of 399

Micro

Published on December 2016 | Categories: Documents | Downloads: 13 | Comments: 0
343 views

grile micro

Comments

Content

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI
SPORTULUI
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE
Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa
TEL/FAX.: 0241-605050
E-mail: [email protected]
Web: http://www.pharmaovidius.ro

Departamentul de Ştiinte Farmaceutice pentru evaluarea acţiunii medicamentelor
Nr.inregistrare 20 / 29 decembrie 2011

TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA
MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE, PARAZITOLOGIE
SPECIALIZAREA FARMACIE

Anul II, semestrul I
SESIUNEA DE IARNĂ

Director de Departament
Ş.L. Dr. HORAŢIU MIREŞAN

Şef Disciplină MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE,
PARAZITOLOGIE
Ş.L. Dr. RAMONA STOICESCU
Anul universitar 2011-2012

Tematica 1. Introducere în microbiologie, definiţie, istoric.
Microorganisme, clasificare şi nomenclatură.
Morfologie bacteriană. Structura celulei bacteriene (structuri interne,
structuri externe).
Complement simplu
1.

Regnul Protista include urmatoarele cu o excepţie:
A. Bacteriile
B. Fungii
C. Algele
D. Protozoarele
E. Helminţii

2.

Virusurile au dimensiuni de:
A. 0,02 – 0,3 µm
B. 1-5 µm
C. 3-10 µm
D. 15-25 µm
E. 5nm

3.

Agenţii patogeni cu cele mai mici dimensiuni sunt:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Prionii
D. Fungii
E. Helminţii

4.

Nucleul de tip procariot apare la:
A. Virusuri
B. Bacterii
C. Fungi
D. Prioni
E. Protozoare

5.

Levurile se înmulţesc prin:
A. Replicare binară
B. Înmugurire
C. Mitoză
D. Cicluri de viaţă complexe
E. Încorporare de proteina prionică nouă

6.

Înmulţirea prin replicare binară este caracteristică:

A.
B.
C.
D.
E.

Virusurilor
Bacteriilor
Fungilor
Protozoarelor
Helminţilor

7.

Înmulţirea prin încorporare de proteina prionică nouă este caracteristică:
A. Virusurilor
B. Bacteriilor
C. Prionilor
D. Protozoarelor
E. Helminţilor

8.

Înmulţirea prin înmugurire este caracteristică:
A. Virusurilor
B. Bacteriilor
C. Levurilor
D. Protozoarelor
E. Helminţilor

9.

Structura suprafeţei externe a virusurilor este:
A. Capsida proteică, anvelopa lipoproteica
B. Perete rigid ce conţine peptidoglican
C. Perete rigid ce contine chitină
D. Membrana flexibilă
E. Nu au inveliş exterior

10.

La exterior au membrana flexibilă:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii

11.

Perete rigid ce conţine chitină au:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Prionii

12.

Perete rigid ce conţine peptidoglican au:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele

E. Prionii
13.

Capsida proteică, anvelopa lipoproteică au:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii

14.

Nu au înveliş exterior:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii

15.

Microorganismele lipsite de metabolism propriu sunt:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii

16.

Microorganisme unicelulare de tip procariot sunt:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii

17.

Se vizulizează numai la microscopul electronic:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii

18.

Sunt paraziţi intracelulari obligatorii:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii

19.

Urmatoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:
A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot

B.
C.
D.
E.

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot
Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot
Virusurile conţin numai ARN
Prionii sunt proteine infecţioase

20.

Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:
A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip procariot
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot
C. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot
D. Virusurile contin ARN sau ADN
E. Prionii sunt proteine infecţioase

21.

Urmatoarele afirmaţii sunt adevarate cu o excepţie:
A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip eucariot
C. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot
D. Virusurile contin ARN sau ADN
E. Prionii sunt proteine infecţioase

22.

Unitatea taxonomică fundamentală este:
A. Specia
B. Familia
C. Ordinul
D. Clasa
E. Genul

23.

Speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun formează:
A. Specia
B. Familia
C. Ordinul
D. Clasa
E. Genul

24.

Bacteriile din aceeaşi specie, izolate într-un anumit moment dintr-un anumit produs patologic
reprezintă:
A. Biotipul
B. Tulpina
C. Colonia
D. Lizotipul
E. Clona

25.

Bacteriile aceleiaşi specii care au crescut în acelaşi loc pe o placa cu mediu solid de cultura,
dintr-un număr foarte redus de bacterii, numite unităţi formatoare de colonii CFU reprezintă:
A. Tulpina
B. Colonia
C. Clona

D. Serotipul
E. Biotipul
26.

Populaţia de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule reprezintă:
A. Tulpina
B. Colonia
C. Clona
D. Serotipul
E. Biotipul

27.

Formatiuni structurale bacteriene obligatorii sunt urmatoarele cu o excepţie:
A. Capsula
B. Nucleul
C. Citoplasma
D. Membrana citoplasmatică
E. Peretele celular

28.

Formaţiuni structurale facultative sunt următoarele cu excepţie:
A. Cilii
B. Sporul
C. Capsula
D. Pilii
E. Membrana citoplasmatică

29.

Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:
A. Peretele celular la bacteriile Gram negative este mai subţire (3-8 nm) dar este mai complex
din punct de vedere structural
B. Peretele celular al bacteriilor Gram negative este acoperit de o structură complexă numită
membrana externă
C. Membrana externă este alcătuită din lipoproteine şi lipopolizaharide ataşate de
peptidoglican
D. Peretele celular la bacteriile Gram negative este uniform, cu pori mici, are o grosime de 1550 nm, fiind constituit din peptidoglicani 40-80% şi componente minore
E. Peretele celular la bacteriile Gram negative conţine mult mai puţin peptidoglican şi nu
conţine acizi teichoici

30. Alegeţi răspunsul incorect:
A. Bacteriile sunt organisme monocelulare
B. În funcţie de morfologie bacteriile se clasifică în coci, bacili şi organisme spiralate
C. Structurile obligatorii ale bacteriilor sunt structurile externe
D. Structurile obligatorii ale bacteriilor sunt structurile interne
E. Bacteriile au un singur cromozom
31. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula eucariotă:
A. Are nucleul delimitat de o membrană nucleară
B. Are nucleul nedelimitat de membrană nucleară

C. Are nucleul format dintr-un singur cromozom
D. Are un perete celular
E. Prezintă anumite granulaţii de depozit
32. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula procariotă:
A. Are nucleul nedelimitat de membrană nucleară
B. Nucleul este delimitat de membrană nucleară
C. Citoplasma prezintă organite celulare
D. Citoplasma prezintă aparat Golgi
E. Citoplasma prezintă mitocondrii
33. Structura internă a bacteriilor cuprinde:
A. Nucleu
B. Capsulă
C. Cili
D. Spor
E. Flageli
34. Structura externă cuprinde:
A. Nucleu
B. Citoplasma
C. Pili
D. Perete celular
E. Ribozomi
35. În natură bacteriile se găsesc:
A. Numai sub formă de spori
B. Numai sub formă de celule vegetative
C. Unele numai sub formă de celule vegetative, altele alternativ, când sub formă vegetativă,
când sub formă de spori
D. Numai sub formă de rezistenţă
E. Nici un răspuns nu este adevărat
36. Peretele celular bacterian:
A. Conţine polizaharide
B. Conţine peptidoglican
C. Are o structură polipeptidică
D. Conţine acid hialuronic
E. Este reprezentat de glicocalix
37. Din structura externă fac parte următoarele structuri cu o excepţie:
A. Capsula
B. Pilii
C. Cilii
D. Sporul
E. Nucleul

38. Din structura internă fac parte următoarele structuri cu excepţia:
A. Nucleul
B. Citoplasma
C. Sporul
D. Peretele celular
E. Ribozomii
39. Alegeţi răspunsul fals:
A. Nucleoidul conţine ADN
B. Peretele celular conţine peptidoglican
C. Citoplasma conţine apă, molecule organice şi anorganice
D. Nucleul face parte din structura internă a bacteriei
E. Structura celulei bacteriene este studiată macroscopic
40. Următoarele bacterii sunt Gram pozitive cu excepţia:
A. Staphylococcus aureus
B. Streptococcus pneumoniae
C. Streptococcus pyogenes
D. Neisseria meningitidis
E. Streptococcus agalactiae
41. Nucleoidul bacterian are următoarele caracteristici:
A. Prezintă membrană nucleară
B. Conferă caracterul de celulă diploidă, bacteriei
C. Este format dintr-un singur cromozom
D. Cromozomul are formă lineară
E. Are o lungime de 2-4 mm
42. Ce studiază microbiologia?
A. Este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele şi legile eredităţii
B. Este o ramură a biologiei, care studiază bacteriile
C. Este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul
micrometrilor (10-6) şi nanometrilor (10-9).
D. Este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul nanometrilor
(10-9) şi picometrilor (10-9).
E. Este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul nanometrilor
(10-6) şi micrometrilor (10-9).
43. Regnurile lumii vii sunt:
A. Regnul animal şi regnul vegetal
B. Regnul Monera, Protista, Metaphyta, Animalia
C. Regnul animal, regnul procariote, regnul eucariote
D. Regnul animal, vegetal şi regnul Protista (alge, fungi, protozoare, bacterii)
E. Regnul animal şi regnul Protista (alge, fungi, protozoare, bacterii)

44. În patologia umană sunt implicaţi diferiţi agenţi infecţioşi care aparţin următoarelor regnuri:
A. Regnul animal şi regnul vegetal
B. Regnul Animalia şi regnul Protista
C. Regnul procariote şi regnul vegetal
D. Regnul animal, regnul vegetal şi regnul Protista
E. Regnul Monera, regnul Animalia şi regnul Plantae
45. Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană sunt studiaţi în cadrul:
A. Micologiei
B. Parazitologiei
C. Bacteriologiei
D. Taxonomiei
E. Virusologiei
46. Unul dintre fondatorii microbiologiei este:
A. F. Galton
B. J. Lejeune
C. Carl Linné
D. Gregor Mendel
E. Louis Pasteur
47. Identificaţi corespondenţa corectă:
A. Virusuri- microorganisme eucariote
B. Fungi- celule eucariote
C. Prioni- celule procariote
D. Bacterii- celule eucariote
E. Helminţi- celule procariote
48. Virusurile sunt microorganisme:
A. Unicelulare
B. Multicelulare
C. Acelulare
D. Procariote
E. Eucariote
49. Bacteriologia studiază microorganisme:
A. Eucariote
B. Procariote
C. Acelulare
D. Unicelulare cu membrană nucleară
E. De dimensiuni nanometrice
50. Helminţii sunt organisme:
A. Unicelulare
B. Procariote
C. Acelulare

D. Multicelulare
E. De dimensiuni nanometrice
51. Bacteriile sunt:
A. Protiste superioare
B. Protiste inferioare
C. Eucariote
D. Acelulare
E. Protozoare
52. Identificaţi corespondenţa greşită între forma fundamentală a bacteriilor si denumirea lor:
A. Formă sferică – coci
B. Formă spiralată –spirili
C. Formă sferică cu dispoziţie în lanţuri- streptococi
D. Formă de bastonaş – stafilococi
E. Formă spiralată cu o singură tură de spire – vibrioni
53. Bacteriile sub formă de bacili sunt
A. Sferice
B. Spiralate
C. Cu formă de bob de cafea
D. Cu formă de bastonaş
E. Cu formă de virgulă
54. În funcţie de dispoziţia lor cocii pot fi grupaţi:
A. În ciorchine – streptobacili
B. În diplo- vibrioni
C. În lanţ- stafilococi
D. În spirale –cocobacili
E. În ciorchine - stafilococi
55. Bacilii sporulaţi din genul Clostridium au formă de:
A. „ pişcot”
B. „bob de cafea”
C. „racheta”
D. „virgulă”
E. „litere chinezeşti”
56. Bacteriile care produc holera au o formă aparte de :
A. Vibrioni
B. Diplobacili
C. Streptococi
D. Stafilococi
E. Bacili cu capete drepte
57. Bacteriile din sp. Actinomyces sunt:

A.
B.
C.
D.
E.

Coci cu aspect de bastonaşe
Bacili foarte lungi cu aspect de ramificaţii
Spirochete
Stafilococi dispuşi în diplo
Streptobacili

58. Cocii au diametrul de aproximativ:
A. 0,6-1 nm
B. 0,6-1 μm
C. 2 – 5 nm
D. 2 – 5 μm
E. 0,6-1 mm
59. Bacillus anthracis este o bacterie:
A. Sub formă de bastonaş cu capetele drepte
B. Sub formă de bastonaş cu capetele rotunjite
C. Cu aspect de litere chinezeşti
D. Grupată în ciorchine
E. Sub formă de bastonaş cu aspect de rachetă
60. Bacteriile cu mai multe ture de spire pot fi
A. Spirochete fixe, în general saprofite, cu perete rigid
B. Spirili adevăraţi, în general patogeni
C. Spirili adevăraţi, saprofiţi, cu perete rigid
D. Spirili falşi
E. Spirochete saprofite, cum ar fi Treponema pallidum
61. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în lanţuri sunt:
A. Gonococii
B. Meningococii
C. Stafilococii
D. Gonococii
E. Streptococii
62. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în ciorchine sunt:
A. Stafilococii
B. Pneumococii
C. Streptococii
D. Meningococii
E. Gonococii
63. Mycoplasmele sunt bacterii care:
A. Au perete celular
B. Au membrana nucleară
C. Nu au perete celular
D. Nu au ADN

E. Foarte rezistente
64. Ribozomii au rol în:
A. Fagocitoză
B. Diapedeză
C. Sinteză proteică
D. Sinteză lipidică
E. Fenomenul de germinare
65. Formele „L” sunt celule bacteriene deformate sub acţiunea:
A. Factorilor de mediu
B. Macrofagelor
C. Antibiogramei
D. Anticorpilor
E. Antibioticelor
66. Bacteriile au informaţia genetică:
A. Sub formă de ADN ribozomal
B. În nucleul celular
C. Sub formă de cromatină condensată în cromozomi, în timpul diviziunii celulare
D. Într-o moleculă de ADN circular
E. Într-un nucleoid al cărui perete nuclear nu delimitează informaţia genetică de restul
citoplasmei
67. În citoplasma celulei bacteriene se găsesc următoarele organite:
A. Lizozomi
B. Ribozomi
C. Mitocondrii
D. Plastide
E. Aparatul Golgi
68. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt:
A. Spirochetele
B. Vibrionii
C. Spirilii
D. Treponema pallidum
E. Vibrio cholerae
69. Peretele celular se găseşte la toate bacteriile cu excepţia:
A. Streptococilor
B. Stafilococilor
C. Mycoplasmelor
D. Bacillus anthracis
E. Treponema pallidum

70. Diviziunea celulară la bacterii este:
A. Prin meioză
B. Prin mitoza
C. Prin sciziparitate
D. Prin apoptoză
E. Prin germinare
71. Celula eucariotă cuprinde următoarele formaţiuni cu excepţia:
A. Peretului celular
B. Ribozomilor
C. Mitocondriilor
D. Nucleului
E. Porilor nucleari
72. Celula bacteriană cuprinde următoarele formaţiuni structurale obligatorii:
A. Nucleoid, citoplasma, capsula
B. Membrana citoplasmatică, nucleu, citoplasma, perete celular
C. Cili, fimbri, capsula, citoplasma, capsula, nucleoid
D. Membrană citoplasmatică, citoplasma, perete celular, nucleoid
E. Citoplasma, capsula, nucleoid, flageli
73. Celula bacteriană cuprinde următoarele formaţiuni structurale facultative:
A. Cili, fimbri, capsulă, spor
B. Flageli, pili, nucleoid, perete celular
C. Capsulă, spor, perete celular
D. Membrană citoplasmatică, citoplasmă, perete celular, nucleoid
E. Nucleoid, capsulă, flageli, spor, pili
74. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor celulei bacteriene de la exterior către interior:
A. Nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrana celulară, perete celular
B. Nucleoid, ribozomi, citoplasmă, membrana celulară, capsulă, perete celular
C. Perete celular, capsulă, citoplasma, nucleoid
D. Capsulă, perete celular, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
E. Perete celular, capsulă, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
75. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor obligatorii ale celulei bacteriene de la interior
către exterior:
A. Nucleoid, citoplasmă, membrană celulară, perete celular, capsulă
B. Capsulă, perete celular, membrană celulară, citoplasmă, nucleoid
C. Nucleu, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular
D. Perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
E. Nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrană plasmatică, perete celular
76. Informaţia genetică bacteriană poate fi reprezentată de:
A. ADN mitocondrial
B. Plasmide

C. Ribozomi
D. ARN bacterian
E. ADN capsular
77. Plasmidele sunt formaţiuni bacteriene care codifică următoarele caractere de patogenitate cu
excepţia:
A. Eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de
bacteriogene
B. Rezistenţa la Penicilina
C. Sinteza de exotoxine
D. Eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de
bacteriocine
E. Rezistenţa la antibiotice
78. În citoplasma bacteriană are loc sinteza proteică care cuprinde următoarele etape:
A. Informaţia genetică este copiată de către ARNm în nucleol, aminoacizii sunt aduşi la nivel
ribozomal de către ARNt şi are loc obţinerea moleculei proteice structurale sau funcţionale
la nivelul unităţilor ribozomale
B. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNt, iar intracitoplasmatic ARNm, aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători
secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice
C. Informaţia genetică este copiată de către ADN-ul bacterian pe ARN-ul de transport, ARNul mesager aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzatori secvenţei codate şi ARNul
ribozomal participă la sinteza moleculei proteice
D. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNm; intracitoplasmatic ARNt aduce la nivelul unităţilor ribozomale aminoacizii
corespunzători secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice
E. Sintezele proteice sunt codificate de către ARN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNt; intracitoplasmatic ARNr aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători
secvenţei codate şi ARNt participă la sinteza moleculei proteice
79. Celula bacteriană poate avea şi alte structuri citoplasmatice pe lângă ribozomi şi moleculele
de ARN. Aceste structuri sunt:
A. Incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Morgan la Enterobacterii
B. Incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la bacilul
difteric
C. Incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Ernst la Enterobacterii
D. Incluzii citoplasmatice cu rol în metabolismul celular – incluzii cu glicogen la bacilul
difteric
E. Incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la
Enterobacterii
80. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt:
A. Spirilii adevăraţi
B. Spirochetele
C. Cu perete flexibil

D. Mobile
E. Treponema pallidum
81. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarată?
A. Moleculele de ARN pot indeplini funcţia de ARN de transport (ARNt) folosit ca moleculă
adaptor pentru sinteza proteinelor
B. La nivelul unităţilor ribozomale are loc biosinteza proteică
C. Unele molecule de ARN pot indeplini functia de ARN mesager (ARNm)
D. Toate afirmatiile anterioare sunt adevarate
E. Toate afirmatiile sunt false
82. Rolurile membranei citoplasmatice bateriene sunt următoarele cu o excepţie:
A. Barieră osmotică
B. Sinteza peretului celular
C. Sinteza proteică
D. Formarea septului de diviziune
E. Generarea energiei celulare
83. Peretele celular al bacteriilor prezintă următoarele funcţii cu excepţia:
A. Participă la diviziunea celulară
B. Este sediul receptorilor pentru bacteriofagi si bacteriocine
C. Prezintă structura antigenică de suprafaţă
D. Este structura ţintă pentru lizozim şi antibiotice
E. Prezintă plasmide
84. Identificaţi corespondenţa corectă între proprietatea specifică a peretelui celular si tipul de
bacterie la care se regăseşte:
A. Bacteriile Gram negative au peretele celular de o grosime de 15-20 nm
B. Bacteriile Gram negative au peretele celular constituit din mai multe straturi de
peptidoglicani
C. Bacteriile Gram pozitive au un strat polizaharidic în peretele celular care reprezintă
endotoxina acestor bacterii
D. Bacteriile Gram negative prezintă la periferia membranei citoplasmatice o zonă
periplasmică, la nivelul căreia se află peptidoglicanul
E. Bacteriile Gram pozitive prezintă au peretele celular de o grosime de 15-20 mm
85. Peretele celular al bacteriilor Gram negative este:
A. Cu o grosime de 15-20 nm
B. Alcătuit dintr-o zonă periplasmică, la nivelul căreia se află peptidoglicanul
C. Alcătuit dintr-o zonă periplasmică care este mărginită la exterior de citoplasmă
D. Cu o grosime mai mare decât a bacteriilor Gram pozitive
E. Alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani
86. Bacteriile Gram pozitive, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare:
A. Verde
B. Roşu

C. Negru
D. Galben
E. Violet
87. Bacteriile Gram negative, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare:
A. Galben
B. Verde
C. Roşu
D. Violet
E. Negru
88. Următoarele afirmaţii referitoare la cili sunt adevărate cu excepţia:
A. Sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică
B. Au rol în propulsarea celulei spre sursa de hrană
C. Conferă celulei bacteriene un important factor de patogenitate
D. Sunt formaţiuni facultative ale celulei bacteriene
E. Sunt formaţiuni specifice bacteriilor fixe
89. Identificaţi corespondenţa adevărată între numărul cililor unei celule bacteriene şi denumirea
tipului de cili:
A. Bacterii peritriche – au cili multipli (mănunchi) la unul dintre polii celulei
B. Bacterii atriche – au căte un cil la ambii poli ai celulei
C. Bacterii monotriche – bacterii fără cili
D. Bacterii amfitriche – au căte un cil la ambii poli celulari
E. Bacterii lofotriche – au cili multipli în jurul celulei bacteriene
90. Flagelii conferă un important factor de patogenitate la bacterii datorită:
A. Proteinelor ciliare, care sunt antigenice (antigenul H-flagelar), fiind capabile să determine
sinteza de anticorpi specifici
B. Rolului pe care îl au în propulsarea celulei spre sursa de hrană
C. Rolului pe care îl au în transmiterea informaţiei genetice
D. Procesului de conjugare sexuală
E. Faptului ca reprezintă forma de rezistenţă a bacteriilor
91. Identificaţi raspunsul greşit referitor la caracterizarea fimbriilor:
A. Pot exista atât la bacteriile mobile cât şi la bacteriile fixe
B. Reprezintă factori de patogenitate
C. Sunt structuri multiple, scurte
D. Au rol în locomoţie
E. Sunt structuri drepte, filamentoase, rigide
92. Identificaţi răspunsul greşit referitor la caracterizarea pililor:
A. Sunt structuri multiple, filamentoase, rigide fara rol in locomoţie
B. Pot fi de două feluri: pili comuni (sexuali) sau de conjugare (somatici)
C. Sunt în general dispuşi la suprafaţa celulei
D. Apar mai ales la bacteriile Gram negative

E. Au origine proteică (piline) cu funcţie antigenică
93. Pilii somatici sunt codificaţi cromozomial şi au rol în:
A. Aderarea la structurile celulare ţintă
B. Transferul de material genetic
C. Crearea unui canal de conjugare
D. Sinteza proteică pentru celula bacteriană
E. Formarea fusului de diviziune
94. Cu ajutorul pililor sexuali unele bacterii pot:
A. Să sintetizeze incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul bacterian
B. Să manifeste rezistenţă faţă de anumite antibiotice, faţă de care erau sensibile înaintea
fenomenului de conjugare
C. Să transfere material genetic cromozomial între perechi de celule
D. Să manifeste mobilitate
E. Să adere la structurile celulare ţintă
95. Capsula este o structură a celulei bacteriene care prezintă următoarele caracteristici cu
excepţia:
A. Este învelişul extern al unor bacterii
B. Este vizibilă la microscopul optic (capsula adevărată)
C. Poate fi capsula flexibila - glicocalix ( o masă de fibre polipeptidice întretăiate)
D. Glicocalixul inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement
E. Capsula flexibilă nu se evidenţiază microscopic
96. Capsula se prezintă la microscopul optic ca:
A. Filamente mici negre în interiorul celulei
B. Un strat polipeptidic care înveleşte celula
C. O sferă colorată în interiorul celulei
D. Un halou necolorat în jurul celulei
E. O masă de substanţă uniform dispusă în citoplasmă
97. Capsula este prezentă la următoarele bacterii cu excepţia:
A. Streptococcus pneumoniae
B. Haemophillus influenzae
C. Clostridium perfringens
D. Neisseria meningitidis
E. Staphilococcus aureus
98. Structura facultativă a bacteriilor, capsula, prezintă următoarele funcţii cu excepţia:
A. Inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici
B. Are funcţie antifagocitară importantă
C. Formarea capsulei are loc în afara organismului animalelor receptive
D. Asigură rezistenţa celulei bacteriene la acţiunea factorilor fizici si chimici
E. Este antigenică (antigenul K-capsular)

99. Forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu este reprezentată de:
A. Capsulă
B. Spor
C. Pili
D. Forma vegetativă
E. Cili
100. Învelişul extern al unor bacterii, capsula, poate fi de mai multe feluri:
A. Microcapsulă – care poate fi evidenţiată la microscopul optic
B. Capsulă adevărată – care nu poate fi evidenţiată microscopic
C. Capsulă flexibilă – care difuzează în mediu si poate fi evidenţiată la microscopul electronic
D. Microcapsulă – care nu poate fi evidenţiată microscopic
E. Capsulă adevărată – care poate fi evidenţiată la microscopul optic
101. Sporul bacterian prezintă următoarele caracteristici cu excepţia:
A. Este forma de rezistenţă a bacteriilor
B. Reprezintă o proprietate de specie utilă în identificarea bacteriilor
C. Sintetizeaza proteine
D. În condiţii prielnice, poate reveni la forma vegetativă prin fenomenul de germinare
E. La microscopul electronic se poate evidenţia cortexul care determina rezistenţa la căldură şi
la menţinerea deshidratării
102. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate:
A. Genul Staphylococcus
B. Genul Neisseria
C. Genul Streptococcus
D. Genul Clostridium
E. Genul Corynebacterium
103. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate:
A. Genul Bacillus
B. Genul Vibrio
C. Genul Streptococcus
D. Genul Escherichia
E. Genul Corynebacterium
104. Identificaţi corespondenţa corectă între modificarea formei celulei sporulate faţă de celula
bacteriană şi bacteria la care se întâlneşte:
A. Aşezare terminală- Bacillus anthracis
B. Aşezare centrală – Clostridium tetani
C. Aşezare subterminală – Bacillus cereus
D. Aşezare centrală – Bacillus cereus
E. Aşezare subterminală- Clostridium tetani

Complement multiplu
1. În regnul Protista intră următoarele:
A. Fungii
B. Bacteriile
C. Virusurile
D. Helminţii
E. Protozoarele
2. Care din urmatoarele organisme importante din punct de vedere medical au organizare
celulară:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Prionii
3. Nucleu de tip eucariot au:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii
4. Nu au nucleu:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Prionii
D. Protozoarele
E. Levurile
5. Mitocondriile sunt prezente la:
A. Virusuri
B. Bacterii
C. Fungi
D. Protozoare
E. Helminţi
6. Care sunt asocierile adevărate referitoare la replicare:
A. Bacteriile - replicare binară
B. Levuri – mitoză

C. Mucegaiuri – înmugurire
D. Helminţii - cicluri de viaţă complexe
E. Bacteriile – încorporare de proteine
7. Care sunt asocierile adevărate referitoare la structura suprafeţei externe:
A. Virusurile - capsida proteică, anvelopa lipoproteică
B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina
C. Fungii - perete rigid ce conţine peptidoglican
D. Protozoarele - membrană flexibila
E. Fungii - perete rigid ce conţine chitina
8. Care sunt asocierile false referitoare la structura suprafeţei externe:
A. Fungii - capsida proteică, anvelopa lipoproteica
B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina
C. Bacteriile - perete rigid ce contine peptidoglican
D. Protozoarele - membrana flexibila
E. Fungii - perete rigid ce contine chitina
9. Care sunt afirmaţiile false:
A. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot, cu organizare
primitivă
B. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot, cu organizare
superioara
C. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip procariot
D. Bacteriile se vizualizeaza numai la microscopul electronic
E. Virusurile sunt particule lipsite de metabolism propriu
10. Care sunt afirmaţiile adevarate:
A. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot, cu organizare
primitivă
B. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot, cu organizare
superioară
C. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot
D. Virusurile se vizualizează numai la microscopul electronic
E. Bacteriile sunt particule lipsite de metabolism propriu, fiind paraziţi intracelulari
obligatorii
11. Care sunt asocierile adevarate:
A. Celula eucariotă - nucleu tipic cu membrana nucleară şi mai mulţi cromozomi, alcătuiţi
din ADN
B. Celula procariotă - nucleoid, fara membrană nucleară, constituit dintr-o moleculă
circulară de ADN ce formează un singur cromozom
C. Celula eucariotă – ribozomi tip 80S
D. Celula eucariotă - nucleoid, fara membrană nucleară, constituit dintr-o molecula
circulară de ADN ce formează un singur cromozom
E. Celula eucariotă – organite celulare absente

12. Care sunt asocierile false:
A. Celule procariote - mitocondrii, lizozomi, reticul endoplasmic, aparat Golgi
B. Celule animale - perete celular
C. Celule eucariote – endocitoza
D. Celule procariote – diviziune directă
E. Celule eucariote – ribozomi de tip 80S
13. Care sunt caracteristicile celulelor eucariote:
A. Endocitoza
B. Capacitatea de diferenţiere
C. Capacitatea de a forma organisme multicelulare
D. Diviziunea binară
E. Mitoza
14. Care nu sunt caracteristicile celulelor procariote:
A. Endocitoza
B. Organitele celulare
C. Lipsa capacităţii de diferenţiere
D. Nu formează organisme multicelulare
E. Diviziunea binară
15. Care sunt caracteristicile comune celulelor eucariote şi procariote:
A. Mecanismele de sinteză a proteinelor
B. Structura şi funcţia membranei citoplasmatice
C. Informaţia codificată în ARN
D. Informaţia codificată în ADN
E. Capacitatea de diferenţiere
16. Rangurile taxonomice superioare genului sunt:
A. Specia
B. Familia
C. Biotipul
D. Ordinul
E. Clasa
17. Care sunt asocierile false:
A. Specia - unitatea taxonomică fundamentală
B. Familia - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun
C. Genul - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun
D. Tulpina - bacterii din aceeaşi specie, izolată intr-un anumit moment dintr-un anumit
produs patologic
E. Clona - unitatea taxonomică fundamentală
18. Care sunt asocierile adevărate:
A. Genul - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun

B. Serotipul - bacterii din aceeaşi specie, izolată intr-un anumit moment dintr-un anumit
produs patologic
C. Lizotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza sensibilităţii fagice
D. Biotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza caracteristicilor biochimice
E. Colonia - populaţie de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule
19. Ce caractere bacteriene se studiaza la microscopul optic:
A. Coloraţia
B. Forma
C. Dispoziţia
D. Caracteristicile biochimice
E. Tipul coloniilor
20. Au forma sferică, de coci urmatoarele bacterii:
A. Staphylococcus
B. Streptococcus pneumoniae
C. Neisseria
D. Corynebacterium
E. Mycobacterium
21. Care sunt asocierile corecte:
A. Stafilococ – forma perfect sferica
B. Pneumococ – reniform
C. Meningococul – forma ovoidală cu capete ascuţite reniform
D. Streptococul – drept sau uşor încurbat
E. Gonococul – bob de cafea
22. Care sunt dispunerile caracteristice ale cocilor:
A. Pneumococii – perechi
B. Stafilococii - lanţuri
C. Streptococii – ciorchini
D. Meningococii – lanţuri
E. Gonococii – perechi
23. Dispunere caracteristică în perechi au:
A. Stafilococii
B. Meningococii
C. Pneumococii
D. Gonococii
E. Streptococii
24. Nu au dispunere în lanţuri:
A. Stafilococii
B. Meningococii
C. Pneumococii
D. Gonococii

E. Streptococii
25. Au formă de bacili:
A. Corynebacterium
B. Mycobacterium
C. Neisseria meningitidis
D. Actinomyces spp
E. Anthracis
26. Care sunt asocierile corecte:
A. Anthracis – bacili cu capete drepte
B. Vibrio cholerae - bacili scurţi sub forma de virgulă
C. Corynebacterium - aspect de ramificaţii a unor bacili foarte lungi
D. Mycobacterium – corzi
E. Actinomyces - sub forma literelor chinezeşti
27. Sunt bacterii cu forma spiralată:
A. Treponema
B. Leptospira
C. Neisseria
D. Vibrio
E. Mycobacterium
28. Intra în categoria cocobacili:
A. Bordetella
B. Brucella
C. Treponema
D. Leptospira
E. Corynebacterium
29. Care sunt afirmaţiile adevărate:
A. Actinomicetele sunt bacterii care formează filamente lungi care se aseamănă cu hifele
sau fungii
B. Mycoplasmele nu au perete celular
C. Mycoplasmele au o membrana foarte rigida si o structura diferită de a bacteriilor
D. Formele L apar in conditii favorabile de creştere
E. Formele L se formează sub acţiunea anumitor antibiotice asupra peretelui celular
bacterian
30. Care sunt afirmaţiile false:
A. Formele L nu au perete celular
B. Mycoplasmele sunt forme modificate ale bacteriilor ca o consecinţă a condiţiilor
nefavorabile de creştere
C. Actinomicetele prezintă o mare fragilitate
D. Formele L sunt bacterii cu perete incomplet
E. Mycoplasmele au structura asemănătoare cu a celorlalte bacterii

31. Care sunt formaţiunile structurale bacteriene obligatorii:
A. Nucleoidul
B. Flagelii
C. Citoplasma
D. Peretele celular
E. Sporul
32. Care sunt formaţiunile structurale bacteriene facultative:
A. Cilii
B. Pilii
C. Sporul
D. Peretele celular
E. Capsula
33. Peretele celular la bacteriile Gram pozitive:
A. Este uniform, cu pori mici
B. Are o grosime de 15-50 nm
C. Conţine peptidoglicani în cantitate mare
D. Nu conţine acizi teichoici
E. Este acoperit de membrana externă
34. Peretele celular la bacteriile Gram negative:
A. Are o structură complexă
B. Este subţire (3-8 nm)
C. Are o membrană externă alcatuită din lipoproteine şi lipopolizaharide
D. Conţine peptidoglicani în proporţie de 40-80%
E. Conţine acizi teichoici
35. Care sunt afirmaţiile adevărate:
A. Bacteriile Gram pozitive apar colorate în violet
B. Bacteriile acido-rezistente rămân colorate în violet
C. Bacteriile Gram negative apar colorate în roşu
D. Protoplastul reprezintă o structură sferică totalmente lipsită de perete celular, obţinută
din bacterii Gram pozitive
E. Sferoplastul este o structură sferică sau neregulată, parţial lipsită de perete celular, este
o bacterie Gram negativa bogată in peptidoglican şi înconjurată de membrana externă şi
membrana citoplasmatică
36. Bacterii Gram pozitive sunt:
A. Neisseria meningitidis
B. Escherichia coli
C. Streptoccocus pneumoniae
D. Staphyloccocus aureus
E. Streptoccocus viridans

37. Membrana citoplasmatică:
A. Se situează între citoplasmă şi peretele celular
B. Are o structură trilaminară
C. Conţine peptidoglicani
D. Se evidenţiază la microscopia optica
E. O structură dinamică, fluidă, temporară şi reversibilă
38. Rolurile membranei citoplasmatice sunt:
A. Bariera osmotică
B. Funcţie bioenergetică
C. Participă la diviziunea celulară
D. Imprimă proprietăţile morfotinctoriale
E. Conferă forma bacteriilor datorită rigidităţii sale
39. Membrana citoplasmatica:
A. Reprezintă ţinta de atac a antibioticelor β lactamice (peniciline, cefalosporine)
B. Prezintă receptori pentru bacteriofagi (virusuri ale bacteriilor) şi bacteriocine
C. Prezintă antigene de suprafaţă (funcţie antigenică)
D. Conţine enzime
E. Este structura ţintă pentru dezinfectante (detergenţi) şi antibiotice (polimixine şi
colimicine)
40. Mezozomii:
A. Sunt invaginaţii complete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă
B. Apar la bacteriile Gram pozitive
C. Nu apar la bacteriile Gram negative
D. Participă la formarea septului de diviziune
E. Sunt invaginaţii incomplete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă
41. Citoplasma:
A. Este un sistem coloidal alcătuit din 80% apă şi molecule mici: molecule organice
B. Este compartimentată
C. Conţine organitele celulare
D. Este fin granulată
E. Este puternic acidofilă
42. Ribozomii:
A. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ARN şi proteine
B. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ADN şi proteine
C. Sunt centrul sintezei proteice
D. Participă la formarea septului de diviziune
E. Sunt alcătuiti din două subunităţi, una mai mare cu coeficient de sedimentare 50 unităţi
Svedberg şi cealaltă de 30 unităţi Svedberg
43. Nucleul bacterian:
A. Nu poseda membrană nucleară

B.
C.
D.
E.

Este reprezentat de cromozomul unic bacterian, ce codifică informatia genetică
Este constituit din ADN bicatenar circular
Este constituit din ARN bicatenar circular
Nucleu tipic cu membrană nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN

44. Plasmidele:
A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului
B. Sunt incapabile de replicare autonomă
C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei
D. Conferă bacteriei caractere suplimentare
E. Se gasesc in citoplasma celulei bacteriene
45. Care sunt afirmaţiile false referitoare la nucleul bacterian:
A. Nu poseda membrană nucleară
B. Este reprezentat de cromozomul unic bacterian, ce codifică informaţia genetică
C. Este constituit din ADN bicatenar circular
D. Este constituit din ARN bicatenar circular
E. Nucleu tipic cu membrana nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN
46. Care sunt afirmatiile false referitoare la plasmide:
A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului
B. Sunt incapabile de replicare autonomă
C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei
D. Conferă bacteriei caractere suplimentare
E. Se găsesc în citoplasma celulei bacteriene
47. Flagelii:
A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii
B. Au structura lipidică
C. Sunt specifici bacteriilor mobile
D. Sunt o structura externa a bacteriilor
E. Nu au rol în locomoţie
48. Care sunt asocierile corecte:
A. Atriche – bacterie imobilă
B. Monotriche - cil unic la unul dintre poli
C. Lofotriche - câte un cil la ambii poli
D. Peritriche - cili multipli (mănunchi) la unul dintre poli
E. Amfitriche - cili multipli in jurul celulei bacteriene
49. Flagelii:
A. Sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică
B. Apar mai ales la coci
C. Confera un important factor de patogenitate la bacterii
D. Pot fi evidenţiaţi prin microscopia optică
E. Au o lungime mai mare decat corpul bacterian

50. Pilii:
A.
B.
C.
D.
E.

Fac parte din structurile bacteriene obligatorii
Sunt structuri multiple, scurte, drepte, filamentoase, rigide
Nu au rol în locomoţie
Apar doar la bacteriile mobile
Reprezintă factori de patogenitate

51. Pilii somatici:
A. Sunt codificaţi cromozomial
B. Rol în aderarea la structurile celulare ţintă
C. Au originea în membrana celulară
D. Sunt codificaţi de plasmide
E. Au rol in transferul de material genetic extracromozomial (plasmide) între perechi de
celule donoare şi acceptoare
52. Pilii sexuali:
A. Sunt codificaţi cromozomial
B. Rol în aderarea la structurile celulare ţintă
C. Au originea în membrana celulară
D. Sunt codificaţi de plasmide
E. Au rol in transferul de material genetic extracromozomial (plasmide) între perechi de
celule donoare şi acceptoare
53. Capsula:
A. Este vizibilă la microscopul optic
B. Reprezintă învelişul extern al unor bacterii
C. Este prezentă la toate bacteriile
D. Este formată din polimeri organici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor
E. Reprezintă învelişul extern al nucleului bacterian
54. Capsula este prezentă la:
A. Streptococcus viridans
B. Haemophillus
C. Klebsiella
D. Neisseria meningitidis
E. Clostridium perfringens
55. Funcţiile capsulei:
A. Împiedică desicarea bacteriei
B. Barieră de permeabilitate pentru substanţe toxice (antibiotice, ioni metalici)
C. Barieră protectoare faţă de factori antiinfecţioşi (complement, fagocite)
D. Aderare la receptorii structurilor tinta
E. Conferă forma bacteriilor datorită rigidităţii sale
56. Funcţiile capsulei:

A.
B.
C.
D.
E.

Inhiba activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici
Reprezintă material de rezervă celular
Este antigenică (antigenul K, capsular)
Mobilitatea bacteriilor
Transferul de material genetic extracromozomial

57. Printre funcţiile capsulei nu se numără:
A. Inhiba activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici
B. Reprezintă material de rezervă celular
C. Este antigenică (antigenul K, capsular)
D. Mobilitatea bacteriilor
E. Transferul de material genetic extracromozomial
58. Sporul bacterian:
A. Reprezintă forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu
B. Este o proprietate de clasă
C. Este declanşat în special de carenţe nutritive sau condiţii nefavorabile ale mediului
extern
D. Este o stare dormantă a bacteriilor, în care se sintetizează proteine
E. Este util în identificarea bacteriilor
59. Proprietăţile sporului:
A. Inactiv metabolic
B. Conţinut scăzut de apă liberă
C. Conţinut mare (până la 10%) în dipicolinat de calciu
D. Rezistent la temperaturi şi pH extreme
E. Sensibil la desicare, radiaţii, agenţi chimici şi fizici
60. Stadiile sporogenezei:
A. Stadiul IV - se formează filamentul axial, compus din ADN
B. Stadiul II - sporul matur este eliberat iar celula-mamă se dezintegrează
C. Stadiul III - înglobarea completă a presporului, care este limitat de 2 membrane
D. Stadiile V-VI - formarea tunicii proteice la exterior şi maturarea sporului
E. Stadiul IV - formarea cortexului de peptidoglican între cele 2 membrane
61. Bacterii sporulate:
A. Bacillus anthracis
B. Bacillus cereus
C. Clostridium tetani
D. Clostridium perfringens
E. Mycobacterium
62. Care sunt afirmaţiile adevarate:
A. Metoda de control a sterilizarii se face cu tulpini sporulate de Bacillus stearotermophillus
B. Sporul are aşezare terminală (forma de băţ de toboşar) la Bacillus cereus
C. Sporul are aşezare subterminală (forma de racheta) la Clostridium tetani

D. În condiţii nefavorabile, forma vegetativă a bacteriei trece în forma de rezistenţa (spor) prin
procesul de sporulare
E. În condiţii favorabile sporul germinează, dezvoltându-se forma vegetativă

63. Celula eucariotă are următoarele caracteristici:
A. Nucleul delimitat de o membrană nucleară
B. Citoplasma se caracterizează prin absenţa organitelor
C. Conţine ribozomi de tip 80 S
D. Peretele celular este absent
E. Peretele celular este prezent
64. Celula procariotă se caracterizează prin:
A. Absenţa organitelor celulare
B. Prezenta peretelui celular
C. Prezenţa mai multor cromozomi
D. Ribozomi de tip 70 S
E. Diviziune prin mitoză
65. Structura celulară internă:
A. Prezintă nucleu
B. Prezintă cili
C. Prezintă perete celular
D. Prezintă pili
E. Prezintă flageli
66. Structura externă:
A. Prezintă cili
B. Prezintă spor
C. Prezintă citoplasmă
D. Prezintă perete celular
E. Prezintă capsulă
67. Alegeţi răspunsul corect:
A. Cilii sunt formaţiuni filamentoase lungi
B. z
C. Cilii sunt formaţiuni filamentoase scurte
D. Pilii sunt formatiuni filamentoase lungi formate din lipide
E. Flagelii sunt formaţiuni filamentoase scurte formate din proteine
68. Alegeţi răspunsurile incorecte:
A. Nucleoidul conţine o moleculă de ADN
B. Nucleoidul conţine o moleculă de ARN
C. Peretele celular este situat la interiorul membranei celulare
D. Peretele celular este alcătuit din peptidoglican

E. Citoplasma conţine ribozomi şi molecule de ARN
69. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la capsula bacteriană:
A. Casula este un înveliş constant la bacterii
B. Capsula este un înveliş extern
C. Capsula poate avea o structură polizaharidică
D. Capsula nu are rol în invazivitatea bacteriană
E. Capsula este antigenică
70. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la peretele celular bacterian:
A. Este o structura de rezistenţă a bacteriilor
B. Este o structură dispusă în interiorul membranei celulare
C. Partea peptidică este constituită din catene liniare paralele în care alternează N-acetylglucozamina cu acidul N-acetyl-muramic
D. Componentul structural principal este un polimer mixt numit peptidoglican
E. La bacteriile Gram pozitive are în structură şi acizi teichoici
71. Funcţiile membranei celulare sunt:
A. Rol în diviziune
B. Rol în sinteza peretelui celular
C. Stochează energia celulară sub formă de ATP
D. Rol în sinteza capsulei
E. Membrana citoplasmatică este structura ţintă pentru dezinfectante
72. Structura internă a celulei procariote cuprinde:
A. Nucleul
B. Glicocalixul
C. Ribozomii
D. Mezozomii
E. Pilii comuni
73. Structura externă a celulei procariote cuprinde:
A. Nucleoidul
B. Ribozomii
C. ARN-ul mesager
D. Capsula
E. Pilii
74. Alegeţi afirmaţiile corecte pentru celulele procariote:
A. Nucleul are membrană nucleară
B. Nucleul este format din mai mulţi cromozomi
C. Nucleul este format dintr-un singur cromozom circular
D. Citoplasma nu prezintă organite celulare
E. Se divid prin mitoză
75. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la microorganisme:

A.
B.
C.
D.
E.

Protistele inferioare sunt alcătuite din alge, protozoare,fungi
Bacteriile sunt microorganisme unicelulare
Bacteriile sunt celule de tip procariot
Fungii sunt microorganisme unicelulare de tip procariot
Prionii sunt particule infecţioase alcătuite din ADN

76. Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive:
A. Este format din peptidoglican
B. Este format din acizi teichoici
C. Este mai subţire decât del al bacteriilor Gram negative
D. Este reprezentat de endotoxina
E. Este acoperit de membrana externă
77. Care din următoarele afirmaţii nu sunt false:
A. Celulele procariote au nucleoidul format din mai mulţi cromozomi
B. Celula procariotă prezintă un perete celular
C. Celula eucariotă prezintă în citoplasmă organite celulare
D. Celula bacteriană se divide prin mitoză
E. Membrana nucleară este absentă la bacterii
78. Peretele bacteriilor Gram negative:
A. Conţine peptidoglican în cantitate mică
B. Contine lipopolizaharide în cantitate crescută
C. Prezintă o membrană externă fosfolipidică
D. Posedă acizi teichoici în cantitate mare
E. Prezintă capsulă
79. Microbiologia este o ramură a biologiei care studiază organisme de ordinul:
A. milimetrilor
B. micrometrilor
C. picometrilor
D. nanometrilor
E. Å
80. Lumea vie se împarte în următoarele regnuri:
A. Regnul Animalia
B. Regnul Fungi
C. Regnul Protista
D. Regnul Plantae
E. Regnul Monera
81. Perioada în care au fost descoperiţi agenţii etiologici ai principalelor boli infecţioase este:
A. Sfârşitul secolului XIX
B. Secolul XX
C. „Epoca de aur” a microbiologiei

D. Corespunde perioadei în care au trăit Louis Pasteur şi Robert Koch cei care au fundamentat
conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase
E. „A doua Epoca de aur” a microbiologiei
82. Cercetători români care au avut o contribuţie deosebită pentru microbiologie sunt:
A. N. Paulescu
B. Ion Cantacuzino
C. Victor Babeş
D. Grigore T. Popa
E. Ion T. Niculescu
83. Coci cu aspect de „boabe de cafea” sunt:
A. Gonococii
B. Pneumococii
C. Meningococii
D. Stafilococii
E. Streptococii
84. În patologia umană sunt implicaţi agenţi infenţioşi care aparţin următoarelor regnuri:
A. Regnul Animalia
B. Regnul Fungi
C. Regnul Monera
D. Regnul Plantae
E. Regnul Protista
85. Identificaţi corespondenţe incorecte:
A. Micologia- studiază algele
B. Bacteriologia – studiază fungii
C. Parazitologia- studiază Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană
D. Virusologia – studiază celula virală
E. Micologia – studiază fungii
86. Microbiologia poate fi aplicată în următoarele domenii:
A. Agricultură
B. Astrologie
C. Ecologie
D. Alimentaţie
E. Tehnologia bio
87. Cei care au fundamentat conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase şi care sunt
consideraţi fondatorii microbiologiei sunt:
A. Gregor Mendel
B. Robert Koch
C. Carl Linné
D. Louis Pasteur
E. Victor Babeş

88. Întelegerea organizării structurale şi a metabolismului microorganismelor şi descoperirea
diferitelor antibiotice a avut loc:
A. la sfârşitul secolului XVIII
B. în secolul XX
C. în „Epoca de aur” a microbiologiei
D. în „A doua Epocă de aur” a microbiologiei
E. la sfărşitul secolului XIX
89. Microorganismele pot fi:
A. unicelulare- virusurile
B. proteine- prionii
C. multicelulare – viermii
D. multicelulare – fungii
E. unicelulare- bacteriile
90. Microorganismele pot fi:
A. eucariote- virusurile
B. procariote-bacteriile
C. eucariote- algele verzi-albastre
D. procariote- fungii
E. eucariote- protozoarele
91. Regnul Protista este structurat în protiste superioare şi protiste inferioare. Identificaţi
corespondenţa corectă.
A. Fungi- protiste inferioare
B. Bacterii – protiste superioare
C. Alge roşii –protiste superioare
D. Protozoare – protiste superioare
E. Alge verzi-albastre – protiste inferioare
92. Pot exista următoarele tipuri de bacterii în funcţie de forma lor:
A. Formă de bastonaş- cocobacili
B. Formă sferică – bacili
C. Formă spiralată- spirili
D. Forme intermediare- coci
E. Formă sferică – coci
93. În urma diviziunii celulare cocii pot rămăne alipiţi:
A. În lanţuri – stafilococii
B. În diplo- pneumococii
C. În ciorchine- stafilococii
D. În lanţuri- meningococii
E. În diplo- gonococii
94. Identificaţi caracteristiciile corecte ale cocilor:

A. Sunt bacterii rotunde cu diametrul de aproximativ 0,6 – 1 μm
B. Pot avea diferite forme deviate de la cea sferică – cum ar fi forma de „boabe de cafea” –
pneumococii
C. Sunt bacterii rotunde cu diametrul de aproximativ 0,6 – 1 nm
D. Pot fi în „flacără de lumânare” – pneumococii
E. Pot fi reniforme: meningococii
95. Cocii pot avea forme deviate de la cea sferică, cum ar fi:
A. Coci reniformi – pneumococii
B. Coci uşor alungiţi – streptococii
C. Cocobacili reniformi – pneumococii
D. Coci sub formă de „flacără de lumânare” - gonococii
E. Coci sub formă de „boabe de cafea” – meningococii
96. Identificaţi caracteristicile corecte ale bacililor:
A. Au diametrul sagital mult mai mare decât diametrul longitudinal
B. Au formă de bastonaşe
C. Au diametrul longitudinal mult mai mare decât diametrul transversal
D. Pot avea formă reniformă - meningococii
E. Pot avea capete rotunjite
97. Bacteriile sub formă de bastonaş pot avea aranjări specifice:
A. În diplo – diplobacili
B. În lanţuri – stafilobacili
C. În struguri –stafilococi
D. Aspect de „litere chinezeşti” – Bacillus anthracis
E. Aspect de ramificaţii a unor bacili foarte lungi – Actinomyces spp
98. Bacilii pot apare uşor deformaţi datorită prezenţei anumitor incluziuni sau a sporilor. De
exemplu:
A. Formă de rachetă – bacilii din genul Corynebacterium
B. Formă de halteră, cu aşezare în grămezi
C. Formă de pişcot, cu aşezare în grămezi
D. Formă spiralată – bacilii din genul Clostridium
E. Formă de băţ de toboşar – bacilii din genul Clostridium
99. Bacteriile cu formă spiralată pot fi :
A. Cu mai multe ture de spire – vibrionii
B. Cu o singură tură de spire – bacteriile care produc holera
C. Cu o singură tură de spire – spirili
D. Cu mai multe ture de spire – spirochete
E. Cu mai multe ture de spire – spirili patogeni
100. Bacteriile cu mai multe ture de spire, patogene, sunt:
A. Spirilii, cu perete rigid

B.
C.
D.
E.

Vibrionii
Spirochetele, cu perete rigid
Treponema pallidum
Spirochete mobile

101. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt:
A. Spirilii adevăraţi
B. Spirochetele
C. Cu perete flexibil
D. Cu perete rigid
E. Treponema pallidum
102. Spirochetele sunt:
A. Bacterii cu mai multe ture de spire
B. Saprofite
C. Patogene
D. Cu perete flexibil
E. Cu perete rigid
103. Spirilii adevăraţi sunt bacterii cu mai multe ture de spire care:
A. Se dezvoltă în organismul gazdă şi produc boli
B. Sunt saprofite
C. Produc diferite boli la copii
D. Au perete rigid
E. Sunt mobile
104. În afara de cele 3 forme fundamentale ale bacteriilor pot exista :
A. Mycoplasme
B. Streptococi
C. Forme „L”
D. Cocobacili
E. Meningococi
105. Mycoplasmele sunt bacterii care:
A. Au perete celular
B. Au forme variabile
C. Sunt rezistente
D. Pot fi filamentoase, cocoidale
E. Prezintă o mare fragilitate
106. Bacteriile care nu au perete celular în mod natural sunt:
A. Formele „L”
B. Mycoplasmele
C. De forme variabile (cocoidale, filamentoase)

D. Iau naştere din coci si bacili
E. Forme de rezistenţă
107. Bacteriile sunt:
A. Procariote
B. Eucariote
C. Protiste inferioare
D. Protiste superioare
E. Protozoare
108. Celula bacteriană are informaţia genetică reprezentată de:
A. O molecula de ARN
B. Un singur cromozom
C. Nucleu
D. Mai mulţi cromozomi în funcţie de genul din care face parte
E. O molecula de ADN circular
109. În cazul celulei procariote, informaţia genetică este:
A. Dispusă în nucleoid
B. Dispusă lax intracitoplasmatic
C. Reprezentată de o molecula de ADN mitocondrial
D. Despărţită de restul citoplasmei celulare de o membrană nucleară
E. Reprezentată de un cromozom
110. Citoplasma celulelor eucariote este:
A. Compartimentată
B. Necompartimentată
C. Fără organite specifice
D. Cu ribozomi
E. Cu mitocondrii
111. În cazul celulelor cu nucleu adevărat, diviziunea celulară poate fi făcută prin:
A. Sciziparitate
B. Mitoză
C. Diviziune directă
D. Meioză
E. Amitoză
112. Citoplasma celulelor procariote poate fi:
A. Cu incluzii pentru metabolismul celular
B. Cu reticul endoplasmatic rugos
C. Compartimentată
D. Cu ribozomi
E. Cu lizozomi
113. Peretele celular este structură obligatorie pentru:

A.
B.
C.
D.
E.

Bacterii
Mycoplasme
Eucariote
Procariote
Forme „L”

114. Bacteriile se înmulţesc prin:
A. Diviziune indirectă
B. Mitoza
C. Sciziparitate
D. Amitoza
E. Meioză
115. În cazul celulelor eucariote informaţia genetică este:
A. Delimitată de restul citoplasmei
B. Inclusă in nucleoid
C. Delimitată prin membrana nucleară de restul celulei
D. Organizată în cromozomi
E. Reprezentată de o molecula de ADN suprarăsucită
116. Celulele bacteriene prezintă în mod obligatoriu:
A. Spori
B. Perete celular
C. Capsulă
D. Ribozomi
E. Lizozomi
117. Următoarele structuri bacteriene sunt obligatorii:
A. Mycoplasma
B. Zona periplasmică
C. Citoplasma
D. Nucleul
E. Membrana citoplasmatică
118. Identificaţi structurile bacteriene facultative:
A. Nucleolii
B. Nucleoidul
C. Pilii
D. Capsula
E. Peretele celular
119. Identificaţii corespondenţa greşită între tipul de formaţiune structurală a bacteriei şi
formaţiunea propriu-zisă:
A. formaţiune obligatorie – nucleolul
B. formaţiune facultativă – capsula
C. formaţiune facultativă – peretele celular

D. formaţiune obligatorie – membrana nucleară
E. formaţiune obligatorie – peretele celular
120. Celula bacteriană poate fi alcătuită de la exterior către interior din:
A. Flagel, capsulă, perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
B. Nucleoid, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular, capsulă
C. Perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
D. Flagel, perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
E. Perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
121. ADN-ul bacterian poate fi reprezentat de :
A. ADN –ul mitocondrial
B. O moleculă de ADN circular
C. Plasmide
D. ADN extracromozomial
E. Cromatină
122. ADN-ul extracromozomial prezent la bacterii:
A. Este reprezentat de nucleoid
B. Codifică caractere de patogenitate
C. Codifică sinteza de endotoxine
D. Este reprezentat de plasmide
E. Codifică eliberarea de substanţe toxice- bacteriocine
123. Plasmidele prezintă material genetic care codifică:
A. Eliberarea de substanţe toxice pentru alte bacterii
B. Sinteza de proteine structurale
C. Rezistenţa la antibiotice
D. Sinteza de endotoxine
E. Eliberarea de bacteriocine
124. Incluziunile cu material de rezervă pentru metabolismul bacterian pot fi:
A. Corpusculii Babes- Ernst la Corynebacterium diphteriae
B. Incluzii cu glicogen la bacilul difteric
C. Incluzii cu metafosfaţi la Enterobacterii
D. Corpusculi metacromatici
E. Incluzii cu glicogen la Enterobacterii
125. Nucleoidul bacterian nu prezintă următoarele formaţiuni:
A. Nucleoli
B. Cromozom
C. Aparat mitotic
D. Membrană nucleară
E. ADN extracromozomial
126. Citoplasma celulei bacteriene este:

A.
B.
C.
D.
E.

Agranulată
Bazofilă
Granulată
Acidofilă
Neutrofilă

127. Citoplasma bacteriilor conţine:
A. Organite specifice
B. ADN cromozomial
C. Ribozomi
D. ARN
E. Incluzii cu material de rezervă
128. În citoplasma celulei bacteriene are loc sinteza proteinelor care cuprinde următoarele etape:
A. ARNt aduce la nivel ribozomilor aminoacizii
B. ARNm participă la sinteza moleculei proteice în ribozomi
C. ADN-ul bacterian codifică sinteza proteică
D. ARNr participă la sinteza proteinelor structurale
E. ADNm copiază informaţia genetică de pe ADN-ul bacterian
129. La sinteza proteinelor structurale sau funcţionale ale bacteriei participă următoarele
formaţiuni:
A. ARN mitocondrial
B. Ribozomi
C. Incluzii cu metafosfaţi
D. ADNt
E. ARNr
130. În citoplasma bacteriană pot exista şi structuri pentru metabolismul celular, cum ar fi:
A. Incluzii cu material de rezervă
B. Incluzii cu glicogen
C. Plastide fotosintetizatoare
D. Lizozomi
E. Corpusculi metacromatici
131. Membrana citoplasmatică bacteriană are o structură:
A. Bilaminară
B. Trilaminară
C. Alcătuită din fosfolipide
D. Alcătuită din proteine
E. Alcătuită din peptidoglicani
132. Rolurile membranei citoplasmatice bacteriene sunt următoarele cu excepţia:
A. Barieră osmotică
B. Funcţie bioenergetică
C. Sinteza proteinelor structurale

D. Sinteza peretelui celular
E. Sediul receptorilor pentru bacteriofagi
133. Membrana citoplasmatică a celulelor bacteriene este structura ţintă pentru:
A. Cefalosporine
B. Polimixine
C. Colistine
D. β lactamice
E. Peniciline
134. Identificaţi răspunsurile corecte referitoare la membrana citoplasmatică a bacteriilor:
A. Este situată între capsulă si citoplasmă
B. Are rol de barieră osmotică
C. Prezintă la exterior peretele celular
D. Preia rolul citoscheletului din celulele eucariote
E. Sintetizează membranele sporale
135. Peretele celular al celulei bacteriene:
A. Este situat între capsulă si membrana plasmatică
B. Este sediul receptorilor pentru bacteriofagi
C. Participă la diviziunea celulară
D. Are funcţie bioenergetică
E. Imprimă bacteriei proprietăţi morfotinctoriale
136. Identificaţi răspunsurile greşite referitoare la membrana citoplasmatică a bacteriilor:
A. Constituenţii utili din mediu sunt direcţionaţi în citoplasma prin membrana citoplasmatică
cu consum de energie prin transport pasiv
B. Constituenţii utili din mediu sunt direcţionaţi în citoplasma prin membrana citoplasmatică
fără consum de energie prin difuziune simplă
C. Participă la formarea fusului de diviziune prin mezozom
D. Sintetizează peretele celular
E. Este sediul receptorilor pentru bacteriocine
137. Printre funcţiile membranei citoplasmatice ale bacteriilor se numără şi:
A. Stochează energia celulară
B. Sintetizează membranele sporului bacterian
C. Sintetizează capsula
D. Este structură ţintă pentru dezinfectante
E. Sintetizează peretele celular
138. Peretele celular al bacteriilor este structură ţintă pentru :
A. Peniciline
B. Colistine
C. Lizozim
D. Polimixine

E. β lactamice
139. În peretele celular al bacteriilor se află:
A. Sediul receptorilor pentru bacteriofagi
B. Sediul sistemelor de transport pentru substanţele nutritive
C. Structuri care stochează energia celulară
D. Antigenul O somatic pe baza căruia se poate face clasificarea diferitelor bacterii
E. Sediul receptorilor pentru bacteriocine
140. Peretele celular la bacteriilor Gram pozitive:
A. Are o grosime de 3-8 nm
B. Are o grosime de 15-50 μm
C. Este alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani
D. Are o structură mai simplă decât cel al bacteriilor Gram negative
E. Are la periferia membranei citoplasmatice zona periplasmică
141. Bacteriile Gram negative au peretele celular:
A. Mai complex din punct de vedere structural decât bacteriile Gram pozitive
B. Cu o grosime de 15 – 50 nm
C. Alcătuit dintr-o zonă periplasmică la nivelul căreia se află peptidoglicanul
D. Prezintă la interior un strat polizaharidic
E. Prezintă la interior capsula
142. Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive este alcătuit din:
A. Polizaharide
B. Acizi nucleici
C. Proteine
D. Acizi teichoici
E. Citoschelet
143. Coloraţia Ziehl- Neelsen identifică bacilii acido-alcoolorezistenţi coloraţi în roşu (fuxină)
datorită următoarei particularităţi a celulei bacteriene:
A. Conţinut crescut de proteine în peretele celular
B. Conţinut scăzut de lipide în peretele celular
C. Conţinut crescut de lipide în peretele celular
D. Conţinut crescut de acizi nucleici în citoplasmă
E. Conţinut crescut de acizi micolici în peretele celular
144. Cilii se întâlnesc la bacterii care aparţin:
A. Genului Leptospira
B. Genului Klebsiella
C. Genului Treponema
D. Genului Salmonella
E. Genului Pseudomonas

145. În urma coloraţiei Gram, coloraţia uzuală în bacteriologie, se pot obţine următoarele coloraţii
ale bacteriilor pe frotiu:
A. Bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează violet
B. Bacteriile Gram pozitive – se colorează roşu
C. Bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează roşu
D. Bacteriile cu peretele celular alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani –
se colorează în violet
E. Bacteriile cu peretele celular cu o grosime mai mare – se colorează în roşu
146. Structurile facultative ale bacteriilor sunt:
A. Peretele celular
B. Capsula
C. Forma de rezistenţă
D. Flagelii
E. Pilii
147. Flagelii celulelor bacteriene sunt:
A. Formaţiuni obligatorii
B. Formaţiuni apendiculare
C. De natură lipidică
D. De natură proteică
E. Organe de locomoţie
148. Organele de locomoţie ale bacteriilor, cilii:
A. Conferă bacteriilor un important factor de patogenitate
B. Sunt alcătuiţi din lipide capabile sa determine sinteza anticorpilor specifici
C. Au rol în chemotactism
D. Au rol în fenomenul de conjugare sexuală
E. Sunt alcătuiţi din flageline antigenice (antigenul H – flagelar)
149. Bacteriile mobile pot fi clasificate în funcţie de numărul si dispoziţia cililor în:
A. Bacterii monotriche – au un singur cil la unul dintre poli
B. Bacterii amfitriche – au câte doi cili la ambii poli
C. Bacterii atriche – au câte un cil la ambii poli
D. Bacterii peritriche – au multipli cili în jurul celulei bacteriene
E. Bacterii lofotriche – au câte un manunchi de cili la unul dintre poli
150. Pilii celulelor bacteriene sunt structuri:
A. Multiple, scurte
B. Filamentoase, drepte
C. Rigide
D. Cu rol în locomoţie
E. Cu rol în conjugare
151. Fimbriile se întâlnesc mai ales la bacteriile din:
A. Genul Neisseria

B.
C.
D.
E.

Genul Enterobacteriaceae
Genul Staphylococcus
Genul Vibrio
Genul Pseudomonas

152. Fimbriile prezintă:
A. Factori de patogenitate
B. Flageline cu funcţie antigenică
C. Piline cu funcţie antigenică
D. Abilitatea de a induce sinteza de anticorpi specifici
E. Antigen- H
153. Pilii celulelor bacteriene pot fi:
A. Pili somatici codificaţi cromozomial
B. Pili comuni codificaţi de plasmide
C. Pili sexuali codificaţi extracromozomial
D. Pili de conjugare codificaţi de plasmide
E. Pili vegetativi codificaţi extracromozomial
154. Pili sexuali prezenţi la unele bacterii sunt:
A. Codificaţi de ADN-ul cromozomial
B. Cu rol în aderarea la structurile celulare ţintă
C. Cu rol în locomoţie
D. Codificaţi de plasmide
E. Cu rol în transferul de material genetic
155. Fenomenul de conjugare bacteriană reprezintă:
A. Transferul de material genetic cromozomial de la o bacterie donoare la o bacterie
acceptoare
B. Transferul printr-un canal de conjugare a materialului genetic între perechi de celule
C. Aderararea celulei bacteriene la celula gazdă
D. Procesul în urma căruia bacteriile capătă proprietăţi noi, în special de rezistenţă la
antibiotice
E. Procesul în urma căruia bacteriile devin sensibile la unele antibiotice
156. Germinarea bacteriană reprezintă:
A. Procesul de trecere din forma vegetativă în forma de rezistenţă
B. Procesul de trecere din forma sporulată în forma activă metabolic
C. Procesul care are loc în condiţii nefavorabile metabolismului bacterian
D. Procesul prin care celula bacteriană devine capabilă să sintetizeze proteine
E. Procesul prin care celula bacteriană trece în forma capabilă să se multiplice şi să producă
boala
157. Fenomenul invers germinării bacteriene este:
A. Procesul prin care celula bacteriană nu mai este capabilă de diviziune
B. Procesul prin care bacteria, în condiţii nefavorabile, sintetizează membranele sporale

C. Procesul prin care bacteria devine incapabilă să mai producă boala
D. Fenomenul prin care forma de rezistenţă a bacteriei pierde învelişurile
E. Sporularea
158. Capsula este o structură bacteriană:
A. Obligatorie
B. Facultativă
C. Cu rol în aderare la structurile ţintă
D. Pe care bacteriile o secretă in vitro
E. Cu rol de material de rezervă celular
159. Învelişul extern facultativ al bacteriilor, capsula:
A. Reprezintă polimeri anorganici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor
B. Este o reţea de fibre polizaharidice, care difuzează în mediu (capsula flexibilă)
C. Poate fi evidenţiată prin reacţia de umflare a capsulei cu ajutorul anticorpilor antiK
D. Are funcţie fagocitară
E. Este antigenică (antigenul K)
160. Glicocalixul este:
A. Capsulă flexibilă
B. Slime
C. O reţea de fibre polipeptidice
D. Asigură formarea biofilmelor bacteriene
E. Are rol în aderare la structurile ţintă
161. Capsula poate fi:
A. Capsulă flexibilă
B. Capsulă falsă
C. Glicocalix
D. Capsulă adevarată
E. Macrocapsulă
162. Bacterii care prezintă capsulă sunt:
A. Streptoccocus pneumoniae
B. Bordetella pertussis
C. Neisseria meningitidis
D. Clostridium perfringens
E. Neisseria gonorrhoeae
163. Forma de rezistenţă a bacteriilor:
A. Este o proprietate de specie, utilă în identificarea bacteriilor
B. Este o stare a celulei bacteriene în care se sintetizează proteine
C. Este o formă activă metabolic
D. Asigură rezistenţa bacteriilor la temperaturi ridicate
E. Asigură multiplicarea celulor bacteriene

164. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate:
A. Genul Corynebacterium
B. Genul Bacillus
C. Genul Clostridium
D. Genul Klebsiella
E. Genul Neisseria
165. În funcţie de forma celulei în urma fenomenului de sporulare se pot identifica bacterii care
prezintă:
A. Aşezare subterminală (formă de suveică) – Baccilus cereus
B. Aşezare terminală (formă de băţ de toboşar) – Clostridium tetani
C. Aşezare centrală (formă de rachetă) – Baccilus anthracis
D. Aşezare terminală (formă de suveică) – Baccilus cereus
E. Aşezare centrală (formă de suveică) - Baccilus anthracis

Tematica 2.
Fiziologie bacteriană. Creşterea şi multiplicarea
bacteriilor.
Curba creşterii bacteriene. Nutriţia bacteriană.
Metabolismul bacterian.
Genetica bacteriană. Replicarea semiconservativă a ADN. Sinteza
proteinelor bacteriene.Variaţia genetică la bacterii
COMPLEMENT SIMPLU
1. În care fază a multiplicării bacteriene celulele au toate caracteristicile morfologice, biochimice
şi antigenice specifice şi sunt sensibile la acţiunea agenţilor antimicrobieni:
A. faza de lag
B. faza de log
C. faza staţionară
D. faza de declin
E. toate fazele
2. Bacteriofagul este un virus care are următoarele proprietăţi:
A. este adaptat parazitării celulelor eucariote
B. capul bacteriofagului conţine ADN sau ARN viral
C. participă la transferul genetic prin conjugare
D. participă la variabilitatea genetică prin procesul de transformare
E. nu are o strictă specificitate pentru un anumit tip de bacterie
3. Mutaţiile genetice se caracterizează prin:
A. înlocuirea unei baze purinice sau pirimidinice
B. preluarea moleculei de ADN transformant

C. câştigarea materialului genetic prin intermediul bacteriofagului
D. modificarea ADN bacterian prin conversia lizogenică
E. transferul de material genetic printr-un canal de conjugare format de pilii sexuali
4.

