interioare
 estetica
3.5. Conditii tehnologice si economico-organizatorice
Se refera la proiectarea, si executarea constructiilor. Economicitatea unei constructii se
apreciaza pe baza valorii de investitie initiala, luand in considerare ai costul de exploatare
(intretinere, reparatii, consum energetic).
Eficienta economica r e p r e z int ă reducerea la maximum a cheltuielilor de executie
si intretinere/exploatare, prin:
 alegerea judicioasa a amplasamentului;
 alegerea unor solutii constructive eficiente (spatii si volume rational stabilite);
 buna organizare a lucrarilor de executie
 cresterea gradului de prefabricare si industrializare - unde este cazul;
 utilizarea solutiilor avansate pentru finisaje (eliminarea procedeelor umede).

4

4. CLASIFICAREA CONSTRUCTIILOR
Clasificarea are ca scop sa ajute diverse sectoare ale activitatii din constructii cum sunt:
documentarea, intocmirea de documentatii tehnice, proiectarea, activitatea de planificare a
investitiilor, activitatea de evidenta, exploatare si intretinere a constructiilor.
A. Din punct de vedere funcţional construcţiile se pot împărţi în două grupe mari (fig. 3):
- clădirile – sunt construcţiile care au rolul de a proteja faţă de factorii agresivi din mediul
înconjurător, oamenii, animalele, plantele sau produsele creaţiei şi muncii omului;
- construcţiile inginereşti – toate celelalte tipuri de construcţii, cum ar fi: căi de
comunicaţie, construcţii hidrotehnice, turnuri, antene, rezervoare, estacade, coşuri de
fum, etc.
Clădirile se împart la rândul lor în:
- clădiri civile – locuinţe individuale sau colective, construcţii publice şi administrative,
construcţii sociale şi culturale, lăcaşele de cult
- clădiri industriale – hale de producţie, ateliere, depozite industriale, etc
- clădiri agricole – construcţii pentru producţia vegetală, construcţii zootehnice, depozite
de produse agricole, etc.
În limbajul curent actual termenul de “clădire” este înlocuit cu termenul de “construcţie”,
de aceea, în scopul evitării confuziilor, vom utiliza în continuare denumirea de “construcţii civile,
industriale şi agricole”, pentru tipurile respective de clădiri.

CONSTRUCŢII
CLADIRI INGINEREŞTI

CLADIRI
CLADIRI CIVILE

CONSTRUCŢII INDUSTRIALE
DE LOCUIT
CONSTRUCŢII HIDROTEHN ICE
SOCIAL-CULTURALE
CONSTRUCŢII ENERGETICE
CLADIRI INDUSTRIALE
CĂI DE COMUNICAŢIE
CLADIRI AGROZOOTEHNICE
Fig. 3. Clasificarea construcţiilor

5

Cladirile – sunt constructii inchise, care adapostesc oamenii sau alte vietuitoare,
benefiiciind de o anumita compartimentare si de o anumita dotare cu echipamente si instalatii.
În limbajul curent actual termenul de “clădire” este înlocuit cu termenul de “construcţie”,
de aceea, în scopul evitării confuziilor, vom utiliza în continuare denumirea de “construcţii civile,
industriale şi agricole”, pentru tipurile respective de clădiri
Cladiri civile – sunt destinate unei game foarte largi de procese functionale, cele mai
importante fiind: locuire, invatamant, sanatate, comert, sport, cultura, etc.
clădiri de locuit (individuale, blocuri de apartamente, cămine, hoteluri, case de odihnă
etc.);
clădiri social – culturale (sociale: spitale, case de cultură, săli de sport; culturale: teatre,
muzee, biblioteci, cinematografe; de învăţământ: universităţi, şcoli; religioase: catedrale,
biserici, mănăstiri etc.);
clădiri administrative (sediile instituţiilor, sediile companiilor, birourile, tribunalele etc.);
clădiri pentru comerţ (magazine, bănci etc.);
clădiri pentru transporturi (gări, autogări, aerogări, depouri etc.);
clădiri cu destinaţii speciale (militare, funerare etc.).
Cladiri industriale – ofera si ele o mare diversitate, datorita unei game largi de procese
industrial pe care trebuie sa le adaposteasca si sa le deserveasca. Dimensiunile spatiilor si modul
de compartimentare sunt determinate de utilaje, instalatii, fluxuri tehnologice, circulatie
interioara, etc. In afara cladirilor de productie in aceasta categorie mai sunt cuprinse cladirile
pentru depozitare.
Cladirile agrozootehnice – sunt destinate diferitelor procese de productie din sectorul
zootehnic (grajduri si adaposturi pentru animale si pasari) si din cel agrovegetal (sere,
rasadnite, etc.) la care se mai adauga cladirile auxiliare productiei (magazii de cereal, silozuri de
cereal si nutreturi, ateliere, garaje, etc.)
Constructii ingineresti – cuprind:
a. construcţii industrial speciale: rezervoare, castele de apă, silozuri, coşuri de fum, turnuri
de răcire etc.;
b. construcţii speciale pentru transporturi: drumuri, căi ferate, tunele şi staţii pentru
metrouri, funiculare, etc.;
c. construcţii speciale pentru transporturi pe apă: canale navigabile, ecluze, porturi etc.;
d. construcţii speciale pentru continuitatea transporturilor, numite şi lucrări de artă:
poduri, tunele, ecluze, viaducte, apeducte, ziduri de sprijin etc.;
e. construcţii hidrotehnice: baraje, diguri şi lucrări aferente acestora;
f. construcţii pentru îmbunătăţiri funciare şi regularizarea cursurilor de apă: irigaţii,
desecări, taluzuri, protecţia malurilor etc.
g. linii de transport al energiei electrice si al fluidelor tehnologice,
h. constructiile pentru alimentari cu apa si canalizari etc
B. Din punct de vedere structural
- construcţii cu structură de rezistenţă din pereţi portanţi
- construcţii cu structură de rezistenţă din stâlpi şi grinzi (cadre)
- construcţii cu structură de rezistenţă din arce şi plăci curbe subţiri
- construcţii cu structură mixtă.
6

