Leucemii Acute
Content
eucemii acute (LA)
Minidefiniţie
•Boli neoplazice ale celulelor stem nediferenţiate sau parţial diferenţiate caracterizate
prin oprirea diferenţierii şi maturaţiei lor, asociată sau nu cu trecerea lor în periferie.
•Boli cu caracter clonal: stimulul leucemic (virusuri, mutaţii transformante etc) induce
transformă o celulă sau un grup de celule, modificare profundă în genomul celular
responsabilă de
1.- pierderea capacităţii de diferenţiere şi maturaţie , cu proliferare aberantă
2.- independenţa faţă de factorii de mediu extern prin dobândirea proprietăţii de a-şi
sintetiza singure factorii de creştere – stimulare autocrină
3.- sensibilitate numai la factorii de creştere endogeni - stimulare paracrină
4.- imortalitate în culturi de celule in vitro
Etiologie
-Virală – HTLV I şi HTLV II (Hairy cell leukemia), circulă în africa de vest, america
Centrală, Caraibe, Japonia
-Nonvirală
- radiaţii ionizante
- substanţe chimice
- factori ereditari – tendinţa de aglomerare în unele familii
- asocierea cu boli genetice
Efectele transformării clonale a celulelor stem hematopoietice
1.Autocrinia şi paracrinia
2.Alterarea căilor de transducţie a semnalelor către nucleu
4 căi importante de transducţie : calea proteinkinazei, tirozinkinazei, AMPc,
hormoni steroizi.
3. Blocarea diferenţierii şi maturării celulare
4. Reacţia organismului faţă de transformarea malignă: antioncogenele sau
genele supresoare de tumoră
Cinetica celulelor leucemice în LA
- Timpul scurs de la o diviziune la alta este de 3x mai lung
-Timpul de tranzit în m.o. – 7-104 zile
Inhibitorii hematopoiezei normale în LA
-Dislocarea prin expansiunea tumorală
-Blaştii din LA – sintetizează inhibitori ai hematopoiezei
e.g. Blaştii cu densitate mică, neaderenţi pot sintetiza isoferitine – inhibă CFUGM şi BFU-E.
Examenul citogenetic al leucemiilor acute
Anomaliile cromosomiale sunt dobândite şi au caracter clonal.
Studiul citogenetic are importanţă practică:
•
Permite înţelegerea mecanismului leucemogenezei
•Permite identificarea de proto-oncogene şi anti-oncogene cu rol important în
controlul procesului de proliferare şi diferenţiere celulară, în apoptoză.
•Unele anomalii cromozomiale au corespondent morfologic e.g. t(8,21) – LAM2,
t(15,17) – LAM3, t(8,14) – LAL3
•Sau semnificaţie prognostică
•Este practicat pe punctat medular, recomandabil în momentul diagnosticului,
înainte de tratament.
LAM
-Anomalii cromosomiale detectate în 70% din cazurile de LAM
-Pot fi numerare(pierderi sau căştiguri) sau structurale(deleţii, translocaţii,
inversiuni, inserţii).