Alegeţi răspunsul corect referitor la Plasmidele (factorul) Col:
A. conţin gene de rezistenţă la antibiotice
B. conţin gene ce codifică producerea de toxine la bacteriile Gram pozitive
C. nu codifica producerea de toxine extracelulare
D. toxinele produse inhibă alte bacterii de aceeaşi specie sau din specii diferite
E. au efect letal asupra bacteriilor producătoare

5. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă:
A. Bacteriile posedă două tipuri de ADN, cromozomial şi extracromozomial
B. ADN-ul bacterian e format dintr-o singură moleculă de ADN dublu catenar
C. ADN-ul cromozomial formează un singur cromozom
D. Bacteriile posedă mai mulţi cromozomi
E. Informaţia genetică e codificată în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice
6. Alegeţi enunţul corect referitor la procesul de transducţie în cursul transferului genetic la
bacterii :
A. Transferul genetic are ca mecanism mutaţia genetică
B. Transferul de material genetic intercelular un implică recombinarea genetică
C. Transferul genetic reprezintă modificări în secvenţa bazelor în AND
D. Transferul genetic determină substituţia unui aminoacid în proteina sintetizată.
E. Transferul genetic se referă la schimbul de gene între două molecule de ADN
7. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Reacţiile chimice prin care compuşii organici complecşi sunt transformaţi în compuşi
simpli reprezintă catabolismul
B. Cuplarea reacţiilor care necesită energie şi a celor care eliberează energie se realizează
prin ATP
C. ATP înmagazinează energia produsă din reacţiile anabolice
D. O moleculă de ATP este formată dintr-o moleculă de adenină, o moleculă de riboză şi
trei grupuri fosfat
E. Doar o parte din energia eliberată în catabolism este disponibilă pentru funcţiile
celulare
8. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Pentru a extrage energie din compuşi organici organismele transferă electroni de la un
compus la altul printr-o serie de reacţii de oxidare şi reducere
B. Pentru a stoca energia în celule, organismele transferă electroni de la un compus la altul
printr-o serie de reacţii de oxidare şi reducere
C. Oxidarea reprezintă înlăturarea de electroni dintr-o moleculă
D. Oxidarea reprezintă câştigarea a 2 atomi de hidrogen
E. Reacţiile de oxidare se numesc reacţii de dehidrogenare

9. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Când acidul lactic este oxidat pentru a forma acid piruvic, acidul lactic pierde 2 atomi
de hidrogen
B. Procesul de reducere este un câştig de electroni
C. Procesul de reducere este o pierdere de electroni
D. Oxidarea şi reducerea sunt procese cuplate
E. Molecula de ATP leagă reacţiile anabolice şi catabolice
10. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ADP cu un
grup fosfat pentru a resintetiza ATP-ul
B. O parte din energia eliberată în catabolism este pierdută în mediu sub formă de căldură
C. Acidul piruvic câştigă 2 atomi de hidrogen şi rezultă acidul lactic
D. Când o substanţă este oxidată atomii de hidrogen eliberaţi rămân liberi în celulă
E. Substanţele care pot creşte viteza reacţiilor chimice, fără a fi alterate, se numesc
catalizatori
11. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Enzimele sunt catalizatori specifici, fiecare enzimă va afecta numai substratul specific
B. Fiecare enzimă va afecta mai multe substraturi
C. Substraturile sunt molecule care reacţionează într-o anumită reacţie chimică
D. Unele enzime sunt formate în întregime din proteine
E. Multe enzime sunt formate dintr-o fracţiune proteică şi un component neproteic
12. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Coenzimele ajută enzima acceptând atomii înlăturaţi de pe substrat
B. Coenzimele ajută enzima donând atomi ce sunt necesari substratului
C. Fracţiune proteică a unei enzime se numeşte apoenzima
D. Fracţiunea neproteică a unei enzime se numeşte cofactor
E. NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid) este o apoenzimă
13. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid) şi NADP+ (nicotinamid adenin dinucleotid
fosfat) conţin derivaţi ai vitaminei B acid nicotinic
B. Enzimele care îndepărtează atomii de hidrogen dintr-o moleculă se numesc
dehidrogenaze
C. Coenzimele flavinice, FMN (flavin mononucleotid) şi FAD (flavinadenindinucleotid)
conţin derivaţi ai vitaminei B riboflavina
D. Coenzimele flavinice, FMN (flavin mononucleotid) şi FAD (flavinadenindinucleotid)
sunt importante în reacţiile fotosintetice
E. Cofactorul poate fi un ion metalic sau o moleculă organică complexă numită apoenzimă
14. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Coenzima A (coA) conţine derivaţi de acid pantotenic, ce este o altă vitamina B
B. Coenzima A (coA) joacă un rol important în sinteza şi desfacerea grăsimilor şi într-o
serie de reacţii de oxidare numită ciclul Krebs

C. CoA este utilizată în reacţiile de carboxilare
D. NAD+ şi NADP+ sunt două coenzime frecvent utilizate de celule pentru transportul
atomilor de hidrogen
E. Când NAD este redus la NADH sunt câştigaţi 2 ioni de hidrogen şi 2 electroni
15. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:
A. Oxidarea este de obicei o reacţie producătoare de energie
B. ATP-ul este o sursă de energie pentru reacţiile ce necesită energie
C. Compuşii precum glucoza, care au mulţi atomi de hidrogen, sunt compuşi înalt oxidaţi
D. Celulele preiau substanţele nutritive şi le degradează din compuşi înalt reduşi cu mulţi
atomi de hidrogen în compuşi înalt oxidaţi (cu mulţi atomi de oxigen sau legături
multiple)
E. Glucoza este o substanţă nutritivă, valoroasă pentru organisme
16. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian
A. Pentru majoritatea microorganismelor cea mai mare parte a energiei celulare este
obţinută prin oxidarea carbohidraţilor
B. Pentru producerea energiei din glucoză microorganismele folosesc respiraţia
C. Pentru producerea energiei din glucoză microorganismele folosesc fermentaţia
D. Electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NAD+
E. Electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NADH
17. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian):
A. Glicoliza este de obicei primul stadiu în catabolismul carbohidraţilor
B. Glicoliza este numită şi calea Embden-Mayerhof
C. Prin glicoliză glucoza (6 atomi de carbon) este desfăcută în zaharuri cu 3 atomi de
carbon
D. În timpul glicolizei NADH este redus la NAD+
E. În timpul glicolizei produc 2 molecule de ATP prin fosforilarea substratului
18. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian):
A. Glicoliza nu necesită oxigen, poate apare în condiţii aerobe şi anaerobe
B. Glicoliza constă într-o succesiune de zece reacţii chimice fiecare catalizată de o enzimă
diferită
C. Şuntul pentozo fosfaţilor sau şuntul hexozo monofosfaţilor funcţionează simultan cu
glicoliza
D. Bacillus subtilis, E.coli, Leuconostoc mesenterides, Streptococcus faecalis nu pot care
utiliza calea pentozo fosfaţilor
E. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic
19. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii:
A. După descompunerea glucozei în acid piruvic acesta poate lua calea fermentaţiei
B. După descompunerea glucozei în acid piruvic acesta nu poate lua calea respiraţiei
C. Respiraţia este un proces generator de ATP
D. Respiraţia este un proces în care compuşii chimici sunt oxidaţi

E. Acidul piruvic produs prin glicoliză este divizat şi un fragment este ataşat de o
coenzimă numită coenzima A (coA)
20. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii:
A. Ciclul Krebs se numeşte ciclul acizilor tricarboxilici
B. Ciclul Krebs e reprezentat de o serie de reacţii biochimice în care o cantitate mare de
energie potenţială este stocată în substanţe intermediare derivate din acid piruvic
C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este hidrogenul
D. Lanţul de transport de electroni este format dintr-o secvenţă de molecule carrier
capabile de oxidare şi reducere
E. Pe măsură ce electronii trec prin lanţ, se eliberează energie care este folosită în
generarea ATP

21. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii:
A. La celulele eucariote lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă
mitocondrială
B. La celulele procariote lanţul de transport de electroni se găseşte în membrana
plasmatică
C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul
D. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o moleculă anorganică, alta
decât oxigenul.
E. Oxidarea finală este reversibilă în ambele tipuri de respiraţie
22. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii:
A. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 38 de molecule de
ATP
B. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 18 de molecule de
ATP
C. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o substanţă anorganică alta
decât oxigenul
D. Respiraţia aerobă constă în glicoliză, ciclul Krebs, lanţul de transport de electroni
E. După ce glucoza este descompusă în acid piruvic, acesta poate lua calea respiraţiei sau
fermentaţiei
23. Alegeţi răspunsul incorect referitor la procesul de fermentaţie la bacterii:
A. Fermentaţia eliberează energie din: zaharuri, aminoacizi, acizi organici, purine şi
pirimidine
B. În procesul de fermentaţie donorul de electroni sunt substanţe anorganice
C. Fermentaţia nu necesită oxigen, ciclu Krebs sau lanţ de transport de electroni
D. Produce cantităţi mici de ATP, numai una sau 2 molecule pentru fiecare moleculă de
material iniţial
E. Cea mai mare parte din energia produsă în procesul de fermentaţie rămâne în legăturile
chimice ale produşilor finali

24. Despre diviziunea bacteriană se pot spune următoarele, cu excepţia:
A. Este o diviziune simplă;
B. Este o diviziune binară;
C. Diviziunea celulară se opreşte când creşterea constituenţilor celulari atinge o masă
critică;
D. Are ca etapă replicarea semiconservativă a cromozomului;
E. Separarea celulelor-fiice are loc dupa una sau mai multe diviziuni consecutive.
25. Pentru a supravieţui şi a se multiplica, bacteriile au nevoie de:
A. Substanţe necesare pentru degradarea de componente structurale şi pentru metabolismul
celular;
B. Energie;
C. Se divid oricum, fără participarea unor factori externi;
D. Doar substanţe necesare pentru metabolismul celular;
E. Doar substanţe necesare pentru sinteza de componente structurale
26. În ceea ce priveşte necesarul de substanţe nutritive pentru supravieţuirea şi multiplicarea
bacteriilor, care afirmaţie este adevărată ?
A. Nu există nicio diferenţă în ceea ce priveşte necesarul de substanţe nutritive pentru
bacterii ;
B. Nu este posibilă sintetizarea tuturor substanţelor necesare pornind de la elementele cele
mai simple ;
C. Unele necesită substanţe organice gata sintetizate sau cel mult le pot obţine prin
sintetizarea din substanţe simple (proteine, acizi nucleici) preluate din mediu;
D. Unele bacterii le pot obţine prin degradarea enzimatică a unor molecule complexe;
E. Altele necesită substanţe anorganice gata sintetizate.
27. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt:
A. Hidrogenul, oxigenul, heliu şi argon;
B. Carbon, azot, oxigen, deuteriu;
C. Azot, carbon, oxigen, hidrogen;
D. Hidrogen, sulf, fosfor, hidrogen;
E. Clor, azot, oxigen, fosfor.
28. Tipurile nutriţionale de bacterii se stabilesc pe baza criteriului:
A. Sursa de energie;
B. Sursa de amoniu;
C. Sursa de hidrogen;
D. Sursa de carbonaţi;
E. Sursa de oxigen.
29. În ceea ce priveşte sursa de energie după care se stabilesc tipurile nutriţionale de bacterii,
bacteriile pot fi:
A. Numai fototrofe;
B. Autotrofe şi heterotrofe;
C. Chemotrofe şi fototrofe;

D. Heterotrofe şi chemotrofe;
E. Numai chemotrofe.
30. Bacteriile fototrofe:
A. Folosesc lumina ca sursă de energie;
B. Se mai numesc şi bacterii chemosintetice ;
C. Pot fi chimioorganotrofe;
D. Pot fi chimiolitotrofe;
E. Folosesc reacţii de oxido-reducere ca sursă de energie.
31. Tipurile nutriţionale de bacterii se stabilesc pe baza criteriilor: sursa de energie şi sursa de
carbon. În ceea ce priveşte sursa de carbon, bacteriile pot fi :
A. Fototrofe si chemotrofe ;
B. Fototrofe şi autotrofe ;
C. Homotrofe şi heterotrofe ;
D. Autotrofe şi heterotrofe ;
E. Chemotrofe şi heterotrofe.
32. Bacteriile heterotrofe:
A. Se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanşe anorganice ;
B. Au întregul materiale celular sintetizat pornind numai de la CO2;
C. Utilizează carbonul din substanţe anorganice;
D. Fac parte din bacteriile ce folosesc lumina ca sursă de energie;
E. Necesită substanţe organice drept sursă de carbon.
33. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, pot fi :
A. Fototrofe ;
B. Autotrofe ;
C. Heterotrofe ;
D. Chemoheterotrofe ;
E. Chimioorganotrofe.
34. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, sunt
cele :
A. Fototrofe, autotrofe şi heterotrofe ;
B. Autotrofe, fotoautotrofe şi chemotrofe ;
C. Fotoautotrofe, fotoheterotrofe, chemoautotrofe şi chemoheterotrofe ;
D. Chemoautotrofe şi heterotrofe;
E. Heterotrofe, autotrofe, chemotrofe şi fototrofe.
35. Bacteriile chemoheterotrofe:
A. Au energie furnizată de la sursa de carbon;
B. Au energia furnizată prin reacţii de oxido-reducere doar a compuşilor anorganici ;
C. Au ca sursă de carbon CO2 ;
D. Au energia furnizată de lumină ;
E. Necesită substanţe organice drept sursă de carbon.

36. Bacteriile cu importanţă clinică medicală :
A. Sunt bacterii parazite, care necesită compuşi organici ca sursă de C şi energie (de ex.
glucide);
B. Au ca şi bacterii patogene şi cele asociate omului bacteriile autotrofe
C. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
omplexe, disponibile, având nevoie să utilizeze mecanisme de biosinteză proprii.
D. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
simple, disponibile cu greu ;
E. Au ca principală sursă de carbon carbohidraţii care sunt degradaţi prin reducere.
37. Principala sursă se carbon pentru bacteriile cu importanţă clinică medicală :
A. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin oxidare şi fermentare (în
prezenţă de oxigen) ;
B. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin reacţii de oxido-reducere ;
C. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin oxidare şi fermentare, acest
proces furnizând şi energia sub formă de GTP ;
D. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin oxidare şi fermentare (în
absenţa oxigenului), acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP, forma
universală de rezervă a energiei ;
E. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin reducere.
38. În ceea ce priveşte factorii organici, următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia :
A. În general nu pot fi sintetizaţi de bacterii, fiind nevoie de o sursă exterioară;
B. Vitaminele necesare pentru formarea coenzimelor nu pot fi considerate o sursă
exterioară;
C. O sursă exterioară pot fi aminoacizii care sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care
le găsesc în mediu, le preiau şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi
utilizaţi în sinteza proteinelor bacteriene;
D. O sursă exterioară pot fi purinele şi pirimidinele;
E. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai acizilor nucleici şi ai coenzimelor.
39. Următoarele afirmații cu privire la nutriţia bacteriană sunt adevărate, cu excepţia:
A. Unele substanţe necesare bacteriilor sunt molecule mari, care difuzează liber prin
membrana celulară;
B. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentraţie, cu ajutorul unor sisteme de
transport, cu consum energetic;
C. Alte substanţe sunt molecule mari, care difuzează lent;
D. Unele substanţe necesare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin
membrana celulară;
E. Enzimele care facilitează trecerea transmembranară a acestor molecule mari sunt
ataşate membranei şi pot fi: constitutive şi inductibile.
40. Factorii de mediu cu influenţă asupra bacteriilor sunt:
A. Apa şi hidrogenul;
B. Oxigenul şi hidrogenul molecular;

C. Apa, oxigenul, temperatura, pH-ul, osmolaritatea;
D. Factorii de mediu nu au influenţă asupra bacteriilor;
E. Doar apa.
41. În ceea ce priveşte influenţa oxigenului, bacteriile pot fi:
A. Saprofite;
B. Patogene;
C. Gram pozitive şi gram negative;
D. Saprofite condiţionat patogene;
E. Anaerobe şi aerobe.
42. Următoarele afirmaţii cu privire la bacteriile strict aerobe sunt adevărate, cu excepţia:
A. Folosesc respiraţia oxibiotică;
B. Se dezvoltă numai în medii cu oxigen;
C. Exemple sunt bacteriile din genul Bacillus;
D. Folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei;
E. Exemple sunt bacteriile din genul Mycobacterium.
43. Următoarea afirmaţie cu privire la bacteriile strict anaerobe este neadevărată:
A. Oxigenul le este toxic;
B. Nu au enzime de degradare a peroxidului de oxigen;
C. Exemple sunt bacteriile din genurile Mycobacterium şi Bacillus;
D. În prezenţa oxigenului lor s-ar produce peroxid de oxigen, toxic;
E. Folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei.
44. Bacteriile anaerobe-aerotolerante:
A. Sunt reprezentate de majoritatea bacteriilor patogene pentru om;
B. Se dezvoltă în prezenţa unei cantităţi mici de CO2 (5-20%);
C. Exemple sunt Brucella spp, Neisseria spp;
D. Au energia necesară obţinută prin fermentație sau respirație oxibiotică;
E. Se pot dezvolta şi în medii cu oxigen.
45. În ceea ce priveşte superoxidul, următoarea afirmaţie este falsă:
A. Este toxic pentru celule;
B. “Fură” electroni;
C. Trebuie neutralizat;
D. Nu toate organismele produc superoxid;
E. Se scrie O2-.
46. Bacteriile strict anaerobe nu posedă:
A. Doar SOD;
B. Catalază şi superoxid dismutază;
C. Numai catalază;
D. Numai superoxid dismutază;

E. Catalază şi SOD, dar posedă superoxid dismutază.
47. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influenţează multiplicarea
bacteriilor, putând fi:
A. Minimă – peste care bacteriile nu se mai divid;
B. Maximă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei;
C. Optimă – sub care bacteriile se divid lent;
D. Maximă – sub care bacteriile nu se mai divid;
E. Optimă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei.
48. În funcție de temperatura optimă, bacteriile se clasifică în:
A. Bacterii psihrofile cu o temperatură optimă de sub 20oC;
B. Bacterii mezofile cu o temperatură optimă între 55-80oC;
C. Bacterii termofile cu o temperatură optimă între 25-40oC;
D. Bacterii psihrofile cu o temperatură optimă între 25-40oC;
E. Bacterii mezofile cu o temperatură optimă sub 20oC.
49. Bacteriile cu importanţă medicală în funcţie de temperatura optimă sunt:
A. Criofile;
B. Mezofile;
C. Termofile;
D. Psihrofile;
E. Xantofile.
50. PH-ul mediu pentru bacterii este de:
A. 6,7-7,2;
B. 5,5-6;
C. 8,1-8,6;
D. 7,2-7,4;
E. 6,2-6,4.
51. Câteva specii de bacterii pot tolera pH în zona:
A. Alcalină, Vibrio cholerae care are un pH optim foarte alcalin (de 8,5);
B. Acidă, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH acid (pH de 2);
C. Acidă, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH acid (pH de 1);
D. Alcalină, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH alcalin (pH de 9,2);
E. Acidă, Vibrio cholerae care are un pH optim foarte acid (de 2 ).
52. Bacteriile care se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută sunt:
A. Streptococii;
B. Meningogocii;
C. Gonococii;
D. Stafilococii;
E. Pneumococii.
53. Informaţia incorectă cu privire la metabolismul bacterian este:

A.
B.
C.
D.
E.

Este necompartimentat;
Este unicelular;
Are o mare rigiditate;
Este restricţionat genetic;
Este teleonomic.

54. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?
A. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, nu trebuie neapărat să
fie în perfect echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor;
B. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare, ce au loc cu consum de
energie, poartă numele de catabolism.
C. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism.
D. Metabolismul bacterian are o intensitate scăzută şi o viteză mare de reacţie
E. Metabolismul bacterian este pluricelular – activitatea sa se desfăşoară în mai multe
celule.
55. Afirmaţia incorectă cu privire la anabolismul bacterian este:
A. Are ca şi etapă pătrunderea substanțelor nutritive în celulă;
B. Are ca şi etapă lizarea proteinelor structurale şi funcţionale pe baza informaţiei
genetice;
C. Este reprezentat de totalitatea proceselor metabolice care asigură biosinteza
materialului celular necesar pentru creşterea şi multiplicarea microorganismelor.
D. Are ca şi etapă controlul activităţii enzimatice;
E. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare, ce au loc cu consum de
energie, poartă numele de anabolism.
56. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt sunt cele întâlnite la toate celulele vii
(eucariote şi procariote):
A. Glicoliza, calea de sinteză aerobă a glucozei;
B. Alfa-oxidarea acizilor graşi;
C. Ciclul acizilor dicarboxilici;
D. Glicoliza, calea de degradare aerobă a glucozei;
E. şuntul pentozo-fosfaţilor.
57. În catabolizarea glucozei, bacteriile folosesc trei căi principale, şi anume:
A. Glicoliza, şuntul pentozo-fosfaţilor şi beta-oxidarea acizilor graşi;
B. Ciclul acizilor dicarboxilici, glicoliza şi beta-oxidarea acizilor graşi;
C. Ciclul Embden-Meyerhof, şuntul pentozo-fosfaţilor şi ciclul acizilor tricarboxilici;
D. Glicoliza, ciclul acizilor tricarboxilici şi ciclul Embden-Meyerhof;
E. Șuntul pentozo-fosfaţilor, beta-oxidarea acizilor graşi şi ciclul acizilor tricarboxilici.
58. În ceea ce priveşte metabolismul bio-energetic al bacteriilor, următoarea afirmaţie este falsă:
A. Transportatorii de electroni pot fi legaţi de membrană (lanțul respirator celular), sau pot
fi transportatori liberi (NAD, NADP);

B. Deoarece electronii nu pot exista decât ca părţi ale unor molecule, intervin
transportatorii de electroni;
C. Principalele tipuri de energie la bacterii sunt: respiraţia (oxibiotică), fermentaţia şi
respiraţia anaerobă;
D. Energia din substanţele organice folosite de bacteriile heterotrofe se eliberează prin
procese de oxido-reducere, care în acest caz echivalează cu donare de hidrogen (H+) şi
acceptare de hidroxil(OH-);
E. În ceea ce priveşte respiraţia anaerobă, donorul este o substanţă organică iar acceptorul
este o substanță anorganică diferită de O2
59. În ceea ce priveşte ciclul celular, următoarea afirmaţie este neadevărată:
A. Suma evenimentelor celulare de la iniţierea sintezei proteice până la diviziunea celulară
constituie ciclul celular;
B. Ciclul celular este controlat de ADN-ul cromozomial;
C. ADN-ul cromozomial codifică proteinele;
D. ADN-ul cromozomial se replică înainte de diviziunea celulară;
E. ADN-ul cromozomial se replică după diviziunea celulară.
60. Următoarea afirmaţie cu privire la creşterea bacteriană este adevărată:
A. Creşterea bacteriană se referă la creşterea numărului de celule;
B. La bacteriile cu diviziune rapidă (Mycobacterii), timpul de generaţie este de 20 de ore;
C. Timpul necesar unei populaţii bacteriene să se dividă, deci să-şi înjumătăţească
numărul, se numeşte timp de generaţie;
D. La bacteriile cu diviziune lentă (majoritatea), timpul de generaţie este de 20 min – 3 h;
E. La bacteriile de diviziune rapidă (majoritatea), timpul de generaţie este de 20 de ore.
61. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, nefiind influenţată de factori ca:
A. Enzimele gazdei;
B. pH-ul mediului;
C. Statusul nutriţional al pacientului;
D. Nu există diferenţe între creşterea în vivo şi cea în vitro;
E. Factorii de apărare celulară şi umorală.
62. Fazele unei culturi bacteriene sunt:
A. Faza de latenţă (log);
B. Faza staţionară (lag);
C. Faza de declin;
D. Faza exponenţială (lag);
E. Faza de declin (log).
63. Care asociație cu privire la fazele unei culturi bacteriene este adevărată?
A. Faza exponenţială – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care
se divid; faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare
B. Faza staţionară – faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte
logaritmic;

C. Faza de latenţă – când, din cauza scăderii concentraţiei oxigenului, modificării pH,
acumulării de metaboliţi toxici, rata diviziunilor începe să crească;
D. Faza de declin - faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte
logaritmic;
E. Faza de latenţă - faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare.
64. Următoarele caracteristici sunt caracteristici moştenite ale microorganismelor, cu excepţia:
A. Mobilitatea;
B. Lipsa de interacţiune cu alte microorganisme;
C. Reacţiile biochimice;
D. Forma şi caracteristicile structurale;
E. Metabolismul.
65. Gena la bacterii este reprezentată de o secvenţă unică de perechi de baze azotate care codifică o
proteină unică şi care poate avea lungimi variabile. Gena poate fi:
A. Structurală – controlează funcţia ADN-ului
B. Pentru sinteza de ADN mesager, ADN ribozomal şi ADN de transfer;
C. Reglatoare – codifică sinteza proteinelor de structură;
D. Pentru sinteza ARN de transfer;
E. Structurală – pentru sinteza ARN mesager şi ribozomal.
66. Nucleotidele au în compoziţia lor:
A. O hexoză;
B. O bază azotată;
C. Gruparea tio;
D. Gruparea fosfit;
E. O pentoză (proteină).
67. Bazele purinice sunt:
A. A, G;
B. C, T;
C. A, T;
D. A, C;
E. C, G.
68. În ceea ce priveşte ADN-ul celular bacterian, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. Există sub forma de 4 lanţuri de nucleotide răsucite împreună;
B. Fiecare lanţ are o legătură între un zahar alternativ şi o grupare hidroxil;
C. Fiecare zahar este ataşat de o bază azotată;
D. Cele patru lanţuri sunt ataşate prin legături de hidrogen;
E. Cele două lanţuri sunt ataşate prin legături de azot, între cele două baze azotate.
69. Bazele azotate se împerechează specific:
A. Adenina cu guanina;
B. Citozina cu timina;
C. Citozina cu adenina;

D. Adenina cu timina;
E. Timina cu citozina.
70. În ceea ce priveşte codul genetic/codonul, următoarea afirmaţie este falsă:
A. Trei baze azotate formează un codon
B. Fiecare codon codifică sinteza unui aminoacid sau a unei secvenţe reglatoare, ex
codonul start,codonul stop
C. Este conţinut în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice ce formează lanţul de ADN
D. Secvenţa bazelor de la nivelul genelor determină aminoacizii să formeze o proteină,
care este produsul unei gene
E. ARN-ul de transfer este un codon complementar codului triplu al ADN-ului
71. Următoarea afirmaţie este adevărată:
A. Un codon este reprezentat de un dublet de nucleotide
B. Codul genetic codifică un aminoacid care va intra în structura lanţului protidic într-o
poziţie corespunzătoare poziției codonului în structura genei
C. Caracterul ereditar este relativ instabil pentru că pot apărea modificări în secventa de
nucleotide, ceea ce determină apariţia unor caracteristici noi
D. Codul genetic este reprezentat de o succesiune de lipide
E. Caracterul ereditar este relativ stabil pentru ca pot apărea modificări în gruparea fosfat
72. În ceea ce priveşte tipurile de plasmide, acestea nu pot fi:
A. factorii Col
B. plasmidele M
C. factorul F
D. plasmidele utilizate de vectori în ingineria genetică
E. plasmidele R
73. Cu privire la replicarea ADN, următoarea afirmaţie este falsă:
A. Replicarea ADN -ului este semiconservativă, cele două catene se separă şi se conservă
intacte în cele două molecule de ADN fiice
B. Replicarea ADN se face cu intervenţia enzimei ADN-polimeraza ADN dependentă
C. ADN polimeraza extinde primerii ARN apoi digeră Primerii ARN şi îi înlocuieşte cu
ADN
D. ADN ligaza formează sonde (primeri) scurte de ARN
E. Replicarea ADN apare la nivelul furculiţei de replicare
74. Următoarea afirmaţie cu privire la biosinteza proteinelor este adevărată:
A. Este procesul prin care informaţia din ADN este transformată în proteine ce controlează
activitatea celulară;
B. Sinteza proteinelor are ca etapă transcrierea, adică transformarea informaţiei conținute
în secvența de ARNm în secvenţă de aminoacizi, formând o proteină la nivelul
ribozomilor.
C. Sinteza proteinelor are ca etapă translaţia care este denumită şi transcripţie;
D. Sinteza proteinelor are ca etapă translaţia informaţiei genetice din ADN într-o moleculă
de ARNm.

E. Sinteza proteinelor are ca etapă transcrierea, denumită şi “traducere”.
75. Care asociere este corectă?
A. ARNt – codifică pentru proteine;
B. ARNr – formează parte integrantă din ribozomi, maşinăria celulară a sintezei proteice;
C. ARNm – implicat în sinteza proteinelor;
D. ARNt – formează parte integrantă din ribozomi, maşinăria celulară a sintezei proteice;
E. ARNr – implicat în sinteza proteinelor.
76. Cu privire la diferenţele dintre ADN şi ARN, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. ARN este bicatenar, iar ADN monocatenar;
B. La ARN, zaharul este riboza, iar la ADN dezoxiriboza;
C. Complementaritatea bazelor la ARN este A-T;
D. La ARN, zaharul este dezoxiriboza, iar la ADN riboza;
E. Complementaritatea bazelor la ARN este C-U.
77. Afirmația falsă cu privire la procesul de transcripţie este:
A. Necesită o sursă de nucleotide ARN;
B. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte PROMOTER
SITE;
C. Necesită ADN polimerază;
D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN, care cuprinde informaţia
pentru o proteină;
E. Un lanţ de ARN m este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specificădrept tipar
78. Alegeţi varianta corectă cu privire la procesul de translaţie:
A. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARNr;
B. În citoplasmă sunt 200 de aminoacizi diferiți ce pot participa la sinteza proteic;
C. Ribozomii conțin un ARN special numit ARNm şi proteine;
D. Fiecare ribozom este format din 3 subunități;
E. Înainte ca aminoacizii potriviţi să se unească pentru a forma o proteină, ei trebuie
activaţi prin ataşarea de ARNt.
79. Cu privire la codonii start şi stop, urmatoarea afirmație este adevărată:
A. Codonul start este UAA;
B. Codonii stop sunt UAA, UAG şi AUG;
C. UAA, UAG, UGA servesc ca semnale la terminarea sintezei proteice;
D. Codonul start e codonul non-sens pentru metionină;
E. Codonii stop sunt UGA, AGU şi UAA.
80. Mutaţia se poate datora unei:
A. Substituţii de baze (pierderea uneia sau a mai multor baze, cu modificarea codonilor);
B. Inserţii de baze, de asemenea cu modificarea codonilor;
C. Deleţii (o bază azotată este înlocuită cu alta);

D. Inserţii de ADN mitocondrial;
E. Modificări de temperatură.
81. Alegeţi asocierea corectă cu privire la tipurile de mutaţii:
A. Mutaţia non-sens: deleţie (pierderea unei baze) şi inserție a unei baze adiţionale;
B. Mutaţia cadrului de citire: se creeaza un codon non-sens (STOP) în mijlocul lanţului de
ARNm, oprind sinteza de proteine funcţionale;
C. Substituţie de baze: o singură bază e înlocuită cu alta;
D. Mutaţia non-sens: o singură bază e înlocuită cu alta;
E. Substituţie de baze: deleţie (pierderea unei baze) şi inserţie a unei baze adiţionale.
82. Afirmaţia corectă cu privire la ciclul litic este:
A. Se începe cu asamblarea bacteriofagilor maturi într-un număr crescut;
B. Acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular
spre sinteza materialului bacteriofagic;
C. Bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin sinteza celulei bacteriene gazdă;
D. Bacteriofagii vor putea începe ciclul litic prin părăsirea altor celule bacteriene;
E. Acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular
spre liza materialului bacteriofagic.
83. Afirmaţia falsă cu privire la transducţie este:
A. Transducţia este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor
(virusuri care parazitează şi se multiplică în bacterii);
B. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau
plasmidic al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic;
C. După liza bacteriei şi eliberarea fagilor, când aceştia infectează alte bacterii,
fragmentul de ADN agăţat va fi introdus şi recombinat in cromozomul noii bacterii
gazdă, sau, respectiv să devină plasmidă a acesteia;
D. Genele incluse in fragmentul respectiv se pot apoi exprima;
E. Gena ce codifică producerea toxinei difterice poate fi slab transferată prin intermediul
unui fag temperat, care se dezintegrează în genomul celulei gazdă şi determină la
aceasta producerea de toxină.
84. Conjugarea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special pneumococii,
achiziţionează noi gene;
B. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin
intermediul unui pil sexual;
C. Formarea pilului sexual este codificată de gena plasmidică dura;
D. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante. Acestea transmit în general
caracterul de rezistență faţă de un anumit tip de antibiotic (plasmide F) sau transmit un
factor de sex (pilii) (plasmidele R);
E. Două celule bacteriene: una F+ (nepiliata) si alta F- (piliata) se apropie,şi,prin
intermediul pililor, se realizează contactul dintre cele două.

COMPLEMENT MULTIPLU
1. Transpozonii:
A. sunt fragmente de ARN
B. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid de la o plasmidă la alta
C. sunt segmente de ADN care se pot muta de la o plasmidă la cromozom
D. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid dintr-o regiune a unui cromozom în altă
regiune
E. codifica colicine
2.

Alegeţi răspunsurile false referitoare la procesul de conjugare bacteriană :
A. Este un proces în care se produce transferul de material genetic prin bacteriofag
B. Transferul de material genetic printr-un canal de conjugare
C. Este cea mai frecventa cale de câştigare a rezistenţei la antibiotice
D. Se produce prin intermediul pililor comuni
E. Are loc între o celula donor şi una acceptor

3.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transformare în cursul transferului genetic
la bacterii:
A. Se produce cand fragmentele de ADN exogen sunt absorbite în celula receptoare
B. Frecvenţa transformării este scăzută
C. Frecvenţa transformării este crescută
D. Implică pilii sexuali
E. Implică un bacteriofag

4.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transducţie în cursul transferului genetic
la bacterii :
A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante
B. Se efectuează prin intermediul unui bacteriofag
C. Determină conversia fagică a tulpinilor de Corynebacterium diphteriae nontoxigene în
tulpini toxigene
D. Implică plasmidele R de rezistenţă la antibiotice
E. Este o mutaţie indusă

5.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de replicare a ADN-ului bacterian:
A. Este semiconservativă
B. Se realizează cu ajutorul ADN polimerazei
C. Cele doua celule fiice sunt identice cu parentala
D. Sinteza ADN se poate produce numai în direcţia 3’ către 5’.
E. Replicarea se face cu ajutorul ARN mesager

6.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la mutaţiile genetice bacteriene :
A. Pot fi punctiforme
B. Pot fi induse
C. Pot avea loc prin transfer de fragmente de ADN

D. Au loc prin recombinare genetică
E. Se pot realiza prin deleţia unei baze azotate
7.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteză a proteinelor la bacterii:
A. Are loc în doua etape
B. Implica transcrierea informaţiei din ADN în ARN de transfer
C. Translaţia reprezinta transformarea informaţiei din ARN mesager într-o secvenţă de
aminoacizi
D. Translaţia are loc la nivelul ribozomilor
E. Translaţia are loc în nucleu

8.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteza proteinelor la bacterii:
A. Informaţia genetică din ADN este transcrisă într-o secvenţă de baze complementare a
ARN
B. Un lanţ al ADN-ului este utilizat ca tipar pentru a sintetiza un lanţ complementar de
ARN mesager
C. ARN de transfer transferă informaţiei genetică din ADN într-o moleculă de ARNmesager
D. Celula foloseşte informaţia codificată în ARN mesager pentru a sintetiza proteina
specifică
E. ARN mesager face parte integrantă din ribozomi

9.

Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de rescriere a informaţiei genetice din ADN
în secvenţa de baze a ARN:
A. Guanina din ADN dictează Citozina în ARNm
B. Citozina din ADN dictează Guanina din ARNm
C. Timina din ADN dictează Uracilul din ARNm
D. Adenina din ADN dictează Uracilul din ARNm
E. Adenina din ADN dictează Timina din ARNm

10. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transcripţie:
A. Procesul de transcripţie are nevoie de o enzimă numită ADN polimerază
B. Procesul de transcripţie are nevoie o sursă de nucleotide ARN.
C. Procesul de transcripţie are nevoie de o enzimă numită ARN polimerază
D. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte site promotor
E. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte furculiţa de
replicare
11. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteză a proteinelor la bacterii:
A. ARN-ul mesager codifică informaţia pentru proteine
B. ARN -ul mesager conţine anticodonii
C. ARN-ul de transfer conţine codonii
D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN
E. ARN ul este sintetizat în direcţia 5’ către 3’
12. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de translaţie a bacteriilor:

A.
B.
C.
D.
E.

Capătul 5’ al moleculei de ARN mesager se asociază cu un ribozom
La începutul translaţiei cele 2 subunităţi ale ribozomului se unesc cu ARNul de transfer
În citoplasma sunt 20 aminoacizi diferiţi ce pot participa la sinteza proteică.
Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARN mesager
Activarea aminoacizilor se produce prin ataşarea aminoacidul de ARN de transfer
specific

13. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la codoni:
A. Există 64 de codoni cu sens
B. Codonii cu sens codifică aminoacizii
C. Codonii non-sens sunt UAA, UAG, UGA
D. Codonii non-sens sunt UUA, UGA, AUG
E. Codonii non-sens servesc ca semnale la începerea sintezei proteice.
14. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la codoni
A. Codonul start este AUG
B. Codonul start este UUA
C. Codonul UUA codonul sens pentru metionina
D. Un codon este un set de trei nucleotide
E. Pe fiecare moleculă de ARN transfer există 3 nucleotide numite anticodon
15. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian:
A. Catabolismul este reprezentat de reacţii de degradare care eliberează energie
B. Anabolismul este reprezentat de reacţii de sinteză ce necesită energie
C. În celula vie reacţiile chimice în care se combină substanţe simple în molecule
complexe poartă numele de catabolism
D. În reacţiile catabolice este folosită apa pentru a desface legăturile chimice
E. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ATP cu un
grup fosfat pentru a resintetiza ADP-ul.
16. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian:
A. Oxidarea reprezintă înlăturarea de electroni dintr-o moleculă
B. Majoritatea reacţiilor biologice de oxidare implică pierderea atomilor de hidrogen
C. Reacţiile biologice de oxidare sunt numite reacţii de dehidrogenare
D. Acidul piruvic este oxidat pentru a forma acid lactic
E. Procesul de oxidare este un câştig de electroni
17. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian:
A. De fiecare dată când o substanţă este oxidată o altă substanţă este simultan redusă
B. Atomii de hidrogen eliberaţi în procesul de oxidare nu rămân liberi în celulă ci sunt
transferaţi imediat de către coenzime către un alt compus
C. Catalizatorii sunt substanţe care pot creşte viteza reacţiilor chimice,
D. Catalizatorii sunt degradaţi în cursul reacţiei chimice în care intervin
E. Substraturile nu determină specificitatea enzimelor
18. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la enzimele ce intervin în metabolismul bacterian:

A. Multe enzime sunt formate din 2 componente: o fracţiune proteică numită apoenzima şi
un component neproteic numit cofactor
B. Apoenzima nu funcţionează după îndepărtarea cofactorului
C. Coenzimele ajută enzima acceptând atomii înlăturaţi de pe substrat sau donând atomi ce
sunt necesari substratului
D. Enzimele care îndepărtează atomii de hidrogen dintr-o moleculă se numesc hidrogenaze
E. Când NADH este oxidat la NAD se câştigă 2 ioni de hidrogen şi 2 electroni.
19. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian:
A. Oxidarea este de obicei o reacţie producătoare de energie
B. ADP-ul este o sursă de energie pentru reacţiile ce necesită energie
C. În procesul de respiraţie şi fermentaţie electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt
preluaţi de NAD+
D. În timpul glicolizei NAD+ este redus la NADH şi se produc 2 molecule de ATP prin
fosforilarea substratului
E. Şuntul hexozo monofosfaţilor furnizează mijloace pentru descompunerea pentozelor şi
a glucozei
20. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian
A. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic
B. Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la genul Pseudomonas
C. Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la bacteriile Gram pozitive
D. Unele bacterii pot degrada orice moleculă organică în timpul respiraţiei
E. La bacteriile anaerobe acceptorul final de hidrogen este o moleculă anorganică de
exemplu nitrat, sulfat, carbonat.
21. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la respiraţia celulară la bacterii:
A. Lanţul de transport de electroni este format dintr-o secvenţă de molecule carrier
capabile de oxidare şi reducere
B. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul
C. Oxidarea finală este ireversibilă în ambele tipuri de respiraţie
D. La bacterii lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă
mitocondrială
E. Flavinmononucleotide FMN sunt molecule carrieri în lanţul de transport de electroni
22. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la respiraţia celulară la bacterii
A. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o substanţă anorganică alta
decât oxigenul
B. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 38 de molecule de
ATP
C. Fermentaţia necesită cilcul Krebs pentru producerea de energie
D. Fermentaţia foloseşte substanţe organice ca acceptor final de electroni
E. Fermentaţia are ca produşi finali acidul lactic sau etanolul
23. Diviziunea bacteriană:
A. Este o diviziunea binară

B.
C.
D.
E.

Are ca etapă separarea celulelor fiice
Se termină când creşterea constituenţilor celulari atinge o masă critică
Este o diviziune simplă
Nu are ca etapă formarea septului de diviziune.

24. Pentru a supravieţui şi a se multiplica, bacteriile au nevoie de:
A. apă;
B. lipide;
C. energie;
D. substanţe necesare pentru sinteza de componente structurale
E. substanţe necesare pentru metabolismul celular.
25. Există diferențe mari între bacterii în ceea ce priveşte necesarul de substanţe nutritive, astfel
încât:
A. Unele pot sintetiza toate substanţele necesare pornind de la elementele cele mai simple;
B. Unele pot obţine substanţele nutritive prin degradarea enzimatică a unor molecule
complexe preluate din mediu;
C. Unele necesită substanţe organice gata sintetizate;
D. Nu pot sintetiza substanţe pornind de la elementele cele mai simple;
E. Au nevoie doar de substanţe organice gata sintetizate.
26. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt:
A. Sulful;
B. Azotul;
C. Carbonul;
D. Oxigenul;
E. Hidrogenul.
27. Tipurile nutriţionale la bacterii se stabilesc pe baza criteriilor:
A. Sursa de apă;
B. Sursa de substanţe anorganice;
C. Sursa de energie;
D. Sursa de carbon;
E. Sursa de azot.
28. În ceea ce priveşte sursa de energie, bacteriile pot fi:
A. Chimioorganotrofe;
B. Autotrofe;
C. Fototrofe;
D. Heterotrofe;
E. Chemotrofe.
29. Bacteriile chemotrofe:
A. Se mai numesc şi bacterii fotosintetice;
B. Pot fi chimiolitotrofe;
C. Utilizează carbonul din substanţe organice;

D. Furnizează energia prin reacţii de oxido-reducere a compuşilor organici sau anorganici;
E. Pot fi heterotrofe
30. Bacteriile autotrofe:
A. Fac parte din tipul nutriţional de bacterii bazat pe criteriul sursei de carbon;
B. Se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanţe anorganice;
C. Se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanţe organice;
D. Au întregul material celular sintetizat pornind doar de la CO2;
E. Utilizează carbonul din substanţe organice.
31. Combinând criteriile de clasificare a tipurilor nutriţionale de bacterii rezultă:
A. Bacterii chemotrofe;
B. Bacterii autotrofe;
C. Bacterii fotoautotrofe;
D. Bacterii heterotrofe;
E. Bacterii chemoheterotrofe.
32. Alegeţi asocierile corecte:
A. Bacterii fotoheterotrofe – energia este furnizată prin reacţii de oxido-reducere a
compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanţe organice drept sursă de
carbon;
B. Bacterii fotoheterotrofe – lumină, compuşi organici;
C. Bacterii chemoautotrofe – lumină, CO2;
D. Bacterii fotoautotrofe – compuşi anorganici sau organici, CO2;
E. Bacterii chemoheterotrofe - energia este furnizată prin reacţii de oxido-reducere a
compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanţe organice drept sursă de
carbon.
33. Bacteriile cu importanţă clinică:
A. Sunt bacterii parazite care necesită compuşi organici ca sursă de carbon şi energie;
B. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
complexe, disponibile, neavând nevoie să utilizeze mecanisme de biosinteză proprii;
C. Sunt autotrofe dacă sunt bacterii patogene sau saprofite;
D. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
complexe, disponibile, având în acelaşi timp nevoie să utilizeze şi mecanisme de
biosinteză proprii;
E. Sunt bacterii parazite care necesită lumina ca sursă de energie.
34. Principala sursă de carbon pentru bacteriile cu importanţă clinică este reprezentată de
carbohidraţi, care sunt degradaţi prin:
A. Reducere;
B. Fermentare (în absenţa O2);
C. Oxidare;
D. Fermentare (în prezenţa O2);
E. Oxidare, acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP.

35. Elemente anorganice necesare pentru funcțiile celulare ale bacteriilor sunt:
A. P
B. Mg;
C. Urme de Cu, Co, Mn, Zn;
D. Fe;
E. Ar.
36. În ceea ce priveşte bacteriile, următoarele afirmaţii cu privire la factorii organici sunt
adevărate, cu excepţia:
A. Vitaminele nu sunt necesare pentru formarea coenzimelor;
B. Aminoacizii sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care le găsesc în mediu, le preiau
şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi utilizaţi în sinteza proteinelor
bacteriene;
C. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai tuturor acizilor organici şi coenzimelor;
D. Proteinele sunt obţinute de bacterii din aminoacizii pe care îi găsesc în mediu, îi preiau
şi îi cuplează enzimatic până la peptide, care vor fi utilizate în sinteza proteinelor
bacteriene;
E. Vitaminele sunt necesare pentru formarea coenzimelor.
37. În ceea ce priveşte nutriţia bacteriană:
A. Unele substanţe sunt molecule mari, care difuzează rapid;
B. Unele substanţe neceare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin
membrana celulară;
C. Unele sunt molecule mici, care difuzează lent;
D. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentraţie, cu ajutorul unor sisteme de
transport, fără consum energetic;
E. Unele substanţe sunt molecule mari, care difuzează lent.
38. În ceea ce priveşte influenţa oxigenului asupra bacteriilor, acestea pot fi:
A. Bacterii strict aerobe;
B. Bacterii anaerobe-aerotolerante;
C. Bacterii microaerofile;
D. Bacterii strict anaerobe;
E. Bacterii aerobe – facultativ anaerobe.
39. Alegeţi asocierile corecte:
A. Bacterii microaerofile – care nu au enzime de degradare a peroxidului de hidrogen;
B. Bacterii aerobe – facultativ anaerobe : sunt reprezentate de majoritatea bacteriilor
patogene pentru om;
C. Bacterii strict anaerobe – folosesc respiraţia oxibiotică;
D. Bacterii strict aerobe – se dezvoltă în prezența unei cantităţi mici de CO2;
E. Bacterii anaerobe – aerotolerante : obţin energia prin fermentaţie, dar oxigenul nu le
este toxic.
40. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influenţează mult
multiplicarea bacteriilor, putând fi:

A.
B.
C.
D.
E.

Psihrofilă;
Minimă;
Optimă;
Maximă;
Termofilă.

41. În funcţie de temperatura optimă, bacteriile se clasifică în:
A. Criofile;
B. Higrofile;
C. Mezofile;
D. Xantofile;
E. Psihrofile
42. Alegeţi asocierile corecte:
A. Bacterii mezofile – au o temperatură optimă la 30-40oC;
B. Bacterii termofile – au o temperatură optimă la 60-70oC;
C. Bacterii psihrofile – au o temperatură optimă peste 20oC;
D. Bacterii mezofile – au o temperatură optimă sub 10oC;
E. Bacterii criofile – au o temperatură optimă la 55-80oC.
43. Despre bacteriile cu importanţă medicală din punct de vedere al temperaturii optime, se poate
spune că:
A. Au o temperatură optimă de creştere la 40oC;
B. Sunt cele mezofile;
C. Au o temperatură optimă de creştere la 22oC;
D. Sunt cele criofile;
E. Au o temperatură optimă de creştere la 37oC.
44. Următoarele afirmații cu privire la influența pH-ului asupra bacteriilor sunt false:
A. pH-ul optim pentru bacterii este de 8,2-8,4;
B. Câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Lactobacillus);
C. Câteva specii pot tolera pH în zona acidă (Lactobacillus) care preferă pH de 2;
D. pH-ul optim pentru bacterii este de 6,5-6,7;
E. Câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Vibrio cholerae).
45. Cu privire la osmolaritate ca şi factor de influenţă asupra bacteriilor putem spune că:
A. Este condiţionată de concentraţia sărurilor din mediul de dezvoltare;
B. Majoritatea bacteriilor nu sunt osmotolerante;
C. Majoritatea bacteriilor se dezvoltă mai bine la o concentraţie fiziologică a sărurilor;
D. Bacteriile halotolerante sunt streptococii;
E. Unele bacterii se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută.
46. Variantele corecte cu privire la metabolismul bacterian sunt:
A. Este restricţionat genetic;
B. Are o mare rigiditate;
C. Este teleonomic;

D. Este pluricelular;
E. Are o intensitate crescută şi o viteză mare de reacţie.
47. Alegeţi asocierile corecte cu privire la caracteristicile metabolismului bacterian:
A. Teleonomic - cromozomul bacterian codifica sinteza a aproximativ 3000 proteine;
B. Flexibilitate mare – permite adaptarea rapidă a bacteriei la condiţii variabile de mediu;
C. Necompartimentat – întreaga activitate se desfăşoară strict în interiorul unei singure
celule;
D. Intensitate crescută şi viteză mare de reacţie – E. Coli are un timp de diviziune de
aprox. 20 de minute;
E. Unicelular – a dezvoltat reacţii metabolice şi sisteme de control care să asigure o mare
eficienţă.
48. Care din următoarele afirmaţii cu privire la metabolismul bacterian sunt adevărate?
A. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de anabolism;
B. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism;
C. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de
energie poartă numele de anabolism;
D. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de
energie poartă numele de catabolism;
E. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, trebuie să fie în
perfect echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor.
49. Anabolismul bacterian:
A. Are ca etapă pătrunderea substanţelor nutritive în celulă;
B. Este reprezentat de totalitatea proceselor metabolice care asigură biosinteza
materialului celular necesar pentru creşterea şi multiplicarea microorganismelor;
C. Are ca etapă controlul activităţii enzimatice;
D. Are ca etapă glicoliza;
E. Are ca etapă biosinteza proteinelor structurale şi funcţionale pe baza informaţiei
genetice.
50. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt cele întâlnite la toate celulele (eucariote
şi procariote):
A. Amono-oxidarea acizilor graşi;
B. Şuntul pentozo-fosfaţilor;
C. Ciclul acizilor dicarboxilici;
D. Glicoliza;
E. Glicogeneza.
51. Atomii de carbon rezultaţi în urma proceselor metabolice, pot fi îndreptaţi spre producerea de :
A. Glucide;
B. Energie;
C. Aminoacizi;

D. Lipide;
E. Substanţe anorganice.
52. În catabolizarea glucozei, bacteriile folosesc următoarele căi:
A. Glicoliza;
B. Şuntul pentozo-fosfaţilor;
C. Ciclul acizilor monocarboxilici;
D. Ciclul Embden-Meyerhof;
E. Beta-oxidarea acizilor graşi.
53. Şuntul pentozo-fosfaţilor:
A. Este una dintre cele trei căi principale prin care bacteriile catabolizează glucoza;
B. Este calea cea mai importantă, atât la procariote, cât şi la eucariote;
C. Reprezintă etapa prin care acidul piruvic este complet oxidat la CO2;
D. Are ca şi produs final piruvatul;
E. Este calea finală a metabolismului glucidic.

54. Principalele tipuri de eliberare de energie la bacterii sunt:
A. Cu ajutorul luminii;
B. Respiraţia anaerobă;
C. Fermentaţia;
D. Respiraţia (oxibiotică);
E. Procese de oxido-reducere.
55. În ceea ce priveşte creşterea şi multiplicarea bacteriilor, următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. Diviziunea bacteriană este o diviziune complexă, prin sciziparitate;
B. Diviziunea celulară începe când creşterea constituenților celulari atinge o masă critică;
C. Replicarea semiconservativă este precedată de formarea septului de diviziune;
D. Are loc separarea creşterea celulelor fiice (după una sau mai multe diviziuni
consecutive) identice atât între ele cât şi cu celula parentală;
E. Diviziunea bacteriană este o diviziune binară.
56. Afirmaţiile false cu privire la bacteriană sunt următoarele:
A. Se referă la creşterea numărului de celule;
B. La bacteriile de diviziune rapidă (Mycobacterii), timpul de generaţie este de 20 min – 3
h;
C. La bacteriile cu diviziune lentă, timpul de generaţie este de 20 h;
D. Timpul necesar unei populaţii bacteriene să se dividă se numeşte timp de generaţie;
E. Se referă la înjumătăţirea numărului de celule
57. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, fiind influenţată de factori ca:
A. pH-ul mediului;
B. Enzimele gazdei (Ig, complement);
C. Factorii de apărare celulară (protează, hialuronidază);

D. Statusul nutriţional al pacientului;
E. Umiditatea
58. În ceea ce priveşte creşterea în vitro, fazele multiplicării unei culturi bacteriene sunt:
A. Faza exponenţială (lag);
B. Faza staţionară;
C. Faza de declin;
D. Faza de latenţă (lag);
E. Faza staţionară (log).
59. Alegeţi asocierile corecte cu privire la fazele multiplicării unei culturi bacteriene:
A. Faza staţionară – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care se
divid;
B. Faza exponenţială – faza în care celulele se divid în ritm constant, iar numărul creşte
logaritmic;
C. Faza de latenţă – când din cauza scăderii concentraţiei oxigenului, modificării pH,
acumulării de metaboliţi toxici, rata diviziunilor începe să scadă;
D. Faza de declin – când substanţele nutritive din mediu se epuizează treptat, scade pH-ul
şi concentraţia O2, cu acumularea de produşi toxici;
E. Faza de latenţă – celulele, în această fază, sunt tinere, au toate caracterele morfologice,
biochimice şi antigenice specifice.
60. Afirmatiile adevărate cu privire la genetica bacteriană sunt:
A. Studiul geneticii bacteriene a stat la baza studiului genetic în general, doarece codul
genetic este unic în lumea vie;
B. Cu excepţia virusurilor ARN, niciun micoorganism nu are informaţia genetică înscrisă
în ADN;
C. Faptul că există bacterii care au un timp de generație de 20 de minute permite studiul
unui număr mare de generaţii, în timp foarte scurt;
D. Caracteristicile sunt transmise succesorilor prin materialul ereditar, care este unitatea
stucturală a genei;
E. Nu toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite.
61. Toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite, acestea incluzând:
A. Mobilitatea;
B. Metabolismul;
C. Reacţiile biochimice;
D. Morfologia;
E. Lipsa de interacţiune cu alte organisme.
62. Cromozomul bacterian:
A. Este reprezentat de o moleculă de ARN;
B. Are molecula de ADN circulară, dublu helicoidală;
C. Molecula de ADN are un dinamism propriu ce-i asigură în timpul ciclului celular
autoreplicarea şi transcrierea informației de pe ADN pe ARN;
D. Conţine în jur de 3000-4000 de gene;

E. Are gena reprezentată de o secvenţă dublă de perechi de baze azotate.
63. Alegeţi asociaţiile corecte:
A. Gene structurale – gene care controlează funcţia ADN-ului;
B. Gene pentru sinteza ARNm – codifică sinteza proteinelor de structură;
C. Gene reglatoare – gene pentru sinteza ARNt;
D. Gene structurale – care codifică sinteza proteinelor de structură;
E. Gene reglatoare – care controlează funcţia ADN-ului.
64. ADN bacterian:
A. Are bazele azotate purinice sau pirimidinice;
B. Are fiecare nucleotid alcătuit dintr-o bază azotată şi o grupare fosfat;
C. Este o macromoleculă compusă din unităţi repetitive numite nucleotide;
D. Are ca baze purinice: A,T;
E. Are ca baze pirimidinice: C, G.
65. ADN-ul celular bacterian:
A. Are fiecare zahar ataşat de o grupare fosfat;
B. Există sub forma a 2 lanţuri de nucleotide răsucite împreună;
C. Cele două lanţuri sunt ataşate prin legături ionice între cele două baze azotate;
D. Fiecare lanţ are o legătură între un zahar alternativ şi un grup fosfat;
E. Nucleotidele formează prin răsucirea lor un dublu helix.
66. Afirmaţiile false cu privire la complementaritatea bazelor azotate sunt următoarele:
A. Datorită complementarităţii bazelor, dacă se cunoaşte structura unui lanţ, se poate şti
structura lanţului complementar;
B. Lanţurile de ADN sunt complementare;
C. Bazele se împerechează specific;
D. Adenina se împerechează cu citozina;
E. Guanina se împerechează cu timina.
67. Răspunsurile corecte cu privire la structura ADN sunt următoarele:
A. Legăturile de hidrogen fac ca dublul helix să fie o structură instabilă;
B. În ciuda instabilităţii, cele două lanţuri de ADN se pot separa sub influenţa proteinelor
de “desfacere”;
C. Separarea lanţurilor permite ca cele două lanţuri separate de ADN să servească drept
tipar pentru replicare;
D. Separarea lanţurilor permite apariţia a două molecule de ADN fiice;
E. Cele două lanţuri sunt ataşate prin legături de hidrogen între grupările fosfat.
68. Afirmaţiile corecte cu privire la codoni sunt:
A. Succesiune de codoni reprezintă codul genetic;
B. Fiecare codon codifică sinteza unui aminoacid sau a unei secvenţe reglatoare;
C. Un codon este reprezentat de un cvartet de nucleotide;
D. Codonul codifică un aminoacid care va intra în structura lanţului protidic într-o poziţie
corespunzătoare poziţiei codonului în structura genei;

E. Codonii stop sunt UAA; UAG; UGA.
69. Alegeţi afirmaţiile false:
A. Fenotipul unui organism este reprezentat de informaţia ce codifică pentru
caracteristicile particulare ale unui organism;
B. Fenotipul se referă la proprietăţile existente, ce exprimă caracteristicile bacteriilor la un
moment dat;
C. În termeni moleculari, fenotipul este o colecţie de gene;
D. Fenotipul este o colecţie de proteine;
E. Fenotipul reprezintă proprietăţile potenţiale, dar nu proprietăţile respective.
70. Structura ADN:
A. Este triplu catenară;
B. Are lanţuri antiparalele de nucleotide;
C. Are bazele cu structură identică;
D. Conţine o grupare fosfit;
E. Are bazele azotate ce înaintează după direcţia 5’- 3’.
71. ADN-ul bacterian conţine:
A. ADN mitocondrial;
B. ADN cromozomal;
C. ADN plasmidic;
D. ADN extracromozomal;
E. ADN de transfer.
72. ADN cromozomial bacterian:
A. Este format dintr-o singură moleculă radiară de ADN;
B. Are informaţia genetică codificată în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice;
C. Este dublu catenar;
D. Se consideră că formează mai mulţi cromozomi;
E. Are ca baze azotate: adenina, guanina, citozina şi uracilul.
73. Plasmidele:
A. Sunt molecule de ARN asemănătoare cu cea cromozomială;
B. Sunt molecule de ADN cu cerc închis, superhelicoidal;
C. Nu pot exista în stadiu autonom în citoplasmă;
D. Pot exista integrate în cromozomul bacterian;
E. Pot exista în epizomi.
74. Alegeţi asocierile corecte cu privire la tipurile de plasmide:
A. Factorii Col – conţin gene ce codifică producerea de toxine extracelulare;
B. Plasmidele R – gene ce codifică anumite proteine utile sunt ataşate de plasmide
bacteriene cu multiplicare rapidă, astfel încât expresia lor este foarte eficientă;
C. Factorul F – de fertilitate;

D. Plasmide utilizate ca vectori în ingineria genetică – plasmide ce conţin gene ale
rezistenţei la antibiotice;
E. Factorul F – se inseră în cromozomul bacterian şi promovează frecvenţa crescută a
recombinărilor.
75. Ce putem afirma despre replicarea ADN?
A. Replicarea ADN se face cu intervenţia enzimei ADN-polimeraza ADN independentă;
B. Replicarea ADN-ului este semiconservativă, cele două catene se separă şi se conservă
intacte în cele două molecule de ADN fiice;
C. Replicarea ADN apare la nivelul furculiţei de replicare;
D. ADN polimeraza se ataşază de lanţul ADN care creşte după alinierea nucleotidelor în
mod identic;
E. ADN polimeraza formează sonde (primeri) scurte de ARN.
76. Afirmațiile corecte privitoare la biosinteza proteinelor sunt următoarele:
A. Sinteza proteinelor se realizează în patru etape;
B. Este procesul prin care informaţia din ARN este transformată în proteine ce controlează
activitatea celulară;
C. Transcrierea/ Traducerea informaţiei genetice din ADN într-o moleculă de ARNmesager este una dintre etape;
transcripţie
translaţie
D. ADN
ARNm
proteine (schema reprezintă legea
generală a geneticii moleculare);
E. Translaţia adică transformarea informației conţinute în secvenţa de ARN-m în secvenţă
de aminoacizi formând o proteină, la nivelul ribozomilor reprezintă a doua etapă.
77. Alegeţi răspunsurile corecte:
A. Celula foloseşte informaţia codificată in ARNm pentru a sintetiza proteina specifică
prin procesul de translație;
B. ARN este monocatenar;
C. Un lanţ de ARNm este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specificădrept tipar;
D. T- ADN dictează A-ARNm;
E. Tanscripţia necesită o enzimă numită ADN polimerază.
78. Alegeţi asocierile corecte cu privire la tipurile de ARN:
A. ARNm – transferă aminoacizii către ribozomi pentru sinteza proteinelor;
B. ARNt – conţine anticodonul;
C. ARNr – conţine un codon;
D. ARNr – conţine ribozomul 50 S;
E. ARNm – conţine 3 baze.
79. Răspunsurile corecte cu privire la procesele din timpul translaţiei sunt:
A. Iniţial, capătul 5’ al moleculei de ARNt se asociază cu un ribozom (sediul sintezei
proteice);

B. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARNm;
C. Pe fiecare moleculă de ARNt există o porţiune specială formată dintr-un set de 3
nucleotide, numită anticodon, care este complementar cu codonul pentru aminoacidul
transportat de ARNt;
D. Cuplarea codon-anticodon apare numai când ARNm se ataşază de un ribozom;
E. Un codon special, STOP codon din ARNm, numit sense codon, semnalează terminarea
lanţului polipeptididc şi acesta este eliberat de pe ribozom.
80. Codonii NON sens sunt:
A. AUG;
B. UAA;
C. UGA;
D. AUU;
E. UAG.
81. Mecanismele care duc la variaţii genetice sunt:
A. Transferul de material genetic extracelular;
B. Mutaţia spontană;
C. Mutaţia indusă de factori chimici;
D. Transferul de material intracelular;
E. Mutaţia indusă de factori fizici.
82. Mutaţia se poate datora unei:
A. Inserţii de baze, fără modificarea codonilor;
B. Deleţii (sintetizarea de mai multe baze);
C. Deleţii (pierderea uneia sau a mai multor baze, fără modificarea codonilor);
D. Substituţia de baze;
E. Înlocuirii unei baze azotate cu altă bază azotată.
83. Alegeţi asocierile corecte cu privire la tipurile de mutaţii:
A. Substituţia de baze - tranziţie sau transversie;
B. Mutaţie nonsens – deleţie sau inserţie a unei baze adiţionale;
C. Mutaţia cadrului de citire – o singură bază e înlocuită cu alta;
D. Mutaţie nonsens – se creează un codon STOP în mijlocul lanţului de ARNm, oprind
sinteza de proteine funcţionale;
E. Mutaţia cadrului de citire : GC se schimbă în AT.
84. Transferul genetic la bacterii se face prin:
A. Conjugare;
B. Rotaţie;
C. Translaţie;
D. Transformare;
E. Transducţie.
85. Alegeţi asocierile corecte cu privire la transferul genetic:
A. Conjugarea – ADN-ul este transferat de la o bacterie la alta către un virus;

B. Transformarea – genele sunt transferate de la o bacterie la alta sub formă de ADN
„gol”;
C. Transducţia – ADN-ul este transferat de la o bacterie la alta către un virus;
D. Conjugarea – plasmidele sunt transferate de la o bacterie la alta prin intermediul unui
pil sexual;
E. Transformarea – plasmidele sunt transferate de la o bacterie la alta prin intermediul
unui pil sexual.
86. Bacteriofagii:
A. Sunt bacterii ale virusurilor;
B. Prezintă o capsidă ce conţine o moleculă de acid nucleic;
C. Prezintă o coadă;
D. Prin intermediul cozii detaşază la receptori specifici prezeni la suprafaţa structurilor
ţintă;
E. Sunt formaţi din cap, gât, guler, teacă, ARN şi coadă.
87. Alegeţi asocierile corecte cu privire la procesele din ciclul litic şi ciclul lizogen:
A. Ciclul litic - rar acidul nucleic fagic se poate desprinde de cromozom şi rămâne
autonom în citoplasmă, unde va iniţia un ciclu litic;
B. Ciclul lizogen - acidul nucleic fagic se integrează în ADN-ul bacterian şi se replică în
paralel cu acesta;
C. Ciclul litic - în final se vor asambla bacteriofagi maturi într-un număr crescut;
D. Ciclul lizogen - acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg
metabolismul celular spre sinteza materialului bacteriofagic;
E. Ciclul litic - bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin liza celulei bacteriene gazdă şi vor
putea începe un nou ciclu litic prin invadarea altor celule bacteriene.
88. Transformarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeţi variantele
corecte cu privire la ea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
achiziţionează noi gene;
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;
D. Frecvenţa transformărilor este scăzută;
E. Este detectată prin modificarea unor caractere ale bacteriei receptoare.
89. Transducţia este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeţi variantele corecte
cu privire la ea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
achiziţionează noi gene;
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;

D. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau
plasmidic al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic;
E. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante.
90. Conjugarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeţi variantele corecte
cu privire la ea:
A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante;
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
achiziţionează noi gene;
D. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;
E. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin
intermediul unui pil sexual.

Tematica 3.
Patologie, infecţia bacteriană. Flora saprofită şi rolul benefic. Relaţia
dintre microorganisme şi gazdă. Patogenitate bacteriană.
Virulenţa (colonizare, multiplicare şi invazivitate, exo- şi endotoxine)
Complement simplu
1. Endotoxinele bacteriene au următoarele caracteristici:
A. Pot produce şoc endotoxic
B. Sunt de natură proteică
C. Produc leucocitoză
D. Sunt termolabile
E. Se folosesc la prepararea anatoxinelor
2. Exotoxinele bacteriene au următoarele proprietăţi:
A. Sunt difuzibile pe cale sanguină şi nervoasă
B. Sunt de natură polizaharidică
C. Au capacitate nocivă redusă
D. Acţionează numai pe vase
E. Stimulează foarte slab răspunsul imun
3. Flora saprofită:
A. Este reprezentată de flora normală care populează tegumentele şi mucoasele

B.
C.
D.
E.

Este patogenă
Este formată din bacterii care nu populează în mod normal tegumentele şi mucoasele
Se găseşte în articulaţii
Se găseşte în sânge

4. La nivelul tractului respirator superior putem găsi următorii germeni saprofiţi cu o excepţie:
A. Staphylococcus aureus
B. Difteromorfi
C. Streptococcus viridans
D. Streptococcus pyogenes
E. Streptococcus pneumoniae
5. Din intestinul gros putem izola specii ale unui gen bacterian saprofit:
A. Streptococcus pyogenes
B. Salmonella tiphy
C. Shigella
D. Proteus
E. Escherichia coli enteropatogen

6. Bifaţi răspunsul corect:
A. Flora vaginală este formată dintro singură specie bacteriană
B. Bacilii din genul Proteus sunt patogeni pentru intestinul gros
C. Flora microbiană saprofită este compusă în special din bacterii şi fungi
D. Pielea nu este colonizată de Staphylococcus epidermidis
E. La nivelul orofaringelui putem întâlni ca saprofit Neisseria gonorrhoeae.
7. În ceea ce priveşte flora comensală, care din următoarele afirmaţii este falsă:
A. Pe tegumente se pot găsi: stafilococi, streptococi, bacili Gram pozitivi şi rari bacili Gram
negativi
B. în tractul digestiv se pot găsi: bacili Gram negativi, lactobacili, enterococi
C. în tractul respirator se pot gasi : Mycobacterium tuberculosis, pneumococi, streptococi beta
hemolitici
D. în 1/3 inferioara a uretrei pătrunde flora intestinală pe cale ascendentă
E. în vagin se găsesc bacilii Doderlein
8. Apariţia procesului infecţios este dependentă:
A. Numai de factorii de apărare ai macroorganismului
B. Atât de factorii de apărare ai macroorganismului cât şi de factorii de patogenitate ai
bacteriei
C. Numai de factorii de patogenitate ai microorganismului
D. Numai de integritatea barierelor anatomice la nivelul macroorganismului
E. Numai de efectorii imunităţii umorale

9. Menţionaţi care din următoarele specii bacteriene este o specie saprofită condiţionat patogenă:
A. Salmonella tiphy
B. Salmonella paratiphy
C. Shigella flexneri
D. Klebsiella pneumoniae
E. Vibrio cholerae
10. Care enunţ referitor la patologie este fals?
A. Termenii de infecţie sau de boală pot avea semnificaţii diferite;
B. Infecţia este reprezentată de invazia organismului de microorganisme;
C. Boala apare atunci când o infecţie produce modificări ale stării de sănătate;
D. O infecţie nu poate exista în absenţa unei boli detectabile;
E. Infecţia cu virusul HIV la debut nu prezintă semne sau simptome.
11. Care răspuns cu referire la flora normală este incorect?
A. Microorganismele încep sa colonizeze omul după aproximativ o saptămână de la
naştere;
B. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros;
C. Multe organisme saprofite se stabilesc şi în alte localizări ale corpului uman şi pe
suprafaţa acestuia;
D. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mare decât numărul
celulelor ce alcătuiesc organismul;
E. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului
alcătuiesc flora saprofită (flora normală).
12. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal sterile
nereprezentate de:
A. Stomac;
B. Urină;
C. Bilă;
D. Intestin gros;
E. Lichid articular.
13. În orofaringe întâlnim următoarele mai puţin:
A. Streptococi viridans;
B. Neisserii saprofite;
C. Corynebacterii;
D. Bacteroides;
E. Staphylococcus epidermidis.
14. În orofaringe întâlnim următoarele mai puţin:
A. Lactobacili;
B. Staphylococcus aureus;
C. Neisseria meningitidis;
D. Haemophilus influenzae;

E. Streptococcus pneumoniae.
15. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii anaerobe cu excepţia:
A. Bacteroides;
B. Bifidobacterium;
C. E.coli;
D. Fusobacterium;
E. Coci anaerobi.
16. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii aerobe cu excepţia:
A. E.coli;
B. Enterobacter;
C. Proteus;
D. Klebsiella;
E. Bifidobacterium.
17. Care afirmaţie referitoare la tractul genital este adevărată?
A. Uretra distală a ambelor sexe este colonizată de flora saprofită;
B. Uretra inferioară este colonizată de Staphylococcus epidermidis, corynebacterii;
C. Flora vaginală este mai specifică şi nu este influenţată de statusul hormonal;
D. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite
specii de bacterii aerobe şi anaerobe;
E. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor endrogeni se
modifică flora vaginală.
18. Principalele bacterii de pe tegument sunt reprezentate de următoarele cu excepţia:
A. Propionibacterium acnes;
B. Coci anaerobi;
C. Staphylococcus epidermidis;
D. Corynebacterii;
E. Coliformi.
19. Care răspuns cu referire la relaţia dintre flora normală şi gazda umană este incorect?
A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt dar cel din urmă nu este afectat;
B. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale;
C. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv dăunează, aduc beneficii;
D. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme;
E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism
beneficiază în defavoarea celuilalt.
20. Următoarele boli pot fi comunicabile sau transmisibile cu excepţia:
A. Febră tifoidă;
B. Tetanos;
C. Tuberculoză;
D. Varicelă;

E. Herpes.
21. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină următoarele tipuri de boli mai puţin:
A. Sporadică, apare ocazional;
B. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală;
C. Endemică, boală constant prezentă în populaţie;
D. Epidemică un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp;
E. Pandemică o boală endemică cu răspândire globală.
22. Virulenţa este determinată de următoarele, mai puţin:
A. Factorii de colonizare;
B. Invazivitatea;
C. Capacitatea de a elabora toxine;
D. Capacitatea de a forma lipide;
E. Enzime.
23. Adezinele sunt reprezentate de următoarele cu excepţia:
A. Pili;
B. Cili;
C. Fimbrii la enterobacterii;
D. Glicocalixul la streptococi;
E. Macromolecule proteice de adeziune codificate cromozomial sau plasmidic.
24. Care răspuns cu referire la puterea de invazie este incorect?
A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa
bacteriană;
B. Streptococcus pyogenes conţine proteina M ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele
epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza;
C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând
fagocitoza;
D. În prezenţa anticorpilor anticapsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, nu se produce
distrugerea prin fagocitoză;
E. Invazia centrală sau directă speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile
celulelor epiteliale.
25. Despre exotoxine sunt false următoarele enunţuri:
A. Sunt produse în interiorul unor bacterii în cursul creşterii şi metabolismului lor;
B. Sunt eliberate în spaţiul înconjurător;
C. Sunt caracteristice bacteriilor Gram pozitive;
D. Au structura glucidică;
E. Sunt termolabile.
26. Despre exotoxine sunt false următoarele enunţuri:
A. Sunt difuzibile pe cale limfatică, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul
producerii lor;
B. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană;

C. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine
şi nu de bacterii;
D. Organismul produce anticorpi numiţi antitoxine ce furnizează imunitate împotriva
toxinelor;
E. Exotoxinele pot fi transformate în anatoxine (vaccinuri ce mai poartă denumirea de
toxoizi).
27. Care răspuns cu referire la exotoxine este incorect?
A. Există trei grupe de exotoxine;
B. Citotoxinele distrug celulele gazdă sau funcţia lor;
C. Neurotoxinele împiedică transmisia normală a impulsului nervos;
D. Enterotoxinele afectează celulele tractului respirator;
E. Exotoxinele produc semne şi simptome specifice.
28. Afirmaţia falsă despre endotoxine este următoarea:
A. Reprezintă componente structurale ale membranei externe a peretelui celular bacterian
ale bacteriilor gram negative şi sunt eliberate numai după moartea (liza) acestora;
B. Sunt termostabile;
C. Nu pot fi transformate în anatoxine (toxoid);
D. Toate produc aceleaşi semne şi simptome;
E. Determină formarea unor antitoxine (anticorpi) eficiente.

