manag.med. c.

ECOLOGIE, PROTECTIA DURABILA, MANAGEMENT

MEDIULUI,

DEZVOLTARE

Asistam la o preocupare crescanda a omenirii fata de problemele tot mai complexe ale protectiei mediului. Preocuparile sunt justificate de agravarea fenomenelor de poluare avand adeseori tendinta de globalizare (transformari vizibile ale regimului climatic, deteriorarea stratului de ozon, despaduriri cu amploare fara precedent, fenomene de desertificare si aridizare, grave eroziuni ale solului si instabilitatea terenurilor, reducerea resurselor naturale, cresterea poluarii si antropizarii unor importante ecosisteme), implicatii economice si sociale deosebite, rezonante politice reflectate in doctrina unor partide, etc.

In acest context, asistam adesea la vehicularea unor termeni cum ar fi ecologie, protectia mediului, dezvoltare durabila, managementul calitatii, managementul mediului, in contextul atribuirii unor intelesuri evident eronate. Se confunda adesea ecologia cu protectia mediului sau sensurile atribuite termenului de “dezvoltare durabila” dovedesc o abordare restrictiva. Insusi termenul de dezvoltare durabila este contestat fiind preferat cel de dezvoltare sustenabila sau dezvoltare viabila.

Definitii Trebuie diferentiati clar termenii de ecologie, respectiv protectia mediului. Ecologia este o stiinta biologica de sinteza ce studiaza prin excelenta conexiunile ce apar intre organisme si mediul lor de viata, precum si structura, functia si productivitatea sistemelor biologice si supraindividuale (populatii, biocenoze) si a sistemelor mixte (ecosisteme). Daca ecologia este o stiinta, protectia mediului este mai degraba un concept care trebuie sa se regaseasca in fiecare domeniu de activitate (industriala, agricola, comerciala, de transport).

In sensul dat de legea mediului, protectia mediului este ansamblul actiunilor de ocrotire si imbunatatire a mediului inconjurator, de protejare si gospodarire judicioasa a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa, solul.

Imbinarea si corelarea aspectelor economice si de protectie a mediului cu cele sociale, culturale, traditionale si de conservare a patrimoniului istoric, cu dezvoltarea unor mecanisme de productie conduc la un model de dezvoltare durabila.

Dezvoltarea durabila este acea dezvoltare care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatile de a le satisface si necesitatile generatiilor viitoare. Sensul de “durabil ” care aparent este contrar “dezvoltarii” trebuie interpretat ca o dezvoltare rationala facuta astfel incat sa poata fi mentinuta pe timp indelungat, chiar permanent, continuu, deci durabil.

Conceptul de “dezvolatare durabila” este strans legat de utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile. Asa cum ciclurile apei sau vegetatiei (ambele reprezentand resurse regenerabile) sunt permanente cu pastrarea si conservarea cantitativa, la fel modelul de dezvoltare durabila incearca sa transpuna ciclurile inchise naturale in cadrul unor activitati umane, inclusiv in utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile.

Prin utilizare durabila se intelege folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare. Realizarea acestor obiective nu este posibila fara promovarea unui management de mediu adecvat, componenta integrata in managementul general al unei organizatii.

Managementul este stiinta organizarii si conducerii intreprinderii, dupa unii autori. Dupa altii managementul este activitatea sau arta de a conduce. Desigur, daca avem in vedere necesitatea existentei la un conducator a unor calitati native cum ar fi capacitatea organizatorica sau de decizie, managementul are si elemente specifice unor arte. O definitie mai completa ar fi: Managementul este ansamblul activitatilor de organizare si conducere in scopul adoptarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor microeconomice (relatiile economice la nivelul fiecarei intreprinderi).

Ecosistemul este un fragment mai mare sau mai mic al biosferei, alcatuit dintr-o componenta vie, reprezentata de plante si animale (biocenoza) si una nevie (biotop) formand un ansamblu integrat, in permanenta interactiune. Totalitatea ecosistemelor formeaza biosfera. Biosfera mai poate fi definita ca totalitatea ecosistemelor si a vietuitoarelor din geosferele care contin viata (hidrosfera, litosfera si atmosfera, unde hidrosfera reprezinta componenta lichida a geosferei, litosfera-componenta solida iar atmosfera componenta gazoasa).

Cadrul institutional specific mediului si conservarii naturii

protectiei

Pentru a putea vorbi despre managementul mediului in cunostinta de cauza trebuie sa cunoastem principalele organisme cu atributii in domeniul protectiei mediului cu rol de a elabora politici, strategii, reglementari, organisme de care trebuie sa tina seama toate unitatile economice cu impact asupra mediului.

Institutii semnificative la nivel global O serie de organisme din domeniul protectiei mediului sunt constituite pe langa Organizatia Natiunilor Unite. Un organism important il constituie: • Comisia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabila (CNUDD). Aceasta comisie s-a constituit dupa Conferinta O.N.U. pentru mediu si dezvoltare (UNCED). Comisia are rolul de a urmari progresele inregistrate pe plan mondial privind transpunerea in practica a obiectivelor “Agendei 21”.

“Agenda 21” este un document strategic sintetizand principalele obiective in diverse domenii ce trebuie realizate in scopul tranzitiei spre o dezvoltare durabila. “Agenda 21” a fost adoptata de sefii de state si guverne cu ocazia participarii la Conferinta Mondiala Mediul si Dezvoltarea, care a avut loc la Rio de Janeiro in iunie 1992. Cu aceasta ocazie fiecare tara participanta a pregatit un Raport National privind Mediul si Dezvoltarea (Romania a prezentat si ea un astfel de raport) cu evidentierea evolutiilor privind economia si mediul realizate dupa Conferinta “Omul si Mediul ” de la Stockholm din 1972.

La Rio s-au adoptat si alte documente importante si anume: • Declaratia sefilor de state si guverne participante; • Semnarea conventiei cadru a ONU privind prevenirea modificarilor climatice; • Semnarea conventiei cadru a ONU privind conservarea biodiversitatii; • Adoptarea unui document referitor la despaduriri; Un document extrem de important a fost si Agenda 21, chiar daca dupa unele pareri acest document fixeaza unele termene nerealiste (de exemplu eradicarea saraciei pana in anul 2010).

CNUDD se reuneste in fiecare an la New-York la nivel de ministri ai economiei, mediului, finantelor, etc. Cu aceasta ocazie se analizeaza si rapoartele anuale intocmite de fiecare tara. Exista inca multe discutii asupra obiectivului de activitate al acestei comisii si al evitarii suprapunerilor cu alte institutii ale ONU. Datele analizate indica progrese modeste in ceea ce priveste promovarea obiectivelor.

• Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (prescurtat in limba engleza UNEP sau PNUE in franceza). Acest organism a luat fiinta la scurt timp dupa conferinta mondiala “Omul si mediul” din 1972. UNEP a avut ca scop promovarea cu precadere a unor proiecte de mediu menite sa vina in sprijinul tarilor in curs de dezvoltare. Sediul acestuia se afla in Africa, la Nairobi, capitala Kenyei. Este singurul sediu ONU aflat pe teritoriul african. Printre proiectele prioritare finantate de UNEP sunt si cele privind sprijinirea promovarii legislatiei de mediu, protectia marilor si oceanelor inclusiv a marilor fluvii, crearea unui sistem mondial de supraveghere a mediului, promovarea unor moduri de productie ecologica, etc.

O atentie speciala s-a acordat in ultimul timp Dunarii si Marii Negre prin sustinerea corelarii dintre doua programe de mediu importante (programul privind protectia mediului in bazinul Dunarii si cel privind protectia mediului in bazinul Marii Negre). Din pacate acest organism se confrunta cu dificultati financiare deosebite si fondurile de care dispune sunt insuficiente. Peste aceasta situatie se suprapune si necesitatea unei delimitari mai clare intre activitatile UNEP si CNUDD.

Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Desi acest program nu este dedicat direct problematicii mediului, totusi el acorda o prioritate aspectelor de mediu in contextul unor activitati economice. Un important program PNUD in domeniul mediului s-a derulat si in Romania in perioada 1991-1994 privind controlul poluarii si al riscului industrial, in judetul Bacau. Cu aceasta ocazie, printre alte elemente Agentia de Protectie a Mediului Bacau a fost dotata cu un laborator mobil modern pentru controlul poluarii. PNUD are o reprezentanta permanenta si in Romania, el reprezentand si interesele UNEP si ale fondului mondial de mediu in Romania.

Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI) se implica si ea in sustinerea unor proiecte de mediu. Organizatia este interesata in facilitarea transferului de tehnologie, crearea unor centre regionale care sa faciliteze transferul de tehnologii, etc. In acest context ONUDI se implica in promovarea unor proiecte de transfer tehnologic in cadrul unor conventii internationale din domeniul mediului. ONUDI a finantat proiecte de introducere in Romania a unor tehnologii alternative fata de cele actuale (care utilizeaza cloroflorcarbonii ce contribuie la deteriorarea stratului de ozon). Astfel de proiecte s-au derulat la “Arctic”Gaiesti, “Tehnofrig” Cluj, “Bicapa” Tarnaveni, etc.

♦ Secretariatele Conventiilor Internationale din domeniul mediului Toate conventiile internationale din domeniul mediului, dispun de secretariate tehnice permanente, care au rolul de a corela toate actiunile intreprinse de diferitele tari in cadrul obligatiilor ce revin prin semnarea si ratificarea acestor conventii de catre tarile respective.

Fondul Mondial pentru Mediu (GEF) este gestionat prin Banca Mondiala si este constituit din donatii ale unor organizatii internationale pentru acordarea unor fonduri nerambursabile tarilor care promoveaza proiecte de mediu ce intra in sfera de preocupare a GEF. Deciziile sunt luate de un Consiliu al GEF format din reprezentanti ai diferitelor tari din lume. In afara oarganismelor prezentate exista o serie de institutii finantatoare internationale care se implica in sustinerea financiara a proiectelor de mediu, precum si importante organizatii neguvernamentale internationale.

Un astfel de exemplu este : • Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii (UICN) organism ce are menirea de a coordona pe plan international eforturile destinate protejarii diversitatii biologice. Printre membrii UICN se numara si tara noastra prin implicarea in mod deosebit a unor specialisti de prestigiu de la Facultatea de Biologie a Univesitatii din Bucuresti.

Institutii europene in domeniul protectiei mediului La nivel european importante:

se disting

urmatoarele organisme

• Comisia Uniunii Europene Acest adevarat guvern european exercita atributii in domeniul mediului prin Directia Generala XI-Mediu, Control Nuclear si Protectie Civila (DGXI). Daca Comisia UE poate fi asimilata cu un ,,guvern” european, DGXI reprezinta un adevarat ,,minister” al mediului european. Alaturi de DGXI este implicata in promovarea proiectelor de asistenta externa inclusiv cele privind protectia mediului (PHARE, LIFE, etc.) si Directia Generala I care coordoneaza politica externa a Uniunii.

Agentia Europeana de Mediu de la Copenhaga Acest organism a fost creat in 1995 avand rolul de a asigura cooperarea in domeniul mediului intre tarile U.E. cu precadere in domeniul monitorizarii mediului. Una dintre actiunile si sarcinile cele mai importante ale Agentiei, este realizarea unui sistem unitar european pentru monitorizarea mediului. In acest context s-au realizat rapoartele privind starea mediului in Europa componenta importanta a procesului “mediu pentru Europa”. Sub aceasta denumire se deruleaza actiunile decise de ministrii mediului din Europa, care se intalnesc periodic pentru a analiza si a decide asupra masurilor ce trebuiesc

Bazele acestor reuniuni s-au pus la Dobris in Cehia in anul 1991. Ulterior au avut loc reuniuni ale ministrilor europeni ai mediului la Sofia (1995) si Arhus (1998). Reuniunea de la Dobris a fost precedata de alte doua reuniuni in 1990 la Bergen (Norvegia) si Dublin (Irlanda). Rapoartele europene privind starea mediului au menirea evidentierii dinamicii calitatii mediului european. S-a pus la punct o retea internationala informatica (EIONET) la care este racordata si tara noastra prin Institutul de Cercetari si Ingineria Mediului Bucuresti.

• Consiliul Europei Alaturi de Comisia Uniunii Europene, Consiliul Europei are atributii in domeniul mediului legate strict de conservarea naturii, ariile protejate, biodiversitate, organizarea retelei Europene de arii protejate, etc. Sub egida Consiliului Europei s-a organizat si Anul European al Conservarii Naturii in 1995 dedicat protejarii zonelor naturale aflate in afara zonelor protejate. Cu aceasta ocazie o atentie deosebita s-a acordat actiunilor de educatie inclusiv cu sprijinul mass-mediei, sau a sensibilizarii personalului a carei activitate era legata de natura, de spatii largi (silvicultori, gospodarii apelor,agricultori etc).

• Comisia

Economica pentru Europa (CEE).

Acest organism a carui preocupari initiale erau de natura economica s-a orientat din ce in ce mai mult spre abordarea problemelor de mediu prin Comisia pentru Politica de Mediu. CEE s-a implicat in mod deosebit si in actiunile legate de procesul “Mediul pentru Europa”, corelarea actiunilor legate de promovarea unor Conventii internationale (Conventia privind accesul populatiei la informatia de mediu).

Pe langa Comisie functioneaza si Secretariatul Permanent pentru Calamitati si Accidente Industriale. Acest secretariat asigura coordonarea actiunilor de ajutoare derulate de diverse state pe baza de voluntariat. Totodata secretariatul asigura mobilizarea potentialilor voluntari in cazul unor accidente cu impact semnificativ asupra mediului.

Un organism care merita a fi mentionat este Centrul Regional pentru Mediu de la Budapesta (REC). Acesta este un organism neguvernamental, creat cu participarea SUA, Japoniei, Comisiei U.E si a Ungariei. Principiile care stau la baza activitatii acestei organizatii sunt cuprinse in “Carta REC” semnata si de Romania. Sprijina si finanteaza programe de mediu propuse de organizatiile neguvernamentale (ONG) din tarile asociate la UE. In ultimul timp, conducerea REC a luat masura de a se consulta mai intens cu guvernele din tarile membre. De altfel, in Consiliul REC a fost reprezentata si Romania,o perioada detinand chiar o functie de vicepresedinte.

Cadrul institutional mediului in Romania

in

domeniul

protectiei

Marea majoritate a acestor institutii s-au creat dupa 1989. Inainte de 1989 erau bine reglementate, dispunand si de un cadru institutional adecvat activitatilor de gospodarire a apelor si a padurilor.

La nivel central activitatea de gospodarire a apelor era condusa de Consiliul National al Apelor iar cea de gospodarire a padurilor de catre Ministerul Silviculturii. In domeniul protectiei mediului nu a existat un minister. Activitatea era coordonata de Consiliul National pentru Protectia Mediului, care reunea in rindurile sale specialisti in domeniu, fara insa a avea o activitate permanenta. Existau numai doi, trei specialisti cu activitate permanenta in cadrul fostului Consilului National al Apelor care gira si unele aspecte de protectia mediului.

Pentru prima oara s-a format un departament al mediului in decembrie 1989 dupa crearea Ministerului Apelor, Padurilor si Mediului Inconjurator (MAPMI) prin reunirea Ministerului Silviculturii, Consiliului National al Apelor si crearea unui nou departament, cel al mediului inconjurator. Ulterior ministerul s-a numit Ministerul Mediului in perioada iunie 1990 noiembrie 1992 si Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului (MAPPM) incepand cu noiembrie 1992.

Concomitent s-au dezvoltat si o serie de organisme in teritoriu sau la nivelul altor institutii care sa reflecte corespunzator noua activitate, cum ar fi: • Parlamentul Romaniei La nivelul Parlamentului activitatile de protectie a mediului sunt reprezentate la nivelul unei comisii de specialitate atat in Camera Deputatilor, cat si in Senatul Romaniei. In Camera Deputatilor problemele legate de promovarea legislatii de mediu sunt analizate de catre Comisia pentru Administratie Locala, Ecologie si Amenajarea Teritoriului iar in Senat de Comisia pentru Sanatate, Ecologie si Sport. Cele doua comisii analizeaza si activeaza toate proiectele de lege in domeniul mediului care sunt transmise Parlamentului inainte ca acestea sa fie dezbatute in plen.

Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului are rolul de a reglementa si controla toate activitatile cu impact asupra mediului. Apa si padurea sunt factori de mediu si ar trebui sa se regaseasca in denumirea generica de Protectie a Mediului. In realitate atat apa cat si padurea pe langa calitatea de factori de mediu au si calitatea de resurse, care trebuie gestionate asa cum sunt gestionate si resursele minerale (carbunele, petrolul, gazul metan, etc.). Ca resurse, apele si padurile sunt gospodarite si sunt aducatoare de venituri. Departamentul protectiei mediului are sarcina de a controla modul in care sunt respectate legile mediului de catre toate institutiile inclusiv de catre gospodarii apelor si padurilor.

Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (C.N.C.A.N.). Aceasta comisie are ca sarcina principala reglementarea si controlarea activitatilor nucleare, incepand de la aparatura de laborator care utilizeaza surse radioactive, pana la Centrala Nucleara de la Cernavoda. In ultima perioada comisia a preluat si activitatea de monitorizare a radioactivitatii mediului. Este discutabila aceasta masura care a condus la divizarea sistemului de monitorizare integrata a factorilor de mediu preconizat de legea mediului. S-au creat astfel doua institutii la nivel central, implicate in administrarea mediului, M.A.P.P.M.si C.N.C.A.N.

Comisia Nationala pentru Dezvoltare Durabila. Comisia recent infiintata are ca scop corelarea eforturilor si actiunilor intre componenta economica, sociala si de mediu, promovarea unei strategii a dezvoltarii durabile in tara noastra si oferirea unui cadru adecvat pentru monitorizarea promovarii unor obiective ale “Agendei 21” adoptata la Rio. In acelasi timp aceasta comisie trebuie sa indeplineasca rolul de corespondent national al Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabila, fiind una din sarcinile preconizate de Conferinta Mondiala de la Rio.

Pe langa institutiile prezentate, in cadrul diverselor ministere exista compartimente specializate in domeniul protectiei mediului. În acceptiunea actuala problemele de protectie a mediului trebuie sa fie rezolvate in fiecare domeniu de activitate, prin intelegerea importantei solutionarii problemelor de mediu si nu ca urmare a conflictului cu autoritatile de mediu. Astfel de compartimente specializate in domeniul mediului exista si la nivelul autoritatilor locale (primarii, consilii judetene, municipale, orasenesti, etc.).

Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului are o serie de organisme descentralizate in teritoriu. Pentru reglementarea si controlul activitatilor cu impact asupra mediului in teritoriu exista 42 de Agentii pentru Protectia Mediului (APM) in fiecare judet al tarii si in municipiul Bucuresti. • Agentiile pentru Protectia Mediului (APM) emit acorduri si autorizatii de mediu, controleaza respectarea acestora si a legislatiei de mediu de catre unitatile economice si monitorizeaza calitatea factorilor de mediu.

