IMA _ Lucrare de Diploma

CUPRINS
MOTIVATIA LUCRARII
SCURT ISTORIC AL AFECTIUNII
CAPITOLUL I
Notiuni de anatomie si fiziologie
CAPITOLUL II
Infarctul Miocardic Acut


Definitie



Etiologie



Fiziopatologie



Anatomie patologica



Tablou clinic



Forme clinice



Investigatii



Diagnostic



Diagnosticul diferential



Tratament



Tratament profilactic: igieno-dietetic, medicamentos,chirurgical



Evolutia si prognostic



Complicatii

CAPITOLUL III
1. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu IMA
2. Rolul propriu- asigura conditiile de specializare
3. Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientului
4. Supravegherea pacientului
5. Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului

1

6. Rolul asistentei medicale in aducarea sanitara a pacientului
7. Rolul delegat- rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica
8. Rolul asistentei medicale in administrarea tratamentului
9. Descrierea a doua tehnici in functie de afectiune
CAPITOLUL IV
Studiu de caz I ( plan de ingrijire , foaia de temperatura si epicriza)
Studiu de caz II
Studiu de caz III
CONCLUZII
PROPUNERI SI NOUTATI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

2

MOTIVATIA LUCRARII

Lucrarea de fata am intocmit-o pe baza cunostintelor acumulate in timpul anilor de
practica si din literatura de specialitate.In perioada acestor ani am reusit sa acumulez
cunostintele necesare despre aceasta afectiune astfel fiind pus in situatia de a acorda
ingrijirile necesare unui pacient cu simptomatologia si manifestarile infarctului miocardic
sa nu intalnesc piedici in scopul redarii acestuia in cel mai scurt timp familiei si societatii.
Astfel sper ca aceasta lucrare sa imi fie de mare ajutor in profesia de asistent medical
pentru a fi apt in orice situatie de a preveni o recidiva a bolii si daca este posibil, chiar sa
ii dezvolt capacitatile fiziologice si psihologice pentru ca riscul de recidiva a bolii sa fie
cat mai scazut.
Am ales acest subiect deoarece boala este tot mai frecventa datorita conditiilor
sociale,factorilor de stres ,factorilor favorizanti si pune probleme grave asupra sanatatii
individului
Lucrarea de fata este structurata in patru capitole, primele trei teoretice, iar ultimul
capitol a luat in considerare trei studii clinice.
S-a pornit de la anatomia arborelui coronarian normal, morfopatologia si fiziopatologia
modificarilor coronariene si a miocardului in I.M.A., realizandu-se totodata si o
clasificare a tipurilor de infarct miocardic. Partea a doua a urmarit in detaliu elementele
legate de ingrijirea pacientilor cu I.M.A. In acest demers, s-a avut in vedere o serie de
aspecte privind diagnosticul clinic si diferential, simptomatologia, examenul general
precum si investigatiile, tratamentul si ingrijirile in I.M.A.
Ultimul capitol al lucrarii, cel mai extins, a avut in vedere analiza a trei studii de caz
reprezentative ale unor pacienti internati la Spitalul judetean Sfantul Ioan Cel Nou de la
Suceava in Sectia de cardiologie, avand varste si medii socio-profesionale diferite,
respectiv o tipologie si manifestare diferita a infarctului miocardic, fapt ce a necesitat
alegerea anumitor tratamente si ingrijiri specifice.

3

ISTORICUL ŞI IMPORTANŢA BOLII
Ultimele secole de civilizatie - al XIX-lea si al XX-lea - au determinat, o dată cu
destinul politic si social al planetei, si destinul genetic al omenirii. Industrializarea, aparitia
automobilului, razboiul modern, dezvoltarea societatilor capitaliste sunt doar cateva date
care aparent tin numai de istorie. Toate aceste 'evenimente' au influentat sanatatea, viata,
moartea. Cu alte cuvinte, indicii traditionali ai epidemiologiei - natalitatea, mortalitatea,
incidenta, prevalenta - reprezinta efectul a cel putin doua secole de progres.
Infarctul miocardic acut reprezintă cea mai importantă cauză de deces. În diferite
statistici decesul prin infarct reprezintă 15-20% din totalitatea deceselor.
În România, in anul 2005 , din 100 de decese, 48 s-au datorat bolilor
cardiovasculare , din care 25 au fost ca urmare a unui infarct miocardic. În aceeasi perioadă
, rata standardizată a mortalitatii prin boli cardiovasculare a fost, pentru Romania de peste
120 la 100.000 locuitori, faţa de o medie de 80 pentru Europa.
În ultimii 20 ani incidenta complicatiilor aterosclerozei a scăzut constant in Europa
de vest datorită eficacităţii masurilor de preventie primară si secundară. Aceste măsuri sunt
aplicate incomplet sau partial in Europa de est, inclusiv Romania şi ca urmare incidenta
bolilor cardiovasculare creşte continuu.
Mortalitatea acută in infarct miocardic s-a redus spectaculos in ultimii 30 ani
datorită progreselor în terapia de urgentă. Utilizarea tehnicilor de reperfuzie coronariană a
redus în ultimii 10 ani mortalitatea acută în spital a infarctului de miocard sub pragul de 10
%.
Infarctul miocardic este unul din cele mai frecvente diagnostice la pacienţii spitalizaţi în
ţările industrializate, în Statele Unite se produc în fiecare an aproximativ 1,5 milioane de
infarcte miocardice. Rata mortalităţii prin infarct acut este de aproximativ 30%, mai mult de
jumătate din decese producându-se înainte ca individul afectat să ajungă la spital. Deşi rata
mortalităţii după spitalizare pentru infarct miocardic a scăzut cu aproximativ 30 de procente de-a
lungul ultimelor două decade, aproximativ l din fiecare 25 de pacienţi care supravieţuiesc la
spitalizarea iniţială moare în primul an după infarctul miocardic. Supravieţuirea este marcat
redusă la pacienţii vârstnici (peste vârsta de 65 de ani), a căror rată de mortalitate este de
20% la l lună şi de 35% la l an după infarct.
Mai frecvente la bărbaţi, aceste afecţiuni se transmit adesea din tată în fiu. Dacă,
în parte, aceasta se poate explica prin factori de risc comuni (regim bogat în grăsimi,
sedentarism), medicina a constatat şi importanţa factorilor genetici.
Pronosticul pacienţilor cu boală coronariană a fost îmbunătăţit de progresele
înregistrate în tratamentele cardiovasculare, totuşi aceasta rămâne prima cauza de
mortalitate, în România decedând zilnic prin infarct miocardic 40 de oameni, potrivit
studiilor prezentate la congresul de cardiologie.
Previziunile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că boala coronariană
vă rămâne tot principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând 12,2 la
sută din mortatitalitea generală, înaintea celor provocate de cancer, accidente rutiere,
HIV/SIDA şi bolile hepatice. În 2010, aproape 30 la sută dintre pacienţii cu insuficienţă
4

coronariană prezintă risc de mortalitate de trei ori mai mare decât la cancer. Jumătate
dintre bolnavi mor la patru ani de la depistarea bolii, iar unu din patru se reinternează la
trei luni de la primul episod. Numai în Statele Unite ale Americii, la fiecare 26 de
secunde cineva suferă de un eveniment coronarian, de exemplu infarct miocardic şi la
fiecare minut cineva moare din această cauză. În România, datele statistice arată că la
sfârşitul anului 2006 erau înregistraţi aproape un milion de pacienţi cu boală coronariană
ischemică. În Statele Unite se produc în fiecare an aproximativ 1,5 milioane de infarcte
miocardice. În România, bolile cardiovasculare stau la baza a 63% din totalul deceselor
din ţara noastră, în timp ce în Europa procentul este de 37%.
Rata mortalităţii prin infarct acut este de aproximativ 30%, mai mult de jumătate
din decese producându-se înainte ca individul afectat să ajungă la spital. Deşi rata
mortalităţii după spitalizare pentru infarct miocardic a scăzut cu
aproximativ 30 de procente de-a lungul ultimelor două decenii, aproximativ l din fiecare
25 de pacienţi care supravieţuiesc la spitalizarea iniţială moare în primul an după
infarctul miocardic. Supravieţuirea este marcat redusă la pacienţii vârstnici (peste vârsta
de 65 de ani), a căror rată de mortalitate este de 20% la o lună şi de 35% la l an după
infarct.
Tromboliza este cea mai la îndemână metodă de reperfuzie miocardică în multe
centre medicale unde angiografia nu este la îndemână şi se iniţiază în termen optim de 6
ore (maxim 12 ore) de la debutul durerii. Se poate începe chiar şi din faza pre-spital, dar
este preferată administrarea în spital, unde sunt la îndemână metode de intervenţie de
urgenţă.
Angioplastia este o metodă de tratament în cazul infarctului, fiind în proporţie de
95% eficientă. România beneficiază doar de un sfert de angiografe pe cap de locuitor.
Anual, 13.000 de cetăţeni români suferă un infarct, rata mortalităţii atingând cote
îngrijorătoare.

5

CAPITOLUL I
Notiuni de anatomie si fiziologie a
aparatului
Cardiovascular

6

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Inima – este un organ situat în mediastin, orientat cu vârful la stânga în jos şi
înainte, cu baza în sus la dreapta şi înapoi. Din punct de vedere anatomic şi fiziologic se
deosebeşte inima dreaptă (atriul şi ventricul drept) şi inima stângă (atriul şi ventricul
stâng).
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng, separate prin orificiul
atrioventricular. Atriul stâng primeşte sânge arterial, care vine din plămân prin cele patru
vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau mitral este prevăzut cu doua valve
care îl închid în timpul sistolei şi îl lasă deschis în timpul diastolei. Vetriculul stâng
primeşte în diastolă sângele care vine din atriul stâng iar în sistolă îl evacuează în artera
aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă
aortică). Orificiul mitral şi cel aortic constituie sediul de elecţie al cardiopatiilor
reumatismale (stenoza mitrală şi insuficienţa aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin orificiul
atrioventricular drept.
Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie, prin orificiile venei cave

7

superioare şi ale venei cave inferioare.

Artera pulmonara
Acest trunchi arterial voluminos conduce sangele de la inima la plaman. Artera
pulmonara porneste din ventriculul drept, de care este separata prin valvula pulmonara.
Ea se indreapta in sus, apoi se separa sub arcul aortic in doua ramuri: artera pulmonara
dreapta, mai lunga e mai mare (are trei ramuri lobare), si artera pulmonara stanga (cu
doua ramuri lobare).

8

Vena pulmonara
In numar de 4 (cate doua de fiecare parte), venele pulmonare se deschid in
auriculul stang, in care aduc sangele oxigenat in plaman.
Camerele inimii
Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul)
drept si stang, sunt camerele de primire a sangelui.Acestea colecteaza sangele adus de
vene. Camerele inferioare ale inimii, ventriculul stang si drept, au rolul unor pompe
puternice. Ele imping sangele prin artere, de la inima catre corp.

Atriul drept

9

Primeste singe neoxigenat din organism de la cele doua vene cave; acest singe ,
trece prin atriul drept si prin valva tricuspida in ventriculul drept si pe urma prin artera
pulmonara ajunge la plamini unde va fi oxigenat;
Ventriculul drept

Are o structura mai trabeculata , comparativ cu cel sting si nu are acceaiasi forta de
contractie; de la nivelul sau pleaca artera pulmonara;
Atriul stang
In el se varsa cele patru vene pulmonare si este despartit de ventriculul sting prin
valva mitrala; singele oxigenat care vine de la plamin, trece prin atriul sting si valva
mitrala in ventriculul sting;

10

Ventriculul stang
Este cea mai importanta structura din punct de vedere al functiei de pompa a
inimii; miocardul sau muschiul inimii, este cel care prin forta sa de contractie expulzeaza
singele din ventriculul in aorta , in timpul sitolei;
Muschii papilari
Sunt muschii de la nivelul valvelor cardiace; au rol in inchiderea si deschiderea
valvulara.
Cordaje tendinoase

Pe marginile si suprafetele inferioare ale valvelor tricuspida si mitrala se insereaza
numeroase structuri tendinoase subtiri de colagen cordajele tendinoase - care au traseu
descendent catre muschii papilari, care se proiecteaza de pe peretii muscuÂlari in
cavitatea ventriculara.
Aceste cordaje actioneaza ca niste cabluri de ancorare a valvelor si impieÂdica

11

cuspidele sa se deschida sau sa bombeze in interior ca o umbrela, din cauza presiunii
crescute pe care o are sangele in cursul contractiei ventricuÂlare. Cordajele atasate pe
cuspide inveÂcinate actioneaza si in scopul mentinerii acestor cuspide strans legate una
de alta in cursul contractiei ventriculare, astfel incat sangele sa nu poata regurÂgita
printre ele, cand sunt inchise.
Valvele

Valva tricuspida

12

Face legatura intre atriul drept si ventriculul drept; este formata dintr-o foita
septala, anterioara si posterioara . Se deschide pentru a permite sangelui oxigenat colectat
in atriul drept sa curga in ventriculul drept. fortandu-l pentru a iesi prin valva pulmonara
in artera pulmonara.
Complexul valvular tricuspidian cuprinde orificiul atrioventricular tricuspidian si
inelul sau fibros, foitele valvulare sau cuspele, cordajele tendinoase si muschii papilari.
Inelul valvular tricuspidian include:
a) o linie arcuita in dreptul partii membranoase a septului,
b) latura dinspre valva tricuspida a trigonului fibros drept,
c) cele doua fila coronaria, care reprezinta doua extensii fibroase, una anterioara si una
posterioara, ce pornesc de la trigonul fibros drept, si
d) o banda de tesut conjuncticare completeaza circumferinta inelului valvular intre
varfurile celor doua fila.
Trebuie mentionat aici ca endocardul valvular se desprinde uneori la distanta de
acest inel fibros valvular de pe stratul colagenos central al foitelor valvulare. Astfel,
inelul fibros nu va corespunde pe de-a intregul cu linia de inflexiune endocard atrial endocard valvular.
Foitele valvulare tricuspidiene, de regula trei la numar, sunt: septala, anterioara si
posterioara, corespunzand celor trei laturi ale orificiului atrioven-tricular. Fiecare foita
este o dedublare de endoteliu care cuprinde in interior o lamina fibrosa colage-noasa care
se continua la baza cu inelul fibros iar catre marginea libera cu fascicule divergente din
cordajele tendinoase
Valva mitrala
Face legatura intre atriu si ventriculul sting; este formata din vala anterioara si
posterioara, cordaje tendinoase si muschii papilari prin care se insera la nivelul
miocardului . Se deschide pentru a permite sangelui oxigenat colectate in atriul stang sa
curga in ventriculul stang. fortandu-l sa iasa prin valva aortica in aorta.
Structura aparatului valvular mitral este in multe privinte similara cu cea
tricuspidiana. Descriem si la acest nivel orificiul atrioventricular mitral cu inelul sau
fibros, foitele (cuspele), cordajele tendinoase si muschii papilari. Inelul fibros mitral este