29. Referitor la enzime este neadevărat enunţul următor:
A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele
(polimorfonuclearele PMN);
B. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi,
Clostridium perfringens;
C. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge;
D. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei;
E. Hialuronidaza, produsă de streptococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide
din ţesutul lipidic.

Complement multiplu
1. Alegeţi enunţurile corecte referotoare la endotoxinele bacteriene:
A. Sunt toxinele bacteriilor Gram negative
B. Sunt componentele structurale ale peretelui celular
C. Sunt eliberate dupa liza bacteriilor Gram pozitive
D. Au structura lipopolizaharidică
E. Se pot transforma în vaccinuri
2. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la exotoxinele bacteriene :
A. Sunt de natură proteică
B. Sintetizate de bacterii Gram pozitive

C. Pot fi transformate în anatoxine
D. Sunt termostabile
E. Prezintă antigenicitate scăzută
3. Acţiunea patogenă a exotoxinelor bacterine se manifestă:
A. Nespecific
B. Ireversibil, odată legate de substrat
C. Exotoxinele sunt elaborate de bacterii Gram pozitive
D. Produc efecte la distanţă de locul producerii lor
E. Au efecte locale
4. Exotoxinele bacteriene:
A. Pot servi la prepararea unor vaccinuri antibacteriene
B. Exotoxină tetanică are afinitate pentru sistemul nervos central
C. Exotoxină botulinică are afinitate pentru sistemul nervos periferic
D. Sunt de natură lipo – polizaharidica
E. Exotoxina difterică acţionează la nivelul laringelui producând crupul difteric
5. Alegeţi răspunurile corecte caracteristice patogenităţii bacteriene:
A. Să existe un anumit număr de bacterii la poarta de intrare pentru a putea produce boala
B. Aderenţa bacteriană nu influenţează puterea de invazie
C. Proteina M a Streptococcus pyogenes mediază ataşarea bacteriilor de celulele epiteliale
ale gazdei
D. Capsula bacteriană favorizează fagocitoza
E. Speciile de Salmonella produc invazia centrală sau directă a ţesuturilor
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la factorii de patogenitate bacteriană :
A. Hialuronidaza creşte virulenţa bacteriană
B. Kinazele au rol rol în invazivitatea bacteriană
C. Leucocidinele stimulează activitatea polimorfonuclearelor
D. Coagulazele au rol în aderare la locul infecţiei
E. Coagulazele sunt produse de stafilococi
7. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la exotoxinele bacteriene:
A. Sunt de natură proteică
B. Sunt termostabile
C. Sunt de natură glucido-lipido-polipeptidica
D. Sunt sintetizate de bacterii Gram pozitive
E. Stimulează slab răspunsul imun umoral şi răspunsul imun celular
8. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la endotoxinele bacteriene:
A. Au structură lipopolizaharidică
B. Sunt termolabile, fiind distruse la 60 grade Celsius
C. Prezintă antigenicitate crescută
D. Produc leucopenie, mai ales prin neutropenie
E. Se pot transforma in vaccinuri

9. Patologia se ocupă cu:
A. Cauza sau etiologia unei boli;
B. Patogeneza, modul în care se dezvoltă o boală;
C. Schimbările structurale şi funcţionale produse de boală;
D. Efectele bolii asupra organismului;
E. Studiul simptomelor şi semnelor diferitelor boli, precum şi al metodelor de a le pune în
evidenţă.
10. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate?
A. Termenii de infecţie sau de boală pot avea semnificaţii diferite;
B. Infecţia este reprezentată de invazia organismului de microorganisme;
C. Boala apare atunci când o infecţie produce modificări ale stării de sănătate;
D. O infecţie nu poate exista în absenţa unei boli detectabile;
E. Infecţia cu virusul HIV la debut prezintă semne sau simptome.
11. Care din următoarele eunţuri sunt adevărate?
A. Microorganismele încep sa colonizeze omul de la naştere;
B. Primul contact cu microorganisme al nou născutului este cel cu lactobacilii din uterul
matern;
C. Lactobacilii vor deveni microorganismele predominante ale nou născutului după
începerea respiraţiei şi a hrănirii;
D. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul subţire;
E. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros.
12. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate?
A. După naştere microorganismele vor coloniza intestinul subţire;
B. După naştere microorganismele vor rămâne în intestinul gros pe tot parcursul vieţii;
C. După naştere microorganismele vor rămâne în intestinul gros pentru o scurtă durată de
timp;
D. Numărul microorganimelor poate să crească sau să scadă în funcţie de modificarea
condiţiilor de mediu;
E. Microorganismele pot contribui la îmbolnăvire.
13. Care din următoarele eunţuri sunt false?
A. Multe organisme saprofite se stabilesc în diferite localizări ale corpului uman şi pe
suprafaţa acestuia;
B. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mare decât numărul
celulelor ce alcătuiesc organismul;
C. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mic decât numărul
celulelor ce alcătuiesc organismul;
D. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului
alcătuiesc flora patogenă (flora normală);
E. Flora saprofită acţionează antagonist faţă de flora patogenă, reprezentând un mijloc de
apărare a organismului.

14. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate?
A. Competiţia dintre bacteriile saprofite şi patogene este o competiţie pentru spaţiu,
substrat nutritiv şi pentru receptorii celulari ai ţesuturilor umane;
B. În anumite situaţii flora patogenă poate produce îmbolnăviri (din acest motiv se
numeşte saprofită condiţionat patogenă);
C. În anumite situaţii flora saprofită poate produce îmbolnăviri (din acest motiv se
numeşte saprofită condiţionat patogenă);
D. Flora saprofită poate produce îmbolnăviri prin pătrunderea în cavităţi sau lichide
normal sterile (sânge, lichid cefalo-rahidian LCR, urină etc.);
E. Flora saprofită poate produce îmbolnăviri prin dezechilibre cauzate de terapia cu
antibiotice sau prin alte mecanisme.
15. Care din următoarele eunţuri sunt false?
A. Există bacterii ce alcătuiesc flora tranzitorie ce poate fi prezentă pentru 2-3 ani şi care
poate dispărea;
B. Există bacterii patogene ce nu produc întotdeauna îmbolnăvirea (Mycobacterium
tuberculosis, Vibrio cholerae etc);
C. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal
sterile reprezentate de: organele interne, articulaţii, sânge, LCR, lichid peritoneal,
pleural, articular, urină, bilă;
D. Datorită conformaţiei anatomice ale acestei zone şi a mecanismelor de apărare locală
zonele normal sterile se menţin nepopulate de bacterii;
E. Flora saprofită este localizată specific în anumite regiuni.
16. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia:
A. Tractul respirator inferior este steril dar cel superior este colonizat în special la nivelul
nazo-faringelui şi cavităţii bucale;
B. Tractul respirator superior este steril dar cel inferior este colonizat în special la nivelul
nazo-faringelui şi cavităţii bucale;
C. Saliva conţine aproximativ 108 bacterii per mililitru;
D. Saliva conţine aproximativ 98 bacterii per mililitru;
E. Saliva conţine aproximativ 118 bacterii per mililitru.
17. În fosele nazale se găseşte:
A. Streptococcus pneumoniae;
B. Staphylococcus epidermidis;
C. Staphylococcus aureus;
D. Streptococcus pyogenes;
E. Corynebacterii.
18. În orofaringe există:
A. Streptococi viridans;
B. Neisserii saprofite;
C. Staphylococcus aureus;
D. Haemophilus influenzae;
E. Streptococcus pneumoniae.

19. În orofaringe există:
A. Corynebacterii;
B. Bacteroides;
C. Lactobacili;
D. Staphylococcus epidermidis;
E. Staphylococcus aureus.
20. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia:
A. Esofagul are o floră similară cu cea a faringelui;
B. Stomacul (fără alimente) este steril datorită pH-ului bazic;
C. Stomacul poate conţine bacterii bazo-rezistente ca Helicobacter pylori;
D. Duodenul, jejunul, ileonul superior au o floră redusă;
E. Intestinul gros conţine o floră bacteriană extrem de bogată datorită prezenţei umezelii şi
substanţelor nutritive.
21. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de:
A. Bacterii anaerobe: Bacteroides, Bifidobacterium;
B. Bacterii anaerobe: E.coli, Enterobacter;
C. Bacterii anaerobe: Proteus, Klebsiella;
D. Bacterii anaerobe: Citrobacter, Streptococcus faecalis;
E. Bacterii anaerobe: Fusobacterium, coci anaerobi.
22. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de:
A. Bacterii aerobe: Bifidobacterium, Fusobacterium;
B. Bacterii aerobe: Bacteroides, coci anaerobi;
C. Bacterii aerobe: Enterobacter, Citrobacter;
D. Bacterii aerobe: E.coli, Proteus;
E. Bacterii aerobe: Klebsiella, Streptococcus faecalis.
23. Care din următoarele variante sunt adevărate?
A. Materiile fecale conţin un număr enorm de bacterii care reprezintă până la o pătrime din
greutatea acestora;
B. Uretra distală a ambelor sexe este colonizată de flora saprofită;
C. Uretra inferioară este colonizată de Staphylococcus epidermidis, corynebacterii;
D. Flora vulvară prezintă o floră asemănătoare cu a regiunii perineale;
E. Flora vulvară cantitativ şi calitativ este în strânsă legătură cu igiena fiecărei persoane.
24. Cu referire la flora vaginală care din următoarele variante sunt adevărate?
A. Flora vaginală este mai specifică şi este influenţată de statusul hormonal şi de
activitatea sexuală;
B. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite
specii de bacterii aerobe şi anaerobe;
C. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor estrogeni se
modifică flora vaginală;

D. Depozitele de glicogen din celulele epiteliale ale mucoasei vaginale favorizează
dezvoltarea genului Staphylococcus;
E. Lactobacilii prin utilizarea glicogenului produc acid uric, deci un pH vaginal acid (3,8 4,5) nefavorabil dezvoltării altor specii bacteriene.
25. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia:
A. Colul uterin în zona internă prezintă o floră asemănătoare florei vaginale;
B. În zona de tranziţie a colului uterin spre exocol flora se reduce numeric;
C. În zona de tranziţie a colului uterin spre endocol flora se reduce numeric;
D. La nivelul cervixului există mucusul cervical ce conţine substanţe antimicrobiene:
lizozim, lactoferină;
E. Substanţele antimicrobiene: lizozim, lactoferină au rol de barieră împotriva pătrunderii
microorganismelor.
26. Cu referire la tegument putem spune următoarele:
A. Are o floră bacteriană rezidentă;
B. În glandele sebacee şi în jurul lor predomină bacteriile aerobe;
C. În glandele sebacee şi în jurul lor predomină bacteriile anaerobe;
D. Microorganismele coliforme sunt frecvent prezente în zonele uscate;
E. Microorganismele coliforme sunt frecvent prezente în zonele umede.
27. Principalele bacterii de pe tegument sunt reprezentate de:
A. Propionibacterium acnes;
B. Coci anaerobi;
C. Staphylococcus epidermidis;
D. Corynebacterii;
E. Streptococcus faecalis.
28. Bacteriile de pe tegument mai puţin frecvente sunt:
A. Staphylococcus epidermidis;
B. Corynebacterii;
C. Propionibacterium acnes;
D. Staphylococcus aureus;
E. Coliformi.
29. Conductul auditiv extern este o prelungire a tegumentului iar speciile ce pot coloniza această
regiune sunt reprezentate de:
A. Propionibacterium acnes;
B. Coliformi;
C. Staphylococcus epidermidis;
D. Corynebacterii;
E. Uneori cerumenul poate conţine mycobacterii.
30. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele:
A. Flora saprofită aduce beneficii gazdei umane prin prevenirea
microorganismelor patogene;

creşterii

B. Dezechilibrul florei saprofite poate duce la apariţia bolii;
C. Flora bacteriană vaginală menţine un pH neutru, inhibând creşterea levurilor;
D. Dacă populaţia bacteriană este distrusă prin: antibiotice, spălarea intravaginală
excesivă, produse de igienă şi deodorante nepotrivite, pH-ul vaginal devine acid şi
Candida albicans se poate înmulţi devenind microorganismul dominant;
E. Relaţia dintre flora normală şi gazda umană se numeşte simbioză.
31. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele:
A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt iar cel din urmă este afectat;
B. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt dar cel din urmă nu este afectat;
C. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale;
D. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu dăunează, nu aduc beneficii;
E. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu sunt comensale.
32. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele:
A. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme;
B. Intestinul gros conţine bacterii ca: E. coli ce sintetizează vitamina A şi unele vitamine
B;
C. În cazul mutualismului vitaminele sunt absorbite în sânge şi distribuite pentru uzul
celulelor bacteriene;
D. În cazul mutualismului intestinul gros furnizează substanţele nutritive pentru
supravieţuirea bacteriilor;
E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism
beneficiază în defavoarea celuilalt.
33. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele:
A. În anumite condiţii un microorganism ca E .coli poate deveni patogen;
B. E. coli nu produce infecţii atât timp cât rămâne în intestinul subţire;
C. Dacă E. coli ajunge în alte locuri cum ar fi: vezica urinară, plămâni, leziuni poate
produce infecţii urinare, pulmonare sau abcese;
D. Oportunistele produc infecţii în habitatul lor normal unei persoane sănătoase;
E. Stadiul SIDA al infecţiei HIV este frecvent acompaniat de infecţii oportuniste ca:
pneumonia cu Pneumocystis carinii, acestă infecţie secundară dezvoltându-se din cauza
statusului imun scăzut.
34. În cursul infecţiilor pot fi alterate funcţii şi structuri ale organismului şi se pot manifesta ca:
A. Simptome acestea fiind aspecte obiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă);
B. Simptome acestea fiind aspecte subiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă);
C. Semne care sunt aspecte obiective pe care medicul le poate observa şi măsura
(paralizie, febră,induraţie);
D. Semne care sunt aspecte subiective pe care medicul le poate observa şi măsura
(paralizie, febră,induraţie);
E. Uneori un grup de simptome şi semne specifice acompaniază o anumită boală. Acesta
poartă numele de sindrom.

35. Bolile infecţioase pot fi:
A. Boli comunicabile sau necontagioase (febră tifoidă, tuberculoză, varicelă);
B. Boli comunicabile sau transmisibile(herpes, rujeolă, rubeolă);
C. Boli netransmisibile ce nu se transmit de la o gazdă la alta;
D. Boli necontagioase ce nu se transmit de la o gazdă la alta;
E. Boli comunicabile sau netransmisibile ce nu se transmit de la o gazdă la alta.
36. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină bolile:
A. Sporadică, apare ocazional (febra tifoidă în Europa, USA);
B. Sporadică, apare frecvent (febra tifoidă în Europa, USA);
C. Endemică, boală constant prezentă în populaţie (malaria în Africa subsahariană);
D. Epidemică, un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp
(de exemplu gripa);
E. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală.
37. Privind mecanismele de patogenitate ale microorganismelor sunt adevărate următoarele:
A. Infecţia reprezintă pătrunderea şi multiplicarea unui agent infecţios în organismul
gazdă;
B. În funcţie de rezultatul conflictului dintre gazdă şi microorganisme infecţia poate fi
urmată (sau nu) de boala infecţioasă (procesul infecţios);
C. Procesul infecţios este condiţionat de mecanismele de apărare ale organismului uman;
D. Procesul infecţios este condiţionat de factorii de patogenitate şi de virulenţă ale
microorganismelor;
E. Patogenitatea (puterea patogenă) este un atribut de specie şi este capacitatea potenţială
a unei specii microbiene de a nu determina un proces infecţios la o gazdă aflată în stare
normală de rezistenţă.
38. Virulenţa indică gradul de patogenitate a unei tulpini bacteriene în cadrul unei specii. Aceasta
este determinată de:
A. factorii de colonizare;
B. invazivitatea;
C. capacitatea de a elabora toxine;
D. capacitatea de a prelua vitamine;
E. enzime.
39. Care afirmaţii cu privire la invazivitate şi puterea de invazie sunt corecte?
A. Invazivitatea este capacitatea unui microorganism de a se răspândi în organismul
gazdei;
B. Unele bacterii nu au putere de invazie şi se multiplică doar la poarta de ieşire (de
exemplu bacilul difteric);
C. Alte bacterii depăşesc bariera epitelială, trec în sistemul limfatic şi în sânge ducând la
septicemie;
D. Aderenţa bacteriană previne eliminarea bacteriilor de către fluidele din ţesuturi şi este
asigurată de hidrofobicitatea suprafeţei celulelor bacteriene şi de prezenţa unor adezine
bacteriene;

E. Adezinele sunt macromolecule lipidice de adeziune codificate cromozomial sau
plasmidic, cu proprietăţi imunogenice şi care stabilesc legături specifice cu receptorii
tisulari.
40. Care afirmaţii cu privire puterea de invazie sunt incorecte?
A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa
bacteriană;
B. Streptococcus pyogenes conţine proteina G ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele
epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza;
C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând
fagocitoza;
D. În prezenţa anticorpilor capsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, se produce
distrugerea prin fagocitoză;
E. Invazia centrală sau directă: speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile
celulelor epiteliale.
41. Care afirmaţii cu privire la capacitatea de a elabora toxine sunt corecte?
A. Toxinogeneza este capacitatea microorganismelor de a produce toxine;
B. Termenul de toxemie se referă la simptomele produse de toxinele eliberate în sânge;
C. Toxinele bacteriene sunt de 2 tipuri: exotoxine şi endotoxine.
D. Exotoxinele sunt produse în interiorul unor bacterii în cursul creşterii şi metabolismului
lor şi sunt eliberate în spaţiul înconjurător;
E. Sunt caracteristice bacteriilor Gram negative.
42. Care afirmaţii cu privire la exotoxine sunt false?
A. Exotoxinele au structura lipidică şi sunt termolabile;
B. Sunt difuzibile pe cale sanguină, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul
producerii lor;
C. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană;
D. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine
şi nu de bacterii;
E. Exotoxinele nu produc semne şi simptome specifice.
43. Care afirmaţii cu privire la exotoxine sunt corecte?
A. Organismul produce anticorpi numiţi antitoxine ce furnizează imunitate împotriva
toxinelor;
B. Când exotoxinele sunt activate prin căldură, formaldehidă, nu mai produc boala dar
sunt capabile să stimuleze producerea de anticorpi antitoxină (îşi pierd patogenitatea
dar îşi păstrează imunogenitatea);
C. Exotoxinele pot fi transformate în anatoxine (vaccinuri ce mai poartă denumirea de
toxoizi);
D. Există patru grupe de exotoxine;
E. Exemple de bacterii care produc exotoxine: Clostridium botulinum, Clostridium tetani,
Corynebacterium diphteriae, stafilococul auriu.
44. Cu referire la endotoxine putem spune următoarele:

A. Endotoxinele reprezintă componente structurale ale membranei interne a peretelui
celular bacterian ale bacteriilor gram pozitive şi sunt eliberate numai după moartea
(liza) acestora;
B. Porţiunea lipidică a lipopolizaharidelor, numită lipidul A este endotoxină;
C. Endotoxinele sunt termostabile şi pot fi transformate în anatoxine (toxoid);
D. Toate endotoxinele produc aceleaşi semne şi simptome (nu sunt specifice unei boli) :
febră, hipotensiune, şoc toxicoseptic, slăbiciune generală, hemoragie viscerală;
E. Endotoxinele determină formarea unor antitoxine (anticorpi) eficiente.
45. Cu referire la enzime putem spune următoarele:
A. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime intracelulare;
B. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime extracelulare;
C. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de endoenzime;
D. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de exoenzime;
E. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime intracelulare şi
extracelulare.
46. Cu referire la enzime nu putem spune următoarele:
A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele
(polimorfonuclearele PMN);
B. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi nu pot distruge neutrofilele
(polimorfonuclearele PMN);
C. Hemolizinele nu produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi;
D. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi;
E. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi,dar nu şi de
streptococi.
47. Care afirmaţii cu privire la enzime sunt corecte?
A. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge;
B. Cheagul de fibrină nu poate proteja bacteriile de fagocitoză;
C. Cheagul de fibrină poate izola bacteriile de alte mecansime de apărare ale gazdei;
D. Coagulazele sunt produse de stafilococi;
E. Coagulazele sunt produse de streptococi.
48. Care afirmaţii cu privire la enzime sunt corecte?
A. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei;
B. Fibrinolizina este produsă de Streptococcus pyogenes şi stafilokinaza este produsă de
Staphylococcus aureus;
C. Hialuronidaza, produsă de stafilococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide
din ţesutul conjunctiv;
D. Colagenaza produsă de câteva specii de Clostridium, distruge fibronogenul ce formează
ţesutul conjunctiv din muşchi şi alte organe şi ţesuturi;
E. Colagenaza produsă de câteva specii de Clostridium, favorizeaza extinderea gangrenei
gazoase.

Tematica 4
Mecanismele de apărare antiinfecţioasă ale gazdei. Mecanisme
nespecifice (bariere mecanice, celulele fagocitare şi procesul de
fagocitoza).
Mecanismele de apărare specifice: noţiuni de baza asupra imunităţii.
Definiţie şi clasificare a vaccinurilor
Complement simplu
1. Mecanismele de apărare nespecifice cuprind:
A. Organele limfoide centrale
B. Sistemul imun
C. Organele limfoide periferice
D. Tegumentul
E. Răspunsul imun umoral
2. Fagocitoza:
A. Este un mecansim specific de apărare

B.
C.
D.
E.

Implică limfocitele
Distruge microorganismele complet sau cu păstrarea antigenului
Este efecuată de hematii
Se desfăşoară în două etape:ataşarea şi digestia

3. Mecanismele specifice cuprind:
A. Pielea
B. Mucoasele
C. Lizozimul
D. Sistemul complement
E. Sistemul imun
4. Vaccinurile pot fi:
A. Vii atenuate
B. Anatoxine
C. Vaccinuri complete sau corpusculare
D. Vaccinuri care conţin fragmente antigenice
E. Toate răspunsurile sunt corecte
5. Referitor la vaccinuri sunt adevărate afirmaţiile cu excepţia:
A. Vaccinurile produc răspuns imun
B. Imunitatea obţinută cu ajutorul vaccinurilor vii este de scurtă durată
C. Anatoxinele sunt eficiente în boli ca tetanosul
D. Vaccinuri facultative sunt: vaccinul antigripal, anti-Haemophylus
E. Vaccinuri indispensabile sunt: BCG,DiTePer
6. Vaccinurile vii atenuate:
A. Se administrează în doză unică
B. După administrare se obţine un răspuns imun durabil
C. Sunt contraindicate la gravide
D. Sunt contraindicate la imunodeprimaţi
E. Toate răspunsurile sunt corecte
7. Răspunsul fals referitor la factorii legaţi de apărarea gazdei este:
A. Starea de nutriţie: malnutriţia proteică, predispune la infecţii;
B. Starea de nutriţie: malnutriţia vitaminică predispune la infecţii;
C. Vârsta: nou-născuţii în special prematurii sunt predipuşi la îmbolnăviri;
D. Vârsta: pacienţii în vârstă sunt predipuşi la îmbolnăviri;
E. Sexul:neimportant.
8. Răspunsul fals referitor la factorii legaţi de apărarea gazdei este:
A. Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la
tuberculoză decât rasa neagră;
B. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti;
C. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare;
D. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu corticosteroizi;

E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu radioterapie.
9. Care din următoarele răspunsuri cu referire la mecanismele de apărare nespecifice este
incorect?
A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme;
B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi
de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică;
C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează
mecanic impurităţile şi bacteriile;
D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea
bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate;
E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară,
virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene.
10. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este fals următorul enunţ:
A. Lizozimul se găseşte în plasmă, lacrimi, salivă, secreţii nazale;
B. Properdina se găseşte în plasmă;
C. Beta-lizina este un aminoacid produs de trombocite în procesul coagulării;
D. Lactoferina este o glicoproteină în salivă, lacrimi, secreţii nazale, ser, granulaţiile
leucocitelor;
E. Transferina se găseşte în ser şi la nivelul mucoaselor.
11. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este incorect următorul enunţ:
A. Lizozimul se găseşte in lichidul cefalorahidian LCR, transpiraţie şi urină;
B. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele
bacteriilor Gram pozitive);
C. Fibronectina glicoproteină din plasmă, are rol în opsonizare, în interacţiunea dintre
celule şi reacţionează cu complementul ;
D. Interferonii sunt glicoproteine numiţi şi citokine;
E. Interferonii sunt proteine produse şi eliberate de limfocite ca răspuns la prezenţa
patogenilor: virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori.
12. Care din următoarele enunţuri cu referire la răspunsul inflamator şi fagocitoza este incorect?
A. Prezenţa microorganismelor în organismul gazda produce apariţia răspunsului
inflamator;
B. Răspunsul inflamator este un complex de reacţii locale cu rolul de a delimita şi opri
evoluţia procesului infecţios;
C. Răspunsul inflamator e caracterizat clinic prin apariţia la locul infecţiei a următoarelor
semne: înroşire(eritem), tumefiere, căldura, durere, impotenţă funcţională;
D. Dintre celulele care apar la locul infecţiei si care au funcţii de fagocitoză, primele sosite
sunt eozinofilele şi monocitele;
E. Fagocitoza face parte din raspunsul inflamator, proces în care bacteriile sunt înglobate
„fagocitate”de celulele polimorfonucleare PMN şi macrofage.
13. Principalele etape ale răspunsului inflamator sunt următoarele cu excepţia:
A. Vasodilataţie capilară;

B. Creşterea fluxului sanguin;
C. Scăderea permeabilităţii capilare prin acţiunea mediatorilor chimici: histamina,
prostaglandine, leukotriene;
D. Extravazarea leucocitelor şi proteinelor plasmatice;
E. Fagocitoza.
14. Celulele fagocitare nu pot fi:
A. Circulante: neutrofile;
B. Fixe: macrofage;
C. Circulante: eozinofile;
D. Circulante: macrofage;
E. Circulante: monocite.
15. Care din următoarele răspunsuri referitoare la chemotaxia este fals?
A. Chemotaxia reprezintă procesul de atragere la locul infecţiei;
B. Chemotaxia este determinată de factorii chemotactici: fracţiunea c5a a complementului;
C. Chemotaxia este determinată de factorii chemotactici: kalikreina;
D. Chemotaxia nu este un factor chemotactic;
E. Chemotaxia este enzima care catalizează formarea de bradikinină, mediatorul durerii.
16. Care din următoarele răspunsuri este fals?
A. Chemotaxia constă în ataşarea PMN la endoteliul vascular de la locul infecţiei de pe
suprafaţa celulelor endoteliale;
B. Chemotaxia constă în migrarea PMN prin peretele vaselor capilare spre locul infecţiei
numită şi diapedeză;
C. Fagocitele emit pseudopode în jurul bacteriilor şi formează un fagolizozom;
D. Lizozomii din neutrofile (conţin enzime hidrolitice şi alte substanţe bactericide)
migrează spre fagozom şi fuzionează formând un fagolizozom;
E. În fagolizozom bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice.
17. Granulaţiile eliberează enzimele înglobate în lizozomi.Granulele lizozomale mici, reprezintă
85% şi sunt reprezentate de următoarele cu excepţia:
A. Lactoferine;
B. Mieloperoxidază;
C. Proteaze;
D. Nucleaze;
E. Lipaze.
18. Privind limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) care enunţ este greşit?
A. Au rol în imunitatea naturală;
B. Sunt limfocite mici cu granulaţii;
C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine;
D. Nu au specificitate pentru un anumit virus;
E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară.
19. Sistemul imun este format din următoarele organe imune cu excepţia:

A.
B.
C.
D.
E.

Ficat;
Măduvă osoasă;
Timus;
Inelul Waldeyer;
Plăci Peyer.

20. Anticorpii au următoarele funcţii de apărare mai puţin:
A. Rol în liza bacteriană;
B. Funcţie antibacteriană în prezenţa complementului;
C. Neutralizează toxine bacteriene;
D. Favorizează fagocitoza prin opsonizare bacteriilor;
E. Funcţie virală directă.
21. Limfocitele T helper nu au următorul rol:
A. Activează limfocitele B în plasmocite pentru a produce anticorpi;
B. Stimulează acţiunea limfocitelor T citotoxice;
C. Stimulează acţiunea limfocitelor T supresoare;
D. Inhibă producţia de anticorpi a limfocitelor B;
E. Sunt efectorii răspunsului de hipersensibilitate întârziată.
22. Imunitatea antiinfecţioasă nu poate fi:
A. Imunitate naturală activă prin trecerea prin boală;
B. Imunitate naturală pasivă, transmisă transplacentar, prin anticorpi materni;
C. Imunitate naturală activă care asigură protecţie aproximativ 6 luni după naştere;
D. Imunitate artificială activă prin vaccinare;
E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de anticorpi preformaţi (seruri hiperimune
sau imunoglobuline specifice).
23. Obiectivele imunizării active (vaccinării)sunt următoarele cu excepţia:
A. Producerea unui titru adecvat de anticorpi protectori;
B. Obţinerea unei populaţii de celule cu memorie imunologică;
C. Imunitate durabilă;
D. Persistenţa imunităţii induse o perioadă cât mai lungă (ani, toată viaţa);
E. Persistenţa imunităţii induse o perioadă relativ scurtă (săptămâni, luni).
24. Vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii sunt următoarele cu
excepţia:
A. Vaccinul antitifoidic;
B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk;
C. Vaccinul antivaricelos;
D. Vaccinul antiamaril;
E. Vaccinul antirubeolic.
25. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt
următoarele cu excepţia:
A. Vaccinul antihaemophilus (Hib);

B.
C.
D.
E.

Vaccinul antipertussis;
Vaccinul antiholeric;
Vaccinul antileptospirotic;
Vaccinul anti-hepatita A.

26. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în următoarele cu
excepţia:
A. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc
infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-Haemophylus,
vaccinul antirabic;
B. Vaccinuri folosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic,
antitifoidic;
C. Vaccinuri indispensabile, care nu sunt obligatorii: BCG, Di-Te-Per, antipoliomielitic
oral şi injectabil;
D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.;
E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): anti-cărbunos, antifebra Q.

Complement multiplu
1. Mecanismele de aparare nespecifice cuprind:
A. Complementul
B. Flora saprofită
C. Celulele natural ucigaşe NK
D. Limfocitele
E. Lizozimul
2. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la sistemul imun :
A. Face parte din mecanismele specifice ale apărării
B. Face parte din mecanismele nespecifice ale apărării
C. Este format din organe limfoide centrale
D. Are ca principale celule limfocitele
E. Principalele celule efectoare sunt neutrofilele
3. Printre mecanismele de apărare nespecifice se numără:
A. Transferina
B. Properdina

C. Răspunsul imun umoral
D. Răspunsul imun celular
E. Interferonii
4. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la fagocitoză:
A. Macrofagele predomină în infecţii cronice sau granulomatoase
B. Se realizează cu ajutorul neutrofilelor, eozinofilelor, monocitelor
C. Presupune ataşarea şi digestia bacteriilor
D. Este un proces prin care bacteriile sunt distruse complet sau incomplet
E. Bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice în fagolizozom
5. Mecanisme de apărare specifică includ:
A. Plasmocitele
B. Proteinele de fază acută
C. Activarea limfocitului B
D. Activarea limfocitelor T ucigaşe NK
E. Lactoferina
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la imunizarea antiinfecţioasă:
A. Naturală activă prin trecerea prin boală
B. Artificială pasivă prin vaccinare
C. Naturala pasivă transmisă transplacentar
D. Artificiala pasivă prin administrarea de anticorpi preformaţi
E. Pasivă prin trecerea prin boală
7. Vaccinurile complete sau corpusculare sunt :
A. Anti-Haemophylus
B. Antipertussis
C. Antiholeric
D. Antimeningococic
E. Anti-hepatită B
8. Care afirmaţii referitoare la toxoizi sunt adevărate:
A. Se mai numesc anatoxine
B. Eficienţi în prevenirea bolilor produse de exotoxine
C. Se obtin din exotoxine prin tratare cu formaldehidă
D. Toxoizii nu au actiune specifica
E. Anatoxinele se obtin din exotoxine care îşi păstrează capacitatea toxică
9. Despre vaccinuri vii atenuate se pot afirma următoarele:
A. Conţin microorganisme vii care prin tehnici de atenuare şi-au pierdut capacitatea patogenă
B. Se administrează în doze multiple
C. Simptomatologia clinică postvaccinal este asemănătoare bolii dar foarte redusă
D. Imunitatea obţinută nu este durabilă
E. Nu sunt contraindicate la gravide

10. Referitor la răspunsul umoral următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. Răspunsul imun umoral constă în activarea limfocitului B
B. Este un mecanism nespecific de apărare
C. Răspunsul imun umoral constă în elaborarea de anticorpi de către plasmocite
D. O parte din limfocitele B se transformă în limfocite B cu memorie
E. Răspunsul imun primar se datorează limfocitelor B cu memorie
11. Sistemul complement:
A. Este un complex de 20 substanţe proteice
B. Componentele acestuia se activează în cascadă
C. Activarea e declansata de complexe imune
D. Activarea e declansata de bacterii
E. Nivelul complementului în ser depinde de gradul de imunizare a persoanei
12. Care afirmaţii sunt adevărate?
A. Infecţia se poate produce cu bacterii ce alcătuiesc flora normală prin ruperea
echilibrului dintre gazdă şi microorganisme;
B. Infecţia se poate produce cu bacterii patogene;
C. Factorii legaţi de apărarea gazdei sunt reprezentaţi de statusul socio-economic;
D. Malnutriţia nu favorizează transmiterea bolilor infecţioase într-o colectivitate.
E. Aglomerările, săracia favorizează transmiterea bolilor infecţioase într-o colectivitate.
13. Răspunsurile false referitore la factorii legaţi de apărarea gazdei sunt:
A. Vârsta: nou-născuţii în special prematurii dar şi pacienţii în vârstă sunt predipuşi la
îmbolnăviri;
B. Sexul: deseori important, în special legat de riscul profesional;
C. Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la
tuberculoză decât rasa neagră;
D. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti;
E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare,
corticosteroizi, radioterapie.
14. Mecanismele de apărare nespecifice (care protejează împotriva microorganismelor în general)
se pot clasifica în următoarele mari categorii:
A. Barierele fizice reprezentate de tegumentele şi mucoasele intacte;
B. Proteine de tipul complementului, lizozimului, interferonului;
C. Glucide de tipul solatrioza, rafinoza, stachinoza;
D. Celulele fagocitare reprezentate de neutrofile, macrofage şi celulele NK („Natural
Killer”);
E. Celulele fagocitare reprezentate de monocite, eozonofile, bazofile.
15. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi
mucoasele)?
A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme;

B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi
de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică;
C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează
mecanic impurităţile şi bacteriile;
D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea
bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate;
E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară,
virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene.
16. Alte mecanisme protectoare ale aparatului respirator sunt reprezentate de:
A. Macrofagele alveolare;
B. Limfocite alveolare;
C. Lizozimul din mucus (se găseşte şi în lacrimi);
D. Perii nazali;
E. Reflexul de tuse (ce previne aspirarea în plămâni).
17. Mecanismele nespecifice de la nivelul tractului digestiv includ:
A. Enzimele salivare;
B. PH-ul neutru de la nivelul stomacului;
C. Enzimele degradative;
D. Macrofagele de la nivelul intestinului gros;
E. Macrofagele de la nivelul intestinului subţire.
18. Se elimină mari cantităţi de microorganisme prin reflexele:
A. Stranut;
B. Tuse;
C. Vomă;
D. Diaree;
E. Micţiune.
19. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi
mucoasele)?
A. Mucoasa vaginală este protejată de un pH neutru produs de lactobacili ce fac parte din
flora saprofită locală;
B. Un mecanism de apărare specific reprezintă şi acţiunea de spălare a aparatului urinar în
timpul micţiunii;
C. Flora saprofită de la nivelul tegumentului, nazofaringelui, vaginului, colonului,
împiedică dezvoltarea şi proliferarea bacteriilor patogene la aceste niveluri prin
competiţia pentru receptorii celulari;
D. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste
microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Clostridium difficile să producă
infecţii de tipul colitei pseudomembranoase;
E. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste
microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Candida albicans sa produca infecţii
vaginale (candidoze vaginale)

20. Lizozimul se găseşte în:
A. Lacrimi;
B. Salivă;
C. Secreţii nazale;
D. Transpiraţie;
E. Urină.
21. Care afirmaţii sunt corecte cu privire la properdină?
A. Se găseşte în plasmă;
B. Se găseşte în lichidul cefalorahidian LCR;
C. Acţionează asupra bacteriilor Gram negative;
D. Acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive;
E. Activează complementul în absenţa complexelor imune (calea alternă de activare a
complementului).
22. Care afirmaţii sunt false referitor la substanţe cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii?
A. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele
bacteriilor Gram pozitive);
B. Beta-lizina este un aminoacid produs de hematii în procesul coagulării;
C. Beta-lizina produce liza bacteriilor Gram-negative;
D. Transferina leagă fierul;
E. Transferina intră în competiţie cu bacteriile pentru fier ca şi lactoferina.
23. Lactoferina este o glicoproteină în:
A. Lacrimi;
B. Secreţii nazale;
C. Urină;
D. Ser;
E. Granulaţiile leucocitelor.
24. Rolurile lactoferinei sunt următoarele:
A. Leagă fierul dar nu intră în competiţie cu bacteriile pentru acesta;
B. Se leagă de receptorii de pe suprafaţa celulelor bacteriene;
C. Se leagă de lipopolizaharidele peretelui bacterian, afectând permeabilitatea membranară
şi liza celulei;
D. Prezintă activitate antivirală;
E. Nu prezintă activitate antifungică.
25. Rolurile fibronectinei sunt următoarele:
A. Activează celulele natural ucigaşe NK („natural killer);
B. Rol în opsonizare;
C. Rol în interacţiunea dintre celule ;
D. Reacţionează cu complementul ;
E. Nu reacţionează cu complementul.

26. Care afirmaţii sunt false referitor la interferoni?
A. Sunt glicolipide numiţi şi citokine;
B. Sunt proteine produse şi eliberate de macrofage ca răspuns la prezenţa patogenilor:
virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori;
C. Denumirea provine de la capacitatea de a „interfera”replicarea virală în celule gazdei;
D. Interferonii au şi alte funcţii: activează celulele natural ucigaşe NK („natural killer),
macrofagele;
E. Interferonii au şi alte funcţii: cresc capacitatea celulelor neinfectate viral să reziste
infecţiei (inducând în celulele infectate viral producerea de proteine antivirale).
27. Referitor la complementul (alexina) care enunţuri sunt corecte?
A. Este o familie de glicolipide sintetizate în ficat, splină, macrofage;
B. Se activează în cascadă;
C. Activarea complementului se poate produce pe cale alternă prin complexe antigenanticorpi;
D. Activarea complementului se poate produce pe cale clasică: activare prin molecule
neimune: polizaharide, properdina, bacterii, endotoxine bacteriene, paraziţi, levuri;
E. Ambele căi duc la formarea moleculei C3b cu 2 funcţii.
28. Granulaţiile eliberează enzimele înglobate în lizozomi:
A. Granule lizozomale mari, reprezintă 85%;
B. Granule lizozomale mici, reprezintă 15%;
C. Granule lizozomale mari conţin mieloperoxidază, lizozim;
D. Granule lizozomale mari conţin enzime degradative;
E. Granule lizozomale mici reprezentate de lactoferine, proteaze, nucleaze şi lipaze.
29. Granulele lizozomale mici sunt reprezentate de:
A. Lactoferine;
B. Proteaze;
C. Mieloperoxidază;
D. Nucleaze;
E. Lipaze.
30. Despre macrofage sunt incorecte următoarele:
A. Nu poseda mieloperoxidază;
B. Nu pot produce ion hipoclorit;
C. Nu produc H2O2;
D. Produc superoxid;
E. Nu produc superoxid.
31. Despre limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) nu se poate spune că:
A. Au rol în imunitatea naturală;
B. Sunt limfocite mici cu granulaţii;
C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine;
D. Au specificitate pentru un anumit virus;
E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară.

32. Sistemul imun este format din:
A. Organe imune: organe limfoide primare: ganglioni limfatici şi splina;
B. Organe imune: organe limfoide primare: măduva osoasă şi timusul;
C. Organe imune: organe limfoide secundare: inelul Waldeyer, plăci Peyer;
D. Celule imune: limfocite B;
E. Celule imune: limfocite T.
33. Referitor la răspunul imun umoral sunt false următoarele enunţuri:
A. Sunt implicate limfocitele B activate ce se transformă în plasmocite şi elaborează
anticorpi (răspuns imun primar);
B. Sunt implicate limfocitele T activate ce se transformă în plasmocite şi elaborează
anticorpi (răspuns imun primar);
C. Anticorpii sau imunoglobulinele sunt glucide şi au activitate specifică;
D. Anticorpii sau imunoglobulinele sunt proteine şi au activitate specifică;
E. Sunt 5 clase de anticorpi: G, A, M, D, E.
34. Anticorpii au următoarele funcţii de apărare:
A. Funcţie antivirală indirectă;
B. Funcţie antibacteriană în prezenţa complementului;
C. Neutralizează viruşi;
D. Favorizează fagocitoza prin opsonizare bacteriilor;
E. Au rol în liza bacteriană.
35. Referitor la răspunul imun umoral sunt corecte următoarele enunţuri:
A. O parte din limfocitele B activate se vor transforma în limfocite B de memorie;
B. O parte din limfocitele B de memorie se vor transforma în limfocite B activate;
C. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun se va instala
mai rapid;
D. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun va fi mai
intens;
E. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, va fi prezent un răspuns
anamnestic.
36. Referitor la răspunul imun celular sunt corecte următoarele enunţuri:
A. Este important în infecţiile produse de microorganisme ce persistă;
B. Este important în infecţiile produse de microorganisme care se multiplică intracelular;
C. Este important în prezenţa bacteriile ce produc tuberculoza, bruceloza, virusuri;
D. Limfocitele B sunt o populaţie de limfocite responsabile de răspunsul imun celular;
E. Limfocitele B sunt de mai multe tipuri:limfocite B helper, B citotoxice, B supresoare.
37. Limfocitele T helper:
A. Activează limfocitele T în plasmocite pentru a produce anticorpi;
B. Distrug celelele infectate viral şi alogrefele;
C. Sunt efectorii răspunsului de hiposensibilitate întârziată;
D. Stimulează acţiunea limfocitelor T citotoxice;

E. Stimulează acţiunea limfocitelor T supresoare.
38. Referitor la răspunul imun celular sunt corecte următoarele enunţuri:
A. Limfocitele T helper activează limfocitele B în plasmocite pentru a produce anticorpi;
B. Limfocitele T helper sunt efectorii răspunsului de hipersensibilitate întârziată;
C. Limfocitele T citotoxice: distrug celelele infectate viral;
D. Limfocitele T citotoxice: distrug alogrefele;
E. Limfocitele T supresoare: inhibă producţia de anticorpi a limfocitelor T
citotoxice.
39. Imunitatea antiinfecţioasă nu poate fi :
A. Imunitate naturală activă prin trecerea prin boală;
B. Imunitate naturală pasivă, transmisă transplacentar, prin anticorpi materni, care asigură
protecţie aproximativ 1 an după naştere;
C. Imunitate artificială pasivă prin vaccinare;
D. Imunitate artificială activă prin administrare de anticorpi preformaţi;
E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de seruri hiperimune sau imunoglobuline
specifice.
40. Obiectivele imunizării active (vaccinării) sunt:
A. Producerea unui titru adecvat de anticorpi protectori;
B. Obţinerea unei populaţii de celule cu fără memorie imunologică;
C. Obţinerea unei populaţii de celule cu memorie imunologică;
D. Imunitate durabilă;
E. Persistenţa imunităţii induse o perioadă cât mai lungă (ani, toată viaţa).
41. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:
A. Prin tehnici de atenuare şi-au pierdut în cea mai mare parte puterea patogenă;
B. Prin tehnici de atenuare şi-au păstrat capacitatea imunogenă;
C. Acestea nu se multiplică în organismul uman;
D. Acestea nu mimează infecţia naturală;
E. Este necesară administrarea unei singure doze.
42. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:
A. Simptomatologia clinică nu este asemănătoare bolii;
B. Simptomatologia clinică este foarte redusă;
C. Imunitatea obţinută este durabilă;
D. Sunt contraindicate la gravide (efect teratogen);
E. Nu sunt contraindicate la imunodeprimaţi.
43. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii)
vii:
A. Vaccinul BCG (împotriva tuberculozei);
B. Vaccinul antitifoidic;
C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin;

D. Vaccinul anti-hepatita A;
E. Vaccinul anti-hepatită B.
44. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii)
vii:
A. Vaccinul antirujeolic;
B. Vaccinul antipertussis;
C. Vaccinul antirubeolic;
D. Vaccinul antiholeric;
E. Vaccinul anti-febra galbenă.
45. Despre vaccinuri inactivate (inerte), cu microorganisme omorâte se pot spune următoarele:
A. Sunt lipsite complet de putere patogenică;
B. Acestea nu se multiplică în organismul uman;
C. Este necesară administrarea a 4 doze;
D. Pot fi administrate la gravide
E. Pot fi administrate la imunodeprimaţi.
46. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt
următoarele:
A. Vaccinul antileptospirotic;
B. Vaccinul anti-hepatita A;
C. Vaccinul antivaricelos;
D. Vaccinul antiamaril;
E. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk.
47. Vaccinuri care conţin fragmente antigenice sau sub unităţi bacteriene sau virale : proteine,
polizaharide conjugate cu proteine, obţinute prin purificare sunt următoarele:
A. Vaccinul anti-hepatită B;
B. Vaccinul antiamaril;
C. Vaccinul antipneumococic;
D. Vaccinul antimeningococic ;
E. Vaccinul antihaemophilus (Hib).
48. Despre anatoxine sunt adevărate următoarele:
A. Sunt vaccinuri eficiente în boli în care toxina reprezintă principalul factor patogen;
B. Se mai numesc toxoizi;
C. Anatoxinele se obţin din endotoxinele bacteriene, prin tratarea cu formaldehidă, la cald;
D. Acestea îşi pierd puterea toxică;
E. Acestea îşi păstrează puterea antigenică.
49. Exemple de anatoxine:
A. Vaccinul Di-Te;
B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk;
C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin;

D. Vaccinul diftero-tetanic;
E. Vaccinul împotriva difteriei şi tetanosului.
50. Imunizarea pasivă realizează obţinerea unei imunizări rapide, imediat după injectare, dar care
durează puţin (săptămâni, luni). Exemple:
A. Antitoxina difterică;
B. Antitoxina tetanică;
C. Antitoxina antimeningococică;
D. Antitoxina antitifoidică;
E. Antitoxina botulinică.
51. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în :
A. Vaccinuri indispensabile, de regulă obligatorii în majoritatea ţărilor: antipoliomielitic
oral şi injectabil, anti-hepatită B şi anti-rujeolic;
B. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc
infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-Haemophylus,
vaccinul antirabic;
C. Vaccinuri folosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic,
antitifoidic;
D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.;
E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): BCG, Di-Te-Per.

Tematica 5. Antibiotice. Definiţie, clasificare, mecanisme de acţiune,
principalele clase de antibiotice cu indicaţii clinice, spectru
antibacterian, reacţii adverse.
Mecanisme de rezistenţă ale bacteriilor la acţiunea antibioticelor.
Actiunea factorilor fizici şi chimici asupra bacteriilor

Complement simplu
1. Antibioticele:
A. Cele bactericide sunt necesare în infecţii severe precum meningita
B. Gentamicina este antibiotic de elecţie pentru tratarea meningitelor
C. Bactericidele se asociază cu bacteriostaticele pentru a avea un efect sinergic

D. Tetraciclina este un antibiotic cu spectru îngust
E. Sunt necesare în viroze respiratorii
2. Antibioticele pot avea următorul mecanism de acţiune:
A. Citostatic
B. Bacteriocin
C. Bacteriofag
D. Bactericide
E. Homeopatic
3. Identificaţi caracteristica comună a antibioticelor şi chimioterapicelor:
A. Sunt extrase din fungii din genul Penicillium
B. Sunt un grup de medicamente capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea
microbiană
C. Sunt substanţe antibacteriene obţinute prin sinteză chimică
D. Sunt substanţe antibacteriene naturale
E. Sunt extrase din fungii din genul Streptomyces
4. În funcţie de modul de acţiune al antibioticelor există următoarele asocieri recomandate:
A. Bacteriocin cu bactericid
B. Bacteriostatic cu bactericid
C. Bactericid cu bactericid
D. Bacteriofag cu bactericid
E. Bactericid cu bacteriocin
5. Penicilina a fost descoperită de:
A. A. Leewenhoek
B. Louis Pasteur
C. Sir Alexander Fleming
D. Robert Koch
E. Gregor Mendel
6. Fleming a observat acţiunea unei culturi de Penicillinium asupra unei tulpini de:
A. Streptoccocus pyogenes
B. Staphyloccocus aureus
C. Bacillus anthracis
D. Salmonella typhi
E. Clostridium tetani
7. Cei care au izolat penicilina pentru a o folosi ca metoda de tratament în infecţiile bacteriene din
al doilea război mondial au fost:
A. Ernst Chain şi Howard Florey
B. Ion Cantacuzino şi Victor Babeş
C. Sir Alexander Fleming şi Robert Koch
D. Gerhard Domagk şi Howard Florey
E. Ernst Chain şi Gerhard Domagk

8. Gerhard Domagk a fost cel care a descoperit:
A. O moleculă cu proprietăţi antibacteriofage
B. Penicilina
C. Prontosilul
D. Meticilina
E. Cloramfenicolul
9. Sulfamidele sunt:
A. Antibiotice naturale
B. Derivate de penicilina
C. Agenţi antimicrobieni sintetici
D. Agenţi antivirali
E. La fel de eficiente ca şi antibioticele naturale
10. Penicilina a devenit dispobilă pe piaţă pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, în special a
celor stafilococice si streptococice la:
A. Mijlocul secolului XIX
B. Începutul secolului XX
C. Mijlocul secolului XX
D. Mijlocul secolului XVIII
E. Sfărşitul secolului XIX
11. Genul Staphyloccocus şi Streptoccocus produc un procent important de infecţii cu excepţia:
A. Angină streptococică
B. Tuberculoză
C. Pneumonie
D. Scarlatina
E. Faringite
12. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la antibacterienele naturale:
A. Polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus
B. Penicilinele sunt obţinute din Penicillium notatum
C. Aminoglicozidele sunt extrase din actinomicete
D. Cefalosporinele sunt extrase din Penicillium cephalosporum
E. Macrolidele sunt extrase din ascomicete
13. Antibioticele extrase din actinomicete sunt următoarele, cu excepţia:
A. Macrolide
B. Tetracicline
C. Cefalosporine
D. Aminoglicozide
E. Lincomicina
14. Polimixinele sunt antibiotice obţinute din:
A. Fungii din genul Penicillium

B.
C.
D.
E.

Bacterii din genul Bacillus
Fungii din genul Streptomyces
Bacterii din genul Vibrio
Din actinomicete

15. Cefalosporinele sunt obţinute din:
A. Bacillus anthracis
B. Penicillium notatum
C. Streptomyces caespitosus
D. Penicillinum cephalosporum
E. Streptomyces lactamdurans
16. Cloramfenicolul este extras din:
A. Bacterii din genul Bacillus
B. Actinomicete
C. Ascomicete
D. Fungi din genul Penicillium
E. Bacterii din genul Corynebacterium
17. Bacitracina este un antibiotic obţinut din:
A. Ascomicete
B. Actinomicete
C. Fungi din genul Penicillium
D. Bacterii din genul Bacillus
E. Bacterii din genul Clostridium
18. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la folosirea terapiei antibiotice:
A. Ca terapie empirică
B. În profilaxie
C. Pentru prevenirea unei infecţii pentru un pacient cu risc
D. Ca terapie ţintită bazată pe cultivarea produsului patologic şi testarea sensibilităţii
tulpinii prin antibiogramă
E. Ca terapie ţintită pentru prevenirea unei infecţii înaintea unei intervenţii chirurgicale
19. Următoarele afirmaţii referitoare la spectrul antimicrobian sunt adevărate, cu excepţia:
A. Cuprinde totalitatea bacteriilor asupra cărora antibioticul este activ
B. În funcţie de spectru antimicrobian iniţial, antibioticele au fost clasificate în: antibiotice
cu spectru îngust şi antibiotice cu spectru larg
C. Spectrul antibacterian iniţial este stabilit pentru fiecare antibiotic în parte
D. Pentru stabilirea spectrului antibacterian iniţial sunt precizate categoriile de bacterii
sensibile, intermediar sensibile şi rezistente în mod natural la antibioticul respectiv
E. Este necesară cunoaşterea spectrului antibacterian iniţial şi nu modificările ulterioare,
apărute prin emergenţa unor tulpini rezistente
20. Dintre antibioticele cu spectru de tip penicilinic face parte:
A. Tetraciclinele

B.
C.
D.
E.

Eritromicina
Polimixina
Colimicina
Cloramfenicolul

21. Dintre antibioticele cu spectru larg face parte:
A. Colimicina
B. Penicilina
C. Lincomicina
D. Cloramfenicolul
E. Neomicina
22. Antibioticele cu spectru de tip penicilinic nu sunt active pe:
A. Cocii Gram pozitivi
B. Neisseria meningitidis
C. Coci Gram negativi
D. Bordetella pertusis
E. Bacillus anthracis
23. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic sunt active pe:
A. Bacilii Gram pozitivi
B. Bacilii Gram negativi
C. Bacilii difterici
D. Bacillus anthracis
E. Corynebacterium diphteriae
24. Dintre antibioticele cu spectru de tip streptomicinic face parte:
A. Penicilina
B. Gentamicina
C. Eritromicina
D. Lincomicina
E. Tetraciclinele
25. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic nu sunt active pe:
A. Streptococcus pyogenes
B. Bordetella pertusis
C. Bacillus anthracis
D. Neisseria meningitidis
E. Neisseria gonorrhoeae
26. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la modul de acţiune al antibioticelor:
A. Antibioticele pot avea efect bactericid, adică de distrugere a bacteriilor
B. Un antibiotic bactericid poate avea şi un efect bacteriostatic, în concentraţii mai mici
C. Antibioticele pot avea efect bacteriostatic, adică de inhibare a multiplicării bacteriene
D. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de natura antibioticului şi de
mecanismul său de acţiune

E. Un antibiotic bacteriostatic poate avea un efect bactericid, în concentraţii mai mici
27. Antibioticele bactericide nu sunt strict necesare în:
A. Infecţii severe
B. Infecţii generalizate
C. Meningite
D. Infecţii uşoare
E. Infecţii bacteriene cronice
28. Identificaţi afirmaţia greşită referitoare la regulile de asociere a antibioticelor:
A. Antibioticele bactericide nu se asociază cu cele bacteriostatice
B. O penicilină se poate asocia cu un aminoglicozid, cu efect bactericid sinergic
C. Se pot asocia 2 sau trei bactericide cu mecanisme diferite de acţiune
D. Se pot asocia un antibiotic bacteriostatic cu un antibiotic bactericid
E. Se pot asocia un antibiotic bactericid cu un antibiotic bactericid, cu efect sinergic
29. Antibioticele au următoarele mecanisme de acţiune, cu excepţia:
A. Inhibiţia sintezei proteinelor
B. Inhibiţia sintezei peretelui celular
C. Inhibiţia metabolismului bacterian
D. Alterarea funcţiei mitocondriilor
E. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
30. Antibioticele betalactamice au ca mecanism de acţiune:
A. Inhibiţia metabolismului bacterian
B. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
C. Inhibiţia sintezei peretelui celular
D. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
E. Inhibiţia sintezei proteinelor
31. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt false, cu
excepţia:
A. Prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, tetraciclina inhibă translaţia
B. Prin stimularea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al
bacteriilor, se produce liza bacteriei
C. Antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibiţia peretelui celular sunt toxice
pentru celulele umane
D. Inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 50S a
ribozomilor bacterieni a lincosamidelor
E. Inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 30S a
ribozomilor bacterieni a macrolidelor
32. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor sunt:
A. Vancomicina
B. Eritromicina
C. Colimicina

D. Cefalosporinele
E. Polimixina B
33. Antibiotice ce alterează structura membranei celulare sunt:
A. Polimixinele
B. Macrolidele
C. Tetraciclina
D. Linezolidul
E. Aminoglicozidele
34. Chinolone şi fluorochinolone au ca mecanism de acţiune:
A. Inhibiţia sintezei proteinelor
B. Inhibiţia metabolismului bacterian
C. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
D. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
E. Inhibiţia sintezei peretelui celular
35. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt adevărate,
cu excepţia:
A. Sulfamidele inhibă competitiv acidul para-aminobenzoic (PABA), precursor al acidului
tetrahidrofolic (THFA)
B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
C. Antibioticele ce alterează structura membranei celulare induc modificări ale
permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide
D. Prin inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al
bacteriilor, rezultă liza bacteriei
E. Chinolonele stimulează replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime, ADN
giraza de care se leagă
36. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la metabolismul bacterian şi antibioticele care au ca
mecanism de acţiune inhibiţia metabolismului bacterian:
A. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
B. THFA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi
aminoacizi
C. Sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului
para-aminobenzoic (PABA)
D. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA,
se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
E. Sulfonamidele sunt analogi structurali ai PABA care este utilizat ca primă enzimă în
calea THFA
37. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul bacterian si modul de acţiune al
antimetaboliţilor sunt false, cu excepţia:
A. Sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului
para-aminobenzoic (PABA)
B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folinic în acid folic

C. PABA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi
aminoacizi
D. Celulele umane îşi sintetizează propriul THFA în consecinţă nu sunt afectate de
antibioticele care blocheaza calea THFA
E. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA,
se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
38. Următoarele antibiotice alterează structura membranei celulare a bacteriilor, cu excepţia:
A. Polimixina B
B. Nistatin
C. Streptomicina
D. Amfotericina B
E. Colimicina
39. Următoarele antibiotice inhibă sinteza sau funcţia acizilor nucleici, cu excepţia:
A. Norfloxacin
B. Ciprofloxacin
C. Rifampicina
D. Cloramfenicol
E. Trovafloxacin
40. Următoarele antibiotice alterează structura membranei celulare a bacteriilor:
A. Colimicina
B. Trimetroprim
C. Rifampicina
D. Levofloxacin
E. Claritromicina
41. Macrolidele au următorul mecanism de acţiune:
A. Inhibiţia metabolismului bacterian
B. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
C. Inhibiţia sintezei peretelui celular
D. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
E. Inhibiţia sintezei proteinelor
42. Următoarele antibiotice sunt aminoglicozide, cu excepţia:
A. Streptomicina
B. Azitromicina
C. Meomicina
D. Kanamicina
E. Gentamicina
43. Următoarele antibiotice inhibă sinteza proteinelor:
A. Colimicina
B. Lincomicina

C. Amfotericina B
D. Rifampicina
E. Ciprofloxacin
44. Următorul antibiotic inhibă fenomenul de translaţie din procesul de sinteză a proteinelor:
A. Cloramfenicolul
B. Vancomicina
C. Bacitracina
D. Tetraciclina
E. Teicoplaina
45. Următoarele antibiotice inhibă sinteza peretelui celular:
A. Penicilinele
B. Claritromicina
C. Linezolid
D. Gentamicina
E. Levofloxacin
46. Următoarele antibiotice sunt macrolide:
A. Lincomicina
B. Kanamicina
C. Azitromicina
D. Trovafloxacin
E. Colimicina
47. Teicoplanina aparţine clasei:
A. Polimixine
B. Antibiotice betalactamice
C. Aminoglicozide
D. Macrolide
E. Glicopeptide
48. Linezolidul aparţine clasei:
A. Lincosamide
B. Macrolide
C. Polimixine
D. Oxazolidinone
E. Aminoglicozide
49. Următoarele afirmaţii referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi rezistenţa la
antibiotice sunt adevărate, cu excepţia:
A. Secţiile din spital cu cea mai mare rată a rezistenţei au şi cea mai mare rată de consum
de antibiotice
B. Nu există probabil nici un antibiotic la care bacteriile, în circumstanţe potrivite, să nu
dobandească rezistenţă

C. Modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa
rezistenţei
D. Pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mare sa fi primit
anterior antibiotice decât pacienţii din populaţia generală.
E. Creşterea duratei de tratament cu antibiotice duce la scăderea posibilităţii colonizării cu
bacterii rezistente.
50. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la rezistenţa la antibiotice:
A. Rezistenţa dobândită se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente
B. Rezistenţa naturală se datorează transferului extracromozomial sau cromozomial (rar)
de la o bacterie rezistentă la alta
C. Rezistenţa disociată apare atunci când rezistenţa la un antibiotic nu este acompaniată de
rezistenţa la antibiotice înrudite
D. Rezistenţa dobândită poate fi faţă de un singur antibiotic (monorezistenţa) sau poate fi
multirezistenţă.
E. Rezistenţa naturală este un caracter de specie şi este totală, fiind genetic determinată
51. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt:
A. Inactivarea antibioticului prin producerea de enzime activatoare de către bacterii
B. Sinteza de către betalactamaze a inelului betalactam responsabil pentru activitatea
antibacteriană a penicilinelor şi cefalosporinelor
C. Modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele să poată intra în
celula bacteriană.
D. Modificarea locului de acţiune a antibioticului, enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devenind rezistent
E. Creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic
52. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt următoarele, cu excepţia:
A. Antibioticul este inactivat prin producerea de enzime inactivatoare de către bacterii
B. Scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
C. Modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în
prezenţa drogului
D. Creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
E. Modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele nu mai pot intra
în celula bacteriană.
53. Identificaţii afirmaţiile false referitoare la principiile terapiei antimicrobiene:
A. Antibioticul ales trebuie să fie activ pe tulpina bacteriană (izolată şi identificată),
conform antibiogramei
B. Să nu existe contraindicaţii ale pacientului la substanţa respectivă (alergie, sarcină,
insuficienţă renală, hepatică, etc.)
C. Calea de administrare (orală, parentereală) să corespundă localizării infecţiei, dozei
care urmează să se administreze şi urgenţei obţinerii unei concentraţii active
D. În infecţiile severe (septicemii, meninigite) tratamentul antibiotic se administrează
numai oral.