In afara APM-urilor, Ministerul Mediului mai are in subordine Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (A.R.B.D.D.) cu sediul in Tulcea. A.R.B.D.D. administreaza din punct de vedere ecologic pe baza unei legi special si a unui program special de management o suprafata de cca 600.000 ha incluzand Delta Dunarii, sistemul lagunar RazimSinoe, Dunarea pana la Cotul Pisicii si zona costiera pana la izobata de 20 m. Atat APM-urile cat si A.R.B.D.D.sunt institutii publice finantate de la bugetul de stat.

Compania Nationala Apele Romana (C.N.A.R.) are sarcina de a administra unitar din punct de vedere cantitativ si calitativ apele de suprafata (ape curgatoare si lacuri) cat si cele subterane. Limita de administrare a C.N.A.R. se opreste la portile localitatilor. In acest sens nu trebuie confundat C.N.A.R cu regiile Generale de Apa si Canal din cadrul localitatilor, care cumpara apa de la C.N.A.R si apoi se ocupa cu tratarea, distribuirea si epurarea apei in cadrul localitatilor. Pretul apei brute cumparate de la C.N.A.R se justifica prin cheltuielile C.N.A.R pentru amenajarea cursurilor de apa in vederea asigurarii constantei debitelor (prin regularizari adeseori costisitoare) pe intreg timpul anului.

In teritoriu, C.N.A.R are filiale organizate pe bazine hidrografice. Pentru a asigura integrarea cu autoritatile locale la nivelul judetelor exista Sectii sau Exploatari de Gospodarire a Apelor. Aceasta corelare cu autoritatile locale este deosebit de importanta in special in organizarea activitatilor de aparare impotriva inundatiilor si a fenomenelor meteorologice periculoase.

Regia Nationala a Padurilor (ROMSILVA). Coordonarea activitatilor de gospodarire a padurilor la nivel national este asigurata de ROMSILVA. Intreaga activitate de gospodarire a padurilor are la baza amenajarile silvice elaborate pentru intreaga tara. In teritoriu Romsilva are in fiecare judet Directii Silvice si Ocoale Silvice. In prezent se preconizeaza reducerea numarului de Directii Silvice prin comasarea celor care gestioneaza suprafete mai reduse de padure.

Totodata autoritatile silvice gestioneaza si fondul cinegetic in limitele suprafetelor silvice precum si flora specifica ecosistemelor forestiere. Pentru a-si exercita atributiile MAPPM dispune de o serie de institute de cercetare si proiectare. Astfel, in domeniul protectiei mediului MAPPM este asistat in luarea deciziilor de Institutul de Cercetari si Ingineria Mediului Bucuresti (ICIM). Pentru problemele specifice Marii Negre este specializat Institutul Roman de Cercetari Marine (IRCM Constanta) iar pentru aspectele specifice Deltei Dunarii si Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, Institutul de Cercetari si Proiectari Delta Dunarii (I.C.P.D.D. Tulcea).

Deciziile tehnice ale MAPPM in domeniul gospodaririi apelor sunt asigurate de ICIM-Bucuresti si AQUAPROIECTBucuresti specializat in elaborarea schemelor cadru pentru amenajarea bazinelor hidrografice si proiectarea lucrarilor hidrotehnice. De asemenea in subordinea Departamentului Apelor se afla si Compania Nationala de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarirea Apelor (INMH). Pentru elaborarea politicilor si strategiilor de gospodarire a padurilor, Departamentul Padurilor din MAPPM are in subordine Institutul de Cercetari pentru Amenajamente Silvice (ICAS Bucuresti).

La nivelul agentilor economici exista compartimente specializate cu protectia mediului, cu precadere acolo unde s-a introdus un sistem de gestiune a mediului. Exista si alte institute de cercetari sau institutii descentralizate locale care sunt strans implicate in protectia mediului, cum ar fi: Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice Bucuresti (ICPA) implicat in monitorizarea solurilor, Institutul de Igiena si Sanatate Publica care urmareste impactul poluarii asupra sanatatii oamenilor.

In teritoriu sunt si alte unitati cu legaturi stranse cu problemele de mediu (Directiile Agricole Judetene, Inspectoratele Politiei Sanitare, Oficiile pentru Protectia Consumatorilor, etc.). Un rol stiintific aparte revine Academiei Romane in special în privinţa ariilor protejate, fundamentarea stiintifica a crearii acestora etc .

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI. Introducere Toate institutiile si organizatiile sunt preocupate din ce in ce mai mult de atingerea unor performante de mediu prin controlul impactului produs de propria lor activitate asupra mediului si in acelasi timp de dezvoltarea capacitatii lor de a demonstra altora aceste performante.

Aceste preocupari se inscriu in contextul unei legislatii din ce in ce mai stricte, a dezvoltarii unor politici economice si a unor masuri destinate sa incurajeze protectia mediului, al cresterii preocuparii partilor interesate fata de problemele legate de mediu si dezvoltarea durabila.

Pentru a avea certitudinea ca performantele sale satisfac si vor satisface cerintele legale cat si propriile obiective in domeniul mediului, o inteprindere trebuie sa realizeze analize in cadrul unui sistem structurat de management (dedicat unor aspecte de mediu) integrat in ansamblul activitatilor de management.

Acest sistem structurat de management al mediului face obiectivul unor standarde internationale cuprinse in seria [ ISO 14000] standarde care sintetizeaza pentru toti cei interesati elememtele specifice unui sistem de management al mediului.

Cheia succesului unui astfel de sistem consta in asumarea responsabilitatilor la toate nivelurile si functiile existente in cadrul organizatiei, cu precadere la nivelul cel mai ridicat al conducerii organizatiei.

Scopul principal al unui sistem de management al mediului este de a asigura ocrotirea mediului, de a preveni poluarea si de a asigura un echilibru intre aceste elemente si necesitatile sociale si economice.

Aplicarea unui astfel de sistem permite organizatiei respective sa stabileasca si evalueze eficienta procedurilor utilizate pentru elaborarea politicii sale de mediu, sa se conformeze acestora si sa demonstreze aceasta conformitate.

Aplicarea de catre o organizatie a unui sistem de mediu nu conduce automat la obtinerea performantelor pe care si le-a propus organizatia . Este necesar ca organizatia sa apeleze la ,, cea mai buna tehnologie posibila ‘’, ( daca si economic acest lucru este posibil ) cu evidentierea tuturor costurilor si beneficiilor aduse de o astfel de tehnologie.

Domeniul de aplicare a unui sistem de management de mediu Sistemul de management trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, astfel incat el sa permita organizatiei care-l aplica sa-si formuleze politica si obiectivele de mediu in contextul respectarii prevederilor legislative si tinand seama de datele referitoare la impactele semnificative ,,ale activitatii sale‘’ asupra mediului.

Un astfel de sistem de management al mediului este aplicabil oricarei organizatii care doreste: a) sa transpuna in practica, sa mentina si sa imbunatateasca un sistem de management de mediu; b) sa se asigure de conformitatea cu politica de mediu pe care a declarat-o; c) sa demonstreze aceasta conformitate altora; d) certificarea / inregistrarea sistemului de management de mediu de catre un organism exterior; e) sa realizeze o autoevaluare si o declarare a conformitatii cu Standardul International ISO 14000

SISTEMUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI. DOMENIUL DE APLICARE SI CERINłE Definirea unor notiuni si termeni specifici unui sistem de management al mediului

Imbunatatire continua Proces de dezvoltare, extindere a sistemului de management al mediului pentru obtinerea imbunatatirii performantei globale in domeniul mediului, in acord cu politica de mediu a organizatiei.

Mediu Mediul inconjurator in care functioneaza o organizatie, care include aerul, apa, pamantul, resursele naturale, flora, fauna, fiintele si relatiile intre acestea. In acest context , mediul inconjurator se extinde din interiorul organizatiei pana la sistemul global.

Aspect de mediu Acel element al activitatilor, produselor sau serviciilor unei organizatii care poate interactiona cu mediul, care poate avea un impact semnificativ asupra mediului.

Impact asupra mediului Orice modificare a mediului, daunatoare sau benefica, totala sau partiala, care rezulta din activitatile, produsele sau serviciile unei organizatii.

Sistem de management de mediu Sistemul de management general include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile, procesele si resursele necesare pentru elaborarea, transpunerea in practica, realizarea, analizarea si mentinerea politicii de mediu.

Auditul sistemului de management de mediu Proces de verificare sistematica si documentata, ce permite obtinerea si evaluarea dovezilor obiective necesare pentru a evidentia daca sistemul de management de mediu al unei organizatii este in conformitate cu criteriile sistemului de management de mediu stabilite de aceasta organizatie inclusiv comunicarea rezultatelor acestui proces conducerii organizatiei.

.

Obiectiv de mediu

Telul general de mediu, rezultat din politica de mediu, pe care o organizatie isi propune sa-l atinga si care este cuantificat acolo unde acest lucru este posibil.

Performanta de mediu Rezultate masurabile ale sistemului de management de mediu, legate de controlul organizatiei asupra aspectelor sale de mediu, bazate pe politica, obiectivele si tintele de mediu ale acesteia.

Politica de mediu Totalitatea intentiilor si principiilor declarate de catre organizatie referitoare la performanta globala de mediu si care constituie cadrul de actiune si de stabilire a obiectivelor si tintelor de mediu ale organizatiei respective.

Tinta de mediu Cerinta detaliata de performanta, cuantificata daca este posibil, aplicabila ansamblului sau unei parti a organizatiei, ce rezulta din obiectivele de mediu si care trebuie sa fie stabilita si indeplinita pentru atingerea acestor obiective.

Parte interesata Individ sau grup preocupat de performanta de mediu a unei organizatii. Organizatie Companie, societate comerciala, firma, intreprindere, autoritate sau institutie, parte sau combinatie a acestora, publica sau particulara, cu raspundere limitata sau orice alt statut juridic, cu propria sa structura functionala si administrativa.

Prevenirea poluarii Utilizarea unor procese, practici, materiale sau produse ce impiedica, reduc sau controleaza poluarea, care pot include reciclarea, tratarea, modificarea proceselor, mecanismele de control, utilizarea eficienta a resurselor si inlocuirea materialelor. NOTA - Beneficiile potentiale ale prevenirii poluarii includ reducerea impactului daunator asupra mediului, imbunatatirea eficientei si reducerea costurilor.

Cerinte ale sistemului de management al mediului Cerinte generale Orice organizatie interesata in introducerea unui sistem de management al mediului trebuie sa indeplineasca un set de cerinte. Implementarea unui sistem de management de mediu are ca obiectiv imbunatatirea performantei de mediu. Este necesar ca organizatia sa analizeze periodic si sa evalueze sistemul de management de mediu pentru a identifica oportunitatile de imbunatatiri suplimentare ale performantei de mediu.

Cerintele unui sistem de management de mediu bazate pe procesul ciclic si dinamic “planificare , implementare, verificare si analiza “. Sistemul permite unei organizatii : a) sa stabileasca o politica de mediu corespunzatoare b) sa identifice aspectele de mediu care rezulta din activitatile, produsele sau serviciile sale, existente, anterioare sau planificate, pentru a determina impactul semnificativ asupra mediului;

c) sa identifice prevederile relevante de ordin legislativ si reglementar; d) sa identifice prioritatile si sa fixeze obiective si tinte de mediu corespunzatoare; e) sa stabileasca o structura si unul sau mai multe programe pentru a pune in practica politica si pentru a-si atinge obiectivele si tintele fixate; f) sa faciliteze activitatile de planificare, control, monitorizare, actiuni corective, audit si analiza pentru a se asigura ca politica de mediu este respectata si sistemul de management de mediu ramane corespunzator; g) sa fie capabila sa se adapteze la schimbari.

Politica de mediu Politica de mediu a unei organizatii trebuie sa fie definita de conducere organizatiei la cel mai inalt nivel. Ea trebuie sa precizeze clar obiectivele si prioritatile organizatiei respective in domeniul mediului.

Pentru a fi eficienta politica stabilita trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte si anume: a) sa corespunda naturii, dimensiunilor si impactului asupra mediului al activitatilor, produselor sau serviciilor organizatiei; b) sa includa un angajament de imbunatatire continua si de prevenire a poluarii ;

c) sa includa un angajament de conformitate cu legislatia si cu reglementarile de mediu existente, precum si cu alte cerinte pe care organizatia le-a adoptat. d) sa ofere cadrul pentru stabilirea si analizarea obiectivelor si tintelor de mediu; e) este transpusa in practica, mentinuta si comunicata; f) este disponibila pentru public.

Politica de mediu este elementul motor al implementarii si al imbunatatirii sistemului de management de mediu al unei organizatii, in asa fel incat sa poata mentine si imbunatati performanta de mediu. In consecinta, politica de mediu ar trebui sa reflecte angajamentul conducerii organizatiei la cel mai inalt nivel de a se conforma legilor in vigoare si de a urmari imbunatatirea continua. .

Planificarea In scopul atingerii obiectivelor stabilite prin politica de mediu este necesar ca organizatia sa identifice aspectele de mediu, prevederile legale existente, obiectivele si tintele, precum si responsabilitatile si termenele de realizare.

Aspectele de mediu In vederea evidentierii “aspectelor de mediu” organizatia trebuie sa stabileasca si sa aplice permanent proceduri care sa permita identificarea “aspectelor de mediu” legate atat de activitatile cat si de produsele sau serviciile care pot fi controlate si influentate de organizatia respectiva.

Se recomanda ca o organizatie in care nu exista un sistem de management de mediu sa stabileasca, intr-o prima etapa, situatia sa in raport cu mediul printr-o analiza de mediu preliminara. Scopul acestei analize este de a lua in considerare toate aspectele de mediu ale organizatiei ca baza pentru stabilirea sistemului de management de mediu. Organizatiile care au pus in practica un sistem de management de mediu functional nu trebuie sa mai intreprinda o asemenea analiza.

Se recomanda ca aceasta analiza sa acopere patru domenii principale: a) prevederile legislative si de reglementare; b) identificarea aspectelor de mediu semnificative; c) examinarea tuturor procedurilor si practicilor de management de mediu existente; d) evaluarea actiunilor inteprinse in urma investigarii incidentelor anterioare. In toate cazurile, se recomanda sa fie luate in considerare conditiile normale si anormale de functionare din cadrul organizatiei, precum si situatiile de urgenta posibile.

Se recomanda ca procesul de identificare a aspectelor de mediu semnificative asociate activitatilor din unitatile operationale ale organizatiei sa ia in considerare, daca este necesar, urmatorii factori : 1. emisii in aer ; 2. deversari in apa ; 3. gestionarea deseurilor ; 4. contaminarea solului ; 5. alte probleme referitoare la comunitate si la mediul local

Se recomanda ca acest proces sa ia in considerare conditiile normale de functionare, conditiile de oprire si de pornire, precum si impacturile semnificative potentiale asociate situatiilor previzibile in mod normal sau situatiilor de urgenta. Procesul are drept scop identificarea aspectelor semnificative de mediu asociate activitatilor, produselor sau serviciilor, si nu evaluarea detaliata a ciclului de viata.

Prevederi legale Pentru realizarea unei planificari corespunzatoare, organizatia care introduce un sistem de management de mediu, trebuie sa stabileasca si mentina o procedura care sa identifice si sa permita accesul tuturor celor interesati la prevederile legale existente si la alte cerinte adoptate de organizatie, aplicabile ,,aspectelor de mediu‘’ legate de activitatile, produsele si serviciile sale.

Cateva cerinte pe care organizatia le poate adopta: a) coduri de buna practica in industrie ; b) acorduri incheiate cu autoritatile publice ; d) ghiduri fara caracter de reglementare.

Obiective si tinte In cadrul procesului de planificare, organizatia trebuie sa detalieze obiective si tinte bine documentate pentru fiecare nivel si functie relevanta din cadrul organizatiei. Cu ocazia stabilirii si analizarii obiectivelor sale, o organizatie trebuie sa ia in considerare prevederile legale si alte cerinte, ,,aspectele de mediu ‘’semnificative, optiunile sale tehnologice, operationale, comerciale, precum si punctele de vedere ale partilor interesate. Toate obiectivele si tintele de mediu trebuie sa fie coerente cu politica de mediu, inclusiv cu angajamentul de a preveni poluarea.

Se recomanda ca obiectivele sa fie specificate si sa se stabileasca tinte masurabile si unde este cazul, sa se tina cont de masurile preventive. La stabilirea optiunilor tehnologice, o organizatie poate lua in considerare utilizarea celei mai bune tehnologii disponibile, daca este viabila din punct de vedere economic, rentabila si adecvata. Referirea la cerintele financiare ale organizatiei nu implica obligativitatea utilizarii metodologiilor de contabilitate analitica si pentru aspectele de mediu.

Programe de management de mediu Pentru atingerea obiectivelor si tintelor de mediu, o organizatie trebuie sa stabileasca si sa aplice permanent unul sau mai multe programe care trebuie sa includa:

a) desemnarea responsabilitatilor la fiecare functie si nivel relevant ale organizatiei pentru atingerea obiectivelor si tintelor; b) mijloacele si termenele privind realizarea acestora.

Crearea si utilizarea unuia sau a mai multor programe constituie un element cheie al succesului implementarii unui sistem de management de mediu. Se recomanda ca programul sa descrie modul in care vor fi atinse obiectivele si tintele fixate de catre organizatie si sa indice termenele si personalul responsabil de punere in practica a politicii de mediu a organizatiei. Se recomanda ca programul sa cuprinda o analiza de mediu pentru activitatile noi.

Programul poate include, atunci cand este adecvat si realizabil, consideratii asupra etapelor de planificare, proiectare, productie, comercializare si eliminare. Aceasta analiza poate fi intreprinsa atat pentru produsele, serviciile si activitatile existente, cat si pentru cele noi. Pentru produse, acest program poate aborda proiectarea, materiile prime, procesul de productie, utilizarea si eliminarea. Pentru instalatii sau in cazul modificarilor importante ale proceselor, programul poate aborda planificarea, proiectarea, constructia, punerea in functiune, exploatarea si, la momentul corespunzator determinat de organizatie, scoaterea din uz a instalatiei.

Transpunerea in derularii S.M.M.

practica

si

asigurarea

Structura necesara si responsabilitati Pentru a asigura eficienta managementului de mediu, atributiile, responsabilitatile trebuie sa fie definite, sa dispuna de o documentatie corespunzatoare si sa fie comunicate celor interesati. Conducerea organizatiei trebuie sa furnizeze resursele necesare pentru implementarea si controlul sistemului de management de mediu.

Conducerea organizatiei la cel mai inalt nivel trebuie sa numeasca unul sau mai multi reprezentanti care, in afara altor responsabilitati, trebuie sa aiba definite atributiile, responsabilitatile si autoritatea pentru: a) a asigura ca cerintele referitoare la sistemul de management al mediului sunt stabilite, transpuse si mentinute conform standardului international ISO 14000; b) a raporta conducerii organizatiei la cel mai inalt nivel, performanta sistemului de management de mediu, pentru analizare si ca baza pentru imbunatatirea acestui sistem.