13

format din elemente conjunctive dense de consistenta diferita care sunt in continuitate cu
laminae fibrosae ale cuspelor valvulare mitrale.
Clasic valva mitrala este descrisa ca avand doua cuspe (anterioara si posterioara),
separate prin comisuri, in realitate este vorba despre o membrana continua atasata la
inelul fibros. Marginea sa libera prezinta numeroase indentatii, dintre care doua sunt mai
adanci si primesc cordaje tendinoase caracteristice, penate. Varfurile celor doi muschi
papilari indica aceste indentatii. Ele sunt comisurile antero-laterala si posteromediala ).
Cuspa anterioara este mai mare, semicirculara sau triunghiulara, cu indentatii
marginale putine sau deloc. Prin pozitia si mobilitatea sa, fiind situata in mod critic intre
conul de influx si cel de eflux al ventriculului stang aceasta cuspa a fost denumita si
"tamponul aortic\" . Astfel, in timpul umplerii ventriculare pasive si al sistolei atriale, fata
sa atriala neteda directioneaza fluxul sangvin spre varful trabeculat al ventriculului stang.
Dupa inceputul sistolei ventriculare si inchiderea valvei mitrale, partea clara (neteda) a
fetei ventriculare a cuspei anterioare se continua cu cortina subaortica. in acest mod,
aceasta cuspa formeaza impreauna cu restul de perete fibros al vestibulului subvalvu-lar
aortic partea terminala a conului de ejectie a ventriculului stang.
Cuspa posterioara (ventriculara, murala sau postero-laterala) este mai mica, dar are
o insertie anulara mai intinsa (pe aproximatidoua treimi din inelul fibros).
Majoritatea cordajelor tendinoase ale valvei mitrale isi au originea pe cei doi
muschi papilari puternici ai ventriculului stang. Acestia sunt papilarul antero-lateral si cel
postero-medial. Fiecare cuspa primeste cordaje de la ambii muschi papilari.
Valva pulmonara
Este originea arterei pulmonare, care duce singele neoxigenat la inima; se bifurca
in artera pulmonara stinga si dreapta, care se distrbuie celor doi plamini.
Valva pulmonara, valva de ejectie a ventriculului drept, continua infundibulul
ventricular. Ea este situata la oarecare distanta de celelalte trei valve cardiace si anterosuperior de ele. ul sau priveste superior, spre stanga si usor posterior.
Are trei cuspe (sau valvule) semilunare care se insera prin baze convexe pe o
ingrosare fibroasa din peretele trunchiului pulmonar. Marginile libere ale cuspelor
proemina in lumenul vascular. Fiecare cuspa este o plica endocardica in interiorul careia

14

se gaseste o lamina fibrosa. Central la nivelul fiecarei margini libere se gaseste o
ingrosare cola-gena numita nodulus (Arantii). De-o parte si de alta a nodulului se gasesc
lunulele, unde stratul de colagen este mult subtiat .
La nivelul cuspelor semilunare peretele arterial pulmonar prezinta trei sinusuri
(Valsalva), al caror perete este mai subtire decat restul peretelui arterial pulmonar. Este
foarte important ca inchiderea si deschiderea valvei pulmonare sunt extrem de
asemanatoare cu cele ale valvei aortice.

Valva aortica

Se afla la nivelul ventriculului sting si reprezinta originea principalului vas de singe
al inimii, din care iau nastere toate celelalte vase importante din organism; este alcatuita
din trei cuspe: dreapta, stinga, noncoronariana;
Valva aortica are in mod normal trei cuspe. Ea are o structura similara cu a valvei
pulmonare, dar o constructie mai solida. Cele trei componente esentiale sunt scheletul
fibros solid, cuspele (foitele) valvulare fine si sinusurile Valsalva. Aceste trei elemente
formeaza trei structuri cupuliforme care constituie intregul mecanism valvular. Cuspele
valvulare fine sunt plici de endocard care contin in interior laminae fibrosae cu o
rezistenta deosebita, data in special de distributia fibrelor colagene, in straturi circulare si
radiare alternative . Cuspele au o structura similara cu cele ale valvei pulmonare, dar mai
solida. Ocazional lunulele sunt fenestrate in apropierea comisurilor . Lunulele formeaza
aria de coaptatie din timpul inchiderii valvulare.
15

Sinusurile aortice (Valsalva) sunt mai proeminente decat cele pulmonare. Ele
reprezinta dilatatii ale peretelui arterial deasupra fiecarei cuspe. Limita superioara a
sinusurilor depaseste marginea libera a cuspelor valvulare. Dinspre lumen aceasta limita
formeaza proeminenta supravaivulara. Arterele coronare se deschid de regula din aorta in
apropierea acestei proeminente. La jumatatea sinusurilor aorti-ce grosimea peretelui
arterial este de aproximatidoua ori mai mica decat a peretelui aortic obisnuit, iar
diametrul vascular este de aproximatidoua ori mai mare.
Vascularizatia inimii

Inima primeste sangele nutritiv prin doua artere coronariene, artera coronara stanga si
artera coronara dreapta.
Artera coronara stanga vascularizeaza prin ramurile ei cea mai mare parte a peretelui
inimii stangi, cea mai mare parte a septului interventricular si o mica parte din peretele
ventriculului drept.
Artera coronara dreapta vascularizeaza cea mai mare parte a peretelui inimii drepte, o
parte a septului interventricular si o mica parte din ventriculul stang.
Din capilarele care iriga inima se formeaza venele coronare care duc sangele in atriul
drept. Prin venele coronare, sinusul coronar corecteaza cea mai mare parte a sangelui care
circula prin inima.
16

Vascularizatia inimii este completata de numeroase vase limfatice si ganglioni limfatici.

CAPITOLUL II
Infarctul miocardic acut

17



Definitie

Infarctul miocardic acut este denumirea data necrozei zonale a muschiului cardiac
datorita inschemiei acute a teritoriului respectiv. In caz de supravietuire a episodului
acut, necroza este inlocuita in urmatoarele cateva saptamani de o cicatrice fribroasa.


Etiologie

A. Factori determinanti


In 90-95% din cazuri etiologia IMA este reprezentata de ateroscleroza
coronariana.



5-6% din cauze noaterosclerotice multiple,cele mai frecvente amintim:

a) boli coronariene obstructive neaterosclerotice
-

arterite, lues, PAN colagenoze.

-

Ingrosare parietala: amiloidoza, mucopolozaharidoze, consum de iradiere.

-

Compresie extrinseca: tumori
b) Embolii coronariene: endocardita bacteriana subacuta, prolaps de valva
mitrala, embolii intraoperatorii sau intracoronarografice.
c) Traumatisme : disectie de aorta, plagi penetrante, disectie in timpul
angioplastiei si coronarografiei.
d) Anomalii congenitale coronariene
e) Tromboze coronariene: trombocitoza, coagulare intravasculara diseminata
f) Spasme coronariene

18

Pactientii cu risc crescut de a dezvolta IMA sunt cei cu angina instabila, multiplii factori
cu risc coronarian si cei cu angina Prinzmetal.
B. Factori favorizanti
Factori care cresc alura ventruculara : stres, afrot fizic, efort digestiv, consum de
droguri.
Factori care cresc contractilitatea miocardica – simpatomimetice
In timpul unor afectiuni acute severe: accident vascular cerebral, pneumonii severe la
varstnici, tromboembolii pulmonare.
In aproximativ 50% din cazuri nu se pot identifica factori precipitanti.
Incidenta maxima a IMA s-a inregistrat dimineata intre orele 5 si 10 in perioada de
hipercatecolaminemie motivata.


Fiziopatologie

Necroza cardiaca reprezinta studiul final si cel mai grav al evolutiei unei ischemii
miocardic. Fiziopatologia infarctului miocardic cuprinde majoritatea elementelor
cascadei ischemice. Particularitatile rezultand din progresia ischemiei pana la
necroza apar in special in domeniul manifestarilor mecanice si hemodinamice si
al celor electrice.
Functia sisolica si functia diastolica a cordului
Disfunctia sistolica. Tipul si gradul disfunctiei sistolice sunt variabile in primele zile si
saptamani de la infarct, urmand etapele evolutiei histologice. Tipurile elementare de
disfunctie sistolica mecanica ischemica sunt :
a) dissincronia – disocierea sincroniei de contractie intre segmentele miocardice
adiacente;
b) hipokinezia – reducerea amplitudinii conntractiei;
c) akinezia – lipsa contractiei;
d) diskinezia – expansiunea sistolica paradoxala a conturului ventricular;
Fiziopatologia modificarilor coronariene in I.M.A.
Etapele care conduc de la formarea placii la accidentul trombotic si apoi la infarctul
miocardic acut sunt:

19

- modificarea reactiilor vasomotorii dependente de endoteliu, a carei importanta este
conditionata de nivelul de colesterol, fumat si severitatea leziunilor aterosclerotice
- fragilizarea placii de aterom prin incarcarea cu lipoproteine si celule inflamatorii:
- activarea etapelor initiale de coagulare devenite explozive prin disfunctia endoteliala
in timpul ruperii placilor:
- aparitia unui defect la nivelul fibrinolizei fiziologice care nu poate sa opreasca
aparitia trombului.

Fiziopatologia modificarilor miocardului in I.M.A.
Ocluzia coronariana determina diminuarea contractilitatii miocardice si cresterea
volumului telesistolic (disfunctie sistolica). De asemenea, este afectata complianta
venticulara cu deplasare spre stanga a curbei diastolice presiune-volum (disfunctie
diastolica). Aceste doua disfunctii determina cresterea presiunii de umplere ventriculara
cu aparitia simptomelor de insuficienta ventriculara stanga (I.V.S.).
Ocluzia coronariana asociaza unele forme de miocard: ischemic, necrozat, reperfuzat,
siderat, hibernant, preconditionat si miocard remodelat.
Infarctul miocardic poate fi descris pe baza mai multor criterii:
-

clinice

-

electrocardiograma (ECG)

-

biochimice

-

morfopatologice

OMS recomanda anterior definirea I.M. prin intrunirea a doua din urmatoarele criterii:
-

clinic: durere toracica tipica de I.M.

-

crestere enzimatica semnificativa

-

ECG cu aspect tipic de I.M.

In ultima perioada, progresele in practica clinica, studiile epidemiologice,
identificarea unor noi markeri biochimici senzitivi si specifici, dezvoltarea tehnicilor

20

imagistice au permis cunoasterea precisa a I.M. Prin metodele actuale de explorare se
poate identifica la pacientii cu angina pectorala severa stabila sau instabila ca avand un
mic I.M.

Documentul de redefinire a I.M. elaborat in 1999 la conferinta expertilor ESC
(European Society of Cardiology) si ACC (American College of Cardiology), stipuleaza
ca termenul de infarct miocardic trebuie folosit impreuna cu aprecieri ale caracteristicilor
acestuia care se refera la:
-

marimea infarctului (cantitatea de miocard “pierdut”)

-

circumstantele de aparitie (spontan sau provocat)

-

intervalul de timp intre debutul necrozei si diagnostic

Tipuri de infarct miocardic
-

IMA anterior

-

IMA anterolateral

-

IMA inferior

-

IMA posterior

IMA anterior

21

IMA anterolateral

22

IMA inferior

IMA posterior

23



Anatomie patologica

Aspectele anatomopatologice ale IMA cuprind doua domenii:
1) Obstructia coronariana si toate problemele conexe ce duc la oprirea fluxului
coronarian
2) Modificari propriu-zise morfopatologice miocardice, macroscopice si histologice.
A.D.A. prezinta trei segmente principale:
- proximal, de la bifurcatia T.C.S. pana la originea primei perforante septale;
- mijlociu, distal de prima perforanta septala si apexul cardiac;
- distal, dincolo de segmentul mijlociu pana la apex, pe care uneori in si inconjoara.
Artera coronara circumflexa (A.Cx.) incepe de la nivelul bifurcatiei sau trifucatiei
trunchiului coronarei stangi si trece prin santul atrioventricular stang. Are o lungime
medie de 90 mm si un diametru in prima treime de 3 mm.
24

Circulatia coronariana dreapta
Artera coronara dreapta (A.C.D.) are ostiumul in sinusul coronar drept, deasupra
cuspei aortice coronariene drepte si urmeaza un traiect de aproximativ 3 mm in directia
santului atrioventricular drept. A.C.D. masoara
in traiectul ei aproximativ 110 mm lungime si un diametru de 4 mm in treimea
superioara. A.C.D. prezinta trei segmente:
- orizontal-proximal, intre ostiumul coronarian drept si jumatatea distantei intre ostium
si marginala cordului;
- vertical-mijlociu, pana la marginea acuta a cordului;
- orizontal-distal, in santul atrioventricular drept posterior, de la marginala acuta a
cordului pana la originea descendentei posterioare.

Irigarea structurilor anatomice ale inimii
Artera coronara dreapta asigura vascularizatia exclusiva a atriului drept si iriga
aproape integral peretele anterior al ventriculului drept.