Clasificarea OMS a LAM
OMS utilizează următoarele criterii:
- morfologice
- imunofenotipice
- genetice
- clinice
Patru categorii majore:
1.LAM cu anomalii genetice recurente – t(8,21)(q22,q22) (AML1/ETO)
- inv16(p13,q22)sau t(16,16)
CFBß/MYH11
- LAP(leucemia acută
promielocitară)
t(15,17)(q22q12); PML/RARα
- 11q23, t (9,11),
t (11,19),t(4,11)
2. LAM cu displazie multiliniară
3. LAM şi SMD induse terapeutic
4. LAM neîncadrate în primele 3 categorii
- LAM cu diferenţiere minimă sinonim LAMo FAB
- LAM fără maturare LAM1
- LAM cu maturare LAM2
- Leucemia acută monoblastică şi monocitară – LAM5a, LAM5b
- Leucemia acută eritroidă – LAM6
- Leucemia acută megacarioblastică LAM7
- leucemia acută cu bazofile
- Panmieloza acută cu mielofibroză
- Sarcom mieloid
Leucemia acută cu liniaritate ambiguă : LA nediferenţiată,LA biliniară, LA
bifenotipică
Introducerea primelor trei categorii justificată de :
-Corelarea anumitor profile citogenetice cu răspuns favorabil la terapie,
prezenţa predominant la tineri
- t(8,21)(q22q22), inv16 (p13q22),
t(16,16)(p13q22)
-Prezenţa LAM cu displazie multiliniară frecvent la adult şi vârstnic
asociată cu profil citogenetic nefavorabil
-7/del, -5/del
şi incidenţă crescută a glicoproteinei MDR-1(multidrug
resistance)
- LAM/SMD postterapeutice
Cea de a 4-a categorie – reflectă clasificarea FAB cu unele modificări
semnificative – procentul de blaşti ≥ 20% în măduvă sau periferie
- în t(8,21)(q22q22), inv16(p13q22), t(16,16)(p13q22)
indiferent de număr de blaşti
Blaşti echivalenţi – promielocitele anormale din LAP
- monoblaştii şi promonocite în leucemia acută
monocitară
- megakarioblaştii din leucemia acută megacariocitară
CITOCHIMIA
-Mieloperoxidaza (MPO)- specifică liniei mieloblastice
- indicată o-toluidina sau amino-etil-carbazol
ca substrat indicator
- activitatea mieloperoxidazică este stabilă
pentru 4 săptămâni pe frotiuri necolorate păstrate la întuneric
- limfoblaştii şi megacarioblaştii MPOnegativi
- activitatea mieloperoxidazei în mieloblast
este granulară şi concentrată în zona aparatului Golgi. Monoblaştii pot
fi MPO-negativi sau MPO- pozitivă sub formă de granule fine.
-Negru Sudan B – activitate similară MPO în mieloblast şi monoblast
stabilă luni de zile pe lame necolorate.
- specificitatea pentru linia mieloidă este inferioară
MPO, dar reacţia este mai evidentă.
- limfoblaştii – rare cazuri Negru Sudan ±– granule gri
-Esterazele nespecifice
Enzime care hidrolizează esteri alifatici şi aromatici utilizând diferite substanţe
pentru a distinge celulele seriei monocitare de celulele seriei granulocitare.
Alfa-naftil-butirat (ANB)
- Marcher specific liniei monocitare.
- activitate puternică cu aspect difuz în monocite, cu aspect localizat, punctiform
în limfocitele T helper mature.
-în granulocite, eritroblaşti, plasmocite absentă sau slab pozitivă.
-Indicaţii: identificarea LAM5a,5b; componentei monocitare LAM4, LMMC.
Alfa-naftil-acetat (ANA)
-Reacţie pozitivă total inhibată cu NaF în monocite.
-Megacarioblaştii şi eritroblaştii – punctaţii multifocale în citoplasmă, parţial
rezistente la inhibiţia cu NaF.
-Neutrofilele – reacţie negativă sau slab pozitivă.
-Limfoblastul – reacţie pozitivă, variabil inhibată cu NaF
- indicaţii- diagnostic LAM4,LAM5; diferenţierea LA monocitare de alte
tipuri de LAM.
Imunofenotiparea
- Obligatorie – diferenţierea LAM cu diferenţiere minimă de LAL
- recunoaşterea leucemiei megacariocitare
- diferenţierea liniei B, T în LAL
- Realizată prin – flow – citometrie
- imunohistochimie pe lamă
Panelul anticorpilor utilizaţi în clasificarea leucemiilor acute
Precursori hematopoietici – CD34, HLA-Dr, TdT, CD45
Linia limfocitară B
- CD19, CD20, CD22, CD79a
Linia
T
- CD2,CD3,CD5,CD7
Linia mieloblastică
- CD12,CD33, CD15, MPO, CD17
Megacarioblaşti
- CD41,CD61
Metode moleculare
RT-PCR (Reverse transcriptase polymerase chain reaction)
FISH (fluorescence– in–situ- hibridisation)
-evidenţiere a blaştilor restanţi
Examinarea trebuie făcută înaintea administrării tratamentului.