Succesul implementarii unui sistem de management de mediu presupune angajamentul intregului personal al organizatiei. In consecinta se recomanda ca responsabilitatile in domeniul mediului sa nu fie lasate numai responsabililor de mediu, ele putand fi atribuite si altor structuri ale organizatiei, cum este conducerea operationala sau altor functii implicate in probleme de mediu. Se recomanda ca acest angajament sa porneasca de la nivelul cel mai inalt al conducerii.

In organizatiile mari sau complexe, pot fi desemnati mai multi reprezentanti. In interprinderile mici si mijlocii aceste responsabilitati pot reveni unei singure persoane. De asemenea, conducerea organizatiei la cel mai inalt nivel ar trebui sa asigure alocarea resurselor la un nivel corespunzator pentru ca sistemul de managemant de mediu sa-si poata incepe activitatea si sa poata fi mentinut. Este important de asemenea, ca responsabilitatile cheie ale sistemului de management de mediu sa fie bine definite si comunicate personalului implicat.

Instruire, constientizare si competenta O prima cerinta pentru a asigura transpunerea in practica si functionarea unui sistem de management de mediu este identificarea necesitatilor de instruire. Intregul personal a carui munca poate avea un impact semnificativ asupra mediului trebuie instruit in mod corespunzator. Trebuie totodata sa se stabileasca si sa se mentina proceduri pentru ca personalul de la toate nivelurile si din toate functiile relevante sa fie constientizat de: a) importanta conformitatii cu politica de mediu, cu procedurile si cerintele sistemului de management de mediu;

b) impacturile semnificative asupra mediului, reale sau posibile, ale activitatilor lor si de efectele benefice aduse mediului prin imbunatatirea performantei lor individuale; c) atributiile si responsabilitatile lor in realizarea conformitatii cu politica de mediu, cu procedurile si cerintele sistemului de management de mediu, inclusiv cu cerintele referitoare la pregatirea situatiilor de urgenta si a capacitatii de raspuns; d) consecintele posibile ale abaterilor de la procedurile operationale specificate;

Personalul ce indeplineste sarcini care pot avea impact semnificativ asupra mediului trebuie sa aiba competenta necesara, fie prin educatie, fie prin instruire corespunzatoare sau prin experienta profesionala. Conducerea organizatiei ar trebui sa determine nivelul de experienta, competenta si instruire necesare pentru a asigura pregatirea a personalului, in special a celor insarcinati cu functii specializate in managementul de mediu.

Comunicarea Organizatia trebuie sa puna la punct o procedura de primire, de documentare si de raspuns la informatiile si cererile pertinente ale partilor interesate. Aceste proceduri pot sa se refere la modul in care se desfasoara dialogul cu partile interesate si sunt luate in considerare preocuparile acestora.

De exemplu, in anumite situatii, raspunsurile la preocuparile partilor interesate pot include o informare corespunzatoare privind impactul semnificativ asupra mediului produs de activitatea organizatiei in cauza. De asemenea, se recomanda ca aceste proceduri sa stipuleze modul in care se realizeaza comunicarea necesara cu autoritatile publice, in cazul unor situatii de urgenta sau a aparitiei unor probleme relevante.

In concluzie, organizatia trebuie sa stabileasca si sa aplice in permanenta o serie de proceduri (referitoare la “aspectele de mediu” si la sistemul de management al mediului) pentru a asigura: a) comunicarea interna intre diferitele niveluri si functii ale organizatiei; b) primirea, asigurarea activitatii de documentare si transmiterea raspunsurilor corespunzatoare la solicitarile pertinente ale partilor interesate din exteriorul organizatiei.

Documentatia necesara in cadrul unui sistem de management al mediului In cadrul promovarii unui sistem de management al mediului este necesara punerea la punct a unor documente care pot cuprinde printre altele: • informatii despre proces; • diferite organigrame; • standarde interne si proceduri de operare; • planuri locale de urgenta sau interventie.

Aceste documentatii (informatii) pot fi realizate pe suport de hartie sau electronic, ele urmand a fi folosite pentru: ◊ descrierea elementelor esentiale ale sistemului de management de mediu si interactiunea, legaturile existente intre aceste elemente; ◊ descrierea (indicarea) modului in care poate fi accesata documentatia conexa.

Controlul documentelor In vederea verificarii modului in care o organizatie interesata in introducerea managementului de mediu elaboreaza si pastreaza documentele intr-un mod adecvat, este necesara instituirea unui sistem de control al evidentei documentelor. Acest control nu reprezinta un scop in sine. Preocuparea principala a organizatiei trebuie sa fie transpunerea in practica a sistemului de management al mediului, de obtinere a performantei de mediu si nu crearea unui sistem complicat de control al documentelor.

Scopul realizarii unui astfel de sistem de control al documentelor de catre o organizatie este acela de a se asigura ca: a) acestea pot fi localizate; b) sunt analizate periodic, revizuite atunci cand este necesar si aprobate de persoane autorizate; c) versiunile actualizate ale documentelor sunt disponibile in toate locurile unde se efectueaza operatii esentiale pentru functionarea eficienta a sistemului de management de mediu; d) documentele depasite sunt retrase prompt din toate punctele de difuzare si utilizare sau sunt protejate in alt mod impotriva unei utilizari neintentionate; e) orice document depasit, pastrat in scopuri juridice si/sau pentru informare este corect identificat.

Documentatia trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte. Astfel ea trebuie sa fie lizibila, datata (cu datele de revizuire indicate) si usor identificabila, mentinuta intr-un mod ordonat si arhivata pentru o perioada precizata. Trebuie stabilite si actualizate proceduri si responsabilitati pentru crearea si modificarea diferitelor tipuri de documente.

Controlul activitatilor operationale Organizatia trebuie sa identifice acele operatii si activitati care sunt asociate “aspectelor de mediu” semnificative, corespunzator politicii, obiectivelor si tintelor sale. Totodata, aceasta trebuie sa planifice aceste activitati operationale inclusiv activitatea de intretinere, pentru a se asigura ca acestea se realizeaza in conditii corespunzatoare.

Planificarea va trebui sa asigure: a) stabilirea si punerea in aplicare a unor proceduri insotite de o documentatie corespunzatoare care sa conduca la realizarea politicii de mediu, obiectivelor si tintelor stabilite; b) includerea in proceduri a criteriilor de operare; c) stabilirea si mentinerea procedurilor referitoare la aspectele de mediu semnificative, identificabile, la bunurile si serviciile utilizate de organizatie si comunicarea catre furnizori si contractanti a procedurilor si

Pregatirea pentru situatii de urgenta si capacitatea de raspuns Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri pentru a identifica posibilele accidente si situatii de urgenta si raspunde de astfel de situatii. Are de asemenea rolul de a preveni si a reduce impactul asupra mediului care poate fi asociat acestor accidente.

Organizatia trebuie sa analizeze si sa revizuiasca, acolo unde este necesar, procedurile de pregatire pentru situatii de urgenta si sa intareasca capacitatea de raspuns a acestora, in special, dupa producerea unor accidente sau aparitia unor situatii de urgenta. De asemenea, organizatia trebuie sa testeze periodic astfel de proceduri, atunci cand acest lucru este posibil.

Actiune corectiva si actiune preventiva Organizatia care promoveaza un sistem de management al mediului trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri pentru definirea responsabilitatilor, definirea treptelor de decizie, tratarea si analizarea neconformitatii, adoptarea de masuri in vederea reducerii oricarui impact produs, initierea si finalizarea actiunilor corective si preventive.

Orice actiune corectiva sau preventiva introdusa pentru eliminarea cauzelor neconformitatilor existente sau posibile trebuie adaptata in functie de importanta problemelor si trebuie sa fie proportionala cu impactul produs asupra mediului. Organizatia trebuie sa implementeze si sa pastreze orice modificari aparute in cadrul procedurilor documentate rezultate ca urmare a unor actiuni corective si preventive.

In consecinta, in timpul elaborarii si aplicarii procedurilor de investigare si corectare a neconformitatii, se recomanda ca organizatia sa ia in considerare urmatoarele elemente de baza: a) identificarea cauzelor neconformitatii; b) identificarea si punerea in practica a actiunii corective necesare; c) introducerea sau modificarea controalelor necesare pentru evitarea unei repetari a neconformitatii; d) inregistrarea oricaror schimbari rezultate din actiunile corective.

Inregistrari Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina proceduri de identificare, pastrare si distrugere a inregistrarilor privitoare la mediu. Aceste inregistrari trebuie sa includa evenimentele privind instruirea personalului, rezultatele auditurilor si al analizelor. Inregistrarile referitoare la mediu trebuie sa fie lizibile, identificabile si trebuie sa permita regasirea informatiilor privind activitatea, produsul sau a serviciului implicat.

Inregistrarile referitoare la mediu trebuie sa fie pastrate si retinute astfel incat sa poata fi regasite cu usurinta si trebuie sa fie protejate impotriva oricarui risc de deteriorare sau pierdere. Durata lor de pastrare trebuie stabilita si inregistrata. Inregistrarile trebuie mentinute intr-un mod adecvat sistemului si organizatiei, pentru a demonstra conformitatea cu cerintele impuse de sistemul de management al mediului.

Se recomanda ca procedurile de identificare, de mentinere si de punere la dispozitie a inregistrarilor sa se concentreze pe acele inregistrari necesare aplicarii si functionarii sistemului de management de mediu si pe acelea care arata in ce masura au fost atinse obiectivele planificate.

Inregistrarile referitoare la mediu pot include: a) informatii despre legislatia de mediu sau alte cerinte; b) inregistrarile reclamatiilor; c) inregistrarile referitoare la instruire; d) informatii asupra procedurilor aplicate; e) informatii asupra produsului; f) inregistrarile referitoare la inspectii, intretineri si etalonari; g) informatii pertinente privind contractantii si furnizorii;

h) rapoarte cu privire la incidente; i) informatii cu privire la pregatirea pentru situatii de urgenta si a capacitatii de raspuns; j) informatii despre aspectele semnificative de mediu; k) rezultatele auditurilor; l) analizele efectuate de conducere. Se recomanda ca informatiile confidentiale, referitoare la activitatile organizatiei sa fie tratate corespunzator.

Auditul sistemului de management de mediu Organizatia trebuie sa stabileasca si sa mentina unul sau mai multe programe si proceduri pentru realizarea periodica a auditurilor sistemului de management de mediu, pentru: a) a determina daca sistemul de management de mediu: 1.este conform dispozitiilor convenite pentru managementul de mediu, incluzand cerintele Standardului International ISO 14000, 2. este adecvat implementat si mentinut; b) pentru a furniza conducerii organizatiei informatii referitoare la rezultatele auditurilor.

Programul de audit al organizatiei, inclusiv termenele, trebuie sa tina seama de importanta pentru mediu a activitatii si de rezultatele auditurilor precedente. Pentru a fi suficient de cuprinzatoare, procedurile de audit trebuie sa abordeze domeniul de aplicare, frecventa si tehnicile de audit, precum si responsabilitatile si cerintele pentru conducerea auditurilor si modul de raportare a rezultatelor.

Se recomanda ca programul si procedurile de auditare sa cuprinda: a) activitatile si domeniile care fac obiectul auditului; b) frecventa auditurilor; c) responsabilitatile asociate realizarii si conducerii auditurilor; d) comunicarea rezultatelor auditului; e) competenta auditorului; f) modul de conducere a auditurilor. Auditurile pot fi realizate de catre membri ai personalului si/sau de catre persoane din exterior alese de organizatie. In oricare situatie, se recomanda ca persoanele care realizeaza auditul sa fie impartiale si obiective.

Analiza efectuata de conducere

Pentru a sustine imbunatatirea continua, adaptarea si eficienta sistemului de management de mediu si prin aceasta a performantei de mediu, se recomanda conducerii organizatiei la cel mai inalt nivel sa analizeze si sa evalueze sistemul de management de mediu la intervale stabilite.

Se recomanda ca domeniul acestei analize sa fie cuprinzator, desi nu este necesar ca toate elementele sistemului sa fie analizate in acelasi timp, procesul de analiza putandu-se desfasura intr-o anumita perioada de timp.

Se recomanda ca politica, obiectivele si procedurile sa fie analizate de persoane care apartin nivelului de management care a participat si la definirea lor. Se recomanda ca aceste analize sa includa: a) rezultatele auditurilor; b) masura in care obiectivele si tintele au fost atinse; c) continua adaptare a sistemului de management de mediu la schimbarile de conditii si informatii; d) preocuparile pertinente ale partilor interesate.

Analiza efectuata de conducere trebuie sa abordeze eventualele necesitati de schimbare a politicii de mediu, a obiectivelor si altor elemente ale sistemului de management de mediu, ca urmare a rezultatelor auditurilor sistemului modificarii circumstantelor si in cadrul procesului de imbunatatire continua.

PREZENTAREA ELEMENTELOR UNUI SISTEM DE MANAGEMENT AL MEDIULUI Orice manager care se hotaraste sa introduca sau sa dezvolte un SMM trebuie sa respecte un numar minim de principii fara a se limita insa numai la acestea. Cele mai importante sunt: ◊ considerarea managementului de mediu drept una din prioritatile majore ale organizatiei; ◊ stabilirea si mentinerea comunicarii cu partile interesate, interne sau externe; ◊ determinarea cerintelor legale si a aspectelor de mediu asociate activitatilor, produselor sau serviciilor organizatiei; ◊ stabilirea angajamentului conducerii si a personalului privind protectia mediului pe toata durata ciclului de viata al produsului sau procesului;

◊ asigurarea de resurse suficiente si corespunzatoare, inclusiv instruirea, pentru a atinge nivelurile de performanta fixate in mod continuu; ◊ evaluarea performantei de mediu comparativ cu politica de mediu a organizatiei si imbunatatirea acestora daca este necesar; ◊ stabilirea unui proces de management care sa permita auditarea si analiza SMM pentru identificarea oportunitatilor de imbunatatire a sistemului si a performantei de mediu rezultate; ◊ incurajarea contractantilor si a furnizorilor in vederea stabilirii unui SMM.

Sistemul de management care face obiectul standardelor ISO 14000 poate fi aplicat oricarei organizatii, indiferent de marime, dar el poate fi perfect aplicat si in cadrul intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) a caror importanta in cadrul mediilor de afaceri si in mod deosebit pentru tara noastra este unanim recunoscuta.

Avantajele unui sistem de management al mediului. Motivul principal pentru care se recomanda ca o organizatie sa introduca un sistem eficient de management al mediului este cel al protejarii sanatatii oamenilor si a mediului impotriva impacturilor potentiale ale activitatilor, produselor sau serviciilor sale si pentru a contribuie la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului .

Principalele avantaje ale introducerii unui SMM constau in obtinerea unei competivitati sporite pe o piata tot mai concurentiala, in buna echilibrare si integrare a intereselor economice si a celor de mediu, obtinerea unor beneficii din punct de vedere economic, precum si incredintarea tuturor partilor interesate asupra faptului ca: ◊ exista un angajament al conducerii privind indeplinirea prevederilor propriei politici, a obiectivelor si tintelor sale de mediu; ◊ accentul este pus mai degraba pe prevenire decat pe actiunea corectiva; ◊ poate furniza dovada unei preocupari rezonabile asupra problemelor de mediu; ◊ sistemele preconizate includ procesul de imbunatatire continua.

Printre consecintele si beneficiile aplicarii unui SMM eficient putem enumera: ◊ asigurarea consumatorilor privind angajamentul pentru introducerea unui management de mediu care se poate demonstra; ◊ mentinerea unor bune relatii cu publicul si autoritatile locale; ◊ satisfacerea criteriilor investitorilor si imbunatatirea accesului la capital; ◊ obtinerea asigurarilor la un pret rezonabil; ◊ imbunatatirea imaginii si cresterea actiunilor pe piata;

◊ respectarea criteriilor de certificare ale vanzatorului; ◊ imbunatatirea controlului asupra cheltuielilor; ◊ limitarea incidentelor care implica responsabilitati; ◊ demonstrarea unei preocupari rezonabile privind mediul; ◊ conservarea materiilor prime si a energiei; ◊ simplificarea demersurilor de obtinere a permiselor si autorizatiilor; ◊ incurajarea dezvoltarii si a participarii la definirea solutiilor referitoare la mediu; ◊ imbunatatirea relatiilor dintre industrie si autoritatile publice.

Principiile de baza si elementele sistemului de management al mediului Modelul preconizat pentru sistemul de managemant al mediului are la baza o conceptie a unei organizatii care doreste sa subscrie la urmatoarele principii de baza: Principiul 1 - Angajament si politica Principiul 2 - Planificare Principiul 3 - Transpunerea in practica (Implementarea) Principiul 4 - Masurarea si evaluarea Principiul 5 -Analiza si imbunatatire.

In acest context SMM-ul este privit ca o structura organizatorica ce trebuie supravegheata continuu si analizata periodic pentru a conduce in mod eficient activitatile legate de mediu ale unei organizatii ca raspuns la modificarile factorilor interni si externi care influenteaza organizatia respectiva.

Principiul 1- Angajament si politica Conform acestui prim principiu se recomanda ca organizatia sa-si defineasca politica de mediu si sa-si asume angajamentul pentru introducerea unui SMM propriu. Se recomanda ca organizatia sa inceapa cu acele masuri ce aduc un beneficiu evident (de exemplu prin concentrarea atentiei asupra conformitatii cu reglementarile existente, controlul acelor surse de poluare ce pot angaja responsabilitati sau cu utilizarea mai eficienta a materialelor si a materiei prime).

Pe masura ce organizatia va castiga experienta si SMM-ul va incepe sa prinda contur, ea va putea introduce proceduri, programe si tehnologii care sa-i permita imbunatatirea performantei de mediu. Pe masura ce experienta va creste, consideratiile privind protectia mediului pot fi integrate in toate deciziile de afaceri.

Angajamentul conducerii si exercitarea managementului

Angajarea conducerii organizatiei si angajamentul permanent al acesteia in exercitarea managementului de mediu sunt esentiale pentru reusita introducerii unui SMM. Aceasta inseamna ca pentru fiecare etapa a dezvoltarii sau imbunatatirii unui SMM este necesara implicarea conducerii la varf a organizatiei.

Analiza initiala de mediu Situatia curenta a unei organizatii din punct de vedere al protectiei mediului poate fi stabilita printr-o analiza initiala care poate include: ♦ identificarea cerintelor legale si a diferitelor reglementari; ♦ identificarea aspectelor de mediu ale propriilor activitati, produse sau servicii pentru a le determina pe cele care au sau pot avea un impact semnificativ asupra mediului si care implica responsabilitati; ♦ evaluarea performantei comparativ cu criteriile relevante, interne sau externe, cu reglementarile, codurile de buna practica, principiile si liniile directoare; ♦ practicile si procedurile existente in domeniul managementului de mediu: ♦ identificarea politicilor si a procedurilor existente in activitatile de aprovizionare si de contractare; ♦ reactia in urma investigarii incidentelor precedente legate de neconformitati; ♦ oportunitatile de imbunatatire a competitivitatii;

Se recomanda ca procesul si rezultatele analizei initiale de mediu sa fie consemnate in documente corespunzatoare, sa se faca in conditiile unei bune documentari si sa conduca la identificarea oportunitatilor de dezvoltare a unui SMM. Recomandari si sfaturi practice legate de analiza initiala de mediu O prima etapa importanta este de a stabili lista domeniilor ce trebuie analizate. Aceasta poate include activitati, operatii specifice sau un anumit loc al organizatiei.