E. Antibioticul ales trebuie să difuzeze bine şi să realizeze o concentraţie activă în focarele
în care este localizată infecţia.
54. Identificaţii afirmaţiile false referitoare la principiile terapiei antimicrobiene:
A. În infecţiile urinare alegem antibiotice ce se excretă prin urină în concentraţie mică
B. Toxicitatea severă poate fi sub forma unei
toxicităţi directe, spre exemplu
ototoxicitatea la aminoglicozide
C. Toxicitatea severă poate fi sub forma unei hipersensibilităţi
D. Doza de antibiotic trebuie să asigure o concentraţie corespunzătoare la locul infecţiei
E. Antibioterapia se administrează numai în cazurile documentate de infecţie bacteriană
55. Antibioticele betalactamice au următorul mecanism de acţiune:
A. Inhibiţia competitivă a PABA precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA)
B. Împiedicarea replicării ADNului bacterian prin inhibarea ADN girazei sau a
topoizomerazei IV
C. Inhibiţia sintezei peptidoglicanului, în etapa de polimerizare, prin legarea de
transpeptidazele de pe proteinele de legare a penicilinei PBP (penicillin binding
proteins).
D. Inhibarea sintezei proteice prin legarea de subunitatea 50S a ribozomilor
E. Inhibarea sintezei proteice prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor
56. Următoarele antibiotice fac parte din clasa penicilinelor naturale, cu excepţia:
A. Procain PG
B. Benzatin penicilina
C. Fenoximetil penicilina
D. Ampicilina
E. Benzatin PG
57. Amoxicilina face parte din categoria:
A. Peniciline naturale
B. Aminopeniciline
C. Carbapenemi
D. Peniciline rezistente la penicilinază
E. Ureidopeniciline
58. Următoarele antibiotice sunt peniciline cu spectru larg:
A. Oxacilina
B. Moldamin
C. Mezlocilina
D. Bacitracina
E. Moxifloxacin
59. Următoarele antibiotice sunt peniciline cu spectru larg, cu excepţia:
A. Carbapenemi
B. Ureidopeniciline
C. Oxazolidinonele

D. Monobactami
E. Carboxipeniciline
60. Oxacilina şi meticilina sunt:
A. Aminopeniciline
B. Peniciline naturale
C. Aminopeniciline cu inhibitori de betalactamaze
D. Carboxipeniciline
E. Peniciline rezistente la penicilinază
61. Piperacilina şi mezlocilina sunt:
A. Peniciline rezistente la penicilinază
B. Aminopeniciline
C. Carbapenemi
D. Ureidopeniciline
E. Monobactami
62. Tienamicina şi imipenemul sunt:
A. Monobactami
B. Cefalosporine
C. Carbapenemi
D. Polimixine
E. Rifamicine
63. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale nu acoperă:
A. Cocii Gram pozitivi
B. Bacilii Gram pozitivi
C. Majoritatea bacteriilor anaerobe
D. Bacilii Gram negativi
E. Cocii Gram negativi
64. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la Penicilina G cristalină:
A. Nu este modificată de sucul gastric
B. Este numai pentru uz parenteral
C. Se găseşte sub formă de sare de sodiu sau de potasiu
D. Este prototipul penicilinelor naturale
E. Este antibiotic de elecţie pentru infecţiile cu Streptococcus pyogenes
65. Benzatin-penicilina G (Moldamin) realizează un nivel stabil, scăzut de antibiotic pe o perioadă
de 2-4 săptămâni, fiind utilă în:
A. Tratamentul tuturor infecţiilor cu bacterii anaerobe
B. Profilaxia reinfecţiilor cu streptococ
C. Profilaxia reinfecţiilor cu Bordetella pertusis
D. Tratamentul infecţiilor cu Haemophilus influenzae
E. Profilaxia infecţiilor cu bacili Gram negativi

66. Penicilina G cristalină nu are indicaţii pentru:
A. Clostridii
B. Fusobacterii
C. Neiserii
D. Coci Gram pozitivi
E. Bacili Gram negativi
67. Modul de acţiune al Penicilinei G este:
A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. Bacteriocin
D. Bacteriostatic cu bacteriostatic
E. Bactericid cu bacteriostatic
68. Medicamentul de elecţie pentru tulpinile de stafilococi rezistente la meticilină este:
A. Meticilina
B. Nafcilina
C. Vancomicina
D. Oxacilina
E. Dicloxacilina
69. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la ampicilină:
A. Este bine tolerată de gravide, sugari şi copii mici
B. Se administrează oral şi parenteral
C. Realizează o bună concentraţie biliară şi în lichidul cefalo-rahidian LCR
D. Are spectru lărgit faţă de Penicilina G
E. Nu este activă pe enterococi, Haemophillus, genul Shigella, salmonele, Proteus,
Klebsiella
70. Următoarele antibiotice conţin inhibitori de betalactamaze, cu excepţia:
A. Augmentin
B. Zosyn
C. Vancocin
D. Unasyn
E. Timentin
71. Identificaşi afirmaţia falsă referitoare la carboxipeniciline:
A. Sunt sensibile la acţiunea betalactamazelor
B. Se administrează intravenos în infecţiile cu bacili Gram negativi, îndeosebi
Pseudomonas aeruginosa, Proteus
C. Se pot asocia cu inhibitori de betalactamaze
D. Au eficienţă crescută în infecţiile cu Gram pozitivi
E. Se utilizează în secţiile de terapie intensivă în septicemii, peritonite, abcese
abdominale, osteoarticulare
72. Carbenicilina şi ticarcilina sunt:

A.
B.
C.
D.
E.

Ureidopeniciline
Carboxipeniciline
Aminopeniciline
Carbapenemi
Monobactami

73. Piperacilina, mezlocilina, azlocilina sunt:
A. Monobactami
B. Aminopeniciline
C. Carboxipeniciline
D. Ureidopeniciline
E. Cefalosporine
74. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la carbapenemi:
A. Au o structură ce le asigură rezistenţa la acţiunea betalactamazelor
B. Au fost obţinuţi iniţial din tienamicină, derivat natural al Streptomyces cattleya
C. Sunt o clasă de antibiotoce betalactamice cu spectru larg
D. A ca mecanism de acţiune: inhibiţia sintezei proteinelor
E. Sunt antibiotice de rezervă pentru multe infecţii cu bacili Gram negativi aerobi (E.coli,
Klebisella) sau anaerobi (Bacteroides)
75. Următoarele antibiotice sunt din categoria carbapenemilor, cu excepţia:
A. Meropenem
B. Ertapenem
C. Imipenem
D. Doripenem
E. Azactam
76. Antibioticele cu acţiune pe Pseudomonas sunt următoarele, cu excepţia:
A. Imipenem
B. Penicilină
C. Meropenem
D. Azlocilină
E. Piperacilină
77. Monobactamii au acţiune pe:
A. Pseudomonas aeruginosa
B. Streptococcus pyogenes
C. Staphylococcus aureus
D. Bacillus anthracis
E. Corynebacterium diphteriae
78. Generaţia I de cefalosporine nu sunt active pe:
A. Streptococcus agalactiae
B. Enterococcus fecalis
C. Streptococcus pneumoniae

D. Streptococcus pyogenes
E. Escherichia coli
79. Cefalosporinele care nu difuzează în LCR sunt:
A. Cefotaxim, ceftriaxon
B. Cefalexin, cefazolin
C. Cefepim, cefpirom
D. Cefixim, cefpodoxim
E. Ceftazidim, cefoperazon
80. Antibioticul din clasa cefalosporinelor care are acţiune pe stafilococul meticilino-rezistent este:
A. Cefalozin
B. Cefalotin
C. Cefaclor
D. Cefalexin
E. Ceftobiprol
81. Cefalosporinele eficiente pe Enterobacter sunt:
A. Cefuroxim
B. Cefalexin
C. Cefazolin
D. Cefalotin
E. Clindamicina
82. Cefalosporine de generaţia a-IIa sunt:
A. Cefazolin, cefalotin
B. Cefixim, cefpodoxim
C. Cefaclor, cefuroxim
D. Cefpirom, cefepim
E. Cefotaxim, ceftriaxon
83. Cefalosporine de generaţia I sunt:
A. Cefamandol, cefoxitin
B. Cefotaxim, ceftazidim
C. Ceftadizim, cefoperazon
D. Cefixim, cefpodoxim
E. Cefalexin, cefalotin
84. Cefalosporine de generaţia a-Va sunt:
A. Ceftobiprol
B. Cefalotin
C. Ceftadizim
D. Cetotaxim
E. Cefixim
85. Cefalosporine de generaţia a-IIIa sunt:

A.
B.
C.
D.
E.

Cefoxitin
Cefixim
Cefazolin
Cefalexin
Cefalotin

86. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la cefalosporinele de generaţia a-IIIa:
A. Difuzează în lichidul cefalorahidian
B. Din 2007, în USA, ceftriaxonul sau cefiximul sunt singura terapia recomandată în
tratamentul gonoreei
C. Sunt mai putin active pe bacilii Gram negativi decât cele din generaţia I şi II dar mult
mai eficiente pe Gram pozitiv
D. Sunt mult mai rezistente la betalactamaze
E. Sunt antibiotoce de rezervă pentru tratamentul infecţiilor severe produse de Gram
negativi şi a infecţiilor nosocomiale
87. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la cefalosporine:
A. Pot fi distruse de către betalactamaze (cefalosporinaze)
B. Ceftriaxonul în doza mare poate produce stază biliară
C. Bacteriile pot dezvolta ca mecanism de rezistenţă efluxul cefalosporinelor din bacterie
D. Pot avea ca reacţie adversă o suprainfecţie cu Clostridium difficile
E. Nu pot avea ca reacţii adverse producerea de candidoze sau anemii hemolitice
88. Glicopeptidele sunt antibiotice de elecţie pentru:
A. Neisseria meningitidis
B. Neisseria gonorrhoeae
C. Clostridium difficile
D. Bordetella pertusis
E. Haemophylus influenzae
89. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la vancomicina şi teicoplanina:
A. Sunt antibiotoce de elecţie pentru tulpinile de Staphylococcus aureus care sunt
rezistente la aproape toate celelalte antibiotice
B. Penetrează membrana exterioara a bacteriilor Gram negative
C. Administrarea lor se face intravenos în perfuzie
D. Acţionează pe bacterii Gram pozitive: streptococi, enterococi, stafilococi meticilinorezistenţi MRSA, Bacillus, Clostridium
E. Au spectru de acţiune îngust
90. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la eritromicină şi claritromicină:
A. Sunt antibiotice bacteriostatice
B. Au un spectru de acţiune de tip penicilinic
C. Nu au acţiune asupra Haemophilus, Bordetella, Chlamydia
D. Reprezintă o alternativă la pacienţii alergici la penicilina
E. Pot avea ca efecte adverse: greaţă, vărsătrui, diaree, hepatotoxicitate

91. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la oxazolidinone:
A. Se poate administra parenteral (intravenos) sau oral
B. Au ca mecanism de acţiune blocarea sintezei peretelui celular
C. Acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive, inclusiv asupra stafilococilor meticilinorezistenţi MRSA
D. Eficienţa lor este asemănătoare cu a glicopeptidelor (vancomicina)
E. Primul reprezentant aprobat este linezolidul (Zyvox)
92. Cloramfenicolul este un antibiotic care:
A. Are efect bactericid
B. Se administrează strict parenteral
C. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor.
D. Nu difuzează în LCR
E. Poate produce sindromul cenuşiu („grey baby syndrome) la sugarii imaturi sau la copiii
mai mari şi chiar la adulţi prin supradozare
93. Identificaţi afirmaţia adevărată referitoare la streptomicină, gentamicină, tobramicină şi
amikacină:
A. Sunt antibiotice bacteriostatice
B. Mecanismul lor de acţiune este alterarea structurii membranei celulare
C. Difuzează în lichidul cefalorahidian LCR
D. Au spectru de acţiune îngust
E. Nu au efect pe anaerobi, spirochete, chlamidii, rickettsii,
94. Următoarele afirmaţii referitoare la tetracicline sunt adevărate, cu excepţia:
A. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S
B. Se poate administra sub 12 ani
C. Reprezentanţi: tetraciclina, doxiciclina, minociclina
D. Administrarea este orală şi absorbţia lor interferă cu alimentele, antiacidele
E. Sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune
95. Următoarele afirmaţii referitoare la polimixine (colimicina, polimixina B şi E, bacitracina) sunt
adevărate, cu excepţia:
A. Sunt antibiotice active pe bacili Gram negativi
B. Se administrează oral pentru efectul la nivelul tubului digestive, iar pentru infecţii
urinare, genitale, sistemice se administrează parenteral
C. Pot prezenta ca reacţii adverse neurotoxicitate, nefrotoxicitate;
D. Bacitracina este toxică şi se utilizează doar local
E. Nu sunt active pe Pseudomonas aeruginosa
96. Rifampicina este un antibiotic care:
A. Nu poate pătrunde intrafagocitar pentru a distruge microorganisme cu multiplicare
intracelulară
B. Are acţiune bacteriostatică
C. Inhibă sinteza proteinelor

D. Dezvoltă rapid rezistenţă secundară, motiv pentru care în terapia tuberculozei se
asociază cu alte antituberculoase
E. Este activă pe Mycobacterium tuberculosis, Mycobaterium leprae, MRSA,
enterobacterii (Acinetobacter şi Pseudomonas)
97. Despre chinolone nu se poate afirma faptul că:
A. Sunt bacteriostatice cu spectru îngust
B. Mecanismul lor de acţiune este împiedicarea replicării ADN ului bacterian prin
inhibarea ADN girazei sau a topoizomerazei IV.
C. Sunt antibiotice de sinteză ce cuprind acidul nalidixic şi derivaţii săi.
D. Mecanismele de rezistenţă se produc prin schimbarea enzimei ţintă sau scăderea
permeabilităţii bacteriene
E. Levofloxacin este un antibiotic de rezervă în infecţii respiratorii cu bacterii rezistente la
macrolide
98. Următoarele afirmaţii despre sulfamide sunt adevărate, cu excepţia:
A. Au ca mecanism de acţiune inhibiţia competitivă a PABA, precursor al acidului
tetrahidrofolic (THFA)
B. Este un antimetabolit
C. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA,
se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
D. Sunt bactericide
E. Sunt bacteriostatice
99. Sulfizoxazolul (Neoxazol) face parte din categoria:
A. Sulfamide cu acţiune intestinală
B. Sulfamide cu acţiune pe Mycobacterium leprae
C. Sulfamide cu acţiune urinară
D. Aminopeniciline asociate cu inhibitori de betalactamaze
E. Antibiotice betalactamice
100. Următoarele afirmaţii referitoare la nitrofurantoin sunt adevărate cu excepţia:
A. Nu se utilizează pentru tratametnul infecţiilor urinare înalte (pielonefrite, abces renal)
B. In vitro nitrofurantoinul şi quinolonele au efect sinergic
C. Are efect bactericid
D. Se recomandă numai pentru tulpinile sensibile de Escherichia coli şi Staphylococcus
epidermidis.
E. Mecanismul de acţiune este lezarea ADN ului bacterian

Complement multiplu
1. În legătură cu antibioticele sunt adevărate afirmaţiile:
A. Tetraciclinele sunt bacteriostatice
B. Rezistenţa dobândită a bacteriilor rezultă în urma prin recombinării genetice
C. Sulfamidele au acţiune competitivă asupra PABA

D. Bacteriile aerobe sunt rezistente la aminoglicozide
E. Penicilina este inactivă asupra bacilului Anthracis
2. Care afirmaţii despre penicilinele naturale sunt false:
A. Inhibă sinteza peptidoglicanului
B. Spectru: coci Gram pozitivi, bacili Gram pozitivi, spirochete
C. Au acţiune pe bacilul Piocianic
D. Se pot administra injectabil, precum penicilina G
E. Mod de acţiune bacteriostatic
3. Care din următoarele variante sunt false:
A. Penicilina are o toxicitate ridicată
B. Ciprofloxacinul este o chinolona
C. Neisseria gonorrhoeae este o bacterie Gram pozitivă
D. Vancomicina este un antibiotic de rezervă
E. Linezolidul este un antibiotic activ asupra bacteriei Staphylococcus aureus meticilinorezistente
4. Care din următoarele variante sunt adevărate:
A. Tetraciclina este un medicament administrat frecvent femeilor gravide deoarece nu are
niciun efect asupra fătului
B. Mecanismul de acţiune a sulfonamidelor este inhibiţia competitivă a acidului para-aminobenzoic
C. Rifampicina este un antibiotic ce alterează structura membranei celulare bacteriene
D. Vibramicina pătrunde bine în ţesuturi
E. Sindromul cenuşiu survine la sugarii imaturi ca efect secundar la administrarea
fluorochinolonelor
5. Fluorochinolonele pot produce ca efecte secundare:
A. Greaţă,vărsături
B. Cefalee
C. Leucopenie
D. Artralgii
E. Sindromul “sugarului cenuşiu”
6. Nitrofurantoinul este:
A. Bactericid
B. Activ pe enterobacterii
C. Utilizat în infecţii ORL
D. Contraindicat în infecţiile urinare
E. Activ pe Staphylococcus aureus
7. Găsiţi afirmaţiile false despre penicilina G
A. Este antibioticul de electie pentru Streptococul pyogenes
B. Este bacteriostatică
C. Se administrează oral

D. Are toxicitate redusă
E. Principala reacţie adversă este hipersensibilitatea
8. Alegeţi enunţurile false referitoare la cefalosporine:
A. Prezintă cinci generaţii
B. Se administrează numai parenteral
C. Prima generaţie este mai eficienta pe bacteriile Gram negative
D. Au modul de acţiune asemănător penicilinelor
E. Cefalosporinele de generaţia a 3-a au spectru restrâns
9. Care din cefalosporinele următoare nu sunt de generaţia III-a? :
A. Cefotaxim
B. Ceftriaxon
C. Ceftazidim
D. Cefaclor
E. Cefoxitin
10. Mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt următoarele cu excepţia:
A. Inhibiţia sintezei peretelui celular
B. Alterarea structurii membranei celulare
C. Inhibiţia sintezei lipidelor
D. Inhibiţia sintezei proteinelor
E. Inhibiţia sintezei polizaharidelor
11. Sinteza de proteine bacteriene poate fi inhibată:
A. De peniciline
B. De cloramfenicol
C. De quinolone
D. De streptomicină
E. De tetraciclină
12. Care afirmaţie despre aminoglicozide este adevărată?
A. Antibiotice cu efect bactericid
B. Se absorb bine la nivel gastro- intestinal
C. Au efect pe anaerobi
D. Nu pătrund în LCR
E. Au efect pe bacterii cu dezvoltare intracelulară
13. Cu privire la tetraciclina se pot afirma urmatoarele:
A. Sunt bacteriostatice cu spectru larg
B. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 50S
C. Pot fi administrate la gravide
D. Pătrund bine în ţesuturi
E. Acţionează pe Mycoplasme,Ricketsii, Chlamydii
14. Cu privire la Macrolide se pot afirma urmatoarele:

A.
B.
C.
D.
E.

Sunt bacteriostatice
Au toxicitate crescuta
Din aceasta grupa face parte gentamicina
Macrolidele se pot administra la pacientii alergici la penicilina
Se administrează numai parenteral

15. Rezistenţa naturală la antibiotice a microrganismelor:
A. Este un caracter de specie
B. Este determinată genetic
C. Se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente
D. Mycobacterium tuberculosis este rezistentă natural la peniciline
E. Toate raspunsurile sunt corecte
16. Ca si peniciline cu efect asupra bacilului piocianic recunoaştem:
A. Carbenicilina
B. Ticarcilina
C. Penicilina
D. Eritromicina
E. Piperacilina
17. Chinolonele :
A. Sunt antibiotice naturale
B. Sunt antibiotice de sinteză
C. Au spectru ingust
D. Sunt reprezentate de norfloxacin
E. Sunt reprezentate etambutol
18. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la aminoglicozide :
A. Au efect bactericid
B. Sunt ototoxice si nefrotoxice
C. Folosite in tratamentul abceselor abdominale produse de anaerobi
D. Utilizate în tratamentul meningitelor bacteriene
E. Au efect bacteriostatic
19. În infecţiile stafilococice se testează la antibiogramă următaoree antibiotice:
A. Penicilina
B. Rifampicina
C. Vancomicina
D. Etambutol
E. Linezolid
20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cloramfenicol:
A. Are efect bactericid
B. Eficient pe bacterii Gram pozitive si Gram negative
C. Administrare orala
D. Penetreaza in LCR

E. Poate produce ruptura tendonului achilean
21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la fluorochinolone:
A. Sunt bactericide
B. Inhiba sinteza peretelui bacterian
C. Pot produce vertij
D. Pot produce ruperea tendonului achilean
E. Nu se administreaza la gravide
22. Medicamentele capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea bacteriană sunt:
A. Antiparazitare
B. Antibiotice
C. Antivirale
D. Chimioterapice
E. Antifungice
23. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibiotice:
A. Aminoglicozidele, macrolidele, tetraciclinele, cloramfenicolul, lincomicina sunt extrase din
ascomicete
B. Cefalosporinele au fost obţinute din Penicillinum cephalosporum
C. Polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus.
D. Penicilinele şi cefalosporinele sunt extrase din fungii din genul Penicillium (şi alte
ascomicete)
E. Penicilinele obţinute din Penicillinum cephalosporum
24. Gerhard Domagk, un medic german, a descoperit o moleculă sintetică cu proprietăţi
antibacteriene, Prontosilul, care a devenit primul dintr-o lungă serie de antibiotice sintetice
numite:
A. Sulfonamide
B. Peniciline
C. Cefalosporine
D. Sulfamide
E. Macrolide
25. Medicamentele antimicrobiene pot fi:
A. Antibacteriene
B. Antivirale
C. Antibacteriofage
D. Antifungice
E. Antiparazitare
26. Antibioticele cu spectru îngust au fost împărţite după acţiunea în mod predilect asupra
bacteriilor Gram pozitive şi Gram negative în:
A. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- eritromicina, lincomicina
B. Antibiotice cu spectru de tip penicilinic - colimicina, polimixina,
C. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- neomicina, kanamicina

D. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- streptomicina, gentamicina
E. Antibiotice cu spectru de tip penicilinic- penicilinele, eritromicina
27. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram pozitivi, coci Gram negativi şi Gram
pozitivi sunt:
A. Eritromicina
B. Kanamicina
C. Penicilina
D. Lincomicina
E. Gentamicina
28. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram negativi, coci Gram negativi şi Gram
pozitivi sunt:
A. Neomicina
B. Gentamicina
C. Eritromicina
D. Kanamicina
E. Lincomicina
29. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic sunt active pe:
A. Coci Gram negativi
B. Bacili Gram negativi
C. Coci Gram pozitivi
D. Bacillus anthracis
E. Bacili Gram pozitivi
30. Antibioticele cu spectru de tip penicilinic sunt:
A. Lincomicina
B. Streptomicina
C. Polimixina
D. Kanamicina
E. Eritromicina
31. Penicilinele şi eritromicina sunt active pe:
A. Coci Gram pozitivi
B. Nacili Gram negativi
C. Coci Gram negativi
D. Bacili Gram pozitivi
E. Bacillus anthracis
32. Antibiotice cu spectru larg sunt:
A. Cloramfenicolul
B. Eritromicina
C. Gentamicina
D. Tetraciclina
E. Kanamicina

33. Antibioticele cu spectru larg şi ultralarg folosite ca antibiotice de rezervă, în infecţiile severe
cu tulpini rezistente, sunt:
A. Peniciline
B. Monobactami
C. Carbapenemi
D. Cefalosporine de generaţia a3a
E. Cefalosporine de generaţia a5a
34. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic din categoria aminoglicozidelor sunt:
A. Polimixina
B. Eritromicina
C. Gentamicina
D. Lincomicina
E. Neomicina
35. Antibioticele pot avea:
A. Efect bacteriostatic, adică de distrugere a bacteriilor
B. Efect bactericid adică de inhibare a multiplicării bacteriene
C. Efect bacteriostatic adică de inhibare a multiplicării bacteriene
D. Efect bactericid adică de distrugere a bacteriilor
E. Efect bactericin adică de distrugere a bacteriilor
36. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:
A. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic nu depinde de concentraţia efectivă de
antibiotic realizată la locul conflictului microorganism-gazdă
B. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de natura antibioticului şi nu de
mecanismul său de acţiune
C. Un antibiotic bactericid poate avea şi o acţiune bacteriostatică în concentraţii mai mari
D. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de stadiul de dezvoltare al
bacteriei
E. Un antibiotic bacteriostatic nu poate avea niciodată un efect bactericid
37. Antibioticele bactericide sunt necesare în:
A. Infecţiile bacteriene cronice sau cu tendinţă la cronicizare
B. Infecţiile severe
C. Meningite, peritonite
D. Infecţiile uşoare sau ce severitate medie
E. Osteomielite, tromboflebite, tuberculoza
38. Antibioticele bactericide sunt strict necesare în infecţiile bacteriene în focare greu
sterilizabile, spre exemplu:
A. Osteomielite
B. Dermatite
C. Endocardite
D. Tuberculoze

E. Tromboflebite
39. Antibioticele pot avea următoarele mecanisme de acţiune:
A. Inhibiţia sintezei proteinelor
B. Inhibiţia sintezei mitocondrilor
C. Alterarea structurii membranei celulare
D. Alterarea structurii membranei nucleare
E. Inhibiţie metabolismului bacterian
40. Antibioticele pot avea următoarele mecanisme de acţiune:
A. Inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor
B. Modifică permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide , cu pierderea unor
metaboliţi importanţi din celula bacteriană
C. Inhibarea polimerizării fosfolipidelor din membrana nucleară
D. Inhibarea sintezei reticulului endoplasmatic şi a Aparatului Golgi
E. Inhibarea sintezei sau a funcţiei acilzilor nucleici
41. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibioticele care inhibă sinteza peretelui
celular:
A. Produc liza bacteriei (sunt bacteriostatice)
B. Bacteriile Gram-pozitive sunt mai sensibile decât cele Gram-negative
C. Produc liza bacteriei (sunt bactericide)
D. Antibioticele din această categorie nu sunt toxice pentru celulele umane
E. Bacteriile Gram-negative sunt mai sensibile decât cele Gram-pozitive
42. Antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt:
A. Cloramfenicolul
B. Polimixina B
C. Teicoplanina
D. Vancomicina
E. Cefalosporinele
43. Antibioticele care au ca acţiune inhibarea sintezei proteinelor sunt:
A. Tetraciclina
B. Colimicina
C. Bacitracina
D. Gentamicina
E. Azitromicina
44. Antibioticele care nu au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt:
A. Vancomicina
B. Kanamicina
C. Penicilina
D. Eritromicina
E. Azitromicina

45. Antibioticele care au ca acţiune inhibarea sintezei proteinelor sunt:
A. Cloramfenicolul
B. Lincomicina
C. Gentamicina
D. Linezolidul
E. Rifampicina
46. Antibioticele betalactamice sunt:
A. Vancomicina
B. Kanamicina
C. Penicilina
D. Cefalosporinele
E. Tetraciclinele
47. Antibioticele care inhibă sinteza peretelui celular din categoria polimixinelor sunt:
A. Penicilinele
B. Tetraciclinele
C. Polimixina B
D. Colimicina
E. Bacitracina
48. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor
sunt:
A. Streptomicina
B. Eritromicina
C. Azitromicina
D. Amikacina
E. Claritromicina
49. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor sunt din categoria:
A. Macrolide
B. Oolimixine
C. Lincosamide
D. Oxazolidinone
E. Glicopeptide
50. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor prin ataşarea la subunitatea 30S a ribozomilor
sunt:
A. Streptomicina
B. Lincomicina
C. Kanamicina
D. Gentamicina
E. Azitromicina
51. Identificaţi corespondeţa corectă între antibiotice şi categoria de antibiotice din care fac parte:

A.
B.
C.
D.
E.

Polimixine – colimicina, bacitracina
Macrolide- lincomicina
Aminoglicozide - penicilinele, cefalosporinele
Oxazolidinone – linezolid
Glicopeptide - vancomicina, teicoplanină

52. Următoarele antibiotice fac parte din categoria aminoglicozidelor:
A. Eritromicina
B. Kanamicina
C. Cloramfenicol
D. Gentamicina
E. Vancomicina
53. Următoarele antibiotice sunt macrolide:
A. Cloramfenicol
B. Claritromicina
C. Tetraciclina
D. Azitromicina
E. Eritromicina
54. Următoarele antibiotice au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei sau funcţiei acizilor
nucleici:
A. Colimicina
B. Ciprofloxacin
C. Levofloxacin
D. Rifampicina
E. Amfotericina
55. Următoarele antibiotice inhibă replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime,
ADN giraza de care se leagă:
A. Chinolonele
B. Fluorochinolonele
C. Polimixinele
D. Aminoglicozidele
E. Lincosamidele
56. Următoarele antibiotice fac parte din clasa chinolonelor şi a fluorochinolonelor:
A. Nistatin
B. Acid nalidixic
C. Norfloxacin
D. Ciprofloxacin
E. Tetraciclina
57. Următoarele antibiotice au efect bactericid:
A. Antibioticele betalactamice
B. Sulfamidele

C. Aminoglicozidele
D. Chinolonele
E. Trimetroprimul
58. Alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
B. THFA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi
aminoacizi
C. Sulfamidele inhibă competitiv acidul para-aminobenzoic (PABA), precursor al acidului
tetrahidrofolic (THFA)
D. Celulele umane nu işi sintetizează propriul THFA (îl procură sub forma de acid folic din
dieta) în consecinţă nu sunt afectate de antibioticele care blocheaza calea THFA
E. Sulfonamidele sunt analogi structurali ai THFA care este utilizat ca primă enzimă în calea
PABA
59. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi
rezistenţa la antibiotice:
A. Pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mare sa fi primit anterior
antibiotice decat pacienţii din populaţia generală.
B. Modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa
rezistenţei
C. Scăderea duratei de tratament cu antibiotice duce la creşterea posibilităţii colonizării cu
bacterii rezistente
D. Cantităţi imense de antibiotice sunt produse şi eliminate în mediu
E. Sunt folosite aproximativ de 10 X mai multe antibiotice în agricultură decât pentru tratarea
oamenilor
60. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la rezistenţa la antibiotice:
A. Rezistenţa dobândită se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente, prin
transfer cromozomial (rar) sau extracromozomial de la o bacterie rezistentă la una
sensibilă.
B. Mycobacterium tuberculosis este sensibil la peniciline
C. Bacteriile strict anaerobe sunt rezistente la aminoglicozide
D. Rezistenţa naturală este un caracter de specie care se datorează procesului de conjugare
bacteriană
E. Rezistenţa dobândită poate fi faţă de un singur antibiotic (monorezistenţa) sau poate fi faţă
de mai multe antibiotice (multirezistenţă)
61. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt:
A. Inactivarea antibioticului prin producerea de enzime inactivatoare de către bacterii
B. Modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în
prezenţa drogului
C. Scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
D. Elaborarea în exces sau modificarea enzimelor care reprezintă ţinta de acţiune a
antibioticului

E. Modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele să poată intra în
celula bacteriană
62. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la rezistenţa disociată a bacteriilor:
A. Un exemplu poate fi faptul că rezistenţa la gentamicină nu este întotdeauna asociată cu
rezistenţa la tobramicina.
B. Apare când rezistenţa la un antibiotic conferă rezistenţă faţă de un alt antibiotic de obicei
cu structură înrudită
C. Apare atunci când rezistenţa la un antibiotic nu este acompaniată de rezistenţa la antibiotice
înrudite
D. Un exemplu poate fi faptul că bacteriile rezistente la o tetraciclină sunt rezistente la toate
tetraciclinele
E. Apare atunci când rezistenţa la un antibiotic este acompaniată de rezistenţa la antibiotice
înrudite
63. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la combinaţiile de antibiotice:
A. Bactericid + bactericid acţiunea poate fi sinergică
B. Bacteriostatic+ bacteriostatic acţiunea poate fi aditivă
C. Bacteriostatic+ bacteriostatic acţiunea poate fi antagonistă
D. Bactericid + bacteriostatic acţiunea poate fi antagonistă
E. Bactericid + bactericid acţiunea poate fi antagonistă
64. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la antibioticele betalactamice:
A. Mecanismul lor de acţiune este inhibiţia sintezei peptidoglicanului, în etapa de polimerizare
B. Cuprind macrolidele şi oxazolidinonele
C. Au în structura chimică inelul beta-lactamic
D. Se leagă de transpeptidazele de pe proteinele de legare a penicilinei PBP (penicillin binding
proteins).
E. Cuprind carbapenemi şi monobactami
65. Următoarele antibiotice sunt carbapenemi:
A. Ampicilina
B. Piperacilina
C. Tienamicina
D. Imipenemul
E. Meticilina
66. Următoarele antibiotice fac parte din categoria antibioticelor naturale:
A. Carbenicilina
B. Benzatin PG
C. Penicilina G cristalină
D. Fenoximetil penicilina
E. Oxacilina
67. Aminopenicilinele sunt:
A. Mezlocilina

B.
C.
D.
E.

Ampicilina
Oxacilina
Amoxacilina
Aztreonam

68. Din categoria penicilinelor cu spectru larg fac parte:
A. Ureidopenicilinele
B. Carbapenemii
C. Carboxipenicilinele
D. Aminopenicilinele
E. Aminopeniciline cu inhibitori de betalactamaze
69. Ureidopenicilinele sunt:
A. Aztreonam
B. Mezlocilina
C. Carbenicilina
D. Piperacilina
E. Tienamicina
70. Aminopenicline cu inhibitori de betalactamaze sunt:
A. Ampicilină+sulbactam
B. Oxacilină+acid clavulanic
C. Amoxicilină+acid clavulanic
D. Piperacilina+tazobactam
E. Carbenicilina+sulbactam
71. Penicilinele rezistente la penicilinază sunt:
A. Tienamicina
B. Fenoximetil penicilina
C. Oxacilina
D. Meticilina
E. Amoxicilina
72. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale acoperă:
A. Spirochete
B. Pneumococi
C. Listeria monocytogenes
D. Neisseria meningitidis
E. Bordetella pertusis
73. Penicilinele naturale sunt active pe:
A. Coci Gram negativi
B. Bacili Gram negativi
C. Spirochete
D. Bacili Gram pozitivi

E. Corynebacterii
74. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale nu acoperă:
A. Genul Leptospira
B. Genul Escherichia
C. Genul Treponema
D. Genul Klebsiella
E. Genul Streptococcus
75. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la penicilina G cristalină:
A. Se administrează oral
B. Este antibiotic bactericid
C. Este antibiotic de elecţie pentru infecţiile cu streptococul beta-hemolitic de grup A
D. Toxicitatea ei este crescută
E. Spectrul ei de acţiune cuprinde: stafilococi albi şi aurii nesecretori de penicilinază, coci
Gram pozitivi anaerobi, neisserii, clostridii, treponeme, leptospire, fusobacterii
76. Penicilina V (Fenoximetilpenicilina):
A. Se administrează după masă, cu respectarea intervalelor dintre doze
B. Este o penicilina de uz parenteral
C. Are efecte similare cu penicilina G
D. Este o penicilina de uz oral
E. Se administrează cu o oră inainte de masă, cu respectarea intervalelor dintre doze
77. Tulpinile de stafilococi rezistente la meticilină şi-au modificat receptorul pentru peniciline şi
astfel au devenit rezistente şi la:
A. Lincosamide
B. Oxacilină
C. Cefalosporine
D. Macrolide
E. Vancomicină
78. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la ampicilină:
A. Este o penicilină naturală care acţionează pe enterococi, Haemophillus, genul Shigella
B. Are spectrul de acţiune lărgit faţă de penicilina G (pe unele salmonelle, unele tulpini de
Proteus, Klebsiella, E. coli)
C. Se administrează oral şi parenteral
D. Realizează o bună concentraţie biliară şi în lichidul cefalo-rahidian
E. Nu se poate administra la gravide, sugari şi copii mici
79. Referitor la amoxicilină se poate spune că:
A. Are o biodisponibilitate superioară ampicilinei
B. Are o eficienţă scăzută în boli diareice, febra tifoidă
C. Are o biodisponibilitate inferioară ampicilinei
D. Poate avea ca reacţii adverse: greţuri, vărsături, rash, diaree.
E. Are o eficienţă crescută în infecţii pulmonare

80. Inhibitori de betalactamaze sunt:
A. Tazobactam
B. Sulbactam
C. Clavulanat
D. Monobactam
E. Cefotaxim
81. Următoarele afirmaţii sunt false referitoare la aminopenicilinele cu inhibitori de
betalactamaze cu excepţia:
A. Sunt antibiotice active pe bacteriile sensibile la ampicilină şi amoxicilină
B. Inhibă acţiunea enzimelor produse de bacterii care distrug inelul beta-lactam
C. Sunt antibiotice active pe unele tulpini de stafilococ auriu, bacili Gram negativi producători
de betalactamază.
D. Nu sunt indicate în sinuzite, pneumonii, abcese abdominale sau dentare
E. Cuprinde antibiotice precum meticilina sau oxacilina
82. Carboxipenicilinele se administrează îndeosebi în infecţiile cu:
A. Staphylococcus aureus
B. Enterococcus fecalis
C. Pseudomonas aeruginosa
D. Proteus
E. Streptococcus pyogenes
83. Antibioticele utilizate de obicei în asociere cu un inhibitor de betalactamaze sunt:
A. Piperacilina
B. Amoxicilina
C. Ampicilina
D. Ticarcilina
E. Imipenem
84. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la mezlocilina:
A. Face parte din categoria antibioticelor betalactamice penicilinice cu spectru larg
B. Face parte din categoria cefalosporinelor
C. Este un antibiotic care acţionează asupra sintezei peretelui celular al bacteriilor
D. Este eficientă pe bacili gram negativi aerobi: Pseudomonas, Proteus, Serratia, Escherichia
coli,
E. Este o ureidopenicilină ineficientă pe coci Gram pozitivi: Enterococcus, Peptococcus,
Peptostreptococcus
85. Următoarele antibiotice fac parte din categoria carbapenemilor:
A. Meropenem
B. Aztreonam
C. Ertapenem
D. Doripenem
E. Imipenem

86. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la carbapenemi:
A. Nu există la ora actuală antibiotice care să distrugă tulpinile rezistente la carbapenemi
B. Au o structură ce le asigură rezistenţa la acţiunea betalactamazelor
C. Pseudomonas este sensibilă la ertapenem
D. Au un spectru larg: Gram pozitivi, Gram negativi, aerobi, anaerobi, Pseudomonas
E. Recent s-a anunţat apariţia rezistenţei la carbapenemi a coliformilor prin producerea unei
enzime numite NDM1 (New Delhi metalo-beta-lactamase).
87. Cefalosporinele diferă ca:
A. Spectru
B. Mecanism de acţiune
C. Rezistenţă la betalactamaze
D. Forma de administrare
E. Penetrare în LCR
88. Cefalosporine de generaţia a-IIIa sunt:
A. Cefepim
B. Cefotaxim
C. Ceftriaxon
D. Ceftazidim
E. Cefpirom
89. Cefalosporine de generaţia I sunt:
A. Cefalexin
B. Cefazolin
C. Ceftriaxon
D. Cefepim
E. Ceftobiprol
90. Cefalosporine de generaţia a-IIa sunt:
A. Cefalexin
B. Cefaclor
C. Cefepim
D. Cefuroxim
E. Cefoxitin
91. Cefalosporine de generaţia a-IVa sunt:
A. Cefazolin
B. Cefepim
C. Cefaclor
D. Cefpirom
E. Ceftobiprol
92. Cefalosporinele de generaţia I sunt active pe:
A. Streptococi

B.
C.
D.
E.

Enterococi
Pneumococi
Unele tulpini de stafilococi
Unele tulpini de Escherichia coli

93. Următoarele genuri de bacterii prezintă rezistenţă naturală faţă de cefalosporinele de
generaţia I:
A. Enterobacter
B. Staphylococcus
C. Serratia
D. Morganella
E. Escherichia
94. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cefalosporinele de generaţia a-IIa:
A. Sunt mai active pe Gram pozitivi decât generaţia I
B. Formele orale indicate în infecţii respiratorii, ORL, infecţii urinare necomplicate
C. Formele injectabile sunt folosite în profilaxia infecţiilor chirurgicale.
D. Au spectru mai larg decât cefalosporinele de generaţia I fiind mai rezistente la
betalactamaze
E. Sunt ineficiente pe Gram negativi, exemplu Haemophilus influenzae, Enterobacter,
Proteus
95. Formele de cefalosporine de generaţia a-IIIa injectabile sunt :
A. Cefixim
B. Cefotaxim
C. Ceftriaxon
D. Cefpodoxim
E. Ceftadizim
96. Cefalosporinele de generaţia a-IVa :
A. Difuzează în LCR
B. Au spectru extins : Gram pozitivi, Gram negativi, inclusiv Pseudomonas aeruginosa
C. Au indicaţii în infecţii severe de tip septicemii de etiologie necunoscută
D. Sunt rezistente la unele betalactamaze
E. Nu sunt indicate în infecţiile nosocomiale
97. Cefalosporinele de generaţia a-IIIa:
A. Sunt antibiotoce de rezervă pentru tratamentul infecţiilor severe produse de Gram negativi
şi a infecţiilor nosocomiale
B. Difuzează în LCR
C. Sunt mai putin active pe Gram pozitiv decât cele din generaţia I şi II
D. Sunt foarte sensibile la betalactamaze
E. Sunt mult mai eficiente pe bacilii Gram negativi (enterobacterii, Pseudomonas aeruginosa)
decăt cele din generaţia I şi II

98. Glicopeptidele acţionează pe următoarele genuri de bacterii:
A. Bacillus
B. Clostridium
C. Streptococcus
D. Neisseria
E. Escherichia
99. Spectrul de acţiune al glicopeptidelor nu cuprinde:
A. Enterococi
B. Neiserii
C. Salmonele
D. Enterobacterii
E. Streptococi
100. Vancomicina şi teicoplanina acţionează pe:
A. MRSA
B. Clostridium difficile
C. Enterococcus fecalis
D. Staphylococcus aureus
E. Neisseria meningitidis
101. Următoarele afirmaţii referitoare la macrolide sunt adevărate, cu excepţia:
A. Actionează asupra sintezei peretelui celular (antibiotice bactericide)
B. Acţionează prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea 30S a
ribozomilor
C. Au un spectru de acţiune de tip streptomicinic
D. Reprezintă o alternativă la pacienţii alergici la penicilină
E. Au acţiune asupra Haemophilus, Bordetella, Chlamydia, Mycoplasma, Bacteroides
102. Următoarele antibiotice sunt macrolide:
A. Eritromicina
B. Penicilina
C. Azitromicina
D. Claritromicina
E. Streptomicina
103. Linezolidul acţionează pe:
A. Stafilococul auriu meticilino-rezistent MRSA
B. Clostridium perfrigens
C. Streptococcus pneumonia
D. Shigella disenteriae
E. Yersinia pestis
104. Aminoglicozidele care inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S ribozomală
sunt:

A.
B.
C.
D.
E.

Antibiotice bacteriostatice care difuzează în LCR
Gentamicina, tobramicina, amikacina, netilmicina
Eritromicina, claritromicina, Azitromicina
Administrate parenteral în infecţii cu bacterii Gram pozitive şi negativ aerobe
Eficiente pe anaerobi, spirochete, chlamidii, rickettsii, legionelle

105. Tetraciclinele sunt antibiotice care:
A. Acţionează pe bacterii Gram pozitive, Gram negative (inclusiv pe Vibrio, Shigella),
Chlamydia, Rickettsia, Mycoplasma,
B. Sunt bactericide cu spectru larg de acţiune care difuzează uşor în LCR
C. Au ca reacţii adverse: iritaţie gastrointestinală, greaţă, vărsături, gastrită, toxicitate
hepatică, renală, fotosensibilizare, decolorarea dinţilor
D. Se administrează sub 12 ani
E. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 50S
106. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la clindamicină:
A. Inhibă sinteza proteinelor bacteriene
B. Face parte din categoria lincosamidelor
C. Este bactericid
D. Poate avea ca reacţie adversă infecţia cu Clostridium difficile manifestată prin colită
pseudomembranoasă ce poate fi fatală
E. Este ineficient în infecţiile cu anaerobi sau cu MRSA
107. Bacitracina este un antibiotic care:
A. Alterează structura membranei celulare
B. Este toxic
C. Se administrează parenteral pentru infecţii urinare, genitale, sistemice
D. Face parte din clasa polimixinelor
E. Este un antibiotic activ pe bacili Gram negativi, inclusiv pe Pseudomonas aeruginosa
108. Identificaţi afirmaţiile corecte referitoare la Rifampicină:
A. Inhibă sinteza acizilor nucleici
B. Pătrunde intrafagocitar distrugând microorganisme cu multiplicare intracelulară, de
exemplu Mycobacterium tuberculosis şi Mycobaterium leprae.
C. Este activă pe bacterii Gram pozitive şi Gram negative
D. Nu dezvoltă rezistenţă secundară, motiv pentru care poate fi utilizat fără alte antibiotice în
terapia tuberculozei
E. Are acţiune bacteriostatică şi nu se administrează în cursul sarcinii, alăptării sau la nou
născuţi
109. Bacteriile genetic rezistente la rifampicină sunt:
A. Acinetobacter
B. Pseudomonas
C. Staflococul meticilino-rezistent
D. Meningococul
E. Enterobacteriile

110. Următoarele afirmaţii referitoare la chinolone sunt false, cu excepţia:
A. Mecanismele de rezistenţă se produc prin creşterea permeabilităţii bacteriene la antibiotic
B. Mecanismul de acţiune este de împiedicare a replicării ADNului bacterian prin inhibarea
ADN girazei sau a topoizomerazei IV
C. Fluorochinolonele, derivaţii acidului nalidixic, au o difuziune intracelulară de circa 200 de
ori mai bună.
D. Sunt antibiotice de sinteză
E. Nu au efect pe Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae şi pe bacteriile anaerobe
111. Chinolonele de generaţia I sunt antibiotice care:
A. Se administrează parenteral
B. Se administrează pe cale orală
C. Se absorb bine din tractul gastrointestinal
D. Sunt reprezentate de ciprofloxacină şi norfloxacină
E. Ating concentraţii terapeutice numai în urină
112. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la chinolone:
A. Tovafloxacinul face parte din categoria chinolonelor de generaţia a-IIa
B. Chinolonele de generaţia a-IIIa sunt antibiotice de rezervă în infecţiile respiratorii cu
bacterii rezistente la macrolide
C. Chinolonele de generaţia a-IIa au acţiune sistemică datorită bunei difuziuni tisulare
D. Tovafloxacin se administrează intravenos, în infecţii urinare, genitale, pulmonare, biliare,
osteomielite, meningite, septicemie
E. Chinolonele de generaţia a-IVa se administrează pe cale orală
113. Chinolone de generaţia a-IIa sunt:
A. Acidul nalidixic
B. Tovafloxacinul
C. Ciprofloxacina
D. Norfloxacina
E. Ofloxacinul
114. Din cauza riscului afectării cartilajelor chinolonele nu se recomandă la:
A. Femei
B. Copii
C. Adolescenţi
D. Adulţi
E. Bătrâni
115. Referitor la metabolismul bacterian şi mecanismul de acţiune al antimetaboliţilor sunt
adevărate următoarele afirmaţii:
A. Acidului tetrahidrofolic este un cofactor esenţial utilizat în sinteza lipidelor
B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
C. Sulfamidele sunt bacteriostatice, mecanismul de acţiune este inhibiţia competitivă a PABA
precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA)

D. Celulele umane îşi sintetizează propriul THFA
E. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA, se
leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic (mod de acţiune
bacteriostatic).
116. Metronidazolul este un antibiotic care:
A. Are acţiune pe bacteriile anaerobe şi pe protozoare ( Trichomonas, Entamoeba histolytica)
B. Nu are acţiune pe Helicobacter pilori
C. Produce metaboliţi toxici pentru anaerobi şi acumularea acestor produşi
D. Are efect bacteriostatic
E. Este cel mai bun bactericid pentru anaerobi datorită penetranţei tisulare deosebite.
117. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la nitrofurantoin:
A. Poate manifesta ca reacţii adverse febră, neuropatie, hemoragie digestivă
B. Acţionează prin lezarea ADN ului bacterian
C. Atinge concentraţii terapeutice numai în urină
D. Se recomandă numai pentru tulpinile sensibile de Escherichia coli şi Staphylococcus
epidermidis
E. Se poate asocia în terapie cu chinolone
118. Decontaminarea include:
A. Antisepsia- distrugerea microorganismelor de pe suprafeţe, din aer, cu ajutorul unor
substanţe chimice dezinfectante bactericide (toxice pentru ţesuturile vii)
B. Dezinfecţia – distrugerea microorganismelor de pe suprafeţe, din aer, cu ajutorul unor
substanţe chimice dezinfectante bactericide(toxice pentru ţesuturile vii)
C. Dezinfecţia – decontaminarea tegumentelor şi mucoselor cu ajutorul unor substanţe
chimice antiseptice bacteriostatice (netoxice pentru tegument)
D. Sterilizarea- distrugerea sau îndepărtarea doar a formelor vegetative bacteriene
E. Antisepsia- decontaminarea tegumentelor şi mucoselor cu ajutorul unor substanţe chimice
antiseptice bacteriostatice (netoxice pentru tegument)
119. Alegeţi definiţiile corecte:
A. Sterilizarea este proedeul prin care sunt distruse microorganismele: bacterii în forma
vegetativă şi formele de rezistenţa (sporii), virusurile, paraziţii, fungii de la nivelul unui
substrat
B. Contaminarea microbiană este procedeul prin care se îndepărtează sau se distrug
microorganismele contaminante
C. Dezinfecţia este procedeul prin care sunt distruse majoritatea microorganismelor de pe
obiectele din mediul inert,inclusiv a formelor de rezistenţă (sporilor bacterieni)
D. Conservarea implică distrugerea sau inhibarea creşterii microorganismelor şi este frecvent
folosită pentru produse medicamentoase
E. Asepsia înseamna absenţa microorganismelor şi presupune aplicarea tehnicilor aseptice
pentru a împiedica pătrunderea microbilor într-un substrat steril
120. Metodele fizice de sterilizare sunt:

A.
B.
C.
D.
E.

Sterilizarea prin căldură
Sterilizarea prin filtrare
Sterilizarea cu formaldehidă
Sterilizarea cu ajutorul radiaţiilor ionizante şi neionizante
Radiosterilizarea

121. Pentru sterilizarea chimică se pot folosi:
A. Vibraţiile ultrasonice
B. Autoclavul
C. Glutaraldehida
D. Compuşi fenolici
E. Radiaţiile UV
122. Prin încalzire la incandescenţă se pot steriliza:
A. Ansa bacteriologică (cu buclă sau fir) care poate fi refolosită
B. Ansa bacteriologică de unică folosinţă
C. Bisturiu din oţel inoxidabil
D. Gâtul unei eprubete
E. Pensă chirurgicală din metal
123. Sterilizarea prin căldură uscată (cu aer cald) se realizează în:
A. Autoclav
B. Etuvă
C. Pupinel
D. Băi de nisip
E. Sterilizatoare cu oxid de etilenă
124. Agentul de sterilizare al etuvei este:
A. Aerul umed
B. Aerul uscat
C. Aerul cald la 100°C, timp de două ore
D. Aerul cald la 180°C, timp de o oră
E. Aerul umed la 134°C, timp de 30 minute
125. În pupinel se pot steriliza:
A. Obiectele din porţelan
B. Soluţiile apoase
C. Uleiurile anhidre
D. Instrumentar chirurgical
E. Fibră sintetică
126. Prin căldura umedă la 100°C se distrug:
A. Sporii de Bacillus anthracis
B. Formele vegetative de Clostridium perfringens
C. Virusul hepatitei B
D. Sporii de Clostridium perfringens

E. Formele vegetative de Bacillus anthracis
127. Prin autoclavare se pot steriliza:
A. Materialele contaminate din laborator
B. Instrumentar chirurgical metalic
C. Materiale textile din bumbac
D. Medii de cultură lichide sau solide
E. Pipete, lamele din sticlă
128. Prionii pot fi denaturaţi în autoclav:
A. Timp de 18 minute
B. La temperatura de 81°C
C. La temperatura de 100°C
D. Timp de 10 minute
E. La temperatura de 134°C
129. Sterilizarea prin filtrare se poate aplica:
A. Aerului
B. Unor medii de cultură
C. Anumitor materii organice
D. Instrumetarului chirurgical
E. Ansei bacteriologice
130. Radiaţiile ionizante se pot folosi pentru sterilizarea:
A. Truselor de perfuzii
B. Sălilor de operaţii
C. Seringilor
D. Antibioticelor
E. Hormonilor
131. Sterilizarea cu oxid de etilenă se poate aplica echipamentului medical din:
A. PVC
B. Silicon
C. Polipropilenă
D. Latex
E. Teflon
132. Următoarele substanţe sunt antiseptice:
A. Compuşii iodaţi 1-2%
B. H2O2 în concentraţie de 5-6%
C. Formaldehida soluţie apoasă 8%
D. Permanganatul de potasiu
E. Glutaraldehida
133. Următoarele substanţe sunt dezinfectante puternice:

A.
B.
C.
D.
E.

Acidul peracetic
Etanolul
Hipocloritul de sodiu
Formaldehida soluţie apoasă 8%
Albastrul de metilen

134. Următoarele substanţe sunt antiseptice:
A. Fuxina
B. Alcoolul iodat
C. Betadina
D. Nitratul de argint 0,1%
E. Amestecul sulfocromic
135. Următoarele substanţe sunt dezinfectante:
A. Compuşii fenolici
B. Clorura de benalkonium
C. Hipocloritul de sodiu
D. Glutaraldehida
E. Tinctura de iod
136. Liofilizarea se aplică pentru:
A. Conservarea suspensiilor microbiene
B. Sterilizarea seringilor
C. Conservarea vaccinurilor
D. Conservarea serurilor
E. Conservarea alimentelor
137. Drept conservanţi pentru produsele farmaceutice se pot folosi:
A. Fenolul 0,3-0,5%
B. Hipoclorit de sodiu 2%
C. Mertiolat de sodiu 0,004-0,02%
D. Benzoat de sodiu 0,2-1%
E. Acidul peracetic 0,5-2%

Tematica 6:Coci Gram pozitivi: Genul Staphylococcus,
Genul Streptococcus
Complement simplu
1. Stafilococii sunt rezistenţi:
A. La dezinfectante şi antiseptice în concentraţii uzuale

B.
C.
D.
E.

La uscăciune şi întuneric;
La temperatura de 60 grade Celsius timp de 15 minute
La autoclavare
La pasteurizare.

2. Staphylococcus aureus are următoarele proprietăţi:
A. Determină reumatismul articular acut
B. Este un bacil imobil, cu capetele măciucate
C. Produce endocardită acută
D. Este o bacterie strict patogena
E. Este o bacterie mobilă
3. Care este factorul ce produce toxiinfecţia alimentară stafilococică?
A. Proteaza
B. Exotoxina A
C. Hemolizinele
D. Hialuronidaza
E. Lipazele
4. Următoarele caractere generale se întâlnesc la specia Staphylococcus aureus:
A. Sunt coci Gram negativi
B. Sunt mobili, cu cili peritrichi
C. Cresc pe mediile hiperclorurate
D. Elaborează pigment citrin, solubil
E. Nu elaborează hemolizine
5. Staphylococcus epidermidis are unele dintre următoarele proprietăţi:
A. Se vede doar la microscopul cu fond întunecat
B. Este bacil acid-alcoolo-rezistent
C. Formează colonii S, elaborează un pigment alb
D. Ritmul de diviziune este de 10-12 ore
E. Produce scarlatina
6. Prin ce se caracterizează infecţiile stafilococice?
A. Sunt considerate prototipul infecţiilor piogene
B. Tratamentul de elecţie este penicilina G
C. Nu există transmiterea interumană
D. Netratate duc la apariţia reumatismului articular acut
E. Leziunile sunt nedureroase şi dispar spontan
7. Alegeţi răspunsul corect referitor la caracterele de patogenitate ale Staphylococcus aureus:
A. Nu are capacitate de aderenţă la mucoase
B. Catalaza stafilococică activeaza peroxidul de hidrogen
C. Hialuronidaza descompune acidul hialuronic împiedicând difuzarea stafilococilor în
ţesutul conjunctiv.
D. Coagulaza liberă este insolubilă legată de suprafaţa corpului bacterian

E. Acizii teichoici din structura bacteriei pot determina hipersensibilizarea
8. Alegeţi răspunsul corect referitor la toxina şocului toxic stafilococic:
A. Produce toxiinfecţie alimentară
B. Scindează lecitinele din membranele celulare
C. Produce rash eritematos
D. Produce hipertensiune arterială
E. Produce hipertermie
9. Alegeţi răspunsul fals referitor la Staphylococcus epidermidis:
A. Sunt stafilococi coagulazo- pozitivi
B. Este o specie saprofită
C. Nu produce infecţii urinare
D. Are potenţial patogen scăzut
E. Aparţine florei normale a tegumentului
10. Alegeţi răspunsul fals referitor la toxinele stafilococice:
A. Toxinele stafilococice sunt sunt de natura proteică
B. Enterotoxina stafilococică creşte reaborbţia de apă la nivelul intestinului
C. Leucocidinele cu rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi polimorfonucleare
D. Enterotoxinele stafilococice rezistă la tratamentul termic la 100C timp de 1 oră
E. Epidermolizina induce la distanţă de focarul infecţios clivarea intraepidermică
11. Alegeţi răspunsul corect referitor la enzimele stafilococice:
A. Nucleazele stafilococice sunt sintetizate de tulpinile coagulazo- negative
B. Lecitinaza, scindează lecitinele din membranele celulare
C. Coagulaza legată determină coagularea plasmei umane şi de iepure recoltată pe
anticoagulant
D. Betalactamaze determină rezistenţa la aminoglicozide
E. Stafilochinaza descompune acidul hialuronic
12. Alegeţi răspunsul fals referitor la toxinele stafilococice
A. Leucocidinele inhibă chemotactismul leucocitelor
B. Toxina epidermolitică şi exfoliativă produce ruperea desmozomilor
C. Enterotoxinele au rol antifagocitar
D. Hemolizinele au acţiune hemolitică
E. Hemolizinele au acţiune dermonecrotică
13. Din clasificarea Lancefield nu fac parte următorii streptococi:
A. Streptococcus pyogenes
B. Streptococii de grup B
C. Streptococii de grup D
D. Streptococii viridans
E. Streptococii de grup G

14. Care dintre următoarele proprietăţi corespund pneumococului (Streptococcus pneumoniae):
A. Determină reumatismul articular acut
B. Produce eritrotoxina din scarlatina
C. Sunt sensibili la optochin
D. Sunt bacilli Gram negativi
E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO
15. Care dintre următoarele proprietăţi corespunde speciei Streptococcus pyogenes:
A. Nu produc streptolizină O
B. Sunt coci Gram negativi
C. Pe mediile de cultură formează colonii S, pigmentate auriu
D. Suportă medii hiperclorurate
E. Produce scarlatină
16. Care dintre următoarele proprietăţi corespunde streptococilor de grup B:
A. Produce toxina eritrogenă
B. Pot produce infecţii grave la nou născut
C. Sunt sensibili la bacitracină
D. Determină pneumonia francă lobară
E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO
17. Care dintre următoarele proprietăţi corespund Streptococului pyogenes:
A. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în grămezi
B. Pe mediile de cultură formează colonii R, aspect de “cap de meduză”
C. Suportă medii hiperclorurate
D. Elaborează coagulază liberă
E. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în lanţuri
18. Împărţirea în grupe a streptococilor, conform clasificării Lancefield, se face în funcţie de:
A. Antigenul capsular
B. Carbohidratul C
C. Antigenul M
D. Fibrinolizine
E. Carboxidaze
19. În funcţie de tipul de hemoliză Streptococcus pyogenes este:
A. Alfa hemolitic
B. Beta hemolitic
C. Gamma hemolitic
D. Streptococ nehemolitic
E. Producător de hemoliza viridans
20. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate pentru pneumococi?
A. Se identifică prin reacţia de coaglutinare
B. Nu produce pneumonia francă lobară

C. Sunt sensibili la optochin
D. Pentru diagnostic se utilizează testul în vitro Eleck
E. Diagnosticul imunologic se realizează prin reacţia ASLO
21. Care afirmaţii sunt corecte:
A. Pilii sexuali au rol în adecenta celulară
B. Klebsiella pneumoniae este o bacterie intestinală
C. Bacteriile lofotriche prezintă mai mulţi flageli pe toată suprafaţa bacteriei
D. Streptococcus pneumoniae este o bacterie care face parte din flora saprofită a cavităţii
nazale
E. Sindromul reprezintă un ansamblu se simptome
22. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate:
A. Streptococcus pneumoniae prezintă capsulă
B. Modificarea structurii vasculare este o fază a inflamaţiei care favorizează trecerea
proteinelor şi a leucocitelor
C. În faza de lag numărul de bacterii creşte în ritm constant
D. În alcătuirea dublei spirale de ADN adenina se leagă cu timina
E. Pseudomonas aeruginosa este o bacterie care se poate întâlni în apa distilată
23. Care afirmaţie este falsă:
A. Rash-ul reumatismal este o boală post-streptococică
B. Bacitracina este un antibiotice scos din uzul intern din cauza toxicităţii
C. Există tulpini pneumoncocice rezistente la penicilină
D. Infecţia cu Stafilococul auriu rezistent la meticilina (MRSA) poate fi tratată cu penicilină
E. Anticorpii antistreptolizina O formaţi în serul pacientului constituie dovada infecţiei
recente cu Streptococ beta hemolitic de grup A
24. Streptococcus penumoniae are ca principal factor de patogenitate:
A. Streptolizină O
B. Proteină M.
C. Streptolizină S
D. Capsulă
E. Proteină R.
25. Streptococii patogeni se cultivă pe următoarele medii
A. Geloză simplă
B. Geloză-sânge
C. Mediul Loffler
D. Mediul Bordet-Gengou
E. Mediul AABTL
26. Genul Staphylococcus aparţine următoarei familii:
A. Streptococcaceae
B. Micrococcaceae
C. Mycobacteriaceae

D. Enterobacteriaceae
E. Picornaviridae
27. Streptococii:
A. Aparţin familiei Micrococcaceae;
B. Sunt coci Gram negativi;
C. Sunt dispuşi în ciorchini;
D. Pot fi sferici sau ovalari;
E. Au diametrul celular de aproximativ 0,5 microni.
28. Alegeţi asocierea corectă cu privire la caracterele de cultură ale streptococilor;
A. Pe medii lichide – dezvoltă colonii foarte mici, circulare, bombade, translucide;
B. Pe medii cu sânge - dezvoltă hemoliză în jurul coloniei;
C. Pe medii solide - dezvoltă grunji care se depun la fundul tubului;
D. Pe medii cu sânge – tulpinile capsulate determină o turbiditate omogenă a mediului;
E. Pe medii solide – dezvoltă hemoliză.
29. Genul Staphylococcus cuprinde:
A. 20 specii
B. 15 specii
C. 3 specii
D. 18 specii
E. 25 specii
30. Următoarele caracteristici referitoare la stafilococi sunt adevărate, cu excepţia:
A. Nesporulaţi
B. Coci gram pozitivi
C. Coci gram negativi
D. Necapsulaţi
E. Grupaţi “în ciorchini” după diviziune
31. În funcţie de necesarul de oxigen, streptococii sunt:
A. Aerobi, facultativ anaerobi;
B. Microaerofili;
C. Strict aerobi;
D. Strict anaerobi;
E. Anaerobi-aerotoleranți.
32. Alegeţi asocierea corectă cu privire la tipurile de hemoliză la streptococi:
A. α hemolitic – hemoliza este absentă ;
B. α’ hemolitici - hemoliza este cu margini neclare;
C. β hemolitici - produc o hemoliză incompletă;
D. γ hemolitici – tip de hemoliză determinat de Streptococii piogeni;
E. α hemolitici – hemoglobina este degradată complet, dar apar zone în care un toate
hematiile sunt lizate.

33. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la streptococi:
A. Majoritatea streptococilor au în structura peretelui celular un determinant genic numit
polizaharidul C;
B. Pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C la diferite tulpini de
streptococi, Barbara Lancefield i-a grupat și a notat grupele de la A la Z;
C. Streptococii care prezintă polizaharidul C au fost denumiți streptococi non-grupabili;
D. Polizaharidul C este un factor de patogenitate;
E. Fiecare grup se subîmparte în: serotip, lizotip, bactericinotip, antibiotip.
34. În funcţie de influenţa oxigenului asupra celulei bacteriene, stafilococii sunt:
A. Bacterii strict aerobe
B. Bacterii aerobe facultativ anaerobe
C. Bacterii strict anaerobe
D. Bacterii anaerobe – aerotolerante
E. Bacterii anaerobe facultativ aerobe
35. Genul Staphylococcus cuprinde următoarele 3 specii importante, cu excepţia:
A. Stafilococul auriu
B. Spahylococcus epidermidis
C. Citrin
D. Staphylococus saprophyticus
E. Staphylococcus pyogenes
36. Stafilococii se găsesc:
A. Doar la organismele animale
B. În aer nu şi în sol
C. În sol nu şi în apă
D. În sol, aer, apă, animale,oameni
E. Doar la oameni şi în atmosferă
37. Din punct de vedere metabolic, stafilococii sunt bacterii:
A. Care au cerinţe nutritive speciale
B. Sensibile la căldura şi medii bogate în săruri
C. Cu timp lung de generaţie
D. Eezistente la bacteriofagi
E. Halotolerante
38. Stafilococii au următoarele proprietăţi metabolice, cu excepţia:
A. Sunt bacterii sensibile la bacteriofagi
B. Sunt bacterii nepretenţioase
C. Sunt bacterii halotolerante
D. Sunt bacterii care se dezvoltă încet
E. Sunt bacterii care supravieţuiesc în alimente conservate în sare
39. Alegeţi afirmaţia falsă cu privire la streptococi:
A. Se găsesc în aer, sol, apă;

B.
C.
D.
E.

Se găsesc pe tegumente și mucoase ca saprofiți ;
Singurul patogen este streptococul de grup B;
Specia Peptostreptococcus este anaerobă;
S. agalactiae este streptococul de grup B.

40. Alegeţi asocierea falsă cu privire la streptococi :
A. Streptococus pneumoniae – s-a desprins din grup;
B. Streptococii viridans – negrupabili;
C. S. pyogenes – streptococul de grup A;
D. S. fecalis – streptococ de grup D ;
E. S. fecium – streptococul de grup B.
41. Streptococul β-hemolitic de grup A:
A. E sensibil la frig;
B. Are colonii de 1-2 mm;
C. Are hemoliză tip beta;
D. Trăieşte numai pe medii obişnuite;
E. Nu e sensibil la antiseptice.
42. Enzimele conţinute de S. pyogenes sunt următoarele, cu excepţia:
A. Fibrinolizina;
B. Streptolizina O;
C. Hialuronidaza;
D. Ribonucleaza;
E. SLS.
43. Alegeţi asocierea corectă cu privire la enzimele conţinute de streptococul de grup A:
A. SLS – degradează acidul hialuronic din peretele celular, favorizând invazia tisulară;
B. Dezoxiribonucleaza – activează plasminogenul şi astfel se va produce liza cheagului de
fibrină;
C. Streptolizina O – este antigenică şi induce formare de anticorpi specifici anti-SLO
(ASLO);
D. Streptokinaza – responsabilă de hemoliza de tip β şi are în vivo o activitate citolitică ;
E. Hialuronidaza – se utilizează în tratarea trombozelor.
44. Toxina produsă de stafilococ de grup A ce produce fasciita necrozantă se numeşte:
A. Toxina eritrogenă;
B. Exotoxina pirogenă A;
C. Eritrotoxina;
D. Exotoxina C;
E. Exotoxina B.
45. Datorită capacităţii stafilococilor de a se dezvolta la concentraţii crescute ale NaCl (până la
10%), pentru cultivarea şi izolarea lor se foloşeşte următorul mediu selectiv:
A. Mediul Muller-Hinton solid cu adaos de NaCl 2%
B. Mediul Bordet- Gengou

C. Mediul Chapmann
D. Mediul cu selenit de sodiu
E. Mediul ABE (agar, bilă, escutină)
46. În cultură pe medii solide, stafilococii:
A. tulbură uniform aceste medii
B. se prezintă sub formă de colonii marii nepigmentate
C. se prezintă sub formă de colonii R
D. dezvoltă colonii circulare cu diametrul de 1-3mm
E. dezvoltă colonii circulare cu diametrul de 1-3μm
47. Coloniile de stafilococi prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:
A. Sunt colonii opace
B. Sunt de tip S
C. Sunt colonii concave
D. Sunt pigmentate
E. Au diametru de 1-3 mm
48. Enzimele extracelulare sintetizate de tulpinile de stafilococi pot fi:
A. Leucodine
B. Hemolizine
C. Streptokinaze
D. Eritrotoxine
E. Betalactamaze
49. Care este boala ce nu face parte din bolile acute streptococice produse de S. pyogenes?
A. Faringită;
B. Reumatism articular;
C. Fasciită necrozantă;
D. Scarlatină;
E. Celulită.
50. Afirmaţia falsă cu privire la erizipel este:
A. este un eritem cutanat cu burelet marginal;
B. este localizat cu predilecţie la nivelul extremităţilor;
C. face parte din bolile poststreptococice;
D. se extinde progresiv;
E. este însoţită de febră.
51. Afirmaţia adevărată cu privire la reumatismul articular acut este:
A. Este produsă prin reacţii de hipersensibilitate de tip I şi II;
B. Reprezintă o complicaţie nesupurativă tardivă a unei infecţii faringiene cu SβhA;
C. ASLO creşte după 3-4 săptămâni de la debutul infecţiei cu SβhA, atingând maximul în
săptămâna 7-8;
D. Titrurile ASLO mai mari de 1000 U/I semnifică perioada de sfârşit pentru RAA;

E. Din punct de vedere epidemiologic, principala sursă de infecţie cu streptococi patogeni
o reprezintă purtatării bolnavi.
52. Tratamentul de elecţie pentru infecţie cu S. pyogenes este:
A. Eritromicină;
B. Gentamicină;
C. Vancomicin;
D. Penicilină;
E. Amoxicilină.
53. Afirmaţia falsă cu privire la streptococul de grup B este următoarea:
A. Este o bacterie strict parazită a omului;
B. Poate produce la nou-născuţi meningite;
C. Poate produce la nou-născuţi pneumonie;
D. Poate produce la nou-născuţi septicemii;
E. Se face screeningul gravidelor pentru statutul de purtător sănătos.
54. Enterococul nu produce:
A. Infecţii urinare;
B. Endocardită bacteriană subacută;
C. Erizipel;
D. Boli cardiovasculare;
E. Meningite.
55. Tulpinile de stafilococi sintetizează următoarele enzime extracelulare, cu excepţia:
A. Hialurodinaze
B. Betalactamaze
C. Catalaze
D. Hemolizine
E. Coagulaze
56. Factorii toxici sintetizaţi de tulpinile stafilococice sunt de natură:
A. Lipidică
B. Proteică
C. Glucidică
D. Anorganică
E. Minerală

57. Enzima extracelulară, coagulaza, are următoarea acţiune:
A. Descompune acidul hialuronic din substanţa fundamentală, favorizând difuzarea
stafilococilor în ţesuturi
B. Acţionează asupra lipidelor plasmatice şi asupra grăsimilor de la suprafaţa
tegumentelor

C. Permite liza coagulului de fibrina şi progresia stafilococilor din zona exudatului
inflamator în ţesuturile sănătoase din jur
D. Induce formarea coagului de fibrina în jurul celulelor bacteriene secretante
E. Are rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN
58. Stafilokinaza este una dintre enzimele extracelulare stafilococice, care:
A. Este sintetizată de tulpinile coagulazo-pozitive
B. Acţionează asupra grăsimilor de la suprafaţa tegumentelor
C. Realizează “protecţia bacteriei” faţă de factorii bacteriolitici locali şi faţă de fagocitoză
D. Are tropism faţă de zonele în care sunt mai active glandele sebacee
E. Permite liza coagulului de fibrina şi progresia stafilococilor din zona exudatului
inflamator în ţesuturile sănătoase din jur
59. Leucocidinele sunt toxine sintetizate de stafilococi care :
A. Rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN
B. Produc toxiinfecţii alimentare
C. Au tripla acţiune (hemolitică dermonecrotică şi letală)
D. Mai sunt denumite şi TSS (Toxic Shock Syndrome)
E. Acţionează asupra lipidelor plasmatice
60. Unele tulpini de stafilococi eliberează enterotoxine, care:
A. Nu produc toxiinfecţii alimentare
B. Sunt în număr de 8 (A,B,C,D,E,F,G,H)
C. Sunt eliberate în alimente şi rezistă la tratamentul termic (la 100°C timp de o oră)
D. Au rol antifagocitar cu acţiune selectivă pe macrofage şi PMN
E. Permite progresia stafilococilor din zona exudatului inflamator în ţesuturile sănătoase
din jur
61. Infecţia stafilocică este favorizată de următoarele condiţii, cu excepţia:
A. Plăgi traumatice
B. Diabet zaharat
C. Incizii chirurgicale
D. Prezenţa unei concentraţii crescute de NaCl (peste 10%)
E. Tehnici invazive ATI
62. Din punct de vedere al patogenităţii, genul Staphylococcus este:
A. Strict saprofit
B. Strict patogen
C. Saprofit condiţionat patogen
D. Patogen condiţionat saprofit
E. Nici una dintre variantele de mai sus
63. Stafilococii sunt prezenţi ca saprofiţi la nivelul următoarelor ecosisteme ale omului, cu
excepţia:
A. Tract intestinal
B. Tegument

C. Căi respiratorii superioare
D. Căi respiratorii inferioare
E. Vagin
64. La nivelul fanerelor şi al ţesutului cutanat, stafilococii pot produce următoarele infecţii:
A. Celulită
B. Septicemie
C. Rinofaringita
D. Sinusite
E. Panariţiu
65. Afirmaţia corectă cu privire la S. pneumoniae este:
A. Este o bacterie strict parazită a omului;
B. Sunt coci gram negativi;
C. Au formă lanceolată;
D. Sunt dispuşi în ciorchine;
E. Sunt necapsulaţi.
66. Afirmaţia falsă cu privire la proprietăţile metabolice ale S. pneumoniae este:
A. În culturile mai vechi apare fenomenul de hemoliză, datorită eliberării unor enzime
lipolitice şi proteolitice;
B. Pe mediile cu bilă dezvoltă fenomenul de bilioliză;
C. Germenii sunt pretenţioşi, având necesar metabolic crescut;
D. Sunt aerob-anaerobi facultativi, microaerofili;
E. Bilioliza reprezintă autoliza favorizată de prezenţa compuşilor biliari.
67. Ce variantă de răspuns cu privire la caracterele de cultură ale S. pneumoniae este adevărată?
A. Tulbură mediul lichid la întâmplare;
B. Pe mediile cu sânge dezvoltă hemoliză β;
C. Pe medii solide dezvoltă colonii lanceolate;
D. Pe medii solide dezvoltă colonii cu contur regulat;
E. Pe medii solide dezvoltă colonii cu aspect rugos.
68. Boala care nu este produsă de pneumococi este:
A. Impetigo;
B. Septicemie;
C. Otite;
D. Pneumonia francă lobară;
E. Conjunctivită.
69. Streptococii viridans:
A. Sunt saprofiţi condiţionat patogeni în tractul respirator;
B. Fermentează zaharurile, cresc pH-ul, favorizează cariogeneza;
C. Provoacă endocardită bacteriană acută la pacienţii valvulopaţi post-chirugie dentară;
D. Provoacă placa dentară;
E. Au hemoliza tip γ.

70. Produsul patologic care nu poate fi recoltat pentru a confirma existenţa S. pyogenes este:
A. Sânge;
B. Secreţie vaginală;
C. Exudat faringian;
D. Secreţie de plagă;
E. Exudat nazal.
71. Afirmaţia adevărată cu privire la culturile de streptococ de grup A este:
A. Se dezvoltă sub formă de colonii tip R;
B. Mediul de elecţie este geloza-chocolat;
C. Incubarea se face la 37oC, timp de 24 h;
D. Sunt culturi lucioase, concave;
E. Au marginile neregulate.
72. Factorii toxici sintetizaţi de unele tulpini stafilococice, pot produce următoarele afecţiuni, cu
excepţia:
A. Osteomielita
B. Toxiinfecţiile alimentare
C. Sindromul toxico-septic
D. T.I.A
E. Boala „pielii opărite”
73. La nivel subcutanat, stafilococii pot produce următoarele infecţii:
A. Rinofaringita
B. Faringo-amigdalita
C. Celulita
D. Acneea juvenilă
E. Abces
74. Infecţiile respiratorii produse de Genul Staphylococcus pot fi:
A. Cistite
B. Bronhopneumonii
C. Endocardite
D. Hidrosadenite
E. Pielonefrite
75. Infecţia produsă de stafilococ care are aspectul unui furuncul antracoid rezultat prin confluarea
mai multor furuncule şi care afectează şi ţesutul subcutanat adiacent poartă denumirea de:
A. Acnee
B. Foliculită
C. Panariţiu
D. Carbuncul
E. Abces
76. În ceea ce priveşte testele specifice ale S. pyogenes:

A.
B.
C.
D.
E.

Testul catalazei este negativ;
Testul oxidazei este pozitiv;
Testul catalazei este pozitiv;
Testul bacitricinei este negativ;
Testul biseptolului este pozitiv.

77. Streptococcus agalactiae se găseşte la aproximativ 30% dintre persoanele sănătoase în:
A. LCR;
B. Tractul respirator;
C. Cavitatea bucală;
D. Flora intestinală;
E. Esofag.
78. Coloniile streptococului de grup B sunt de tip:
A. M;
B. R;
C. G;
D. R sau M;
E. S sau M.
79. În ceea ce priveşte testele specifice pentru detectarea streptococului de grup B, următoarea
afirmaţie este falsă:
A. S. agalactiae este rezistent atât la bacitracină cât şi la biseptol;
B. Produce hidroliza hipuratului CAMP-test – pozitiv;
C. Identificarea serologică se face prin latex aglutinare cu trusele specifice;
D. Aglutinarea se face cu serul de grup A;
E. Hidroliza hipuratului CAMP-test – pozitiv presupune producerea unei proteine (factorul
CAMP), care interacţionează cu alfa hemolizina stafilococică şi determină hemoliza
completă.
80. Afirmaţia adevărată cu privire la streptococii de grup C este:
A. Sunt identificaţi preliminar ca streptococi γ-hemolitici;
B. Sunt rezistenţi la bacitracină;
C. Identificarea de certitudine se face prin aglutinare cu ser de grup B;
D. Sunt rezistenţi la biseptol;
E. Se diferenţiază de streptococii viridans prin testul la optochin.
81. Genul Enterococcus are un număr de specii egal cu:
A. 18;
B. 11;
C. 9;
D. 7;
E. 12.
82. În ceea ce priveşte morfologia streptococilor de grup D:
A. Au diametrul de 1-2 microni;

B.
C.
D.
E.

Sunt coci Gram negativi;
Au majoritatea tulpinilor imobile;
Sunt grupaţi în perechi sau lanţuri scurte;
Au formă lanceolată.