Artera coronara stanga iriga atriul stang atat prin ramurile sale atriale si prin cele ale
arterei circumflexe, cat si prin artera coronara dreapta.
Morfopatologia arterelor coronare in I.M.A.
Leziunile aterosclerotice complicate sunt substatul morfologic obisnuit al I.M.A. in
marea majoritate a cazurilor. U neori, I.M.A. are etiologie nonaterosclerotica. Orice
stadiu al leziunilor aterosclerotice poate evolua rapid si se poate complica. Obstructia
coronariana care conduce la I.M.A. se produce cel mai frecvent la nivelul stenozelor
coronariene subcritice decat la nivelul stenozelor semnificative.
La 40% din pacientii cu ocluzie coronariana acuta se evidentiaza existenta circulatiei
colaterale, care variaza considerabil la 1-2 saptamani dupa I.M.A
.
Morfopatologia miocardului in I.M.A.
Leziunea de infarct devine vizibilă macrosopic după 8-12 ore de la instalarea
ischemiei miocardice acute. Evoluţia necrozei are loc în mod progresiv, în timpul
25

primelor 6-12 ore de la debutul ocluziei coronare, expresia sa clinică fiind durerea
persistentă sau recurentă. Cam după o săptămână de la debut infarctul apare net conturat.
Faza de cicatrizare începe din săptămâna a treia si se perfectează în circa 6 săptămâni, în
locul zonei de necroză fiind acum cicatricea fibroasă şi retractilă.
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Leziunea specifică este necroza miocardului, care apare fie în urma ocluziei acute şi
complete a unei artere coronare prin tromboză, fie mai rar, datorită hemoragiei peretelui
arterei coronare sau ramolirii unei plăci de aterom.
Tromboza coronariană dă naştere la o formă de necroză de 1-2cm în diametru a
cărei localizare frecventă reprezintă ventriculul stîng şi septul interventricular.
Scăderea bruscă a oxigenării miocardice determină alterări progresive ale tuturor
structurilor miocardice concomitent cu:
suprimarea metabolismului aerob
activarea metabolismului anaerob
apariţia acidozei
scăderea cantităţii de ATP (adenozin trifosfat)
alterarea contracţiei miocardice.
Un interval variabil de timp (cîteva zeci de minute, mai rar ore) de la instalarea
ischemiei acute severe modificările sunt, cel puţin parţial, reversibile.
Dacă ischemia severă se prelungeşte, modificările devin ireversibile şi apre necroza
miocardică.
Nu tot ţesutul miocardic este lezat uniform. Unele zone sunt mai puţin lezate, în
timp ce altele sunt deja necrozate.
Există posibilitatea ca zonele miocardice mai puţin lezate să nu ajungă la necroză,
mai ales dacă se intervine activ. Zona subendocardică, mai predispusă şi mai vulnerabilă la
ischemiere este prima care se necrozează. Zona subepicardică, mai bine irigată, este mai
susceptibilă de a fi salvată de necroza ischemică.
TOPOGRAFIE
Infarctul miocardic acut poate fi localizat:
anteroseptal
anteroapical
anterolateral
anterior întins
poateroinferior
poaterolateral
septal profund



Tablou clinic

În evoluţia infactului miocardic acut se deosebesc mai multe perioade şi anume:

26

 perioada prodromală
 perioada de debut
 perioada de stare
 perioada de convalescentă
1.Perioada prodromală
Precedă cu cîteva zile instalarea infactului miocardic şi se caracterizează prin
accentuarea duratei şi frecvenţei acceselor dureroase la un vechi anginos sau prin apariţia la
un bolnav fără antecedente anginoase a unor accese de angină pectorală de efort de mare
intensitate. De cele mai multe ori perioada prodromală lipseşte, debutul fiind brusc, brutal,
adeseori în repaos sau somn.
2. Perioda de debut
În 50% din cazuri durerea apare brusc şi brutal, în plină sănătate, fără nici o cauză
aparentă.
În 40% din cazuri apare la vechi anginoşi , durerile preexistente crescînd în
intensitate, frecventă şu durată.
În 10% din cazuri apare datorită diverşilor factori stresanţi declanşatori: efort fizic,
emoţie puternică, masă copioasă, hemoragie severă, tahicardie paroxistică.
Semne clinice
Durerea – este simptomul principal care sugerează existenţa unui IMA. Este o
durere de tip anginos care de obicei este intensă, prelungită (poate dura de la mai puţin de
jumătate de oră la câteva ore) şi nu cedează la nitroglicerină şi determină agitaţia
bolnavului. Intensitatea durerii este variabilă, de la o simplă jenă până la insuportabilă. Este
expresia anoxiei miocardice.
Sediul durerii este retrosternal. Uneori durerea are sediu in epigastru, în partea
superioară a acestuia. Durerea mai poate fi localizată extratotacic în epigastru, abdomen,
braţe, antebraţe, coate, pumni. De asemenea, durerea poate iradia în epigastru, hipocondrul
drept sau stîng.

Durerea poate lipsi la diabetici datorită neuropatiei diabetice sau la vîrstnic datorită
aterosclerozei.
Durerea este însoţită de:
 anxietate extremă
 senzaţie de moarte iminentă
 greaţă, vărsături, mai rar diaree
27

 distensia abdominală, senzaţia de plenitudine epigastrică
 tranpiraţii reci, adinamie, astenie, ameţeli
Scăderea tensiunii arteriale – este o manifestare frecventă a IMA. Scăderea variază
de la hipotensiune uşoară până la şoc. Este expresia insuficienţei de pompă, însoţită de
scăderea debitului cardiac. Sedarea bolnavului şi combaterea durerii constituie unul din
principalele obiective terapeutice, pentru că anxietatea şi senzaţia de durere cresc secreţia
de catecolamine şi induc reflexe hipertensive. Hipotensiunea arterială este un sindrom
clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale sub 100mmHg pentru îtensiunea
sistolică şi sub 65mmHg pentru cea diastolică şi este însoţită de regulă de tahicardie.
Frecvent se constată hipotensiune arterială şi uneori şoc cardiogen, la început
compensat caracterizat prin:
 tahicardie
 cianoză unghială
 oligurie
 mai târziu caracterizat prin:
 prăbuşirea tensiunii arteriale
 puls slab
 apatie
 anurie.
Creşterea temperaturii – este a treia manifestare frecventă a IMA şi apare la 12-24
ore de la apariţia durerii. De regulă creşterea este moderată, în jur de 38ºC, dar poate exista
uneori o stare subfebrilă sau o febră pronunţată peste 39ºC. În general durează 5-10 zile.
Alte simptome care apar în perioada de debut sunt: greţuri şi vărsături, apărute în
special la cei cu dureri intense, apoi palpitaţii, oligurie, simptome neuropsihice (anxietate,
agitaţie, ameţeli, oboseală, etc.).
2 .Perioada de stare durează aproximativ o lună. Primele 10 zile sunt caracteristice
printr-o persistenţă a febrei şi rareori de un angor de efort. În această perioadă persistă de
obicei o stare de astenie, hipotensiunea arterială, VSH accelerată. În următoarele 20 zile, în
cazul unei evoluţii favorabile, bolnavii nu mai au nici dureri, nici febră. Persistă totuşi o
mare astenie şi VSH accelerată.
3. Perioada de convalescenţă durează aproximativ 2 luni. Bolnavul câştigă treptat
în forţă fizică. În timpul convalescenţei o deosebită importanţă o au problemele de
readaptare.
 Investigatii
In infarctul miocardic acut pot fi folosite diverse terhnici imagistice, ecografice,
radiologice, comventionale, radioizotopice, si prin rezonanta nucleara.
Electrocardiograma in infarct miocardic ECG
In cazul suspiciunii de infarct miocardic acut este esentiala efectuarea unei
electrocardiograme cat mai rapid. Diagnosticul se pune cand exista supradenivelare de
segment ST in cel putin doua derivatii concordante de cel putin 1 mm. In derivatiile

28

controlaterale pot apare subdenivelarile in oglinda. Modificarile segmentului ST le puteti
observa in imaginea de mai jos:

Markerii serici
Dupa un anumit interval de timp de la debutul ischemiei miocardice pot fi detectati in
sange markerii serici. Cei mai utilizati sunt troponinele cardiaca T si I si CK-MB
(izoenzima MB a creatin-kinazei).

Alte investigaţii paraclinice
Ecocardiografia a devenit o metodă curentă de evaluare a bolnavilor cu IMA. Este
utilă pentru diagnosticul pozitiv, diagnosticul complicaţiilor mecanice şi pentru aprecierea
funcţiei ventriculare stângi. Cele mai valoroase informaţii se obţin prin tehnicile Eco-2D şi
Eco-Doppler.
Fonocardiografia este o metodă care înregistrează grafic zgomotele şi suflurile
produse de inimă cu ajutorul unui microfon aşezat în diferite focare de ascultaţie. Se
înregistrează de obicei simultan cu electrocardiograma. Fonograma normală prezintă
grupuri de vibraţii care reprezintă zgomotele 1 şi 2, uneori chiar şi zgomotele 3 şi 4.
Sfigmografia constă în înscrierea grafică a pulsului arterial, în special a celui radial.
Se poate înregistra şi pulsul carotidian.
Flebografia înregistrează pulsaţiile venei jugulare.

29

Cateterismul inimii este o metodă de explorare a cordului care constă în
introducerea unei sonde radioopace speciale prin sistemul vascular periferic, permiţând
recoltări de sânge şi înregistrări de presiuni în cavităţile inimii.



Diagnosticul infarctului miocardic acut



Diagnosticul pozitiv

Diagnosticarea infarctului miocardic se bazează pe trepiedul bine cunoscut: durere
retrosternală, modificări EKG, modificări enzimatice.
Diagnosticul clinic evidenţiază:
durerea precodială sau retrosternală de origine ischemică
hipotensiunea arterială
Modificările EKG evidenţiază semne de leziune:
ischemie
necroză
Modificările enzimatice:
enzime miocardice crescute.
Diagnosticul de infarct miocardic este sigur când două din cele trei elemente sunt
prezente şi când durerea este tipică. Chiar dacă celelalte două elemente sunt absente.
 Diagnosticul diferenţial
Există o serie de afecţiuni care au o simptomatologie asemănătoare cu cea din
infarctul miocardic acut, uneori fiind greu de precizat diagnosticul cert.
Diagnosticul diferenţial se face cu următoarele afectiuni:
 angina pectorală
 angor de tip Prinzmetal
 pericardită acută
 sindrom Dressler
 embolia pulmonară
 anevrismul disecant al aortei
 ruptura spontană a esofagului
 emfizemul mediastinal spontan
 tahiaritmiile.

.


TRATAMENT

30

Infarctul miocardic acut reprezintă o urgenţă medicală, ce trebuie privită cu toată
seriozitatea, având în vedere mortalitatea importantă care o grevează. Intervenţia rapidă
încă din primele momente ale debutului durerii precordiale permite limitarea zonei de
infarct şi recuperarea unei cantităţi cât mai mari de miocard.
Tratamentul iminenţei de infarct
În cazul în care a fost depistată această stare de preinfarct, trebuie luate măsuri
serioase, similare cu cele din tratamentul IMA, pentru a preveni apariţia infarctului propriuzis. Pacientul este internat, de preferat într-o unitate de terapie intensivă coronariană şi se
aplică următoarele măsuri:
 repaus la pat – favorizează limitarea dimensiunilor IMA
 vasodilatatoare coronariene:
 Nitroglicerină sublingual
 Papaverină i.m.
 analgetice, la nevoie opiacee
 anticoagulante
 β blocanţi adrenergici, cu rol în controlul durerii ischemice
 oxigenoterapie
Tratamentul infarctului miocardic acut are două etape:
1. etapa prespitalicească care constă în acordarea primului
ajoutor şi a asistenţei medicale la domiciliu şi în timpul
transportului la spital;
2. etapa spitalicească ce constă în totalitatea metodelor de
tratament şi îngrijire care se fac în spital, de obicei în unitatea
de terapie intensivă coronariană.
Obiectivele urmărite în etapa prespitalicească sunt în număr de 4:
sedarea bolnavului – se foloseşte frecvent Diazepam.
combaterea durerii – cu Morfină sau Mialgin s.c., evitându-se dozele mari care pot
deprima respiraţia şi favorizează colapsul.
prevenirea morţii subite prin aritmii sau blocuri. Pentru aceasta se administrează:
Atropină s.c. dacă bolnavul este bradicadic sau
Xilină i.m. dacă bolnavul este tahicardic.
În caz de stop cardio-respirator se face resuscitare.
transportul cât mai urgent la spital, cu o ambulanţă dotată cu mijloace de
resuscitare.
Ca măsuri generale, pacientul este aşezat pe o targă în poziţie semişezând; i se scot
hainele strâmte care i-ar putea jena mişcările respiratorii; i se instalează o cale intravenoasă
de acces, iar pe timpul tranportului i se monitorizează traseul EKG, tensiunea arterială,
pulsul şi respiraţia de către medicul şi asistentul de pe ambulanţă.
Obiectivele tratamentului intraspitalicesc sunt:
calmarea durerii şi anxietăţii prin administrarea de analgetice şi anxiolitice
prevenirea aritmiilor ventriculare severe prin administrare de Xilină
limitarea zonei de necroză prin administrare de nitriţi, beta-blocante, oxigen, soluţie
repolarizată GIK
prevenirea trombemboliilor prin administrare de anticoagulante
recanalizarea arterei trombozate prin trombolitice şi angioplastie transluminală