Tehnicile curente pentru efectuarea unei analize includ: • chestionare; • interviuri; • liste de verificari; • masurari si examinari directe; • analiza inregistrarilor; • rapoarte.

Organizatiile, inclusiv intreprinderile mici si mijlocii (IMM) pot consulta un numar de surse exterioare cum sunt: ♦ agentii guvernamentale in legatura cu legile si permisele; ♦ biblioteci sau baze de date locale sau regionale; ♦ alte organizatii pentru schimb de informatii; ♦ asociatii industriale; ♦ principalele organizatii de protectie a consumatorilor; ♦ fabricanti ai echipamentelor utilizate; ♦ relatii de afaceri (de exemplu cu cei care transporta si elimina deseurile); ♦ asistenta profesionala.

Politica de mediu O politica de mediu fixeaza pentru o organizatie sensul general al directiei pe care trebuie sa o urmeze si stabileste principiile sale de actiune. Ea fixeaza scopul ce trebuie atins, nivelul de responsabilitate fata de mediu si performanta dorita fata de care vor fi evaluate toate actiunile ulterioare ale organizatiei. Acest nivel serveste ca referinta pentru evaluarea tuturor actiunilor ulterioare intreprinse de organizatie.

Un numar mare de organizatii internationale, inclusiv guverne, asociatii industriale si grupuri de cetateni au elaborat o serie de principii avand un caracter de indrumare. Aceste principii au ajutat organizatiile sa defineasca continutul si domeniul general de angajare al lor pentru realizarea obiectivelor de protectia mediului.

Astfel de principii pot sprijini organizatia in dezvoltarea politicii sale de mediu, aceasta avand un caracter de unicat pentru organizatia respectiva. Responsabilitatea pentru stabilirea politicii de mediu îi revine în mod normal conducerii la cel mai înalt nivel a organizatiei. Conducerea organizatiei este raspunzatoare de aplicarea politicii si de punerea la dispozitie a datelor care vor permite formularea sau modificarea acesteia.

Se recomanda ca politica de mediu sa tina seama de urmatoarele puncte: ♦ misiunea organizatiei, viziunea, valorile si convingerile sale esentiale; ♦ cerintele partilor interesate si comunicarea cu acestea; ♦ imbunatatirea continua; ♦ prevenirea poluarii; ♦ principiile fundamentale; ♦ coordonarea cu alte politici organizationale (de exemplu in domeniul calitatii, sanatatii si securitatii muncii); ♦ conditiile locale sau regionale specifice; ♦ conformitatea cu regulamente, legi si alte criterii relevante referitoare la mediu la care organizatia a subscris.

Totodata la definirea unei politici de mediu trebuie luate in considerare cateva probleme cum ar fi: 1.Organizatia are o politica de mediu corespunzatoare activitatilor, produselor si serviciilor sale? 2. Aceasta politica reflecta fundamentale ale organizatiei?

valorile

si

principiile

3. Aceasta politica a fost aprobata de conducerea de la cel mai inalt nivel si a fost numita o persoana investita cu autoritatea necesara pentru supravegherea si aplicarea acestei politici?

4. Aceasta politica conduce la fixarea de obiective si tinte in domeniul mediului? 5. Implica ea supravegherea tehnologiilor si a practicilor de management ale organizatiei? 6. Care sunt angajamentele incluse in politica de mediu, de exemplu, cele care sustin principiul imbunatatirii continue, prevenirea poluarii, monitorizarea organizatiei, indeplinirea sau depasirea cerintelor legale, luarea in considerare a asteptarilor partilor interesate?

Cateva exemple de angajamente ce pot fi incluse in politica de mediu pe langa reglementarile specifice din domeniul mediului: ◊ diminuarea oricarui impact negativ semnificativ asupra mediului a noilor activitati prin utilizarea procedurilor integrate de management al mediului si al planificarii; ◊ punerea la punct a procedurilor de evaluare a performantei de mediu si a indicatorilor asociati; ◊ concretizarea conceptului privind ciclul de viata; ◊ crearea produselor astfel incat sa se diminueze impactul lor asupra mediului in productie, utilizare si eliminare;

◊ prevenirea poluarii, reducerea deseurilor si a consumului de resurse (materiale, combustibili si energie) si angajarea, atunci cand este posibil, mai curand in recuperare si reciclare decat in eliminare; ◊ educare si instruire; ◊ impartasirea mediului;

experientei

castigate

in

domeniul

◊ implicarea partilor interesate si stabilirea unei bune comunicari cu acestea; ◊ munca pentru o dezvoltare durabila;

Principiul 2 - Planificarea Al doilea principiu de baza al unui SMM este cel al planificarii. Conform acestui principiu se recomanda ca o organizatie sa stabileasca un plan care sa permita satisfacerea politicii sale de mediu. Elementele unui sistem de management de mediu legate de planificare includ: ♦ identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impacturilor asociate; ♦ cerintele legale; ♦ politica de mediu; ♦ criteriile interne de performanta; ♦ obiectivele si tintele de mediu; ♦ planurile de mediu si programul de management.

Identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impactului asupra mediului Pentru a realiza un plan eficient este necesara identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impactului asupra mediului asociat acestor aspecte. In acest sens se recomanda ca politica, obiectivele si scopurile de mediu ale organizatiei sa fie bazate pe cunoasterea aspectelor de mediu si a impacturilor asupra mediului asociate activitatilor, produselor sau serviciilor sale.

Identificarea aspectelor de mediu presupune un proces continuu care determina impactul trecut, prezent si viitor asupra mediului (benefic sau nociv) al activitatilor unei organizatii. Acest proces include si identificarea conditiilor impuse de regulamente, legislatie si afacerile care influenteaza organizatia. De asemenea, el poate include identificarea impactului asupra sanatatii si securitatii persoanelor, precum si evaluarea riscurilor pentru mediu.

Cateva probleme de luat in consideratie la identificarea aspectelor de mediu si la evaluarea impacturilor asupra mediului: 1.Care sunt aspectele de mediu ale activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei? 2. Activitatile, produsele sau serviciile organizatiei provoaca impacturi negative importante asupra mediului? 3. Organizatia are o procedura pentru evaluarea impacturilor proiectelor noi asupra mediului? 4. Amplasarea organizatiei necesita luarea in considerare in mod deosebit a aspectelor de mediu, de exemplu zonele de mediu sensibile?

5. Cum influenteaza modificarile deliberate sau dezvoltarea activitatii, produselor si serviciilor aspectele de mediu si impacturile asociate? 6. Cat sunt de importante sau severe impacturile potentiale asupra mediului datorate unei disfunctii a procesului? 7. De cate ori trebuie sa se produca o anume situatie pentru a avea un impact asupra mediului? 8. Care sunt aspectele de mediu semnificative tinand cont de impacturi, probabilitate, gravitate si frecventa? 9. Impacturile importante asupra mediului sunt locale, regionale sau globale?

Legat de identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impactului asupra mediului se impun cateva recomandari si sfaturi practice. Astfel, va trebui sa avem in vedere faptul ca: ♦ Relatia dintre aspectele de mediu si impacturile asupra mediului este o relatie cauza-efect. ♦ Un aspect de mediu se refera la un element al activitatii, produsului sau serviciului unei organizatii care ar putea avea un impact benefic sau nociv asupra mediului. De exmplu, ar putea implica o deversare, o emisie, un consum sau o reutilizare a unui material, sau o poluare sonora. ♦ Un impact se refera la modificarea care se produce asupra mediului ca rezultat al unui anumit aspect. ♦ Exemple de impacturi sunt: poluarea sau contaminarea apei, sau epuizarea unei resurse naturale. ♦ Identificarea aspectelor de mediu si evaluarea impacturilor asupra mediului asociate acestor aspecte este un proces care poate fi tratat in patru etape.

Etapa 1 - Alegerea unei activitati, produs sau serviciu Se recomanda ca alegerea activitatii, produsului sau serviciului sa fie facuta in mare masura pentru a acoperi un domeniu important a carui impact sa fie semnificativ si intr-o masura mai mica, pentru a fi mai bine cunoscut. Activitate – Manevrarea substantelor periculoase Posibilitatea unei scapari accidentale- Contaminarea solului sau a apei Etapa 2 - Identificarea aspectelor de mediu ale activitatii, produsului sau serviciului. Identificarea unui mare numar de aspecte de mediu care pot fi asociate activitatii, produsului sau serviciului ales. Produs - Produs rafinat - Calitate si randament sporit in utilizare Conservarea resurselor naturale Serviciu – Intretinerea vehiculelor - Emisii sau evacuari de noxe Reducerea poluarii aerului

Etapa 3 - Identificarea impactului asupra mediului Identificarea unui numar cat mai mare de aspecte al caror impact asupra mediului este real sau potential, benefic sau nociv. Etapa 4 - Evaluarea importantei impactului Importanta impactului asupra mediului poate varia de la o organizatie la alta. Evaluarea importantei impactului poate fi facilitata daca se vor lua în considerare: Efectele asupra mediului: ◊ marimea impactului; ◊ severitatea impactului; ◊ probabilitatea de aparitie; ◊ durata impactului.

Efectele economice: ◊ existenta eventuala a prevederilor legale a reglementarilor si costurile aferente aplicarii lor; ◊ dificultatea modificarii impactului; ◊ costul modificarii impactului; ◊ efectul modificarii asupra altor activitati si procedee; ◊ preocupari ale partilor interesate; ◊ efectul asupra imaginii publice a organizatiei.

Prevederi legale si alte cerinte Se recomanda ca organizatia sa stabileasca, sa aplice si mentina proceduri pentru identificarea, accesul si cunoasterea cerintelor legale si a altor cerinte la care aceasta a subscris si care se refera in mod direct la aspectele de mediu ale activitatilor, produselor sau serviciilor sale. Cateva probleme de luat in consideratie privind prevederile legale si alte cerinte: 1. Cum identifica organizatia si cum poate avea acces la prevederile legale si alte cerinte relevante? 2. Cum urmareste organizatia prevederile legale si alte cerinte? 3. Cum urmareste organizatia modificarile prevederilor legale si a altor cerinte? 4. Cum comunica organizatia personalului informatiile relevante asupra prevederilor legale si a altor cerinte?

Sfaturi practice - Prevederi legale si alte cerinte Pentru a mentine conformitatea cu reglementarile din domeniu, se recomanda ca organizatia sa identifice si sa inteleaga dispozitiile legale care sunt aplicabile activitatilor, produselor sau serviciilor sale. Aceste reglementari se pot prezenta sub mai multe forme: ♦ reglementari specifice activitatii ( de exemplu, permise de exploatare a locului); ♦ reglementari specifice produselor sau serviciilor organizatiei; ♦ reglementari specifice industriei din care face parte organizatia; ♦ legi privind mediul in general; ♦ autorizatii, licente si permise.

Pentru identificarea reglementarilor din domeniul mediului si a modificarilor aduse acestora pot fi consultate mai multe surse: ♦ toate nivelurile guvernamentale; ♦ asociatiile sau grupurile industriale; ♦ bazele de date comerciale; ♦ serviciile profesionale. Pentru a facilita urmarirea dispozitiilor legale, organizatia poate stabili si actualiza o lista cu toate legile si reglementarile referitoare la activitatile, produsele sau serviciile sale.

Criterii interne de performanta Atunci cand standardele externe nu raspund necesitatilor organizatiei sau atunci cand ele nu exista se recomanda sa se stabileasca si sa se aplice prioritati si criterii interne de performanta. Atat criteriile interne de performanta, cat si standardele externe ajuta organizatia sa-si defineasca propriile obiective si tinte de mediu. Cateva exemple de domenii in care o organizatie poate defini criterii interne de performanta: ♦ sisteme de management; ♦ responsabilitatile angajatilor; ♦ achizitionarea, gestiunea bunurilor si cedarea activelor; ♦ furnizori; ♦ contractanti; ♦ gestionarea produselor; ♦ comunicari privind mediul;

♦ relatii impuse de reglementari; ♦ pregatire pentru situatii de urgenta si capacitate de raspuns la incidente de mediu; ♦ constientizare si instruire in probleme de mediu; ♦ diminuarea riscului legat de procesele specifice organizatiei; ♦ prevenirea poluarii si conservarea resurselor; ♦ proiecte esentiale; ♦ schimbarea procedeelor; ♦ gestionarea substantelor periculoase; ♦ gestionarea deseurilor; ♦ gestionarea apei ( de exemplu, ape uzate, de ploaie sau subterane); ♦ gestionarea calitatii aerului; ♦ gestionarea energiei; ♦ transporturi.

Obiective si tinte de mediu Pentru realizarea politicii de mediu a unei organizatii, se recomanda sa se stabileasca o serie de obiective. Aceste obiective reprezinta telurile generale si nivelul de performanta privind mediul pe care organizatia si le-a propus in cadrul politicii sale de mediu. La stabilirea acestor obiective, se recomanda ca organizatia sa ia in considerare atat constatarile obtinute in analiza initiala de mediu, cat si aspectele identificate si impactul asupra mediului asociat acestor aspecte.

Se recomanda ca tintele de mediu sa fie precizate, cuantificabile si masurabile. Dupa ce se fixeaza tintele si obiectivele, se recomanda ca organizatia sa stabileasca indicatori masurabili ai performantei de mediu. Acesti indicatori pot fi utilizati ca baza pentru un sistem de evaluare a performantei de mediu si pot furniza o informatie privind sistemele operationale si de management de mediu.

Obiectivele si tintele de mediu pot fi aplicate in general in toate sectoarele unei organizatii, sau pot fi limitate la anumite locuri sau activitati specifice. Se recomanda ca obiectivele si tintele sa fie definite de niveluri corespunzatoare ale conducerii. Obiectivele si tintele de mediu trebuie analizate si revizuite periodic avandu-se in vedere consideratiile facute de diferite parti interesate.

La stabilirea obiectivelor si tintelor de mediu vor trebui luate in consideratie cateva probleme cum ar fi: 1. Cum reflecta obiectivele si tintele de mediu atat politica de mediu cat si impacturile importante asupra mediului asociate activitatilor, produselor sau serviciilor organizatiei? 2. Cum participa personalul responsabil la realizarea obiectivelor si tintelor de mediu, la dezvoltarea lor? 3. Sunt luate in considerare punctele de vedere ale partilor interesate? 4. Ce indicatori masurabili specifici au fost stabiliti pentru obiective si tinte? 5. Obiectivele si tintele au fost analizate si revizuite cu regularitate pentru a reflecta imbunatatirile dorite in domeniul performantei de mediu?

Obiectivele si tintele de mediu pot include angajamentul de: ♦ reducere a cantitatilor de deseuri produse si prevenirea epuizarii resurselor; ♦ reducerea sau eliminarea deseurilor poluante din mediu; ♦ conceperea produselor astfel incat sa se reduca la minimum impactul lor asupra mediului in procesul de productie,utilizare si eliminare; ♦ controlul impactului asupra mediului produs de sursele de materii prime; ♦ limitarea oricarui impact negativ important asupra mediului al activitatilor noi; ♦ promovarea actiunii de constientizare a angajatilor si a colectivitatii cu privire la problemele de mediu.

Progresele obtinute in atingerea unui obiectiv pot fi masurate in general, utilizand indicatori ai performantei de mediu cum sunt : ♦ cantitatea de materii prime sau de energie utilizata ; ♦ cantitatea de emisii, cum este CO ; ♦ cantitatea de deseuri produse, raportata la cantitatea de produs finit; ♦ eficienta utilizarii materialelor si energiei; ♦ numarul incidentelor de mediu (de exemplu, abateri de la limite); ♦ numarul accidentelor de mediu ( de exemplu, degajari neintentionate); 2

♦ procent de deseuri reciclate; ♦ procent de materiale reciclate, utilizate la ambalaje; ♦ numar de kilometri efectuati de vehicule, pe unitatea de productie; ♦ cantitati ale unor poluanti specifici, de exemplu, SO , CO, Pb; ♦ investitia in protectia mediului; ♦ numarul de reclamatii; ♦ suprafata de teren trasformata in habitat natural. 2

Un exemplu integrat: Obiectiv: reducerea consumului de energie necesara in fabricatie. Tinta: scaderea cu zece procente a consumului de energie fata de anul precedent. Indicator: cantitatea de combustibil si de electricitate utilizata pe unitatea de productie.

Programe de management de mediu In cadrul actiunii de planificare, se recomanda ca organizatia sa elaboreze un program de management de mediu care sa cuprinda toate obiectivele sale de mediu. Programele de management de mediu, trebuie sa stabileasca grafice, resurse si responsabilitati pentru atingerea obiectivelor si tintelor de mediu ale organizatiei.

Un program de management de mediu identifica actiunile specifice, in ordinea prioritatii lor in organizatie. Aceste actiuni se refera la procedee specifice, proiecte, produse, servicii, locuri sau instalatii specifice. Programele de management de mediu ajuta organizatia sa-si imbunatateasca performanta de mediu. Ele ar trebui sa fie dinamice si analizate cu regularitate pentru a reflecta schimbarile in obiectivele si tintele organizatiei.

Un exemplu privind cuprinsul si procesul de dezvoltare a unui program de management de mediu : Angajament si politica- Exemplu: Primul angajament din politica de mediu - Conservarea resurselor naturale - Planificare Obiectivul 1- Reducerea la minimum a consumului de apa atunci cand acest lucru este posibil tehnic si este rentabil Tinta 1 - Reducerea consumului de apa in locuri selectate cu 15% pe an, fata de nivelul actual Primul program de mediu - Recuperarea apei Actiunea 1- Instalarea unui echipament pentru reciclarea apei utilizate la spalare pentru reutilizarea ei Acest proces ar trebui repetat pentru toate angajamentele din politica, obiective si tinte.

Principiul 3. - Transpunerea in practica (implementarea) Pentru transpunerea efectiva in practica a sistemului de management de mediu se recomanda ca organizatia sa-si dezvolte capacitatile si mecanismele de sustinere necesare indeplinirii politicii de mediu, a obiectivelor si a tintelor sale.

Pentru multe organizatii, transpunerea in practica a managementului de mediu se poate aborda in etape si ar trebui sa se bazeze pe nivelul de cunoastere si constientizare de catre personalul acestora a cerintelor, aspectelor, asteptarilor si beneficiilor in privinta mediului si pe disponibilitatea resurselor.

Asigurarea mijloacelor Resurse umane, materiale si financiare Se recomanda ca resursele corespunzatoare, umane, materiale (de exemplu: utilitati, echipamente) si financiare, esentiale pentru implementarea politicii de mediu a organizatiei si atingerea obiectivelor avute in vedere, sa fie stabilite si puse la dispozitie. In alocarea resurselor, organizatiile pot dezvolta proceduri pentru urmarirea beneficiilor si a costurilor activitatilor de mediu. Pot fi incluse si aspecte cum sunt cele legate de costul controlului poluarii, de deseuri si de eliminare a acestora.