83. Hemoliza enterococilor este:
A. α;
B. α’;
C. β;
D. β’;
E. γ, mai rar α sau β.
84. Următoarea afirmaţie cu privire la testele specifice pentru detecţia enterococilor este
adevărată:
A. Dau aglutinare cu serul de grup C;
B. Testul la bilă-esculină este pozitiv;
C. Pe mediul ABE apar nişte coloraţii gri pe mai mult de jumătate din mediul însămânţat,
semnificând reacţie pozitivă;
D. Teste care nu se mai folosesc sunt: testul de hidroliză a argininei, testul de hidroliză a
hipuratului, toleranţa la mediul hipersalin, fermentarea unor zaharuri;
E. Creşterea se face în mediu acid.
85. Infecţia glandelor sudoripare, cu localizare mai ales la nivel subaxilar, poartă denumirea de:
A. Acnee
B. Panariţiu
C. Carbuncul
D. Furuncul
E. Hidrosadenită
86. Infecţiile căilor respiratorii superioare produse de stafilococi se pot extinde în sfera ORL
producând următoarele afecţiuni:
A. Toxiinfecţia alimentară
B. Cistite
C. Anexite
D. Sinuzite
E. Pneumoni
87. La nivelul aparatului digestiv stafilococii pot induce toxiinfecţii alimentare care au
următoarele simptome, cu excepţia:
A. Metrite
B. Greţuri
C. Vărsături
D. Scaune diareice
E. crampele intestinale

88. La nivelul aparatului uro-genital stafilococii pot produce următoarele infecţii, cu excepţia:
A. Pieolonefrite
B. Septicemii postabortum
C. Anexite
D. Mastoidite
E. Abces renal
89. Anumite tulpini stafilococice eliberează toxina exfoliativă care produce, mai ales la nounăscuţi, următoarea afecţiune:
A. Sindromul toxico-septic
B. Pielonefrita
C. Sindromul „pielii opărite”
D. Toxiinfecţia alimentară
E. Foliculite
90. Pneumococii:
A. Sunt coci Gram negativi;
B. Au formă ovalară;
C. Sunt grupaţi în diplo;
D. Sunt necapsulaţi;
E. Sunt situaţi intracelular.
91. Alături de pneumococi, pe frotiu apar:
A. Leucocite mononucleare;
B. Trombocite;
C. Eritrocite;
D. Lecucocite polimorfonucleare;
E. Monocite.
92. În ceea ce priveşte cultura pneumococilor, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. Pe mediul de geloză sânge apar sub formă de colonii aplatizate;
B. Au marginile deprimate;
C. Au centrul ridicat;
D. Sunt înconjurate de hemoliză β;
E. Au colonii diferite de streptococii viridans.
93. Testul la optochin:
A. Diferenţiază enterococii de streptococii viridans;
B. Se face prin însămânţarea a 2-3 colonii de cultură primară pe un sector de placă cu
geloză sânge, în centrul sectorului aplicând un microcomprimat cu optochin,
incubându-se 24 h la 37oC;
C. Au ca rezultat rezistenţa pneumococilor la optochin;
D. Au ca rezultat sensibilitatea streptococilor viridans la optochin;
E. Au ca rezultat formarea unei zone de inhibiţii din partea pneumococilor de maxim 5
mm diametru.

94. Streptococii viridans nu posedă polizaharid C, deci:
A. Au hemoliză β;
B. Au hemoliză γ;
C. Pe baza antigenelor capsulare sunt grupaţi în 80 de serotipuri;
D. Nu sunt grupabili;
E. Au hemoliză α.
95. Speciile de streptococi viridans nu pot fi diferenţiate între ele prin:
A. Fermentarea unor zaharuri (manitol şi sorbitol);
B. Hidroliza ureei;
C. Hidroliza esculinei;
D. Hidroliza argininei;
E. Hidroliza streptokinazei.
96. La examenul microscopic, streptococii viridans apar :
A. Coci Gram negativi;
B. Sporulaţi;
C. Necapsulaţi;
D. Dispuşi în diplo;
E. Dispuşi în ciorchine.
97. Stafilococii sunt rezistenţi la:
A. Amoxicilină
B. Penicilină
C. Cefalosporine
D. Chinolone
E. Vancomicină
98. Antibioticele testate la antibiogramă sunt următoarele, cu excepţia:
A. Oxacilină
B. Vancomicină
C. Chinolone
D. Rifampicină
E. Glicopeptide
99. S-a evidenţiat faptul că tulpinile de stafilococi au elaborat următorul mecanism de rezistenţă la
Penicilină:
A. Scăderea permeabilităţoo bacteriei
B. Alterarea receptorilor pentru antibiotic
C. Dezvoltarea unei căi metabolice alternative
D. Inactivarea prin enzime (penicilinază)
E. Eliminarea activă a antibioticului din organism
100. Ca tratament adjuvant în infecţiile stafilococice se poate administra autovaccinul, care:
A. Conţine germeni omorâţi prin căldură, administraţi în funcţie de serotip
B. Conţine proteine recombinate

C. Conţine germeni atenuaţi obţinuţi din produsul biologic propriu, recoltat în condiţii
specifice
D. Conţine anatoxine
E. Conţine componente microbiene purificate, proteice sau polizaharidice conjugate
proteic
101. Testul diagnostic ce diferenţiază stafilococii de streptococi este:
A. Testul coagulazei legate– pozitiv pentru streptococi, negativ pentru stafilococi
B. Testul oxidazei – negativ pentru stafilococi, pozitiv pentru streptococi,
C. Testul catalazei – pozitiv pentru stafilococi, negativ pentru streptococi
D. Testul catalazei – pozitiv pentru streptococi, negativ pentru stafilococi
E. Testul coagulazei libere- negativ pentru stafilococi, pozitiv pentru streptococi
102. Testul coagulazei libere pentru stafilococi se determină :
A. Printr-o reacţie de coagulare pe lamă care se citeşte în circa 10-15 minute
B. Printr-o reacţie de coagulare în tuburi care se citeşte în circa 10-15 secunde
C. Printr-o reacţie de coagulare pe lamă cu o picătură de plasmă citratată peste care se
depune conţinutul unei anse încărcate cu 1-2 colonii de stafilococ
D. Printr-o reacţie de coagulare în tuburi cu plasmă recoltată pe EDTA peste care se
adaugă suspensie preparată din cultură şi se incubează la termostat
E. Printr-o reacţie de coagulare în tuburi cu plasmă recoltată pe EDTA peste care se
adaugă suspensie preparată din cultură şi se citeşte la 10-15 minute
103. Trusele de Latex aglutinare, pe lângă detecţia coagulazei, evidenţiază şi prezenţa unui alt
factor de patogenitate al stafilococilor, denumit:
A. Lipoproteina C
B. Proteina Q
C. Proteina A
D. Polizaharizi necapsulari
E. Lipoproteina A
104. Testele biochimice de identificare a principalelor specii de stafilococi se bazează pe:
A. Dezaminarea proteinelor
B. Fermentarea zaharurilor
C. Fermentarea peptidelor
D. Hidroliza zaharurilor
E. Dezaminarea zaharurilor

Complement multiplu

1. Caracterele generale întâlnite la specia Streptococcus pyogenes sunt următoarele:
A. Se cultivă pe geloză sânge
B. Coloniile sunt beta hemolitice
C. Cocii sunt dispuşi în grămezi
D. Au o cantitate redusă de peptidoglican în peretele celular
E. Coloniile sunt mari, de tip R
2. În boala poststreptococică:
A. Apare reumatismul poliarticular acut
B. Cardita reumatismală
C. Sindromul nefrotic
D. Leziunile sunt produse de enzimele streptococice
E. Se depun complexe imune circulante pe membrana bazală glomerulară
3. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Streptococcus pneumoniae:
A. Sunt coci lanceolaţi
B. Nu posedă antigen specific de grup
C. Coloniile sunt mici, S, cu hemoliză de tip beta pe geloză sânge
D. Pot creşte pe medii simple
E. Pe baza antigenelor capsulare sunt grupaţi în peste 80 de serotipuri
4. Care dintre următoarele enzime sunt elaborate de stafilococ:
A. Lipazele
B. Streptokinaza
C. Toxina şocului septic
D. Hialuronidaza
E. Lecitinază.
5. Care dintre următoarele boli sunt produse de stafilococi?
A. Furuncule
B. Endocardită
C. Pneumonia
D. Reumatismul articular acut
E. Gangrena gazoasă
6. Toxinele elaborate de stafilococ sunt:
A. Enterotoxine
B. Toxina epidermolitică şi exfoliantă
C. Toxina şocului toxic
D. Toxina botulinică
E. Toxina tetanică
7. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la Streptococul din grupul serologic A :
A. Este o bacterie saprofită
B. Dezvoltă colonii mici, cu hemoliză verzuie în jur

C. Elaborează hemolizină beta
D. Este întotdeauna sensibil la penicilină G
E. Are o multiplicare strict intracelulară
8. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la tratamentul infecţiei stafilococice:
A. Se face conform antibiogramei
B. Majoritatea tulpinilor sunt sensibile la penicilina G
C. În colecţiile profunde stafilococice e nevoie de tratament chirurgical
D. Vancomicina e un antistafilococic de rezervă
E. Stafilococul nu elaboreaza penicilinaza
9. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la streptococii viridans
A. Nu sunt grupabili în clasificarea Lancefield
B. Au polizaharid C
C. Sunt saprofiti conditionat patogeni
D. Pot produce endocardita bacteriană subacută
E. Nu se gasesc în salivă
10. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. Stafilococii se pot clasifica în funcţie de prezenţa în peretele celular a polizaharidului C
B. Streptococcus agalactiae este prezent în flora saprofită a vaginului
C. “Sindromul pielii opărite” stafilococice afectează mai ales copiii nou-născuţi
D. Impetigo este infecţia foliculului pilos
E. Antibioticul de elecţie în cazul infecţiilor cu Streptococcus pyogenes este eritromicina
11. Care din următoarele afirmaţii referitoare la streptococi sunt adevărate:
A. Bacili Gram pozitivi
B. Coci Gram negativi.
C. Uneori pot prezenta o capsulă din acid hialuronic
D. Sunt bacterii sporulate
E. Sunt aerobi facultativ anaerobi
12. Care din următoarele afirmaţii referitoare la streptococii de grup D sunt adevărate:
A. Au habitat intestinal
B. Pot produce infecţii urinare
C. Pot produce endocardita bacteriană subacută
D. Produc toxiinfecţii alimentare
E. Nu sunt implicaţi în infecţii intraspitaliceşti
13. Care din următoarele afirmaţii referitoare la enterococi sunt adevărate:
A. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în lanţuri
B. Sunt coci Gram pozitivi dispuşi în diplo
C. Produc infecţii uşor de tratat
D. Infecţia e favorizată de manevre invazive
E. Sunt bacterii patogene

14. Care din următoarele afirmaţii nu sunt false:
A. Toxiinfecţia alimentară produsă de stafilococ se tratează cu amoxicilină
B. Foliculita este infecţia mai multor foliculi piloşi
C. Purtătorul sănătos de stafilococ auriu hemolitic la nivel faringian nu se tratează cu
antibiotice în mod normal
D. Toxiinfecţia alimentară produsă de stafilococ este o boala deosebit de gravă
E. Stafilococul auriu se poate izola în mediul hiperclorurat Chapman
15. Încercuiţi răspunsurile corecte:
A. Stafilococul epidermis este un stafilococ coagulazo-negativ
B. Streptococul beta-hemolitic grup A este sensibil la căldură şi antiseptice
C. majoritatea tulpinilor de streptococi de grup D sunt mobile
D. Streptococii viridans posedă antigen specific de grup
E. Catalaza hidrolizează acidul hialuronic
16. Factorii toxici produşi de stafilococi, hemolizinele, au următoarele acţiuni:
A. Hemolitică
B. Antifagocitară
C. Dermonecrotică
D. Letală
E. Coagulează
17. Genul Streptococcus prezintă următoarele caracteristici:
A. Sunt coci Gram negativi
B. Sunt coci Gram pozitivi
C. Sunt bacterii reniforme
D. Sunt bacterii sferice sau ovalare
E. Sunt dispuşi în ciorchini
18. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la streptococi:
A. Sunt bacterii dispuse în perechi sau lanţuri
B. Au diametrul celular aproximativ 1 nm
C. Sunt bacterii mobile
D. Prezintă spori
E. Sunt în general capsulaţi
19. Genul Staphylococcus cuprinde 20 de specii, 3 fiind cele mai importante:
A. Staphylococcus aureus;
B. Staphylococcus pneumoniae;
C. Staphylococcus epidermitis;
D. Staphylococcus saprophyticus;
E. Citrin
20. Caracteristicile generale ale stafilococilor sunt:

A.
B.
C.
D.
E.

Sunt coci Gram pozitivi;
Sunt sporulaţi;
Sunt strict aerobi;
Rămân ataşaţi în ciorchini;
Au diametru de 0,2-0,5 microni.

21. Din punct de vedere epidemiologic, stafilococii:
A. Sunt ubicuitari;
B. Sunt strict paraziți ai omului;
C. Se găsesc în sol, aer, apă;
D. Au ca surse sunt doar purtătorii sănătoşi;
E. Pot determina o infecţie endogenă sau exogenă.
22. Din punct de vedere al proprietăţilor metabolice, se poate spune despre stafilococici:
A. Sunt bacterii pretenţioase;
B. Au un timp scurt de generaţie;
C. Sunt sensibile la bacteriofagi;
D. S-au identificat patru tipuri antigenice distincte;
E. Au capacitatea de a se dezvolta la concentraţii scăzute ale NaCl.
23. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la streptococi:
A. Sunt bacterii strict anaerobe
B. Sunt bacterii imobile
C. Sunt bacterii aerobe- facultativ anaerobe
D. Sunt bacterii microaerofile
E. Sunt bacterii nesporulate
24. Genul Streptococcus nu prezintă următoarele caracteristici:
A. Sunt bacterii aerobe –facultativ anaerobe
B. Sunt bacterii nesporulate
C. Sunt bacterii fără cerinţe nutritive speciale
D. Sunt bacterii sporulate
E. Sunt bacterii în general capsulate
25. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la caracterele de cultură ale streptococilor:
A. Pe mediile lichide – tulpinile capsulate determină o turbiditate neomogenă a mediului
B. Pe mediile lichide – apar în general grunji care se depun la fundul tubului
C. Pe mediile solide – dezvoltă colonii foarte mari de tip M
D. Pe mediile solide – dezvoltă colonii translucide
E. Pe mediile cu sânge- majoritatea nu dezvoltă hemoliză în jurul coloniei
26. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la caracterele de cultură ale Genului Streptococcus:
A. Pe medii solide dezvoltă colonii foarte mici circulare, bombate, translucide
B. Pe medii solide tulpinile capsulate determină o turbiditate omogenă a mediului
C. Pe medii cu sânge, majoritatea streptococilor dezvoltă hemoliza în jurul coloniei
D. Pe medii lichide tulpinile necapsulate determină o turbiditate omogenă a mediului

E. Pe medii solide apar, în general, grunji care se depun la fundul tubului
27. De ce este utilă proprietatea stafilococilor de a se dezvolta la concentraţii crescute de NaCl?
A. Această proprietate explică supravieţuirea stafilococilor în alimentele conservate în
sare;
B. Această proprietate este utilă pentru izolarea şi cultivarea stafilococilor prin utilizarea
mediului Chapman;
C. Nu este o proprietate importantă;
D. Stafilococii nu se pot dezvolta la concentraţii crescute de NaCl;
E. Variantele C şi D.
28. În ceea ce priveşte caracterele de cultură ale stafilococilor:
A. Pe medii solide, stafilococii tulbură uniform aceste medii:
B. Cresc pe medii uzuale, în anaerobioză sau microaerofilie;
C. Pe medii lichide, stafilococii dezvoltă colonii circulare cu diametrul de 1-3 mm;
D. Există şi stafilococi strict anaerobi: Peptococcus;
E. Coloniile sunt în general de tip S, diametru 2-4 mm după 24 h de incubare.
29. Factorii de patogenitate pentru stafilococi sunt:
A. Mediul;
B. Enzimele;
C. Toxinele;
D. Catalaza;
E. Lipazele.
30. Enzimele extracelulare ale stafilococilor sunt:
A. Nucleazele;
B. Stafilokinaza;
C. Leucocidinele;
D. Coagulaza;
E. Hemolizinele.
31. Alegeţi asocierile corecte cu privire la enzimele extracelulare ca factori de patogenitate ai
stafilococilor:
A. Stafilokinaza - descompune acidul hialuronic din substanţa fundamentală, favorizând
difuzarea stafilococilor în ţesuturi;
B. Coagulaza – induce formarea coagului de fibrină în jurul celuleor bacteriene secretante;
C. Proteinaze – sunt sintetizate de tulpinile coagulazo-pozitive;
D. Lipazele – acţionează asupra lipidelor plasmatice şi asupra grăsimilor de la suprafaţa
tegumentelor;
E. Catalaza – permite liza coagului de fibrină şi progresia stafilococilor din zona
exudatului inflamator în ţesuturile sănătoase din jur.
32. Alegeţi variantele false cu privire la toxine ca factori de patogenitate ai stafilococilor:
A. Pot fi enterotoxinele eliberate de unele tulpini de stafilococi;
B. Sunt de natură proteică şi reprezintă factori majori de patogenitate;

C. Pot fi hemolizine cu dublă acţiune;
D. Nu produc toxiinfecţii alimentare;
E. Există 5 astfel de toxine – enterotoxine.
33. Tulpinile streptococice saprofite condiţionat patogene sunt:
A. Streptococcus pyogenes
B. Streptococcus fecalis
C. Streptococul beta hemolitic de grup A
D. Streptococul de grup B
E. Streptococul de grup D
34. Tulpinile streptococice patogene sunt:
A. Streptococul de grup D
B. Streptococcus pyogenes
C. Streptococcus agalactiae
D. Streptococcus pneumoniae
E. Streptococul de grup A
35. Identificaţi răspunsurile false referitoare la tulpina de streptococ şi tipul de hemoliză pe care îl
produce:
A. Streptococ α hemolitic- produce o hemoliză incompletă vizibilă ca un halou îngust în
jurul coloniei, de culoare verzuie (streptococi de grup B şi D)
B. Streptococ α’ hemolitic- produce o hemoliză cu margini neclare; hemoglobina este
degradată complet, dar apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate (streptococi de
grup B şi D)
C. Streptococ β hemolitic - produce hemoliza incompletă, ca o zona întinsa, neclară în
jurul coloniei (streptococii piogeni - de grup A, B, C si G)
D. Streptococ γ hemolitic – nu produce hemoliză (enterococii)
E. Streptococ α hemolitic - produce o hemoliză incompletă - degradarea hemoglobinei se
face până la stadiul de biliverdină (Streptococi viridans)
36. Identificaţi răspunsurile adevărate referitoare la tipul de hemoliză pe care îl produc tulpinile
streptococice şi caracteristicile hemolizei:
A. α hemoliza = hemoliza este incompletă; degradarea hemoglobinei se face până la
stadiul de biliverdină
B. γ hemoliza = hemoliza este absentă
C. α’ hemoliza = hemoliza este completă, ca o zona întinsă, clară, perfect transparentă în
jurul coloniei
D. β hemoliza = hemoliza este cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet,
dar apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate
E. β hemoliza = hemoliza este completă şi este determinată de Streptecocii piogeni care
elaborează toxina SLS (streptolizina oxigen stabilă)
37. Identificaţi răspunsurile false referitoare la tipul de hemoliză pe care îl produc tulpinile
streptococice şi caracteristicile hemolizei:
A. Hemoliza β – hemoliză completă, ca o zonă întinsă, clară în jurul coloniei

B. Hemoliza γ – hemoliză incompletă, vizibilă ca un halou îngust în jurul coloniei, de
culoare verzuie
C. Hemoliza α – hemoliză absentă
D. Hemoliza β - hemoliză cu margini neclare; hemoglobina este degradată complet, dar
apar zone în care nu toate hematiile sunt lizate
E. Hemoliza α – hemoliză incompletă; degradarea hemoglobinei se face până la stadiul de
biliverdină
38. Streptococii care produc hemoliză γ sunt:
A. Streptococii de grup A
B. Enterococii
C. Streptococii de grup B
D. Streptococii de grup D
E. Pneumococii
39. Tulpinile de streptococi care nu produc hemoliză α sau α’ sunt :
A. Streptococii viridans
B. Streptococcus pyogenes
C. Streptococii de grup A
D. Streptococii de grup C
E. Streptococcus agalactiae
40. În ceea ce priveşte procesul infecţios stafilococic:
A. Deseori, sursa de infecţie este reprezentată de streptococii proprii;
B. E favorizat de existenţa unor condiţii permisive: plagi traumatice, arsuri, incizii
chirugicale etc;
C. Frecvent, poarta de intrare este la nivelul foliculului pilos, a glandelor sebacee sau
sudoripare;
D. Sursa de infecţii poate fi reprezentată de flora comensală de la nivelul mucoasei
conjunctivale;
E. Printre condiţiile permisive se numără şi administrarea de imunosupresoare.
41. Bolile invazive produse de stafilococi pot fi:
A. Toxiinfecţii alimentare;
B. TSS;
C. Osteomielită;
D. Foliculită;
E. Impetigo.
42. Bolile produse prin toxine de către stafilococi sunt:
A. Foliculite;
B. Furuncul;
C. T.I.A.;
D. TSS;
E. Panariţiu.

43. Bolile cu localizare cutanată şi la nivelul fanerelor produse de stafilococi sunt:
A. Faringe-amigdalită;
B. Acneea juvenilă;
C. Panaritiu;
D. Carbuncul;
E. Abces
44. La nivelul tractului respirator, stafilococii produc:
A. Foliculite;
B. Sindromul pielii opărite;
C. Cistite;
D. Pneumonii;
E. Rinofaringită.
45. La nivelul aparatului digestiv, stafilococii pot induce toxiinfecţii alimentare despre care se
poate spune că:
A. Incubaţia este de peste 4 ore;
B. Remisiunea simptomelor este spontană, în maximum 24 de ore;
C. Are un debut brusc cu greţuri însoţite de vărsături;
D. Induce scaune diareice;
E. Stafilococii nu produc toxiinfecţie alimentară.
46. La nivelul aparatului uro-genital, stafilococii produc:
A. Pielonefrite;
B. Anexite;
C. Cistite;
D. Septicemii postabortum;
E. Toxiinfecţii alimentare.
47. Tulpinile de streptococi care produc hemoliză β sunt:
A. Streptococii piogeni
B. Streptococcus pneumoniae
C. Streptococii viridans
D. Streptococii de grup B
E. Streptococii de grup A
48. Hemoliza α sau α’ poate fi produsă de următoarele tulpini de streptococi:
A. Streptococcus pyogenes
B. Streptococcus viridans
C. Streptococii de grup C
D. Streptococcus pneumoniae
E. Streptococii de grup D
49. Hemoliza β nu poate fi produsă de următoarele tulpini de streptococi:
A. Streptococii viridans
B. Streptococii de grup A

C. Streptococii de grup C
D. Pneumococii
E. Streptococii de grup B
50. Hemoliza γ nu poate fi produsă de următoarele specii de streptococi :
A. Streptococcus pneumoniae
B. Streptococcus agalactiae
C. Streptococcus viridans
D. Streptococii de grup D
E. Streptococii de grup C
51. Tulpinile de streptococi care nu pot produce hemoliză β sunt:
A. Streptococcus pneumoniae
B. Streptococcus pyogenes
C. Streptococcus viridans
D. Streptococul de grup A
E. Streptococul de grup C
52. Identificaţi răspunsurile false referitoare la clasificarea Lancefield a streptococilor:
A. Se face pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C din peretele celular
B. Streptococii care nu prezintă polizaharidul C au fost denumiţi streptococi grupabili
C. Se face după tipul de hemoliză pe care îl produce tulpina streptococică
D. Pe baza diferenţelor de microstructură a polizaharidului C la diferitele tulpini de
streptococi Barbara Lancefield i-a grupat şi a notat grupele de la A la W
E. Polizaharidul C este un factor de patogenitate, prin urmare anticorpii specifici au rol în
apărare.
53. În funcţie de sediul infecţiei, pentru a detecta o infecţie stafilocociă se poate recolta:
A. Secreţie conjunctivală (în caz de pneumonii);
B. Sânge (otită);
C. Spută (pneumonie);
D. Secreţie otică (în caz de septicemii);
E. Secreţie conjunctivală (conjunctivită).
54. Afirmaţiile adevărate cu privire la cultura stafilococilor sunt:
A. Produsele patologice necontaminate şi cele moderat contaminate se însămânţează în
bulion şi pe geloză-sânge 8%;
B. Produsul patologic reprezentat de lichid de vărsătură, materii fecale dintr-o toxiinfecţie
alimentară se însămânțează pe geloză-chocolat;
C. Plăcile se incubează la 37oC pentru 24h şi se obţine cultura caracteristică;
D. Pe cultura în bulion apar colonii S iar cultura de pe geloză-sânge are un aspect tulbure
omogen;
E. Coloniile de stafilococ auriu hemolitic sunt înconjurate de o zonă de hemoliză
55. Testul catalazei este testul diagnostic ce diferenţiază stafilococii de streptococi, astfel:
A. Catalaza este o enzimă prezentă la genul Streptococcus;

B.
C.
D.
E.

Catalaza este o enzimă prezentă la genul Micrococcus;
Catalaza este o enzimă absentă la genul Staphylococcus;
Catalaza este o enzimă absentă la genul Streptococcus;
Catalaza este o enzimă prezentă la genul Staphylococcus.

56. Testele de patogenitate pentru stafilococi sunt:
A. Evidenţierea enterotoxinelor;
B. Testul la optochin;
C. Testul coagulazei;
D. Fermentarea manitei pe mediul Chapman;
E. Prezenţa hemolizei.
57. Alegeţi asocierile false cu privire la testele de patogenitate pentru stafilococi:
A. Fermentarea manitei pe mediul Chapman – în urma fermentării zahărului, se modifică
pH-ul și culoarea virează din roz în galben;
B. Prezenţa hemolizei – se poate face cu trusele de latex aglutinare;
C. Coagulaza liberă – se determină printr-o reacţie de aglutinare pe lamă;
D. Evidenţierea enterotoxinelor – se poate face prin tehnici de aglutinare;
E. Reacţia de evidenţiere a coagulazei – se determină printr-o reacţie de coagulare în
tuburi.
58. Alegeţi asocierile adevărate cu privire la testele de patogenitate pentru stafilococi:
A. Coagulaza liberă – stafilococul coagulazo-pozitiv produce mici precipitate, sub formă
de grunji, datorită precipitării fibrinogenului în fibrină;
B. Prezenţa hemolizei – considerată factor de patogenitate ca și culoarea aurie a
pigmentului;
C. Reacţia de evidenţiere a coagulazei – este un test rapid cu citire vizuală care evidenţiază
apariţia grunjilor de culoare roșie în cazul unei reacţii pozitive;
D. Coagulaza liberă – se poate determina prin reacţia imunoenzimatică ELISA;
E. Coagulaza legată – se poate determina prin radioimunodifuzie RIA.
59. Testele biochimice de identificare a principalelor specii de stafilococi se bazează pe:
A. Fermentare;
B. Modificarea culorii mediului;
C. Testul catalazei;
D. Testul oxidazei;
E. Testul la bacitracin-biseptol
60. Modificarea culorii mediului ca metodă pe care se bazează testele biochimice de identificare a
principalelor specii de stafilococi pot fi:
A. Sisteme comerciale automatizate și miniaturizate de identificare biochimică;
B. Sisteme ce permit un diagnostic exact de specie;
C. API-STAPH;
D. Ssteme ce permit efectuarea unei antibiograme cantitative;
E. Ssteme ce permit efectuarea unei antibiograme calitative.

61. Testarea sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor de stafilococi se efectuează prin:
A. Ssteme miniaturizate;
B. Ssteme automatizate;
C. testul ELISA;
D. metoda diluţiilor;
E. metoda difuzimetrică.
62. Antibioticele antistafilococice care se testează sunt:
A. Norfloxacin;
B. Penicilină;
C. Vancomicin;
D. Oxacilină;
E. Rifampicină.
63. Identificaţi asocierile greşite:
A. Streptococcus viridans – streptococ de grup B
B. Streptococcus agalactiae – streptococ de grup C
C. Streptococcus pyogenes – streptococ de grup A
D. Streptococcus pneumoniae – streptococ de grup B
E. Streptococcus fecalis – streptococ negrupabil Lancefield
64. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la factorii de patogenitate enzimatici sintetizaţi de
tulpinile streptococice:
A. Streptokinaza este produsă de toţi streptococii β hemolitici de grup A şi are un rol major
în declanşarea glomerulonefritei acute poststreptococice (GNAcPS)
B. Hialuronidaza activează plasminogenul şi astfel se va produce liza cheagului de fibrina;
se utilizează în tratarea trombozelor
C. Dezoxiribonucleaza degradează ADN-ul celulelor şi este antigenica (induce apariţia
anticorpilor antiSD)
D. Streptolizina O (SLO) activează plasminogenul şi astfel produce liza cheagului de
fibrină; este antigenică şi determină sinteza de anticorpi antiSK
E. Streptolizina oxigen-stabilă (SLS) este responsabilă de hemoliza de tip β şi are în vivo
o activitate citolitică (hemolitică, leucolitică şi trombolitică)
65. Streptolizina oxigen-labilă (SLO) este un factor de patogenitate enzimatic al streptococilor β
hemolitici de grup A, care:
A. Activează plasminogenul şi astfel produce liza cheagului de fibrină
B. Are activitate citolitică (hemolitică şi leucolitică)
C. Are activitate cardiotoxică
D. Este antigenică şi induce formarea de anticorpi specifici anti-SLO (ASLO)
E. Este responsabilă de hemoliza de tip β
66. Dezoxiribonucleaza (Streptodornaza) este o enzimă produsă de streptococii β hemolitici care:
A. Are un rol major în declanşarea glomerulonefritei acute poststreptococice
B. Se utilizează în tratarea trombozelor

C. Degradează ADN-ul celulelor
D. Este antigenică – induce apariţia anticorpilor antiSK
E. Favorizează invazia tisulară
67. Streptococii β hemolitici pot produce următorii factori de patogenitate toxici:
A. Exotoxina pirogenă A
B. Enterotoxina
C. Exotoxina B
D. Toxina eritrogenă
E. Hialuronidaza
68. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli poststreptococice:
A. Stenoza mitrală
B. Glomerulonefrita acută difuză
C. Scarlatina
D. Reumatism poliarticular acut
E. Erizipel
69. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli acute streptococice:
A. Piodermite
B. Celulită
C. Fasciită necrozantă
D. Glomerulonefrită acută difuză
E. Amigdalită acută purulentă
70. Streptococii β hemolitici pot produce următoarele boli acute streptococice:
A. Reumatism poliarticular acut
B. Scarlatina
C. Faringite
D. Febră puerperală
E. Stenoza mitrală
71. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoarele la titrurile ASLO:
A. Titrurile ASLO mai mici de 1000 U/l, semnifică perioada de debut pentru reumatismul
articular acut (RAA) sau a glomerulonefritei acute poststreptococice (GNAcPS)
B. După tratament corect, ASLO creşte, ceea ce semnifică acalmia RAA şi vindecarea
GNAcPS
C. ASLO creşte după prima săptămână de la debutul infecţiei cu streptococ β hemolitic,
atingând maximul în săptămâna 3-4
D. Titrul ASLO descreşte după săptămâna 3-4 de la debutul infecţiei, dacă boala evoluează
spre vindecare
E. Un titru <200 U/l se consideră normal, monitorizarea titrului ASLO fiind importantă
pentru aprecierea eficienţei tratamentului şi al evoluţiei bolii
72. Identificarea grupului streptococic se face prin:
A. Testul oxidazei

B.
C.
D.
E.

Testul coagulazei
Testul la Bacitracină şi Biseptol
Reacţiile de aglutinare
Reacţia ASLO

73. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la tratamentul în infecţiile cu streptococii β hemolitici
de grup A:
A. Toate tulpinile Streptococului de grup A sunt rezistente la penicilină
B. Toate tulpinile Streptococului de grup A sunt sensibile la penicilină
C. Pentru persoanele alergice la penicilină se pot folosi ca tratament eritromicina sau
azitromicina
D. Se poate folosi ca tratament claritromicina
E. Antibiograma este obligatorie
74. Streptococcus agalactiae poate produce la nou-născuţi:
A. Pneumonii
B. Meningite
C. Septicemii
D. Anexită
E. Cistită
75. Diferenţierea între streptococul de grup A si streptococul de grup B se poate face prin:
A. Testul catalazei – pozitiv pentru streptococul de grup A şi negativ pentru streptococul
de grup B
B. Testul la Bacitracină şi Biseptol- streptococul de grup A este sensibil şi la Bacitracină şi
la Biseptol
C. Testul la Bacitracină şi Biseptol- streptococul de grup B este rezistent şi la Bacitracină
şi la Biseptol
D. Testul CAMP – pozitiv pentru streptococul de grup B
E. Identificare serologică prin latex aglutinare
76. Din Genul Enterococcus care cuprinde 12 specii, interes medical deosebit prezintă:
A. Enterococcus fecalis
B. Enterococcus durans
C. Enterococcus fecium
D. Enterococcus avium
E. Enterococcus solitarius
77. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la enterococi:
A. Pot produce endocardită bacteriană subacută
B. Prezintă hemoliză de tip β
C. Pot produce peritonită
D. Majoritatea tulpinilor de enterococi sunt mobile
E. Pot produce infecţii biliare
78. Identificarea streptococilor de grup D se poate face prin:

A.
B.
C.
D.

Testul de hidroliză a argininei
Testul negativ la bilă esculină
Testul pozitiv la bilă esculină
Testul de tolerantă la mediul hipersalin (enterococii nu tolerează mediul hipercloruratNaCl 6,5%)
E. Testul de aglutinare pozitiv cu serul de grup D
79. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la Streptococcus pneumoniae:
A. Sunt saprofiţi ai tractului respirator inferior
B. Peste 50% dintre oameni sunt purtători sănătoşi
C. Sunt coci Gram negativi, lanceolaţi, dispuşi în diplo, cu extremităţile lărgite faţă în faţă,
nesporulaţi, încapsulaţi
D. Nu prezintă capsulă
E. Sunt coci nesporulaţi, încapsulaţi – capsula polizaharidică determinând 85 de tipuri
antigenice specifice
80. Pneumococii prezintă următoarele proprietăţi metabolice:
A. Au un necesar metabolic crescut – medii de cultură cu adaos de sânge, ser, lichid de
ascita
B. Dezvoltă pe mediile cu săruri biliare fenomenul de bilioliză
C. Sunt germeni stric aerobi
D. Sunt bacterii aerobe-facultativ anaerobe, microaerofile
E. În culturile mai vechi apare fenomenul de autoliza
81. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la caracterele de cultură ale pneumococilor:
A. Tulbură uniform mediile solide
B. Dezvoltă α hemoliză
C. Dezvoltă β hemoliză
D. Produc colonii rotunde, aplatizate, cu contur regulate
E. Produc colonii transparente cu aspect mucoid
82. Pentru identificarea pneumococilor se folosesc următoarele teste specifice:
A. Testul la Bacitracină şi Biseptol
B. Testul la optochin – diferenţiază Streptococcus pneumoniae de streptococii viridans
C. Testul la optochin – pneumococii sunt rezistenţi la optochin
D. Teste de aglutinare cu seruri antipneumococice
E. Testul CAMP
83. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la Streptococii viridans:
A. Sunt saprofiţi condiţionaţi patogeni în vezica urinară
B. Sunt saprofiţi condiţionaţi patogeni în cavitatea bucală
C. Favorizează cariogeneaza
D. Pot produce endocardită bacteriană subacută la pacienţii valvulopaţi
E. Prezintă hemoliză alfa

84. Trusele de Latex aglutinare, pe lângă detecţia coagulazei, evidenţiază şi prezenţa unor alţi
factori de patogenitate al stafilococilor, denumiţi:
A. Proteina Q
B. Proteina A
C. Polizaharizi capsulari
D. Polizaharizi necapsulari
E. Lipoproteina C

Tematica 7.
Coci Gram negativi, genul Neisseria: N. meningitidis,
N. gonorrhoeae
Complement simplu
1. Caracterele generale ale genului Neisseria sunt:
A. Coci lanceolaţi
B. Coci reniformi, dispuşi în diplo, Gram negativi
C. Speciile patogene sunt comune omului şi animalelor
D. Speciile saprofite cresc pe medii de cultură speciale
E. Speciile patogene sunt rezistente în mediul extern
2. Alegeţi enunţul corect referitor la Genul Neisseria:
A. Cuprinde numai specii saprofite
B. Cuprinde numai specii patogene
C. Posedă o cantitate mare de peptidoglican în peretele celular
D. Sunt bacterii sporulate
E. Au forma de rinichi, dispusi in diplo, cu concavitatile fata in fata
3. Alegeţi enunţul corect referitor la bacteriile genului Neisserria gonorrhoeae :
A. Coci Gram pozitivi dispus în diplo
B. Bacili Gram negativi dispuşi în perechi
C. Cocobacili Gram negativ
D. Coci Gram negativi dispuşi în diplo
E. Bacili Gram pozitivi încapsulaţi
4. Sindromul Waterhouse-Fridericksen este:
A. O boala produsă de exotoxina eliberată de meningococ
B. Meningococemia prin şoc endotoxic
C. O toxiinfecţie alimentară stafilococică
D. O reacţie de hipersensibilitate
E. O complicaţie a infecţiei cu Mycoplasma pneumoniae

5. Care dintre următoarele proprietăţi referitoare la gonococ sunt adevărate?
A. Este o bacterie pretenţioasă , se folosesc medii îmbogăţite
B. Creşte pe mediul AABTL
C. Determină enterite
D. Exotoxina se mai numeşte eritrotoxină
E. În mediul lichid formează colonii R
6. Care sunt căile de transmitere a meningitei meningococice ?
A. Prin secreţii nazale sau picături Pflugge
B. Prin contactul tegumentelor cu apa contaminată
C. Prin transfuzie
D. Se poate transmite transplacentar
E. Calea digestivă :prin alimente, apă, muşte
7. Genul Neisseria nu se caracterizează prin coci:
A. Gram negativi;
B. Cu formă reniformă;
C. Cu formă de boabe de cafea;
D. Nesporulaţi, dispuşi în diplo (cu concavităţile faţă în faţă);
E. Mobili.
8. Privind metabolismul, putem spune că genul Neisseria nu se caracterizează prin coci:
A. Anaerobi;
B. Care în vitro cresc mai bine în mediu cu CO2;
C. Foarte sensibili la variaţii de temperatură;
D. Foarte sensibili la variaţii de umiditate;
E. Care posedă enzima citocrom-oxidază.
9. Neisseria meningitidis nu se caracterizează prin coci:
A. Gram negativi;
B. Cu forma reniformă ( boabe de cafea);
C. Neîncapsulaţi;
D. Nesporulaţi;
E. Dispuşi în diplo (cu concavităţile faţă în faţă).
10. Care afirmaţie este falsă referitor la serogrupuri în cazul Neisseria meningitidis?
A. Serogroup A in Africa şi unele părţi din Asia;
B. Serogroupuri B şi C : America şi Europa;
C. Serogroup Y în China şi Canada;
D. Serogroup W135 în Saudi Arabia şi West Africa in 2000-2002;
E. Serogroup A provoacă cea mai crescută incidentă a bolii meningococice rezultând
epidemii de mari proporţii.

11. Referitor la transmiterea Neisseriei meningitidis este incorect următorul răspuns:
A. Infecţia se produce prin inhalarea picăturilor- secreţiilor respiratorii, nazale sau
faringiene, de la un purtător sănătos sau bolnav (picături Pflugge), colonizând
mucoasa bucală;
B. Direct: sărut;
C. Favorizată de contactul prelungit şi apropiat;
D. Factori de risc: colegii, pavilioane militare, pelerinaj;
E. Factori de risc: condiţii insalubre de trai şi aglomeraţie.
12. Referitor la patogenitatea Neisseriei meningitidis este fals următorul enunţ:
A. Omul e singura gazdă;
B. Transmitere: aeriană, picături Pflugge sau direct prin sărut;
C. Colonizează mucoasa faringiană şi devin parte a florei tranzitorii a tractului
respirator;
D. Purtătorii (4-40%) sunt de obicei asimptomatici;
E. 5% pot ramane purtători sănătoşi (reprezintă sursa de infecţie).
13. Despre rezistenţa la boală în cazul Neisseria meningitidis nu putem spune:
A. Se corelează cu prezenţa anticorpilor specifici anticapsulari;
B. Majoritatea purtătorilor dezvoltă anticorpi protectori în 4 săptămâni de la colonizare;
C. Imunitatea este specifică de grup;
D. Este posibil să aibă anticorpi protectori la un grup şi sa fie susceptibil la infecţia cu alt
grup;
E. Complementul : rol în apărare ( persoanele cu deficit de complement au o incidenţă
crescută a bolii).
14. Meningita produsă de Neisseria meningitidis nu se manifestă prin:
A. Secreţie purulentă;
B. Cefalee;
C. Rigiditate nucală;
D. Redoare a cefei;
E. Fotofobie.
15. În cazul meningitei, meningele nu este afectat astfel:
A. Meningele sufera un proces inflamator acut cu tromboza vaselor de sânge;
B. Meningele sufera un proces inflamator acut cu exudat bogat în PMN;
C. Suprafaţa creierului este acoperită cu un exudat gros;
D. Suprafaţa creierului este acoperită cu un exudat subţire;
E. Suprafaţa creierului este acoperită cu un exudat purulent.
16. Meningococemia (septicemia) nu se manifestă prin:
A. Febră ridicată;
B. Şoc;
C. Purpură;
D. C.I.D.;

E. Disurie.
17. În cazul Neisseriei meningitidis incubarea se face în atmosferă îmbogăţită cu CO2 timp de:
A. 6-12 h;
B. 12-18 h;
C. 18-24 h;
D. 24-36 h;
E. 24-48 h.
18. Despre Neisseria meningitidis nu este adevărat că:
A. Fermentează glucoza;
B. Fermentează maltoza;
C. Nu fermentează lactoza;
D. Nu fermentează zaharoza;
E. Nu fermentează glucoza.
19. Despre tratamentul în cazul Neisseriei meningitidis nu este adevărat că:
A. Se face antibiograma din cultură;
B. Se începe tratamentul urgent;
C. Meningococii sunt sensibili la ampicilină, cefalosporine;
D. Meningococii nu sunt sensibili la cloramfenicol, ciprofloxacin;
E. Se utilizează antibiotice care străbat BHE.
20. Referitor la Neisseria meningitidis se recoltează următoarele produse patologice cu excepţia:
A. LCR;
B. Secreţie otică;
C. Exudat faringian;
D. Exudat nazal;
E. Sânge.
21. Despre vaccinurile utilizate în cazul Neisseriei meningitidis este fals următorul răspuns:
A. Menactra este primul vaccin cu licenţa in USA;
B. Menactra este pentru persoane 11- 55 ani;
C. Menactra este pentru persoane de peste 55 ani;
D. Din 2007 FDA aproba Menactra şi pentru copii 2-10 ani;
E. Menomune este singurul vaccin pentru persoane de peste 55 ani.
22. Despre vaccinul Menomune MSV4 utilizat în cazul Neisseriei meningitidis este fals următorul
răspuns:
A. Menomune MSV4 asigură imunitate 5 ani sau mai puţin la copiii sub 5 ani pentru ca
nu generează limfocite T cu memorie;
B. Ca orice vaccin polizharidic, Menomune nu induce imunizare la nivelul mucoaselor;
C. Ca orice vaccin polizharidic, Menomune nu induce “imunizarea de grup”;
D. Ca orice vaccin polizharidic, Menomune nu induce“Herd immunity”;
E. Este folosit pentru persoane care călătoresc în zone endemice.

23. Neisseria gonorrhoeae nu prezintă coci:
A. Cu formă de rinichi (boabe de cafea);
B. Dispuşi în diplo;
C. Nesporulaţi;
D. Necapsulaţi;
E. Mobili.
24. Despre istoricul gonoreei este fals următorul enunţ:
A. Termenul de gonoree este folosit in sec IV de Galen;
B. Gonoreea şi sifilisul sunt considerate aceeaşi boală;
C. În 1530 Paracelsus a spus: gonoreea este un prim stadiu al sifilisului;
D. Prima descriere a Neisseria gonorrhoeae a fost făcută de A. Neisser în 1879;
E. Relaţia etiologică cu boala umană a fost făcută ani mai târziu folosind voluntari.
25. Care afirmaţie este falsă referitor la Neisseria gonorrhoeae?
A. Este o boala specifică numai omului;
B. Transmiterea se face pe cale sexuală~99.5%;
C. Transmitere se face de la mamă la făt la naştere;
D. Este o bacterie parazită strict umană;
E. În situaţii particulare poate trece în torentul sanguin şi se pot fixa în apropiere, pe
sinovialele articulare sau în alte organe, producând abcese.
26. Referitor la Neisseria gonorrhoeae factorii de virulenţă nu sunt reprezentaţi de:
A. Pilii prin care se ataşează de mucoasă;
B. Flagelii prin care se ataşează de mucoasă;
C. Endotoxina;
D. Exotoxina;
E. IgA proteaza.
27. Manifestările clinice la femei date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Vaginită cu leucoree mucopurulenta verzui;
B. Cefalee;
C. Endocervicită;
D. Sângerari intermenstruale;
E. Salpingită.
28. Manifestările clinice la bărbaţi date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Uretrită;
B. Secreţie purulentă;
C. Poliurie;
D. Disurie;
E. Inflamaţie.
29. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Cistită;
B. Farinigită;

C. Artrită la nivelul genunchilor;
D. Artrită la nivelul gleznelor;
E. Artrită la nivelul mâinilor.
30. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Oftalmie gonococică;
B. Conjunctivita purulentă;
C. Papule şi pustule hemoragice la nivelul mâinilor si antebraţelor;
D. Peritonită;
E. Proctită.
31. Referitor la Neisseria gonorrhoeae se recoltează următoarele produse patologice cu excepţia:
A. Lichid sinovial;
B. Secreţie oculară;
C. Secreţie otică;
D. Secreţie uretrală;
E. Secreţie vaginală.
32. Despre tratamentul în cazul Neisseriei gonorrhoeae nu este adevărat că:
A. Se face antibiogramă din cultură;
B. Se face antibiogramă în clinică;
C. Cel mai frecvent, se face tratament conform sensibilitaţii cunoscute a speciei;
D. Tratamentul de elecţie este cu ceftriaxon;
E. CDC: infecţia necomplicată: cefalosporină de generaţia a 4 a sau o fluorochinolonă.
33. Neisseria gonorrhoeae nu este sensibil la:
A. Penicilină;
B. Tetraciclină;
C. Ciprofloxacină;
D. Linezolid;
E. Oflaxacină.
34. Referitor la Neisseria gonorrhoeae în USA şi în majoritatea ţărilor lumii există tulpini cu
rezistenţă multiplă la următoarele cu excepţia:
A. Penicilină;
B. Tetraciclină;
C. Ceftriaxon;
D. Eritromicină;
E. Cefalosporine.
35. Care afirmaţie este falsă referitor la Neisseria gonorrhoeae?
A. În 1976 a fost descrisă prima tulpină rezistentă la penicilină;
B. În 1986 a fost descrisă prima tulpină rezistentă la tetraciclină;
C. În USAşi în majoritatea ţărilor lumii există tulpini cu rezistenţă multiplă la
tetraciclină şi eritromicină;

D. În USAşi în majoritatea ţărilor lumii există tulpini cu rezistenţă multiplă la
eritromicină şi cefalosporine;
E. Au fost raportate cazuri sporadice de rezistenţă ridicată la ceftriaxon.
36. La Neisseria gonorrhoeae coloniile nu sunt:
A. De tip S;
B. De 2-3 mm;
C. Rotunde;
D. Cu marginile regulate;
E. Transparente sau opace.

Complement multiplu
1. Neisseria meningitidis poate produce
A. Meningita cerebrospinala epidemică
B. Sindromul Waterhouse-Friedericksen
C. Meningococcemia
D. Otita
E. Pneumonie
2. Neisseria meningitidis se caracterizează prin următoarele:
A. Patogenitate numai pentru om
B. Prezintă o capsulă
C. Cresc pe medii simple
D. Rezistentă la temperatura de 22 grade C
E. Caracterul oxidazo-negativ
3. Factorii de patogenitatea ai meningococului:
A. Capsula polizaharidică
B. Endotoxina
C. IgA proteaza
D. Coagulaza
E. Eritrotoxina
4. În tratamentul meningitei meningococice se pot folosi:
A. Penicilina administrată parenteral
B. Gentamicina
C. Cotrimoxazole
D. Amoxicilina
E. Ciprofloxacina
5. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la meningococ:
A. Se clasifica în serogrupe in funcţie de structura capsulei

B.
C.
D.
E.

Toate persoanele colonizate care dezvoltă boala
Infecţia se transmite pe cale digestivă
Imunitatea e specifica de grup
Persoanele cu deficit de complement au o incidenţa crescută a bolii.

6. În meningite apar următoarele semne şi simptome:
A. Hemoragie digestivă
B. Vărsături
C. Fotofobie
D. Redoarea cefei.
E. Dureri abdominale
7. Lichidul cefalorahidian în meningita meningococică prezintă următoarele caracteristici:
A. Glucoza scazută
B. Lichidul cefalorahidian clar ca apa de stâncă
C. Predominant celule mononucleare în camera de numărat
D. Pe frotiul colorat Gram se observă coci Gram pozitivi dispuşi în diplo
E. Pe frotiul colorat Gram se observă coci Gram negativi dispuşi în diplo
8. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la meningita meningococică sunt adevărate :
A. Pentru diagnostic se face puncţie lombară pentru recoltarea lichidului cefalorahidian
B. Mediul de cultură este mediul Loeffler incubat în atmosfera de CO2
C. Testul catalazei negativ
D. Vaccinul antimeningococic polizaharidic tetravalent se administrează la grupa de vârstă 1155 de ani
E. Testul oxidazei pozitiv
9. Alegeţi răspunsurile corecte feritoare la infecţia gonococică:
A. Femeile infectate sunt în procent mare asimptomatice
B. Infecţia netratată duce la boala inflamatorie pelvină
C. Bărbaţii infectaţi sunt în procent mare asimptomatici
D. Bărbaţii infectaţi dezvoltă în general o uretrită
E. Este o infecţie localizată, nu diseminează pe cale hematogenă.
10. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la infecţia cu Neisseria gonorrhoeae :
A. Infecţia se poate transmite de la mama la făt în cursul travaliului
B. Are tropism numai pentru mucoasa genitală
C. Artrita gonococică e o forma rară de artrita septică
D. Pot apare papule şi pustule hemoragice
E. Cultivarea se poate face numai pe culturi celulare
11. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Neisseria gonorrhoeae:
A. Sunt bacili Gram pozitivi
B. Cresc pe mediile de cultură simple
C. Sunt bacterii imobile

D. Sunt coci Gram negativi dispuşi în perechi
E. Sunt bacterii nesporulate
12. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la oftalmia gonococică:
A. Apare prin contaminarea în cursul travaliului
B. Este o conjunctivită care netratată se remite spontan, fără complicaţii
C. Profilaxia oftalmiei gonococice la nou născut se face prin instilarea în sacul conjunctival de
nitrat de argint imediat dupa naştere
D. Profilaxia oftalmiei gonococice la nou născut se face prin instilarea în sacul conjunctival de
nitrat de argint la 3 luni
E. Profilaxia oftalmiei gonococice la nou născut se face prin instilarea de eritromicină în sacul
conjunctival imediat dupa naştere
13. Genul Neisseria cuprinde următoarele specii patogene:
A. Neisseria sica;
B. Neisseria flava;
C. Neisseria lactamica;
D. Neisseria meningitidis;
E. Neisseria gonorrhoeae.
14. Genul Neisseria cuprinde următoarele specii saprofite:
A. Neisseria meningitidis;
B. Neisseria mucosa;
C. Neisseria flava;
D. Neisseria sica;
E. Neisseria lactamica.
15. Genul Neisseria cuprinde coci:
A. Gram negativi;
B. Gram pozitivi;
C. Cu formă reniformă;
D. Cu formă de boabe de cafea;
E. Sporulaţi.
16. Genul Neisseria cuprinde coci:
A. Dispuşi în diplo;
B. Cu concavităţile faţă în faţă;
C. Cu capsulă;
D. Fără capsulă;
E. Mobili.
17. Despre cocii genului Neisseria se pot spune următoarele:
A. Sunt aerobi;
B. Sunt anaerobi;
C. În vitro cresc mai bine în mediu cu CO2;
D. Posedă enzima citocrom-oxidază;

E. Nu posedă enzima citocrom-oxidază.
18. Despre cocii genului Neisseria se pot spune următoarele:
A. Sunt sensibili la variaţii de temperatură;
B. Nu sunt sensibili la variaţii de umiditate;
C. Nu sunt sensibili la variaţii de pH;
D. Transportul probelor se face pe medii preîncălzite la 37C;
E. Însămânţarea se face pe medii preîncălzite la 37C.
19. Neisseria meningitidis prezintă coci:
A. Gram negativi;
B. Gram pozitivi;
C. Cu formă reniformă;
D. Încapsulaţi;
E. Sporulaţi.
20. Referitor la capsula Neisseriei meningitidis sunt corecte următoarele enunţuri:
A. Are rol antifagocitar;
B. Are rol fagocitar;
C. Are structura polizaharidică;
D. În funcţie de antigenele capsulare se împart in 10 serogrupuri;
E. În funcţie de antigenele capsulare se împart in 13 serogrupuri.
21. Care afirmaţii sunt corecte referitor la serogrupuri în cazul Neisseria meningitidis?
A. Cele mai frecvente sunt A, B, C;
B. Cele mai rare sunt Y şi W135;
C. Serogroup A în America şi Europa;
D. Serogroupuri B şi C în Africa şi unele părţi din Asia;
E. Serogroup Y în Europa.
22. Referitor la Neisseria meningitidis serogroup A se întâlneşte în:
A. Canada;
B. Europa;
C. Africa;
D. Unele părţi din Asia;
E. USA.
23. Referitor la Neisseria meningitidis serogroupuri B şi C se întâlnesc în:
A. Africa;
B. China;
C. America;
D. Israel;
E. Europa.

24. Serogroupul A provoacă cea mai crescută incidentă a bolii meningococice rezultând epidemii
de mari proporţii. Care afirmaţii sunt incorecte?
A. În Europa au existat pandemii repetate “meningitis belt”;
B. Reprezintă cauza principală a meningitei cerebrospinale în întreaga lume;
C. În ţările dezvoltate majoritatea cazurilor apar în condiţii de endemie dar există şi
fluctuaţii ciclice ce determină apariţia epidemiilor;
D. Este bine cunoscut că turismul internaţional şi migraţia au contribuit la răspândirea
bolii meningococice în întreaga lume;
E. În zonele temperate majoritatea epidemiilor apar vara şi toamna.
25. Care afirmaţii sunt corecte referitoare la epidemiologia Neisseriei meningitidis?
A. Global, meningita meningocociă afectează 1,2 milioane persoane pe an, cu 80.000
decese;
B. “The meningitis belt of Africa”, se întinde din Senegal (in vest) până în Etiopia (în est);
C. “The meningitis belt of Africa” este o zonă hiperendemică riscul fiind crescut în
sezonul uscat, între luna martie până în septembrie;
D. Chiar cu tratament adecvat, mortalitate: 10%;
E. Chiar cu tratament adecvat, mortalitate: 5%.
26. Despre infecţia cu Neisseria meningitidis se pot spune următoarele:
A. Infecţia se produce prin inhalarea picăturilor- secreţiilor respiratorii, nazale sau
faringiene, de la un purtător sănătos sau bolnav (picături Pflugge), colonizând
mucoasa nasofaringelui;
B. Nu se poate transmite direct prin sărut;
C. Transmiterea este favorizată de contactul prelungit;
D. Transmiterea este favorizată de contactul apropiat;
E. Factori de risc: condiţii insalubre de trai şi aglomeraţie.
27. Care afirmaţii sunt false referitoare la patogenitatea Neisseriei meningitidis?
A. Omul nu e singura gazdă;
B. Transmiterea se poate face pe cale aeriană;
C. Transmiterea se poate face prin picături Pflugge;
D. Transmiterea se poate face direct prin sărut;
E. Colonizează mucoasa faringiană şi devin parte a florei tranzitorii a tractului digesiv.
28. Care afirmaţii sunt corecte referitoare la patogenitatea Neisseriei meningitidis?
A. Purtătorii (3-30%) sunt de obicei simptomatici;
B. De la nivelul nazofaringelui pot trece în sânge ( bacteriemie) şi pot disemina în
meninge sau la nivelul articulaţiilor;
C. O alta modalitate de evoluţie este meningococemia;
D. O alta modalitate de evoluţie este septicemia;
E. 15% pot ramane purtători sănătoşi (reprezintă sursa de infecţie).
29. Care afirmaţii sunt corecte referitoare la meningococi?
A. Iniţial meningococii nu pot produce rinofaringite;

B. În condiţii de scădere a rezistenţei locale sau a unei soluţii de continuitate, bacteriile
străbat mucoasa;
C. În condiţii de scădere a rezistenţei locale sau a unei soluţii de continuitate, bacteriile
ajung în torentul sanguin;
D. În condiţii de scădere a rezistenţei generale a organismului, străbat membrana
hematoencefalică;
E. În condiţii de scădere a rezistenţei generale a organismului, se localizează la nivelul
meningelui.
30. Neisseria meningitidis are următorii factori de virulenţă importanţi :
A. Capsula polizaharidică;
B. Endotoxina (LPZ);
C. Exotoxina(LPZ);
D. O IgA protează, care lizează IgA;
E. O IgA protează, care ajută bacteriile să se ataşeze de mucoasul căilor respiratorii
inferioare.
31. Despre rezistenţa la boală în cazul Neisseria meningitidis nu putem spune următoarele:
A. Se corelează cu prezenţa anticorpilor specifici capsulari;
B. Majoritatea purtătorilor dezvoltă anticorpi protectori în 1 săptămână de la colonizare;
C. Imunitatea este specifică de grup;
D. Este posibil să aibă anticorpi protectori la un grup şi sa fie susceptibil la infecţia cu alt
grup;
E. Complementul : rol în apărare ( persoanele cu deficit de complement au o incidenţă
crescută a bolii).
32. Meningita produsă de Neisseria meningitidis se manifestă prin:
A. Fotofobie;
B. Vărsături;
C. Poliurie;
D. Cefalee;
E. Rigiditate nucală.
33. Meningita produsă de Neisseria meningitidis se manifestă prin:
A. Redoare a cefei;
B. Polidipsie;
C. Polifagie;
D. Poliurie;
E. Febră.
34. În cazul meningitei, meningele este afectat astfel:
A. Suferă un proces inflamator acut cu tromboza vaselor de sânge;
B. Suferă un proces inflamator acut cu exudat bogat în PMN;
C. Suprafaţa creierului este acoperită cu un exudat gros;
D. Suprafaţa creierului este acoperită cu un exudat subţire;
E. Suprafaţa creierului este acoperită cu un exudat purulent.

35. Meningococemia se manifestă prin:
A. Febră ridicată;
B. Şoc;
C. Glicozurie;
D. Purpură;
E. Poliurie.
36. Septicemia, cea mai severa formă se manifestă prin:
A. C.I.D;
B. Insufienţa glandelor suprarenale;
C. Insufienţa glandei tiroide;
D. Colaps circulator;
E. Colaps respirator.
37. Referitor la Neisseria meningitidis se recoltează următoarele produse patologice cu excepţia:
A. LCR;
B. Secreţie otică;
C. Secreţie uretrală;
D. Sânge;
E. Exudat nazal.
38. Referitor la Neisseria meningitidis la examenul microscopic al frotiului efectuat din sedimentul
L.C.R. se observă prezenţa unui număr foarte mare de leucocite polimorfonucleare şi a cocilor:
A. Gram pozitivi;
B. Gram negativi;
C. Reniformi;
D. Dispuşi în diplo;
E. Cu concavităţile faţă în faţă.
39. Referitor la Neisseria meningitidis cultura se face pe mediile:
A. Geloză – chocolat;
B. Mueller-Hinton;
C. Cary Blair;
D. MILF;
E. Thayer-Martin.
40. Referitor la Neisseria meningitidis coloniile sunt:
A. Mici;
B. Mari;
C. Lucioase;
D. Opace;
E. De tip S.
41. Despre Neisseria meningitidis este adevărat că:
A. Fermentează glucoza;

B.
C.
D.
E.

Fermentează maltoza;
Nu fermentează sucroza;
Fermentează lactoza;
Fermentează zaharoza.

42. Referitor la testele specifice la Neisseria meningitidis sunt false următoarele răspunsuri:
A. Meningococii sunt oxidazo-pozitivi;
B. Meningococii sunt catalazo-pozitivi;
C. Identificarea se face prin teste biochimice de fermentare a zaharozei;
D. Se poate testa fermentarea zaharozei şi în sistemul miniaturizat API;
E. Identificarea serologică de grup se face prin latex aglutinare.
43. Despre tratamentul în cazul Neisseriei meningitidis nu este adevărat că:
A. Se utlizează penicilina G în terapia de elecţie;
B. Meningocii
nu sunt sensibili la ampicilina, cefalosporine, cloramfenicol,
ciprofloxacin;
C. Meningococii sunt sensibili la sulfamide;
D. Aminoglicozidele nu strabat BHE;
E. Cloramfenicol, ciprofloxacin sunt antibiotice care străbat BHE.
44. Menactra este:
A. Un vaccin administrat în cazul prevenirii Neisseriei meningitidis;
B. Primul vaccin cu licenţă în USA;
C. Disponibil din 1970;
D. Un vaccin pentru persoane de peste 55 ani;
E. Un vaccin pentru persoane între11-55 ani;
45. Menveo este:
A. Un vaccin antimenigococic;
B. Un vaccin polizaharidic;
C. Un vaccin cu licenţa în 2010;
D. Un vaccin pentru persoane de peste 55 ani;
E. Din 2007 FDA aproba Menveo şi pentru copii între 2-10 ani.
46. Menomune este:
A. Un vaccin polizaharidic;
B. Un vaccin conjugat;
C. Se administrează doar dacă MCV4 nu sunt disponibile;
D. Este singurul vaccin pentru persoane de peste 55 ani.
E. Disponibil din 1870.
47. Menomune:
A. Este folosit pentru persoane care călătoresc în zone endemice;
B. Induce imunizare de scurtă durată;
C. Este folosit pentru programe naţionale de prevenire;

D. Oferă imunitate 5 ani sau mai puţin la copiii sub 5 ani pentru că nu generează
limfocite T cu memorie;
E. Ca orice vaccin polizharidic nu induce imunizare la nivelul mucoaselor.
48. Menactra:
A. Conţine antigene conjugate cu complexul toxoid difteric (polizharidic- proteic);
B. Asigură durată crescută de imunizare;
C. Asigură scăderea titrului de anticorpi prin rapel;
D. Induce imunitate de grup “herd immunity”;
E. Nu induce imunizare la nivelul mucoaselor.
49. Neisseria gonorrhoeae prezintă coci:
A. Cu formă de rinichi;
B. Cu formă de boabe de cafea;
C. Sporulaţi;
D. Capsulaţi;
E. Imobili.
50. Neisseria gonorrhoeae prezintă coci:
A. Gram negativi;
B. Gram pozitivi;
C. Dipuşi în diplo;
D. Mobili;
E. Nesporulaţi.
51. Despre istoricul gonoreei sunt false următoarele enunţuri:
A. Termenul de gonoree folosit în sec I de Galen;
B. Gonoreea şi sifilisul nu sunt considerate aceeaşi boală;
C. În 1530 Paracelsus a spus: gonoreea este un prim stadiu al sifilisului;
D. Prima descriere a Neisseria gonorrhoeae a fost făcută de A. Neisser în 1879;
E. Relaţia etiologică cu boala umană a fost făcută ani mai târziu folosind voluntari.
52. Care afirmaţii sunt corecte referitor la Neisseria gonorrhoeae?
A. Transmitere pe cale sexuală~69.5%;
B. Transmitere de la mamă la făt la naştere;
C. Este o bacterie parazită strict umană;
D. În situaţii particulare poate trece în torentul sanguin şi se pot fixa în apropiere, pe
sinovialele articulare sau în alte organe, producând abcese.
E. Colonizarea se face prin intermediul pililor comuni pe suprafaţa mucoaselor indemne.
53. Referitor la Neisseria gonorrhoeae colonizarea se face prin intermediul pililor comuni pe
suprafaţa mucoaselor indemne:
A. Vagin;
B. Uretră;
C. Rect;
D. Faringe;

E. Cavitate bucală.
54. Referitor la Neisseria gonorrhoeae factorii de virulenţă nu sunt reprezentaţi de:
A. Pilii ( flagelii) prin care se ataşează de mucoasă;
B. Endotoxina;
C. Exotoxina;
D. IgA lipaza;
E. IgA proteaza.
55. Manifestările clinice la femei date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Vaginită cu leucoree mucopurulenta verzui;
B. Endocardită;
C. Endocervicită;
D. Colecistită;
E. Sângerari intermenstruale.
56. Manifestările clinice la bărbaţi date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele:
A. Uretrită;
B. Secreţie purulentă, verzui;
C. Disurie;
D. Inflamaţie;
E. Poliurie.
57. Complicaţiile la femei date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Salpingită;
B. PID;
C. Sterilitate;
D. Cistită;
E. Vaginită.
58. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele cu excepţia:
A. Oftalmie gonococică;
B. Oftalmie neonatorum;
C. Fără tratament: orbire;
D. Astenie;
E. Glicozurie.
59. Alte manifestări clinice date de Neisseria gonorrhoeae sunt următoarele:
A. Conjunctivita purulentă;
B. Farinigita;
C. Artrită la nivelul genunchilor;
D. Artrită la nivelul gleznelor;
E. Peritonită.
60. Referitor la Neisseria gonorrhoeae se recoltează următoarele produse patologice:
A. Secreţie vaginală;

B.
C.
D.
E.

Secreţie col uterin;
Secreţie uretrală;
Secretie oculară;
Secreţie otică.

61. Despre tratamentul în cazul Neisseriei gonorrhoeae este adevărat că:
A. Se face antibiograma din cultură sau în clinică;
B. Cel mai frecvent, se face tratament conform sensibilităţii cunoscute a speciei;
C. Tratamentul de elecţie este cu penicilină;
D. CDC: infecţia necomplicată: cefalosporină de generaţia a 4 a sau o fluorochinolonă;
E. Se face tratament cu ceftriaxone, cefixime, ciprofloxacin sau oflaxacin.
62. Care afirmaţii sunt false referitor la Neisseria gonorrhoeae?
A. În 1986 a fost descrisă prima tulpină rezistentă la penicilină;
B. În 1976 a fost descrisă prima tulpină rezistentă la tetraciclină;
C. Au fost raportate cazuri sporadice de rezistenţă ridicată la spectinomycin;
D. Au fost raportate cazuri sporadice de rezistenţă ridicată la fluoroquinolone;
E. În USA şi în majoritatea ţărilor lumii există tulpini cu rezistenţă multiplă la
tetraciclină şi eritromicină.

Tematica 8. Parvobacterii: Haemophylus, Bordetella, Brucella
Complement simplu
1. Nu face parte din genul Parvobacterii:
A. Haemophilus
B. Gardnerella
C. Pasteurella
D. Klebsiella
E. Brucella
2. Alegeţi răspunsul corect referitoare la Bordetella pertussis:
A. Sunt coci Gram negativi dispuşi în diplo
B. În afara organismului, B pertussis are rezistenţă deosebit de crescută
C. Infecţia afectează tractul respirator superior
D. Afectează tractul digestiv
E. Infectează gazda prin colonizarea celulelor epiteliale respiratorii
3. Alegeţi răspunsul corect referitoare la Bordetella pertussis:
A. Conţine o hemaglutinină de suprafaţă
B. Nu produce toxine
C. Este o bacterie saprofită condiţionat patogenă
D. Contagiozitatea bolii este redusă

E. Sunt bacili Gram pozitivi, încapsulaţi.
4. Alegeţi răspunsul corect referitor la Bordetella pertussis:
A. Mediul de cultură Bordet Gengou este selectiv prin conţinutul de cefalexină
B. Mediul de cultură Bordet Gengou este selectiv prin conţinutul de săruri biliare
C. Mediul de cultură Bordet Gengou este selectiv prin conţinutul de nistatin
D. Diagnosticul este bacteriologic, un există diagnostoc serologic
E. Bordetella pertussis este rezistentă la eritromicină
5. Alegeţi răspunsul corect referitor la genul Brucella:
A. Rezistenţa este scăzută în mediul extern
B. Sunt bacterii care rezistă la pasteurizare
C. Sunt rezistente la majoritatea dezinfectantelor
D. Au cerinţe nutritive complexe, necesită medii îmbogăţite
E. Creşterea pe mediile de cultură este rapidă, în 24 de ore.
6. Alegeţi răspunsul incorect referitor la genul Brucella:
A. Debtul brucelozei este insidios
B. Boala se numeşte febra ondulantă
C. Formele cronice pot dura ani
D. Pentru diagnosticul bolii se preferă diagnosticul bacteriologic în favoarea celui
serologic
E. Sursa infecţiei este reprezentată de animalele bolnave
7. Alegeţi răspunsul incorect referitor la genul Brucella:
A. Tratamentul se poate face cu tetraciclina
B. Tratamentul se poate face cu ampicilina
C. Infecţia se produce prin ingestia de produse contaminate
D. Infecţia se produce prin contact la nivelul leziunilor tegumentare
E. Infecţia nu se produce prin inhalare.
8. Alegeţi răspunsul incorect referitor la genul Brucella:
A. Anticorpii specifici de tip IgM apar în câteva săptămâni.
B. Anticorpii specifici de tip IgG au valoare maximă la 4-6 săptămâni
C. Poate produce endocardita
D. Cocobacili Gram negativi, sporulaţi
E. Cocobacili Gram negativi, imobili
9. Alegeţi răspunsul incorect referitor la H. influenzae:
A. Sunt saprofiţi condiţionat patogeni în flora tractului respirator
B. Sunt patogeni
C. Sunt implicaţi frecvent în acutizările bronşitei cronice
D. H influenzae este patogen prin multiplicare
E. H influenzae este patogen prin invazivitate

10. Alegeţi răspunsul incorect referitor la H. influenzae:
A. Boala debutează la nivelul rinofaringelui
B. Poate evolua ca o epiglotită
C. Este agentul etiologic al şancrului moale
D. Nu produce gripa
E. Rezistenţa în mediul extern este scăzută
11. Alegeţi răspunsul incorect referitor la H. influenzae:
A. Au habitat pe mucoasa tractului respirator la 75% dintre copii şi adulţi
B. Sunt distruşi de dezinfectantele obişnuite
C. Capsula are un rol esenţial în patogenitate
D. Endotoxina are rol esenţial în patogenitate
E. Prezintă adezine de suprafaţă
12. Alegeţi răspunsul incorect referitor la H. Ducrey
A. Este o bacterie strict patogenă pentru om
B. Este o bacterie saprofită condiţionat patogenă
C. Sunt Gram negativi
D. Prezintă o coloraţie bipolară
E. Pentru cultivare necesită factor X şi CO2 10%
13. Alegeţi răspunsul incorect referitor la H. Ducrey:
A. Pentru tratament se recomandă azitromicina.
B. Pentru tratament se recomandă ceftriaxon
C. Toxina pertussis este factorul major de virulenţă,
D. Leziune caracteristică este şancrul moale
E. Uneori ganglionii inghinali pot abceda
14. Alegeţi răspunsul incorect referitor la Bordetella pertussis:
A. Rezistă maxim 2 ore la temperatura camerei.
B. La 55 C distrusă în 30 minute
C. Se transmite pe cale respiratorie
D. Boala se poate complica cu hemoragie cerebrală
E. Contagiozitatea bolii este redusă
15. Genul ce nu aparține grupului heterogen de parvobacterii este:
A. Haemophilus;
B. Gardnerella;
C. Neisseria;
D. Pasteurella;
E. Bordetella;
16. Ce gen aparține grupului de parvobacterii?
A. Staphylococcus;
B. Streptococcus;
C. Neisseria;

D. Francisella;
E. Bacillus;
17. Care gen aparține grupului de parvobacterii?
A. Corynebacterium;
B. Actinobacillus;
C. Helycobacter;
D. Vibrio;
E. Pseudomonas.
18. Familia Pasteurellaceae cuprinde:
A. Mycobacterium tuberculosis;
B. Treponema pallidum;
C. Haemophilus influenzae;
D. Bacillus anthracis;
E. Escherichia coli.
19. Varianta corectă cu privire la genul Haemophilus este:
A. Conţine cocobacili polimorfi, 0,5-2,5 microni;
B. Conţine cocobacili imobili;
C. Conţine cocobacili sporulați;
D. Conţine bacterii Gram pozitive;
E. Conţine bacterii strict aerobe.
20. Bacteriile din genul Haemophilus:
A. Sunt pretenţioase;
B. Nu au nevoie de medii îmbogăţite;
C. Sunt primul organism cu genom incomplet decodat;
D. Sunt Gram pozitive;
E. Sunt mobile.
21. Genul Haemophilus nu conţine specia:
A. H. Ducrey;
B. H. parainfluenzae;
C. H. influenzae;
D. H. aegyptius;
E. H. anthrachis.
22. Alegeți asocierea corectă cu privire la speciile genului Haemophilus:
A. H. parainfluenzae – saprofit, poate produce conjunctivite;
B. H. aegyptius – implicat în acutizările bronșitei cronice, otite, meningite, epiglotite,
sinuzite, otite medii;
C. H. influenzae – saprofit al tractului respirator superior;
D. H. Ducrey - agentul etiologic al șancrului moale;
E. H. parainfluezae – saprofit al TRS, produce foarte rar acutizări.