31

mobilizarea precoce a pacientului.
 Tratamentul medical
Unica terapie etiologica raţională a infarctului miocardic acut este restabilirea
urgentă a permeabilităţii arterei coronare afecate, cu ajtorul trombolizei sau al angioplastiei
primare cu balon şi în fereastra de timp a primelor 6-12 ore, perioadă în care necroza
miocardului nu a devenit completă.
Tratamentul medical constă în administrarea de antialgice, sedative, oxigen,
antiaritmice preventiv, anticoagulante, nitriţi, beta-blocante, soluţie repolorizantă,
trombolitice. De asemenea se practică metode de cardiologie intervenţională (angioplastie
transluminală) şi metode chirurgicale de revascularizare (by-pass). Analgeticele folosite
sunt din clasa opiaceelor: morfina i.v., mialgin i.v. sau fortral i.m. pot da efecte adverse,
mai importante la morfină: depresie respiratorie, hipotensiune arterială, bradicardie, greţuri
şi vărsături, constipaţie. Sedative care se pot folosi sunt: diazepam i.v sau i.m. Bolnavii
trebuie sedaţi şi au nevoie de suficiente ore de somn, aceasta influeţând favorabil evoluţia
bolii.
Oxigenoterapia pe sondă nazală sau pe mască este utilă în primele 24 ore. Se face
cu un debit de 6-8 litri/minut şi oferă protecţie antiischemică miocardică.
Tratamentul cu anticoagulante are ca obiective: să prevină extinderea trobozei
coronariene şi să evite formarea trombilor murali intraventriculari şi a celor venoşi
periferici. În urma acestui tratament scad mult complicaţiile tromboembolitice ale
infarctului miocardic acut. Tratamentul cu anticoagulante se începe cu heparină, care se
administrează intravenos timp de 2-3 zile. După 24 de ore de la începutul tratamentului cu
heparină, începe administrarea de anticoagulante orale, cum ar fi Trombostop. Controlul
tratamentului cu heparină se face prin determinarea timpului de coagulare (care în cazul
unor doze eficace, dar nepericuloase, este dublu faţă de timpul de coagulare normal), iar
tratamentul cu anticoagulantele orale prin determinarea constantei protrombinei. Durata
tratamentului anticoagulant este de 3-4 săptămâni. În asociere cu anticoagulantele se
administreaza şi antiagregante plachetare, cum ar fi de exemplu acidul acetil salicilic.
Tratamentul cu nitraţi (nitroglicerină) este foarte eficient, protejând miocardul, aflat
în ischemie acută. Dintre aceste preparate, nitroglicerina administrată în perfuzie
intravenoasă, este cea mai activă. Se face timp de 48-72 ore, după care se continuă cu nitriţi
administraţi pe cale orală. Efectul benefic al nitriţilor se bazează pe reducerea muncii
inimii, prin aceasta reducând consumul miocardic de oxigen.
Betablocantele adrenergice reduc consumul de oxigen miocardic prin efectul lor
bradicardizant, de reducere a tensiunii arteriale şi de deprimare a contractilităţii. Cele mai
folosite sunt cele beta-1-selective. (metoprolol i.v., atenolol i.v.), precum şi propanolol i.v..
Soluţia repolarizată (GIK = glucoză, insulină, potasiu) poate reduce zona de
necroză şi preveni aritmiile. Soluţia conţine 100g glucoză, 80mEq clorură de potasiu si
20ui insulină la 1000 ml apă şi se administrează prin perfuzie intravenoasă.
Tratamentul cu trombolitice (fibrinolitice) produce liza trombusului coronarian şi
repermeabilizarea arterei coronare afectate. Cele mai folosite substanţe sunt streptokinaza
(acţiune trombolitică şi anticoagulantă cu efecte antiplachetare şi diminuă vâscozitatea
sanguină) şi urokinaza. Pentru prevenirea retrombozării se practică angioplastia sau bypass-ul aorto-coronarian după ce s-a efectuat coronarografia.
Tratamentul intervenţional

32

Angioplastia coronariană transluminală percutană (ACTP) este o metodă de
cardiologie intervenţională introdusă în 1982. Poate fi aplicată ca măsură primară de
reperfuzie sau consecutivă trombolizei. Nu este o metodă de rutină, fiind rezervată
pacienţilor cu risc crescut (infarct întinse, şoc cardiogen, etc.).
Definiţie: este o metodă paleativă de dilatare a arterei coronare afectată de
ateromatoză, prin fisurarea plăcii ateromatoase, cu ajutorul unui dispozitiv cateter introdus
percutanat prin artera brahială sau artera femurală.
Este o metodă mai eficientă decât tromboliza, dar nu poate fi aplicată la toţi
bolnavii datorită complexităţii. Este însă mai simplă, mai ieftină şi mai puţin traumatizantă
pentru bolnav decât intervenţia chirurgicală (operaţia de by-pass). In IMA in 90-95% din
cazuri se obtine succes.
Avantaje:
Spitalizare pe timp scurt 2-4 zile;
Reluarea activităţii profesionale la 2 săptămâni după intervenţie.
Contraindicaţii:
Obstrucţia arterei coronare stangi
IRC severă
Pacient incapabil de a coopera;
Restenozări anterioare după altă angioplastie.
By-pass-ul aorto-coronarian (BPAC)
Reperfuzia chirurgicală prin by-pass aorto-coronarian se poate realiza cu caracter de
urgenţă sau după o temporizare de 4-5 zile de la debutul IMA, cu bolnavul stabilizat
hemodinamic şi fără durere precordială. Avantajul metodei este că asigură o revascularizare
miocardică aproape completă, iar dezavantajele ţin de faptul că se poate aplica unui număr
relativ limitat de bolnavi, necesitând condiţii tehnice deosebite şi prezintă riscul oricărei
intervenţii chirurgicale.
 Tratament igieno-dietetic
Măsura terapeutică principală este repausul la pat asociat cu mobilizarea precoce.
Repausul la pat reduce la minimum a muncii inimii evitând apariţia unor complicaţii. Însă
repausul absolut la pat, timp de câteva săptămâni, creşte riscul tromboemboliilor, al
constipaţiei, al insuficienţei cardiace congestive şi influenţează defavorabil psihicul
bolnavului. Pacientul va sta în decubit dorsal semişezand, iar dacă nu există complicaţii
importante poate începe să facă mişcari active încă din primele 24-48 ore, în special la
nivelul membrelor superioare, dar şi la membrele inferioare. La sfârşitul primei săptămâni
bolnavul trebuie să-şi asigure singur poziţia in pat prin mişcări active şi de asemenea să
execute singur activităţi precum: alimentaţia, spălatul pe faţă şi dinţi, etc. În următoarele 2
săptămâni se poate ridica la marginea patului şi poate începe să meargă prin cameră.
Ulterior poate face exerciţii de gimnastică ale membrelor superioare şi inferioare, precum şi
la nivelul gâtului. Când evoluţia este bună, bolnavul poate fi externat în a 4-a săptămână,
cu indicaţia de a continua la domiciliu programul de exerciţii fizice.
Un alt element important este dieta. În primele 2-3 zile sunt permise numai lichide
(dieta hidro-zaharată) cum ar fi: ceai indulcit, compoturi, sucuri de fructe, etc. împărţite în
6 mese mici. Aportul hidric şi caloric este constituit din alimente semilichide (supe, pireuri,
griş au orez cu lapte, oua fierte moi) ce se adaugă treptat, în mese mici şi frecvente, fără a
se depăşi raţia calorică de 1200 calorii/zi, ţinând seama de eforturile minimale.

33

În cazul în care există semne, chiar discrete, de insuficienţă cardiacă, dieta va fi
hiposodată. Ulterior, pe măsura reluării unei activitaţi fizice, alimentaţia va fi variată şi mai
consistentă, dar sunt excluse alimentele greu digerabile sau cele care reprezintă factori de
risc cardiovascular (prăjeli, mezeluri, varză, carne afumată şi brânzeturi grase).
De asemenea, importante sunt combaterea constipaţiei şi a retenţiei de urină. Efortul
de defecaţie este deseori periculos, putând precipita edemul pulmonar acut, embolia
polmonară şi chiar oprirea inimii. De aceea acest efort trebuie diminuat prin administrarea
de laxative, regim hidric, clisme şi mobilizare precoce. Facilitatea micţiunilor la bolnavii
vârstnici, prostatici se poate face prin aşezarea bolnavului la marginea patului sau pe
ploscă, lânga pat. În cazuri extreme, se plasează o sondă vezicală permanentă.
 Evolutie
Din punct de vedere clinic, în evoluţia infarctului deosebim:
perioada prodromală
perioada de stare şi
perioada de convalescenţă.
Perioada prodromală este prezentă numai la o parte dintre bolnavi (aproximativ 4060%). Simptomele din acestă perioadă sunt încadrate în tabloul clinic denumit “iminenţă de
infarct” sau “stare de preinfarct”. La un vechi anginos ea se traduce prin crize anginoase
mai frecvente şi mai intense, ce apar la eforturi mai mici, în repaus sau noaptea şi care
cedează mai greu şi incomplet la nitroglicerină. La un neanginos, perioada prodromală
constă în apariţia unor accese de intensitate mare, cu durere prelungită, rezistente la terapia
uzuală, însţite uneori de extrasistole.
Perioada de debut este cea mai importantă şi se desfăşoară în primele 3-5 zile.
Modalităţile de debut pot fi diferite:
debutul dureros (hiperalgic) – este cea mai caracteristică formă de debut şi cel mai
des întâlnită;
debutul prin insuficienţă ventriculară stângă acută – se manifestă prin edem
pulmonar acut;
debutul prin stare de şoc cardiogen;
debutul prin tulburări de ritm şi conducere sau debut prin trombembolii;
debut fără dureri.
Manifestările clinice cel mai frecvent întâlnite în debutul infarctului miocardic acut
sunt: durerea, scăderea tensiunii arteriale şi febra.
Perioda de convalescenţă începe după 5-6 săptămâni şi se caracterizează, din punct
de vedere anatomic, prin formarea unei cicatrice fibroase, iar din punct de vedere clinic
prin restabilirea lentă a capacităţii de muncă.



Prognosticul

Se poate vorbi despre un prognostic imediat şi un prognostic
îndepărtat.
34

Prognosticul imediat se rezumă la primele 4-6 săptămâni de evoluţie. El este
agravat de prezenţa următorilor factori: şoc cardiogen, insuficienţa cardiacă, aritmii grave,
embolie pulmonară, febră importantă, leucocitoză mare, durere foarte intensă care cedează
doar la opiacee sau durează peste 24 ore, infarct miocardic acut anterior, hipertensiune
arterială, diabet zaharat, sedentarism.
Prognosticul îndepărtat se adresează bolnavilor care au supravieţuit, depăşind 6
săptămâni de la debutul bolii. El depinde de importanţa sechelelor şi de riscul recidivelor.
Factorii care agravează prognosticul îndepărtat al infarctului miocardic sunt: hipertensiune
arterială, diabetul zaharat, ca şi prezenţa semnelor de insuficienţă ventriculară stângă, a
crizelor de angină pectorală, a tulburărilor de ritm şi de conducere.
 Complicatii
Complicaţiile pot apare atât în perioada de debut, cât şi în perioada de stare sau
convalescenţă. Sunt atât de frecvente, încât, unui cardiologi nu le mai consideră
complicaţii. De multe ori IMA debutează sub forma unei complicaţii.
Complicaţii precoce
Insuficienţa cardiacă – principala complicaţie precoce, dar şi tardivă. De asemenea este
cea mai frecventă cauză de deces.
Tulburări de ritm şi conducere – apar foarte precoce la majoritatea infarctelor. Pot
surveni aproape toate varietăţile de aritmii şi blocuri, dar gravitatea lor diferă,
prognosticul cel mai defavorabil avându-l tulburările de conducere şi aritmiile
ventriculare (extrasistole, tahicardii paroxistice şi în special fibrilaţia). Prin identificarea
rapidă şi tratamentul promt, reducerea mortalităţii prin aritmii este apreciabilă.
Şocul cardiogen – este o complicaţie gravă, cu mortalitate mare (80%), apărând atunci
când necroza miocardică depăşeşte 40% din masa ventriculară stângă.
Ruptura inimii – este o complicaţie gravă, de obicei fatală.
Trombembolii – au scăzut ca frecventă, odată cu introducerea tratamentului anticoagulant.
Se pot manifesta ca embolii sistemice (cerebrale, intestinale, periferice, etc.), caz în care
embolusul este un tromb migrat din ventriculul stâng sau pot fi embolii pulmonare, mai
rare şi apărute la un bolnav cu tromboflebită de membru inferior concomitentă sau
anterioară IMA.

35

Moartea subită – poate surveni instantaneu sau în primele 24 ore de la apariţia
simptomelor. Are, de obicei, la bază o aritmie gravă şi mai rar este cauzată de ruptura
inimii.
Complicatii tardive
O parte din complicaţiile precoce, pot apare şi tardiv: insuficienţa cardiacă, aritmiile şi
blocurile, dar unele complicaţii apar cu precădere la mai mult de o lună de la debut.
Anevrismul ventricular stâng – apare mai ales la pacienţii cu IMA întins, cu HTA
importantă şi care se mobilizează precoce. Diagnosticul se pune pe baza radiografiei,
ecocardiografiei, electrocardiografiei, angiografiei. Are de obicei prognostic sever, dar
dacă este diagnosticat la timp poate fi corectat chirurgical.
Sindromul post-infarct (sindrom DRESSLER) – se manifestă prin febră, durere
retrosternală, frecături pericardice, apărute la 4-6 săptămâni de la debut. Răspunde bine la
terapia cu aspirină sau alte antiinflamatorii nesteroidiene.
Sindromul umăr-mână – apare pe partea stângă şi se manifestă prin durere şi impotenţă
funcţională la nivelul umărului şi mâinii. Se tratează prin corticoterapie şi mobilizarea
precoce a mâinii şi umărului.

36

CAPITOLUL III
Rolul asistentei medicale in ingrijirea
pacientului cu infarct miocardic acut

37

Ingrijirea bolnavilor cu infarct miocardic cere din partea asistentelor medicale un volum
mare de cunostinte profesionale, aptitudini tehnice si un nivel inalt de constiinciozitate.
Viata bolnavilor cu infarct miocardic este in pericol pentru o durata
relativ lunga de timp, cu posibilitatea instalarii unui numar mare de complicatii, foarte
grave. De aceea operativitatea asistentelor medicale bazata pe cunostinte profesionale
temeinice poate contribui in mare masura la recuperarea acestor bolnavi.
Urgenta deosebita a infarctului cere de la asistenta daca nu chiar
recunoasterea dar suspectarea infarctului in cazurile corespunzatoare si anuntarea
imediata a medicului.
Asistenta va avea grija ca alimentatia sa fie fractionata in
cantitati mici, repetate. In primele zile va administra bolnavului lichide si pireuri, date cu
lingura, cat mai incet, ceaiuri,compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi, pireuri de
cartofi. Mai tarziu, cand se largeste regimul alimentar, se vor evita alimentele
meteorizante sau care intarzie tranzitul intestinal.
Componentele ingrijirilor de baza
1.Respiratie
Fiecare asistenta medicala trebuie sa stie sa acorde respiratie
artificiala, sa manipuleze aspiratoarele si sa faca resuscitarea functiei
cardiace pentru salvarea vietii. Ca parte integranta a functiei mentionate,
ea trebuie sa fie capabila sa explice pacientului constructia respiratorului,
partile sale componente, principiile sale de functionare.
2.Alimentatia- ajutarea bolnavului sa manance si sa bea. Asistentele
trebuie sa fie capabile sa dea sfaturi privind greutatea unui individ in
functie de inaltime sau cerinte in privinta nevoilor alimentare si al
pregatitirii mancarii.
3. Eliminare. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca toate caile de
eliminare, variatiile considerate normale in ceea ce priveste frecventa si
cantitatea eliminatorilor pe cale renala sau pe cale digestiva, ea trebuie sa
stie ce este ’’normal’’ in ceea ce priveste transpiratia si sudatia prin
eliminare pe cale pulmonara cat si menstruatia normala. In plus, este
important ca ea sa fie capabila sa judece functia de eliminare prin
caracterele produselor de excretie.
38

4.Functia sistemului motoric – ajutarea bolnavului de a-si pastra o
postura dezirabila in mers, sezut, culcat si sa-si modifice pozitia.
Importanta mecanicii corpului omenesc in ingrijirile de baza
(nursing) a fost recent stabilita in diverse moduri. Asistentele medicale
specializate au accentuat importanta pastrarii pozitiei prin utilizarea
metodelor propice de lucru pentru schimbarea sau ridicarea pacientului, ca
si prevenirea deformarilor la bolnavi si proasta functionare a organelor in
timpul bolii. Prevenirea escarelor la bolnavii imobilizati se va face prin
modificarea frecventa a pozitiei si prin curatenie.
5. Odihna si somnul – ajutarea bolnavului sa se odihneasca si sa
doarma.
Somnul reprezinta unul din misterele vitii. Asistenta medicala poate din
propria sa initiativa sa reduca nevoia de hipnotice si narcotice. Tot ceea ce
ea poate face este sa-i faca bolnavului ziua cat mai placuta, sa-i creasca
senzatia de bine, sa-i ajute sa se gandeasca la faptul ca ziua a decurs
normal.
6.Imbracamintea – ajutarea bolnavului in alegerea hainelor la
imbracare, dezbracare.
Ingrijirile de baza includ ajutorul dat pacientului pentru a-si alege
imbracamintea pacientului reprezinta o ’’prelungire’’ a personalizarii
acestuia. Sa invete bolnavul sa-si recapete independenta in aceasta
activitate cotidiana, aceasta reprezentand o secventa din planul de
recuperare.
7.Temperatura corpului – ajutarea bolnavului in pastrarea temperaturii
in limite normale.