C. Din punct de vedere al materialului de construcţie utilizat
- construcţii din lemn
- construcţii metalice
- construcţii din beton armat
- construcţii din zidărie
- construcţii mixte: zidărie-lemn, zidărie-beton armat, beton-metal, etc
D. Din punct de vedere al rigidităţii elementelor verticale (fig. 4)
- construcţii cu structură elastică – stâlpii sunt elementele verticale de susţinere; au
flexibilitate ridicată, se deformează în anumite limite sub acţiunea forţelor orizontale
- construcţii cu structură semirigidă – doar o parte a încărcărilor orizontale sunt
preluate de stâlpi flexibili; tot în această categorie intră şi construcţiile cu tub sau miez
central rigid şi planşee în consolă, cu cabluri sau sprijinite pe stâlpi elastici (fig. 5).
- construcţii cu structură rigidă – au ca elemente de susţinere verticale pereţii care sunt
rigizi şi nu permit apariţia deformaţiilor sub acţiunea forţelor orizontale
- construcţii cu structură rigidă şi partea inferioară elastică – sunt realizate cu stâlpi
de susţinere la partea inferioară pentru a permite crearea unor spaţii mari deschise; la
nivelurile superioare stâlpii sunt înlocuiţi cu pereţi portanţi

Fig. 4. Construcţii cu structură elastică (a), semirigidă (b) şi rigidă (c)

7

Fig. 5. Structuri semirigide
Structuri mixte, din cadre cu diafragme, pentru clădiri cu distribuţie celulară:
a- plan structură cadre cu diafragme de timpan;
b- plan structură stâlpi şi nucleu (sâmbure) central de diafragme
c; d – secţiuni structuri mixte din cadre şi diafragme
1 – diafragmă, 2 – cadre; 3 – nucleu central

E. Din punct de vedere al modului de execuţie
- construcţii cu structură monolită – se execută în întregime pe şantier; au avantajul unei
bune legări şi continuităţi între elemente, dar sunt mai scumpe
- construcţii cu structură prefabricată – se execută în cea mai mare parte în ateliere de
producţie; trebuie acordată o atenţie deosebită la montajul elementelor prefabricate şi la
asigurarea continuităţii
- construcţii cu structură parţial prefabricată – o parte a structurii se realizează pe şantier şi
o parte se realizează în atelier
F. Din punct de vedere al formei în plan a construcţiei (Fig. 6)
- construcţii cu formă dreptunghiulară (tip bară)
- construcţii cu formă pătrată, circulară, ovoidală (tip punct)
- construcţii cu formă de I, T, L, U, Y,
Dintre acestea primele două categorii au o comportare mai bună la seism, mai ales în cazul
construcţiilor foarte înalte.
8