23. Afirmația incorectă cu privire la Haemophilus influenzae este:
A. Are un diametru de 1-1,5 microni;
B. Are ca habitat mucoasa otică;
C. Poate coloniza mucoasa conjunctivală și tractul genital la 30-70% din populația
sănătoasă;
D. Are lanţuri scurte;
E. Există la 75% dintre copii și adulți în nazofaringe.
24. Afirmația adevărată cu privire la caracterele metabolice ale H. influenzae este:
A. Se cultivă de obicei în anaerobioză sau în mediu de CO2;
B. Temperatura optimă de dezvoltare este între 30-35oC;
C. pH-ul optim de dezvoltare este 6,6;
D. Preferă un mediu de cultură simplu;
E. În laborator, se cultivă pe geloză chocolat.
25. Haemophilus influezae preferă un mediu de cultură complex, cu factori de creștere performanți
care se găsesc în sânge, cum ar fi:
A. Factorul V (hemin);
B. Factorul X (NAD);
C. Factorul Y (NADP);
D. Factorul V (NAD sau NADP);
E. Factorul W (hemin).
26. Următoarea afirmație cu privire la H. influenzae este falsă:
A. Este un microorganism strict parazit al omului;
B. Are rezistență scăzută în mediu extern;
C. E distrus de dezinfectantele obișnuite sau de menținerea la 56oC timp de 30’:
D. Prezintă adezine la suprafață;
E. Pot rezista în spută până la 48 de ore.
27. Capsula bacteriei H. influenzae:
A. Nu are un rol important;
B. Este de 5 tipuri;
C. Poate apărea în 90% din cazurile de infecție severă, dacă este tipul b;
D. Este de 8 tipuri;
E. Apare în 75% din cazurile de infecție severă, dacă este tipul a.
28. În ceea ce privește patogenitatea bacteriei H. influenzae:
A. Capsula este cea care permite fagocitarea bacteriei;
B. Are ca debut o rinofaringită acută, probabil în asociere cu o infecție virală la nivelul
tractului respirator;
C. Are ca debut epiglotita, urmată de laringotraheită, otită și infecție virală;
D. Tulpinile netipabile sunt foarte invazive și nu sunt capabile să producă un răspuns
inflamator;
E. Bacteriile necapsulate pot pătrunde prin epiteliul nazofaringian și invadează capilarele
sangvine în mod direct.

29. Legat de epidemioligia bacteriei Haemophilus influenzae de tip b, putem spune că:
A. Hib este o cauză majoră a morbidității și mortalității la copiii peste 2 ani, în întreaga
lume;
B. Hib e responsabilă pentru 20% dintre cazurile de meningită la copiii sub 2 ani în țările
dezvoltate economic;
C. Fatalitatea pentru boala invazivă Hib este de 10-20% în țările dezvoltate;
D. Nu produce sechele neurologice supraviețuitorilor;
E. Produce tulburări de limbaj, pierderea auzului, tulburări motorii cu efecte nefavorabile
asupra comportamentului și performanței școlare.
30. Factorul ce nu influențează apariția infecției Hib invazive este:
A. Sezonalitatea;
B. Infeciile virale anterioare;
C. Culoarea pielii;
D. Vârsta;
E. Bolile subiacente.
31. Alegeți asocierea incorectă cu privire la factorii ce influențează apariție infecției Hib invazive:
A. Sezonalitatea – în zone temperate, incidența atinge nivele ridicate în septembriedecembrie, martie-mai;
B. Factori care cresc probabilitatea expunerii la agentul patogen – locuintța mare,
aglomerată, îngrijirea în centre de zi, frați de vârstă școlară;
C. Boli subiacente – afecțiuni hematologice și imunologice severe;
D. Infecții virale anterioare – ex: pneumonia provocată de pneumococ;
E. Vârsta – copiii mici sunt mai expuși decât ceilalți copii.
32. Pentru a diagnostica meningita provocată de Hib, se fac următorii pași, cu excepția:
A. Se recoltează lichid cefalo-rahidian;
B. Se face însămânțare la patul bolnavului;
C. Se face biochimia LCR;
D. Se face colorația Gram a frotiului pentru orientare și tratament rapid;
E. Se administrează Penicilină de elecție, până la sosirea antibiogramei.
33. Pentru prevenirea infecției cu Hib, se pot face următoarele lucruri, cu excepţia:
A. Igienă;
B. Vaccinare;
C. Profilaxie cu Ceftriaxon în colectivităţi;
D. Se evită supraaglomerările;
E. Se administrează vaccin pentru sugari, copii, pacienţi imunodeprimaţi.
34. În ceea ce privește vaccinul anti Hib:
A. Conține 10 – 15 μg polizaharid capsular conjugat cu o proteină carrier;
B. Preparatul este dizolvat în 5 ml tampon;
C. Unele preparate conţin săruri de mangan ca adjuvanţi;

D. Vaccinurile conferă protecție împotriva difteriei, tetanosului, sau infecției cu N.
meningitidis;
E. Vaccinurile sunt disponibile ca preparate monodoză sau în combinație cu vaccinurile
anti-hepatită B, anti-polio; anti-difteric, anti-tetanos; anti-pertussis.
35. Afirmația adevărată cu privire la Haemophilus Ducrey este:
A. Este agentul etiologic pentru şancru moale;
B. Este denumit asfel datorită faptului că este o bacterie nepretențioasă (nu are cenrințte
nutritive speciale);
C. Ca şi morfologie, reprezintă cocobacili dispuşi în ciorchini;
D. E o bacterie Gram pozitivă;
E. Pe lângă om, şi animalele sunt gazde naturale.
36. Speciile ce aparțin genului Bordetella sunt:
A. Haemophilus influenzae;
B. Staphylococcus aureus;
C. Streptococcus pyogenes;
D. Corynebacterium diphteriae;
E. Bordetella bornchiseptica;
37. Cu privire la caracterele de cultură ale B. pertussis, putem spune că:
A. Incubarea se face 2 zile la 35oC;
B. Coloniile sunt de tip S;
C. Coloniile sunt concave;
D. Coloniile sunt foarte transparente;
E. Coloniile sunt mari.
38. Cu privire la rezistenţa B. pertussis, putem spune că:
A. În afara organismului, B. pertussis are rezistenţă crescută;
B. Rezistă maxim 1 oră la temperatura camerei;
C. La 55oC este distrusă în 30 de minute;
D. Rezistă minim 2 ore la temperatura camerei;
E. La 55oC este distrusă în 15 minute.
39. Afirmaţia falsă cu privire la patogenitatea B. pertussis este:
A. E patogenă prin localizare, multiplicare, toxinogeneză;
B. Se transmite pe cale respiratorie;
C. Conţin o hemaglutinină de suprafaţă dar care nu se leagă de cilii epiteliilor de suprafaţă;
D. Infectează gazda prin colonizarea celulelor epiteliale;
E. Prin tuse se elimină bacterii.
40. Toxina care nu este eliberată de B. pertussis este:
A. Dermonecrotica;
B. Toxina pertussis;
C. Citotoxina traheală;
D. Adenilat ciclaza;

E. Eritrotoxina.
41. Tusea convulsivă:
A. Are 3 faze;
B. Are o perioadă de incubaţie de 5 zile;
C. În faza I se acumulează mucusul în trahee şi bronhii;
D. În faza II apare tuse paroxistică;
E. Convalescenţa durează până la o săptămână.
42. Următoarea boală nu reprezintă o complicaţie a B. pertussis:
A. Epistaxis;
B. Leziuni cerebrale prin hipoxie;
C. Erizipel;
D. Apnee;
E. Pneumonie.
43. În ceea ce priveşte epidemiologia bacteriei B. pertussis, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. Sursa de epidemiologie sunt purtătorii sănătoşi;
B. Transmiterea se face pe cale aeriană;
C. Apar epidemii în fiecare an;
D. Boala nu este endemică;
E. Nu e contagioasă.
44. Diagnosticul serologic pentru B. pertussis se face prin:
A. Detecţia de anticorpi ig E;
B. ASLO;
C. Hemoleucogramă;
D. Detecţia de anticorpi igG anti-pertussis;
E. Coprocultură.
45. Tratamente pentru B. pertussis sunt următoarele, cu excepţia:
A. Sedative;
B. Penicilină;
C. Rifampicină;
D. Eritromicină;
E. Oxigenoterapie.
46. Măsuri specifice pentru prevenirea infecţiei cu B. pertussis sunt:
A. Revaccinare I la 12 luni de la primovaccinare;
B. Revaccinarea a II-a la 48 de luni;
C. Revaccinarea I la 36 de luni;
D. Revaccinarea a II-a la 24 de luni;
E. Revaccinarea I la 6 luni de la primovaccinare.
47. Alegeţi asocierea corectă cu privire la speciile de Brucella ce pot infecta animalele şi pot
infecta accidental omul, este:

A.
B.
C.
D.
E.

Brucella maris – vaci;
Brucella canis – şobolani;
Brucella abortus – capre;
Brucella melitensis – oi;
Brucella neotomae – porci.

48. Afirmaţia corectă cu privire la morfologia Brucellei este:
A. Sunt coci Gram negativi;
B. Sunt mobili;
C. Nu prezintă niciodată capsulă;
D. Sunt cocobacili Gram pozitivi;
E. Sunt nesporulați.
49. Varianta falsă cu privire la caracteristicile generale ale Brucellei este:
A. Are sensibilitate la majoritatea dezinfectantelor;
B. Au rezistență crescută în mediu;
C. Nu sunt distruse de pasteurizarea laptelui;
D. Au ca habitat organismul infectat;
E. Pot avea ca habitat mediul extern.
50. Boala produsă de genul Brucella se numește:
A. Bruceloză;
B. Anemie hemolitică;
C. Diabet insipid;
D. Impetigo;
E. Endocardită bacterianăn subacută.
51. Perioada de incubație a Brucellei este de:
A. O saptămână;
B. Câteva ore;
C. 2-3 săptămâni;
D. 2 ani;
E. Câteva minute.
52. Perioada de stare pentru bruceloză nu cuprinde:
A. Adenopatie;
B. Mialgii;
C. Dureri articulare;
D. Creştere în greutate;
E. Cefalee.
53. Complicația care nu poate fi dată de bruceloză este:
A. Disfuncție renală;
B. Infecții osoase;
C. Endocardită;
D. Meningită;

E. Sindrom de fatigabilitate.
54. În ceea ce privește diagnosticul de laborator al Brucellei, putem spune că:
A. Diagnosticul bacteriologic este ușor de dat;
B. IgM apar după 1-3 săptămâni, valoare maximă la 4-6 săptămâni;
C. Anticorpii IgG persistă în cazul unei infecții cronice;
D. IgM apar în câteva minute și persistă câteva săptămâni;
E. Diagnosticul serologic nu se face.
55. Sursa de epidemiologie pentru Brucella este:
A. Omul;
B. Insecte;
C. Aerul;
D. Animale bolnave;
E. Apa.
56. Rifampicina cu doxiciclină minim 6 săptămâni se dau în cazul infecției cu:
A. Streptococ;
B. Gonococ;
C. Brucella;
D. Meningococ;
E. Stafilococ.
57. H. influenzae este cultivabilă numai pe:
A. Medii îmbogățite geloză sânge;
B. Geloză-chocolat;
C. Geloză simplă;
D. Bulion;
E. Medii îmbogățite geloză sânge sau geloză-chocolat.
58. H. influenzae sunt saprofiți condiționat patogeni în:
A. Flora intestinală;
B. Mucoasa rectală;
C. Tegumente;
D. Flora tractului respirator;
E. Mucoasa otică.
59. Boala provocată de infecția cu H. influenzae debutează la nivelul:
A. Ochilor;
B. Rinofaringelui;
C. Plămânilor;
D. Traheii;
E. Laringelui.
60. Coloniile de H. influenzae sunt de tip:
A. Doar S;

B.
C.
D.
E.

R;
Doar M;
S sau M;
G.

61. Afirmația adevărată cu privire la cultura de H. influenzae este:
A. Sunt culturi hemolitice;
B. Au aspectul unor picături de rouă transparente;
C. Au diametrul de 2-5 mm;
D. La 35-37oc, în atmosferă umedă, îmbogățite cu 0,5-1% co2, cultura se dezvoltă în 24-48
h;
E. Sunt colonii de tip r.
62. Infecția cu Bordetella apare în special la:
A. Bătrâni;
B. Copii cu vârste mai mari de 7 ani;
C. Adolescenți;
D. Preșcolari;
E. Persoane cu vârste sub 35 de ani.
63. În ceea ce privește testele specifice ale genului Bordetella, există:
A. 8 tipuri de antigene de suprafață;
B. 5 tipuri de antigene de suprafață;
C. 6 tipuri de antigene de suprafață;
D. 10 tipuri de antigene de suprafață;
E. 2 tipuri de antigene de suprafață.
64. Tratamentul profilactic pentru infecția cu Bordetella constă în:
A. Administrare de eritromicină;
B. Administrare de rifampicină;
C. Administrare de ceftriaxon;
D. Vaccinare cu vaccin hib;
E. Vaccinare cu vaccin diteper.

Complement multiplu
1. Alegeţi răspunsurile false referitoare la Haemophilus influenzae:
A. Sunt cocobacili Gram negativi
B. Sunt bacterii încapsulate
C. Se dezvoltă pe mediul selectiv Bordet-Gengou
D. Se transmit prin leziuni tegumentare
E. Un există profilaxie specifică a infecţiilor cu Haemophilus influenzae

2. Alegeţi răspunsurile incorecte referitoare la Haemophilus Ducrey:
A. Cocobacili dispuşi în lanţuri paralele cu aspect de “ lanţ de bicicletă”
B. Agentul etiologic al şancrului moale
C. Agentul etiologic al şancrului dur
D. Sunt sensibili la uscăciune, dezinfectanţi obişnuiţi.
E. Se dezvoltă pe medii simple de cultură
3. Alegeţi răspunsurile incorecte referitoare la Haemophilus influenzae:
A. H influenzae este patogen prin multiplicare şi invazivitate
B. Sunt saprofiţi condiţionat patogeni în flora tractului respirator.
C. Sunt bacterii strict patogene
D. Elaborează o endotoxină cu rol scăzut în patogenitate
E. Sunt 13 serotipuri în funcţie de structura capsulei
4. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Haemophilus influenzae:
A. Adezinele de suprafaţă au rol în patogenitate
B. Tipul b apare în 90% din cazurile de infecţie severă cu H. influenzae
C. Poate produce meningită acută purulentă la copiii preşcolari
D. Infecţia invazivă în zonele temperate atinge nivele ridicate în lunile de vară
E. Pe placa cu geloză sânge creşterea coloniilor de Haemophilus influenzae seste inhibată
de Staphylococcus aureus.
5. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Haemophilus influenzae:
A. Ceftriaxonul este antibioticul de elecţie până la sosirea antibiogramei
B. Peniclina G este antibioticul de elecţie până la sosirea antibiogramei
C. Vaccinul monovalent din polizaharid capsular conjugat cu toxoidul tetanic conferă
imunitate împotriva infecţiei cu Haemophilus influenzae şi a tetanosului.
D. Meningita cu Haemophilus influenzae este o infecţie severă cu mortalitate mare
E. Cultura se face pe geloza sânge îmbogăţita cu factorii X şi V.
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Haemophilus influenzae:
A. Pentru diagnosticul infecţiei cu Haemophilus influenzae se utilizează testul de latex
aglutinare de detecţie a antigenului
B. Reacţia de polimerizare în lanţ este o tehnică ieftină dar cu specificitate scăzută
C. Vaccinurile anti- Haemophilus influenzae sunt disponibile ca preparate monovalente
D. Vaccinurile anti- Haemophilus influenzae sunt disponibile în combinaţie cu vaccinurile
anti-hepatită B, anti-polio, anti-difteric, anti-tetanos anti-pertussis.
E. Pe geloză sânge coloniile sunt de tip R, hemolitice
7. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Bordetella pertussis:
A. Sunt cocobacili Gram negativi
B. Sunt cultivabili pe mediul Bordet Gengou
C. Sunt cultivabili pe mediul diferenţial AABTL
D. Boala produsa se numeste bruceloză
E. Nu exista vaccin pentru prevenirea bolii

8. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la genul Brucella:
A. Coci Gram negativi
B. Sensibili la pasteurizare
C. Boala este strict umană
D. Boala se numeste febra ondulantă
E. Boala se numeste pestă
9. Grupul heterogen de bacterii numite Parvobacterii cuprinde următoarele genuri:
A. Gardnerella;
B. Pasteurella;
C. Neisseria;
D. Actinobacillus;
E. Vibrio.
10. Familia Pasteurellaceae cuprinde:
A. Actinobacillus;
B. Pasteurella;
C. Neisseria gonorrhoeae;
D. Bacillus anthracis;
E. Haemophilus influenzae;
11. Bacteriile genului Haemophilus:
A. Sunt Gram pozitive;
B. Au dimetrul de 0,2-0,3/0,5-1,5 microni;
C. Sunt nesporulate;
D. Sunt mobile;
E. sunt cocobacili polimorfi.
12. Specii ale genului Haemophilus sunt:
A. H. aegyptius;
B. S. aureus;
C. N. meningitidis;
D. H. Ducreyi;
E. S. pyogenes.
13. Alegeţi asocierile corecte cu privire la speciile genului Haemophilus:
A. H. Ducrey – agentul etiologic al şancrului moale;
B. H. aegyptius – implicat în acutizările bronşitei cronice, otite, meningite, epiglotite,
sinuzite, otite medii;
C. H. parainfluenzae – saprofit al tractului respirator superior;
D. H. influenzae – foarte rar produce acutizări;
E. H. Ducreyi – saprofit, poate produce conjunctivite.
14. Habitatul bacteriei H. influenzae este în:
A. Mucoasa otica;
B. Mucoasa tractului respirator;

C. Orofaringe;
D. Nazofaringe;
E. Mucoasa rectală.
15. Afirmaţiile corecte cu privire la habitatul H. influenzae sunt:
A. Poate coloniza mucoasa conjunctivală şi tractul genital la 30-70% din populaţie;
B. 75% se găseşte în nazofaringe la copii şi adulţi;
C. E saprofit în mucoasa rectală;
D. Se găseşte în orofaringe;
E. Se găseşte în nazofaringe.
16. Haemophilus influenzae preferă un mediu de cultură complex cu factori de creştere
preformanţi care se găsesc în sânge:
A. Factorul X (NAD);
B. Factorul V( NAD sau NADP);
C. Factorul X (hemin);
D. Factorul V (hemin);
E. Factorul W (hemin).
17. Temperatura şi pH-ul optim de dezvoltare al H. influenzae sunt:
A. Temperatura de 30oc;
B. Ph de 8,1;
C. Temperatura de 35-37oc;
D. Ph de 7,6;
E. Temperatura de 32-33oc.
18. Haemophilus influenzae se cultivă:
A. Pe geloza-chocolat în laborator;
B. In anaerobioză;
C. În mediu de CO2 (5%);
D. În aerobioză;
E. În mediu de CO2 (25%).
19. Afirmaţiile adevărate cu privire la rezistenţă H. influenzae sunt:
A. Are rezistenţă crescută în mediu extern;
B. Are rezistenţă scăzută în mediu extern;
C. Sunt distruşi de dezinfectantele obişnuite;
D. Sunt distruşi de menţinerea timp de 20 de minute la 35oc ;
E. În sputa pot rezista până la 48 de ore.
20. Afirmaţiile false privitoare la caracterele de patogenitate ale H. influenzae sunt:
A. Este un microorganism strict parazit;
B. Prezintă adezine de suprafaţă;
C. Are o capsulă cu rol esenţial;
D. Capsula prezintă 10 tipuri;
E. Tipul b de capsula apare în 90% din cazurile de infecţie severă cu h. Influenzae.

21. Referitor la patogenitatea H. influenzae, putem spune că:
A. Tulpinile netipabile (capsulate) sunt mai puţin invazive, dar sunt capabile de a produce
un răspuns inflamator ce determină boala;
B. Capsula permite bacteriei să reziste procesului de fagocitoza şi a lizei mediate de
complement la o gazdă neimunizata;
C. Are ca debut epiglotita;
D. E urmată de rinofaringită acută, probabil în asociere cu o infecţie virală la nivelul
tractului respirator;
E. Bacteriile încapsulate pot pătrunde prin epiteliul nazofaringian şi invadează capilarele
sangvine în mod direct.
22. Răspunsurile adevărate cu privire la Hib sunt:
A. Este responsabilă pentru 60-70% din cazurile de meningita la copiii sub 2 ani în ţările
dezvoltate economic;
B. Fatalitatea pentru boala invazivă hib este de 40% în ţările dezvoltate;
C. Provoacă tulburări de limbaj pierderea auzului, retard mental, tulburări motorii,
deteriorare vizuală, toate acestea având ulterior efecte nefavorabile semnificative
asupra comportamentului şi performanţelor şcolare;
D. Este cauza majoră a morbidităţii şi mortalităţii la copiii între 8-10 ani din întreaga lume;
E. 30-40% din supravieţuitorii bolii invazive pot avea sechele neurologic.
23. Factorii ce influenţează apariţia infecţiei Hib invazive sunt:
A. Bolile subiacente;
B. Vârsta;
C. Sezonalitatea;
D. Infecţii virale anterioare;
E. Obezitatea.
24. Factorii ce influenţează apariţia infecţiei Hib invazive sunt:
A. Locuinţa aglomerată;
B. Faptul că în zonele temperate incidenta atinge nivele ridicate în august-septembrie şi
ianuarie-martie;
C. Afecţiuni hematologice;
D. Infecţii virale anterioare;
E. Boli imunologice severe.
25. Epiglotita debutează cu:
A. Respiraţie zgomotoasă;
B. Cefalee;
C. Febră;
D. Durere în gât;
E. Senzaţie de prurit la nivelul foselor nazale.
26. Diagnosticarea meningitei date de Hib se face prin :
A. Recoltarea LCR ;

B.
C.
D.
E.

Recoltarea mucoasei conjunctivale ;
Frotiu colorat gram pentru orientare şi tratament rapid ;
Celularitate;
Însămânţare la patul bolnavului.

27. Prevenţia infecţiei cu Hib se face prin:
A. Vaccin doar pentru persoane peste 18 ani;
B. Igienă;
C. Profilaxie cu penicilina în colectivităţi la contacţi;
D. Evitarea supraaglomerărilor;
E. Vaccin pentru sugari, copii, pacienţi imunodeprimati.
28. Vaccinurile anti Hib pot fi:
A. Pentavalent (DTP, polio inactivat, Hib);
B. Monodoza (PRP-T);
C. Hexavalent (în combinaţie cu vaccinurile anti-diferic, anti-tetanus, anti-pertussis, antipolio şi anti-hepatita B);
D. Nu există vaccin pentru Hib;
E. Format din 7,5-10 μg polizaharid capsulat conjugat cu o proteină carrier care este
dizolvat în 0,5 ml tampon.
29. Afirmaţiile false privitoare la H. Ducrey sunt:
A. Este un saprofit condiţionat patogen pentru om;
B. Este agentul etiologic al şancrului moale ;
C. A fost descris de Auguste Ducrey în 1876 prin autoinoculare repetată din secreţie
purulentă a pacienţilor infectaţi;
D. Este denumit astfel datorită cerinţelor nutritive speciale, asemănătoare bacteriilor
genului haemophilus;
E. A fost izolat pe medii de cultură după un deceniu după ce a fost descris de Auguste
Ducrey.
30. Cum putem caracteriza H. Ducrey din punct de vedere morfologic ?
A. Coci Gram negativi ;
B. Dispuşi în perechi sau lanţuri paralele ;
C. Cocobacili;
D. În frotiuri din produs, apar în lanţuri lungi;
E. Au coloraţie bipolară.
31. Privitor la caracterele de cultură ale H. ducrey putem spune că:
A. Necesită factor V;
B. Necesită CO2 0,5%;
C. Necesită factor X;
D. Necesită CO2 10%;
E. Necesită CO2 20%.
32. Afirmaţiile corecte privitoare la şancrul moale sunt:

A. Apare la 2-3 zile de la contactul infectant în zona genitală;
B. Iniţial apare o papulă sensibilă, cu eritem în jur, urmată de apariţia unei pustule şi a
unei eroziuni care ulcerează;
C. Nu pot exista şancre multiple;
D. Sunt afectaţi ganglionii limfatici prin adenopatie dureroasă;
E. Ganglionii nu pot supura.
33. Diagnosticul de labaorator bacteriologic direct pentru infecţia cu H. Ducrey se face prin:
A. Testul ELISA;
B. Recoltarea produselor patologice;
C. Cultură pe geloză simplă;
D. Microscopie;
E. Cultură pe geloză-chocolat în atmosferă de CO2.
34. Genul Bordetella cuprinde următoarele specii:
A. B. parapertussis;
B. S. epidermitis;
C. B. bronchiseptica;
D. N. meningitidis;
E. B. anthracis.
35. Despre agentul etiologic al tusei convulsive putem spune că:
A. Face parte din genul Brucella;
B. Se numeşte Bordetella bronchiseptica;
C. Este o bacterie Gram negativă;
D. Este o bacterie încapsulată;
E. Faca parte din genul Neisseria.
36. Mediul special Bordet Gebgou folosit pentru cultivarea Bordetellei pertussis devine selectiv
prin adăugare de:
A. Ceftriaxon;
B. Tetraciclină;
C. Vancomicin;
D. Penicilină;
E. Cefalexină.
37. Afirmaţiile adevărate cu privire la Jules Bordet sunt:
A. A fost un bacteriolog francez;
B. În 1906, împreună cu octave gengou izolează în cultură pură b. Pertussis;
C. În 1894 primeşte premiul nobel în medicină şi fiziologie pentru descoperirile sale în
imunologie;
D. În 1919, în laboratorul lui elia metchnikoff descrie fagocitoza şi hemoliza;
E. A fost un microbiolog şi imunolog belgian.
38. Caracterele de cultură ale B. pertussis sunt:
A. Mari;

B.
C.
D.
E.

Uşor transparente;
Concave;
Cu strălucire metalică;
Colonii de tip r.

39. Afirmaţiile adevarate privitoare la rezistenţa Bordetellei pertussis sunt:
A. Rezistă minim 2 ore la temperatura camerei;
B. În afara organismului are rezistenţă scăzută;
C. La 55oc este distrusă în 10 minute;
D. Rezistă maxim 2 ore la temperatura camerei;
E. La 55oc este distrusă în 30 de minute.
40. Afirmațiile adevărate cu privire la patogenitatea B. pertussis sunt:
A. Prin tuse nu se elimină bacterii;
B. E patogenă prin localizare, multiplicare, toxinogeneză;
C. Odată fixate, bacteriile produc toxina letală ce împiedică mişcările cililor, împiedicând
curăţarea resturilor celulare din plămâni, producându-se astfel tusea ca reflex de
apărare;
D. Infectează gazda prin colonizarea celulelor epiteliale;
E. Conține o hemaglutinină de suprafață ce se leagă de cilii epiteliilor de suprafață.
41. Toxinele produse de B. pertussis sunt:
A. Citotoxina traheală;
B. Adenilat ciclaza;
C. Dermonecrotica;
D. Eritrotoxina;
E. Exotoxina b.
42. Tusea convulsivă:
A. Are ca agent etiologic H. Ducrey;
B. Are o perioadă de incubație de 7-10 zile;
C. Are o convalescență ce nu durează niciodată mai mult de 2 săptămâni;
D. Prezintă uneori și complicații: encefalita pertussis;
E. Are 3 faze.
43. Faza a II-a a tusei convulsive presupune:
A. O durată de 10 zile;
B. Tuse paroxistică;
C. Febră;
D. 30 accese de tuse pe zi;
E. Strănut.
44. Complicațiile date de B. pertussis pot fi:
A. Leziuni cerebrale prin hipoxie;
B. Tahicardie;
C. Pneumonie;

D. Hemoragie cerebrală;
E. Hipertensiune arterială.
45. Cu privire la epidemiologia tusei convulsive, putem spune că:
A. Boala nu este endemică;
B. Are o contagiozitate mare;
C. Se transmite pe cale aeriană;
D. În românia, între 2001 și 2006 am avut între 10 și 20 cazuri pe an;
E. Sursa este reprezentată de adulții nediagnosticați.
46. Tratamentul pentru tusea convulsivă poate fi:
A. Oxigenoterapie;
B. Sedative;
C. Eritromicina în faza catarală;
D. Vaccinare cu diteper (profilactic);
E. Claritromicină.
47. Speciile ce pot infecta animalele și omul accidental sunt:
A. Brucella canis – porci;
B. Brucella maris – câini;
C. Brucell abortus – vaci;
D. Brucella neotomae - șobolani;
E. Brucella suis – capre, oi.
48. Caracterele morfologice ale genului Brucella sunt:
A. Cocobacili Gram negativi;
B. Totdeuna încapsulați;
C. Sporulați;
D. Imobili;
E. Gram pozitivi.
49. Habitatul bacteriilor din genul Brucella poate fi în:
A. Aparatul genital;
B. Apă;
C. Aer;
D. Sol;
E. Organismul infectat.
50. Afirmațiile adevărate cu privire la rezistența bacteriilor din genul Brucella sunt:
A. Pot rezista 3-4 săptămâni în aer sau sol;
B. Rezistă 6 zile în urină;
C. Rezistă 5-6 săptâmâni în praf;
D. Rezistă câteva săptămâni în țesuturile fetale;
E. Au o rezistență scăzută în mediu.

51. Caracterele de cultură ale bacteriilor din genul Brucella sunt:
A. Au o creștere lentă, de peste 2 zile;
B. Cresc pe medii simple, neîmbogățite;
C. Au cerințe nutritive complexe;
D. Nu produc catalază;
E. Descompun mai mult sau mai puțin ureea.
52. Afirmațiile false cu privire la bruceloză sunt:
A. Are sindrome polimorfe (s-au descris peste 200 de semne clinice);
B. Are un debut insidios, astenie, indispoziție, cefalee etc.;
C. Are perioada de incubație de maxim 2 săptămâni;
D. E produsă de o infecție cu Bordetella Pertussis;
E. E produsă de infecții cu bacterii din genul Brucella.
53. Bruceloza prezintă:
A. Mialgii;
B. Adenopatie;
C. Astenie;
D. Tahicardie;
E. Dureri de spate.
54. Complicațiile produse de bruceloză pot fi:
A. Pneumonie;
B. Hemoragie cerebrală;
C. Leziuni cerebrale;
D. Endocardită;
E. Meningită.
55. Măsurile de prevenire împotriva brucelozei sunt:
A. Pasteurizarea laptelui;
B. Măsuri de protecție pentru personalul la risc: echipament de protecție, ochelari,
mănuși;
C. Intrarea în contact cu animalele posibil bolnave;
D. Consum de lapte și brânzeturi pasteurizate;
E. Evitarea contactului cu animalele bolnave.
56. Bacteriile genului Haemophilus pot fi cultivate pe medii ca:
A. Geloza simplă;
B. Bulion;
C. Geloza chocolat;
D. Geloza sânge;
E. Bordet-gengou.
57. Afirmațiile adevărate cu privire la culturile de H. influenzae sunt:
A. Au aspectul unor picături de rouă transparente;

B.
C.
D.
E.

Au aspect mat;
Prezintă fenomenul de satelitism;
Coloniile sunt de tip R;
Coloniile sunt de tip S sau M.

58. În ceea ce privește H. influenzae, afirmațiile adevărate cu privire la tipurile de serotipuri sunt:
A. Clasificarea se face în funcție de antigenul polizaharidic de capsulă;
B. Tipul c produce meningită;
C. Tipul b produce epiglotită acută;
D. Există 6 tipuri de serotipuri;
E. Exista 11 tipuri de serotipuri.
59. Bacteriile genului Bordetella se cultivă pe medii ca:
A. Geloză simplă;
B. Geloză chocolat;
C. Bordet-gengou;
D. Geloza sânge cu carbune;
E. Chapman.

Tematica 9. Bacili Gram pozitivi: Bacillus anthracis,
Corynebacterium diphteriae
Complement simplu
1. Genul
A.
B.
C.
D.
E.

Corynebacterium cuprinde:
Bacili Gram pozitivi
Bacili sporulaţi
Bacili mobili
Bacili Gram negativi
Bacili coloraţi uniform la coloraţia del Vecchio

2. Alegeţi afirmaţia adevărată despre Corynebacterium diphteriae:
A. Este o bacterie nepretenţioasă
B. Creşte pe medii uzuale
C. Are capacitatea de invazie
D. Produce o exotoxină citotoxică
E. Creşte pe mediul Bordet Gengou
3. Alegeţi enunţul corect referitor la Bacillus anthracis:
A. Este bacil Gram negativ
B. Este încapsulat în produsele patologice
C. Nu prezintă polizaharid capsular

D. Nu se dezvoltă bine pe medii de cultură uzuale
E. Este strict anaerob
4. Care afirmaţie este falsă?
A. Antraxul pulmonar este denumit şi pustulă malignă
B. Antraxul cutanat afectează predominant gâtul, scalpul
C. Antraxul pulmonar netratat, are o evoluţie fatală
D. Antraxul digestiv este o formă rară
E. Antraxul digestiv netratat poate duce la apariţia septicemiei
5. Bacillus anthracis are următoarele caracteristici, cu excepţia :
A. Este un bacil Gram-pozitiv
B. Este o bacterie sporulată care se găseşte în sol
C. Este încapsulat în produsele patologice
D. Produce o exotoxină
E. Strict anaerob
6. Bacteriile din genul Corynebacterium au formă:
A. Sunt bacili mari, groşi cu capete tăiate drept
B. Sunt bacterii spiralate cu corpul format din mai multe spire
C. Au forma lanceolată
D. Sunt bacili cu un capetele măciucate
E. nici una din formele de mai sus.
7. Alegeţi enunţul corect referitor la antrax:
A. Se transmite interuman
B. Este o antropozoonoză
C. Este cauzat de Bacillus Subtilis
D. Prezintă 4 forme clinice
E. Nici un răspuns nu este adevărat
8. Alegeţi răspunsul incorect referitor la bacilii difterici:
A. Se multiplică la poarta de intrare
B. Difteria faringiană e cea mai frecventa forma de difterie localizată
C. Crupul difteric duce la insuficienţa respiratorie obstructivă
D. Există forme de difterie cutanată
E. Există forme de difterie digestivă
9. Câte specii cuprinde genul Bacillus?
A. 12;
B. 75;
C. 48;
D. 133;
E. 31.
10. Bacteria patogenă pentru numeroase animale și pentru om din genul Bacillus se numește:

A.
B.
C.
D.
E.

Bacillus licheniformis;
Bacillus anthracis;
Bacillus polymixa;
Bacillus aereus;
Bacillus subtilis.

11. Specia producătoare de Polimixina B și E se numește:
A. Bacillus anthracis;
B. Bacillus subtilis;
C. Bacillus licheniformis;
D. Bacillus polymixa;
E. Bacillus aereus.
12. Specia producătoare de Bacitracină se numește:
A. Bacillus licheniformis;
B. Bacillus anthracis;
C. Bacillus subtilis;
D. Bacillus polymixa;
E. Bacillus aereus.
13. Bacillius anthracis este agentul etiolic al unei antropozoonoze, cunoscută sub numele de:
A. Tuberculoză;
B. Pneumonie;
C. Impetigo;
D. Poliomelită;
E. Cărbune.
14. Numele de cărbune dat de infecţia cu B. anthracis a fost dată de:
A. Koch;
B. Hipocrat;
C. Davaine;
D. Pasteur;
E. G. E. Palade.
15. Alegeţi afirmaţia incorectă cu privire la sporii bacililolor:
A. În mediul exterior, bacilii sporulează;
B. Sporii nu sunt foarte rezistenţi la condiţiile fizico-chimice din pământ;
C. Solul este rezervorul cel mai important de bacili cărbunoşi;
D. Sporogeneza este condiţionată de prezenţa oxigenului liber;
E. Sporii se pot forma în sol;
F. Sporii se pot forma în substanţele organice moarte.
16. Alegeţi afirmaţia corectă cu privire la sporii bacililor:
A. Sporii se formează în ţesutul animalului viu;
B. Sporii se formează în cadavrele nedeschise;

C. Deschiderea sau jupuirea cadavrelor animalelor moarte de antrax contribuie la
răspândirea sporilor cărbunoşi în sol;
D. Sporogeneza este condiţionată de prezenţa hidrogenului liber;
E. Sporii nu se pot forma în substanţe organice moarte.
17. Agentul antraxului:
A. Este un bacil mobil;
B. Are dimensiuni relativ mici, de 0,5-1,5 microni lungime şi 0,2 microni lăţime;
C. Este Gram negativ;
D. Poate prezenta un spor central sau subterminal cu diametrul mai mare decât grosimea
bacteriei;
E. Are capetele “tăiate”drept.
18. În produsele patologice, bacilii antraxului:
A. Sunt neîncapsulaţi;
B. Sunt sporulaţi;
C. Au capetele uşor convexe ca urmare a fixării lor;
D. Au lanţul ce imită trestia de bambus;
E. Sunt numai izolaţi.
19. Afirmaţia falsă cu privire la capsula bacilului B. anthracis este:
A. Capsulogeneza are loc în organismul animalelor receptive, respectiv al omului;
B. În vitro se formează numai pe geloză-simplă;
C. În condiţii favorabile, producerea capsulei devine evidentă în 5-10 minute;
D. Producerea capsulei ajunge la dezvoltare maximă în 6 ore;
E. Are o afinitate slabă faţă de coloranţi şi, prin metodele uzuale de colorare, apare ca un
halou incolor în jurul celulei bacteriene.
20. Sporogeneza bacilului B. anthracis:
A. Are loc doar în absenţa oxigenului;
B. Are loc doar pe organisme vii;
C. Este optimă la o temperatură de 30-35oc;
D. Are ca timp necesar de germinare a sporilor de 2-3 ore;
E. Se opreşte sub 43oc.
21. pH-ul optim sporogenezei bacilului B. anthracis este:
A. Uşor alcalin (7,8-8);
B. Net alcalin (6,5-7);
C. Uşor alcalin (7) sau net alcalin (7,2-7,4);
D. Uşor alcalin (7,2-7,4) sau net alcalin (7,8-8);
E. Acid (2).
22. Următoarea variantă nu poate fi considerată drept caracter de cultură al B. anthracis:
A. Este o bacterie anaerobă;
B. Este o bacterie ce se dezvoltă cu uşurinţă pe mediile uzuale;

C. Pe geloză simplă sau geloză sânge, tulpinile virulente dezvoltă colonii rotunde, opace,
cu suprafaţă rugoasă, marginile neregulate;
D. Pe geloză simpla sau geloză sânge au aspectul unei împletituri de filamente „cap de
meduză”;
E. Pe geloză simpla sau geloză sânge au aspectul unei împletituri de filamente “coamă de
leu”.
23. B. anthracis are colonii de tip :
A. S;
B. G;
C. M sau S;
D. R sau S;
E. R sau M.
24. Referitor la rezistenţa sporilor bacilului B. anthracis, este adevărat că:
A. In sol au o rezistenţă mai mică de un an;
B. Căldura uscată le distruge în 2 ore la 140oc şi în 3 ore la 160oc;
C. Sporii sunt distruşi prin autoclavare în 20 de minute la 120oc;
D. Între 5 și 10oc, sporii rămân viabili și după 10 ani;
E. În frotiuri fixate și colorate își pierd viabilitatea.
25. În cadavrele nedeschise, neformându-se spori, bacilii se distrug în:
A. 14 zile;
B. 2 luni;
C. 2-3 zile;
D. 5-7 zile;
E. 15-20 de minute.
26. Bacilii se distrug la temperaturi scăzute în:
A. 2-3 luni;
B. 2-3 zile;
C. 3 săptămâni;
D. 14 zile;
E. 5-7 zile.
27. În ceea ce privește rezistența bacililor, lumina solară directă distruge:
A. Formele vegetative în 6-15 ore;
B. Sporii în 6-15 zile;
C. Formele vegetative în 3-4 zile;
D. Sporii în 2-4 ore;
E. Formele vegetative în 3 luni.
28. Alegeți afirmația falsă cu privire la rezistența bacililor:
A. Formolul 1-2% și clorura de sodiu 5% distrug sporul în câteva minute;
B. Apa oxigenată 3% distruge sporul într-o oră;
C. Alcoolul etilic 50-70% distruge sporul în câteva ore;

D. Fenolul 1% omoară formele vegetative în 2 minute;
E. Fenolul 5% omoară sporii în 2-5 zile.
29. Toxinele Bacilului anthracis sunt reprezentate de:
A. Factorul X;
B. Factorul edematos;
C. Factorul V;
D. Exotoxina B;
E. Eritrotoxina.
30. Antraxul afectează de obicei:
A. Animalele carnivore;
B. Animalele ierbivore;
C. Păsările;
D. Omul;
E. Animalele omnivore.
31. Poarta de intrare pentru antrax la animale este:
A. Tegumentul (fără soluții de continutate);
B. Blana;
C. Cavitatea bucală și tractul gastro-intestinal;
D. Mucoasa rectală;
E. Mucoasa otică.
32. Bacilii se răspândesc pe calea vaselor limfatice și pătrund, multiplicându-se:
A. Pe tegumente;
B. În mucoase;
C. Nu se multiplică;
D. În sânge și țesuturi;
E. În vasele limfatice.
33. Inecția cu B. anthracis nu se transmite la om prin:
A. Animalele bolnave;
B. Consumul de produse alimentare provenite de la animalele bolnave;
C. Contaminare în situații de criză – arme biologice;
D. Transmitere interumană;
E. Produsele obținute de la animalele bolnave.
34. Care din următoarele variante nu este o cale de pătrundere a B. anthracis în organism?
A. Mucoasa otică;
B. Mucoasa digestivă;
C. Tegumentele (prin soluții de continuitate);
D. Mucoasa căilor respiratorii;
E. Conjunctivele.

35. Perioada de incubație a antraxului după expunea cu B. anthracis este de:
A. Maxim 2 zile;
B. 2-4 săptămâni;
C. 2-3 ore;
D. 1-6 săptămâni;
E. 1-6 zile.
36. Mortalitatea în antraxul pulmonare este de:
A. Sub 25%;
B. 45-50%;
C. 50-60%;
D. 10-15%;
E. Peste 95%.
37. Perioada ce include febră, stare generală alterată, adenopatie se numește:
A. Perioada de latență;
B. Perioada prodromală;
C. Perioada de stare;
D. Perioada de convalescență;
E. Perioada de incubare.
38. Antraxul cutanat se mai numește:
A. Erizipel;
B. Impetigo;
C. Buba neagră;
D. Rujeolă;
E. Celulită.
39. Următoarea caracteristică este un semn de antrax cutanat:
A. Edem local, moale;
B. Edem local, dureros;
C. Maculă galbenă;
D. Papulă;
E. Vezicule sangvinolente, ulterior seroase.
40. Denumirea de cărbune dată antraxului vine de la:
A. Macula roșie;
B. Edemul local;
C. Veziculele seroase;
D. Leziunii inițiale care se ulcerează, prezentând în centru o zonă de necroză;
E. Veziculele sangvinolente.
41. Edemul malign, forma gravă a antraxului cutanat, prezintă dominant:
A. Vezicule seroase;
B. Papulă;
C. Edem local;

D. Maculă roșie;
E. Stare toxică.
42. Antraxul cutanat poate disemina în:
A. 1/2 din cazuri;
B. 1/5 din cazuri;
C. 1/4 din cazuri;
D. 1/3 din cazuri;
E. 1/6 din cazuri.
43. Mortalitatea antraxului cutanat cu tratament este de:
A. 1%;
B. 15%,
C. 25%;
D. 6%;
E. Peste 95%.
44. Forma cea mai gravă de antrax este:
A. Buba neagră;
B. Antraxul gastrointestinal;
C. Antraxul pulmonar;
D. Antraxul cutanat;
E. Pustula malignă.
45. Doza minimă infecțioasă pentru antraxul pulmonar este de:
A. 200-300 de spori;
B. 5000-10000 de spori;
C. 4000-8000 de spori;
D. 100000-200000 de spori;
E. 40000-80000 de spori.
46. Afirmația falsă cu privire la evoluția antraxului pulmonar este:
A. Perioada de incubație este de 1-6 zile;
B. Sporii inhalați sunt fagocitați de macrofagele pulmonare și ajung la nivelul ganglionilor
hilari și mediastinali;
C. Stadiul inițial prezintă insuficiență respiratorie acută, hipoxie, cianoză, febră moderată
alternând cu hipotermie, stridor prin compresia traheală de către adenopatia
mediastinală, exitus;
D. Fără tratament, mortalitatea este peste 95%;
E. Radiologic se observă lărgirea mediastinului, adenopatie hilară și traheală, revărsate
pleurale cu aspect normal al parenchimului pulmonar.
47. Forma cea mai rară de antrax este:
A. Antraxul cutanat;
B. Antraxul gastrointestinal;
C. Antraxul pulmonar;

D. Buba neagră;
E. Pustula malignă.
48. Antraxul gastrointestinal apare:
A. Prin intrarea în contact cu piele, lână, de la animalele bolnave;
B. Prin ingestia cărnii infectate, preparată suficient;
C. Prin infectarea leziunilor cu b. Anthracis;
D. La persoanele ce lucrează în industria pielăriei și textilă;
E. Prin ingestia cărnii infectate, insuficient preparată termic.
49. Antraxul orofaringian nu prezintă ca semne:
A. Adenopatie cervicală;
B. Edem;
C. Durere retrosternală;
D. Disfagie;
E. Febră.
50. Afirmația adevărată privitoare la antraxul gastrointestinal este:
A. Simptomele apar în câteva săptămâni de la ingestie;
B. Se manifestă inițial prin cefalee, febră;
C. Din cauza numărului mare de bacili din vasele limfatice, pot apărea ascita și ileusul;
D. Nu există riscul septicemiei;
E. Mortalitatea este de 10-20%.
51. Ce boală cauzată de infecția cu B. anthracis are o mortalitate de aproape 100%, indiferent dacă
se folosește tratament sau nu?
A. Buba neagră;
B. Antraxul orofaringian;
C. Antraxul pulmonar;
D. Meningoencefalita cărbunoasă;
E. Antraxul gastrointestinal.
52. Meningoencefalita cărbunoasă apare ca urmare a:
A. Edemului cauzat de antraxul cutanat;
B. Septicemiei cu punct de plecare de la nivel cutanat, pulmonar sau gastrointestinal;
C. Febrei cauzate de antrax;
D. Ascitei și ileusului provocate de antraxul gastrointestinal;
E. Insuficienței respiratorii acute din faza a doua a antraxului pulmonar.
53. Afirmația falsă privitoare la tratamentul antraxului este:
A. Se poate trata şi cu Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2
ori pe zi timp de 7 zile;
B. Majoritatea tulipinilor sunt rezistente la Penicilina G;
C. Există tulpini ce produc beta-lactamaze;
D. Nu se recomandă Cefalosporine;

E. Antraxul cutanat cu edem marcat sau simptome sistemice necesită tratament cu 2-3
antibiotice asociate: Ciprofloxacin intravenos 400 mg la 12 ore sau Doxiciclină 100 mg
la 12 ore asociat cu Penicilină sau Rifampicină, Vancomicină, Clindamicină, sau
Claritromicină.
54. Persoanele expuse la antrax pe cale respiratorie (în cazurile de bioterorism) necesită tratament
cu:
A. Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi, timp de 60
de zile;
B. Penicilina G, în doză de 2 milioane unităţi la 8 ore, timp de 10-14 zile;
C. Tetraciclină pentru 7-10 zile;
D. Eritromicină pentru 5-10 zile;
E. Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi timp de 7
zile.
55. Afirmația adevărată cu privire la tratamentul profilactic în infecțiile cu B. anthracis este:
A. Imunizarea constă în 2 doze administrate la 3 săptămâni. Se pot administra adiţional la
3, 6 şi 9 luni;
B. Vaccinoprofilaxia se poate aplica personalului expus infecţiei;
C. Vaccinul, numit AVA (anthrax standard vaccine) este un filtrat steril de culturi a unei
tulpini virulente ce elaborează un antigen protector;
D. În cazul expunerii, AVA nu se administrează niciodată simultan cu antibioterapia;
E. Nu este necesară vaccinarea personalului militar activ din U.S.A.
56. Toxinogeneza bacilului anthracis se evidențiază prin:
A. Testul la bacitracină;
B. Testul catalazei;
C. Prezența hemolizei;
D. Testul Elek;
E. Testul la optochin.
57. Bacteriile grupate caracteristic sub forma “literelor chinezeşti” sau “beţe de chibrituri
răsturnate” aparțin genului:
A. Campylobacter;
B. Bacillus;
C. Brucella;
D. Corynebacterium;
E. Haempohilus.
58. Afirmația falsă cu privire la bacteriile genului Corynebacterium este:
A. Sunt bacterii Gram pozitive;
B. Sunt bacili sporulați;
C. Sunt bacterii imobile;
D. Au extremitățile îngroșate;

E. Sunt colorate neuniform datorită corpusculilor metacromatici sau incluziilor BabeșErnst.
59. Bacilul difteric aparține genului:
A. Staphylococcus;
B. Bordetella;
C. Corynebacterium;
D. Vibrio;
E. Helycobacter.
60. Agentul etiologic al difteriei se numește:
A. Bordetella pertussis;
B. Campylobacter jejuni;
C. Streptococcus agalactiae;
D. Vibrio cholerae;
E. Corynebacterium diphteriae.
61. Bacteriile genului Corynebacterium necesită medii ca:
A. Mediu cu telurit de potasiu;
B. Geloză simplă;
C. Geloză chocolat;
D. Geloza sânge;
E. Bordet-Gengou.
62. Mediul de îmbogățire ce conține ou, cistină, ser, telurit de potasiu se numește:
A. Mediu cu telurit de potasiu;
B. Mediu Loeffler cu ser;
C. Geloză chocolat;
D. Mediu de îmbogățire OCST;
E. Mediu Chapman.
63. Mediul Loeffler cu ser este folosit ca mediu special de cultură pentru bacteria:
A. Mycobacterium tuberculosis;
B. Vibrio cholerae;
C. Bacteroides fragilis;
D. Corynebacterium diphteriae;
E. Bacillus anthracis.
64. Mediul cu telurit de potasiu folosit ca mediu special de cultură pentru Corynebacterium
diphteriae se mai numește și:
A. Mediu Chapman;
B. Mediu MacConkey;
C. Mediu Tinsdale;
D. Mediu Wilson Blair;
E. Mediu Lowenstein-Jensen.

65. Pe mediu cu telurit de potasiu, bacilii speciei Corynebacterium diphteriae au colonii:
A. Aurii;
B. Maronii-negre;
C. Albe;
D. Verzui;
E. Roșii.
66. Afirmația adevărată cu privire la patogenitatea bacilului difteric este:
A. Tulpinile toxigene produc endotoxina difterică ce determină boala numită difterie;
B. Are capacitatea de invazie;
C. Se multiplică la poarta de intrare formând pseudomembranele;
D. Toxina difterică nu are tropism pentru miocard, suprarenale, ficat, nervi periferici;
E. Odată fixată, acțiunea toxinei difterice este reversibilă.
67. Difteria se caracterizează prin:
A. Pierderea vederii;
B. Bradicardie;
C. Hipotensiune arterială;
D. Necroza focală în diferite organe;
E. Avitaminoză.
68. Care dintre următoarele variante nu este o complicație a bolii produse de bacilul difteric?
A. Pneumonie;
B. Regurgitare a fluidelor pe cale nazală;
C. Voce nazonată;
D. Paralizia faringelui și a palatului;
E. Anemie hemolitică.
69. Vaccinul DtaP/IPV/Hib introdus în UK în 2004 produce imunizare împotriva următoarelor
boli, cu excepția:
A. Antrax;
B. Difterie;
C. Tetanos;
D. Poliomielită;
E. Tuse convulsivă.
70. Care dintre următoarele bacterii nu fac parte din genul Corynebacterium?
A. C. ulcerans;
B. C. xerosis;
C. C. jejuni;
D. C. diphteriae;
E. C. pseudodiphtericum.

71. Prin colorațiile uzuale, sporii nu se colorează, ci apar sub forma unei vacuole ovalare în corpul
colorat al formei vegetative. Prin metode speciale, ei se colorează în verde. Ce colorant se
folosește?
A. Fucsină;
B. Albastru de metilen;
C. Verde malachit;
D. Violet de gențiană;
E. Verde metil.
72. În antraxul cutanat se recoltează ca și produs patologic:
A. Sputa;
B. Lichid de edem;
C. Materii fecale;
D. Sânge;
E. Lichid cefalorahidian.
73. În meningita produsă de antrax, se recoltează ca și produs patologic:
A. Material necroptic;
B. Sânge;
C. Serozitate din veziculă sau pustulă;
D. Lichid cefalorahidian;
E. Spută.
74. În ceea ce privește examinarea macroscopică și microscopică a produsului patologic din
antrax, alegeți asocierea corectă:
A. Materiile fecale din forma digestivă – hemoptoice;
B. Serozitatea – sangvinolentă;
C. Lichidul de edem – aspect hemoragic;
D. Sputa – sangvinolentă;
E. Materiile fecale – aspect hemoragic.
75. Froutirile realizate din produsele patologice pentru diagnosticarea antraxului se colorează cu:
A. Colorația May-Grunwald-Giemsa;
B. Albastru de metilen;
C. Verde malachit;
D. Fucsină;
E. Violet de gențiană.
76. Coloniile bacilului Anthracis sunt de tip:
A. S;
B. G;
C. M;
D. R;
E. S sau M.

77. Datorită proprietăților caracteristice, mediile de B. anthracis însămânțate pe geloză dreaptă au
aspectul:
A. Unui brad răsturnat;
B. Unei frunze de stejar;
C. De litere chinezești;
D. Unor ciorchini de struguri;
E. Unor viermi.
78. B. antracis nu fermentează:
A. Fructoza;
B. Galactoza;
C. Maltoza;
D. Zaharoza;
E. Trehaloza.
79. Următorul test de identificare nu se folosește pentru identificarea bacteriei B. anthracis:
A. Imunohistochimie;
B. Detecția anticorpilor serici de tip IgG la antigenul PA;
C. PCR;
D. Testul ELISA;
E. Titrul ASLO.
80. Mediul diferențial între bacilul difteric și difteroizi este:
A. Mediu geloză chocolat;
B. Mediul Tinsdale;
C. Mediul MacConkey;
D. Mediul Chapman;
E. Mediul Bordet-Gengou.
81. Pe mediu Tinsdale, tulpinile virilente ale bacilului difteric au colonii de tip:
A. R;
B. S;
C. M;
D. G;
E. M sau G.
82. Pentru diagnosticarea bacilului difteric se recoltează trei tampoane. Afirmația falsă cu privire
la mediile pe care sunt însămânțați cel de-al doilea și cel de-al treilea tampon recoltate pentru
diagnosticarea bacilului difteric este:
A. Cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar
fi: mediul Tinsdale selectiv și diferențial (cu sânge formolat, telurit de potasiu, tiosulfat
de sodiu);
B. Cel de-al treilea tampon se introduce în mediul lichid de îmbogățire OCST pentru 12 h
la 37oC, după care se administrează pe medii solide specifice;
C. Cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar
fi: mediul Loffler electiv, cu ser coagulat de bou;

D. Cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar
fi: mediu Bordet-Gengou;
E. Cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice, cum ar
fi: mediul Gundel-Tietz diferențial cu sânge 10%, telurit de potasiu, cistină.
83. Alegeți asocierea corectă cu privire la aspectul coloniilor de bacili difterici, în funcție
mediul de cultură:
A. Mediu Gundel – Tietz – colonii mici, albe, granulare;
B. Mediu Tinsdale – colonii negre cu aspecte diferite în funcție de biotip;
C. Mediu Loffler – colonii mici, cenușii-negre cu halou cafeniu;
D. Mediu Gundel – Tietz – colonii negre cu aspecte diferite în funcție de biotip,
exemplu Gravis sunt colonii mari cu suprafață granulară, margini crenelate, aspect
margaretă cu centrul mai negru (colonii R);
E. Mediu Gundel – Tietz – colonii negre cu aspecte diferite în funcție de biotip,
exemplu Mitis sunt colonii mari cu suprafață granulară, margini crenelate, aspect
margaretă cu centrul mai negru (colonii R).

de

de
de
de
de

84. Alegeți asocierea corectă în ceea ce privește biotipul de Corynebacterium diphteriae și
caracterizarea lui:
A. Intermedius – aspect de colonii mari cu suprafață granulară;
B. Mitis – colonii mari sau mijlocii;
C. Gravis – colonii cu margini colorate, netede, lucioase;
D. Intermedius – colonii cu aspect de margaretă, având centrul mai negru;
E. Mitis – colonii cu caractere intermediare între coloniile R-S.
85. Afirmația falsă cu privire la reacțiile de identificare a bacilului difteric este:
A. Caracterele biochimice produc diferențierea de difteromorfi, în special de C. ulcerans;
B. Diftericul transformă cistina în H2S care împreună cu acetatul de plumb formează
sulfura de plumb de culoare neagră iar difteromorfii dau reacție negativă;
C. Proba ureazei este pozitivă pentru bacilul difteric și negativă pentru C. ulcerans;
D. Fermentarea zaharurilor pe mediul Hiss ajută la încadrarea în specie și biotip;
E. Bacilul difteric fermentează glucoza, difteromorfii fermentează zaharoza.
86. Testarea toxinogenezei pentru C. diphteriae se poate face în vitro prin testul:
A. Catalazei;
B. Coagulazei;
C. Latex-aglutinării;
D. Elek Ouchterlony Frobisher;
E. ASLO.
87. La testul Eleck pentru testarea toxinogenezei pentru C. diphteriae apar linii de precipitare între
banda de hârtie și striurile de însămânțare în unghi de:
A. 45o;
B. 90o;
C. 120o;
D. 60o;

E. 30o.

Complement multiplu
1. Despre Corynebacterium difteriae se pot afirma următoarele:
A. Sunt bacili Gram pozitivi nesporulaţi
B. Sunt mobili
C. Au capetele măciucate
D. Posedă corpusculii metacromatici Babeş Ernst
E. Pe frotiu au o grupare caracteristică sub forma literelor chinezeşti
2. Despre difterie se pot afirma următoarele:
A. Este o boală gravă datorată invazivităţii bacililor
B. Este o boală gravă datorată producerii de toxină
C. Se poate preveni prin administrare de vaccin
D. Se tratează cu ser antitoxic si antibiotice
E. Se tratează exclusiv cu antimicrobiene
3. Profilaxia difteriei se face cu:
A. Administrarea prelungită de penicilină
B. Vaccin DiTePer la sugari
C. Vaccin DiTePer la 6 ani
D. Vaccin DiTe la 6 ani
E. Ser antidifteric
4. Aspectul tipic al coloniilor în „cap de meduză” apare la:
A. Corynebacterium difteriae
B. Salmonella tiphy
C. Shigella boydii
D. Bacillus anthracis
E. Bacilul carbunos
5. Testul Eleck:
A. Este folosit în diagnosticul tulpinilor netoxigene de Corynebacterium diphteriae
B. Este folosit în diagnosticul tulpinilor toxigene de Corynebacterium diphteriae
C. Este o reacţie antigen anticorp
D. Este folosit în diagnosticul antraxului
E. Este folosit în diagnosticul febrelor enterale
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Corynebacterium diphteriae:
A. Exotoxina e produsă de tulpinile lizogenizate cu profagul temperat
B. Toate tulpinile de bacil difteric produc exotoxina
C. Toxina are actiune locală
D. Toxina este difuzibilă pe cale sanguină

E. Toxina produce miocardita
7. Bacilul difteric:
A. Se dezvolta pe mediul Loeffler
B. Se dezvolta pe mediul Gundel Tietze
C. În bulion glucozat
D. Geloza simplă
E. Lowenstein Jensen
8. Alegeti raspunsul corect referitor la Bacillus anthracis:
A. Sunt bacili Gram pozitivi sporulaţi
B. Sunt încapsulaţi
C. Au extremităţile drepte
D. Au extremităţile rotunjite
E. Prezintă un spor central nedeformant
9. Formele clinice de antrax sunt:
A. Cutanat
B. Urinar
C. Pulmonar
D. Genital
E. Digestiv
10. Tratamentul antraxului se face cu:
A. Cefalosporine
B. Penicilină
C. Ser anticărbunos
D. Nitrofurantoin
E. Biseptol
11. Alegeţi răspunsurile incorecte referitoare la Bacillus anthracis
A. Este saprofit condiţionat patogen
B. Sporulează în prezenţa oxigenului
C. Capsula nu e factor de patogenitate
D. Capsula e factor de patogenitate
E. Nu sporulează în prezenţa oxigenului
12. Despre Bacillus anthracis se pot afirma următoarele cu excepţia:
A. Creşte pe medii de cultură uzuale
B. Creşte pe medii de cultură speciale
C. Formează colonii de tip R
D. Formează colonii de tip S
E. Eliberează o exotoxină
13. Reacţia Ascoli:
A. Este o reacţie de precipitare pentru diagnosticarea infecţiei cu Salmonella tiphy

B.
C.
D.
E.

Se foloseşte în diagnosticul retrospectiv al antraxului
este o reacţie antigen anticorp
Se foloseşte în diagnosticul tulpinilor toxigene ale Corynebacterium diphteriae
Se foloseşte în diagnosticul febrei tifoide

14. Patogenitatea bacilului anthracis e data de:
A. Polizaharidul capsular
B. Elaborarea de enzime proteolitice
C. Producerea toxinei cărbunoase
D. Coagulaza liberă
E. Coagulaza legată
15. Complicaţiile infecţiei cu Bacillus anthracis:
A. Septicemia
B. Meningita
C. Artrita
D. Boala nu are complicaţii
E. Sinuzita
16. Ce bacili pot cauza infecții umane (meningite, pneumonii, toxiinfecții alimentare)?
A. Bacillus anthracis;
B. Bacillus subtilis;
C. Bacillus polymixa;
D. Bacillus aereus;
E. Bacillus licheniformis.
17. Ce specii ale genului Bacillus sunt producătoare de antibiotice?
A. Bacillus aereus;
B. Bacillus licheniformis;
C. Bacillus polymixa;
D. Bacillus anthracis;
E. Bacillus subtilis.
18. Ce antibiotice produce B. polymixa?
A. Bacitracină;
B. Penicilină;
C. Polimixina B;
D. Eritromicină;
E. Polimixina E.
19. Bacillus anthracis este agentul etiologic al unei antropozoonoze cunoscută sub numele de:
A. Difterie;
B. Holeră;
C. Antrax;
D. Cărbune;
E. Febră tifoidă.

20. Alegeți variantele corecte cu privire la habitatul și sporogeneza bacilului anthracis:
A. Sporogeneza nu este condiționată de prezența oxigenului liber, sporii se pot forma în
sol, în substanțele organice moarte;
B. Sporii nu se formează în țesuturile animalului viu și nici în cadavrele nedeschise;
C. B. anthracis își are habitatul în țesuturile și umorile animalelor bolnave;
D. În mediul exterior bacilii sporulează, sporii fiind extrem de rezistenți la condițiile
fizico-chimice din pământ;
E. Deschiderea sau jupuirea cadavrelor animalelor moarte de antrax nu contributie la
răspândirea sporilor cărbunoși în sol.
21. Afirmațiile adevărate referitoare la morfologia bacilului anthracis sunt:
A. Agentul antraxului este un bacil mobil;
B. Are dimensiuni relativi mari de 3-15 microni lungime și 2 microni lățime;
C. Are capetele “tăiate” drept;
D. Sunt bacterii Gram negative;
E. În condiții favorabile sporogenezei prezintă un spor central sau subterminal, cu
diametrul mai mare decât grosimea bacteriei.
22. În produsele patologice bacilii anthracis sunt:
A. Sporulați;
B. Necapsulați;
C. Izolați;
D. În lanțuri scurte;
E. Ca urmare a fixării bacililor, capetele lor devin ușor concave.
23. Afirmațiile adevarate referitoare la capsula bacilului Anthracis sunt:
A. În vitro se formează numai pe medii simple;
B. Capsulogeneza are loc în organismul animalelor receptive, respectiv al omului;
C. Are o afinitate mare față de coloranți;
D. În condiții favorabile, producerea capsulei devine evidentă în 1-2 ore și ajunge la
dezvoltare maximă în 6 ore;
E. Prin metodele uzuale de colorare apare ca un halou incolor în jurul celulei bacteriene.
24. Care afirmații privitoare la sporogeneza B. anthracis sunt adevărate?
A. Are loc doar în prezența oxigenului, pe medii de cultură sau în cadavrele deschise;
B. Are loc în organism;
C. Timpul necesar germinării sporilor este de 1-7 ore;
D. La 18oc sporogeneza are loc în 2 zile;
E. Sub 15oc şi peste 43oc formarea sporilor se opreşte.
25. Bacillus anthracis:
A. Se dezvoltă cu uşurinţă pe mediile uzuale, la un optimum de 35-38oc, aerob;

B. Pe geloză simplă sau geloză sânge, tulpinile virulente dezvoltă colonii rotunde, opace,
suprafață netedă, margini regulate;
C. Pe geloză simplă sau geloză sânge au aspectul unei împletituri de filamente “cap de
meduză”, “coamă de leu”;
D. Uneori, datorită capsulei pot avea caracter mucos;
E. Au culturi de tip S.
26. B. anthracis fermentează fără producere de gaz:
A. Lactoza;
B. Glucoza;
C. Fructoza;
D. Trehaloza;
E. Arabinoza.
27. B. anthracis nu fermentează:
A. Trehaloza;
B. Maltoza;
C. Lactoza;
D. Arabinoza;
E. Glucoza.
28. Afirmațiile adevărate cu privire la rezistența la agenții fizici, chimici și biologici a B. anthracis
sunt:
A. Prin sterilizare la căldura umedă (autoclavare), sporii sunt distruși în 10 minute la
100oc;
B. In sol rezistă mai mult de 30 de ani;
C. Formele vegetative au o rezistență crescută;
D. Rezistă câteva săptămâni în plante furajere, blănuri, piei provenite de la animale moarte
de antrax;
E. În apă rezistă câțiva ani.
29. Afirmațiile adevărate cu privire la rezistența la agenții fizici, chimici și biologici a B. anthracis
sunt:
A. În cadavrele nedeschise (formându-se spori), bacilii se distrug în 5-7 zile;
B. Lumina solară directă distruge formele vegetative în 2-3 ore, iar sporii în 1-2 zile;
C. La uscăciune, ferit de razele de soare, sporii nu se conservă pentru mult timp;
D. În frotiuri fixate și colorate nu își pierd viabilitatea;
E. Formolul 1-2% și clorura de sodiu 5 distrug sporul în câteva minute.
30. Bacillus anthracis acționează prin:
A. Toxinogeneză;
B. Lipide;
C. Agresine;
D. Proteaze;
E. Lecitinaze.

31. Porțile de intrare pentru B. anthracis la animale sunt:
A. Tegumentul;
B. Mucoasa conjunctivală;
C. Cavitatea bucală;
D. Tractul gastro-intestinal;
E. Mucoasa otică.
32. Afirmațiile false cu privire la apariția antraxului la animale sunt:
A. Bacilii se răspândesc pe calea vaselor sangvine și se multiplică în limfă și țesuturi;
B. Animalele prezintă edem al gâtului și faringelui cu apariția edemului glotic și moartea
prin asfixie și toxemie;
C. Animalele prezintă sângerări prin orificiile naturale, febră;
D. Forma vegetativă de pe sol pătrunde în leziuni, germinează și se transformă în spori,
rezultând un edem gelatinos și congestie;
E. Poarta de intrare o reprezintă cavitatea bucală și tractul gastro-intestinal.
33. Antraxul se transmite la om prin:
A. Contaminare în situații de criză (arme biologice);
B. Transmitere interumană;
C. Contactul cu animalele bolnave (în timpul îngrijirii, sacrificării, tunderii etc.)
D. Consumul de produse alimentare provenite de la animalele bolnave;
E. Contactul cu produsele obținute de la animalele bolnave (carne, sânge, oase, piele,
lână).
34. Căile de pătrundere ale antraxului la om sunt:
A. Mucoasa digestivă;
B. Mucoasa căilor respiratorii;
C. Tegumentele (prin soluții de continuitate);
D. Conjunctivele;
E. Mucoasa otică.
35. Perioada prodromală a antraxului poate include:
A. Stare generală alterată;
B. Adenopatie;
C. Este asimptomatică;
D. Febră;
E. Cefalee.
36. Formele antraxului sunt:
A. Antrax pulmonar;
B. Antrax cutanat;
C. Buba neagră;
D. Pustula beningă;
E. Antrax gastrointestinal.
37. Forma cea mai frecventă de antraxul este:

A.
B.
C.
D.
E.

Buba neagră;
Antraxul pulmonar;
Dalacul;
Antraxul gastrointestinal;
Antraxul cutanat.