39

Asistentele trebuie sa cunoasca principiile fiziologice privind
producerea si pierderea de caldura si sa fie capabila sa recurga la unul
dintre acestea, atat prin modificarea temperaturii, gradului de umiditate si
a circulatiei aerului, cat si prin sfatul ce le da sensul sporirii sau diminuarii
activitatilor bolnavului, pentru modificarea alimentatiei sau acoperirea in
functie de temperatura. Asistenta trebuie sa fie capabila sa sugereze sau sa
recurga la diferite sisteme de imbaiere,impachetare sau alte aplicatii din
care rezulta cresterea sau reducerea temperaturii corpului .
8.Igiena corporala – ajutarea bolnavului in pastrarea igienei corporale si
sa-si protejeze tegumentele.
Modul in care se prezinta o persoana reprezinta manifestarea starii sale
generale, ca si tinuta sa de altfel. Acordand imbaierea, spalat pe dinti,
periat parul, curatenia unghiilor si terminand toaleta unui bolnav, asistenta
medicala, ca si pacientul,este satisfacuta atat de aparenta modificare in
bine cat si de reducerea unor disconforturi minore. Frecventa toaletei
generale este stabilita in functie de nevoile somatice si de dorintele
bolnavului. Toaleta generala trebuie efectuata atat de frecvent incat sa-i
asigure bolnavului o infatisare curata.
9. Masuri de protectie – ajutarea bolnavului in a evita pericolele in
mediul inconjurator si a proteja alte persoane de orice pericol potential din
partea pacientului, cum ar fi infectia sau violenta.
Asistentele medicale vad in aprovizonarea, pastrarea medicamentelor si
cooperarea cu alti membri ai echipei din care face parte, modul de a
controla – stapani infectiile, spalarea mainilor, utilizarea manusilor, a
halatului, a materialelor dezinfectante sau sterile, aspecte ale protectiei
pacientului.
10. Comunicarea – ajutarea bolnavului in a comunica cu alte persoane,
in a-si exprima sentimente si nevoi.
40

Un rol mai dificil de interpretare pentru asistenta medicala este acela de a
ajuta bolnavul sa inteleaga, sa modifice conditiile care l-au facut sa se
imbolnaveasca si sa le accepte pe cele care nu pot fi schimbate. Cu cat
asistenta intelege in mai mare masura aceasta cu atat este mai capabila sa
ajute bolnavul, sa depaseasca unele defecte psihologice ale imbolnavirii
respective.
11.Religia – ajutarea bolnavului in practicarea religiei sale conform
conceptiei sale a ceea ce este drept si nedrept.
Cu cat asistenta medicala este mai informata asupra diverselor religii,
cu atat credinta este mai mare in ceea ce priveste puterea de vindecare a
acestora, cu cat viata sa spirituala este mai intensa si are o mai mare
toleranta religioasa, cu atat va fi mai sa aduca bolnavilor ajutorul si
incurajarea pe care bolnavii le asteapta de la ea.
12. Ocupatie, recuperare – ajutarea bolnavului in munca si activitati
productive. Asistenta medicala care ajuta bolnavul sa-si planifice ziua,
poate incuraja orice activitate care il intereseaza prin a-i crea conditii care
sa-l invite la o activitate productiva. Recuperarea cuprinde in definitiv
reintoarcerea bolnavului la o slujba productiva si cat perioada de
inactivitate va fi mai scurta, cu atat recuperarea va fi mai facila.
13. Activitati recreative – ajutarea bolnavului in activitati recreative.
Asistele sunt pregatite pentru a organiza pacientului programare
recreative, dar de cele mai multe ori contribuie la acest program sesizand
ceea ce ii pace bolnavului astfel incat acesta isi petrece in fiecare zi o parte
din timp cu activitati recreative.
14. Informare, educare – ajutarea bolnavului sa invete.
Responsabilitatea asistentei medicale de a da sfaturi in domeniul sanatatii
este incontestat. Ea educa prin propriul sau exemplu si prin raspunsurile ce le da

41

intrebarilor. Este obligatia sa de a educa. Ea o poate face constient sau inconstient poate
planifica aceasta activitate sau o poate face.
III.2. Rolul propriu – asigura conditiile de specializare
Asistentul medical are un rol foarte important în asigurarea unui regim de viaţă echilibrat şi
susţinerea psihică care este extrem de importantă pentru pacient.
Pentru a putea crea aceste condiţii , asistentul medical îi poate oferi un confort special
atât din punct de vedere psihic cât şi fizic .Pacientul internat în cadrul unui spital trebuie să
beneficieze de un climat cât se poate de prielnic.Pentru aceasta trebuie să evite gălăgia şi vorbitul
pe un ton ridicat pe coridoare şi în saloane .
De asemenea, salonul in care este internat pacientul trebuie sa fie spatios, luminos, cu o
temperatură medie de 20 -20 grade C, cu posibilitatea de a se efectua o aerisire .
Salonul trebuie sa fie prevazut cu un pat comod, cu somiera mobilă , usor transformabil
in tip fotolui , care să poata asigura pacientului o pozitie favorizanta pentru respiratie in timpul
crizelor de dispnee. Pozitia pacientului in pat trebuie lasată la alegerea acestuia, asistentul
medical explicadu-i care poziţii ar fi mai indicate pentru starea in care se afla. Mobilizarea
pacientului la pat se va efectua numai la indicatia medicului, pacientul putand efectua miscari
simple de flexie si extensie a membrelor, de indata ce starea de sanatate permite acest lucru.
O imobilizare prelungită pe o perioadă mai mare de timp poate determina complicaţii
vasculare care pot genera emboli care se pot deplasa in circulatie. De aceea , pentru mobilizere
sunt premise miscari usoare, iar daca fenomenul trombotic s-a constituit mobilizarea se opreste
deoaece miscarile active sau passive pot active emboli la distanţă.
Igiena pacientului se va realize prin baie partiala sau totală, la pat, cu o apa incalzita la o
temperatura de 36 - 37 oC
Regimul igieno dietetic
Organismul uman are nevoie de hrană în cantitate suficientă şi de bună calitate, pentru a-şi
asigura creşterea, a trăi, a-şi menţine starea de sănătate şi homeostazie. Cantitatea şi natura
alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex, vârstă, greutate înălţime, activitatea depusă, starea
de sănătate sau de boală.
O alimentaţie sănătoasă trebuie să conţină trei factori necesari menţinerii vieţii şi asigurării
tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale şi patologice:
1. Lipide- au un rol energetic dar pe lângă acest rol ele intră în compoziţia ţesutului
nervos şi a stomei eritrocitare, ca formă de deposit, ele deţin rezerve de energie a organismului şi
ţesuturilor prntru organele interne. Necesarul este de 1-2 grame pe kilogram/corp în 24 de ore.
2. Glucide- sunt principala sursă energetică.
-necesarul este de 4-6 grame pe kilogram corp în 24 de ore.
3. Proteine- reprezintă materia primă pentru hormoni şi fermenţi.
- necesarul este de 4-6 grame pe kilogram corp în 24 de ore.
4. Vitaminele- sunt importante şi necesare pentru menţinerea metabolismului normal al
organismului.Vitamina C-necesar 150 mg; Vitamina B1-necesar 25 mg; Vitamina B6-necesar 6
mg; Viamina PP-necesar 8 mg; Vitamina K-necesar 20 mg
5. Apa şi sărurile minerale
-necesarul de apă 2500-3000 ml pe zi
-necesarul de săruri minerale în 24 de ore: Na:4 grame; K:3-4 grame; Ca-2 grame; Mg:0,15
grame; Fe:18 grame; Cl:6 grame.

42

Pentru a nu se ajunge la un dezechilibru hidromineral satisfacerea nevoii de apă şi săruri
minerale trebuie să se facă în mod echilibrat.Asistentul medical are rolul de a calcula necesarul
de calorii pe 24 de ore în funcţie de vârstă:
- plus 20-30 % pentru copii ; - minus 10-15 % pentru vârstnici în funcţie de activitate:
 în repaus 25 calorii pe kg corp în 24 de ore;
 în activitate uşoară 35-40 calorii pe kg corp în 24 de ore
 în activitate medie 40-45 calorii pe kg corp în 24 de ore
 în activitate mare 45-60 calorii pe kg corp în 24 de ore.
Asistentul medical calculează raţia alimentară echilibrată:
 asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice;
 în funcţie de vârstă şi activitate;
 asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală: 60% proteine de origine
vegetală, 40 % de origine animală; 65 % lipide de origine vegetală, 35 % de origine anoimală.
 În cazul unui pacient care a suferit un infarct miocardic trebuie sa se urmeze o dieta
hipocalorică, hiposodată.
 Mesele vor fi fracţionate , masa de seara fiind saracă în lichide şi va fi servită cu 2-3 ore înainte
ca pacientul sa se culce.
 Asistentul are rolul de a se informa despre gusturile pacientului şi deprinderile alimentare.Dacă
pacientul nu suportă un aliment nu se va insista pe acela, el fiind înlocuit cu un altul care să
acopere cantitatea de elemenţi nutritivi pe care îi deţine, tinand cont insa de recomadarile
medicului privind alimentele premise .
 Se va supraveghea tranzitul intestinal , la nevoie efectuându-se clisme evacuatorii.
.

III.3. Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientului cu infarct
miocardic acut.
Electrocardiograma (EKG) reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei
manifestărilor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac, cu ajutorul unor aparate foarte
sensibile numite electrocardiografe. Acestea au rolul de a amplifica manifestările electrice
de un potential redus ale miocardului şi de a le înregistra. De fapt electrocardiograma
reprezintă înregistrarea grafică a diferenţelor de potential electric care se stabilesc între
două regiuni unde s-au aplicat electrozii. Electrocardiografele au rolul de a capta
biocurenţii cu doi electrozi plasaţi în două puncte diferite şi ai amplifica. Ele pot funcţiona
cu 1-2-3-6-8 şi 12 canale ceea ce permite înregistrarea a tot atâtea conduceri în acelaşi
timp. Aparatele moderne permit înregistrarea şi a altor curbe: pulsul arterial venos şi
fonocardiograma.
Legatura dintre aparat şi pacient se face cu ajutorul unui cablu de pacient şi a
electrozilor care se fixează pe suprafaţa corpului la oarecare distanţă de miocard.
Tehnica inregistrarii E.K.G.
Înregistrarea EKG se face în laboratorul de electrocardiografie:

43

bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic absolut; pentru EKG trebuie să se
odihnească 10-15 minute înainte, temperatura optimă a camerei 20-21ºC.
poziţia în decubit dorsal comod pe canapeaua de examinare; bolnavul trebuie să fie
relaxat fără să-şi încordeze musculatura;
Cablul de pacient are conducte prevăzute special pentru fiecare membru marcate în
culori diferite. Astfel pentru:
braţul drept – cablul de culoare roşie
braţul stâng – cablul de culoare galbenă
gamba stângă – cablul de culoare verde
gamba dreaptă – cablul de culoare albastră sau neagră
pentru torace cablul de culoare albă marcat la extremităţi în culori diferite (roşu –
V1, galben – V2, verde – V3, maro – V4, negru – V5, violet – V6) pentru derivaţiile
precordiale.

Electrozii sunt nişte plăcuţe metalice inoxidabile de formă rotundă sau
dreptunghiulară care se fixează pe extremităţile pacientului în regiuni fără pilozitate
desupra musculaturii, iar locul se va degresa cu alcool. Electrozii se vor înveli într-un strat
de tifon îmbibat într-o soluţie electrolitică (o lingură de sare la un pahar de apă sau ser
fiziologic).
Derivaţiile standard sunt:
derivaţia I (DI) – conducerea în braţul drept la polul negativ al galvanometrului şi în
cel stâng la polul pozitiv;
derivaţia II (D II) – conducerea în braţul drept (pol negativ) şi piciorul stâng (pol
pozitiv);
derivaţia III (D III)- conducerea în braţul stâng (pol negativ) şi piciorul stâng (pol
pozitiv);
Derivaţiile unipolare ale membrelor se conectează la polul pozitiv al
galvanometrului din aparat pe rând.