Fig. 6. Forme pe care le pot avea constructiile civile, industriale şi agricole

G. Dupǎ tipul construcţiei:
- construcţii etajate (blocuri de locuinţe, hoteluri, spitale, şcoli, clǎdiri administrative, hale
industriale etajate, etc)
- construcţii de tip halǎ parter (hale industriale, sǎli de întruniri, sport) (fig. 7).
- construcţii combinate dintr-una sau mai multe săli mari şi alte încăperi cu distribuţie
celulară (săli de sport acoperite, de spectacole, de expoziţii),.
- construcţii speciale (recipiente pentru depozitarea materialelor granulare şi a apei,
construcţii de tip turn şi altele)
- elemente izolate (stâlpi LEA, traverse de cale feratǎ)

9

Fig. 7. Tipuri de construcţii

H. Dupǎ modul de execuţie:
- structurǎ monolitǎ
- structurǎ prefabricatǎ
- structurǎ mixtǎ
Structura monolitǎ – avantajoasǎ din punct de vedere al preluǎrii forţelor orizontale, dar
prezintǎ dezavantajul unor cheltuieli suplimentare şi a unui timp de executie îndelungat.
Structura prefabricatǎ – prezintǎ avantaje din punct de vedere al industrializǎrii execuţiei,
dar şi dezavantaje în ceea ce priveşte continuitatea structurii.
Structura mixtǎ – la care o parte din elemente sunt monolite (elementele verticale), iar
altele prefabricate; îmbinǎ avanatjele structurilor anterioare.
I. Dupa criteriul calitatii privind cerintele de baza care determina calitatea constructiilor si
anume: durabilitatea, rezistentele fizico-mecanice, gradul de rezistenta la foc si la
agentii atmosferici, gradul de dotare cu instalatii si finisaje, volumele si suprafetele
construite care asigura in linii mari confortul. Luand in considerare acesti factori,
constructiile se pot grupa in trei clase de calitate, dupa cum satisfac cerinte
ridicate, medii sau obişnuite.

10

CURS 2.
5. ALCǍTUIREA CONSTRUCŢIILOR
5.1. SISTEMUL CLADIRE
Cladirea este alcatuita dintr-un ansamblu de elemente interconectate intre ele printr-o
serie de relatii, precum si cu mediul inconjurator, elemente care actioneaza in comun, pentru
realizarea functiilor pentru care sunt destinate, alcatuind un sistem unitar.
Sistemul cladire astfel definit poate fi descompus in subsisteme, fiecare subsistem fiind
caracterizat prin functiunea de baza pe care o indeplineste in ansamblul cladirii. Unele
subsisteme pot indeplini simultan mai multe functii. Pentru o cladire curenta se pot lua in
considerare urmatoarele subsisteme:
 structura - avand ca functiune de baza siguranta de exploatare a cladirii la actiunile
care o solicita; in acest subsistem se includ fundatiile, peretii de rezistenta
(diafragmele), stalpii si grinzile, placile planseelor, elementele structurale ale
acoperisurilor, scarile ;
 anvelopa sau ansamblul de inchidere –avand ca functiune de baza separarea
spatiilor construite de mediul inconjurator (in unele cazuri aceasta, partial sau total,
poate face parte din sistemul structura) ;
 compartimentarea – care defineste si delimiteaza spatiile interioare ale cladirii pe
functiuni (si aceasta poate fi substituita partial subsistemului structural) ;
 echipamentele –
care
cuprind
instalatiile,
utilajele,
mobilierul s.a.,
elementele necesare functionării cladirii.
Fiecare subsistem poate fi descompus in subansambluri, subansamblul in elemente, iar
elementele in componente, fiecare dintre aceastea facand parte la randul lor din unul sau mai
multe subsisteme. Astfel, in cazul structurilor pe cadre, subansamblul cadru are in alcatuirea sa
elemente de tipul stalpilor si grinzilor, iar un subansamblu de inchidere are in alcatuirea sa
elemente de tipul peretilor exteriori, acestia avand la randul lor componente formate din zone
opace, zone vitrate (ferestre), dispositive de protective e.t.c.
Abordarea sistemica a proiectarii cladirilor necesita o gandire si o analiza complexă pe
baza conceptului de performanta.
5.2. Elementele unei construcţii:
Elementele componente ale clădirilor
Toate construcţiile de tip clădire sunt realizate din 3 categorii de elemente:
1) Elemente structurale, portante, de rezistenţă care asigură:
 stabilitatea
 durabilitatea
 siguranţa construcţiei
În această categorie intră următoarele 4 elemente componente, care definesc structura de
rezistenţă a clădirii (fig. 8):
11