Un caz aparte il constituie intreprinderile mici si mijlocii. Structura de organizare si resursele de care dispun intreprinderile mici si mijlocii pot impune anumite limite la transpunerea in practica a SMM. Pentru a face fata acestor constrangeri, intreprinderile mici si mijlocii ar trebui pe cat posibil sa dezvolte o strategie de cooperare cu : ♦ organizatiile care reprezenta clienti mari, in scopul transferului de tehnologii;

♦ alte intreprinderi mici si mijlocii din lantul de aprovizionare sau din bazele locale pentru definirea si rezolvarea problemelor comune, facilitarea progresului tehnic, utilizarea in comun a unor facilitati si servicii, stabilirea unei modalitati de a studia SMM, angajarea unor activitati de consultanta in comun; ♦ organizatii de standardizare, asociatii ale intreprinderilor mici si mijlocii, camere de comert, pentru programele de instruire; ♦ universitati si alte centre de cercetare pentru sprijinirea productiei si inovatiilor.

Integrarea si armonizarea SMM in sistemul de management existent Pentru un management eficient al problemelor de mediu, se recomanda ca elementele SMM sa fie concepute si realizate astfel incat acestea sa fie integrate si armonizate in mod efectiv in elementele sistemului de management existent.

Elementele sistemului de management general care pot sa faca obiectul armonizarii si integrarii SMM sunt: ♦ politicile de organizare; ♦ alocarea resurselor; ♦ controlul operational si documentarea; ♦ sistemele de sustinere si de informare; ♦ formarea si dezvoltarea; ♦ organizarea si structura responsabilitatilor; ♦ sistemele de apreciere si recompensa; ♦ sistemele de masurare si monitorizare; ♦ comunicarea si raportarea.

Raspunderi si responsabilitati Se recomanda ca responsabilitatea pentru realizarea si eficienta SMM sa fie atribuita unei (unor) persoane sau functie(i) cu suficienta autoritate, competenta si resurse. Conducerea operationala trebuie sa defineasca responsabilitatile in mod clar si sa-si asume la randul ei responsabilitatea si raspunderea pentru implementarea efectiva a SMM si obtinerea performantei de mediu dorite. Angajatii de la toate nivelurile sunt raspunzatori pentru indeplinirea responsabilitatilor lor in obtinerea performantei de mediu si sustinerea sistemului de management general de mediu.

Pentru a asigura dezvoltarea si implementarea eficienta a unui SSM, este necesar sa se atribuie responsabilitati corespunzatoare personalului organizatiei. Trebuie avut in vedere faptul ca institutiile si companiile au structuri organizatorice diferite si este deci necesar ca intelegerea si definirea responsabilitatilor in domeniul mediului sa se bazeze pe procesele lor concrete de munca.

Exemple de responsabilitati de mediu

-

Persoana(e) responsabila(e)

Stabilirea directiei generale

-

Elaborarea politicii de mediu

- Presedinte, director executiv, - Manager general de mediu

Stabilirea obiectivelor, tintelor si programelor de mediu

Presedinte, Director executiv,

- Managerii respectivi

Evaluarea performantei SMM - Manager general de mediu Asigurarea conformitatii cu reglementarile din domeniu - Manager Asigurarea imbunatatirii continue Identificarea asteptarilor clientilor

- Toti managerii - Departamentul de marketing si vanzari

Identificarea asteptarilor furnizorilor - Aprovizionare, Elaborarea si mentinerea procedurilor contabile - Manager financiar Conformitatea cu procedurile stabilite - Toata conducerea /contabilitate NOTA -- In cazul SMM persoana responsabila poate fi proprietarul

Constientizare si motivatie privind mediul

Conducerea la cel mai inalt nivel are un rol cheie in realizarea constientizarii si motivatiei angajatilor, prin explicarea valorilor de mediu si transmiterea, comunicarea catre intregul personal al angajamentului propriu asumat prin politica de mediu. Toti membrii organizatiei ar trebui sa inteleaga, sa fie incurajati si convinsi sa accepte importanta atingerii obiectivelor si tintelor de mediu pentru care sunt responsabili si/sau raspunzatori. .

La randul lor, acestia ar trebui sa-i incurajeze pe toti ceilalti membri ai organizatiei sa raspunda in mod similar in vederea transpunerii in practica a unui sistem SMM. Motivatia pentru imbunatatirea continua a SMM poate fi sporita atunci cand angajatilor li se recunoaste meritul in realizarea obiectivelor si atingerea tintelor si sunt incurajati sa exprime sugestii.

Cunostinte, competente si instruire Cunostintele si competentele necesare realizarii obiectivelor de mediu ar trebui identificate si evidentiate. Acestea ar trebui luate in considerare la alegerea, recrutarea, instruirea, dezvoltarea competentelor si formarea continua a personalului. Este necesar ca formarea si instruirea sa fie astfel facuta, incat toti angajatii sa cunoasca cerintele, reglementarile corespunzatoare, standardele interne, precum si politicile si obiectivele de mediu ale organizatiei. Nivelul si detalierea instruirii pot varia in functie de sarcina fiecarui angajat.

Un program de instruire tipic cuprinde urmatoarele elemente: ♦ identificarea necesitatilor de instruire a angajatilor; ♦ elaborarea unui plan de instruire care raspunde necesitatilor concrete; ♦ verificarea conformitatii programului de instruire cu cerintele organizatiei; ♦ instruirea grupurilor de angajati propusi; ♦ asigurarea documentatiei necesare; ♦ evaluarea modului in care s-au insusit cunostintele in cadrul activitatii de instruire. In acest caz trebuie raspuns la urmatoarele intrebari privind cunostintele, competenta si eficienta activitatii de instruire:

1. Cum identifica organizatia necesitatile de instruire ? 2. Cum sunt analizate necesitatile de instruire pentru functii specifice ? 3. Instruirea este dezvoltata, analizata si modificata daca este necesar ? 4. Cum este asigurata documentatia necesara si urmarita instruirea ?

Tip de instruire Instruire pentru constientizare privind importanta strategica a managementului de mediu

Audienta Conducerea la cel mai inalt nivel

Instruire pentru constientizare privind problemele de mediu in general

Toti angajatii

Cresterea competentelor

Angajatii cu responsabilitati in domeniul mediului

Conformitate

Angajatii ale caror actiuni pot afecta conformitatea

Scop Obtinerea angajamentului si alinierii la politica de mediu a organizatiei Obtinerea angajamentului privind politica, obiectivele si tintele de mediu ale organizatiei si insuflarea unui sentiment de responsabilitate individuala Imbunatatirea performantei in domenii specifice ale organizatiei, de ex. exploatare, cercetare, dezvoltare si inginerie Imbunatatirea conformitatii cu cerintele interne si reglemantare

Actiuni de sprijinire in vederea punerii in practica a unui SMM Comunicare si raportare Comunicarea presupune stabilirea proceselor de raportare interna si atunci cand se doreste , externa, privind activitatile organizatiei legate de mediu pentru: ◊ a demonstra angajamentul conducerii in rezolvarea problemelor de mediu; ◊ a trata problemele referitoare la aspectele de mediu ale activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei; ◊ a constientiza importanta politicii, obiectivelor, tintelor si programelor de mediu ale organizatiei; ◊ a informa partile interesate interne sau din exterior cu privire la sistemul de management de mediu al organizatiei si la performanta sa de mediu, atunci cand este cazul.

Rezultatele monitorizarii SMM, auditurilor si analizelor efectuate de conducere trebuie aduse la cunostinta celor care sunt responsabili pentru atingerea unei anumite performante privind protectia mediului. Furnizarea de informatii adecvate angajatilor organizatiei si altor parti interesate au ca scop motivarea acestora si incurajarea publicului de a intelege si accepta eforturile organizatiei pentru imbunatatirea performantei sale de mediu.

Cateva exemple si sfaturi practice: a)Elemente care pot fi incluse in rapoarte: ◊ profilul organizatiei; ◊ politica, obiectivele si tintele de mediu; ◊ procesul de management de mediu (incluzand implicarea partilor interesate si cunoasterea personalului ); ◊ evaluarea performantei de mediu (incluzand emisiile, conservarea resurselor, conformitatea, serviciile care insotesc produsele si riscurile); ◊ oportunitati de imbunatatire; ◊ informatii suplimentare, cum sunt glosarele; ◊ prezentarea continutului.

b) Este important de retinut, atat pentru comunicare si raportare interna, cat si externa, urmatoarele: ◊ sa se incurajeze comunicarea reciproca; ◊ informatia sa fie inteleasa si explicata in mod corespunzator; ◊ informatia sa fie verificabila; ◊ organizatia sa prezinte o imagine exacta a performantei sale; ◊ informatia sa fie prezentata intr-o forma coerenta (de exemplu, unitati similare de masura care sa permita compararea diferitelor marimi in timp).

c) O organizatie poate comunica informatia legata de mediu in diferite moduri: ◊ in exterior, printr-un raport anual, rapoarte publice de stat, publicatii ale asociatiilor din industrie, mas-media, publicitate; ◊ organizarea de zile deschise, publicarea numerelor de telefon unde pot fi adresate reclamatiile si problemele; ◊ in interior, prin buletine informative, publicatii interne, reuniuni si mesaje trimise prin posta electronica.

Controlul activitatilor si operatiilor desfasurate in cadrul SMM Transpunerea in practica a SMM presupune stabilirea si mentinerea unor proceduri de control pentru a se asigura ca politica, obiectivele si tintele de mediu sunt indeplinite. Atunci cand se elaboreaza sau se modifica aceste proceduri de control, se recomanda ca organizatia sa ia in considerare acele operatiuni si activitati care au un impact semnificativ asupra mediului.

Astfel de operatiuni si activitati pot include: ♦ proiectarea activitatilor de cercetare si dezvoltare; ♦ aprovizionarea; ♦ contractarea; ♦ manipularea si depozitarea materiilor prime; ♦ procese de productie si de intretinere; ♦ laboratoare; ♦ depozitarea produselor; ♦ transport; ♦ marketing, publicitate; ♦ service-ul pentru clienti; ♦ achizitia, construirea sau modificarea cladirilor sau instalatiilor.

Aceste activiti pot fi impartite in trei categorii: ♦ activitati pentru prevenirea poluarii si conservarea resurselor naturale in cadrul noilor proiecte importante, a schimbarilor unor procese si gestionarii resurselor, a proprietatii (achizitii, cesionari si gestiunea proprietatii) sau a unor produse si ambalaje; ♦ activitati curente de management destinate sa asigure conformitatea cu cerintele interne si externe ale organizatiei si sa garanteze eficacitatea si eficienta lor; ♦ activitati strategice de management care sa anticipeze si sa raspunda la schimbarile cerintelor de mediu.

Pregatirea pentru situatii de urgenta si a capacitatii de raspuns Un element important al activitatii de implementare a SMM il constituie elaborarea unor planuri si proceduri pentru situatii de urgenta care sa asigure capacitatea de raspuns corespunzatoare in cazul aparitiei unor incidente neprevazute. In acest sens, organizatia trebuie sa elaboreze si sa mentina proceduri care sa trateze incidentele de mediu si situatiile de urgenta posibile.

Procedurile operationale si controlul ar trebui sa tina seama, acolo unde este cazul de: ♦ emisiile accidentale in atmosfera; ♦ deversarile accidentale in apa sau pe sol; ♦ efectele specifice determinate de evacuarile accidentale asupra mediului si ecosistemului. ♦ Se recomanda ca procedurile sa ia in considerare incidentele ivite sau posibile ca urmare a: - conditiilor anormale de functionare; - accidentelor sau situatiilor de urgenta potentiale.

Principiul 4 - Masurare si evaluare Generalitati Conform acestui principiu, se recomanda ca o organizatie sa masoare, sa monitorizeze si sa evalueze performanta pe care o realizeaza din punct de vedere al ocrotirii mediului. Masurarea, monitorizarea si evaluarea sunt activitati cheie a unui SMM, care asigura ca organizatia functioneaza in conformitate cu programul de management de mediu stabilit.

Masurare si monitorizare Se recomanda sa existe un sistem de masurare si monitorizare a performantei reale fata de obiectivele si tintele de mediu ale organizatiei in domeniile sistemului de management si a proceselor operationale. Acesta include evaluarea conformitatii cu legislatia si reglementarile de mediu existente. Rezultatele trebuie analizate si utilizate pentru determinarea domeniilor in care s-a inregistrat un succes si identificarea activitatilor care necesita actiuni corective si imbunatatiri.

Se recomanda sa se aplice procedee corespunzatoare pentru a asigura fiabilitatea datelor. Astfel de procedee se pot referi la etalonarea aparaturii, a echipamentului de incercare etc. Identificarea indicatorilor corespunzatori si semnificativi pentru performanta de mediu a organizatiei ar trebui sa fie un proces permanent. Se recomanda ca astfel de indicatori sa fie obiectivi, verificabili si reproductibili.

In vederea realizarii unor masuratori si monitorizari corespunzatoare trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte: 1. Cum este monitorizata curent performanta de mediu ? 2. Cum au fost stabiliti indicatorii specifici ai performantei de mediu in functie de obiectivele si tintele de mediu ale organizatiei si care sunt acestia? 3. Ce procese de control se aplica pentru etalonarea regulata, masurarea esantioanelor si monitorizarea echipamentelor si sistemelor ? 4. Care este procesul de evaluare periodica a conformitatii cu prevederile legale si alte acorduri?

Actiune preventiva si actiune corectiva In urma activitatilor de masurare, monitorizare si auditare, precum si a altor analize asupra SMM care au la baza o serie de documente si la randul lor constituie o noua baza de documentatie, trebuie identificate o serie de actiuni cu caracter preventiv si corectiv. Conducerea organizatiei trebuie sa se asigure ca aceste actiuni preventive si corective se pun in aplicare si in acelasi timp este urmarita eficienta lor in mod continuu.

Gestionarea inregistrarilor si a informatiilor referitoare la SMM Documentele constituie o dovada a functionarii continue a SMM si ar trebui sa cuprinda : ♦ prevederi legale si alte reglementari; ♦ autorizatii; ♦ aspecte de mediu si impactul asociat acestora; ♦ activitati de instruire in domeniul mediului; ♦ activitati de inspectie, etalonare si intretinere; ♦ datele si inregistrarile din activitatea de monitorizare; ♦ detalii referitoare la neconformitati: incidente, reclamatii si actiuni intreprinse; ♦ identificarea produselor: date privind componenta si caracteristicile acestora; ♦ informatii privind furnizorii si contractantii; ♦ auditurile de mediu si analizele efectuate de conducere.

In acest fel poate rezulta o gama complexa de documente si informatii. Gestionarea eficienta a acestor documente este esentiala pentru implementarea cu succes a SMM. Elementele principale ale unei bune gestionari a documentelor si informatiilor de mediu includ mijloacele de identificare, strangere, clasificare, completare, pastrare, intretinere, retinere si punere la dispozitie a informatiilor si documentelor reprezentative ale SMM.

Principiul 5 - Analiza si imbunatatirea continua Generalitati In conformitate cu acest principiu se recomanda ca o organizatie sa analizeze si sa imbunatateasca continuu sistemul sau de management de mediu, avand ca obiectiv imbunatatirea performantei sale globale de mediu. Se recomanda ca acest proces de imbunatatire sa aiba un caracter continuu.

Analiza sistemului de management de mediu Se recomanda ca la intervale adecvate, conducerea organizatiei sa analizeze SMM pentru a asigura adaptarea si eficienta acestuia. Analiza SMM ar trebui sa fie destul de cuprinzatoare pentru a aborda toate activitatile, produsele si serviciile organizatiei, incluzand impactul acestora asupra performantei financiare si a competitivitatii organizatiei.

Se recomanda ca analiza SMM sa cuprinda : ◊ analiza obiectivelor, tintelor si performantei de mediu; ◊ constatarile auditurilor SMM; ◊ evaluarea eficientei acestuia; ◊ evaluarea oportunitatii politicii de mediu si a necesitatii schimbarilor din cadrul acesteia avand in vedere si modificarile aparute la nivelul legislatiei specifice; ◊ modificarea asteptarilor si cerintelor partilor interesate; ◊ modificari ale produselor sau activitatilor organizatiei; ◊ descoperiri in stiinta si tehnologie; ◊ invataminte obtinute din incidentele de mediu; ◊ preferintele pietei; ◊ raportarea si comunicarea.

Imbunatatirea continua Conceptul de imbunatatire continua face parte integranta din SMM. Acest lucru se obtine printr-o evaluare continua a performantei de mediu a SMM fata de politicile, obiectivele si tintele de mediu pentru a identifica oportunitatile de imbunatatire.

Se recomanda ca procesul imbunatatirii continue sa cuprinda urmatoarele actiuni: ♦ identificarea zonelor in care sistemul de management de mediu poate fi imbunatatit conducand la imbunatatirea performantei de mediu; ♦ determinarea cauzei sau cauzelor de fond ale neconformitatilor sau deficientelor; ♦ elaborarea si implementarea unor planuri pentru actiuni preventive si corective care sa raspunda acestor cauze; ♦ verificarea eficientei actiunilor preventive si corective; ♦ asigurarea documentatiei necesare pentru orice actiune de imbunatatire a SMM; ♦ realizarea compararii permanente cu obiectivele si tintele de mediu.

EVALUAREA PERFORMANTEI DE MEDIU

Scopul final al introducerii unui SMM este imbunatatirea performantei sale de mediu. In acest context este necesar sa existe instrumente clare care sa poata verifica performantele realizate si sa contribuie la corectarea SMM astfel incat sa asigure o imbunatatire continua a performantelor de mediu.

INSTRUMENTE DE EVALUARE A PERFORMANTEI DE MEDIU

Printre instrumentele ce permit o verificare a performantei de mediu amintim urmatoarele metode si procedee: ♦ evaluarea performantei de mediu ( EPM ); ♦ auditul de mediu; ♦ evaluarea ciclului de viata ( ECV ); ♦ reviziile de mediu.

Evaluarea performantei de mediu (E.P.M.) este un proces de management intern si un instrument destinat sa furnizeze conducerii informatii sigure si verificabile, pe o baza continua, pentru a determina daca performanta de mediu a organizatiei respecta criteriile stabilite de conducerea organizatiei. E.P.M. poate fi folosita ca ajutor pentru: ◊ identificarea aspectelor de mediu importante; ◊ fixarea criteriilor de performanta interna; ◊ evaluarea performantelor realizate comparativ cu criteriile de performanta stabilite.

Alaturi de E.P.M. exista si alte instrumente de evaluare a performantei de mediu (audit, E.C.V. , reviziile de mediu). E.P.M. este un instrument continuu de evaluare spre deosebire de audit care se realizeaza periodic. E.P.M. pune accent pe evaluarea performnatelor organizatiei, in timp ce E.C.V. pune accent pe evaluarea aspectelor de mediu si a impactului potential asociat produselor si serviciilor unei organizatii.