38. Semnele antraxului cutanat sunt:
A. Vezicule seroase, ulterior sangvinolente;
B. Edem local, moale, dureros;
C. Leziunea inițială se ulcerează într-o săptămână și centrul leziunii prezintă o zonă de
necroză;
D. Maculă galbenă;
E. Dacă tabloul clinic e dominat de edem extins, febră ridicată și stare toxică, este vorba
de edemul malign, forma gravă a cărbunelui cutanat.
39. Forma cea mai gravă de antrax nu este:
A. Antraxul gastrointestinal;
B. Pustula malignă;
C. Antraxul pulmonar;
D. Dalacul;
E. Buba neagră.
40. Afirmațiile adevărate cu privire la antraxul pulmonar sunt:
A. Este forma cea mai ușoară;
B. Infecția se poate produce prin inhalarea sporilor, doza minimă infecțioasă fiind
cuprinsă între 4000 și 8000 de spori;
C. Sporii inhalați sunt fagocitați de macrofagele pulmonare și ajung la nivelul ganglionilor
limfatici hilari și mediastinali;
D. Clinic, există o evoluție trifazică;
E. Incubația este de 1-6 zile.
41. Afirmațiile false cu privire la antraxul pulmonar sunt:
A. Radiologic, se observă lărgirea mediastinului, adenopatie hilară și traheală, revărsate
pleurale cu aspect normal al parenchimului pulmonar;
B. Stadiul inițial de antrax pulmonar prezintă insuficiență respiratorie acută, hipoxie,
cianoză, febră moderată alternând cu hipotermie, stridor prin compresia traheală de
către adenopatia mediastinală, exitus;
C. Bacteriile pot pătrunde în sânge ducând la apariția bacteriemiei urmată de septicemie și
exitus;
D. Al doilea stadiu de antrax pulmonar prezintă astenie, mialgii, durere retrosternală,
febră;
E. Fără tratament, există o mortalitate de peste 95%.
42. Forma cea mai rară de antrax nu este:
A. Antraxul gastrointestinal;
B. Pustula malignă;

C. Buba neagră;
D. Antraxul pulmonar;
E. Antraxul cutanat.
43. Caracteristicile antraxului orofaringian sunt:
A. Disfagie;
B. Adenopatie cervicală;
C. Dureri abdominale;
D. Grețuri, vărsături;
E. Febră.
44. Caracteristicile antraxului gastrointestinal propriu-zis sunt:
A. Simptomele apar în câteva zile de la ingestie;
B. Edem;
C. Bacilii ajung la nivelul ganglionilor limfatici mezenterici, unde se înmulțesc și duc la
apariția bacteriemiei;
D. Disfagie;
E. Ulterior durerilor abdominale și febrei apar grețurile, vărsăturile, diareea.
45. Afirmațiile adevărate privitoare la evoluția antraxului gastrointestinal sunt:
A. Apare staza vasculară, iar stomacul și intestinul devin edematoase;
B. Moartea survine în 10% din cazuri;
C. Datorită numărului mic de bacili din vasele limfatice, nu există riscul apariției asciitei
și ileusului;
D. Prin necroză și ulcerații poate apărea diaree sangvinolentă sau hematemeză;
E. Moartea survine rapid în absența tratamentului antibiotic și a reechilibrării
hidroelectrolitice.
46. Afirmațiile legate de meningoencefalita cărbunoasă sunt:
A. Apare ca urmare a septicemiei cu punct de plecare de la nivel cutanat, pulmonar sau
gastrointestinal;
B. Foarte rar apare ca localizare primară;
C. Meningele sunt hemoragice și edematoase;
D. Mortea survine în 25-60% din cazuri;
E. Terapia cu antibiotice dă rezultate.
47. Cu privire la tratamentul antraxului, putem spune că:
A. Nu există tulpini care să producă beta-lactamaze;
B. În cazurile grave se folosește și serul anticărbunos;
C. Este necesar un tratament cu 2-3 antibiotice asociate;
D. Se recomandă cefalosporine;
E. Marea majoritate a tulpinilor sunt rezistente la penicilina g.
48. Tratamente pentru antrax pot fi:
A. Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe zi timp de 7
zile;

B. Penicilina G, în doză de 2 milioane unități la 12 ore, timp de 5-7 zile;
C. Persoanele expuse la antrax pe cale respiratorie (în cazurile de bioterorism) necesită
tratament cu Ciprofloxacină 500 mg de 2 ori pe zi sau Doxiciclină 100 mg de 2 ori pe
zi, timp de 60 de zile;
D. Tetraciclină, Eritromicină, Cloramfenicol pentru 10-14 zile;
E. Pentru antraxul cutanat: Ciprofloxacin intravenos 400mg la 12 ore sau Doxiciclină 100
mg la 12 ore, neasociat cu vreun alt antibiotic.
49. Afirmațiile false referitoare la profilaxia în cazul antraxului sunt:
A. Se dau preventiv antibiotice la contacți;
B. Imunizarea activă a animalelor ierbivore (vaccinare) se face cu vaccin viu atenuat,
tulpina stern;
C. Imunizarea constă în 5 doze administrate la 2 săptămâni se pot administra adiţional la
3, 6 şi 9 luni;
D. Vaccinul, numit AVA (anthrax standard vaccine) este un filtrat steril de culturi a unei
tulpini virulente ce elaborează un antigen protector;
E. În cazul expunerii, AVA se poate administra simultan cu antibioterapia.
50. Genul Corynebacterium cuprinde bacili Gram pozitivi:
A. Nesporulați;
B. Mobili;
C. Extremitățile îngroșate;
D. Sub formă de măciucă;
E. Colorați uniform datorită corpusculilor metacromatici sau incluziilor babeș-ernst.
51. Genul Corynebacterium are bacteriile grupate:
A. Sub formă de ciorchine;
B. Sub forma “literelor chinezești”;
C. Sub forma unor “bețe de chibrituri răsturnate”;
D. Sub formă de brad răsturnat;
E. “coamă de leu”.
52. Speciile saprofite ale genului Corynebacterium sunt:
A. Corynebacterium diphteriae;
B. Corynebacterium ulcerans;
C. Difteromorfii;
D. Corynebacterium xerosis;
E. Difteroizii.
53. După aspectul coloniilor de C. diphteriae pe telurit și gravitatea bolii, acestea pot fi în
variantele:
A. Mitis;
B. Tinsdale;
C. Intermedius;
D. Gravis;
E. OCST.

54. Afirmațiile adevărate privitoare la patogenitatea bacilului difteric sunt:
A. Are capacitate de invazie;
B. Se multiplică la poarta de ieșire, formând pseudomembranele;
C. Tulpinile toxigene produc exotoxina difterică ce determină boala (difterie);
D. Toxina are tropism pentru miocard, suprarenale, ficat, nervi periferici;
E. Acțiunea toxinei este reversibilă.
55. Complicațiile date de difterie pot fi:
A. Paralizia faringelui și a palatului;
B. Bradicardie;
C. Regurgitarea fluidelor pe cale nazală;
D. Pneumonie;
E. Encefalită.
56. Tratamentele pentru difterie pot fi:
A. Penicilină;
B. Eritromicină;
C. Ser antidifteric;
D. Cefalosporine;
E. Rifampicin.
57. Vaccinul DTaP/IPV/Hib produce imunizare împotriva:
A. Tetanosului;
B. Febrei tifoide;
C. Difteriei;
D. Poliomielitei;
E. Holerei.
58. Ce pot produce C. pseudodiphtericum, C. ulcerans și C xerosis?
A. Impetigo;
B. Infecții urinare;
C. Endocardite;
D. Otite;
E. Meningită.
59. Alegeți asocierile corecte privitoare la recoltarea produselor patologice pentru confirmarea
diagnosticului de Bacillus anthracis:
A. Materii fecale – antrax cutanat;
B. Sânge – meningită;
C. Lichid de edem – antrax cutanat;
D. Serozitate din veziculă sau pustulă – septicemii;
E. Spută – antrax pulmonar.
60. Frotiurile realizate din produsele patologice, pentru a diagnostica B. anthracis se colorează:
A. Cu fucsină;

B.
C.
D.
E.

Prin metoda Gram;
Cu verde metil;
Cu albastru de metilen;
Cu violet de gențiană.

61. Pe mediile solide, coloniile de B. anthracis apar sub formă de colonii:
A. De tip S;
B. Cu diametrul de 4-5 mm;
C. Opace;
D. Negre;
E. Netede.
62. Testele serologice pentru identificarea infecţiilor cu B. anthracis includ:
A. ASLO;
B. Imunohistochimie;
C. ELISA;
D. Testul coagulazei;
E. PCR.
63. Afirmaţiile adevărate referitoare la diagnosticul retrospectiv pentru B. anthracis sunt:
A. Se face pe organisme vii;
B. Reacţia ASCOLI se foloseşte în cazul cadavrelor vechi, intrate în putrefacţie;
C. Se face pe cadavre umane;
D. Se face pe cadavre animale;
E. Prin reacţia ASCOLI se evidenţiază antigenul cărbunos în organele cadavrelor printr-o
reacţie de precipitare în inel cu ser anticărbunos.
64. Afirmaţiile adevărate privitoare la recoltarea şi cultivarea produselor patologice pentru
diagnosticarea bacilului difteric sunt:
A. De la nivelul leziunii se recoltează 3 tampoane şi, obligatoriu, un tampon nazal şi unul
faringian;
B. Cel de-al doilea tampon recoltat se descarcă direct pe mediile solide specifice: mediul
Tinsdale, mediul Gundel-Tietz, mediul Loffler;
C. Mediile se incubează 12 ore la 30 de grade;
D. Cel de-al treilea tampon se introduce în mediul lichid de îmbogăţire OCST;
E. Tampoanele recoltate de la purtători se însămânţează în Tinsdale şi apoi în OCST.
65. Alegeţi asocierile corecte privitoare la variantele coloniilor de C. diphteriae:
A. Mitis – colonii mari sau mijlocii;
B. Gravis – colonii mici plate;
C. Intermedius – colonii mari cu suprafaţă granulară;
D. Mitis – colonii R;
E. Intermedius – colonii intermediare între coloniile R-S.
66. Alegeţi asocierile false privitoare la variantele coloniilor de C. diphteriae:
A. Gravis – margini crenelate;
B. Mitis – margini colorate, netede, lucioase;

C. Intermedius – aspect de margaretă cu centrul mai negru;
D. Mitis – centrul negru, suprafaţă granulară (caractere intermediare între coloniile R-S);
E. Gravis – colonii mari sau mijlocii.
67. Diferenţiera de difteromorfi a bacilului difteric se face prin:
A. Proba cistinazei;
B. Testul coagulazei;
C. Proba ureazei;
D. Fermentarea zaharurilor pe mediul hiss;
E. Testul la optochin.

Tematica 10.
Genurile Vibrio, Campylobacter, Helicobacter
Complement simplu
1. Alegeţi enunţul corect referitor la vibrionul holeric:
A. Este un bacil Gram pozitiv
B. Este imobil
C. Creşte pe medii de cultură cu ph alcalin
D. Este o bacterie saprofită
E. Are o dimensiune de 10 µ
2. Despre vibrionul holeric se pot afirma următoarele cu o excepţie:
A. Produce holeră, boală cu caracter invaziv
B. Prezintă antigenul H flagelar
C. Prezintă antigenul O somatic
D. Eliberează enterotoxină holerică
E. Sensibili la lumina solară şi la acţiunea antisepticelor
3. Alegeţi enunţul corect referitor la Campylobacter jejuni:
A. Sunt bacilli Gram negativi
B. Nu posedă flageli
C. Cresc pe medii cu concentraţie crescută de oxigen
D. Nu se transmit pe cale fecal orală
E. Sunt catalazo-negativi
4. Alegeţi enunţul corect referitor Campylobacter jejuni
A. Este sensibil la aciditatea sucului gastric
B. Nu invadează celulele epiteliale
C. Diagnosticul se realizează frecvent prin hemocultură

D. Formează colonii conopidiforme de tip R
E. Fermentează zaharurile
5. Alegeţi varianta adevărată referitoare la Helicobacter pylori:
A. Sunt bacilli Gram pozitivi
B. Se transmite pe cale fecal orală
C. Nu este incriminat în apariţia cancerului gastric
D. Toate persoanele infectate cu Helicobacter pylori dezvoltă ulcer gastric
E. Se pot identifica anticorpii anti Helicobacter pylori din materiile fecale
6. Alegeţi enunţul corect referitor la diagnosticul de laborator al infecţiei cu Helicobacter pylori
A. Detectarea antigenelor Helicobacter pylori din sânge
B. Detecţia anticorpilor Helicobacter pylori din materii fecale
C. Testul ureazei negativ
D. Examen microscopic colorat Giemsa efectuat din mucoasa gastrică
E. Culturi rapide pe medii de cultură
7. Agentul etiologic al holerei se numește:
A. Vibrio vulnificus;
B. Vibrio cholerae;
C. Vibrio fluvialis;
D. Vibrio parahaemolyticus;
E. Vibrio algynoliticus.
8. Următoarea specie produce diaree de tip invaziv:
A. Vibrio vulnificus;
B. Vibrio algynoliticus;
C. Vibrio parahaemolyticus;
D. Vibrio cholerae;
E. Vibrio fluvialis.
9. Alegeți afirmația adevărată privitoare la morfologia speciilor din genul Vibrio:
A. Bacili Gram pozitivi;
B. Lungi;
C. Imobile;
D. Au formă de virgulă;
E. Încapsulați.
10. Antigenul “O” somatic ce se găsește pe speciile genului Vibrio:
A. Este de natură proteică;
B. Este antigenul specific de grup;
C. Este termolabil;
D. Anticorpii dezvoltați împotriva acestei proteine nu conferă protecție antiinfecțioasă;
E. Nu este antigenul specific de grup.
11. Câte serogrupuri O există?

A.
B.
C.
D.
E.

20;
Sub 30;
80;
Peste 100;
Peste 500.

12. În câte grupe sunt împărțiți vibrionii în funcție de antigenul O?
A. 2;
B. 5;
C. 6;
D. 12;
E. 20.
13. Alegeți asocierea corectă referitoare la serotipurile determinate de serogrupul O:1 și
combinația celor 3 determinanți antigenici:
A. Ogawa – a+b;
B. Inaba – a+b+c;
C. Hikojima – a+c;
D. Ogawa – a+b+c;
E. Inaba – a+b.
14. Vibrionii preferă pH:
A. Acid (2-3,4);
B. Neutru;
C. Slab alcalin (7,2-7,4);
D. Slab acid (6,5-6,7);
E. Alcalin (9-9,2).
15. Vibrionii produc pe medii solide colonii:
A. Concave;
B. Rotunde;
C. Tip R;
D. Cu aspect transparent;
E. Cu aspect de litere chinezești.
16. Vibrionii produc pe mediul TCBS colonii de culoare:
A. Albastră;
B. Roșie;
C. Galbenă;
D. Verde;
E. Maro închis.
17. În funcție de pH-ul gastric, ce tip de pacienți sunt mai predispuși la infecție cu vibrionul
holeric?
A. Pacienții cu pH acid (2-2,2);
B. Pacienții cu pH slab bazic (7,2-7,4);

C. Pacienții cu pH neutru;
D. Pacienții cu pH slab acid (6,5-6,6);
E. Pacienții cu pH bazic (9-9,2).
18. Afirmația adevărată referitoare la enterotoxina holerică este:
A. Este o toxină de natură lipopolizaharidică;
B. Este formată din 2 subunități;
C. Subunitatea a se leagă de moleculele gangliozidice ale membranei celulelor epiteliului
intestinal;
D. Subunitatea b pătrunde intracelular;
E. Este o toxină de natură lipidică.
19. Afirmația falsă referitoare la rezistența vibrionilor holerici este:
A. Sunt sensibili la antiseptice;
B. Rezistă în alimente până la 7 zile;
C. Sunt sensibili la lumina solară;
D. Sunt sensibili la acțiunea căldurii;
E. Rezistă în intestinul pacienților netratați câteva zile.
20. Care dintre următoarele variante nu este o manifestare clinică a holerei?
A. Perioada de incubație este de 2 săptămâni;
B. Anurie;
C. Deshidratare severă;
D. Diaree abundentă;
E. Colaps.
21. Care dintre următoarele variante nu este o formă de tratament împotriva holerei?
A. reechilibrare hidroelectrolitică pe cale endovenoasă;
B. Tetraciclină;
C. Cloramfenicol;
D. Penicilină;
E. Chimioprofilaxie.
22. Pe ce fel de medii se face coprocultura pentru diagnosticarea infecțiilor cu vibrionul holeric?
A. Geloză sânge;
B. Geloză chocolat;
C. Tinsdale;
D. Bordet-Gengou;
E. TCBS.
23. Identificarea biochimică a vibrionul holeric se face prin:
A. PFGE;
B. PCR;
C. Testul oxidazei pozitiv;
D. Reacții de aglutinare cu seruri de grup;

E. Fermentarea sucrozei și arabinozei, dar nu a manozei.
24. Diagnosticarea serologică a vibrionul holeric se face prin:
A. PFGE;
B. Reacții de aglutinare cu seruri polivalente O;
C. PCR;
D. Testul oxidazei pozitiv;
E. Fermentarea sucrozei și manozei, dar nu a arabinozei.
25. Genul Campylobacter cuprinde un număr de:
A. 50 de specii;
B. Peste 115 specii;
C. 18 specii;
D. 8 specii;
E. 34 de specii.
26. Afirmația adevărată privitoare la morfologia speciilor genului Campylobacter este:
A. Sunt bacili Gram negativi;
B. Sunt bacili imobili;
C. Sunt bacili sporulați;
D. Sunt bacili încapsulați;
E. Nu au morfologie asemănătoare cu cea a vibrionilor.
27. Afirmația falsă referitoare la speciile genului Campylobacter este:
A. Sunt catalazo-pozitive;
B. Sunt oxidazo-pozitive;
C. Sunt mobile;
D. Fermentează zaharurile;
E. Temperatura optimă de creștere a C. jejuni este de 32oC.
28. Testele de diferenţiere între diferitele specii de vibrioni sunt următoarele, cu excepţia:
A. Reducerea nitratului;
B. Testul la optochin;
C. Hidroliza hipuratului;
D. Sensibilitatea la acidul nalidixic;
E. Sensibilitatea la cefalotin.
29. Cauza principală a toxiinfecţiilor alimentare în ţările dezvoltate este bacteria:
A. S. aureus;
B. C. fetus;
C. H. pylori;
D. C. jejuni;
E. E. coli.
30. Principala cauză a bolii diareice în întreaga lume este bacteria:
A. E. coli;

B.
C.
D.
E.

C. diphteriae;
H. pylori;
E. fecalis;
C. jejuni.

31. Unde nu îşi au habitatul campylobacteriile?
A. În apa contaminată cu materii fecale (apele reziduale provenite din abatoare şi
crescătorii de animale);
B. În intestinul omului;
C. În mucoasa conjunctivală a omului;
D. În intestinul a numeroase specii de mamifere;
E. În intestinul a numeroase păsări.
32. Infecţia cu C. jejuni se transmite:
A. Pe cale respiratorie;
B. Prin picăturile Pflügge;
C. Prin atingere;
D. Pe cale fecal-orală;
E. Prin tegumente (soluţii de continuitate).
33. C. jejuni reuşeşte să determine boala la:
A. 305 microorganisme;
B. 104 microorganisme;
C. 28 microorganisme;
D. 223 microorganisme;
E. 146 microorganisme.
34. C. jejuni pătrunde şi se multiplică în:
A. Jejun;
B. Ileon;
C. Colon;
D. Cavitatea bucală;
E. Lumenul intestinal.
35. Clinic, C. jejuni nu provoacă:
A. Cefalee;
B. Febră;
C. Stare generală modificată;
D. Dureri articulare;
E. Diaree cu sânge şi mucus.
36. C. jejuni este considerat a fi cauză a:
A. Sindromului Guillain-Barre;
B. Endocarditei bacteriene subacute;
C. Gigantismului;
D. Anemiei hemolitice;

E. Sindromului Klinefelter.
37. Însămânţarea produselor patologice contaminate cu C. jejuni nu se face pe următorul mediu:
A. Skirow;
B. OCST;
C. Campy;
D. CCDA;
E. CSM.
38. Afirmaţia adevărată cu privire la C. jejuni este:
A. Sunt microorganisme nepretenţioase;
B. Au nevoie de o atmosferă de incubare optimă (anaerobioză);
C. Au nevoie de medii de cultură înalt selective;
D. Temperatura optimă de incubare este de 37oc;
E. Au nevoie de o incubare de 24 de ore.
39. Helicobacter pylori sunt bacili:
A. Gram pozitivi;
B. Imobili;
C. Microaerofili;
D. Neproducători de urează;
E. Aşezaţi în ciorchine.
40. Care este bacteria care a schimbat concepţia conform căreia nicio bacterie nu poate supravieţui
la pH normal al stomacului?
A. E. coli;
B. C. jejuni;
C. C. coli;
D. E. faecium;
E. H. pylori.
41. H. pylori poate contracara efectul HCl cu ajutorul unei enzime numită:
A. Catalază;
B. Streptokinază;
C. Urează;
D. Peptidază;
E. Amilază.
42. Afirmaţia corectă referitoare la incidenţa infecţiei cu H. pylori este:
A. Există o incidenţă de 20% la adulţi peste 40 de ani;
B. 50% prezintă ulcer duodenal;
C. Există o incidenţă de 50-60% la adulţi peste 60 de ani;
D. 23% prezintă ulcer duodenal;
E. Există o incidenţă de 50-60% la copii.
43. Aproape toate persoanele cu ulcer duodenal sunt pozitive la:

A.
B.
C.
D.
E.

Helicobacter pylori;
Vibrio cholerae;
Escherichia coli;
Campylobacter jejuni;
Enterococcus fecalis.

44. Majoritatea adeno-carcinoamelor şi limfoamelor apar la pacienţi cu infecţie prezentă sau
trecută cu:
A. Enterococcus faecium;
B. Escherichia coli;
C. Campylobacter jejuni;
D. Helicobacter pylori;
E. Enterococcus fecalis.
45. 30% din ulcerele gastrice sunt legate de:
A. Infecţia cu H. pylori;
B. Consumul de aspirină şi NSAID;
C. Consumul de paracetamol;
D. Infecţia cu C. jejuni;
E. Infecţia cu enterococi.
46. Infecţia anuală cu H. pylori apare la copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 8 ani în proporţie de:
A. 5%;
B. 25%;
C. 18%;
D. peste 95%;
E. 10%.
47. PCR detectează prezenţa bacteriei Helicobacter pylori în placa dentară la:
A. 30% din pacienţii cu infecţie gastrică;
B. 15% din pacienţii cu infecţie gastrică;
C. 2% din pacienţii cu infecţie gastrică;
D. 21% din pacienţii cu infecţie gastrică;
E. 75% din pacienţii cu infecţie gastrică.
48. Identificarea anticorpilor în serul pacienţilor pentru diagnosticarea infecţiei cu H. pylori se
poate face prin:
A. PCR;
B. Testul ureazei în respiraţie;
C. Testul respirator;
D. Metoda imunoenzimatică ELISA;
E. Detecţia antigenelor în materii fecale.
49. Testul ureazei în respiraţie are o acurateţe de:
A. 50%;
B. 75%;

C. 88-90%;
D. 78-80%;
E. 96-98%.
50. Riscurile terapiei cu Pepto-Bismol sau De-Nol pentru infecţiile cu H. pylori pot fi:
A. Risc mic de alergii;
B. Colorare permanentă a dinţilor;
C. Diaree;
D. Înroşirea tegumentului;
E. Cefalee.
51. Care dintre următoarele variante reprezintă un antibiotic folosit în terapia pentru infecţia cu H.
pylori?
A. Omeprazole;
B. Ranitidină;
C. Amoxicilină;
D. Nizatidină;
E. Pantoprazole.
52. Care dintre următoarele variante reprezintă un antibiotic folosit în terapia pentru infecţia cu H.
pylori?
A. Claritromicină;
B. Esomeprazole;
C. Rabenprazole;
D. Famotidină;
E. Ranitidină.
53. Inhibitor de pompa de protoni folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Metronidazol;
B. Omeprazole;
C. Famotidină;
D. Levofloxacin;
E. Azitromicină.
54. Inhibitor de pompa de protoni folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Nizatidină;
B. Amoxicilină;
C. Metronidazol;
D. Famotidină;
E. Rabenprazole.
55. Inhibitor al receptorilor H2 folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Azitromicină;
B. Levofloxacin;
C. Pantoprazole;
D. Famotidină;

E. Amoxicilină.
56. Inhibitor al receptorilor H2 folosit în terapia pentru infecţia cu H. pylori este:
A. Ranitidină;
B. Esomeprazole;
C. Levofloxacin;
D. Pantoprazole;
E. Claritromicină.

Complement multiplu
1. Despre holeră se pot afirma următoarele:
A. Este o boală produsă de o bacterie din genul Vibrio
B. Este o infecţie cu caracter invaziv
C. Are o incubaţie de 1-4 zile
D. Debutul este lent
E. Deshidratarea apare rapid
2. Alegeţi răspunsurile adevărate:
A. Tetraciclină este antibioticul de elecţie în holeră
B. Vibrionul holeric creşte pe mediul Bordet Gengou
C. Vibrionul holeric este o specie saprofită pt om
D. Scaunul în holeră are aspect de “apă de orez”
E. Principala cauză a decesului este deshidratarea masivă şi acidoză
3. Vibrionul holeric:
A. Este un bacil Gram pozitiv
B. Provoacă o boală diareică severă
C. Posedă antigenul flagelar H
D. Posedă antigenul somatic O
E. Este imobil
4. Tratamentul şi profilaxia holerei se fac prin:
A. Reechilibrare hidroelectrolitică
B. Vaccin ce conţine extract lipozaharidic
C. Administrare de tetraciclină
D. Administrare de cloramfenicol
E. Administrare de ripfampicina
5. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vibrionul holeric:
A. Anticorpii anti-H (antiflagelari) nu conferă protecţie antiinfecţioasă
B. Anticorpii anti antigen somatic O nu conferă protectie antiinfecţioasă
C. Vibrio cholerae serogrupul 0:1 poseda 2 biotipuri
D. Poseda un flagel polar

E. Se cultivă in vitro la pH acid
6. Alegeţi răspunsurile adevărate:
A. Infecţia cu Vibrio cholerae se asociază cu anemia feriprivă
B. Toţi pacienţii infectaţi cu H. pylori vor dezvolta gastrită
C. Campylobacter jejuni provoacă diaree cu mucus şi sânge
D. Triplă terapie este tratamentul de electie în holeră
E. Scaunele din holeră au aspect caracteristic de “apă de orez”
7. Despre bacteriile din genul Campylobacter se pot afirma următoarele:
A. Sunt bacili Gram negativi
B. Sunt imobili
C. Sunt sporulaţi
D. Sunt neîncapsulaţi
E. Sunt microaerofili
8. Alegeţi afirmaţiile corecte legate de Campylobacter jejuni:
A. Este un bacil Gram pozitiv
B. Nu este o specie patogenă pentru om
C. Produce enterite
D. Creşte bine în atmosferă cu concentraţie redusă de oxigen
E. Se transmite pe cale fecal-orală
9. Diagnosticul de laborator al Campylobacter jejuni presupune:
A. Efectuarea coproculturii ca metodă de elecţie pentru diagnostic
B. Testul catalazei pozitiv
C. Testul oxidazei negativ
D. Se dezvoltă pe mediul selectiv Campy
E. Evidenţierea fermentării zaharurilor
10. Despre Campylobacter jejuni se pot afirma următoarele cu excepţia:
A. Transmiterea este pe cale fecal orală
B. Pentru diagnostic se efectuează examenul L.C.R.
C. Determină o boală diareică
D. Este o specie saprofită
E. Este o specie saprofită condiţionat patogenă
11. Infecţia cu Campylobacter e sugerată de:
A. Dureri abdominale colicative
B. Diaree cu sânge şi mucus
C. Ameţeli
D. Tuse
E. Hemoptizie
12. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Campylobacter:
A. Sunt bacili Gram pozitivi

B.
C.
D.
E.

Bacili extrem de mobili prin prezenţa unui mănunchi de flageli polari
Microaerofili
Se dezvoltă pe mediul Campy
Nu fermentează zaharurile

13. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare Helicobacter pylori:
A. Determină leziuni celulare şi reacţie inflamatorie la nivelul mucoasei gastrice
B. Determină reşterea capacităţii secretorii a acidului clorhidric
C. Transmiterea infecţiei se face pe cale hematogenă
D. Elaborează ureaza
E. Elaborează coagulaza
14. Alegeţi afirmatiile corecte referitoare la persoanele infectate cu Helicobacter pylori :
A. Dezvoltă anticorpi de clasă IgM martori ai infecţiei recente
B. Pot dezvolta anemie feripriva
C. Pe termen lung pot dezvolta cancer gastric
D. Pentru diagnostic nu se recomandă biopsia mucoasei gastrice
E. Pacienţii infectaţi nu dezvoltă gastrită sau ulcer duodenal
15. Tratamentul Helicobacter pylori constă în:
A. Regim alimentar
B. Triplă terapie, 2 antibiotice şi antisecretorii
C. Terapia cvadrupla, 2 antibiotice, antisecretorii şi bismut coloidal
D. Administrarea terapiei timp de 5-7 zile
E. Administrarea terapiei pentru 14 zile
16. Pentru diagnosticul infecţiei cu Helicobacter pylori :
A. Identificarea anticorpilor anti.H. pylori în serul pacientului
B. Identificarea antigenelor H. pylori din scaun
C. Se efectuează cultură pe geloză sânge şi AABTL
D. Se efectuează testul ureazei
E. Se efectuează biopsie din mucoasa gastrică
17. Alegeţi asocierile corecte cu privire la speciile genului Vibrio:
A. Vibrio parahaemolyticus – specie saprofită condiţionat patogenă;
B. Vibrio fluvialis – provoacă diaree de tip enteroinvaziv;
C. Vibrio cholerae – agentul etiologic al holerei;
D. Vibrio vulnificus – specie saprofită condiţionat patogenă;
E. Vibrio algynoliticus – provoacă diaree de tip enteroinvaziv.
18. Specii ubicuitare în apele de suprafaţă marine şi dulci, în asociere cu peştii şi fructele de mare,
sunt:
A. Campylobacter jejuni;
B. Vibrio fluvialis;
C. Mycobacterium leprae;
D. Vibrio vulnificus;

E. Mycobacterium tuberculosis.
19. Afirmaţiile corecte referitoare la morfologia speciilor genului Vibrio sunt:
A. Sunt bacili Gram negativi;
B. Sunt bacili în formă de virgulă;
C. Sunt specii imobile;
D. Sunt nesporulaţi;
E. Sunt încapsulaţi.
20. Alegeţi variantele corecte referitoare la structura antigenică a speciilor genului Vibrio:
A. Antigenul flagelar H este lipopolizaharidic, termostabil, fiind antigenul specific de
grup;
B. Antigenul „O” somatic – anticorpii anti-O conferă protecție;
C. Anticorprii dezvoltați împotriva antigenului flagelar H care are natură protecă, nu
conferă protecție antiinfecțioasă;
D. Există aproximativ 50 de serogrupuri O;
E. Exista peste 100 serogrupuri O.
21. Serogrupul O:1 al genului Vibrio posedă 3 determinanți antigenici: a, b și c din combinația
cărora rezultă cele 3 serotipuri:
A. Hikojima (a+b);
B. Inaba (a+c);
C. Ogawa (a+b+c);
D. Ogawa (a+b);
E. Hikojima (a+b+c).
22. Afirmațiile false referitoare la cultivarea speciilor genului Vibrio sunt:
A. Majoritatea speciilor de Vibrio tolerează NaCl în mediu;
B. Rezistă în medii cu geloză – sânge care sunt folosite ca medii selective;
C. Vibrionii preferă pH acid (3-3,2);
D. Sunt bacterii nepretenţioase;
E. Pot creşte pe apă peptonată la pH alcalin.
23. Vibrionii produc pe medii solide colonii:
A. Concave;
B. Rotunde;
C. Tip M;
D. Cu aspect opac;
E. Galbene pe mediul TCBS.
24. Care sunt pacienţii mai predispuşi la holeră?
A. Cei cu pH gastric bazic;
B. Cei cu gastrită hiperacidă;
C. Cei cu aclorhidrie;
D. Cei care sunt pe terapie cu antisecretorii;
E. Cei cu pH acid.

25. Afirmaţiile corecte referitoare la patogenitatea agentului etiologic al holerei sunt:
A. După ingestie, bacteriile aderă la epiteliul intestinal, îl colonizează şi se fixează pe
microvilii intestinali cu ajutorul pililor numiţi TCP;
B. Se multiplică şi eliberează enterotoxina holerică;
C. Enterotoxina holerică este o toxină de natură lipidică;
D. Enterotoxina holerică este formată din 2 subunităţi, A (activity) şi B (binding);
E. Subunitatea A se leagă de moleculele gangliozidice ale membranei celulelor epiteliului
intestinal şi subunitatea B pătrunde intracelular.
26. Afirmaţiile adevărate cu privire la patogenitatea vibrionului holeric sunt:
A. Are ca acţiune scăderea activităţii adenilat ciclazei;
B. Are ca acţiune creşterea concentraţiei de AMPc cu inhibiţia reabsorbţiei Na+ şi excreţia
de apă şi electroliţi (Cl-) în lumenul intestinal;
C. Are ca acțiune pierdere de bicarbonat;
D. Rezultă diaree apoasă ușoară, deshidratare ușoară;
E. Rezultă acidoză.
27. Alegeți afirmațiile false privitoare la vibrionul holeric și holeră:
A. Holera este o boală invazivă;
B. Bacteriile nu intră în torentul circulator;
C. Principalul factor de patogenitate e reprezentat de enterotoxină;
D. Enterotoxina nu determină producerea diareei secretorii;
E. Când sunt distruși, vibrionii eliberează și endotoxină.
28. Riscuri crescute de epidemie de holeră apar:
A. După inundații;
B. În sezon ploios;
C. Când au loc calamități;
D. În sezon secetos;
E. În zonele cu temperaturi ridicate.
29. Cu privire la rezistența vibrionilor holerei, putem spune că:
A. Rezistă în intestinul pacienților netratați câțiva ani;
B. Sunt sensibili la antiseptice;
C. Sunt sensibili la lumina solară;
D. Sunt sensibili la acțiunea căldurii;
E. La 100oc sunt distruși aproape instantaneu.
30. Manifestările clinice ale holerei sunt:
A. Greață;
B. Perioada de incubație de 2 săptămâni;
C. Acidoză;
D. Diaree ușoară;
E. Anurie.

31. Care dintre următoarele variante reprezintă manifestări clinice ale holerei?
A. Deshidratare ușoară;
B. Dezechilibre hidroelectrolitice;
C. Rată de deces de peste 95% în lipsa tratamentului;
D. Colaps;
E. Vărsături.
32. Care dintre următoarele reprezintă tratamente pentru holeră?
A. Tetraciclină 4g/zi;
B. Reechilibrare hidroelectrolitică pe cale endovenoasă;
C. Penicilină;
D. Cloramfenicol;
E. Chimioprofilaxie în perioada călătoriilor în zone endemice.
33. Ce produse patologice se recoltează în cazul holerei?
A. LCR;
B. Materii fecale;
C. Exudat faringian;
D. Lichid vărsătură;
E. Exudat nazal.
34. Coprocultura făcută pentru diagnosticarea holerei se face pe medii:
A. Simple: geloză sânge;
B. De îmbogățire cu apă peptonată alcalină;
C. Înalt selective – Tinsdale;
D. Solide ce conțin săruri biliare;
E. Moderat selective TCBS.
35. Testele de indentificare a vibrionului holeric sunt:
A. Testul oxidazei negativ;
B. Fermentează sucroza, manoza, dar nu şi arabinoza;
C. Reacții de aglutinare cu seruri polivalente O;
D. Fermentarea manoza şi arabinoza, dar nu şi sucroza;
E. Testul oxidazei pozitiv.
36. Speciile ce aparțin genului Campylobacter, importante în patologia umană, sunt:
A. C. fetus;
B. C. jejuni;
C. E. coli;
D. C. diphteriae;
E. C. paradiphteriae.
37. Care dintre următoarele variante se referă la morfologia speciilor ce aparțin genului
Campylobacter?
A. Bacili Gram negativi;
B. Morfologie foarte diferită de cea a vibrionilor;

C. Aspect de “coamă de leu”;
D. Mobili;
E. Încapsulați.
38. Care dintre următoarele caracteristici se referă la speciile ce aparțin genului Campylobacter?
A. Fermentează zaharurile;
B. Oxidazo-pozitivi;
C. Catalazo-negativi;
D. Reduc nitratul, hidrolizează hipuratul;
E. Microaerofili cu creștere favorizată de atmosferă 5% oxigen și 10% co2.
39. Afirmațiile adevărate referitoare la patogenitatea bacteriei Campylobacter jejuni sunt:
A. Este cauza principală a toxiinfecțiilor alimentare în țările dezvoltate;
B. E o specie saprofită, condiționat patogenă;
C. Rezervor pentru C. jejuni sunt: păsările, colonizate asimptomatic;
D. Majoritatea infecțiilor umane cu C. jejuni apar prin consumul cărnii de porc;
E. E inclusă în categoria B a agenților de bioterorism de catre NIH și CDC.
40. Afirmațiile adevărate privitoare la principala cauză a bolii diareice în întreaga lume sunt:
A. Este o bacterie ce aparține genului Vibrio;
B. Se numește Campylobacter jejuni;
C. Este o bacterie ce aparține genului Helicobacter;
D. Se numeşte Helicobacter pylori;
E. Se numeşte Campylobacter jejuni.
41. Infecţia cu C. jejuni e asociată şi cu boli mai severe:
A. Artrită;
B. Endocardită;
C. Sindromul Guillain-Barre;
D. Septicemie;
E. Meningită.
42. Campylobacteriile sunt larg răspândite în:
A. Apa contaminată cu materii fecale (apele reziduale provenite din abatoare şi crescătorii
de animale);
B. Mucoasa conjunctivală a omului;
C. Natură;
D. Intestinul a numeroase specii mamifere;
E. Cavitatea bucală a omului.
43. Cele mai frecvente focare epidemice cu C. jejuni au fost citate în urma consumului de:
A. Carne de porc;
B. Apă contaminată;
C. Lactate;
D. Carne de pui insuficient preparată termic;
E. Glucide în exces.

44. Majoritatea pacienţilor simptomatici cu infecţie de C. jejuni sunt:
A. Bătrâni;
B. Adulţi tineri;
C. Copii;
D. Femei;
E. Bărbaţi.
45. Factorii de risc ai bolii diareice acute (BDA) în sectorul pediatric sunt:
A. Corticosteroizii;
B. Starea organismului;
C. Spitalizarea prelungită;
D. Consumul cărnii de porc;
E. Tratamentele cu antibiotice.
46. Căile de transmitere a infecţiei cu C. jejuni sunt:
A. Consumarea alimentelor provenite de la animalele bolnave;
B. Pe cale respiratorie;
C. Picăturile pflügge;
D. Materii fecale ale animalelor sau persoanelor bolnave care pot contamina apa, solul,
vegetalele;
E. Ingestia de apă sau alimente contaminate.
47. Afirmaţiile adevărate referitoare la patogeneza bacteriei C. jejuni sunt:
A. E rezistent la acţiunea sucului gastric;
B. Reuşeşte să determine boala la 104 microorganisme;
C. Pătrund şi se multiplică în celule epiteliale din jejun, ileon şi colon;
D. Ocazional, bacteriile pot trece prin circulaţie;
E. Nu produc leziuni inflamatorii.
48. Clinic, C. jejuni provoacă:
A. Stare generală modificată;
B. Afecţiuni cutanate;
C. Febră;
D. Dureri abdominale colicative;
E. Cefalee.
49. C. jejuni este considerată a fi cauză a:
A. Bolii Cushing;
B. Sindromului Down;
C. Sindromului Guillain-Barre;
D. Paraliziei acute la nivelul sistemului nervos periferic;
E. Hipotiroidismului.
50. Mediile de cultură speciale pentru C. jejuni sunt:
A. Tinsdale;

B.
C.
D.
E.

Skirow;
Mediul selectiv cu carbon CSM;
Mediul cu ou-cistină-ser-telurit de potasiu OCST;
Campy.

51. C. jejuni sunt microorganisme cu exigenţe deosebite de cultivare şi necesită utilizarea unor
procedee speciale:
A. O temperatură optimă de incubare: 42-43oc;
B. O incubare de 24 de ore;
C. O atmosferă de incubare optimă (anaerobioză);
D. Medii de cultură înalt selective (cu conţinut de cefalosporine);
E. Microaerofilie.
52. Diagnosticul imunologic pentru C. jejuni se face prin:
A. Seroreacţia ASLO;
B. Teste rapide imunocromatografice;
C. Detecţia anticorpilor serici anti Campylobacter prin ELISA;
D. Reacţia de polimerizare în lanţ cu detecţia ADN-ului bacterian;
E. Frotiurile colorate Gram sau Giemsa.
53. Real Time PCR pentru diagnosticarea C. jejuni:
A. Permite diferenţierea între speciile patogene de C. jejuni, C. coli şi C. lari;
B. Permite cuantificarea celor 3 specii de Campylobacter;
C. Oferă rezultatul în 36 de ore pentru probele cu conţinut microbian crescut;
D. Oferă rezultatul în ziua următoare pentru probele cu un număr mic de bacterii;
E. Oferă rezultatul în aceeaşi zi pentru probele ce necesită etapa de îmbogăţire.
54. Afirmaţiile adevărate privitoare la Helicobacter pylori sunt:
A. Sunt bacili Gram negativi;
B. Sunt bacili imobili;
C. Sunt bacili microaerofili;
D. Sunt bacili producători de urează;
E. Este o bacterie ce poate trăi în stomac şi duoden.
55. Comitetul Nobel de la Institutul Karolinska acordă Premiul Nobel în Fiziologie şi Medicină în
2005 lui Barry J. Marshall şi J. Robin Warren pentru:
A. Descoperirea bacteriei Campylobacter jejuni;
B. Rolul bacteriei Helicobacter pylori în producerea gastritei şi a ulcerelor;
C. Rolul bacteriei Campylobacter jejuni în bolile diareice;
D. Descoperirea bacteriei Helicobacter pylori;
E. Descoperirea bacteriei Treponema pallidum.
56. Afirmaţiile adevărate privitoare la H. pylori sunt:
A. Trăieşte la nivelul epiteliului mucoasei stomacului protejat de pH acid;
B. Trăieşte la nivelul pulmonului;

C. Descoperirea H. pylori a schimbat concepţia conform căreia nicio bacterie nu poate
supravieţui la pH normal al stomacului;
D. Descoperirea H pylori a schimbat concepţia conform căreia stomacul este o cavitate
sterilă;
E. La adăpost, H. pylori poate contracara efectul HCl cu ajutorul unei enzime numită
urează.
57. Afirmaţiile adevărate privitoare la urează sunt:
A. Ajută bacteria H. pylori să contracareze efectul HCl;
B. Transformă ureea din salivă în bicarbonat şi amoniac;
C. Transformă ureea din sucul gastric în bicarbonat şi amoniac;
D. Hidroliza ureei este folosită ca un test important de diagnostic al infecţiei cu C. jejuni;
E. Hidroliza ureei se numeşte testul respirator.
58. Căile de transmitere ale infecţiei cu H. pylori sunt:
A. Pe cale respiratorie ;
B. Calea orală;
C. Prin apă contaminată cu materii fecale ce conţin H. pylori;
D. Prin atingere;
E. Calea fecal-orală.
59. Aspectul la microscopul optic al bacteriei H. pylori este:
A. Bacili Gram pozitivi;
B. Bacili imobili;
C. Conţin un mănunchi de flageli polari;
D. Bacili Gram negativi;
E. Bacili extrem de mobili.
60. Incidenţa infecţiei cu H. pylori este de:
A. doar 1% prezintă ulcer duodenal;
B. 10% adulţi sub 40 de ani;
C. 50-60% adulţi este 60 de ani;
D. 20% adulţi sub 40 de ani;
E. 30% prezintă ulcer duodenal.
61. Prevalenţa H. pylori în USA se corelează cu:
A. Vârsta, incidenţă crescută la copii faţă de adulţi
B. Prevalenţa crescută la unele minorităţi (afro-americani – 40-50%);
C. Statusul socio-economic;
D. Imigranţi din ţările în curs de dezvoltare
E. La pacienţii cu vârsta sub 40 de ani este de aproximativ 20%
62. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la H. pylori şi ulcer:
A. Ulcerul gastic e legat de infecţia cu H. pylori;
B. 30% din cazurile de ulcer gastric sunt legate de consumul de aspirină şi
antiinflamatoare nesteroidiene

C. În ţările în curs de dezvoltare, grupul celor care dezvoltă ulcer e mai mare faţă de cel al
celor care dezvoltă cancer;
D. Aproape toate persoanele cu ulcer duodenal sunt H. pylori negative;
E. În nordul Braziliei, cancerul gastric e cel mai frecvent tip de cancer.
63. Afirmaţiile adevărate cu privire la epidemiologia infecţiei cu H. pylori sunt:
A. Statusul socioeconomic scăzut este un factor favorizant al infecţiei;
B. H. pylori afectează foarte des copiii mici;
C. În ţările vestice, H. pylori afectează aprox. 20% din persoanele cu vârsta sub 40 de ani
şi 50% din cei cu vârsta peste 60 de ani;
D. Studiile epidemiologice arată o creştere a prevalenţei cu H. pylori în SUA din 1968;
E. Majoritatea adulţilor nu sunt infectaţi.
64. Afirmaţiile adevărate referitoare la incidenţa infecţiei cu Helicobacter pylori sunt:
A. Infecţia apare anual la 10% dintre copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 8 ani;
B. Majoritatea celor infectaţi sunt adolescenţi;
C. Studii epidemiologice arată că majoritatea persoanelor din lume nu sunt infectate cu H.
pylori;
D. PCR detectează prezenţa Helicobacter pylor în placa dentară la 10% din pacienţii cu
infecţie gastrică;
E. Calea orală reprezintă o altă posibilitate de infecţie.
65. În ceea ce priveşte evoluţia clinică a infecţiei cu H. pylori, următoarele afirmaţii sunt
adevărate:
A. H. pylori este pentru cancerul gastric ceea ce reprezintă fumul de ţigară pentru cancerul
pulmonar (clasa I carcinogeni);
B. În 20-30 ani de infecţie cronică cu H. pylori poate apare cancerul gastric;
C. Majoritatea pacienţilor infectaţi au simptome;
D. Uneori apare inflamaţia manifestată sub formă de gastrită;
E. Câinii şi pisicile au acelaşi fel de H.pylori ca şi omul.
66. Diagnosticul de laborator pentru H. pylori se face prin:
A. Testul coagulazei;
B. Reacţia de polimerizare în lanţ PCR;
C. Identificarea anticorpilor în serul pacienţilor;
D. Testul ureazei în aerul respirat ;
E. Testul catalazei.
67. În ceea ce priveşte identificarea anticorpilor în serul pacienţilor pentru diagnosticarea
infecţiilor cu H. pylori, aceasta se face prin:
A. Testul respirator;
B. PCR;
C. Metoda imunocromatografică;
D. Imunohistochimie;
E. Metoda imunoenzimatică ELISA.

68. Afirmaţiile corecte privitoare la testul ureazei în respiraţie folosit pentru identificarea
infecţiilor cu H. pylori sunt:
A. Testul poate fi folosit şi după tratament;
B. Are o acurateţe de 50%;
C. Pacientul ingeră soluţie de uree marcată C13 sau C14;
D. Dacă H.pylori este prezent, ureaza descompune ureea;
E. Vor fi detectaţi izotopii în aerul inspirat.
69. În ceea ce priveşte endoscopia cu testul ureazei pentru identificarea infecţiilor cauzate de H.
pylori, se recomandă:
A. Cu o lună înainte nu se iau antisecretorii anti-H2;
B. Cu o săptămână înainte nu se iau antisecretorii de tip inhibitori de pompă de protoni
PPI;
C. Cu o lună înainte nu se administrează bismul coloidal;
D. Cu 24 de ore înainte nu se iau antisecretorii de tip PPI;
E. cu 24 de ore înainte nu se iau antisecretorii anti-H2.
70. Terapia pentru infecţiile cu H. pylori se face prin:
A. Endoscopie-biopsie-cultură-antibiogramă;
B. Unii pacienţi necesită endoscopii repetate, biopsii, teste respiratorii şi mai multe cure de
tratament antibiotic în diferite combinaţii;
C. Post terapeutic nu se mai repetă testările pentru H.pylori ;
D. Serologic, IgG pot rămâne prezenţi într-un titru ridicat ca marker ale infecţiei (luni,
ani) ;
E. Nu se recomandă testul respirator şi endoscopia.
71. Afirmaţiile corecte privitoare la riscurile terapiei în infecţiile cu H. pylori sunt:
A. Riscurile sunt relativ mari;
B. Are loc o colorare permanentă a dinţilor şi a limbii în tratamentul cu Pepto-Bismol sau
De-Nol;
C. Poate apărea riscul constipaţiei în tratamentul cu Pepto-Bismol sau De-Nol;
D. Poate apărea riscul diareei în tratamentul cu Pepto-Bismol sau De-Nol;
E. Antibioticele determină un risc mare de alergii.
72. În ceea ce priveşte tratamentul în infecţiile cu H. pylori, următoarele afirmaţii sunt false:
A. Se recomandă claritromicină, metronidazolM
B. Tratamentul se asociază cu alcool;
C. Cura cu antibiotice este de minim 14 zile;
D. Dacă H. pylori este prezent post-terapeutic înseamnă că e rezistent la antibioticele
folosite;
E. Pentru tratamentul optim se recomandă antibiograma.
73. Antibioticele recomandate în infecţiile cu H. pylori sunt:
A. Levofloxacin;
B. Penicilină;
C. Amoxicilină;

D. Metronidazol;
E. Azitromicină.
74. Antisecretoarele de tip inhibitori de pompa de protoni (PPI), recomandate în infecţiile cu H.
pylori sunt:
A. Famotidina;
B. Omeprazole;
C. Nizatidina;
D. Rabenprazole;
E. Ranitidină.
75. Antisecretoarele inhibitori ai receptorilor H2, recomandate în infecţiile cu H. pylori sunt:
A. Famotidina;
B. Omeprazole;
C. Ranitidină;
D. Nizatidina;
E. Pantoprazole.
76. Teste specifice pentru identificarea vibrionului holeric pot fi:
A. Tehnica ELISA;
B. Testul oxidazei negativ;
C. Ribotipie;
D. Lizotipie;
E. Reacţie de polimerizare în lanţ PCR.

Tematica 11 Familia Enterobacteriaceae: Genurile Escherichia,
Klebsiella, Proteus, Salmonella, Shigella, Yersinia
Genul Pseudomonas
Complement simplu
1. Caracterele antigenice şi de patogenitate ale bacilior dizenterici sunt:
A. Au antigen capsular K
B. Au antigen de perete O, cu specificitate de grup şi tip
C. Se împart în 5 grupuri serologice A,B,C,D,E pe baza antigenului O
D. Au capacitate de invazivitate
E. Rezervorul de boală este reprezentat de animale
2. Bacteriile din genul Escherichia se caracterizează prin următoarele:
A. Sunt bacili Gram negativi cu habitat intestinal
B. Au proprietatea de a migra pe mediile gelozate
C. Sunt bacterii cu patogenitate certă
D. Sunt bacterii care pozitiveaza testul fenilalanindezaminazei
E. Pot fi izolate numai prin inoculare în sisteme celulare
3. Febră tifoidă este produsă de:
A. Rickettsia prowazeki
B. Salmonella typhi murium
C. Salmonella typhi
D. Klebsiella pneumonia
E. Asocierea unor specii de Salmonella
4. Fenomenul de căţărare pe agar înclinat este caracteristic pentru:
A. Escherichia coli
B. Proteus mirabilis
C. Yersinia pestis
D. Salmonella typhi murium
E. Shigella flexneri
5. Următoarele Enterobacteriaceae se caracterizează prin formarea de colonii-lactozo pozitive:
A. Proteus
B. Shigella
C. Salmonella
D. Escherichia coli
E. Yersinia
6. Enterobacteriaceele au următoarele caracteristici, cu excepţia:
A. Sunt bacili scurţi

B.
C.
D.
E.

Au capete rotunjite
Sunt bacili mobili, majoritatea monotrichi
Majoritatea nu sunt capsulaţi
Sunt nesporulati

7. Salmonella creşte pe medii de cultură:
A. Sub formă de colonii S
B. Sub formă de colonii R
C. Nu creşte pe medii de cultură solide
D. Nu creşte pe medii de cultură lichide
E. Creşte pe culturi celulare
8. Din punct de vedere al caracterelor biochimice bacilul Shigella este:
A. Lactozo – pozitivă, glucoza negativă
B. Lactozo – negativă, glucoza pozitivă
C. Glucoză nefermentativă
D. Zaharoză pozitivă
E. Urează pozitivă
9. Care din afirmaţiile de mai jos privind infecţia cu genul Shigella este adevărată:
A. Bacteriile pătrund pe cale respiratorie prin picăturile Pflugge
B. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor
C. Shigella face parte din flora saprofită a intestinului gros
D. Sursa de infecţie sunt doar animalele
E. Calea de transmitere este cutanată
10. Alegeţi enunţul corect referitor la genul Salmonella:
A. Se găsesc ca saprofiţi la nivelul tractului respirator al omului
B. Sunt imobili
C. Nu se pot cultiva pe medii artificiale
D. Fac parte din familia Enterobacteriaceae
E. Sunt lactozo-fermentativi
11. Escherichia. coli determină cel mai frecvent:
A. Boală diareică acută
B. Infecţii ale tractului urinar
C. Infecţii respiratorii
D. Meningite
E. Septicemii.
12. Alegeţi enunţul corect referitor la izenteria bacilară:
A. Singurul rezervor de bacilli dizenterici este omul
B. Bacilii dizenterici fac parte din flora saprofita a intestinului gros
C. Rezervorul e reprezentat de animalele ierbivore
D. Dizenteria este o boală invazivă
E. Deshidratarea e principalul semn al bolii

13. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracteristicile enterobacteriilor:
A. Sunt bacterii anaerobe facultativ aerobe
B. Majoritatea bacililor sunt imobili alţii sunt mobili
C. Majoritatea bacililor sunt neîncapsulaţi
D. Bacilii sunt sporulaţi
E. Bacilii sunt mobili datoritǎ unui flagel bipolar
14. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la stucturiile antigenice:
A. Sunt reprezentate de antigenul O, antigenul H şi antigenul K
B. Sunt reprezentate de antigenul H şi antigenul R
C. Sunt reprezentate de antigenul O şi antigenul R
D. Sunt reprezentate de antigenul K şi antigenul M
E. Sunt reprezentate de antigenul M şi antigenul R
15. Genul Escherichia cuprinde:
A. Specii saprofite al tubului digestiv al omului şi animalelor
B. Bacili Gram-pozitivi nesporulaţi
C. Bacili Gram-negetivi sporulaţi
D. Bacili Gram-negativi cu cili peritrihi
E. Bacili Gram-pozitivi cu flageli bipolari
16. Escherichia coli enteropatogen EPEC produce:
A. Epidemii diareice în spitale
B. Produce o diaree asemǎnǎtoare dizenteriei
C. Produce o diaree asemǎnǎtoare holerei,numitǎ diareea turistilor,persoane ce consumǎ
alimente procurate din comerţul stradal şi fǎrǎ sǎ se spele pe mâini
D. Produce o diaree hemoragicǎ de obicei tulpini serotipul O157:H7
E. Produce rinoscleromul
17. Escherichia coli enteroinvaziv EIEC produce:
A. Epidemii diareice în spitale
B. Produce o diaree asemǎnǎtoare dizenteriei
C. Produce o diaree asemǎnǎtoare holerei,numitǎ diareea turistilor,persoane ce consumǎ
alimente procurate din comerţul stradal si fǎrǎ sa se spele pe mâini
D. Produce o diaree hemoragicǎ de obicei tulpini serotipul O157:H7
E. Toxiinfecţii alimentare si enterocolite acute
18. Escherichia coli enterotoxigen ETEC produce:
A. Epidemii diareice în spitale
B. Produce o diaree asemǎnǎtoare dizenteriei
C. Produce o diaree asemǎnǎtoare holerei,numitǎ diareea turistilor, persoane ce consumǎ
alimente procurate din comerţul stradal şi fǎrǎ sǎ se spele pe mâini
D. Produce o diaree hemoragicǎ de obicei tulpini serotipul O157:H7
E. Produce febra tifoidǎ

19. Escherichia coli enterohemoragic EHEC produce:
A. Epidemii diareice în spitale
B. Produce o diaree asemǎnǎtoare dizenteriei
C. Produce o diaree asemǎnǎtoare holerei,numitǎ diareea turistilor,persoane ce consumǎ
alimente procurate din comerţul stradal şi fǎrǎ sǎ se spele pe mâini
D. Produce o diaree hemoragicǎ de obicei tulpini serotipul O157:H7
E. Produce cresterea numǎrului de micţiuni
20. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la genul Klebsiella:
A. Prezintǎ bacili Gram-negativi
B. Prezintǎ bacili Gram-pozitivi
C. Posedǎ flageli
D. Bacilii sunt sporulaţi şi încapsulaţi
E. Bacilii sunt asezaţi în lanţuri lungi pe frotiurile din culturǎ
21. Care este rǎspunsul corect referitor la caracterele de culturǎ ale genului Klebsiella :
A. Coloniile sunt de tip M (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
B. Coloniile sunt de tip S (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
C. Coloniile sunt de tip R (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
D. Coloniile sunt de tip G (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene)
E. Cresc greu pe mediile de culturǎ (geloza,gelozǎ sânge)
22. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo-negativi
B. Folosesc citratul ca unicǎ sursǎ de atomi de carbon
C. Nu produc lizina
D. Produc indol si hidrogen sulfurat
E. Reacţia ureazei este negativǎ
23. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi
B. Nu folosesc citratul ca sursǎ de atomi de carbon
C. Nu produc lizina
D. Reacţia ureazei este negativǎ
E. Produc indol şi hidrogen sulfurat
24. Alegeţi afirmatia corectǎ :
A. Klebsiella rhinoscleromatis este asociatǎ cu ozena, o atrofie progresivǎ, fetidǎ a
mucoasei nazale
B. Klebsiella ozenae produce rinoscleromul, un granulom distructiv al nasului si faringelui
C. Klebsiella pneumoniae este asociatǎ cu ozena, o atrofie progresivǎ, fetidǎ a mucoasei
nazale
D. Klebsiella pneumoniae produce rinoscleromul, un granulom distructiv al nasului si
faringelui
E. Klebsiella rhinoscleromatis produce rinoscleromul, un granulom distructiv al nasului si
faringelui

25. In microscopia genului Klebsiella se observǎ:
A. Bacili Gram-negativi
B. Bacili lungi
C. Bacili sporulaţi
D. Bacili neîncapsulaţi
E. Bacili Gram-pozitivi
26. In microscopia genului Klebsiella nu se observǎ:
A. Bacili G ram-negativi
B. Bacili scurţi
C. Bacili sporulaţi
D. Bacili încapsulaţi
E. Bacili nesporulaţi
27. În identificarea biochimicǎ a genului Klebsiella se observǎ:
A. Glucozǎ negativ
B. Lactozǎ pozitiv
C. Indol pozitiv
D. Ureazǎ negativ
E. Citrat negativ
28. În identificarea biochimicǎ a genului Klebsiella nu se observǎ:
A. Glucozǎ pozitiv
B. Lactozǎ pozitiv
C. Indol negativ
D. Ureazǎ pozitiv
E. Citrat negativ
29. Identificaţi afirmaţia corectǎ referitoare la genul Proteus:
A. Nu grupeazǎ enterobacteriile cu un polimorfism accentuat
B. Enterobacteriile sunt imobile
C. Enterobacteriile sunt foarte mobile având capacitatea de a migra pe mediile solide
D. Enterobacteriile sunt foarte mobile având capacitatea de a migra pe mediile lichide
E. Enterobacteriile sunt foarte mobile având capacitatea de a migra pe mediile semisolide
30. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele morfologice ale genului Proteus:
A. Bacilii polimorfi au forme scurte 1-3 microni şi forme lungi filamentoase pânǎ la 30 de
microni
B. Bacilii sunt imobili
C. Bacilii sunt sporulaţi
D. Bacilii sunt capsulaţi
E. Bacilii nu prezintǎ cili peritrihi

31. Identificaţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Proteus:
A. Bacteriile sunt anaerobe facultativ aerobe dezvoltându-se usor pe mediile simple
B. Bacteriile sunt aerobe facultativ anaerobe dezvoltându-se greu pe medii simple
C. Pe geloza sânge nu produce fenomenul de invazie a plǎcii
D. Pe mediile cu lactozǎ (AABTL, ADCL) fenomenul de invazie este inhibat
E. Pe mediile cu lactozǎ (AABTL, ADCL) apare fenomenul de invazie
32. În funcţie de caracterele biochimice ale genului Proteus se împarte în:
A. 4 specii
B. 5 specii
C. 3 specii
D. 2 specii
E. 8 specii
33. Alegeţi rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Proteus:
A. Nu produc hidrogen sulfurat
B. Fermenteazǎ lactoza
C. Reacţia indolului este negativǎ
D. Nu produc lizindecarboxilazǎ
E. Nu produc fenilalanindezaminazǎ
34. Care este rǎspunsul corect referitor la caracterele biochimice ale genului Proteus:
A. Nu produc hidrogen sulfurat
B. Nu fermenteazǎ lactoza
C. Reacţia indolului este negativǎ
D. Nu produce fenilalanindezaminazǎ
E. Produc lizin decarboxilazǎ
35. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la genul Salmonella:
A. Genul Salmonella este alcǎtuit dintrun numǎr mic de specii
B. Genul Salmonella este alcatuit dintr-un mare numǎr de specii
C. Speciile genului Salmonella nu se gasesc în intestinul omului,animalelor,pǎsǎrilor
D. Speciile genului Salmonella nu pot contamina solul si apa
E. Speciile genului Salmonella nu pot rezista mai mult de o lunǎ în apele poluate
36. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la bacilii genului Salmonella:
A. Sunt bacili Gram-pozitivi
B. Sunt imobili
C. Nu prezintǎ cili
D. Sunt sporulaţi
E. Sunt necapsulaţi
37. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la bacilii genului Salmonella:
A. Sunt bacili Gram-negativi
B. Sunt bacili mobili datoritǎ cililor peritrihi

C. Sunt bacili nesporulaţi
D. Unii bacili prezintǎ o pseudocapsulǎ
E. Sunt bacili sporulaţi
38. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Salmonella:
A. Coloniile sunt de tip S lactozo-pozitive pe mediile diferenţiale
B. Pe mediul ADCL apar colonii lactozo-pozitive cu centrul alb
C. Pe mediul Mc Conkey apar colonii lactozo-negative (la18h) de talie micǎ
D. Pe mediul Mc Conkey apar colonii lactozo-pozitive (la18h) de talie mare cu margini
transparente
E. Produsele pluricontaminate nu se însǎmânţeaza iniţial în medii de îmbogatire
39. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la caracteristicile caracterelor biochimice ale genului
Salmonella:
A. Degradarea glucozei se realizeazǎ cu producere de gaz
B. Este absentǎ fermentarea lactozei
C. Elaboreazǎ hidrogen sulfurat
D. Produce indolul
E. Este prezentǎ lizindecarboxilaza
40. Alegeţi afirmaţia corectǎ:
A. Febra tifoidǎ afecteazǎ 1 milion de oameni anual
B. Febra tifoidǎ nu este asociatǎ cu sǎracia, mizeria, lipsa igienei
C. Salmonella typhi nu produce febra tifoidǎ
D. Salmonella paratyphi A, B şi C produc febrele paratifoide
E. Salmonella typhi produce febra paratifoidǎ
41. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la febrele tifo-paratifoidele:
A. Sursa de infecţie nu o reprezintǎ apa contaminatǎ
B. Transmiterea febrei tifoide nu se face pe cale fecal-oralǎ
C. Dupa ingestie în faza iniţialǎ salmonellele se multiplicǎ pasiv în submucoasǎ
D. Dupa ingestie în fazǎ iniţiala salmonellele se multiplicǎ activ în submucoasǎ
E. Din sistemul limfatic samonelelle trec în foliculii limfatici
42. Perioada de incubaţie pentru febra tifoidǎ este:
A. 10-14 zile
B. 2-3 zile
C. 5-6 zile
D. 7-8 zile
E. 9 zile
43. Alegeţi afirmaţia corectǎ :
A. Hemocultura nu se practicǎ în toate cele 4 septenare
B. Medulocultura nu se recomandǎ în febra tifoidǎ
C. Bilicultura se efectueazǎ în cazul în care coproculturile si uroculturile sunt în mod
repetat pozitive

D. Coprocultura este investigaţia cea mai solicitatǎ pentru diagnosticul de salmonelozǎ
intestinalǎ
E. Coprocultura nu este investigaţia cea mai solicitatǎ pentru diagnosticul de salmoneloza
intestinalǎ
44. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la genul Shigella:
A. Sunt enterobacteriaceae care includ specii saprofite condiţionat patogene, responsabile
de dizenteria bacilarǎ şi alte boli diareice
B. Shigella nu produce de dizenteria bacilarǎ
C. Genul Shigella cuprinde o specie
D. Genul Shigella cuprinde 4 specii
E. Clasificarea nu se face pe baza stucturii antigenului care există în peretele celular
45. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la caracterele morfologice ale genului Shigella:
A. Sunt bacili Gram-negativi
B. Sunt imobili
C. Sunt bacili nesporulaţi
D. Sunt necapsulaţi
E. Sunt mobili datoritǎ cililor peritrihi
46. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la caracterele de cultura ale genului Shigella:
A. Dezvoltarea se face pe medii de îmbogaţire, selective si diferenţiale
B. Pe mediul diferenţial AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde, translucide care nu modificǎ
culoarea mediului
C. Mediile de imbogatire, selective si diferentiale contin saruri biliare
D. Pe mediile selective şi diferenţiale ADCL şi AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde,
translucide care modificǎ culoarea mediului
E. Pe mediul selectiv Leifson se dezvoltǎ colonii translucide care nu modificǎ culoarea
mediului datoritǎ lipsei de fermentare a lactozei
47. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la caracterele biochimice ale genului Shigella:
A. Bacilii dizenterici nu fermenteazǎ glucoza
B. Bacilii dizenterici fermenteazǎ glucoza cu producere de gaz
C. Bacilii dizenterici fermenteazǎ lactoza
D. Bacilii dizenterici nu fermenteaza zaharoza
E. Bacilii dizenterici fermenteazǎ zaharoza
48. Alegeţi rǎspunsul fals referitor la genul Shigella:
A. Diagnosticul de laborator este bacteriologic şi constǎ în izolarea şi identificarea
germenilor în produsele patologice
B. Produsele patologice sunt reprezentate de materiile fecale
C. În cazul toxiinfecţiilor alimentare se recolteazǎ materii fecale de la bolnavi
D. În dizenteria cronicǎ se poate recolta produsul direct de la nivelul leziunii sub control
rectoscopic
E. Speciile genului Shigella produc la om dizenteria amibiană

49. Identificarea serologicǎ se face prin:
A. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele
4 grupe antigenice (subgrupa A B C D )
B. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele
5 grupe antigenice (subgrupa A B C D E )
C. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele
3 grupe antigenice (subgrupa A B C )
D. Stabilirea stucturii antigenice de bacil dizenteric şi încadrarea acesteia într-una din cele
2 grupe antigenice (subgrupa A B )
E. Identificarea serologicǎ se realizeazǎ prin reacţia de fixare de complement Wasserman
50. Alegeti afirmatia corecta referitoare la genul Yersinia:
A. Cuprinde bacili Gram-negativi
B. Cuprinde bacili sporulaţi
C. Cuprinde bacili neincapsulaţi
D. Cuprinde bacili mobili
E. Cuprinde bacili grupaţi în 2 specii
51. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la bacilii genului Yersinia:
A. Cuprinde bacili Gram-negativi
B. Cuprinde bacili nesporulaţi
C. Cuprinde bacili încapsulaţi
D. Cuprinde bacili mobili datoritǎ cililor peritrihi
E. Cuprinde bacili grupaţi în 3 specii
52. Bacilii genului Yersinia sunt grupaţi în:
A. 3 specii
B. 2 specii
C. 4 specii
D. o specie
E. 5 specii
53. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la pesta bubonică:
A. Se caracterizeazǎ printr-o perioadǎ de incubaţie de aproximativ 7 zile de la infecţie
B. Bacteriile se multiplicǎ la poarta de intrare, trec în vasele limfatice şi ganglionii locali şi
regionali
C. Pacientul prezintǎ hipotermie
D. Ganglionii devin hipertrofiaţi, dureroşi, ulcereazǎ şi formeazǎ bubonul,
E. Boala poate evolua rapid spre forme septicemice, cu deces în 75% din cazuri
54. Genul Pseudomonas cuprinde:
A. Bacili Gram negativi aerobi
B. Bacili Gram negativi anaerobi
C. Bacili Gram pozitivi aerobi
D. Bacili Gram pozitivi anaerobi
E. Coci Gram negativi anaerobi

55. Bacilii genului Pseudomonas sunt:
A. Mobili datorita unor flageli bipolari
B. Mobili datorită unui flagel polar
C. Imobili nesporulaţi
D. Imobili sporulaţi
E. Mobili sporulaţi
56. Genul Pseudomonas se clasificã în:
A. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN mesager
B. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN de transport
C. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ADN
D. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ADN mitocondrial
E. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN ribozomal
57. Principalele specii de interes medical al genului Pseudomonas sunt:
A. Pseudomonas aeruginosa şi Pseudomonas fluorescens
B. Pseudomonas aeruginosa şi Pseudomonas putida
C. Pseudomonas pseudoalcaligenes şi Pseudomonas mendocina
D. Pseudomonas alcaligenes şi Pseudomonas mendocina
E. Pseudomonas fluorescens şi Pseudomonas putida
58. Pseudomonas aeruginoasa mai este numitǎ:
A. Bacilul tific
B. Bacilul Koch
C. Bacilul cărbunos
D. Streptococul beta hemolitic de grup A
E. Bacilul piocianic
59. Bacteriile din genul Pseudomonas sunt:
A. Saprofite, nepatogene
B. Strict patogene pentru animale
C. Strict patogene pentru om
D. Întotdeauna nepatogene
E. Saprofite, condiţionat patogene
60. Bacteriile genului Pseudomonas pot prezenta forme:
A. Bacilare, scurte granulare în culturi tinere
B. Bacilare, lungi filamentoase în culturile vechi
C. Bacilare scurte granulare în culturi vechi sau forme lungi filamentoase în culturile
tinere
D. Coci ovalari în lanţuri scurte
E. Coci reniformi în diplo
61.