Fundaţiile – preiau încărcările de la structura verticală de rezistenţă şi le transmit
terenului de fundare. Uzual se realizează din beton simplu sau armat, dar întâlnim şi
fundaţii din cărămidă, lemn, etc. Fundaţiile se pot realiza sub formă de: fundaţii izolate,
continue sub ziduri, radier general sub formă de placă groasă cu sau fără îngroşări, reţele
de grinzi, piloţi, etc. Adâncimea de fundare se stabileşte în funcţie de: poziţia terenului
bun de fundare, adâncimea de
îngheţ a zonei, înălţimea totală a
construcţiei, nivelul apelor freatice,
etc.
Structura verticală de rezistenţă
se poate realiza sub forme de: pereţi
portanţi, cadre sau mixt din lemn,
cărămidă, beton, metal şi preia
încărcările de la structura orizontală
şi acoperiş şi le transmite
fundaţiilor.
Structura orizontală de rezistenţă
sau planşeele preiau încărcările
care le revin, verticale şi orizontale,
Fig. 8. Elemente structurale ale clădirilor
permanente,
temporare
sau
excepţionale şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Se pot realiza cu sau fără
grinzi, plane sau curbe, monolit sau prefabricat, din lemn, metal, cărămidă sau beton.
Acoperişul preia încărcările din greutatea proprie şi din acţiunile dinamice (vânt, zăpadă,
ploaie, chiciură, etc) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Acoperişul se poate
realiza sub formă de acoperiş cu pantă denumit şarpantă, sau fără pantă, denumit terasă.
2). Elementele nestructurale, neportante, asigurǎ:
legǎtura pe verticalǎ
compartimentarea şi includerea spaţiilor
izolarea şi protecţia construcţiei
comunicaţia între încǎperi
condiţiile estetice şî arhitecturale
Elementele nestructurale sau neportante participă la alcătuirea funcţională şi protecţia
construcţiei, această categorie fiind realizată din mai multe elemente:
Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care delimitează funcţiunile întro clădire, respectiv închid clădirea la exterior.
Învelitoarea – închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul sau ultimul nivel,
fiind realizată din produse ceramice (ţiglă, olane), paie, stuf, şiţă, şindrilă.
Izolaţiile – protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei (hidroizolaţii),
împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a propagării zgomotului (fonoizolaţii).
Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi circulaţie, de a
izola interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare naturală corespunzătoare.

12

Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de protective mecanică
(uneori) etc. În această categorie intră: tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, placaje, pardoseli,
tapete, etc.
Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru evacuarea
tuturor persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate (incendiu, cutremur,
inundaţii) scara este practic o continuare a planşeului în zona casei scărilor, în pantă, deci
ar putea fi considerată ca şi element structural.
3) Elementele de echipare tehnică – sunt componente care asigură confortul în activitatea
omului, fiind practic o serie de instalaţii, numărul şi complexitatea lor depinzând de tipul
clădirii, confortul interior impus, posibilităţile financiare, etc. În această categorie se includ:
Instalaţii de alimentare cu apă, canalizare şi evacuare a apelor uzate
Instalaţii de încălzire (locale sau centrale)
Echipamente de transport pe verticală (lifturi, scǎri rulante, ascensoare de mǎrfuri).
Instalaţii de curenţi şi curenţi slabi (sonerie, interfon, telefon)
Instalaţii de colectare şi evacuare a deşeurilor
instalaţii tehnologice (alimentare cu abur, gaz, forţă, ventilaţie)
Instalaţii de aer condiţionat etc.
Un element de construcţie poate îndeplini simultan mai multe funcţii. De exemplu, un perete
exterior poate avea atât rol de element de rezistenţă, cât şi funcţiuni de izolare termică şi acustică.
O clădire se împarte geometric în niveluri (subsol, parter, etaje), iar pe verticală în tronsoane
separate între ele prin elemente numite „rosturi” (întreruperi ale clădirii în plan vertical, pe toată
înălţimea acesteia, inclusiv fundaţiile) care permit deformarea independentă a tronsoanelor.
Fundaţiile şi subsolul unei clădiri constituie aşa numita „infrastructură”, iar parterul şi
etajele „suprastructura” (Fig. 9 ).