Definitii specifice pentru E.P.M. Termenii folositi pentru E.P.M. au aceeasi semnificatie cu cei utilizati pana in prezent, dar apar si unii termeni specifici noi cum ar fi: • indicator al starii mediului (I.S.M.) Expresie specifica ce asigura informatii despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale ale mediului. Nota - “Regional” se poate referi la un stat, provincie sau grup de state din cadrul unei tari sau se poate referi la un grup de tari sau un continent, in functie de scara fenomenelor de mediu pe care organizatia le alege.

• criteriul performantei de mediu Obiectiv, tinta sau alt parametru al performantei de mediu fixat de conducerea organizatiei si folosit in scopul evaluarii performantei de mediu. • evaluarea performantei de mediu (E.P.M.) Proces care usureaza deciziile conducerii legate de pereformanta de mediu a unei organizatii prin alegerea indicatorilor, strangerea si analizarea datelor, evaluarea informatiilor in functie de criteriile de performanta de mediu, precum si raportarea, comunicarea, revizuirea si imbunatatirea continua a acestui proces.

• indicatorul performantei de mediu (I.P.M.) Expresie specifica ce furnizeaza informatii despre performanta de mediu a organizatiei. Note: 1. Un I.P.M. care furnizeaza informatii despre performanta de mediu ale operatiilor unei organizatii se numeste indicator de performanta operational. 2. Un I.P.M. care furnizeaza informatii despre eforturile conducerii de a influenta performanta de mediu a unei organizatii se numeste indicator de performanta a conducerii.

Etapele procesului de evaluare a performantelor de mediu E.P.M. este un poces de management intern care se bazeaza pe folosirea indicatorilor si pe compararea performantei trecute si prezente a organizatiei cu criteriile sale de performanta de mediu. In acceptiunea standardului ISO 14031, procesul de evaluare a performantelor de mediu urmeaza un model de management ce poate fi prezentat sintetic prin: ,,Planifica Realizeaza (efectueaza) - Verifica si actioneaza”.

Comparativ cu cele cinci principii ale S.M.M. regasim: -principiul 2 – planificarea; -principiul 3 - implementarea (realizarea); -principiul 4 - evaluarea si masurarea, -principiul 5 - analiza si imbunatatire continua, care se regasesc in etapa ,,verifica si actioneaza“.

Etapele procesului de evaluare a performantei de mediu sunt: ♦ PLANIFICA a)planificarea E.P.M. b) alegerea indicatorilor E.P.M. (procesul de alegere al indicatorilor se poate referi atat la indicatorii existenti cat si la dezvoltarea unor indicatori noi);

REALIZEAZA (EFECTUEAZA) c) utilizarea datelor si informatiilor, care include: 1.colectarea datelor relevante pentru indicatorii alesi; 2. analizarea si transformarea datelor in informatii care sa descrie performanta de mediu a organizatiei; 3. evaluarea informatiilor care descriu performanta de mediu a organizatiei in comparatie cu criteriile de performanta de mediu ale organizatiei; 4. raportarea si comunicarea informatiilor care descriu performanta de mediu a organizatiei.

VERIFICA SI ACTIONEAZA d). Revizuirea si imbunatatirea E.P.M. Schematic, aceste etape pot fi prezentate astfel;

Putem utiliza doua categorii de indicatori pentru E.P.M.: ◊ Indicatori de performanta de mediu ( I.P.M. ) ◊ Indicatori de stare a mediului ( I.S.M.) Indicatorii de performanta de mediu la randul lor pot fi: • Indicatori de performanta a conducerii ( I.P.C.) • Indicatori de performanta operationali ( I.P.O.) La nivelul unei organizatii exista o legatura stransa intre deciziile si actiunile conducerii, performanta operatiunilor sale si starea mediului. Acest fapt se reflecta si in fluxurile informationale sau materiale in centrul carora se afla o anumita organizatie (figura 4).

De asemenea E.P.M. trebuie sa fie eficient din punct de vedere al costurilor si sa faca parte firesc din functiile si activitatile obisnuite ale organizatiei. Informatiile furnizate prin sistemul de E.P.M. ajuta o organizatie sa: • determine toate actiunile necesare pentru a se conforma criteriilor sale de performanta de mediu; • identifice aspectele importante de mediu; • identifice ocaziile favorabile pentru un mai bun management al aspectelor sale de mediu (de exemplu prevenirea poluarii); • identifice directiile in performanta sa de mediu; • creasca eficienta si eficacitatea organizatiei; • identifice ocaziile favorabile strategice.

In planificarea E.P.M., organizatia poate de asemenea tine seama de: • intreaga sa gama de activitati, produse si servicii; • structura sa de organizare; • strategia sa globala de afaceri; • politica sa de mediu; • informatiile necesare pentru respectarea cerintelor legale si altor cerinte; • acordurile internationale de mediu importante; • beneficiile si costurile de mediu; • informatiile necesare pentru analiza influentelor financiare legate de performanta de mediu; • nevoia de informatii solide referitoare la performanta sa de mediu de la an la an; • informatii despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale de mediu; • factori culturali si sociali.

Planificarea E.P.M. (Planifica ) Ca si in cazul unui S.M.M. si in cazul introducerii unui sistem de E.P.M. se aplica principiul 2, cel al planificarii. O organizatie ar trebui sa-si bazeze planificarea E.P.M. (inclusiv alegerea indicatorilor pentru E.P.M.) pe: • aspectele de mediu importante pe care le pot controla si asupra carora pot fi de asteptat sa aiba o influenta; • criteriile sale de performanta de mediu; • opiniile partilor interesate.

Resursele financiare, materiale si umane, necesare realizarii E.P.M. trebuie sa fie identificate si asigurate de catre conducere si limitate ( in functie de posibilitati ) la acele prioritati ale E.P.M. carora conducerea le acorda cea mai mare prioritate. In timp telul initial al E.P.M. poate fi largit. E.P.M. poate fi utilizata si de catre o organizatie care nu are introdus un S.M.M., in scopul identificarii aspectelor de mediu importante si a criteriilor de performenta privind mediul. Pentru identificarea aspectelor importante de mediu, o astfel de organizatie trebuie sa tina seama de: ◊ scara si natura utilizarii materialelor si energiei; ◊ emisii; ◊ riscuri; ◊ starea mediului; ◊ posibilitatea incidentelor; ◊ cerinte legale de reglementare si de alt tip la care subscrie organizatia.

Cateva exemple privind posibile moduri de abordare, pentru identificarea aspectelor de mediu ale unei organizatii fara un S.M.M. in contextul E.P.M.: ♦ identificarea activitatilor, produselor si serviciilor organizatiei, aspectele de mediu specifice, importanta lor relativa si impactul potential referitor la aspectele de mediu importante; ♦ utilizarea informatiilor importante despre starea mediului pentru a identifica activitatile, produsele si serviciile organizatiei care pot avea un impact asupra acesteia; ♦ analiza datelor existente in cadrul organizatiei privind intrarile, deversarile, reziduurile si emisiile de materiale si energie si evaluarea acestor date din punct de vedere al riscului; ♦ identificarea opiniilor partilor interesate si utilizarea

♦ identificarea opiniilor partilor interesate si utilizarea acestor informatii pentru a ajuta la stabilirea aspectelor importante de mediu ale organizatiei; ♦ identificarea activitatilor organizatiei care se supun reglementarilor de mediu sau altor cerinte, pentru care ar putea fi stranse date de catre organizatie; ♦ luarea in considerare a proiectarii, dezvoltarii, fabricarii, distributiei, utilizarii, reutilizarii, reciclarii si eliminarii produselor organizatiei cu cele mai importante beneficii sau avantaje de mediu. Indiferent daca o organizatie are introdus un S.M.M., planificarea E.P.M. trebuie facuta in stransa corelatie cu criteriile de performanta de mediu.

Cateva exemple de domenii si surse din care pot fi selectate criteriile de performanta de mediu: • performanta actuala si trecuta; • cerinte legale; • standardele si cele mai bune practici recunoscute; • informatii si date de performanta existente in industrie si alte organizatii din zona; • reviziile si auditurile de management; • opiniile partilor interesate; • cercetarea stiintifica.

Alegerea indicatorilor pentru evaluarea performantei de mediu Indicatorii pentru evaluarea performantei de mediu (I.E.P.M.) trebuie sa fie astfel alesi, incat sa constituie un mijloc de prezentare cantitativa sau calitativa a datelor sau informatiilor intr-o forma mai utila si usor de inteles. Ei trebuie sa transforme datele relevante in informatii succinte, care sa reflecte eforturile conducerii de a influenta performanta de mediu a organizatiei, actiunile acesteia sau starea mediului.

Numarul I.E.P.M. relevanti trebuie sa fie suficient de mare, accesibili si sa reflecte natura si dimensiunile actiunilor organizatiei. In functie de I.E.P.M. alesi vom determina si datele relevante ce trebuie folosite. Pentru usurinta pot fi folosite date deja existente, colectate de organizatie sau de catre altii. Insumarea sau ponderea datelor trebuie facuta cu grija pentru a se asigura verificabilitatea, consistenta, comparabilitatea si claritatea acestora.

Cateva exemple si caracteristici ale datelor utilizate pentru indicatorii E.P.M. • Marimi directe sau calculate: date sau informatii de baza, cum ar fi tone de contaminant emise. • Marimi relative sau calculate: date sau informatii comparate cu un alt parametru care reflecta, de exemplu nivelul productiei, timpul, localizarea sau calitatea mediului, cum ar fi tone de contaminant pe tona de produs fabricat, sau tone de contaminant emise pe unitatea de vanzare de productie.

• Marimi cumulate: date sau informatii de acelasi tip, dar din surse de emisie diferite, stranse si exprimate sub forma de valoare insumata, ca de exemplu: tone totale dintr-un contaminant dat, emise in procesul de fabricatie a unui produs intr-un an dat, determinata prin insumarea emisiilor din mai multe instalatii care produc acel produs. • Marimi ponderate: date sau informatii modificate prin aplicarea unui coeficient de pondere in functie de importanta acestora.

Exista mai multe tipuri de I.E.P.M.: • Indicatori pentru starea mediului ( I.S.M.). • Indicatori de performanta a conducerii ( I.P.C.). • Indicatori de performanta operationala ( I.P.O.). I.E.P.M. trebuie astfel alesi incat conducerea sa dispuna de informatii suficiente pentru a constata progresele inregistrate intr-o zona de interes, comparativ cu criteriile de performanta de mediu, dar si pentru a evidentia efectele asupra progresului realizat in alte zone de interes. Exista diferite consideratii care stau la baza alegerii I.E.P.M. iar stabilirea I.S.M., I.P.C. si I.P.O. se poate face pe baza unor aproximari succesive. Uneori, datorita complexitatii aspectelor de mediu, este bine sa se aleaga o combinatie de I.P.C. si I.S.M.

Cateva exemple practice pentru alegerea I.E.P.M. dintr-o serie de date, in functie de o situatie concreta a unei organizatii care deverseaza ape uzate epurate intr-un lac.

• cantitatea totala de contaminant specific deversat pe an (grupuri interesate posibile, comunitatea locala); • concentratia de contaminant din apa uzata (grupuri interesate posibil, autoritatile legislative si de reglementare); • cantitatea de contaminant deversata pe produsul fabricat (grupuri interesate posibile: conducerea si consumatorii); • modificarea cantitatii de contaminant deversata pe an in functie de investitiile intr-o tehnologie mai curata sau evolutia procesului (grupuri interesate posibile: conducerea si investitorii).

Indicatorii regionali, nationali si globali referitori la performanta de mediu sau la dezvoltarea durabila sunt introdusi de agentiile guvernamentale, organizatiile neguvernamentale si institutele de cercetare stiintifica. Atunci cand aleg indicatorii pentru E.P.M. si strang datele, organizatiile ar putea sa ia in considerare indicatorii introdusi de institutii si sa analizeze compatibilitatea acestora cu informatiile care le sunt furnizate.

Alegerea indicatorilor de performanta a managementului (I.P.C.) In contextul E.P.M., managementul organizatiei presupune existenta urmatoarelor componente: ◊ politici; ◊ resurse umane; ◊ planificarea activitatilor, practicilor si procedurilor utilizate la toate nivelurile; ◊ decizii si actiuni asociate cu aspectele de mediu.

Masurile si deciziile conducerii organizatiei pot contribui la performanta globala de mediu a organizatiei. I.P.C. trebuie sa furnizeze informatii privind capacitatea organizatiei de a rezolva probleme referitoare la: instruire, respectarea cerintelor legale, alocarea si utilizarea eficienta a resurselor, costurile de mediu, cumpararivanzari, dezvoltarea productiei, activitatea de documentare, actiunea preventiva si corectiva.

De exemplu, I.P.C. pot fi folositi pentru a evidentia: ♦ eficienta aplicarii diferitelor programe de management de mediu; ♦ actiunile conducerii care influenteaza performanta de mediu a activitatilor organizatiei; ♦ capacitatile de management de mediu ale organizatiei, inclusiv flexibilitatea de a se adapta la modificarile conditiilor, la realizarea obiectivelor specifice, coordonarea eficienta sau capacitatea de rezolvare a problemelor; ♦ conformarea la cerintele legale si respectarea altor cerinte la care organizatia subscrie; ♦ costurile sau beneficiile financiare.

Daca interesul conducerii este de a evalua eficienta sistemelor de management in realizarea conformarii cu cerintele de mediu I.P.C. posibili pot include; ♦ gradul de conformare cu reglementarile; ♦ gradul de conformare al furnizorilor de servicii cu cerintele, asteptarile specificate de organizatie in contracte; ♦ timpul necesar raspunsului sau corectarii incidentelor de mediu; ♦ numarul de actiuni corective rezolvate si nerezolvate; ♦ numarul de actiuni sau costurile referitoare la amenzi si penalitati; ♦ numarul de audituri finalizate in functie de cele planificate; ♦ numarul de constatari de audit pe perioade determinate de timp; ♦ frecventa revizuirii procedurilor operationale; ♦ nivelul de pregatire pentru interventie in caz de urgenta si exercitiile de raspuns care demonstreaza promptitudinea planificata.

Daca interesul conducerii este de a evalua relatia dintre performanta de mediu si cea financiara, I.P.C. posibili pot include: ♦ costurile (de exploatare si de capital) care sunt asociate aspectelor de mediu ale produsului sau procesului; ♦ raportarea investitiei pentru proiectele de imbunatatire a mediului; ♦ economiile realizate prin reducerea utilizarii resurselor, prevenirea poluarii sau reciclarea deseurilor; ♦ beneficiul din vanzarile unui nou produs destinat sa indeplineasca performanta si obiectivele de mediu; ♦ fondurile de cercetare si dezvoltare utilizate in proiectele ce prezinta importanta pentru mediu; ♦ responsabilitatile de mediu care pot avea un impact material asupra starii financiare a organizatiei.

Daca interesul conducerii este de a evalua rezultatele programelor sale de mediu referitoare la comunitatile locale atunci I.P.C. pot include: ♦ numarul de rapoarte de presa privind problemele referitoare la mediu; ♦ numarul de programe educative de mediu sau materiale furnizate comunitatii; ♦ resursele alocate pentru a sprijini programele de mediu ale comunitatii; ♦ numarul de zone pentru care exista rapoarte de mediu; ♦ numarul de zone cu programe pentru conservarea biodiversitatii; ♦ numarul de initiative locale de curatenie sau reciclare, sponsorizate sau auto-finantate; ♦ evaluarile rezultate din observatiile comunitatii.

Alegerea indicatorilor de performanta operationala ( I.P.O.) I.P.O. trebuie sa furnizeze informatii despre operatiile (activitatile) unei organizatii care se refera la: ♦ intrari: materii prime sau resurse naturale prelucrate, reciclate, reutilizate, energie si servicii; ♦ modul de repartizare a intrarilor in vederea asigurarii derularii operatiilor organizatiei; ♦ proiectarea, instalarea, exploatarea (inclusiv evenimente, situatii de urgenta si operatii neobisnuite) si intretinerea cladirilor si a echipamentelor organizatiei;

♦ iesiri: produse (de exemplu, produse principale, produse secundare, materiale reciclate si reutilizate), servicii, reziduuri (de exemplu, solide, lichide, periculoase, nepericuloase, reciclabile, reutilizabile) si emisii (de exemplu, emisii in aer, in ape sau pe sol, zgomot, vibratii, caldura, radiatii, lumina) rezultate din operatiile organizatiei; ♦ modul cum sunt distribuite produsele rezultate din operatiile organizatiei.

Daca interesul conducerii priveste performanta de mediu referitor la materialele si materiile prime pe care le foloseste in operatiile organizatiei, I.P.O. pot include: ◊ cantitatea de materiale utilizate pe unitatea de produs; ◊ cantitatea de materiale prelucrate, reciclate sau reutilizate; ◊ cantitatea de materiale de ambalare evacuate sau reutilizate pe unitatea de produs; ◊ cantitatea de materiale auxiliare reciclate sau reutilizate; ◊ cantitatea de materii prime reutilizate in procesul de productie; ◊ cantitatea de apa reutilizata; ◊ cantitatea de materiale periculoase utilizate in procesul de productie.

Daca interesul conducerii se refera la performanta de mediu privind energia totala sau tipurile de energie utilizate sau eficienta energiei in operatiile organizatiei I.P.O. posibili pot include: ♦ cantitatea de energie utilizata pe an sau pe unitatea de produs; ♦ cantitatea de energie utilizata pe serviciu sau client; ♦ cantitatea din fiecare tip de energie utilizata; ♦ cantitatea de energie pe care o economisesc unitatile prin programele de conservare a energiei.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind serviciile care vin in ajutorul activitatilor organizatiei atunci I.P.O. posibili pot fi: ♦ cantitatea de materiale utilizate de furnizorii de servicii; ♦ cantitatea de materiale reciclabile si reutilizabile folosite de furnizorii de servicii; ♦ cantitatea sau tipul de reziduuri generate de furnizorii de servicii.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la utilitatile fizice si echipamentele organizatiei atunci I.P.O. posibili pot include: ♦ numarul de echipamente ale caror parti pot fi usor dezasamblate, reciclate si reutilizate; ♦ numarul de ore de functionare pe an pentru o anumita piesa din echipament; ♦ numarul de evenimente (de ex. explozii) sau operatii neobisnuite ( de ex. inchideri) pe an; ♦ suprafata totala de teren utilizata in scopuri de productie; ♦ suprafata de teren utilizata pentru a produce o unitate de energie; ♦ consumul mediu de combustibil al parcului de vehicule; ♦ numarul de vehicule din dotare prevazute cu tehnologie de reducere a poluarii; ♦ numarul de ore de intretinere preventiva a echipamentului pe an.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la reducerea cantitatii de reziduuri generate de operatiile organizatiei I.P.O. pot include: ♦ cantitatea de reziduuri pe an sau pe unitatea de produs; ♦ cantitatea de reziduuri periculoase, reciclabile sau reutilizabile produse pe an; ♦ cantitatea totala de reziduuri eliminate; ♦ cantitatea de reziduuri stocata la fata locului; ♦ cantitatea de reziduuri transformata in material reutilizabil pe an; ♦ cantitatea de reziduuri periculoase eliminata datorita inlocuirii materialelor.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind emisiile in aer provenite din operatiile organizatiei I.P.O. pot include: ♦ cantitatea de emisii specifice pe an; ♦ cantitatea de emisii specifice pe unitatea de produs; ♦ cantitatea de energie reziduala eliberata in aer; ♦ cantitatea de emisii in aer avand potential de consum al ozonului; ♦ cantitatea de emisii in aer avand potential de modificare a climei.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu privind efluentii in sol sau apa, proveniti din operatiile organizatiei I.P.O. pot include: ♦ cantitatea de material specific evacuata pe an; ♦ cantitatea de material specific deversata in apa pe unitatea de produs; ♦ cantitatea de energie reziduala eliberata in apa; ♦ cantitatea de material depozitata pe terenuri pe unitatea de produs; ♦ cantitatea de efluent pe serviciu sau client.