Minidefiniţie
•Boli neoplazice ale celulelor stem nediferenţiate sau parţial diferenţiate caracterizate
prin oprirea diferenţierii şi maturaţiei lor, asociată sau nu cu trecerea lor în periferie.
•Boli cu caracter clonal: stimulul leucemic (virusuri, mutaţii transformante etc) induce
transformă o celulă sau un grup de celule, modificare profundă în genomul celular
responsabilă de
1.- pierderea capacităţii de diferenţiere şi maturaţie , cu proliferare aberantă
2.- independenţa faţă de factorii de mediu extern prin dobândirea proprietăţii de a-şi
sintetiza singure factorii de creştere – stimulare autocrină
3.- sensibilitate numai la factorii de creştere endogeni - stimulare paracrină
4.- imortalitate în culturi de celule in vitro
Etiologie
-Virală – HTLV I şi HTLV II (Hairy cell leukemia), circulă în africa de vest, america
Centrală, Caraibe, Japonia
-Nonvirală
- radiaţii ionizante
- substanţe chimice
- factori ereditari – tendinţa de aglomerare în unele familii
- asocierea cu boli genetice
Efectele transformării clonale a celulelor stem hematopoietice
1.Autocrinia şi paracrinia
2.Alterarea căilor de transducţie a semnalelor către nucleu
4 căi importante de transducţie : calea proteinkinazei, tirozinkinazei, AMPc,
hormoni steroizi.
3. Blocarea diferenţierii şi maturării celulare
4. Reacţia organismului faţă de transformarea malignă: antioncogenele sau
genele supresoare de tumoră
Cinetica celulelor leucemice în LA
- Timpul scurs de la o diviziune la alta este de 3x mai lung
-Timpul de tranzit în m.o. – 7-104 zile
Inhibitorii hematopoiezei normale în LA
-Dislocarea prin expansiunea tumorală
-Blaştii din LA – sintetizează inhibitori ai hematopoiezei
e.g. Blaştii cu densitate mică, neaderenţi pot sintetiza isoferitine – inhibă CFUGM şi BFU-E.
Examenul citogenetic al leucemiilor acute
Anomaliile cromosomiale sunt dobândite şi au caracter clonal.
Studiul citogenetic are importanţă practică:
•
Permite înţelegerea mecanismului leucemogenezei
•Permite identificarea de proto-oncogene şi anti-oncogene cu rol important în
controlul procesului de proliferare şi diferenţiere celulară, în apoptoză.
•Unele anomalii cromozomiale au corespondent morfologic e.g. t(8,21) – LAM2,
t(15,17) – LAM3, t(8,14) – LAL3
•Sau semnificaţie prognostică
•Este practicat pe punctat medular, recomandabil în momentul diagnosticului,
înainte de tratament.
LAM
-Anomalii cromosomiale detectate în 70% din cazurile de LAM
-Pot fi numerare(pierderi sau căştiguri) sau structurale(deleţii, translocaţii,
inversiuni, inserţii).