Fig. 9. Suprastructura şi infrastructura construcţiilor
13

Elementele situate sub cota 0.00 a clădirii (fundaţiile, pereţii de subsol, planşeul peste
subsol) constituie infrastructura clădirii, iar restul elementelor, situate peste cota ±0.00, formează
suprastructura acesteia. Cota 0.00 a unei construcţii este, prin convenţie, cota pardoselii finite de la
parter.
În alcătuirea construcţiilor ca şi lucrări complexe, se disting (fig. 9. şi 10.):
Infrastructura – partea construcţiei aflatǎ sub nivelul terenului (fundaţiile şi subsolurile),
compusă din:
 fundaţii
 subsol construit
 canale pentru reţele tehnico- sanitare
 hidroizolaţii
 lucrări de protecţie
Suprastructura – partea construcţiei aflatǎ peste nivelul terenului natural, compusă din:
 parter
 etaje
 acoperiş

Fig. 10. Elemente componente pentru o structură etajată în cadre
5.3. Compartimentarea unei construcţii:
Rolul construcţiilor este de a adǎposti spaţii. În interiorul ei, spaţiile pot fi:
 mai multe şi mai mici (cazul apartamentelor)
 puţine (cazul bisericilor, a teatrelor, a halelor industriale)
 unul singur
În interiorul construcţiei spaţiile sunt separate pe orizontalǎ prin pereţii despǎrţitori, iar pe
verticalǎ prin planşeee.
Spaţiile se deosebesc pe categorii:
14

o în funcţie de destinaţie:
 spaţii de exploatare destinate scopului principal al clǎdirii (hale de utilaje)
 spaţii auxiliare (grupuri sanitare, bǎi, bucǎtǎrii)
 spaţii de circulaţie (coridorul, casa scǎrilor, holuri)
o în funcţie de amplasarea nivelurilor faţǎ de terenul natural:
 Subsolul – S = situat sub cota de nivel 0.00m, consideratǎ cota pardoselii finite a
primului nivel (parter)
 Demisolul - D= subsolul la care o parte este ridicatǎ
 peste cota terenului natural pentru realizarea ventilǎrii, iluminǎrii
 Parterul – P = primul nivel situat peste cota 0.00m, aflat peste cota terenului natural
(C.T.N.)
 Etajele – E = niveluri executate pe verticalǎ deasupra parterului
 Mezanin – Mz = dacă parterul este situate peste demisol, sau dacă între parter şi
etajul I se află un nivel intermediar cu înălţime mai mica decât a fiecăruia dintre
acestea, nivelul respectiv se numeşte mezanin
 Etajele tehnice – niveluri cu înǎlţimi şi funcţii tehnice diferite
 Podul – spaţiul delimitat între planşeul ultimului nivel şi şarpantǎ (acoperiş)
 Mansarda – podul care are o înǎlţime suficientǎ realizǎrii iluminǎrii şi ventilaţiei şi
care permite amenajarea pentru posibilitatea desfǎşurǎrii activitǎţii în interiorul
spaţiului respectiv.

6. CALITATEA CONSTRUCŢIILOR
Calitatea corespunzǎtoare a unei construcţii presupune satisfacerea condiţiilor tehnice, a
performanţelor sau a regulilor de calitate stabilite pentru fiecare element în parte, ţinând seama de
faptul cǎ clǎdirile sunt produse de lungǎ duratǎ.
Exprimarea calitǎţii se face sub trei forme: Ştiinţificǎ, tehnologicǎ, funcţionalǎ
Calitatea, ca şi concept, urmăreşte urmǎtoarele etape în realizarea şi exploatarea unei
construcţii:
 concepţia clǎdirii – studii şi cercetǎri preliminare, (studii de fezabilitate), proiectare
preliminarǎ, proiectare de ansamblu ( proiect de execuţie, P.E.),experimantǎri, pregǎtirea
şi declanşarea investiţiei.
 execuţia clǎdirii – proiectarea detaliilor de execuţie (proiect de detalii de execuţie
D.D.E.), realizarea bazei materiale de producţie, executarea construcţiei.
 exploatarea construcţiei – utilizarea construcţiei, intervenţii în timp pentru menţinerea
nivelului de performanţǎ prin întreţinere, reparaţii, modernizǎri.
 postutilizarea construcţiei – la depǎşirea perioadei de viaţǎ a acesteia, în cazul uzurii
morale fǎrǎ posibilitatea reutilizǎrii prin reamenajare în situaţii impuse şi constǎ în
dezafectarea ei, demontarea elementalor recuperabile şi demolarea construcţiei,
recondiţionarea elementelor recuperate şi reciclarea materialelor; reintegrarea în naturǎ a
deşeurilor, toate acestea având în prim plan protecţia mediului înconjurǎtor.
15