Daca interesul conducerii este performanta de mediu referitoare la alte emisii rezultate din operatiile organizatiei I.P.O. pot include: ♦ zgomotul masurat intr-un anumit loc; ♦ cantitatea de radiatii eliberate; ♦ cantitatea de caldura, vibratii sau radiatii luminoase emisa.

Alegerea indicatorilor de stare a mediului Indicatorii de stare a mediului ( I.S.M.) furnizeaza organizatiei informatii despre conditiile locale, regionale, nationale sau globale ale factorilor de mediu si vin in sprijinul: ♦ identificarii aspectelor importante de mediu si a gestionarii corespunzatoare a acestora; ♦ evaluarii concordantei cu criteriile de performanta a mediului; ♦ alegerii I.P.C. si I.P.O.; ♦ stabilirii conditiilor generale fata de care sa se determine modificarile necesare; ♦ determinarea modificarii mediului in timp, functie de programul de mediu aflat in desfasurare; ♦ investigarea relatiilor posibile intre conditiile de mediu si activitatile, produsele si serviciile organizatiei; ♦ determinarea actiunilor corective necesare.

In general dezvoltarea unui sistem de I.S.M. este atributul unor organizatii guvernamentale, a unor O.N.G.-uri sau institute de cercetare stiintifica si nu a unor organizatii de afaceri individuale. Daca acestea din urma pot totusi identifica sau stabili o legatura intre activitatea lor si starea unor componente ale mediului, ele pot sa-si dezvolte proprii lor I.S.M. si sa-si aleaga indicatorii de performanta a conducerii (I.P.C.) si indicatorii de performanta operationali (I.P.O.) astfel incat sa stabileasca o legatura intre eforturile conducerii, performanta operationala si starea mediului.

Un exemplu se refera la cazul unei organizatii situate intr-o regiune geografica, unde informatiile de mediu indica o reducere a posibilitatilor de alimentare cu apa. Indicatorii care pot stabili o corelatie intre efortul conducerii, activitate si starea mediului pot fi: ♦ nivelul apei subterane; ♦ rata de scadere a nivelului apei subterane. ♦ cantitatea de apa utilizata pe zi; ♦ cantitatea de apa utilizata pe unitatea de productie ♦ suma de bani cheltuita pentru cercetare in vederea identificarii unor noi metode de reducere a consumului de apa.

Cateva exemple de I.S.M., care prezinta interes pentru organizatii guvernamentale, O.N.G.-uri sau institute de cercetare: ♦ proprietatile si calitatea principalelor cursuri de apa; ♦ calitatea regionala a aerului; ♦ speciile aflate in pericol; ♦ temperaturile oceanelor; ♦ concentratiile de contaminanti din tesuturile organismelor vii; ♦ distrugerea ozonului; ♦ modificarea globala a climei.

I.S.M. pot fi stabiliti pentru diferiti factori de mediu cum sunt aerul, apa, solul, flora, fauna, oameni sau pentru elemente de estetica, patrimoniu si cultura. In functie de aceste elemente putem prezenta o serie de exemple cum ar fi: ♦ Indicatori de stare a mediului pentru aer: ◊ concentratia unui contaminant specific in aer in zonele alese pentru monitorizare; ◊ temperatura mediului in locurile aflate la o distanta specifica de utilitatile organizatiei; ◊ nivelurile medii de zgomot masurate in perimetrul organizatiei; ◊ mirosul masurat la o distanta specifica de utilitatile organizatiei.

♦ Indicatori de stare a mediului pentru apa: ◊ concentratia unui contaminant specific in apa subterana sau de suprafata; ◊ turbiditatea masurata intr-un curs adiacent utilitatii in amonte si aval punctului de deversare a apei uzate; ◊ oxigenul dizolvat in receptor; ◊ temperatura apei intr-un curs de apa de suprafata adiacent utilitatii organizatiei; ◊ modificarea nivelului apei subterane; ◊ numarul de bacterii coliforme pe litru de apa.

♦ Indicatori de stare a mediului pentru sol: ◊ concentratia unui contaminant specific in solurile de suprafata in anumite zone din apropierea organizatiei; ◊ concentratia de nutrienti din solurile adiacente utilitatii organizatiei; ◊ refacerea terenului intr-o anumita zona; ◊ suprafata de teren afectata agriculturii, turismului sau inundabila dintr-o anumita zona; ◊ suprafata arata si nefertila dintr-o anumita zona; ◊ masura eroziunii solului de la suprafata dintr-o anumita zona.

♦ Indicatori de stare a mediului pentru flora: ◊ concentratia unui contaminant specific in tesuturile unei anumite specii de plante care se afla in zona; ◊ productivitatea in timp a terenurilor din zona apropiata; ◊ populatia unei anumite specii de plante pe o anumita distanta fata de utilitatile organizatiei; ◊ numarul total de specii ale florei intr-o zona definita; ◊ numarul si varietatea speciilor de plante cultivate intr-o zona definita; ◊ masuratori specifice ale calitatii habitatului pentru anumite specii din zona definita;

♦ Indicatori de stare a mediului pentru fauna: ◊ concentratia unui contaminant specific in tesuturile unei anumite specii de animale care se gaseste in zona locala sau regionala; ◊ populatia unei anumite specii de animale pe o anumita raza fata de utilitatile organizatiei; ◊ masuratori specifice ale calitatii habitatului pentru anumite specii din zona locala; ◊ numarul total de specii din fauna locala.

♦ Indicatori de stare a mediului privind populatia: ◊ datele de longevitate pentru populatie; ◊ incidenta bolilor specifice in principal printre persoanele sensibile, din studiile epidemiologice efectuate in zona locala sau regionala; ◊ rata de crestere a populatiei in zona locala sau regionala; ◊ densitatea populatiei in zona locala sau regionala; ◊ nivelurile de plumb in sange pentru copii din zona locala.

♦ Indicatori de stare a mediului privind aspecte de estetica, patrimoniu si cultura: ◊ starea calitatii structurilor sensibile; ◊ starea calitatii locurilor considerate protejate din vecinatatea utilitatii organizatiei; ◊ starea calitatii suprafetei cladirilor istorice din zona locala.

Utilizarea datelor si informatiilor (realizeaza) Etapele unui proces de utilizare a datelor si informatiilor pot fi descrise sintetic prin schema din figura 4.5.

Strangerea datelor Datele necesare trebuie stranse regulat, sistematic, din surse corespunzatoare, concordate cu planificarea E.P.M. Procedura de strangere a datelor trebuie sa asigure credibilitatea acestora si sa fie insotita de practici de control al calitatii acestora. Datele pot fi stranse din urmatoarele surse: ♦ monitorizare si masurare; ♦ interviuri si observatii; ♦ rapoarte regulate; ♦ inregistrari de inventar si de productie; ♦ inregistrari financiare si de contabilitate; ♦ inregistrari de cumparare;

♦ rapoarte de revizuire, audit sau evaluare de mediu; ♦ inregistrari de instruire in domeniul mediului; ♦ rapoarte stiintifice si studii; ♦ agentii guvernamentale, institute academice si organizatii neguvernamentale; ♦ furnizori si subcontractanti; ♦ clienti, consumatori si parti interesate; ♦ asociatii de afaceri.

Analizarea si transformarea datelor Pentru a fi utile, datele trebuie analizate si transformate in informatii care sa descrie performanta de mediu sub forma unor I.E.P.M. Este necesar sa fie analizate toate datele, cu luarea in considerare a aspectelor de calitate, valabilitate, corectitudine, necesare obtinerii de informatii credibile. Metodele de analiza pot include prelucrari prin calcul, metode statistice, determinari de valori maxime sau minime, tehnici grafice, indexari e.t.c.

Evaluarea informatiilor Informatiile exprimate sub forma de indicatori de evaluare a performantei de mediu ( daca este posibil si de indicatori de stare a mediului ) trebuie comparate cu criteriile de performanta de mediu iar rezultatele aduse la cunostinta conducerii. In acest fel pot fi intelese cauzele care au condus la nerealizarea performantei dorite.

Raportare si comunicare Informatiile privind performanta de mediu trebuie raportate si comunicate partilor interesate. Avantajele raportarii si comunicarii performantei de mediu pot include: ♦ ajutarea organizatiei la realizarea criteriilor sale de performanta de mediu; ♦ cresterea interesului si dialogului privind politicile de mediu, criteriile de performanta de mediu si realizarile relevante ale organizatiei; ♦ demonstrarea existentei angajamentului organizatiei si a eforturilor pentru imbunatatirea performantei de mediu; ♦ sporirea raspunderii fata de preocuparile si problemele privind aspectele de mediu ale organizatiei. Raportarea si comunicarea se poate referi la personalul propriu sau la cel din afara organizatiei.

Raportarea si comunicarea interna Conducerea trebuie sa se asigure ca informatiile corespunzatoare si necesare care descriu performanta de mediu a organizatiei sunt comunicate periodic in intreaga organizatie. Aceasta inseamna ca angajatii, contractanti si alte persoane care au legatura cu organizatia isi indelpinesc responsabilitatile, iar organizatia respecta criteriile de performanta de mediu. O organizatie tine cont de aceste informatii in revizuirea sistemului sau de mediu.

Raportarea si comunicarea in exterior Raportarea si comunicarea in exterior pot contribui la imbunatatirea imaginii organizatiei in afaceri sau fata de comunitatile in care ea actioneaza. Exemple de informatii pe care o organizatie le poate include in raportarea sau comunicarea catre partile interesate externe: ♦ o declaratie a angajamentului organizatiei pentru E.P.M. ca parte a managementului de mediu; ♦ o descriere a activitatilor, produselor si serviciilor sale;

♦ o declaratie a aspectelor sale importante de mediu si indicatorii respectivi pentru E.P.M.; ♦ informatii privind performanta comparativ cu criteriile sale de mediu;

realizata

♦ actiuni care deriva din E.P.M.; ♦ contributia managementului de mediu si a E.P.M. la succesul global al organizatiei.

Revizuirea si imbunatatirea evaluarii performantei de mediu (verifica si actioneaza ) Evaluarea performantei de mediu a unei organizatii si rezultatele obtinute, trebuie revizuite periodic, pentru a identifica ocaziile favorabile de imbunatatire, fapt ce poate contribui la imbunatatirea performantei de mediu in ansamblu.

Etapele de revizuire a E.P.M. si a rezultatelor sale pot include inventarierea: ♦ eficientei costurilor si beneficiilor realizate; ♦ progresului efectuat pentru a indeplini criteriile de performanta de mediu; ♦ oportunitatii criteriilor de performanta de mediu; ♦ oportunitatii indicatorilor alesi pentru E.P.M.;

Cateva aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere atunci cand dorim sa revizuim mecanismul de evaluare a performantei de mediu. E.P.M.-ul organizatiei: ♦ furnizeaza informatiile corespunzatoare pentru a masura modificarile in performanta de mediu a organizatiei? ♦ furnizeaza informatii corespunzatoare si utile conducerii? ♦ a fost implementata conform unui plan? ♦ utilizeaza surse de date si raspunde de colectarea datelor? ♦ analizeaza efectiv si evalueaza datele stranse? ♦ este sustinuta de resurse adecvate? ♦ este relevanta pentru criteriile de performanta de mediu a organizatiei?

♦ furnizeaza informatii pentru raportarea si comunicarea informatiilor E.P.M.? ♦ ia in considerare sau solicita intrari de la partile interesate atunci cand este cazul? ♦ da o valoare sporita organizatiei? ♦ raspunde la modificarile din cadrul organizatiei si a starii mediului din imprejurimile sale? ♦ se adreseaza rezultatelor de mediu noi? ♦ este bine integrata comparativ cu alte masuri de performanta acceptate de organizatie?

Cateva exemple de actiuni prin care putem imbunatati un sistem de evaluare a performantei de mediu (actioneaza): ♦ imbunatatirea calitatii, credibilitatii si disponibilitatii datelor; ♦ imbunatatirea capacitatilor analitice si de evaluare; ♦ dezvoltarea sau identificarea de indicatori noi sau utili pentru E.P.M.; ♦ modificarea domeniului de aplicare a E.P.M.

Concluzii Evaluarea performantei de mediu, alaturi de evaluare ciclului de viata, auditul si revizia de mediu, reprezinta un instrument esential pentru evaluarea performantei de mediu a unei organizatii. El sprijina conducerea in luarea masurilor potrivite pentru corectarea si imbunatatirea permanenta a performantei de mediu ale organizatiei. La baza E.P.M. se afla stabilirea si utilizarea unor indicatori specifici care reflecta performanta conducerii, a activitatii si a aspectelor de mediu ale unei organizatii.

AUDITUL DE MEDIU Auditul de mediu constituie un instrument util pentru verificarea si sprijinirea procesului de imbunatatire a performantei de mediu. In practica romaneasca a protectiei mediului vom intalni alaturi de termenul de “audit de mediu” si pe cel de “bilant de mediu”.

Conform legii protectiei mediului (137/95) bilantul de mediu este “o procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului asupra mediului”.

Auditul de mediu reprezinta o analiza mai complexa cu luarea in considerare si a aspectelor de management, spre deosebire de bilantul de mediu care se limiteaza la aspectele de mediu si la impactul asociat acestora.

Definitii In contextul auditului de mediu vom utiliza mai frecvent urmatorii termeni: a)concluzie a auditului - apreciere sau opinie profesionala exprimata de catre un auditor asupra subiectului audiat, bazata numai pe interpretarea pe care auditorul o da constatarilor auditului ; b) criterii de audit - politici, practici, proceduri sau cerinte fata de care auditorul compara datele relevante pentru audit, referitoare la obiectul auditat. NOTA - Cerintele pot include standarde, ghiduri, cerinte organizationale specifice si prevederi legale sau reglementari, dar fara a se limita la acestea.

c) data relevanta pentru audit (dovada) - informatie verificabila, inregistrari sau declaratii privind faptele; NOTE

1.Data relevanta pentru audit, care poate fi calitativa sau cantitativa, se utilizeaza de auditor pentru a determina daca sunt indeplinite criteriile de audit. 2. Data relevanta pentru audit se bazeaza, de regula, pe interviuri, examinarea documentelor, observarea activitatilor si a conditiilor, rezultatele existente ale masuratorilor sau incercarilor, sau alte mijloace din domeniul auditului.

d) constatari ale auditului - rezultate ale evaluarii datelor de audit colectate si comparate cu criteriile de audit convenite. NOTA: Constatarile auditului constituie baza raportului de audit. e) echipa de audit - grup de auditori, sau un singur auditor, desemnat pentru efectuarea unui anumit audit; echipa de audit poate include si experti tehnici, precum si auditori in curs de formare. NOTA: Unul dintre auditorii echipei de audit detine functia de auditor sef.

f) Auditat - organizatie supusa auditarii g) auditor de mediu - persoana calificata pentru efectuarea auditurilor de mediu. NOTA: Criteriile de calificare pentru auditorii de mediu sunt prezentate in ISO14012. h) client (solicitant) - organizatie care comanda auditul; NOTA: Clientul poate fi auditatul sau orice alta organizatie care are dreptul prin reglementari sau prin contract sa comande un audit.

I) audit de mediu – proces sistematic si documentat de verificare a datelor de audit, obtinute si evaluate in mod obiectiv, pentru a determina daca activitatile, evenimentele, conditiile, sistemele de management de mediu stabilite sau informatiile asupra acestora sunt in conformitate cu criteriile de audit incluzand si comunicarea catre client a rezultatelor acestui proces. j) auditor sef - persoana calificata pentru conducerea si efectuarea auditurilor de mediu. NOTA: Criteriile de calificare pentru auditorii sefi sunt prezentate in ISO 14012.

k) Organizatie - companie, societate comerciala, firma, intreprindere, autoritate sau institutie publica sau privata, parte sau combinatie a acestora, care are propria sa structura functionala si administrativa. NOTA: definitie adaptata din ISO 14001:1996. l) obiectiv al auditului de mediu - activitate, eveniment, conditie, sistem de management de mediu si/sau informatiile aferente; m) expert tehnic - persoana care pune la dispozitia echipei de audit cunostinte specifice sau rezultatul expertizei sale, dar care nu participa ca auditor.

Cerinte ale auditului de mediu Se recomanda ca un audit de mediu sa se concentreze pe un obiectiv bine definit si sa aiba la baza o documentatie clara. De asemenea, trebuie stabilita cu precizie si claritate partile sau partea careia ii revine in responsabilitate obiectivul analizat. Este bine ca auditul sa se efectueze numai daca, dupa consultarea clientului, auditorul sef apreciaza ca sunt indeplinite urmatoarele conditii: ◊ informatiile referitoare la obiectivul auditului sunt suficiente si adecvate; ◊ exista resurse corespunzatoare pentru sustinerea procesului de audit; ◊ persoana supusa auditului (auditatul) coopereaza in mod corespunzator.

Principii generale necesar a fi respectate la realizarea unui audit de mediu Obiectivele in domeniul auditului de mediu Se recomanda ca auditul sa se axeze pe obiectivele definite de catre client. Pentru atingerea acestor obiective, domeniul auditului este determinat de catre auditorul sef in urma consultarii cu clientul. Domeniul prezinta intinderea si fixeaza limitele auditului. Se recomanda ca obiectivele si domeniul sa fie comunicate auditatului inainte de realizarea auditului .

Obiectivitate, independenta si competenta Pentru garantarea obiectivitatii procesului de audit, a constatarilor si a concluziilor acestuia se recomanda ca membrii echipei de audit sa nu fie implicati in activitatile auditate. Pe intreaga durata a procesului, acestia trebuie sa dea dovada de obiectivitate, de impartialitate si de echidistanta fata de orice conflict de interese.

Utilizarea ca membri ai echipei de audit a personalului din interiorul sau exteriorul organizatiei auditate este la latitudinea clientului. Se recomanda ca membrii echipei alesi din interiorul organizatiei sa nu fie subordonati ai celor ce raspund direct de obiectivul care urmeaza sa fie auditat. Este indicat ca membrii echipei de audit sa dispuna de un ansamblu corespunzator de cunostinte, competenta si experienta pentru a-si indeplini responsabilitatile auditului.