Clasificarea OMS a LAM
OMS utilizează următoarele criterii:
- morfologice
- imunofenotipice
- genetice
- clinice
Patru categorii majore:
1.LAM cu anomalii genetice recurente – t(8,21)(q22,q22) (AML1/ETO)
- inv16(p13,q22)sau t(16,16)
CFBß/MYH11
- LAP(leucemia acută
promielocitară)
t(15,17)(q22q12); PML/RARα
- 11q23, t (9,11),
t (11,19),t(4,11)
2. LAM cu displazie multiliniară
3. LAM şi SMD induse terapeutic
4. LAM neîncadrate în primele 3 categorii
- LAM cu diferenţiere minimă sinonim LAMo FAB
- LAM fără maturare LAM1
- LAM cu maturare LAM2
- Leucemia acută monoblastică şi monocitară – LAM5a, LAM5b
- Leucemia acută eritroidă – LAM6
- Leucemia acută megacarioblastică LAM7
- leucemia acută cu bazofile
- Panmieloza acută cu mielofibroză
- Sarcom mieloid
Leucemia acută cu liniaritate ambiguă : LA nediferenţiată,LA biliniară, LA
bifenotipică
Introducerea primelor trei categorii justificată de :
-Corelarea anumitor profile citogenetice cu răspuns favorabil la terapie,
prezenţa predominant la tineri
- t(8,21)(q22q22), inv16 (p13q22),
t(16,16)(p13q22)
-Prezenţa LAM cu displazie multiliniară frecvent la adult şi vârstnic
asociată cu profil citogenetic nefavorabil
-7/del, -5/del
şi incidenţă crescută a glicoproteinei MDR-1(multidrug
resistance)
- LAM/SMD postterapeutice
Cea de a 4-a categorie – reflectă clasificarea FAB cu unele modificări
semnificative – procentul de blaşti ≥ 20% în măduvă sau periferie
- în t(8,21)(q22q22), inv16(p13q22), t(16,16)(p13q22)
indiferent de număr de blaşti
Blaşti echivalenţi – promielocitele anormale din LAP
- monoblaştii şi promonocite în leucemia acută
monocitară
- megakarioblaştii din leucemia acută megacariocitară
CITOCHIMIA
-Mieloperoxidaza (MPO)- specifică liniei mieloblastice
- indicată o-toluidina sau amino-etil-carbazol
ca substrat indicator
- activitatea mieloperoxidazică este stabilă
pentru 4 săptămâni pe frotiuri necolorate păstrate la întuneric
- limfoblaştii şi megacarioblaştii MPOnegativi
- activitatea mieloperoxidazei în mieloblast
este granulară şi concentrată în zona aparatului Golgi. Monoblaştii pot
fi MPO-negativi sau MPO- pozitivă sub formă de granule fine.
-Negru Sudan B – activitate similară MPO în mieloblast şi monoblast
stabilă luni de zile pe lame necolorate.
- specificitatea pentru linia mieloidă este inferioară
MPO, dar reacţia este mai evidentă.
- limfoblaştii – rare cazuri Negru Sudan ±– granule gri
-Esterazele nespecifice
Enzime care hidrolizează esteri alifatici şi aromatici utilizând diferite substanţe
pentru a distinge celulele seriei monocitare de celulele seriei granulocitare.
Alfa-naftil-butirat (ANB)
- Marcher specific liniei monocitare.
- activitate puternică cu aspect difuz în monocite, cu aspect localizat, punctiform
în limfocitele T helper mature.
-în granulocite, eritroblaşti, plasmocite absentă sau slab pozitivă.
-Indicaţii: identificarea LAM5a,5b; componentei monocitare LAM4, LMMC.
Alfa-naftil-acetat (ANA)
-Reacţie pozitivă total inhibată cu NaF în monocite.
-Megacarioblaştii şi eritroblaştii – punctaţii multifocale în citoplasmă, parţial
rezistente la inhibiţia cu NaF.
-Neutrofilele – reacţie negativă sau slab pozitivă.
-Limfoblastul – reacţie pozitivă, variabil inhibată cu NaF
- indicaţii- diagnostic LAM4,LAM5; diferenţierea LA monocitare de alte
tipuri de LAM.
Imunofenotiparea
- Obligatorie – diferenţierea LAM cu diferenţiere minimă de LAL
- recunoaşterea leucemiei megacariocitare
- diferenţierea liniei B, T în LAL
- Realizată prin – flow – citometrie
- imunohistochimie pe lamă
Panelul anticorpilor utilizaţi în clasificarea leucemiilor acute
Precursori hematopoietici – CD34, HLA-Dr, TdT, CD45
Linia limfocitară B
- CD19, CD20, CD22, CD79a
Linia
T
- CD2,CD3,CD5,CD7
Linia mieloblastică
- CD12,CD33, CD15, MPO, CD17
Megacarioblaşti
- CD41,CD61
Metode moleculare
RT-PCR (Reverse transcriptase polymerase chain reaction)
FISH (fluorescence– in–situ- hibridisation)
-evidenţiere a blaştilor restanţi
Examinarea trebuie făcută înaintea administrării tratamentului.