Astfel atât proiectarea cât şi aspectul economic trebuie sǎ depǎşeascǎ formele actuale
limitative şi sǎ ţinǎ cont de o concepţie multidimensionalǎ în timp şi spaţiu a construcţiei şi de
interacţiunea construcţiei cu mediul înconjurǎtor.
Scopul acestor activitǎţi este sǎ se obţinǎ o calitate optimǎ la un cost global total minim.
6.1. Categoria de importanţă a unei construcţii:
Stabilirea categoriei de importanţă a unei construcţii se face de către proiectant şi are în
vedere următoarele principii:
 considerarea construcţiei în mod global, avându-se în vedere:
- construcţia în sine cu caracteristicile şi funcţiunile sale,
- activităţile legate de realizarea (concepţie-proiectare, execuţie) şi exploatarea acesteia,
 reflectarea în mod corespunzător, a rolului şi locului determinate de funcţiunile şi
existenţa sa, pe care le are construcţia respectivă în contextul social, cultural, economic şi
ecologic,
 prevenirea riscurilor, prin selectarea unei categorii de importanţă adecvate, care impune
nivelul cerinţelor (exigenţelor) esenţiale şi modelul de asigurare a calităţii, a căror
aplicare trebuie să conducă la performanţele corespunzătoare.
 Intre importanţa construcţiei şi cerinţele privind calitatea acesteia există o relaţie directă,
deoarece:
 calitatea realizată asigură existenţa şi durabilitatea
construcţiilor, îndeplinirea
funcţiunilor acestora şi previne producerea unor disfuncţii,
 activităţile care trebuie să conducă la activitatea dorită, în toate fazele, au amploarea şi
complexitatea sporită pe măsură ce creşte importanţa construcţiei.
Categoriile de importanţă se stabilesc şi pentru construcţii noi şi pentru construcţii
existente pe baza aceloraşi criterii şi principii. Pentru construcţiile existente, analiza criteriilor
asociate va avea în vedere:
 componenta cultural- istorică şi social – afectivă a acestora,
 faptul că, pe de o parte, condiţiile de teren şi de mediu avute în vedere la proiectare, s-au
concretizat şi au acţionat defavorabil asupra construcţiei, şi că pe de altă parte concepţiile
de alcătuire şi de calcul luate în considerare la proiectare pot să ne ofere asigurarea
necesară. În aceste condiţii pot fi necesare acţiuni şi activităţi pentru:
- aducerea construcţiilor în situaţia de a satisface unele exigenţe noi privind funcţiunile
acestora.
- aducerea construcţiilor în situaţia de a satisface cerinţele esenţiale.
În categotia construcţiilor existente, un loc aparte îl ocupă monumentele de artă şi siturile
istorice, care trebuie considerate ca fiind tot construcţii.
În cadrul unui ansamblu de construcţii, categoriile de importanţă se stabilesc pentru fiecare
obiect de construcţie în parte, putând diferi de la o construcţie la alta.
Categoriile de importanţă a construcţiilor se stabilesc în conformitate cu metodologia
aprobată de guvern. pentru realizarea unor niveluri de calitate determinate de realizarea exigenţelor
esenţiale:
a) implicarea vitală a construcţiilor în societate şi natură (aportul de risc sub aspectul
performanţei)
b) implicarea funcţională a construcţiilor în domeniile socioeconomice, în mediul construit
şi în natură (destinaţia, modul de utilizare),
16