Profesionalism In conducerea unui audit de mediu, se recomanda ca auditorii sa dea dovada de preocupare, promptitudine, competenta profesionala si discernamant. Se recomanda ca relatiile dintre membrii echipei de audit si client sa fie relatii de incredere si confidentialitate. Este indicat ca membrii echipei de audit sa nu dezvaluie informatiile sau documentele obtinute in timpul auditului, sau raportul final unei terte parti, fara aprobarea expresa a clientului si, daca este cazul, fara aprobarea auditatului, in afara de cazul in care acest lucru este cerut de lege. De asemenea, se recomanda ca auditorul sef sa urmeze procedurile care au in vedere asigurarea calitatii auditului.

Proceduri metodice Un audit de mediu trebuie condus si realizat respectand principiile, precum si procedurile elaborate pentru un anumit tip de audit. Aceste proceduri si metodologii trebuie sa fie coerente. Criterii, dovezi si constatari ale auditului Se recomanda ca determinarea criteriilor de audit sa constituie o prima etapa esentiala a auditului de mediu. Aceste criterii, cu un nivel de detaliere adecvat, ar trebui sa fie convenite intre auditorul sef si client si apoi comunicate auditatului. Se recomanda ca informatiile adecvate sa fie colectate, analizate, interpretate si inregistrate pentru a fi utilizate ca dovada de audit in procesul examinarii si evaluarii pentru a determina daca sunt indeplinite criteriile de audit.

Increderea in constatarile si concluziile auditului Se recomanda ca procesul de audit de mediu sa fie astfel conceput incat sa furnizeze clientului si auditorului nivelul de certitudine asteptat in ceea ce priveste increderea in constatarile auditului si in toate concluziile auditului. In mod inevitabil, datele relevante colectate in timpul auditului de mediu constituie numai un esantion al informatiilor disponibile, acest lucru fiind partial datorat faptului ca un audit de mediu se efectueaza pe o durata limitata, cu resurse limitate. Aceasta contribuie la crearea unui element de incertitudine inerent unui audit de mediu si se recomanda ca toti utilizatorii rezultatelor auditului de mediu sa fie constienti de aceasta incertitudine.

Raport la audit Constatarile auditului si/sau un rezumat al acestora, se recomanda sa fie comunicate clientului intr-un raport scris. Se recomanda ca auditatul sa primeasca o copie a raportului de audit, cu exceptia cazului in care clientul exclude acest lucru.

Informatiile referitoare la audit, care pot fi incluse in raporturile de audit cuprind, fara a se limita la acestea, urmatoarele date: a) identificarea organizatiei auditate si a clientului auditului; b) obiectivele convenite si domeniul auditului; c) criteriile convenite fata de care s-a realizat auditul; d) durata auditului si datele la care a fost realizat;

e) identificarea membrilor echipei de audit; f) identificarea reprezentantilor auditatului care participa la audit; g) o declaratie privind natura confidentiala a continutului; h) lista de difuzare a raportului de audit; i) rezumatul derularii procesului de auditare incluzand toate obstacolele intalnite; j) concluziile auditului. In acord cu solicitantul, se recomanda ca auditorul sef sa determine care din punctele mentionate mai sus sa figureze in raport, precum si eventualele puncte suplimentare.

Auditul sistemelor de management de mediu Auditul SMM are drept scop ajutarea unei organizatii sa-si stabileasca si atinga politicile, obiectivele, standardele si alte cerinte privind mediul. Auditul SMM – proces metodic si documentat de verificare a datelor relevante pentru audit, obtinute si evaluate in mod obiectiv, urmarind sa stabileasca daca SMM-ul organizatiei corespunde criteriilor de audit, inclusiv de comunicare a rezultatelor obtinute catre solicitant.

Obiective, roluri si responsabilitati in cadrul auditului sistemului de management al mediului (ASMM) Obiective ale auditului Se recomanda ca un ASMM sa aiba definite precis obiectivele urmarite. Obiective tipice pentru un audit sunt urmatoarele: a) sa determine conformitatea SMM al unui auditat cu criteriile de performanta stabilite, pentru auditul SMM;

b) sa determine daca SMM auditatului a fost implementat si mentinut corespunzator; c) sa identifice zonele de imbunatatire posibila in SMM al auditatului; d) sa evalueze modul in care se realizeaza procesul de revizuire al SMM, precum si capacitatea acestuia de a asigura in permanenta ca SMM este adecvat si eficient;

Roluri, responsabilitati si activitati in cadrul ASMM In cadrul derularii unui proces de audit, partile implicate au diferite atributii, pozitii diferite, deruland activitati diferite. In functie de rolul ocupat in procesul de audit sunt stabilite responsabilitati specifice. Posibilele functii cu responsabilitatile si activitatile asociate, intalnite in cadrul ASMM sunt:

Auditor sef Principala responsabilitate a auditorului sef este de a efectua si conduce auditul in mod eficient respectand domeniul stabilit si in conformitate cu planul de audit aprobat de solicitant. In plus ii pot reveni urmatoarele responsabilitati si activitati: a) sa consulte solicitantul si auditatul, daca este cazul, pentru a determina criteriile si domeniul de audit; b) sa obtina informatii si date relevante necesare pentru atingerea obiectivelor auditului, cum ar fi detalii privind activitatile, produsele, serviciile, locul si imprejurimile auditatului, precum si detalii ale auditurilor precedente;

c) sa determine daca cerintele pentru un audit de mediu sunt conforme celor indicate in ISO 14010 si daca sunt respectate; d) sa formeze echipa de audit tinand seama de posibilele conflicte de interes si sa obtina acordul solicitantului asupra componentei acesteia; e) sa dirijeze activitatile echipei de audit in conformitate cu principiile specifice standardului ISO14010; f) sa intocmeasca planul de audit de comun acord cu solicitantul, cu auditatul si cu membrii echipei de audit; g) sa comunice planul de audit final al echipei de audit, auditatului si solicitantului;

h) sa coordoneze pregatirea documentelor de lucru, a procedurilor detaliate si sa asigure informarea echipei de audit; i) sa caute rezolvarea tuturor problemelor care apar in timpul auditului; j) sa constate eventualul caracter inaccesibil al unui obiectiv si sa explice acest lucru solicitantului si auditatului; k) sa reprezinte echipa de audit in discutii cu auditatul inainte, in timpul si dupa realizarea auditului;

l) sa semnaleze imediat auditatului orice neconformitate grava constatata in timpul auditului; m) sa redacteze pentru solicitant raportul de audit in mod clar si concis, la termenul convenit in planul de audit; n) sa formuleze recomandari pentru imbunatatirea SMM, daca s-a convenit acest lucru in domeniul auditului.

Auditor In cadrul responsabilitatilor si activitatilor sale auditorul trebuie: a) sa respecte instructiunile auditorului sef si sa-l sustina; b) sa planifice si sa execute sarcinile care-i revin in domeniul de audit, in mod efectiv si eficient; c) sa stranga si sa analizeze suficiente date relevante pertinente pentru audit, pentru a formula constatarile auditului si concluziile referitoare la SMM;

d) sa pregateasca documentele de lucru sub indrumarea auditorului sef; e) sa fundamenteze pe baza de documente fiecare constatare de audit; f) sa asigure protectia documentelor referitoare la audit si restituirea lor conform acordurilor stabilite; g) sa contribuie la redactarea raportului auditului.

Echipa de audit Procedeul de alegere a membrilor echipei de audit trebuie sa confere siguranta ca acestia poseda experienta si atestarea necesare realizarii auditului si sa tina seama de: a) calificari (asa cum sunt definite de exemplu in ISO 14012); b) sa contacteze auditatul pentru obtinerea cooperarii sale integrale si pentru initierea procesului de audit; c) sa defineasca obiectivele auditului; d)

sa aleaga un auditor sef sau o organizatie auditoare si, daca este cazul, sa aprobe componenta echipei de audit;

e) sa asigure echipei de audit autoritatea adecvata si resursele pentru a permite realizarea auditului; f) sa consulte auditorul sef pentru stabilirea domeniului auditului; g) sa aprobe criteriile pentru auditul SMM; h) sa aprobe planul de audit; i) sa primeasca raportul auditului si sa stalileasca distribuirea acestuia.

Auditat In cadrul responsabilitatilor si activitatilor sale, auditatul trebuie: a) sa informeze personalul propriu asupra obiectivelor si domeniului auditului, dupa cum este necesar; b) sa puna la dispozitia echipei de audit mijloacele necesare pentru a asigura o buna desfasurare a auditului; c) sa desemneze personalul responsabil si competent din propria organizatie care sa insoteasca membrii echipei de audit pentru a-i indruma la fata locului si a se asigura ca se tine seama de cerintele referitoare la sanatatea si securitatea echipei;

d) sa permita accesul, la cererea auditorilor, la instalatii, la personalul aferent si la informatiile si inregistrarile corespunzatoare; e) sa coopereze cu echipa de audit in vederea atingerii obiectivelor auditului; f) sa primeasca un exemplar din raportul auditului, cu exceptia cazului in care solicitantul se opune in mod expres.

Derularea si etapele procesului de auditare Realizarea auditului presupune mai multe etape si anume: - initierea auditului; - pregatirea auditului; - realizarea auditului. Initierea auditului Aceasta etapa presupune stabilirea clara a domeniului si o examinare preliminara a documentatiei.

Stabilirea domeniului auditului Domeniul auditului descrie intinderea si fixeaza limitele auditului, in spatiu si timp precizand de exemplu, locul, durata, activitatile organizatiei, precum si modul de raportare. Domeniul este stabilit de solicitant si auditorul sef. Se recomanda, in general, ca auditatul sa fie consultat atunci cand se determina domeniul auditului. Orice modificare ulterioara a domeniului auditului necesita un acord intre solicitant si auditorul sef.

Examinarea preliminara a documentatiei La inceputul procesului de audit, auditorul sef examineaza documentele organizatiei, cum sunt: declaratiile politicii privind mediul, programele, inregistrarile sau manualele care permit sa se raspunda cerintelor SMM . Pentru aceasta, se recomanda utilizarea tuturor informatiilor relevante referitoare la organizatia auditata. Daca se considera ca documentatia existenta nu corespunde necesitatilor auditului, solicitantul trebuie informat.

Pregatirea auditului Aceasta etapa presupune intocmirea unui plan, stabilirea responsabilitatilor in cadrul echipei si pregatirea documentelor de lucru. Planul de audit Se recomanda intocmirea unui plan de audit flexibil pentru a permite schimbari in functie de informatiile primite in cursul auditului si pentru a permite o buna utilizare a mijloacelor si resurselor alocate.

Planul trebuie sa includa: a) obiectivele si domeniul auditului; b) criteriile pentru audit; c) identificarea unitatilor functionale si organizationale care vor fi auditate; d) identificarea functiilor si/sau a persoanelor care lucreaza in cadrul organizatiei auditate avand responsabilitati directe importante referitoare la SMM; e) identificarea acelor elemente ale SMM-ului auditatului care au prioritate in audit; f) procedurile care includ auditarea elementelor SMM, in functie de tipul organizatiei auditate; g) limbile folosite pentru realizarea auditului si a raportului (unde este cazul);

h) identificarea elementelor de referinta; i) perioada de timp prevazuta pentru realizarea principalelor activitati ale auditului; j) datele si locurile unde trebuie efectuat auditul; k) identitatea membrilor echipei de audit; l) calendarul reuniunilor care au loc cu conducerea auditatului; m) cerintele de confidentialitate; n) formatul, structura si continutul raportului de audit, data prevazuta pentru finalizarea si distribuirea raportului; o) cerintele pentru pastrarea documentelor.

Se recomanda ca planul de audit sa fie comunicat solicitantului, membrilor echipei de audit si auditatului. Solicitantul trebuie sa analizeze si sa aprobe acest plan. Daca auditatul are de formulat obiectii asupra oricarei prevederi din planul de audit, aceste obiectii trebuie aduse la cunostinta auditorului sef. Se recomanda sa se ajunga la o intelegere intre auditorul sef, auditat si solicitant, inainte de a incepe efectuarea auditului. Orice plan de audit revizuit trebuie sa fie aprobat de partile interesate inainte sau in timpul efectuarii auditului.

Documente de lucru Documentele de lucru necesare pentru a usura investigatiile auditorului pot include: a) formulare pentru consemnarea dovezilor si a constatarilor auditului; b) proceduri si liste de verificare destinate evaluarii elementelor SMM; c) inregistrarile reuniunilor. Se recomanda ca documentele de lucru sa fie pastrate confidential cel putin pana la finalizarea auditului; documentele care contin informatii confidentiale sau care se refera la proprietatea industriala trebuie sa fie protejate in mod adecvat de catre membrii echipei de audit.

Realizarea auditului Etapa de realizare a auditului presupune o prima reuniune de deschidere, urmata de strangerea datelor relevante pentru audit (dovezi), definitivarea principalelor constatari ale auditului si in sfarsit reuniunea de inchidere. Reuniunea de deschidere Reuniunea de deschidere are urmatoarele scopuri: a) sa-i prezinte pe membrii echipei de audit conducerii auditatului; b) sa faca o trecere in revista a obiectivelor si a planului de audit si sa stabileasca de comun acord un calendar de audit;

c) sa prezinte un sumar al metodelor si procedurilor care vor fi utilizate pentru efectuarea auditului; d) sa determine modurile oficiale de comunicare intre echipa de audit si auditat; e) sa confirme punerea la dispozitie a resurselor si a echipamentelor necesare echipei de audit; f) sa confirme data si ora reuniunii de inchidere; g) sa incurajeze participarea activa a auditatului; h) sa treaca in revista impreuna cu echipa de audit, procedurile de urgenta si de protectie din locurile importante.

Strangerea datelor relevante (dovezilor) Dovezile de audit trebuie stranse in numar suficient astfel incat sa permita verificarea conformitatii SMM al auditatului cu criteriile auditului SMM. Se recomanda ca dovezile de audit sa fie stranse prin convorbiri, prin examinarea documentelor si prin observarea activitatilor si a conditiilor in care se desfasoara acestea. Neconformitatile fata de criteriile auditului SMM trebuie inregistrate.

Informatiile obtinute in urma convorbirilor trebuie sa fie verificate cu alte informatii ce provin din surse independente, cum sunt observatiile, inregistrarile si rezultatele masuratorilor existente. Se recomanda ca declaratiile neverificate sa fie inregistrate ca atare. Membrii echipei de audit trebuie sa examineze baza programelor de prelevare a datelor si a procedurilor, pentru a garanta eficienta controlului calitatii prelevarilor si a procedurilor de masurare utilizate de auditat ca parte a activitatilor SMM.

Constatari ale auditului Se recomanda ca echipa de audit sa analizeze toate datele relevante (dovezile) auditului pentru a determina neconformitatea SMM fata de criteriile auditului SMM. Echipa de audit trebuie sa se asigure ca aceste constatari ale neconformitatii au la baza o documentatie clara si precisa si se bazeaza pe dovezile de audit. Este bine ca toate constatarile auditului sa fie analizate impreuna cu responsabilul auditatului pentru ca acesta sa ia cunostinta de toate constatarile privind neconformitatea.

Reuniunea de inchidere Dupa finalizarea etapei de strangere a dovezilor de audit si inainte de a pregati raportul auditului, se recomanda ca membrii echipei de audit sa tina o reuniune cu conducerea auditatului si cu responsabilii pentru functiile auditate. Scopul principal al acestei reuniuni este de a prezenta auditatului constatarile auditului, astfel incat auditatul sa i-a la cunostinta si sa inteleaga clar aceste constatari. Este bine ca punctele de dezacord sa se clarifice daca este posibil inainte de finalizarea raportului de catre auditorul sef. Deciziile finale privind importanta si descrierea constatarilor auditului apartin auditorului sef, desi auditatul sau solicitantul pot sa nu fie de acord cu aceste constatari.

Pregatirea raportului auditului Toate constatarile auditului insotite eventual si de un rezumat al acestora se recomanda sa fie consemnate intr-un raport scris care sa fie pus la dispozitia clientului. Este bine ca si auditatul sa primeasca o copie a acestui raport, cu exceptia cazului cand clientul exclude acest lucru.

Raportul auditului este pregatit sub conducerea auditorului sef care raspunde de exactitatea acestuia si de intocmirea completa a acestuia. Subiectele ce se trateaza in raportul auditului se recomnda sa fie cele fixate in planul de audit. In cazul in care se dovedeste totusi o schimbare in momentul intocmirii raportului, aceasta ar trebui sa faca obiectul unui acord intre partile interesate.

Continutul raportului auditului Raportul auditului trebuie sa fie datat si semnat de catre auditorul sef. Se recomanda ca raportul sa contina constatarile auditului si/sau un rezumat al acestora cu referinte la datele relevante (dovezile) care le sustin. In functie de acordul intervenit intre auditorul sef si solicitant, raportul auditului poate contine urmatoarele informatii: a) denumirea si date de identificare privind organizatia auditata si solicitantul; b) domeniul, obiectivele si planul de audit care fac obiectul acordului partilor interesate;

c) criteriile convenite si lista documentelor de referinta luate in consideratie pentru realizarea auditului; d) durata auditului si datele la care a fost realizat; e) date de identitate a reprezentantilor auditatului care au participat la audit; f) date de identitate a membrilor echipei de audit; h) lista de difuzare a raportului auditului; i) un rezumat al procesului de audit cuprinzand dificultatile intalnite;

j) concluziile auditului, cum sunt: • conformitatea SMM cu criteriile pentru auditul SMM; • calitatea implementarii si mentinerii sistemului; • capacitatea procesului de revizuire efectuata de conducerea interna a organizatiei de a asigura caracterul adecvat, eficienta si imbunatatirae continua a SMM.

Difuzarea raportului auditului Prima etapa in difuzarea raportului auditului o constituie transmiterea acestuia catre solicitant care la randul sau stabileste modul de difuzare in conformitate cu planul de audit. Se recomanda ca o copie a raportului auditului sa fie transmisa la auditat cu exceptia cazului in care solicitantul exclude acest lucru. In acelasi timp orice alta difuzare in exteriorul organizatiei auditate necesita aprobarea auditului.

Raportul auditului este pregatit sub conducerea auditorului sef care raspunde de exactitatea acestuia si de intocmirea completa a acestuia. Subiectele ce se trateaza in raportul auditului se recomanda sa fie cele fixate in planul de audit. In cazul in care se dovedeste totusi o schimbare in momentul intocmirii raportului, aceasta ar trebui sa faca obiectul unui acord intre partile interesate.

Finalizarea raportului auditului se recomanda a fi facuta la termenul prevazut in planul de audit. Daca acest lucru nu se poate asigura in intervalul de timp prevazut, este necesara informarea solicitantului si auditorului in mod oficial, inclusiv asupra motivelor de intarziere, cu fixarea unei noi date de finalizare.

Pastrarea documentelor Toate documentele de lucru, proiectele rapoartelor si rapoartele finale referitoare la audit trebuie pastrate conform acordului incheiat intre solicitant, auditorul sef si auditat, in functie de cerintele specifice. Incheierea auditului Un audit se considera incheiat atunci cand toate activitatile care au fost definite in planul de audit au fost indeplinite.