44

Se deosebesc trei derivaţii unipolare:
conducerea unipolară a braţului drept – aVR (R - right)
conducerea unipolară a braţului stâng – aVL (L - left)
conducerea unipolară a piciorului stâng – aVF (F - foot)
Înregistrările electrozilor precordiali sunt derivaţii unipolare având electrozi aşezaţi
în apropierea cordului. Convenţional fiind notate V1-V6 sau marcate în culorile spectrului.
Montarea se face astfel:
V1 în spaţiul 4 intercostal la marginea dreaptă a sternului
V2 în spaţiul 4 intercostal la marginea stângă a sternului
V3 la mijlocul distanţei V2-V4
V4 în spaţiul 5 intercostal pe linia medioclaviculară
V5 în spatiul 5 intercostal pe linia axilară anterioară
V6 în spatiul 5 intercostal pe linia axilară medie.
Se mai pot înregistra derivaţiile V7 în spaţiul 5 intercostal pe linia axilară
posteroară si V8 în spaţiul 5 intercostal în dreptul vârfului scapulei stângi.
Conducerile:
V1-V2 explorează ventriculul drept
V3-V4 septul interventricular
V5-V6 ventriculul stâng.
Electrocardiograma se înscrie grafic pe o bandă de hârtie sub forma unor succesiuni
de unde care corespund fazelor unui ciclu cardiac. Undele sunt notate convenţional cu
litere: P, Q, R, S, T. Între două cicluri cardiace se înscrie linia de zero potenţial. Undele de
deasupra acestei linii sunt pozitive iar cel dedesubt sunt negative.

45

Unda P şi segmentul PQ reprezintă activitatea electrică atrială. Undele Q, R, S
(complexul QRS), segmentul ST şi unda T reprezintă rezultanta electrică a activităţii
ventriculare. Unda R reprezintă sistola ventriculară, corespunde zgomotului I sistolic, iar
unda T diastola şi zgomotul II.
Analiza sensului, amplitudinii, formei, duratei precum şi a intervalelor dintre ele
furnizează date importante pentru diagnostic şi pentru stabilirea tratamentului.

III.4. Supravecherea pacientului cu infarct miocardic acut
Asistenta medicala trebuie sa supravegheze bolnavul cu o atentie deosebita,
deoarece in cursul infarctului miocardic pot sa apara numeroase complicatii. Ea va urmari
frecventa si ritmicitatea pulsului, T.A., culoarea fetei si a tegumentelor, starea generala a
bolnavului.
Sistemul de alarma al aparaturii de monitorizare nu scade
obligatiile asistentei de a sesiza din timp prodromul sau instalarea complicatiilor: socul
cardiogen, insuficienta cardiaca globala, edemul pulmonar acut,tulburarile de ritm si de
conducere, sau oprirea inimii. La cea mai mica suspiciune, asistenta instiinteaza medicul si
indeplineste dispozitiile directe si momentane ale acestuia cu tehnicile obisnuite cunoscute.
Asistenta medicala are un rol principal in crearea pentru
bolnav a unui mediu psihologic favorabil. Ea trebuie sa inspire bolnavului incredere in
tratament si insanatosire. Trebuie evitate vizitele lungi si obositoare din partea
apartinatorilor precum si incarcarea bolnavului cu grijile familiale si ale locului de munca.
III.5. Rolul asistentei medicale in alimentatia pacientului cu infarct miocardic
acut
III.6. Rolul asistentei medicale in educatia sanitara a pacientului cu infarct
miocardic acut
Sănătatea este definită de O.M.S. ca o completă bunăstare fizică,
mentală şi socială, care nu constă în absenţa bolii sau a infirmităţii” şi presupune o
interacţiune dinamică şi o interdependenţă între condiţia fizică a individului, manifestările
sale mintale, reacţiile emoţionale şi ambianţa socială în care trăieşte.
Educaţia pentru sănătate cuprinde două funcţii: funcţia sanogenică si funcţia
profilactică. Funcţia sanogenică vizează optimizarea sănătăţii personale si comunitare,
împlinirea idealului de sănătate. Funcţia profilactică vizează profilaxia primară, secundară
si terţiară.
Prevenirea apariţiei IMA (profilaxia primară) şi prevenirea recidivelor (profilaxia
secundară) se face prin combaterea factorilor de risc.
Suprimarea fumatului şi a hipertrigliceridemiei reprezintă o altă măsură de
profilaxie, confirmată şi prin studii de angiografie. Ea se realizează prin normalizarea
ponderală şi regim alimentar sărac în grăsimi saturate şi dulciuri. În cazurile în care nivelul
colesterolului nu scade după aceste măsuri, se asociază şi medicamente
hipocolesterolemiante.

46

Tratarea corectă a diabetului zaharat, când acesta este prezent, deoarece el are rol
aterogen prin hiperlipidemia asociată.
Tratamentul hipertensiunii arteriale are rol major atât în prevenirea IMA, cât şi a
recidivelor.
Exerciţiul şi antrenamentul fizic, efectuate cu regularitate prin mişcare, gimnastică
şi sporturi uşoare care combat sedentarismul, au rol însemnat în profilaxia secundară şi
ameliorează evident prognosticul.
Alte măsuri cu efecte în prolilaxia secundară a IMA sunt administrarea de betablocante, nitraţi, antagonişti ai calciului şi antiagregante plachetare.
Internarea în spital este un prilej de a reduce ritmul şi felul de viaţă al bolnavului şi
de anumite deprinderi dăunătoare. Regimul de viaţă intraspitalicesc trebuie să fie
individualizat după natura bolii şi starea bolnavului; el este hotărât întotdeauna de către
medic şi aplicat şi supravegheat de către asistentă. Asistenta va ajuta bolnavul să-şi exprime
sentimentele propri şi să discute despre ele: „imaginea de sine”, relaţii familiale, probleme
sexuale, frică, depresie, gânduri suicidare, etc.
Bolnavul va fi informat în legatură cu boala sa, complicaţiile şi tratamentul acesteia.
La externare i se va exlica clar modul de administrare a medicamentelor cât şi regimul de
viaţă şi alimentaţia care trebuie repetate. Pacientul va intra într-un program de supaveghere
medicală care constă în efectuarea unor examene clinice şi paraclinice la diferite intervale.
Reinserţia familială şi profesională a pacienţilor post-infarct este foarte importantă atât
pentru pacient cât şi pentru apropiaţi, un rol important în acestă reinserţie având sfaturile acordate
de medic şi asistenta medicală.

III.7. Rolul delegat – rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica a
pacientului cu infarct miocardic acut
Scopul reabilitării unui bolnav cu IMA este de a-l readuce la capacitatea sa fizică şi
psihică anterioară îmbolnăvirii. Reabilitarea presupune recâştigarea autoîncrederii
bolnavului în posibilităţile sale fizice şi psihice în vederea realizării activităţilor avute
anterior sau cu program redus.
Obiectivele reabilitării:
Medicale:
 prevenirea morţii subite;
 scăderea mortalităţii prin infarct de miocard;
 ameliorarea simptomelor: angină, dispnee;
 creşterea capacităţii de efort.
Psihologice:
 restaurarea încrederii în sine;
 ameliorarea depresiei şi anxietăţii;
 adaptarea la stress;
 revenirea la viaţa sexuală normală;
 ameliorarea anxietăţii la partener şi anturaj.
Sociale:
 revenirea la lucru;

47

 independenţa în activităţile zilnice la vârstnici.
Serviciilor de sănătate:
 reducerea costurilor medicale;
 externare precoce şi reabilitare precoce;
 scăderea medicaţiei
 diminuarea internarilor.
Reabilitarea bolnavului cu infarct miocardic acut se împarte în 3 perioade:
Faza acută: este perioada de spitalizare care dureaza 3-4 săptămâni.
după primele 3-4 zile la bolnavii fără complicaţii se încep mişcări gradate care
constau în mişcări pasive şi active ale membrelor, schimbări de postură, repaus în fotoliu şi
autoîngrijire;
dupa prima săptămînă bolnavul se va plimba în cameră şi va merge la toaletă;
se vor urmări în acest timp: frecvenţa cardiacă şi tulburările de ritm.
Perioada a-II-a: durează până la 3 luni de la debut. Programul de reabilitare se face
la domiciliu:
se recomandă mărirea progresivă a ritmului de mers şi se recomandă bolnavului să
încetinească efortul dacă frecvenţa pulsului ajunge 120/minut.
Perioada a-III-a: începe la 3 luni de la debutul infarctului miocardic şi se
urmareşte creşterea capacităţii de efort. În acestă perioadă bolnavul se poate interna în
servicii de recuperare specializate unde supravegherea trebuie făcută sistematic la 3 luni în
primii 3-4 ani. În mediul rural bolnavul este sfătuit să-şi mărească distanţa de mers pe jos la
2-3 km de 2 ori/zi şi prezentarea la control.

48

CAPITOLUL IV
CAZURI PRACTICE

49

Pacient A.I.
Interviu A
Nume şi prenume: A.I
Data internării: 30.03.2007
Identificare
Vârstă: 35 ani
a persoanei
Sex: masculin
Greutate: 65 kg
Înălţime: 1.74
Starea civilă: căsătorit
Copii: doi
Relaţia cu copiii: bună
Mediul
Fraţi, surori: şapte
familial
Relaţia cu fraţii, surorile: bună
Persoane care pot fi anunţate: soţia
Adresa, telefon: jud. Suceava
Mediu
Profesie: X
profesional
Loc de muncă: X
Naţionalitate: română
Mediul
Religie: ortodoxă
social
Relaţii cu exteriorul: a primit vizite din parte familiei, rudelor
Motivele internării: durere retrosternală cu iradiere în ambele membre
superioare, atroce cu debut la ora 2.00
Antecedente heredo-colaterale: nesemnificative
Istoricul bolii: pacientul relatează apariţia în urmă cu 2 luni a durerilor
anginoase cu durată de 5-10 minute survenite iniţial la efort, iar în ultima
Starea de
săptămână inclusiv în repaus,simptomatologie ce a culminat cu instalarea marii
sănătate
crize anginoase în cursul nopţii la ora 2.00.
Diagnostic: INFARCT MIOCARDIC ANTERO-EXTENSIV ACUT
Alte probleme cu sănătatea:
Tratament în curs: nu urmează
Alergii cunoscute: nu are
Alcool: consumator ocazional
Tutun: mare fumător (2 pachete ţigări/zi)
Repaos: somn 10-11h/zi
Obiceiuri
Obişnuinţe alimentare: normale
Exprimare: greoaie
Grad de informare: nu este interesat de boală ci doar de vindecarea ei.
Psihologia
Gradul de informare al anturajului: din relatările medicului
în raport cu boala
Convorbire cu medicul: termeni obişnuiţi.

50

Nevoi fundamentale după modelul conceptual al Virginiei
Henderson
Nr.
Crt

1

NEVOIA
A respira şi a
avea o bună
circulaţie

2

A se alimenta şi
a se hidrata

3

A elimina

4

A se mişca şi a
menţine o
postură corectă

5

A dormi şi a se
odihni

6

A se îmbrăca şi
a se dezbrăca

7

A menţine
temperatura
corpului în
limite normale

8

A fi curat,
îngrijit şi a avea
tegumentele
protejate

9

A evita
pericolele

10

A comunica

11

A acţiona

MANIFESTĂRI DE
DEPENDENŢĂ
Dispnee de repaos cu
ortopnee instalată
brusc
Necesită
oxigenoterapie
Alimentarea şi
hidratatarea prin
perfuzie.
Se impune regim
desodat
Micţiuni fiziologice
Tranzit intestinal
fiziologic

MANIFESTĂRI DE
INDEPENDENŢĂ

Imobilitate
Poziţie inadecvată

Mişcări active şi
pasive ale membrelor

Insomnie
Stare de disconfort
Oboseală
Imposibilitatea de a
se îmbrăca şi a se
dezbraca

SURSA DE
DIFICULTATE
Afecţiunea: infarct
miocardic acut
antero-extensiv

Consum de lichide în
funcţie de nevoi

Durere

Diureza 1200ml/24
ore

Somn 6-7 ore
Vestimentaţia curată
şi adaptată situaţiei

Piedici în mişcare
Durere
Poziţie incomodă
Afecţiunea
Anxietatea
Durerea ca o senzaţie
de arsură, gheară
Imobilizare la pat

Afebril 36,6ºC
Se realizează toaleta
zilnică, cât bolnavul
este imobilizat, de
către asistenta
medicală
Cunoaşte modul de
prevenire a
accidentelor
Comunicare eficientă
la internare
Imposibilitatea de a

Are cunoştinţe
igienice, este îngrijit
şi cu tegumentele
curate

Afecţiunea nu
permite efectuarea
toaletei de către
pacient

Durere

Stare generala
alterată

Verbal, gesturi
Pacient cooperant
Libertatea de a

Durerea
Situaţia de criză

51

conform
credinţelor şi
valorilor sale

practica, realiza şi de
a participa la
practicele religioase
Sentiment de
inferioritate şi
pierdere a imaginii de
sine

acţiona conform
propriilor credinţe

Durerea
Imobilitatea

Prezintă motivaţie în
cele ce face

Constrângere fizică

12

A fi preocupat
în vederea
realizării

13

A se recreea

Inactivitate

Destindere

Stare generală
afectată

A învăţa

Nesiguranţă şi frică
de necunoscut.
Neobişnuinţă în
abordarea anumitor
acţiuni pentru
redobândirea sănătăţii

Pacientul prezintă
interes faţă de
problemele legate de
sănătate şi acordă
interes educaţiei
pentru sănătate

Frica
Stresul

14

Data
2015
14.02

T.A

Puls

Resp.

160/120

15.02

150/100

16.02

140/80

17.02

110/70

85
82
78
79
74
73
73
70
69
69

19
17
17
16
18
17
17
17
18
18

18.02

115/70

TC
36,6
36,8
37,7
37
36,9
36,8
36,9
37
36,6
36,8

Diureza

Scaun

1250 ml
1300
ml
1350
ml
1450
ml
1400 ml

N
N
N
N
N

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

52

Diagnostic de ingrijire
1.Dificultate in a
respira datorita durerii
si anxietatii manifestat
prin dispnee,bradipnee si hipoventilatie.

Obiective
Pacientul sa
prezinte o
respiratie cu
frecventa normala.

2.Circulatie deficitara
datorita alterarii
muschiului cardiac si
peretilor arteriali
manifestat prin
bradicardie si
tegumente usor
cianotice.
3.Deficit de volum
lichidian datorita
transpiratiilor reci
manifestat prin
adinamie,neliniste.

Pacientul sa
prezinte un ritm
cardiac in limite
normale.

4.Dificultate in a se
odihni datorita
anxietatii,durerii si
dispneei manifestata
prin insomnie.
5.Alterarea integritatii
fizice si psihice
datorita efectului bolii
manifestata prin
durere,limitarea miscarilor,
frica.

Pacientul sa aiba
un somn odihnitor
din punct de
vedere calitativ si
cantitativ.
Pacientul sa-si
recapete independenta de
miscare,incredere in
personalul
medical.Sa nu
prezinte
escare de decubit.