c) caracteristici proprii construcţiilor (complexitatea, considerentele economice)
Categoriile de importanţă pentru construcţii sunt:
- categoria A - construcţii de importanţă excepţională
 construcţii care au funcţiuni deosebit de importante, a căror neîndeplinire implică
riscuri majore pentru societate şi natură, pe zone foarte întinse (reactoare nucleare,
baraje înalte sau amplasate pe terenuri dificile, cu zone populate în aval
 construcţii cu caracter de unicat, cu valoare deosebită de patrimoniu (ansambluri şi
clădiri de cult sau alte monumente de arhitectură propuse pentru a fi înscrise în
patrimoniul cultural mondial).
- categoria B -construcţii de importanţă deosebită
 construcţii cu funcţii importante, a căror neîndeplinire implică riscuri majore pentru
societate şi natură pe zone limitate (construcţii din industria chimică, căi ferate, şosele
poduri, şi aeroporturi de interes naţional, baraje pentru acumulări mari de apă,
construcţii social culturale cu aglomerări mari de oameni, staţii de emisie de radio şi
televiziune)
 construcţii cu valoare deosebită de patrimoniu sau care adăpostesc asemenea valori
(monumente de arhitectură, situri istorice, muzee, arhive şi biblioteci de valoare
naţională).
- categoria C - construcţii de importanţă normală
 construcţii cu funcţiuni obişnuite a căror neîndeplinire nu implică riscuri majore
pentru societate şi natură (clădiri de locuinţe cu mai mult de două niveluri, construcţii
industriale şi agrozootehnice curente şi construcţii social culturale care nu intră în
categoriile de importanţă A şi B),
 construcţii cu caracteristici şi funcţiuni obişnuite, dar cu valori de patrimoniu (clădiri
de cult, muzee deimportanţă locală).
- categoria D - construcţii de importanţă redusă
 construcţii cu funcţii obişnuite, a căror neîndeplinire afectează un număr redus de
oameni (clădiri de locuit parter sau parter şi un etaj, dependinţe gospodăreşti,
construcţii provizorii).
6.2. Clasa de importanţă a unei construcţii:
Un aspect foarte important in conceperea, execuţia şi exploatarea construcţiilor este
comportarea acestora în cazuri excepţionale, seismice. Prin protecţia antiseismică se urmăreşte
limitarea degradărilor, a avariilor, precum şi evitarea prăbuşirilor elementelor structurale, ale celor
nestructurale, ale echipamentelor şi instalaţiilor, pentru:
 evitarea pierderilor de vieţi omeneşti sau a rănirii oamenilor,
 evitarea întreruperii activităţilor şi a serviciilor esenţiale pentru menţinerea continuităţii
vieţii sociale şi economice în timpul cutremurului şi imediat după cutremur,
 evitarea distrugerii sau a degradării unor bunuri culturale şi artistice de mare valoare
 evitarea degajării unor substanţe periculoase (toxice, explozive, etc.),
 limitarea pagubelor materiale.
În vederea realizării unui nivel de protecţie antiseismică corespunzător din punct de vedere
tehnic şi economic, se vor avea în vedere următoarele criterii:
 seismicitatea naturală a zonei amplasamentului,
17

 condiţiile locale de amplasament,
 importanţa construcţiei,
 gradul de ocupare cu oameni a construcţiei,
 tipul şi caracteristicile structurii de rezistenţă a construcţiei.
Clase de importanţă:
clasa I – construcţii de importanţă vitală pentru societate, a căror funcţionalitate în timpul
cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să se asigure integral:
 spitale, staţii de salvare, de pompieri
 clădiri pentru unităţi administrative, centrale şi judeţene, cu rol de decizie în
organizarea măsurilor de urgenţă după cutremure,
 clădiri pentru comunicaţii de interes naţional şi judeţean,
 unităţi de producere a energiei electrice în sistemul naţional,
 clădiri care adăpostesc muzee de importanţă naţională.
clasa II – construcţii de importanţă deosebită la care se impune limitarea avariilor, avându-se în
vedere consecinţele acestora:
 celelalte clădiri din domeniul ocrotirii sănătăţii
 şcoli, creşe, grăd., cămine pentru copii, handicapaţi, bătrâni,
 clădiri aglomerate: săli de spectacole artistice şi sportive, biserici, centre comerciale
importante,
 clădiri care adăpostesc valori artistice, istorice, ştiinţifice
 clădiri şi instalaţii industriale care prezintă riscuri de incendii sau degajări de substanţe
toxice,
 clădiri industriale care adăp. echipamente de mare valoare ec.
 depozite cu produse de strictă necesitate pt. aprov.de urgenţă
clasa III – construcţii de importanţă normală
 clădiri de locuit, hoteluri, cămine, cu exc. celor din clasa II,
 construcţii industriale şi agrozootehnice curente
clasa IV – construcţii de importanţă redusă:
 construcţii agrozootehnice de importanţă redusă (sere, costrucţii parter diverse pentru
creşterea animalelor şi păsărilor
 construcţii de locuit parter şi parter şi etaj,
 alte construcţii civile şi industriale care adăpostesc bunuri de mică valoare şi în care
lucrează un personal restrâns.
Astfel o construcţie trebuie să satisfacă diferite cerinţe funcţionale rezultate din viaţa
fiziologică, psihologică şi economică a locatarilor.
Având în vedere că la realizarea acestora şi tot odată la satisfacerea conceptului de
performanţă în construcţii, rolul primordial este factorul uman, influenţa acestuia trebuie sporită în
sens pozitiv.
6.3. Sistemul de calitate în construcţii:
Sistemul de calitate presupune:
a) Reglementări tehnice în construcţii cu caracter exigenţial:
 Prescripţii tehnice – ansamblu de date şi condiţii cu caracter tehnico-economic privind
proiectarea, realizarea şi recepţionarea unui element sau unei construcţii.
18

b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
j)
k)
l)

 Standardele sunt prescripţii tehnice prin care se stabilesc caracteristici pentru
materiale, elemente prefabricate şi instalaţii aferente construcţiilor, precum şi principii
fundamentale şi date de bază pentru proiectarea, execuţia şi recepţia construcţiei.
 Normele interne sunt prescripţii prin care se stabilesc date caracteristice pentru
produsele încă nestardadizate.
 Normativele sunt prescripţii tehnice prin care se stabilesc îndrumări şi metode detaliate
pentru proiectarea construcţiilor, utilizarea utilajelor şi materialelor în construcţii
 Instrucţiunile tehnice dau îndrumări suplimentare de detaliu asupra prescripţiilor
tehnice, standarde sau normative.
 Condiţiile tehnice speciale se elaborează pentru lucrări deosebite care necesită
completări ale prescripţiilor tehnice, se întocmesc de proiectantul lucrării
 Fişele tehnologice stabilesc modul de organizare şi desfăşurare a diferitelor procese de
lucru în execuţia construcţiei.
 Proiectele tip sunt un ansamblu de piese scrise şi desenate şi cuprind datele necesare
pentru execuţia lucrărilor tip.
 Cataloage tip de prefabricate, elemente şi detalii de construcţii, ansamblul de piese
scrise şi desenate cuprinzând datele necesare pentru dispunerea în fază de proiectare
a acestor elemente tipizate în construcţii.
Certificat de calitate a materialelor şi produselor folosite la realizarea unei construcţii.
Agremente tehnice pentru noi produse şi procedee introduse în construcţii
Atestarea tehnico-profesională a personalului de specialitate
Verificarea şi expertizarea proiectului de construcţie
Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de încercare şi control în construcţii
Asigurarea activităţii metrologice în construcţii
Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii
Recepţia lucrărilor de construcţii
Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor şi intervenţiile necesare pe parcurs
pentru menţinerea performanţelor acestora
Activitatea din perioada de postutilizare a construcţiei
Controlul de calitate în construcţii de către persoane fizice sau juridice de specialitate.

7. PRESCRIPŢII TEHNICE
CONSTRUCŢIILOR

PENTRU

PROIECTAREA

ŞI

EXECUŢIA

Prin proiectarea şi execuţia construcţiilor trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii de
bază:
-

condiţia de rezistenţă şi stabilitate a construcţiei sub acţiunea forţelor ce pot să apară în
timpul exploatării
condiţia de siguranţă la foc
condiţia de igienă, sănătate şi protecţie a mediului înconjurător
condiţia de siguranţă în exploatare
condiţia de protecţie împotriva zgomotului
condiţia de economie de energie şi de reţinere a căldurii în interior
19

Pentru a obliga fiecare proiectant şi executant să respecte anumite condiţii minimale, în ţara
noastră s-au elaborat aşa numitele prescripţii tehnice. Principalele tipuri de prescripţii tehnice sunt:
- standardele – stabilesc caracteristicile pentru materialele de construcţii, pentru
elementele prefabricate, precum şi principiile care stau la baza proiectării, execuţiei şi
recepţiei construcţiilor
- normativele – dau explicaţii detaliate referitoare la aplicarea anumitor standarde în
vigoare sau vin cu anumite completări referitoare la aspecte ce nu sunt precizate în
standarde, deoarece se întâlnesc doar în situaţii speciale, rar întâlnite;
Normativele, la rândul lor pot fi:
- normative experimentale ;
- normative cu aplicare condiţionată ;
- normative definitive ;
- normative republicane – se aplică la nivel naţional ;
- normative departamentale: se aplică doar într-un anumit minister sau departament .
În domeniul proiectării şi execuţiei structurilor de construcţii, ansamblul de standarde
europene poartă numele de EUROCODE.
Programul EUROCODE furnizează în cadrul unui sistem coerent şi cuprinzător de norme,
metode de proiectare :
EUROCODE 1 – Bazele proiectării structurilor şi acţiunile în construcţii
EUROCODE 2 – Structuri din beton, beton armat şi precomprimat
EUROCODE 3 – Structuri metalice
EUROCODE 4 – Structuri mixte
EUROCODE 5 – Structuri din lemn
EUROCODE 6 – Structuri din zidărie
EUROCODE 7 – Fundaţii şi inginerie geotehnică
EUROCODE 8 – Structuri amplasate în zone seismice
EUROCODE 9 – Structuri din aluminiu

20