Pacientul sa fie
echilibrat volemic
in decurs de 2-3
zile.

Interventii
Pentru ca pacientul sa respire liber pe
nas voi umezi aerul din salon
administrez oxigen pe masca,bronhodilatatoare si antialgice la indicatia
medicului,a-sigur pozitia
semisezanda
Masor si notez zilnic in foaia de
temperatura T.A.,pulsul,
respiratia,
temperatura,diureza,scaunul.Efectuez
masaj si miscari pasive si active ale
membrelor.Administrez medicatia
indicata de medic si urmaresc efectul
acesteia.

Evaluare
In urma
interventiilor
pacientul respira mai
usor,dispneea se
reduce.

Supraveghez
pulsul,T.A.,apetitul,semnele de
deshidratare,scaunul,greutatatea
corporala.Fac bilantul zilnic intre
lichidele ingerate si cele
eliminate.Administrez pe cale
parenterala solutii perfuzabile
prescrise de medic.
Respect orele de somn ale
bolnavului,aerisesc salonul,asigur o
temperatura adecvata,administrez la indicatia medicului
somnifere.
Voi schimba pozitia bolnavului in pat
la fiecare 2 ore.Efectuez masaj pe
regiunile predispuse la
escare.Linistesc bonavul cu privire la
starea sa.

Pacintul este
echilibrat
volemic,nu prezinta
semne de
deshidratare.

In urma
interventiilor
pacientul prezinta u
ritm cardiac normal
si tegumente normal
colorate.

Pacientul prezinta un
somn odihnitor.

Pacientul prezinta o
stare buna si
colaboreaza activ.Nu
prezinta escare de
decubit,se
deplaseaza fara
ajutor.

53

Pacient B.A
Interviu B.A
Nume şi prenume: B.A
Data internării: 26.03.07
Identificarea
Vârstă: 77 ani
persoanei
Sex: F
Greutate: 62 kg
Înălţime: 162cm
Starea civilă: căsătorită
Copii: nu are
Mediul
Fraţi, surori: nu are
familial
Persoane care pot fi anunţate: soţul
Adresa, telefon: jud. |Suceava
Mediu
Profesie: X
profesional
Loc de muncă: pensionară
Naţionalitate: română
Mediul social Religie: ortodoxă
Relaţii cu exteriorul: a primit vizite din parte familiei, rudelor
Motivele internării: durere precordială cu caracter constrictiv, cu iradiere
toracico-anterioară şi în ambele braţe, însoţită de tranpiraţii şi greaţă, cu debut
în urmă cu 7 ore.
Antecedente heredo-colaterale: mama decedată la 84 ani – afecţiune cardiacă;
tatăl decedat 82 ani – afecţiune prostatică
Istoricul bolii: pacientă 77 ani, veche hipertensivă cu valori maxime cunoscute
Starea de
de 200/100mmHg, cu angină pectorală de efort de aproximativ 2 ani, descrie de
sănătate
câteva zile crize anginoase care au culminat cu o mare criză anginoasă cu debut
în jurul orei 14 însoţită de senzaţii de greaţă şi tranpiraţii reci, fără ameliorare la
administrarea de NTG sl.
Diagnostic: INFARCT MIOCARDIC ACUT INFERO-LATERAL
Alte probleme cu sănătatea: ulcer duodenal vechi, anemie feriprivă
Tratament în curs: nu urmează
Alergii cunoscute: nu are
Alcool: nu consuma
Tutun: nefumătoare
Repaos: somn 6-7h/zi
Obiceiuri
Obişnuinţe alimentare: normale
Exprimare: greoaie
Grad de informare: nu este interesată de boală ci doar de vindecarea ei.
Psihologia în
Gradul de informare al anturajului: din relatările medicului
raport cu boala Convorbire cu medicul: termeni obişnuiţi.

54

1.1.1 Nevoi fundamentale după modelul
conceptual al Virginiei Henderson
Nr.
crt

NEVOIA

1

A respira şi a avea o bună
circulaţie

MANIFESTĂRI DE
INDEPENDENŢĂ

MANIFESTĂRI DE
DEPENDENŢĂ

Necesită oxigenoterapie

Alimentarea şi
hidratatarea prin
perfuzie.

2

A se alimenta şi a se hidrata

Consum de lichide în
funcţie de nevoi

3

A elimina

Diureza 900ml/24 ore

Micţiuni fiziologice
Tranzit intestinal
fiziologic

4

A se mişca şi a menţine o
postură corectă

Mişcări active şi pasive
ale membrelor

Senzaţia de neputinţă

5

A dormi şi a se odihni

Somn 6-7 ore

Insomnie
Stare de disconfort

6

A se îmbrăca şi a se dezbrăca

Vestimentaţia curată şi
adaptată situaţiei

Imposibilitatea de a se
îmbrăca şi a se dezbraca

7

A menţine temperatura corpului
în limite normale

Afebril 36,6ºC

8

A fi curat, îngrijit şi a avea
tegumentele protejate

Are cunoştinţe igienice,
este îngrijit şi cu
tegumentele curate

9

A evita pericolele

10

A comunica

11

A acţiona conform credinţelor şi
valorilor sale

Libertatea de a acţiona
conform propriilor
credinţe

12

A fi preocupat în vederea
realizării

Prezintă motivaţie în
cele ce face

13

A se recreea

Destindere

Inactivitate

14

A învăţa

Pacientul prezintă

Nesiguranţă şi frică de

Acuitate vizuală,
auditivă
Verbal, gesturi
Pacient cooperant

Se realizează toaleta
zilnică, cât bolnavul
este imobilizat, de către
asistenta medicală
Vulnerabilitate faţă de
pericole
Comunicare ineficientă
la internare
Imposibilitatea de a
practica, realiza şi de a
participa la practicele
religioase
Sentiment de
inferioritate şi pierdere
a imaginii de sine

SURSA DE
DIFICULTATE
Afecţiunea: infarct
miocardic acut
antero-extensiv
Dispnee de repaos cu
ortopnee instalată
brusc
Durere

Piedici în mişcare
Durere
Poziţie incomodă
Afecţiunea
Anxietatea
Durerea ca o
senzaţie de arsură,
gheară
Imobilizare la pat
Afecţiunea nu
permite efectuarea
toaletei de către
pacient
Stare generala
alterată
Durerea
Situaţia de criză
Durerea
Imobilitatea
Constrângere fizică
Stare generală
afectată
Frica

55

interes faţă de
problemele legate de
sănătate şi acordă
interes educaţiei pentru
sănătate
Diagnostic de ingrijire
1.Riscul alterarii circulatiei si respiratiei
din cauza complicatiilor bolii
manifestate prin dispnee,hipotensiune
arteriala,transpiratii reci.
2.Anxietate din cauza necunoasterii
prognosticului bolii manifestata prin
ingrijorare ,teama.
3.Disconfort din cauza alterarii
muschiului cardiac manifestat prin
dureri retrosternale fara cedare la NTG.
4.Alterarea mobilitatii fizice legate de
deficitul motor si senzorial manifestata
prin impotenta funcionala.

5.Dificultate in a dormi si a se odihni
datorita durerii,anxietatii,
sressului manifestat prin
insomnie,oboseala.

Obiective
Pacientul sa fie echilibrat
circulator si respirator.
Pacientul sa fie echilibrat
psihic,sa fie informat
asupra regimului de viata
si de alimentatie care
trebuie respectat.
Sa se amelioreze durerile
in 2-3 ore de la
admin.medicatiei de
urgenta.
Pacientul sa-si recapete
independenta de miscare afectata
relativ.

Pacientul sa beneficieze
de confort fizic si psihic
pentru a se odihni.

necunoscut.
Neobişnuinţă în
abordarea anumitor
acţiuni pentru
redobândirea sănătăţii

Stresul

Interventii
Supraveghez T.A.,repiratia,pulsul
temperatura din 2 in 2 ore.Asigur
pozitia semisezanda pt.favorizarea
respiratiei.ef-ectuez EKG.
Educ pacientul sa aiba o viata
ordonata,echilibrata,port discutii
linistitoare.

Evaluare
Pacientul este echilibrat
circulator si respirator.Nu au
aparut complicatii.

Asigur repaus fizic al bolnavului
in perioada dureroasa.Administrez
medicatia indicata de medic.

Durerile se amelioreaza la
administrarea medicatiei,dar
dispare in totalitate.

Asigur pozitia semisezanda in
repaus absolut la pat a
bolnavului.Mobilizez pacientul la
2 ore.Efectuez masaj al
membrelor timp de 10
min.Supraveghez miscrile active
ale bolnavului.
Se va favoriza odihna din timpul
zilei prin creearea unui climat de
liniste.Se vor administra sedative
la indicatia medicului.

Pacientul reuseste sa realizez
obiectivele impuse devenind
optimist.

Pacientul este echilibrat psih

Pacientul prezinta un somn
odihnitor.

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE
Data 2007
10.04
11.04
12.04
13.04
14.04
15.04

Puls
82
81
80
75
76
73
72
65
76
72
76
78

Resp
19
20
17
18
18
18
19
18
18
17
17
18

T.A.
145/95
130/80
145/95
150/95
145/90
145/90

T
36,6
36,4
37,5
37,2
36,5
36,8
36,4
37
36.5
36,7
36.5
36.7

Diu-reza
1000 ml

Scaun
N

1100ml

N

950 ml

N

1150ml

N

1100ml

N

1200ml

N

EXAMENE DE LABORATOR
Examen cerut
VSH

Mod de recoltare
0,4 ml citrat de

Rezultate
VSH=10/23

Valori normale
VSH=1-10/h

56

Leucocite
Hemoglobina
Trombocite
Hematocrit
Fibrinogen
Glicemie
Uree
Acid uric
Creatinina
Enzime

Na3,8%,1,6 ml sange
Inteparea pulpei
degetului,2ml sange pe
cristale de EDTA
0,5ml citrat de Na
3,8%,4,5 ml sange
2ml sange pe 4 mg
florura de Na
5-10 ml sange prin
punctie venoasa
5-10 ml sange prin
punctie ven.

L=8800
Hgb=14g%
T=220000
Htc=45%
F=180MG%

VSH=7-15/2h
L=4200-8000mmc
Hgb=14-16g/ml
T=150-400000mmc
Htc=40-45%
F=200-400mg%

G=110mg%

G=80-120 mg%

U=27mg%
A.U=2,67mg%
C=0,92mg%
GOT=52
GPT=31,3

U=20-40MG%
A.U.=2-6mg%
C=0,6-1.2mg%
GOT=2-20 UI
GPT=2-16

REGIMUL ALIMENTAR
Perioada
Primele 24-48 ore

Alimente premise
Regim strict hidric:suvuri de fructe,ceaiuri 1000-1500ml

Prima sapt.

Regim cu 800-1000 calorii,supe,creme,pireuri de legume,iaurt,budinci,lapte

A doua sapt.

Regim normosau hiposodat,hipolipidic,hipoprotidic,normoglucidic compus din pireuri de legume cu lapte,carne tocata fiarta,legume cu ulei

A treia sapt.

Regim practic care trebuie respectat tot timpul,format din
55%glucide,15%proteine si30% lipide proportional cu varsta,sexul,gradul de
activitate.

Alimente interzise
Alimente hipersodice si
hipercalorice
Fainoase in cantitati
mari,NaCl
Vor fi evitate elimentele car
produv gaze sau intarzie
tranzitul intestinal
Grasimi,prajeli,varza

INVESTIGATII PARACLINICE
Data 2007
10.04

Examene curente
EKG
RTG toracic

11-15.04

EKG
RTGtoracic

Pregatirea pt.examen
Se explica bolnavului
modul de desfasurare a
examinarii.Se cere
bolnavului sa stea
relaxat,examinarea se face
in camere linistite la
20C,bolnav in repaus 20
min.

Ingrijiri dupa examen
Nu necesita ingrijiri
speciale.

TRATAMET MEDICAMENTOS
Data 2007

Medicamente

Mod de administrare

57

10.04

11.04

12.04
13.04

14.04

Glucoza 5%
Xilina
Heparina
Propranolol
Fortral
Aspirina
Diazepam
Propranolol
Trombostop
Acelasi tratament
Nifedipin
Propranolol
Aspirina
Dipiridamol
Acelasi tratament

500 ml iv
200mg iv
140u/h iv
1mg iv
30mg iv
1-1-2 0-1/2-0 tb
0-0-1 tb seara
1mg iv
½-1/2-o tb
Aceeasi doza
0-1-1 Tb
1mg iv
3*1/zi
Aceeasi doza

58

Pacient C.D
Interviu C.D
Identificarea
persoanei

Mediul familial

Mediu profesional
Mediul social

Starea de sănătate

Obiceiuri

Psihologia în raport
cu boala

Nume şi prenume: C.D
Vârstă: 46 ani
Data internării: 18.04.07
Sex: M
Greutate: 81 kg
Înălţime: 1,72cm
Starea civilă: căsători
Copii: doi
Relaţia cu copiii: bună
Persoane care pot fi anunţate: soţia
Adresa, telefon: jud. Iaşi
Profesie: X
Loc de muncă: X
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
Relaţii cu exteriorul: a primit vizite din parte familiei, rudelor
Motivele internării: dureri retrosternale violente, fără iradiere apărute în jurul orei 1 care l-au
trezit pe pacient din somn, cu creştere în intensitate progresiv, însoţite de transpiraţii profuze.
Antecedente personale: apendicectomie, hernie inghinală
Antecedente heredo-colaterale: mama, 73 ani, HTA; tata 75 ani, astm bronşic;
Istoricul bolii: pacient cu factori de risc coronarieni )fost fumător, sindrom dislipidemic,
oscilaţii tensionale, prezintă de aproximativ o lunădureri cu caracter anginos, apărute în
condiţii de efort şi la temperaturi scăzute cu durata de 10 minute ce au cedat spontan la
oprirea eforturlui.Nu a urmat nici un tratament ambulator până pe 18,.04.07 ora 1 când o
durere retrosternală violentă l-a trezit din somn, cu creştere progresivă în intensitate motiv
pentru care se prezintă la spital unde se documentează IMA.
Diagnostic: INFARCT MIOCARDIC ANTERIOR ACUT
Alte probleme cu sănătatea: sindrom dislipidemic
Tratament în curs: nu urmează
Alergii cunoscute: nu are
Alcool: consumator ocazional
Tutun: fost fumător 30 ţigarete/zi
Repaos: somn 10-11h/zi
Obişnuinţe alimentare: normale
Exprimare: greoaie
Grad de informare: este interesat de boală şi de vindecarea ei.
Gradul de informare al anturajului: din relatările medicului
Convorbire cu medicul: termeni obişnuiţi.

59

Nevoi fundamentale după modelul
conceptual al Virginiei Henderson
Nr.
crt

NEVOIA

1

A respira şi a avea o bună
circulaţie

MANIFESTĂRI DE
INDEPENDENŢĂ

MANIFESTĂRI DE
DEPENDENŢĂ
Necesită
oxigenoterapie
Alimentarea şi
hidratatarea prin
perfuzie.

SURSA DE
DIFICULTATE
Afecţiunea: infarct
miocardic acut
anterior

2

A se alimenta şi a se hidrata

Consum de lichide în
funcţie de nevoi

3

A elimina

Diureza normală

Micţiuni fiziologice
Tranzit intestinal
fiziologic

4

A se mişca şi a menţine o
postură corectă

Mişcări active şi pasive
ale membrelor

Senzaţia de neputinţă

Piedici în mişcare
Durere

5

A dormi şi a se odihni

Somn 6-7 ore

Stare de disconfort

Afecţiunea
Anxietatea

6

A se îmbrăca şi a se dezbrăca

Vestimentaţia curată şi
adaptată situaţiei

Imposibilitatea de a se
îmbrăca şi a se
dezbraca

Durerea ca o
senzaţie de arsură,
gheară
Imobilizare la pat

7

A menţine temperatura corpului
în limite normale

Afebril 36,6ºC

8

A fi curat, îngrijit şi a avea
tegumentele protejate

Are cunoştinţe igienice,
este îngrijit şi cu
tegumentele curate

9

A evita pericolele

10

A comunica

11

A acţiona conform credinţelor şi
valorilor sale

Libertatea de a acţiona
conform propriilor
credinţe

12

A fi preocupat în vederea
realizării

Prezintă motivaţie în
cele ce face

13

A se recreea

Destindere

Inactivitate

14

A învăţa

Pacientul prezintă
interes faţă de
problemele legate de
sănătate şi acordă
interes educaţiei pentru

Nesiguranţă şi frică
de necunoscut.
Neobişnuinţă în
abordarea anumitor
acţiuni pentru

Acuitate vizuală,
auditivă
Verbal, gesturi
Pacient cooperant

Se realizează toaleta
zilnică, cât bolnavul
este imobilizat, de
către asistenta
medicală
Vulnerabilitate faţă de
pericole
Imposibilitatea de a
practica, realiza şi de
a participa la
practicele religioase
Sentiment de
inferioritate şi
pierdere a imaginii de
sine

Durere violentă

Afecţiunea nu
permite efectuarea
toaletei de către
pacient
Stare generala
alterată
Oboseală
Durerea
Situaţia de criză
Durerea
Imobilitatea
Constrângere fizică
Stare generală
afectată
Frica
Stresul

60

sănătate

redobândirea sănătăţii

Diagnostic de ingrijire
1.Riscul alterarii circulatiei si respiratiei din
cauza complicatilor bolii manifestata prin
dispnee paroxistica,hipotensiune arteriala.

Obiective
Pacientul sa fie echilibrat
circulator si respirator.

2.Anxietate,senzatie de "moarte iminenta" din
cauza lipsei de cunoastere a bolii manifestata
prin agitatie si teama.

Pacientul sa prezinte o
stare generala buna.

3.Proces inflamator datorita focarului de
necroza manifestat prin sufebrilitate.
4.Disconfort din cauza alterarii muschilui
cardiac manifestat prin dureri precordiale cu
caracter constrictiv.

Pacientul sa prezinte o
temperatura in parametri
normali.
Sa se amelioreze durerile
in 2-3 ore de la administrarea trat. de urgenta

5.Dificultatea in a se odihni din cauza
durerii,anxietatii,manifestat prin ore de odihna
insuficiente.

Bolnavul sa declare ca
are un somn odihnitor
dupa 2-3 zile.

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE
Data 2007
T.A
Puls
05.04
130/90
70
75
06.04
130/95
60
65
07.04

140/95

08.04

145/95

09.04

150/90

60
68
65
73
75
76

EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut
Mod de recoltare
VSH
0,4 ml citrat de
Na3,8%,pe 1,6 ml sange
Leucocite
Inteparea pulpei
Hemoglobina
degetului.se recolteaza 2
Trombocite
ml sange pe cristale de
Hematocrit
EDTA
Fibrinogen
0,5 ml citrat de
Na3,8%,pe 4,5 ml sange
Glicemie
2ml sange pe 4 mg
florura de Na.

Resp
20
18
18
19
17
17
17
18
18
19
Rezultate
6/14

Interventii
Supraveghez temperatura,T.A.
respiratia,pulsul la intervale egale
de timp.Efectuez EKG,asigur
pozitia semisezanda pt favorizarea
respiratiei.
Port discutii linistitoare si
incurajatoare cu bolnavul.il educ
cu privire la mentinerea unui mod
de viata sanatos.
Administrez antipiretice:
paracetamol
Asigur repausul fizic si psihic al
pacientului in perioada
dureroasa.Administrez medicatia indicata de
medic.Efectuez EKG.
La indicatia medicului se vor
administra sedative si
somnifere,se va diminua
anxietatea prin discutii
incurajatoare.se va asigura
confortul de noapte.
T
36,6
36,8
36,9
37
3
36,9
37,1
37,2
37,4
36,9
37

Evaluare
Pacientul este echilib
circulator si respirato

Starea generala a
bolnavului s-a imbun
tatit.

Pacientul nu prezinta
modifica-ri ale curbe
termice.
Durerile se ameliorea
la administrarea medicaTiei.

Pacientul prezinta un
somn odihnitor,linisti
dupa 2 zile.

Diureza
1000

Scaun
N

1200

N

1400

N

1450

N

1500

N

L=9700mmc
Hgb=13g%
T=200000
Htc=39,4%
F=170mg%

Valori normale
1/10mm/h
7-15mm/2h
L=4200-8000mmc
Hgb=14-16g%
T=150-400000mmc
Htc=40-45%
F=200-400mg%

G=115mg%

G=80-120mg%

61

Uree
Creatinina
Acid uric
Colesterol
Sumar de urina
Enzime

5-10 ml sange prin
punctie venoasa
5-10 ml sange punctie
venoasa
Recipient curat
5-10 ml sange punctie
venoasa

U=26mg%
C=2,4mg%
A.U=7,94mg%
260mg%

U=20-40mg%
C=0,6-1,2mg%
A.U.=2-6mg%
C=180-280mg%

Densitate 1017
TGO=25U/L
TGO23,5U/L

Densitate 1015-1025
TGO=2-20 UI
TGP=2-16 UI

Perioada
05.04

Alimente premise
Alimente interzise
Ceaiuri,compoturi,supe
Alimente care contin NaCl,calorii s
Lapte,sucuri de fructe,oua moi,pireuri de castane.
ca consistenta
09-12.04
Paine cu unt,lactate,lapte dulce sau acru,cascaval branza
Grasimi,prajeli,varza,fainoase in ca
topita,mezeluri necondimentate:parizer,sunca,carne slaba
mare,alimente hipersodate si hiperc
pasare,vita,peste,fructe si legume proaspete
ALIMENTATIA BOLNAVULUI
INVESTGATII PARACLINICE.
Data 2007
Examene curente
Pregatirea pt examen
Ingrijiri dupa ex.
O5.04
EKG
Se explica bolnavului
Nu necesita ingrijiri
RTG toracica
modul de desfasurare a
speciale.
examinarii.Se cere
bolnavului sa stea
relaxat,examinarea se face
in camere linistite,la
20C,bolnav in repaus 20
min
O6-09.04
EKG
RTG toracica
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data 2007
Medicamente
Mod de administrare
05.04
Glucoza 5%
500 ml iv
Propanolol
1mg iv
Xilina
200 mg iv
Heparina
1400 u/h iv
Diazepam
1 tb seara
Mialgin
2 ml iv
06.04
Aspirina
3*1/zi
Dipiridamol
0-0-1 tb
Propanolol
1 mg iv
NTG
0-1-1 S.L
Trombostop
1 tb/zi
07.04
Acelasi tratament
Aceeasi doza
08.04
Acelasi tratament fara Dipiridamol
Aceeasi doza
09.04
Propanolol
1mg iv
Aspirina
3*1/zi
Trombostop Nifedipin
1tb/zi
0-1-1 SL

62

CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRARII
Capitolul 1 al lucrarii se refera la IMA in general,definit ca necroza a
muschiului cardiac intr-o prima faza,iar ulterior aparitia unei scleroze
cicatriciale.Deoarece este o urgenta necesita acordarea ingrijirilor imediate in momentul
spitalizarii dar in faza prespital deosebit de important in evolutia bolii.
Consider ca pt o buna cunoastere a bolii asistenta trebuie sa cunoasca
simptomatologia,etiopatogenia,formele clinice,tratamentul,complicatiile,investigatiile
paraclinice si de laborator,prognosticul.
Capitolul 2 trateaza modul in care se ingrijeste un pacient cu
IMA,interventiile pe care le acorda asistenta la internare in vederea asigurarii conditiilor
de spitalizare,igienei personale,pozitia pacientului in pat,urmarirea faciesului si a
functiilor vegetative,vitale,pregatirea si efectuarea tratamentelor,alimentatia,recoltarea
probelor de laborator si investigatii paraclinice,educatia pt sanatate,profilaxia,externare.
Capitolul 4 Pacienta A.I. in varsta de 35 ani se prezinta de urgenta la spital
acuzand:durere precordiala cu caracter constrictiv cu iradiere in membrul superior
stg,dispnee paroxistica,transpiratii reci,adinamie.In urma efectuarii examinarilor clinice si
paraclinice s-a pus diagnosticul de IMA posteroinferior.In urma ingrijirilor specifice si a
tratamentului aplicat durerea si anxietatea se remit,parametrii functiilor vitale si culoarea
tegumentelor se normalizeaza,starea generale a bolnavului evolueaza spre ameliorare.
Pacienta B.I. in varsta de 77 ani,nefumatoare, prezinta tabloul clinic al
IMA complicat cu stop cardiorespirator.prin resuscitare si masaj cardiac extern se
reuseste mentinerea ritmului cardiac spontan,iar sub tratament fibrinolitic anticoagulant si
nitrati evolutia este favorabila fara complicatii.
Bolnavul C.D in varsta 46 ani s-a internat in sectia de Terapie intensiva cu
durere violenta precordiala,cu iradiere in membrul superior stg,prelungita cu peste 30 min
care nu cedeaza la NTG sublingual.Dupa investigatiile clinice si de lab se pune
diagnosticul de IMA anterior.

63

64

BIBLIOGRAFIE
1.

Borundel Corneliu – Manual de medicină internă
pentru cadre medii, Editura All, Bucureşti, 1995

2.

Georgescu I.M. Georgescu, Arsenescu Cătălina –
Tratamentul raţional al bolilor cardiovasculare majore – Editura
Polirom, Iaşi, 2001

3.

Ionescu D.D., Macarie Cezar – Urgenţe cardiace –
diagnostic şi tratament. Editura Militară, Bucureşti, 1989

4.

Mogoş Gheorghe – Mică enciclopedie de boli
interne, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986

5.

Mogoş Gheorghe – Urgenţe în medicină internă,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1983

6.

Mozeş Carol – Tehnica îngijirii bolnavului –
Editura Medicală, Bucureşti, 1997

7.

Păun Radu – Tratat de medicină internă – bolile
cardiovasculare, partea I, Editura Medicală, Bucureşti, 1988

8.

Păun Radu – Tratat de medicină internă – bolile
cardiovasculare, partea III, Editura Medicală, Bucureşti, 1992

9.

Şuţeanu Ştefan – Diagnosticul şi tratamentul
bolilor interne, volum I, Editura Medicală, Bucureşti, 1982

65

ANEXE
GHID PENTRU DIETA IN UNITATILE CORONARIENE

1. Kilocalorii si proteine: 30-35 kcal/kgc; dieta trebuie initial planificata sa
asigure kilocaloriile si proteinele adecvate pentru mentinerea greutatii
initiale a pacientilor. Reducerile calorice pot fi initiate daca este necesara
reducerea greutatii.
2. Grasimi: alimentele bogate in colesterol si grasimi saturate trebuie
interzise. Pot fi administrate unul sau doua oua pe saptamana daca se
solicita si/sau sa asigure un aport proteic adecvat
3. Carbohidratii: trebuie sa reprezinte 50-55% din caloriile totale
4. Fibre: dieta trebuie sa contina fibre asociate cu o alimentatie diversificata,
incluzand fructe proaspete si legume, paine din faina integrala si cereale.
Alimentele ce pot determina intoleranta gastrointestinala trebuie eliminate
pe baze individuale
5. Este recomandata o dieta “ fara adaugare de sare”
6. Potasiu: consumul alimentar cu continut crescut de potasiu trebuie
incurajat, cu exceptia pacientilor cu insuficienta renala
7. Cantitatea: trebuie recomandate individual mese mici si dese
8. Lichide: nu trebuie interzis consumul obisnuit de cafea
9. Educatia: obtinerea si mentinerea unei greutati corporale ideale si aderarea
la modificarile dietei recomandate de catre medic
10. Repaos fizic si emotional, utilizarea unor sedative usoare si asigurarea
unei atmosfere linistite care pot reduce frecventa cardiaca, un determinant
major al consumului miocardic de oxigen
11. Oxigenarea arteriala trebuie adusa la normal la pacientii cu hipoxemie
12. Daca este necesar, se administreaza bronhodilatatoare si expectorante
13. Anemia severa trebuie corectata prin administrarea atenta de masa
eritrocitara in asociere cu un diuretic, daca exista semne de IVS

66

14. Alte afectiuni asociate, in special infectiile asociate cu tahicardie, febra si
necesar crescut de oxigen necesita o rezolvare imediata
15. Nu trebuie permisa variatia tensiunii arteriale sistolice cu peste 25-30
mmHg fata de valorile uzuale ale pacientului in afara HTA severe inaintea
IMA
16. Bradicardia sinusala marcata (sub 50 b/min) trebuie tratata prin manevre
posturale (pozitia Tredelenburg), pentru a creste volumul sanguin central
si cu Atropina si pacing electric, dar nu cu izoproterenol
17. Toate formele de tahiaritmie necesita tratament promt, deoarece cresc
necesarul miocardic de oxigen

67