Bacteriile care aparţin genului Pseudomonas sunt:
A. Aerobe, pretenţioase din punct de vedere nutritiv

B.
C.
D.
E.
62.

Aerobe, nepretenţioase nutritiv
Anaerobe, nepretenţioase nutritiv
Anaerobe, pretenţioase nutritiv
Microaerofile, preferând 10%CO2

Bacteriile din genul Pseudomonas se pot dezvolta:
A. Preferenţial pe mediul Lowenstein Jensen
B. Preferenţial pe mediul Tinsdale
C. Pe medii de culturǎ simple
D. Pe culturi celulare
E. Preferenţial pe mediul Bordet- Gengou

63. Alegeţi răspunsul corect referitor la Pseudomonas aeruginoasa :
A. Are o virulenţǎ scǎzutǎ la persoanele imunocompetente
B. Are o virulenţǎ crescută la persoanele imunocompetente
C. Prezintă actori de patogenitate reprezentate de catalazǎ, coagulazǎ, hialuronidazǎ,
lipaze şi betalactamaze
D. Prezintă morfologie de coci Gram pozitivi, dispuşi în lanţuri nesporulaţi, imobili
E. Nu poate produce infecţii severe la nou nǎscut
64. Bacilul piocianic poate suprainfecta:
A. Plǎgile chirurgicale cu apariţia unui puroi galben cremos
B. Plǎgile chirurgicale cu apariţia unui puroi roşiatic
C. Plǎgile chirurgicale cu apariţia unui puroi albastru-verzui
D. Cataterele periferice
E. Cateterele centrale endovenoase
65. Examenul microscopic al P. aeruginosa arată:
A. Bacili Gram pozitivi, nesporulaţi şi necapsulaţi
B. Bacili Gram negativi, nesporulaţi şi necapsulaţi
C. Bacili Gram negativi, sporulaţi şi necapsulaţi
D. Bacili Gram pozitivi, sporulaţi şi necapsulaţi
E. Bacili Gram negativi, sporulaţi şi încapsulaţi
66. Familia Enterobacteriaceae este formată din:
A. Peste 200 specii de bacili Gram pozitivi;
B. Peste 400 specii de bacili Gram pozitivi;
C. Peste 200 specii de bacili Gram negativi;
D. Peste 400 specii de bacili Gram negativi;
E. Peste 500 specii de bacili Gram negativi.
67. Familia Enterobacteriaceae este formată din:
A. Bacili Gram negativi cu habitat intestinal în intestinul omului şi animalelor
B. Bacili Gram pozitivi cu habitat intestinal în intestinul omului şi animalelor
C. Coci Gram negativi cu habitat intestinal la om
D. Coci Gram pozitivi cu habitat intestinal la om

E. Cocobacili Gram negativi cu habitat intestinal în intestinul omului şi animalelor
68. Una din caracteristicile enterobacteriilor este:
A. Sunt bacterii anaerobe aerotolerante
B. Majoritatea sunt mobili (cili), alţii sunt imobili;
C. Sporulaţi;
D. Majoritatea încapsulaţi;
E. Majoritatea sunt imobili.
69. Caracteristicile enterobacteriilor sunt următoarele cu excepţia:
A. Sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe;
B. Majoritatea sunt mobili prezentând cili, alţii sunt imobili;
C. Majoritatea neîncapsulaţi;
D. Nesporulaţi;
E. Sporulaţi.
70. Caracterul biochimic comun al enterobacteriilor este:
A. Fermentarea glucozei ( G+);
B. Prezenţa citocromoxidazei
C. Incapacitatea de a reduce nitraţii la nitriţi
D. Sunt oxidazo-pozitivi
E. Capacitatea de a produce indol.
71. Structurile antigenice ale enterobacteriilor sunt reprezentate de:
A. Antigenul H (somatic) care este prezent in peretele celular al tuturor Enterobacteriilor,
cu rol de endotoxina;
B. Antigenul O (flagelar) prezent doar la bacteriile mobile, acestea prezentand cili
(flageli);
C. Antigenul K (capsular) (la Klebsiella spp) care determină caracterul mucos al coloniilor
pe mediile solide de cultură;
D. Antigenul O (flagelar) prezent doar la bacteriile imobile;
E. Antigenul K (somatic) care este prezent in peretele celular al tuturor Enterobacteriilor,
cu rol de endotoxina.
72. Factorii de patogenitate ai enterobacteriilor cei mai importanţi sunt reprezentaţi de
următoarele cu excepţia:
A. Endotoxine responsabile de şocul endotoxinic şi coagularea intravasculara diseminată,
febră, etc
B. Exotoxine, de exemplu enterotoxine eliberate de E. coli, Shigella spp. cu acţiune asupra
enterocitelor şi responsabile de manifestarile digestive;
C. Pilii comuni au cu rol esenţial în aderarea la mucoase
D. Capacitatea crescută de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E.
coli);
E. Nici o specie nu prezintă capacitate de supravieţuire şi multiplicare intracelulară

73. Enterobacteriile sunt bacili:
A. Scurţi, 1-2 microni lungime şi 0,3 microni în diametru;
B. Scurţi, 2-3 microni lungime şi 0,4 microni în diametru;
C. Scurţi, 3-4 microni lungime şi 0,5 microni în diametru;
D. Lungi, 7-8 microni lungime şi 0,9 microni în diametru;
E. Lungi, 9-10 microni lungime şi 0,9 microni în diametru.
74.

Enterobacteriile sunt bacili:
A. Majoritatea încapsulaţi
B. Sporulaţi
C. Majoritatea imobili
D. Cu capete rotunjite
E. Scurţi, 3-4 microni lungime

75. Enterobacteriile se dezvoltă pe mediile de cultură având un bogat echipament enzimatic:
A. Rapid 18-24h
B. Rapid 3-6h
C. Rapid 8-10h
D. Greu 24-36h
E. Greu 36-48h
76. În funcţie de caracterele biochimice în câte triburi pot fi grupate genurile familiei
Enterobacteriaceae ?
A. 6;
B. 5;
C. 7;
D. 4;
E. 3.
77. Familia cuprinde mai multe genuri ce pot fi grupate în triburi în funcţie de caracterele
biochimice. Tribul I cuprinde:
A. Genul Klebsiella, genul Serratia, genul Enterobacter;
B. Genul Proteus, genul Povidencia;
C. Genul Yersinia;
D. Genul Escherichia, genul Shigella;
E. Genul Salmonella, genul Arizona, genul Citrobacter.
78. Care din următoarele variante este falsă?
A. Tribul I: genul Escherichia, genul Shigella;
B. Tribul II :genul Salmonella, genul Arizona, genul Citrobacter;
C. Tribul III: genul Klebsiella, genul Serratia, genul Enterobacter;
D. Tribul IV genul Proteus, genul Shigella;
E. Tribul V:genul Yersinia.
79. Pentru coprocultură în cazul enterobacteriilor se utilizează urmatoarele cu excepţia:
A. Mediul Mc Conkey

B.
C.
D.
E.

Mediul Gundel-Tietz
Mediul selectivo-diferenţial ADCL Leifson
Mediul diferenţial AABTL pentru evidenţierea capacităţii de fermentare a lactozei
Medii cu tetrationat şi verde briliant de tipul mediului Muller- Kauffmann şi Rappaport
pentru salmonele

80. Următoarele enterobacterii sunt lactozo-fermentative cu excepţia:
A. Escherichia;
B. Klebsiella;
C. Citobacter;
D. Serratia;
E. Proteus.
81. Următoarele enterobacterii sunt lactozo-nefermentativi cu excepţia:
A. Salmonella;
B. Shigella;
C. Yersinia;
D. Klebsiella;
E. Proteus.
82. Alte proprietăţi biochimice sunt utilizate pentru identificarea enterobacteriilor cu excepţia:
A. Fermentarea altor zaharuri cu sau fără producerea de gaz;
B. Producerea de hidrogen sulfurat - H2S;
C. Utilizarea citratului ca sursă de oxigen;
D. Formarea indolului din triptofan;
E. Formarea lizinei.
83. Genul Escherichia inhibă dezvoltarea florei proteolitice şi ajută la sintetizarea unor vitamine:
A. Vitamina K;
B. Vitamina E;
C. Vitamina C;
D. Vitamina A;
E. Vitamina D.
84. Bacilii din genul Escherichia sunt:
A. Gram pozitivi;
B. Sporulaţi;
C. Imobili;
D. Cu cili peritrichi;
E. În general capsulaţi.
85.

Bacilii din genul Escherichia sunt:
A. Anaerobi facultativ aerobi;
B. Cu dezvoltare de durată pe medii de cultură simple (bulion, geloză);
C. Nesporulaţi;
D. Imobili;

E. În general capsulaţi.
86. Bacilii din genul Escherichia pe mediul diferenţial AABTL formează colonii de tip:
A. S de culoare galbenă prin fermentarea glucozei;
B. S de culoare galbenă prin fermentarea lactozei;
C. S de culoare verde pentru că nu fermentează lactoza lactozei;
D. S de culoare verde prin fermentarea glucozei;
E. S de culoare verde prin fermentarea zaharozei.
87. Caracterele biochimice ale bacililor din genul Escherichia sunt următoarele cu excepţia:
A. Fermentează lactoza cu producere de gaz;
B. Fermentează zaharoza cu producere de gaz;
C. Fermentează glucoza cu producere de gaz;
D. Nu formează indol;
E. Nu se dezvoltă pe medii cu citrat ca unică sursă de atomi de carbon.
88. În anumite situaţii bacilii genului Escherichia pot produce infecţiile următoare cu excepţia:
A. Peritonite;
B. Colecistite;
C. Infecţii de plagă;
D. Boală diareică;
E. Febra tifoidă
89. Alegeţi răspunsul corect referitor la tulpinile de Escherichia coli ce produc diareea malignă a
nou născuţilor este:
A. Escherichia coli enteropatogen EPEC;
B. Escherichia coli enteroinvaziv ETEC;
C. Escherichia coli enterotoxigen EIEC;
D. Escherichia coli enterohemoragic EPEC;
E. Escherichia coli enteroinvaziv şi enterotoxigen
90. Care din următoarele afirmaţii cu referire la Escherichia coli enteroinvaziv este adevărată?
A. Produce o diaree hemoragică;
B. Produce o diaree asemănătoare holerei;
C. Produce epidemii diareice în spitale;
D. Produce o diaree asemănătoare dizenteriei;
E. Produce „diareea turiştilor”.
91. Care din următoarele afirmaţii cu referire la Escherichia coli enterotoxigen ETEC este falsă?
A. Produce o diaree asemănătoare holerei;
B. Produce „diareea turiştilor”;
C. Produce o diaree asemănătoare dizenteriei;
D. ETEC eliberează o enterotoxina „cholerae-like” (exotoxina termolabilă);
E. Poate apare la persoane ce consumă alimente procurate din comerţul stradal.

92. Diareea hemoragică are următoarele simptome cu excepţia:
A. Dureri abdominale;
B. Hipotermie;
C. Frecvent sanguinolentă;
D. Vărsături;
E. Febra~38C.
93.

94.

95.

Care din următoarele afirmaţii cu referire la Escherichia coli enteropatogen EPEC este
falsă?
A. Produce epidemii diareice în spitale;
B. Apare la nou născuţi prin contaminare exogenă;
C. Apare în condiţiile lipsei de igienă;
D. Produce diareea epidemică malignă a nou -născuţilor;
E. Produce o diaree asemănătoare dizenteriei.
Care din următoarele afirmaţii este falsă?
A. Escherichia coli enteropatogen EPEC produce epidemii diareice în spitale;
B. Escherichia coli enteroinvaziv EIEC produce o diaree asemănătoare dizenteriei;
C. Escherichia coli enterotoxigen ETEC produce o diaree asemănătoare holerei, numită
diareea turiştilor;
D. Escherichia coli enterohemoragic EHEC produce o diaree hemoragică;
E. Escherichia coli enteropatogen EIEC produce diareea epidemică malignă a nounăscuţilor.
Care din următoarele afirmaţii este adevărată referitoare la Escherichia coli
enterohemoragic:
A. În cazul prezenţei EHEC în organism spitalizarea nu este obligatorie;
B. Tulpinile care produc boli la om produc boli animalelor rumegătoare;
C. EHEC nu se poate afla în intestinul animalelor rumegătoare: vaci, cerbi, elani;
D. Alte animale ca porcii, păsările pot prelua EHEC şi pot contribui la raspândirea lui;
E. EHEC produce o diaree hemoragică de obicei tulpini serotipul O167:H5.

96. Pentru identificarea la laborator a enterobacteriilor din genul Escherichia se face recoltarea
următoarelor produse patologice cu excepţia:
A. Urină;
B. Lichid peritoneal;
C. Exudat nazal;
D. LCR;
E. Puroi.
97. Klebsiella pneumoniae poate fi prezentă ca saprofit în:
A. Intestinul gros;
B. Intestinul subţire;
C. Sânge
D. Lichid cefalorahidian;
E. Bilă

98. Klebsiella pneumoniae poate fi prezentă ca saprofit în:
A. Tractul respirator inferior;
B. Peritoneu;
C. Sinusuri ;
D. Tractul respirator superior;
E. Vezica urinară.
99. Klebsiella pneumoniae poate fi prezentă ca saprofit la aproximativ:
A. 30% din populaţie;
B. 40% din populaţie;
C. 50% din populaţie;
D. 60% din populaţie;
E. 70% din populaţie.
100. Caracterele morfologice ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt urmatoarele cu
excepţia:
A. Bacili Gram negativi;
B. Imobili
C. Mobili
D. Nesporulaţi;
E. Încapsulaţi.
101. Caracterele de cultură ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt următoarele cu excepţia:
A. Cresc uşor pe mediile de cultură (geloză);
B. Cresc uşor pe mediile de cultură (geloză sânge);
C. Coloniile sunt de tip M
D. Coloniile sunt de tip R
E. Pe AABTL, datorită fermentării lactozei produc colonii cu aspect de picătură de miere
(galbene, lucioase).
102. Caracterele biochimice ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt urmatoarele cu
excepţia:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi;
B. Folosesc citratul ca unică sursă de atomi de carbon;
C. Nu produc lizină;
D. Produc carboxilază;
E. Nu produc indol.
103. Caracterele biochimice ale enterobacteriilor din genul Klebsiella sunt următoarele cu
excepţia:
A. Nu produc indol;
B. Nu produc H2S;
C. Folosesc citratul ca unică sursă de atomi de carbon;
D. Produc lizină şi carboxilază;
E. Reacţia ureazei este negativă;

104. Referitor la genul Klebsiella, saprofiţi condiţionat patogeni nu pot produce:
A. Dizenterie;
B. Infecţii urinare
C. Infecţii digestive (colite, enterocolite)
D. Peritonită
E. Infecţii nosocomiale (intraspitaliceşti)
105. Referitor la genul Klebsiella, saprofiţi condiţionat patogeni nu pot produce:
A. Pneumonii
B. Tifos exantematic
C. Infecţii urinare
D. Meningită
E. Septicemie
106. Klebsiella ozenae este asociată cu ozena, o atrofie progresivă, fetidă a:
A. Mucoasei nazale
B. Mucoasei bucale
C. Mucoasei uterine
D. Mucoasei vaginale
E. Mucoasei faringelui
107. Klebsiella rhinoscleromatis produce rinoscleromul, un granulom distructiv al:
A. Esofagului
B. Laringelui
C. Traheei
D. Cartilajului nazal şi faringelui
E. Buzelor
108. Klebsiella rhinoscleromatis produce rinoscleromul, un granulom distructiv al:
A. Nasului;
B. Limbii
C. Obrajilor
D. Urechii
E. Epiglotei
109. Pentru identificarea la laborator a enterobacteriilor din genul Klebsiella se face
următoarelor produse patologice cu excepţia:
A. Spută
B. Urină
C. Lichid cefalorahidian
D. Lichid peritoneal
E. Sucului gastric

recoltarea

110. Pentru genul Klebsiella cultura nu se face prin cultivarea produselor de laborator pe medii de
tip:

A.
B.
C.
D.
E.

AABTL Drigalski
ADCL Leiffson
Mac Conkey;
Geloză sânge
Chapman hiperclorurat

111. Identificarea biochimică la genul Klebsiella evidenţiază:
A. Glucoza negativ;
B. Lactoza pozitiv;
C. Indol pozitiv;
D. Urează negativ;
E. Citrat negativ.
112. Genul Proteus grupează enterobacterii :
A. Imobile
B. Mobile
C. Neprezentând migrare în valuri pe geloză sânge
D. Cu invazia mediului AABTL
E. Încapsulate
113. Care din următoarele afirmaţii cu referire la genul Proteus este falsă?
A. Este foarte răspândit pe sol, gunoaie, ape poluate
B. Este foarte răspândit unde se găsesc materii organice în descompunere
C. Este agent obişnuit al proceselor de putrefacţie a cărnii
D. Se găseşte în număr mare în intestinul omului şi animalelor
E. Grupează enterobacterii cu un polimorfism accentuat
114. Caracterele morfologice ale genului Proteus sunt următoarele:
A. Bacili polimorfi cu forme scurte, 1-3 microni;
B. Bacili monomorfi cu forme scurte, 1-3 microni;
C. Bacili polimorfi cu forme scurte, 3-6 microni;
D. Bacili monomorfi cu forme scurte, 3-6 microni;
E. Bacili polimorfi cu forme scurte, 4-7 microni.
115. Caracterele morfologice ale genului Proteus sunt următoarele:
A. Bacili polimorfi cu forme lungi filamentoase până la 50 microni;
B. Bacili polimorfi cu forme lungi filamentoase până la 40 microni;
C. Bacili polimorfi cu forme lungi filamentoase până la 30 microni;
D. Bacili monomorfi cu forme lungi filamentoase până la 30 microni;
E. Bacili monomorfi cu forme lungi filamentoase până la 40 microni.
116. Caracterele de cultură ale enterobacteriilor din genul Proteus sunt următoarele cu excepţia:
A. Bacterii aerobe, facultativ anaerobe
B. Pe geloză simplă şi geloză sânge fenomenul de invazie este inhibat
C. Pe mediul diferenţial cu lactoză AABTL fenomenul de invazie este inhibat
D. Coloniile de Proteus sunt lactozo-negative

E. Se dezvoltă uşor pe medii simple
117. În funcţie de caracterele biochimice, genul Proteus se împarte în următoarele specii cu
excepţia:
A. P.vulgaris;
B. P.mirabilis;
C. P.morgani;
D. P.rettgeri;
E. P.typhi.
118. Referitor la genul Proteus este fals următorul răspuns:
A. Au o marcată acţiune proteolitică;
B. Produc în majoritate H2S;
C. Fermentează lactoza;
D. Reacţia indol este pozitivă;
E. Cresc pe medii de citrat ca unică sursă de carbon.
119. Referitor la genul Proteus este fals următorul răspuns:
A. Produc fenilalanindezaminază;
B. Produc lizin decarboxilază;
C. Produc în majoritate H2S;
D. Dacă pe aceeaşi placă cu geloză se însămânţează în 2 puncte opuse două tulpini diferite
acestea se vor dezvolta până la un punct în apropierea liniei de întâlnire a tulpini lor;
E. Dacă însămânţarea se face la baza gelozei înclinate, în partea superioară a culturii se
obţine cultură pură de bacili Proteus.
120. Bacteriile saprofite condiţionat patogene ale geului Proteus când părăsesc habitatul lor
natural pot produce următoarele cu excepţia:
A. Pneumonie
B. Otite
C. Peritonite;
D. Nu poate produce septicemie
E. Sinuzite
121. La genul Proteus prin examenul microscopic observăm următoarele mai puţin:
A. Bacili polimorfi
B. Bacili nesporulaţi
C. Bacili necapsulaţi
D. Bacili Gram negativi
E. Bacili Gram pozitivi
122. Genul Salmonella este alcătuit dintr-un mare număr de specii:
A. Peste 1500;
B. Peste 3000;
C. Peste 150;
D. Peste 200;

E. Peste 300.
123. Genul Salmonella este alcătuit dintr-un mare număr de specii care rezistă în apele poluate:
A. 1-2 luni;
B. 2-6 luni;
C. 6-10 luni;
D. Aproximativ 1 an;
E. Aproximativ 2 ani;
124. Caracterele morfologice ale genului Salmonella sunt următoarele cu excepţia:
A. Bacili Gram negativi;
B. Bacili cu lungimea de 4-7 microni/0,6-0,8 microni;
C. Bacili mobili, cu cili peritrichi;
D. Bacili nesporulaţi;
E. Bacili necapsulaţi.
125. Caracterele biochimice caracteristice ale genului Salmonella sunt următoarele cu excepţia:
A. Degradarea glucozei cu producere de gaz
B. Absenţa fermentării lactozei
C. Elaborarea de H2S
D. Prezenţa indolului
E. Prezenţa lizindecarboxilazei
126. Bacilii genului Salmonella rezistă în pulberea de ouă:
A. 1 an;
B. 2 ani;
C. 3 ani;
D. 4 ani;
E. 5 ani.
127. Febra tifoidă afectează aproximativ:
A. 17 milioane oameni anual, cu aproximativ 600.000 decese;
B. 15 milioane oameni anual, cu aproximativ 500.000 decese;
C. 13 milioane oameni anual, cu aproximativ 400.000 decese;
D. 11 milioane oameni anual, cu aproximativ 200.000 decese;
E. 9 milioane oameni anual, cu aproximativ 100.000 decese.
128. Febra tifoidă fără tratament are o evoluţie ce durează:
A. 2 săptămâni
B. 4 săptămâni
C. 6 săptămâni
D. 7 săptămâni;
E. 8 săptămâni
129. Febra tifoidă se caracterizează prin următoarele cu excepţia:
A. Febră înaltă: 39-41 C

B.
C.
D.
E.

Diaree din primele zile
Cefalee
Alterarea stării generale
Prostraţie

130. Febra tifoidă poate avea următoarele complicaţii cu excepţia:
A. Peritonita tifică;
B. Abcesul foliculilor limfatici;
C. Endocardită;
D. Perforaţia intestinală;
E. Hemoragia intestinală.
131. Salmonelozele minore se manifestă prin următoarele cu excepţia:
A. Astenie
B. Constipaţie
C. Anorexie
D. Greaţă
E. Mialgii
132. Referitor la genul Salmonella: Pentru materiile fecale se utilizează mediul de conservare şi
transport ce asigură supravieţuirea salmonelelor timp de 4-6 zile:
A. OCST
B. MIU
C. Lowenstein-Jensen
D. Schaedler
E. Cary Blair
133. Vaccinul inactivat din antigen de suprafaţă (Typhim Vi, Typherix) oferă imunitate până la:
A. 1 an
B. 2 ani
C. 3 ani
D. 4 ani
E. 5 ani
134. Care afirmaţie este corectă?
A. Genul Shigella are 4 grupuri serologice: A, B, C, D
B. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde 5 tipuri
C. Grupul B este cel mai patogen
D. Grupul B (Shigella flexneri) cuprinde 3 tipuri
E. Grupul C (Shigella boydii) cuprinde 7 tipuri serologice
135. Câte bacterii din genul Shigella sunt suficiente pentru a provoca boala la om?
A. 10;
B. 20;
C. 30;
D. 40;

E. 50.
136. Care gen cuprinde cei mai puternici patogeni în grupul enterobacteriilor?
A. Yersinia;
B. Escherichia;
C. Salmonella;
D. Shigella;
E. Arizonae.
137. Yersinia pestis produce:
A. Dizenterie;
B. Ciumă;
C. Pneumonie;
D. Cistită;
E. Peritonită.
138. Yersinia este rezistentă la:
A. Co-trimoxazol;
B. Cloramfenicol;
C. Ampicilină;
D. Streptomicină;
E. Fluorochinolone.
139. Referitor la Yersinia enterocolitica: din cauza adenitei mezenterice, infecţia poate mima o:
A. Pneumonie;
B. Dizenterie;
C. Cistită;
D. Endocardită;
E. Apendicită.
140. Genul Pseudomonas se clasifică în:
A. 8 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN ribozomal;
B. 8 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN de transfer;
C. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN ribozomal;
D. 11 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN de transfer;
E. 9 genuri repartizate în 5 grupe de omologie de ARN ribozomal.
141. Referitor la genul Pseudomonas: bacilul piocianic este genetic rezistent la:
A. Penicilină
B. Aztreonam;
C. Imipenem;
D. Ceftazidim;
E. Aminoglicozidele.
142. Care afirmaţie referitoare la caracterele biochimice ale genului Pseudomonas este falsă:
A. Nu fermentează lactoza;

B.
C.
D.
E.

Nu fermentează zaharoza;
Oxidează glucoza;
Nu produce H2S;
Reacţia Voges Proskauer pozitivă.

143. Care afirmaţie referitoare la caracterele biochimice ale genului Pseudomonas este falsă:
A. Reacţia indol negativă;
B. Ureaza negativă;
C. Nu hidrolizează esculina;
D. Reacţia roşu metil pozitivă;
E. Utilizează citratul ca unică sursă de carbon.
144. Care afirmaţie referitoare la Pseudomonas este falsă:
A. Este strict saprofit condiţionat patogen
B. Produce infecţii urinare
C. Este strict patogen
D. Poate produce septicemie
E. Produce infecţii nosocomiale
145. În cazul genului Pseudomonas exoenzima S acţionează asupra:
A. Hematiilor
B. Complementului
C. Trombocitelor
D. Limfocitelor natural ucigaşe NK
E. Celulelor fagocitare

Complement multiplu
1.

Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la familia Enterobacteriaceae:
A. Este formată din peste 200 specii bacili Gram negativi
B. Dimensiuni cuprinse între 10-16 microni lungime
C. Absenţa citocrom-oxidazei
D. Sunt strict anaerobi
E. Nesporulaţi

2.

Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la febra tifoidă:
A. Este produsă de Salmonella typhi
B. Este o boala invazivă
C. În prima săptămână de boală pacientul are diaree muco-sanguinolentă
D. Transmiterea se face pe cale respiratorie
E. Imunitatea postinfecţie este pe viaţă

3.

Care din următoarele afirmaţii sunt adevarate:
A. Salmonellele nu se multiplică în plăcile Peyer
B. Salmonellele invadează formaţiunile limfatice şi splina
C. Există purtători cronici sănătoşi de bacili tifici

D. În cursul bolii apare leucocitoza
E. Salmonellele invadează măduva hematopoietică şi ficatul
4.

Caractere de cultură întâlnite la genul Proteus sunt:
A. Produce fenomenul de invazie pe geloză-sânge şi geloză simplă
B. Prezintă fenomenul de căţărare pe geloză-simplă
C. Pe mediile selective cu bilă creşte sub formă de colonii izolate, fără invazie
D. Pe mediul AABTL formează colonii lactozo-pozitive
E. Între două tulpini diferite se formează linia de demarcaţie

5.

Care afirmaţii referitoare la genul Shigella sunt adevărate:
A. Bacili Gram negativi imobili
B. Speciile sunt grupate în 4 subgrupe
C. Transmiterea este fecal orala
D. Perioada de stare e caracterizata prin diaree cu sange, mucus şi puroi
E. Scaunele diareice au aspect riziform

6.

Care afirmatii referitoare la genul Shigella sunt adevarate:
A. Metoda de elecţie in diagnosticul infecţiei este coprocultura
B. Coprocitograma evidenţiază prezenţa polimorfonuclearelor
C. Pe medii diferenţiale se dezvolta sub forma de colonii lactozo pozitive
D. Diagnosticul serologic se face prin reactie de aglutinare cu seruri specifice
E. Coprocitograma evidenţiază prezenţa mononuclearelor

7.

Caracterele generale ale genului Klebsiella sunt următoarele:
A. Sunt bacili gram negativi, încapsulaţi
B. Sunt bacili dispuşi în lanţuri scurte
C. Determină colonii în picătură de miere, de tip mucos
D. Sunt bacili lactozo-negativi
E. Sunt bacterii patogene

8.

Escherichia coli este:
A. Bacterie cu patogenitate certă
B. Bacterie nesporulata
C. Imposibil de cultivat în medii lichide
D. Cultivabilă pe orice mediu de cultură
E. Bacterie condiţionat patogenă

9.

Specia Yersinia pestis are următoarele caractere generale:
A. Este specifică omului
B. Se transmite prin păduche
C. Prezintă antigen capsular
D. Are o mare capacitate de invazivitate
E. În pestă se face diagnosticul serologic

10. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la pestă:
A. Este produsă de către Salmonella typhi
B. Evoluează septicemic
C. Se transmite prin puricele de şobolan
D. Se transmite pe cale aerogenă
E. Evoluează clinic manifest numai la persoane imunodepresate
11. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Yersinia pestis:
A. Sunt bacili Gram pozitivi
B. Mobili
C. Necapsulaţi
D. Produc endotoxina si exotoxina
E. Agentul etiologic al ciumei
12. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Yersinia pestis:
A. Pesta bubonică se transmite prin intermediul puricilor
B. Pesta bubonică se transmite prin muşcatura de şobolan
C. Caracteristic este aparitia adenopatiei şi a ganglionilor cu edem si hemoragii
D. Boala evolueaza spre septicemie
E. Forma pneumonică se transmite interuman
13. Pentru confirmarea diagnosticului de febră tifoidă se pot efectua, în funcţie de etapa bolii:
A. Coproculturi
B. Uroculturi
C. Hemoculturi
D. Biopsie de mucoasă gastrică
E. Spălătură bronşică
14. Genul Proteus reuneşte bacili:
A. Scurţi sau filamentoşi
B. Cu cili peritrichi
C. Determină eliberarea de exotoxine
D. Determină apariţia gastritei şi a ulcerelor duodenale
E. Pe mediile selective cu bilă creşte sub formă de colonii izolate,fără invazie.
15. Care dintre afecţiunile de mai jos sunt produse de Yersinia pestis:
A. Pestă
B. Holera
C. Ciuma
D. Febră tifoidă
E. Glomerulonefrită acută
16. Care dintre caracterele de cultură de mai jos aparţin genului Shigella:

A.
B.
C.
D.
E.

Produc colonii S pe mediile solide
Produc colonii R pe mediile solide
Pe AABTL este lactozo-negativa
Produc colonii în "ochi de pisică” pe mediile solide
Pe ADCL Leifson produce colonii semitransparente

17. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Klebsiella pneumoniae:
A. Bacterie saprofită condiţionat patogenă
B. Produce infecţii respiratorii
C. Produce infecţii urinare
D. Produce infectii intraspitaliceşti
E. Mobile cu cili peritrichi
18. Sindromul dizenteric se caracterizează prin:
A. Scaune sanguinolente şi mucoase
B. Scaune riziforme
C. Colici abdominale
D. Tenesme
E. Disurie
19. Care dintre genurile familiei Enterobacteriaceae sunt întotdeauna patogene:
A. Genul Escherichia
B. Genul Proteus
C. Genul Shigella
D. Genul Salmonella
E. Genul Klebsiella
20. Alegeti răspunsurile corecte referitoare la Escherichia coli:
A. Cel mai frecvent agent etiologic al infecţiilor urinare
B. Exista tulpini ce produc boala diareică
C. Poate produce abcese abdominale mixte impreuna cu bacilii anaerobi
D. Pe medii de cultura produce colonii de tip R lactozo negative
E. Tratamentul de elecţie este penicilina
21. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la genul Proteus:
A. Sunt bacili mobili cu cili peritrichi
B. Produce infecţii urinare
C. Rezistent la tratament, întotdeauna se tratează conform antibiogramei
D. Strict patogen
E. Incapsulat
22. Alegeti raspunsurile corecte referitoare la Pseudomonas aeruginosa:
A. Se mai numeşte bacil tific
B. Elaborează pigmenţi exocelulari
C. Cultura degajă un miros aromat caracteristic de “flori de tei”
D. Sunt coci Gram negativi

E. Sunt imobili
23. Alegeti răspunsurile corecte referitoare la Pseudomonas aeruginosa:
A. Sunt bacterii saporofite condiţionat patogene
B. Sunt bacterii strict patogene
C. Produc pigmenti hidrosolubili
D. Cresc pe medii speciale
E. Bacili Gram pozitivi încapsulaţi
24. Alegeti răspunsurile corecte referitoare la Pseudomonas aeruginosa:
A. Produce infecţii nosocomiale
B. Prezintă rezistenţă crescută la antibiotice
C. produce infecţii indiferent de statusul imun al pacienţilor
D. Infecţiile sunt favorizate de manevrele invazive
E. Intotdeauna sensibil la penicilina
25. Care sunt caracteristicile enterobacteriilor:
A. Sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe
B. Majoritatea sunt mobili, alţii sunt imobili
C. Majoritatea sunt capsulaţi
D. Sunt nesporulaţi
E. Sunt sporulaţi
26. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracteristicile enterobacteriilor:
A. Sunt bacterii anaerobe facultativ aerobe
B. Majoritatea sunt mobili, alţii sunt imobili
C. Majoritatea sunt capsulaţi
D. Majoritatea sunt neîncapsulaţi
E. Sunt nesporulaţi
27. Caracterele biochimice comune ale enterobacteriilor sunt:
A. Fermentează glucoza
B. Absenţa citocromoxidazei
C. Capacitatea de a reduce nitraţii la nitriţi
D. Prezenţa citocromoxidazei
E. Nu fermentează glucoza
28. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la triburile enterobacteriilor:
A. Tribul I cuprinde genul Escherichia, genul Shigella
B. Tribul II cuprinde genul Salmonella, genul Arizona, genul Citrobacter
C. Tribul III cuprinde genul Klebsiella, genul Serratia, genul Enterobacter
D. Tribul IV cuprinde genul Yersinia
E. Tribul V cuprinde genul Proteus, genul Povidencia
29. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la enterobacteriile saprofite condiţionat patogene:
A. Fac parte din flora normalǎ a intestinului fiind patogene numai în anumite cazuri

B. Cuprinde genul Escherichia cu specia tip Escherichia coli
C. Cuprinde genul Klebsiella cu 3 specii importante: Klebsiella Pneumoniae, Klebsiella
rhinoscleromates; Klebsiella Ozenae
D. Cuprinde genul Proteus cu speciile Pseudomonas aeruginosa şi Pseudomonas
fluorescens
E. Cuprinde genurile Enterobacter si genul Serratia
30. Enterobacteriile saprofite condiţionat patogene sunt reprezentate de genurile:
A. Genul Escherichia şi genul Klebsiella
B. Genul Proteus şi genul Enterobacter
C. Genul Citrobacter şi genul Serratia
D. Genul Morganella şi genul Providencia
E. Genul Bordetella şi genul Corynebacterium
31. Enterobacteriile patogene cuprind genurile:
A. Genul Salmonella
B. Genul Shigella
C. Genul Yersinia
D. Genul Escherichia
E. Genul Morganella
32.

Structurile antigenice ale enterobacteriilor sunt reprezentate de:
A. Antigenul O (somatic) care este prezent în peretele celular al tuturor enterobacteriilor,
cu rol de endotoxinǎ
B. Antigenul H (flagelar) prezent doar la bacteriile mobile, acestea prezentând cili
C. Antigenul K (capsular) la Klebsiella spp care determinǎ caracterul mucos al coloniilor
pe mediile solide de culturǎ.
D. Antigenul H prezent doar la bacteriile imobile
E. Antigenul K prezent doar pe mediile lichide de culturǎ

33. Factorii de patogenitate cei mai importanţi ai enterobacteriilor sunt reprezentaţi de:
A. Endotoxine
B. Exotoxine
C. Pilii comuni
D. Capacitate scǎzutǎ de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E.coli)
E. Capacitatea de supravieţuire si multiplicare intracelularǎ cu posibilitatea de diseminare
în tot organismul
34. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la factorii de patogenitate ai enterobacteriilor:
A. Endotoxine sunt enterotoxine eliberate de E.coli, Shigella spp cu acţiune asupra
enterocitelor şi responsabile de manifestǎrile digestive
B. Exotoxinele sunt lipopolizaharide din peretele celular responsabile de şocul endotoxinic
C. Pilii comuni cu rol esenţial în aderarea la mucoase si pilii sexuali cu rol în transferul de
material genetic prin conjugare
D. Capacitate scǎzutǎ de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E.coli)
E. Capacitate crescutǎ de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E.coli)

35. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la morfologia enterobacteriilor:
A. Sunt bacili scurţi 2,3 microni lungime si 0,4 microni în diametru
B. Au capetele rotunjite
C. Cunt bacili Gram-negativi nesporulaţi
D. Majoritatea sunt mobili si neîncapsulaţi
E. Sunt bacili Gram-pozitivi nesporulaţi
36. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la enterobacterii:
A. Transportul pentru pǎstrarea viabilitaţii enterobacteriilor patogene în produsul patologic
este asiguratǎ prin însǎmânţarea produsului pe mediu semisolid Cary Blair
B. Enterobacteriile se dezvoltǎ rapid (18-24h) pe mediile de culturǎ având un bogat
echipament enzimatic
C. Enterobacteriile sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe
D. Familia Enterobacteriaceae se clasificǎ în 11 genuri repartizate in 5 grupe de omologie
de ARN ribozomal
E. Sunt bacili Gram-pozitivi, mobili cu flageli cu localizare bipolarǎ
37. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la toţi membrii familiei Enterobacteriaceae:
A. Fermenteazǎ glucoza (glucozo – pozitivi)
B. Sunt oxidazo – negativi ( nu posedǎ citocromoxidozǎ)
C. Reduc nitraţii la nitriţi
D. Nu fermenteazǎ glucoza (glucozo negativi)
E. Reduc nitriţii la nitraţi
38. Capacitatea de fermentare a lactozei a enterobacteriilor se clasifica în 2 categorii:
A. Lactozo – fermentativi: Escherichia, Klebsiella, Citobacter, Serratia
B. Lactozo – nefermentativi: Proteus, Salmonella, Shigella, Yersinia.
C. Lactozo – fermentativi: Proteus, Salmonella, Shigella, Yersinia.
D. Lactoza – nefermentativi: Escherichia, Klebsiella, Citobacter, Serratia
E. Lactozo – fermentativi: Morganella, Providencia
39. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Escherichia:
A. Cuprinde specii saprofite al tubului digestiv al omului si animalelor
B. Sunt bacterii rǎspandite in apǎ aer, sol
C. In intestin este principalul reprezentant al florei normale
D. Inhiba dezvoltarea florei proteolitice ajutând la sintetizarea unor vitamine din grupul B
si vitamina K
E. Escherichia coli poate fi prezentǎ in tractul respirator
40. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Escherichia:
A. Bacilii sunt aerobi facultativ anaerobi
B. Au o dezvoltare rapidǎ pe medii de culturǎ simple (bulion, gelozǎ)
C. Pe mediul gelozǎ sânge produc colonii de tip S sau M
D. Pe mediul diferenţial AABTL formeazǎ colonii S de culoare galbenă
E. Pe mediul diferenţial AABTL formeazǎ colonii M de culoare galbene

41. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele biochimice ale genului Escherichia:
A. Escherichia fermentează lactoza, zaharoza şi glucoza cu producere de gaz
B. Nu fermentează lactoza, zaharoza si glucoza
C. Produce indol
D. Nu se dezvolta pe medii cu citrat ca unica sursa de atomi de carbon
E. Se dezvolta pe medii cu citrat ca unica sursa de atomi de carbon
42. Tulpinile endogene sau exogene ale genului Escherichia realizeazǎ contaminarea unor
regiuni anatomice producând infecţii ca:
A. Infecţii urinare
B. Peritonite
C. Colecistite
D. Infecţii de plagǎ
E. Nu produc meningitǎ la nou nǎscut
43. Tulpinile ce produc boli diareice ale genului Escherichia sunt:
A. Escherichia coli enteropatogen EPEC
B. Escherichia coli enteroinvaziv EIEC
C. Escherichia coli enterotoxigen ETEC
D. Escherichia coli enterohemoragic EHEC
E. Escherichia ozenae
44. Alegeţi afirmaţile corecte referitoare la Escherichia coli enterotoxigen ETEC:
A. Produce o diaree asemǎnǎtoare holerei
B. Elibereazǎ o enterotoxinǎ „cholerae – like” care determinǎ transformarea enterocitului
din celula absorbantǎ în celula secretantǎ
C. Duce la cresterea eliminǎrilor de apǎ şi electroliţi în lumenul intestinal
D. Duce la cresterea motilitǎţii intestinale, urmatǎ de diaree apoasǎ
E. Produce o diaree asemǎnǎtoare dizenteriei
45. Alegeţi afirmaţile corecte referitoare la Escherichia coli enterohemoragic EHEC:
A. Produce o diaree hemoragicǎ de obicei tulpini serotipul O157:H7
B. Produce dureri abdominale, diaree, vǎrsǎturi, febrǎ 38C
C. Unele infecţii sunt usoare, altele severe putând duce la exitus
D. Aproximativ 5 – 10% dezvoltǎ ca şi complicaţie sindromul hemolitico uremic
E. Spitalizarea nu este obligatorie
46. Alegeţi afirmaţile corecte referitoare la Escherichia coli enterohemoragic EHEC
A. Prezintǎ dureri abdominale, diaree, vǎrsǎturi, febrǎ 38C
B. Unii prezintǎ sindromul hemolitico uremic,
C. Se trateatză cu antibiotice
D. Se poate afla în intestinul animalelor rumegǎtoare: vaci, cerbi, elani
E. Tulpinile care produc boli la om produc boli şi animalelor rumegǎtoare
47. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la morfologia genului Escherichia :

A.
B.
C.
D.
E.
48.

Bacili Gram negativi
Bacili nesporulaţi cu sau fǎrǎ capsulǎ
Bacili Gram pozitivi
Coci Gram negativi
Coci Gram pozitivi

Care sunt mediile de culturǎ în funcţie de tipul produsului patologic pentru genul
Escherichia ?
A. Gelozǎ sânge, AABTL pentru uroculturǎ, infecţii plagǎ
B. Pe ADCL, McConkey, pentru coproculturǎ
C. Pe ADCL, McConkey, pentru uroculturǎ
D. Gelozǎ sânge, AABTL pentru coproculturǎ
E. Cultura se face în anaerobiozǎ strictǎ

49. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la antibiograma genului Escherichia:
A. Se testeazǎ setul de antibiotice pentru bacili Gram negativi
B. În cazul infecţiilor urinare se testeazǎ antibioticele pentru infecţii cu bacili Gram
negativi urinari
C. Se testeazǎ setul de antibiotice pentru bacilii Gram pozitivi
D. În cazul infecţiilor urinare se testeazǎ antibiotecile pentru infecţii cu bacili Gram
pozitivi urinari
E. Se poate realiza cu ajutorul sistemului standardizat şi miniaturizat API
50. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Klebsiella
A. Cuprinde specii saprofite condiţionat patogene ( K. pneumoniae, K. rhinoscleromatis si
K. ozenae ).
B. K. pneumoniae este prezentǎ în tractul respirator
C. K. pneumoniae nu este prezentǎ în tractul respirator
D. K. pneumoniae este prezentǎ în sol si apǎ
E. K. pneumoniae este este prezentǎ în intestinul gros
51. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Klebsiella:
A. Sunt Gram negativi
B. Sunt imobili
C. Sunt nesporulaţi şi încapsulaţi
D. Sunt asezaţi în lanţuri scurte pe frotiurile din culturǎ şi lanţuri lungi pe frotiurile din
produse patologice
E. Sunt Gram pozitivi
52. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la bacilii genului Klebsiella:
A. Sunt Gram negativi
B. Sunt mobili posedǎ flageli
C. Sunt sporulaţi şi încapsulaţi
D. Bacilii sunt în lanţuri lungi pe frotiurile din culturǎ şi lanţuri scurte pe frotiurile din
produse patologice
E. Sunt sporulaţi şi neîncapsulaţi

53. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Klebsiella:
A. Cresc uşor pe mediile de culturǎ gelozǎ, gelozǎ sânge
B. Coloniile sunt de tip M (datoritǎ prezenţei capsulei bacteriene )
C. Pe AABTL datoritǎ fermentarii lactozei produc colonii cu aspect de picaturǎ de miere
D. Coloniile sunt de tip S
E. Coloniile sunt de tip glossy
54. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi
B. Folosesc citratul ca unicǎ sursǎ de atomi de carbon
C. Produc lizinǎ şi carboxilazǎ
D. Reacţia ureazei este negativǎ
E. Nu produc indol şi hidrogen sulfurat
55. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la caracterele biochimice ale genului Klebsiella:
A. Sunt bacili lactozo- negativi
B. Nu folosesc citratul ca unicǎ sursǎ de atomi de carbon
C. Produc lizinǎ şi carboxilazǎ
D. Reacţia ureazei este negativǎ
E. Nu produc indol şi hidrogen sulfurat
56. Klebsiella pneumoniae poate produce:
A. Infecţii urinare
B. Infecţii digestive
C. Peritonită
D. Septicemie
E. Pesta pneumonică
57. Klebsiella pneumoniae pot produce :
A. Meningitǎ
B. Peritonitǎ
C. Infecţii nosocomiale
D. Infecţii urinare
E. Rinoscleromul
58. Alegeţi afirmaţiile corecte:
A. Klebsiella ozenae este asociatǎ cu o atrofie progresivǎ, fetidǎ a mucoasei nazale
B. Klebsiella rhinoscleromatis produce rinoscleromul
C. Klebsiella ozenae produce rinoscleromul
D. Klebsiella rhinoscleromatis este asociatǎ cu infecţiile nosocomiale
E. Klebsiella pneumoniae produce rinoscleromul, un granulom distructiv al nasului si
faringelui
59. Alegeţi răspunsruile corecte referitoare la genul Klebsiella ?
A. Sunt bacili Gram negativi

B.
C.
D.
E.

Încapsulaţi
Nesporulaţi
Indol negativ
Sensibili la penicilina G

60. La microscopia genului Klebsiella se observǎ:
A. Bacili Gram negativi
B. Bacili scurţi
C. Bacili nesporulaţi
D. Bacili incapsulaţi
E. Bacili lungi
61. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cultura genului Klebsiella:
A. Colonii de tip M
B. Pe mediile diferenţiale AABTL, ADCL colonii sunt lactozo- pozitive
C. Pe mediile diferenţiale AABTL; ADCL coloniile de tip M sunt lactozo- negative
D. Colonoii de tip R
E. Colonii de tip R, aspect de „cap de meduză”
62. Caracterele biochimice ale genului Klebsiella sunt:
A. Glucozǎ- pozitiv
B. Lactozǎ pozitiv
C. Indol negativ
D. Ureazǎ negativ
E. Citrat negativ
63. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la antibiograma genului Klebsiella :
A. Urmeazǎ întotdeauna izolǎrii în culturǎ
B. Se testeazǎ antibiotice pentru Gram negativi şi Gram negativi urinari penru infecţiile
urinare
C. Nu este nevoie de antibiograma, tulpinile având o sensibilitate cunoscută
D. Întodeauna rezistent la penicilină
E. Antibiograma este obligatorie
64. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Proteus:
A. Au un polimorfism accentuat
B. Foarte mobile având capacitatea de a migra pe mediile solide
C. Produc fenomenul de invazie a plăcii
D. Produc fenomenul de satelitism în jurul unui striu de stafilococ pe mediul geloză sânge
E. Produc catalaza şi coagulază
65. Alegeţi enunţurile corecte care aparţin genului Proteus:
A. Se gasesc în numar mic în intestinul omului şi animalelor
B. Populaţia intestinalǎ de bacil Proteus poate deveni predominantǎ prin procese de
selecţie în urma unui tratament cu antibiotic la care aceastǎ bacterie este rezistentǎ

C. Bacilul Proteus este rǎspândit pe sol, gunoaie, ape poluate unde se gasesc materii
organice în descompunere
D. Bacilul Proteus este agent obisnuit al proceselor de putrefacţie a cǎrnii
E. Proteusul poate fi saprofit al bilei
66. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele morfologice ale genului Proteus:
A. Sunt bacili polimorfi cu forme scurte 1-3 microni
B. Sunt bacili polimorfi cu forme filamentoase pânǎ la 30 microni
C. Bacilii sunt foare mobili datorita cililor peritrihi
D. Bacilii sunt sporulaţi
E. Bacilii sunt necapsulaţi
67. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la caracterele morfologice ale genului Proteus:
A. Sunt bacili polimorfi cu forme scurte 1-3 microni
B. Sunt bacili polimorfi cu forme filamentoase pânǎ la 30 microni
C. Bacilii sunt imobili
D. Bacilii sunt sporulaţi
E. Bacilii sunt capsulaţi
68. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Proteus:
A. Sunt anaerobe,facultativ aerobe
B. Pe geloza simplǎ şi gelozǎ sânge produc fenomenul de invazie a plǎcii
C. Pe AABTL fenomenul de invazie este inhibat;
D. Coloniile de proteus sunt lactozo-pozitive
E. Dacǎ pe aceeasi placǎ cu geloza se insǎmânţeaza în doua puncte opuse douǎ tulpini
diferite apare fenomenul liniei de demarcaţie
69. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Proteus:
A. Dacǎ însamânţarea se face la baza gelozei înclinate apare fenomenul de „căţărare”
B. Dacǎ însǎmânţarea se face la baza gelozei înclinate cultura se dezvoltă numai în partea
inferioară a eprubetei
C. Însǎmânţarea se face la baza gelozei înclinate datoritǎ mobilitǎţii mai mare a bacilului
Proteus faţǎ de alte bacterii din flora asociatǎ
D. Fenomenul de cǎţǎrare constituie un mijloc de izolare şi identificare
E. Se dezvoltă uşor pe medii simple
70. În funcţie de caracterele biochimice genul Proteus se împarte în următoarele specii:
A. Proteus vulgaris
B. Proteus mirabilis
C. Proteus morgani
D. Proteus rettgeri
E. Proteus aeruginosa
71. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele biochimice ale genului Proteus:
A. Au o acţiune proteoliticǎ
B. Produc hidrogen sulfurat

C. Nu fermenteazǎ lactoza
D. Reacţia indolului este negativǎ
E. Produc lizin decarboxilazǎ
72. Care din următoarele afirmaţii referitoare la caracterele biochimice ale genului Proteus sunt
adevărate:
A. Nu produc hidrogen sulfurat
B. Fermenteazǎ lactoza
C. Reacţia indolului este pozitivǎ
D. Produc fenilalanindezaminaza
E. Cresc pe medii de citrat ca unicǎ sursǎ de carbon
73. Alegeţi caracteristicile morfologice ale genului Proteus?
A. Bacili polimorfi
B. Bacili nesporulaţi
C. Bacili necapsulaţi
D. Bacili Gram pozitivi
E. Bacili Gram negativi
74. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la microscopia genul Proteus :
A. Prezintǎ bacili sporulaţi
B. Prezintǎ bacili capsulaţi
C. Sunt bacili Gram pozitivi
D. Sunt bacili polimorfi
E. Prezintǎ bacili Gram negativi
75. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cultura genului Proteus:
A. Alegerea mediilor de culturǎ pentru însǎmânţarea produselor patologice se face în
funcţie de tipul acestora
B. Urina, sângele, puroiul se însǎmânţeazǎ pe mediul cu geloza sânge şi AABTL
C. Coproculturǎ se însǎmânţeazǎ pe medii selectivo-diferenţiale de tip McConkey şi
ADCL
D. Puroiul se însǎmânţeazǎ pe ADCL şi Mc Conkey
E. Coprocultura se însămânţează pe mediul Gundel Tietz
76. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la cultura genului Salmonella:
A. Se dezvolta colonii lactozo-pozitive
B. Colonii lactozo negative
C. Colonii de tip R
D. Nu se dezvoltă pe medii simple
E. Mediul de elecţie este mediul Cary Blair
77. Sunt adevarate urmǎtoarele afirmaţii referitoare la genul Salmonella:
A. Este alcǎtuit dintr-un mare numǎr de specii, peste 1500

B.
C.
D.
E.

Se gǎsesc în intestinul omului,animalelor, pǎsǎrilor de unde pot contamina mediul
Rezistǎ 2-6 luni în apele poluate
Este alcǎtuit dintr-un numǎr mic de specii
Infecţiile sunt clasificate în salmoneloze minore şi salmoneloze majore

78. Structura antigenicǎ a genului Salmonella cuprinde:
A. Antigenul O somatic, de grup, de naturǎ glucido-lipido-polipeptidicǎ
B. Antigenul H flagelar, proteic,pe baza cǎruia sunt împǎrţite în tipuri serologice
C. Antigenul Vi (de virulenţǎ ), situat pe suprafaţa corpului microbian, întâlnit la speciile
foarte virulente
D. Antigenul O flagelar
E. Antigenul H somatic
79. Identificaţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele morfologice ale genului Salmonella:
A. Prezintǎ bacili Gram-negativi 2-4microni/0,4-0,6microni
B. Bacilii sunt mobili cu cili peritrihi
C. Unii bacili prezintǎ o pseudocapsulǎ
D. Prezintǎ bacili sporulaţi
E. Prezintǎ bacili capsulaţi
80. Care sunt afirmaţiile false referitoare la caracterele morfologice ale genului Salmonella?
A. Sunt bacili Gram-pozitivi 2-4microni/0,4-0,6microni
B. Bacilii sunt imobili
C. Prezintǎ bacili nesporulaţi
D. Prezintǎ bacili capsulaţi
E. Prezintǎ bacili mobili datoritǎ cililor peritrihi
81. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Salmonella:
A. Sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe
B. Bacteriile se cultivǎ pe medii selective şi diferenţialeADCL, Mc Conkey, XLD
C. Coloniile sunt de tip S lactozo-negative pe mediile diferenţiale
D. Coloniile sunt de tip S lactozo-pozitive pe mediile diferenţiale
E. Pe mediul Mc Conkey apar colonii manito-pozitive la 18h
82.

Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Salmonella pe
mediul Mc Conkey?
A. Lactozo-negative la 18h
B. De talie micǎ, mijlocie
C. Cu margini semitransparente
D. Colonii de tip R
E. Lactozo-pozitive la 18h

83. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la aspectul coloniilor de Salmonella pe mediul Wilson
Blair:
A. Apar colonii ( la 48 ore )
B. Coloniile sunt mari, negre

C. Coloniile sunt mici, negre
D. Coloniile sunt aderente de mediu, cu luciu şi halou metalic
E. Prezintǎ halou metalic datoritǎ reducerii sǎrii de bismut la bismut metalic
84. Caracterele biochimice ale genului Salmonella sunt:
A. Degradarea glucozei cu producere de gaz
B. Elaborarea hidrogenului sulfurat
C. Absenţa fermentǎrii lactozei
D. Prezenţa indolului
E. Absenţa lizindecarboxilazei
85. Caracterele biochimice false ale genului Salmonella sunt:
A. Nu elaboreazǎ hidrogen sulfurat
B. Prezenţa fermentǎrii lactozei
C. Absenţa indolului
D. Prezenţa lizindecarboxilazei
E. Prezenţa indolului
86. Alegeţi afimaţiile corecte referitoare la identificarea serologicǎ a genului Salmonella:
A. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ pot fi executate de pe mediul TSI sau de pe AABTL
B. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ nu pot fi executate de pe medii selectivo diferenţiale
C. Identificarea serologicǎ a salmonellor la nivel de laborator de bacteriologie chimicǎ
vizeazǎ identificarea de gen, de serogrup si de serotip
D. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ pot fi executate de pe mediul ADCL
E. Reacţiile de aglutinare pe lamǎ pot fi executate pe medii selectivo diferenţiale
87. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la rezistenţa bacteriilor din genul Salmonella:
A. Bacteriile se distrug în 5-7 minute la 100 grade
B. Pe sol, pǎsuni rezistǎ 200 zile
C. În alimente trǎiesc de la 10 la 180 zile
D. Bacteriile pot trǎi 4 ani în pulberea de ouǎ
E. Nu sunt distruse de dezinfectante
88. Alegeţi rǎspunsurile corecte:
A. Febra tifoidǎ afecteazǎ aproximativ 17 milioane de oameni anual, cu aproximativ 600
000 decese
B. În ţǎrile dezvoltate apar cazuri sporadice de febrǎ tifoidǎ
C. Febra tifoidǎ este asociatǎ cu sǎrǎcia, mizeria, lipsa igienei şi a apei potabile
D. Transmiterea se face pe cale fecal – oral ( apa şi alimente contaminate )
E. Febra tifoidǎ afecteazǎ aproximativ 2 milioane de oameni anual, cu aproximativ 200
000 decese
89. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la patogenitatea genului Salmonella:
A. Bolile produse de genul Salmonella poartǎ numele generic de dizenterie
B. Salmonella typhi produce febra tifoidǎ
C. Salmonella paratyphi A,B si C produc febrelele paratifoide

D. S. typhi murium, S. enteritidis, S. cholerae suis produc toxiinfecţii alimentare de tip
infecţios
E. Salmonella typhi produce febra paratifoidǎ
90. Alegeţi rǎspunsurile false:
A. Salmonella typhi produce febra paratifoidǎ
B. Salmonella paratyphi A, B si C produc febrelele tifoide
C. S. Typhi murium, S. Enteritidis, S. Cholerae suis nu produc enterocolite
D. S. Typhi murium, S. Enteritidis, S. Cholerae suis produc enterocolite
E. S. Typhi murium, S. Enteritidis, S. Cholerae suis produc infecţii extradigestive
articulare
91. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la febrele tifo-paratifoide:
A. Una din sursele de infecţie o reprezintǎ apa contaminatǎ
B. Transmiterea se face pe cale fecal – oral
C. Dupa ingestie în fazǎ iniţialǎ salmonellele se multiplicǎ activ în submucoasǎ
D. Dupa ingestie în fazǎ iniţiala salmonellele se multiplicǎ pasiv în submucoasǎ
E. Din sistemul limfatic trec în sânge
92. Perioada de stare a febrelor tifo-paratifoide se caracterizează prin:
A. Febrǎ 39-41 grade
B. Cefalee
C. Simptomatologia digestivǎ: anorexie, constipaţie
D. Leucopenie prin infiltrarea mǎduvei hepatoproteice
E. Leucocitozǎ prin infiltrarea mǎduvei hepatoproteice
93. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la salmonelozele minore:
A. Gastroenteritele produse de salmonelle debuteazǎ la 6 -48 ore de la ingestia alimentelor
sau a apei contaminate
B. Doza infectantǎ este de 105 – 108 bacterii
C. Simptomele gastroenteritelor se caracterizeazǎ prin anorexie, greaţǎ, vǎrsǎturi, diaree,
cefalee
D. Poate apare deshidratarea accentuatǎ
E. Gastroenteritele produse de salmonele debuteazǎ la 16-18 ore de la ingestia alimentelor
sau a apei contaminate
94. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la diagnosticul de laborator ale genului Salmonella:
A. Se realizeazǎ prin evidenţierea agentului patogen în produsele patologice care sunt
prelevate în funcţie de stadiul bolii
B. Diagnosticul de laborator indicǎ hemocultura în fazǎ de debut
C. Diagnosticul de laborator indicǎ coprocultura în faza de stare
D. Nu se realizeazǎ prin evidenţierea agentului patogen în produsele patologice care sunt
prelevate în funcţie de stadiul bolii
E. Diagnosticul de laborator nu indica bilicultura în fazǎ de convalescenţǎ
95. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Salmonella:

A.
B.
C.
D.
E.

Hemocultura se practicǎ în toate cele patru septenare de febrǎ tifoidǎ
Medulocultura se recomandǎ în special în febra tifoidǎ cu hemoculturi negative
Medulocultura se recomandǎ în special în febra tifoidǎ cu hemoculturi pozitive
Recoltarea mǎduvei osoase din stern nu se executǎ prin puncţie osoasǎ
Urocultura se executǎ în perioada de convalescenţǎ şi la fostii bolnavi de febrǎ tifoidǎ
pentru depistarea stǎrii de purtǎtor cronic

96. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la coprocultura genului Salmonella:
A. Culturile de 18-24 ore de pe mediile de îmbogaţire vor fi dispersate pe medii selective
diferenţiale asociind un mediu de îmbogǎţire puternic inhibat cu unul selectiv moderat
B. Culturile de 18-24 ore de pe mediile de îmbogǎtire vor fi dispersate pe medii selective
diferenţiale asociind un mediu slab inhibat cu unul major selectiv
C. Coprocultura este investigaţia cea mai solicitatǎ pentru diagnosticul de salmonelozǎ
intestinalǎ
D. Coprocultura nu este investigatia cea mai solicitatǎ pentru diagnosticul de salmonelozǎ
intestinalǎ
E. Pentru materiile fecale se utilizeazǎ mediul de conservare şi transport Wilson Blair
97. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la tehnicile noi de identificare serologicǎ ale genului
Salmonella:
A. Tyhpiliza reacţie imunoenzimaticǎ de detecţie cantitativǎ a IgM specifici
B. Dot EIA pentru detecţia rapidǎ a IgM şi IgG specifice pentru Salmonella typhi
C. Typhidot Test rapid pentru detecţia IgM specifici ( metoda imunocromatograficǎ )
D. Pentru tratament se recomandă cloramfenicol, ampicilinǎ, cotrimoxazole, quinolone
E. Pentru tratament nu se recomandă cloramfenicol, ampicilinǎ, cotrimoxazole, quinolone
98. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Genul Shigella:
A. Sunt Enterobacteriaceae care includ specii obligat patogene
B. Sunt Enterobacteriaceae responsabile de dizenteria bacilarǎ şi alte boli diareice
C. Genul Shigella cuprinde cinci specii: Shigella dysenteriae, Shigella flexneri, Shigella
boydii, Shigella sonnei si Shigella typhi
D. Genul Shigella cuprinde cinci specii: Shigella dysenteriae, Shigella flexneri, Shigella
boydii, Shigella sonnei
E. Clasificarea genului Shigella nu se face pe baza structurii antigenului din peretele
celular
99. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la caracterele morfologice ale genul Shigella?
A. Sunt bacili Gram pozitivi
B. Sunt bacili Gram negativi
C. Sunt bacili mobili datoritǎ cililor peritrihi
D. Sunt bacili nesporulaţi
E. Sunt bacili capsulaţi
100. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la caracterele morfologice ale genul Shigella:
A. Sunt bacili Gram negativi

B.
C.
D.
E.

Sunt bacili imobili
Sunt bacili sporulaţi
Sunt bacili necapsulaţi
Sunt bacili mobili

101. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Shigella:
A. Dezvoltarea se face pe mediile de îmbogǎţire,selective şi diferenţiale
B. Mediile de îmbogǎţire, selective şi diferenţiale conţin sǎruri biliare pentru inactivarea
florei saprofite
C. Pe mediile diferenţiale ADCL şi AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde,translucide care
modificǎ culoarea mediului datoritǎ lipsei de fermentare a lactozei
D. Pe mediile diferenţiale ADCL şi AABTL se dezvoltǎ colonii rotunde,translucide care
nu modificǎ culoarea mediului datoritǎ lipsei de fermentare a lactozei
E. Pe mediile MC Conkey şi Wilson Blair se dezvoltǎ colonii rotunde
102. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Shigella:
A. Bacilii dizenterici fermenteazǎ glucoza cu producere de gaz
B. Bacilii dizenterici fermenteazǎ lactoza şi zaharoza
C. Evidenţierea caracterelor enzimatice se face prin însamantarea tulpinilor pe medii
speciale (TSI,MIU,Simmons) sau în sistem API
D. Bacilii dizenterici fermenteazǎ glucoza fǎrǎ producere de gaz
E. Bacilii dizenterici nu fermenteazǎ glucoza
103. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la grupurile serologice ale genului Shigella:
A. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde zece tipuri
B. Grupul B ( Shigella flexneri) cuprinde şase tipuri
C. Grupul C ( Shigella boydii ) cuprinde 14 tipuri serologice
D. Grupul A este cel mai patogen
E. Grupul D ( Shigella sonnei ) cuprinde 3 faze: faza I (S ) ,faza II ( R ) si faza III ( M)
104. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la epidemiologia genului Shigella:
A. Dizenteria este o boalǎ specific umanǎ care se transmite pe cale fecal oralǎ
B. Singurul rezervor de shigelle este tubul digestiv al omului
C. Shigella face parte din flora intestinalǎ normala
D. Shigella nu face parte din flora intestinalǎ ci sunt prezente în materiile fecale ale
bolnavilor
E. Transmiterea este fecal-oralǎ de la persoanǎ la persoanǎ prin mâini murdare sau prin
apǎ şi alimente contaminate
105. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la patogenitatea genului Shigella:
A. Genul Shigella cuprinde cei mai puternici patogeni în grupul Enterobacteriilor
B. Speciile genului Shigella produc la om dizenteria bacilarǎ
C. Speciile genului Shigelle produc la om toxiinfecţii alimentare
D. Genul Shigella nu cuprinde cei mai puternici patogeni în grupul Enterobacteriilor
E. Speciile genului Shigella nu produc la om dizenteria bacilarǎ

106. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la patogeneza genului Shigella:
A. Bacteriile ajunse la nivelul intestinului se multiplicǎ şi produc inflamarea mucoasei ce
poate progresa spre submucoasǎ cu formarea ulcerelor
B. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor:
C. In cazul dizenteriei produse de S. disenteriae tip 1 se adaugǎ şi efectul toxinei Shiga
D. Ulceraţiile apar la nivelul peretelui intestinal în special la nivelul ileonului şi
sigmoidului
E. Bacteriile ajunse la nivelul intestinului trec în sânge
107. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la recoltarea produselor patologice recoltate pentru
diagnosticul infecţiei cu Shigella?
A. Produsele patologice sunt materiile fecale
B. În cazul toxiinfecţiilor alimentare se recolteazǎ materii fecale de la bolnavi, personal
care mânuieste alimentele, probe din alimente incriminate
C. În dizenteria cronicǎ se poate recolta produsul direct de la nivelul leziunii sub control
rectoscopic
D. Produsul patologic recoltat este urina
E. În dizenteria cronicǎ se face hemocultura
108. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cultura genului Shigelle:
A. Însǎmânţarea trebuie efectuatǎ imediat
B. Probele sunt transportate în mediul Carry Blair
C. Coprocultura se efectueazǎ pe medii selectivo-diferenţialede tip Mc Conkey, ADCL sau
Salmonella-Shigella
D. Coloniile sunt opace lactozo-pozitive
E. Urocultura se efectueazǎ pe medii selectivo-diferenţiale de tip Mc Conkey, ADCL sau
Salmonella-Shigella
109. Tratamenul genului Shigella se face cu:
A. Ampicilinǎ
B. Amoxicilinǎ
C. Tetraciline
D. Quinolone
E. Eritromicina
110. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la genul Yersinia:
A. Genul cuprinde bacili Gram-negativi
B. Genul cuprinde bacili nesporulaţi
C. Genul cuprinde bacili neîncapsulaţi
D. Genul cuprinde bacili imobili aerobi facultativ anaerobi
E. Genul cuprinde bacili mobili
111. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Yersinia pestis:
A. Produce ciuma
B. Aceastǎ boalǎ care a produs epidemii în Evul Mediu, mai produce astǎzi cazuri izolate
în toatǎ lumea

C. Produce pesta
D. Produce tifosul exantematic
E. Se transmite prin muşcătua căpuşelor
112. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la ciumǎ :
A. Numǎrul total de morţi este estimat la 75 milioane din care aproximativ 25-50 milioane
în Europa
B. Ciuma a revenit la fiecare generaţie cu virulenţǎ şi mortalitate variatǎ pânǎ în 1700
C. În anul 1603 ciuma a omorât aproximativ 38.000 londonezi
D. Pandemia a început în Europa şi s-a rǎspândit şi în Asia centrala
E. În secolul 19 dispare din Europa
113. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Pesta bubonica:
A. Se caracterizeazǎ printr-o perioadǎ de incubaţie de aproximativ 7 zile de la infecţie
B. Bacteriile se multiplicǎ la locul de intrare dar nu trec în vasele limfatice şi ganglionii
locali
C. Pacientul prezintǎ febrǎ,ganglionii devin hipertrofiaţi,durerosi,ulcereazǎ şi formeazǎ
bubonul,leziune inflamatorie hemoragicǎ
D. Boala poate evolua foate rapid spre forme septicemice
E. Se caracterizeazǎ printr-o perioadǎ de incubaţie de aproximativ 15 zile de la
contaminare
114. Alegeţi afirmaţiile corcte referitoare la pesta pneumonică:
A. Transmiterea este interumanǎ prin aerosoli, cu debut rapid,
B. Pacientul prezintǎ febrǎ,stare generalǎ alteratǎ şi manifestǎri clinice pulmonare
C. Mortalitatea este de peste 90%
D. Incubaţia este de circa 7 zile
E. Diagnosticul etiologic este pus prin culturi efectuate din produsele patologice, puroi,
sputǎ, LCR şi hemoculturi
115. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Yersinia enterocolitica:
A. Infecţia se produce prin ingestia de alimente contaminate
B. Gastro-enterita acutǎ se manifestǎ prin diaree, febra,dureri abdominale,
C. Nu sunt afectaţi copiii
D. Din cauza adenitei mezenterice infecţia poate mima o apendicitǎ mai ales la persoane
cu imunitatea deprimatǎ
E. Diagnosticul de laborator se pune pe evidenţierea de numeroase hematii în materiile
fecale
116. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la Yersinia pseudotuberculosis?
A. Diagnosticul de laborator se pune pe evidenţierea de numeroase leucocite în materiile
fecale şi izolarea în coproculturǎ a tulpinii patogene şi identificarea biochimicǎ
B. Cazurile uşoare se pot vindeca spontan
C. Antibioticele de elecţie sunt co-trimoxazolul şi cloramfenicol
D. Yersinia este rezistentǎ la ampicilinǎ
E. Yersinia este sensibilă la ampicilinǎ

117. Bacteriile genului Pseudomonas se întâlnesc:
A. In apǎ, aer, sol
B. Pe plante
C. Doar in apǎ
D. doar in sol
E. In intestinul si pe tegumentul omului si animalelor
118. Genul Pseudomonas cuprinde bacilii:
A. Gram-pozitivi aerobi, mobili datoritǎ unui flagel polar
B. Gram-negativi anaerobi, mobili datoritǎ unui flagel polar
C. producǎtori de pigmenţi hidrosolubili
D. Gram-negativi aerobi, mobili datoritǎ unui flagel polar
E. Gram-pozitivi anaerobi,mobili datoritǎ unui flagel polar
119. Bacteriile genului Pseudomonas pot supravieţui în:
A. Medii umede in bǎi
B. Medii uscate
C. Toalete
D. Spitale
E. Prezenţa unor substanţe dezinfectante
120. Genul Pseudomonas se clasificǎ în:
A. 12 genuri
B. 4 grupe
C. 15 genuri
D. 11 genuri
E. 5 grupe
121. Primul grup al genului Pseudomonas este reprezentat de:
A. Pseudomonas cu speciile fluorescente (P.aeruginosa,P.putida,P.fluorescens)
B. Pseudomonas cu speciile nonfluorescente
(P.alcaligenes,P.pseudoalcaligenes,P.mendocina)
C. Pseudomonas cu speciile
fluorescente(P.alcaligenes,P.pseudoalcaligenes,P.mendocina)
D. Pseudomonas cu speciile nonfluorescente(P.aeruginosa,P.putida,P.fluorescens)
E. Atât specii fluorescente cât si specii nonfluorescente
122. Bacteriile din genul Pseudomonas sunt:
A. Saprofite
B. Condiţionat patogene
C. Nesaprofite
D. Condiţionat patogene nesaprofite
E. Foarte puţin rǎspândite în naturǎ
123. Infecţiile severe din genul Pseudomonas se produc:

A.
B.
C.
D.
E.

La persoanele cu imunitate crescutǎ
La persoanele cu imunitate scazutǎ
Cu internǎri frecvente si spitalizare prelungitǎ
In urma unor manevre de cateterizare intravenoasǎ sau urinarǎ
In urma unor manevre de cateterizare intramuscularǎ sau urinarǎ

124. Bacilii din genul Pseudomonas sunt:
A. Gram negativi
B. Mobili
C. Cu flageli cu localizare nepolarǎ
D. Nesporulaţi
E. Necapsulaţi
125. Bacilii din genul Pseudomonas pot prezenta forme:
A. Scurte granulare in culturi tinere
B. Lungi granulare in culturi vechi
C. Scurte filamentoase in culturi vechi
D. Scurte granulare in culturi vechi
E. Lungi filamentoase in culturi tinere
126. Bacteriile care aparţin genului Pseudomonas sunt:
A. Anaerobe
B. Aerobe
C. Nepretenţioase
D. Pretenţioase
E. Aerobe si nepretenţioase
127. Care sunt mediile de culturǎ pe care se dezvoltǎ bacteriile din genul Pseudomonas?
A. Bulion sau geloza simplǎ
B. Geloza sange
C. AABTL
D. Mc Conkey
E. Cary Blair
128. Alegeţi rǎspunsurile corecte referitoare la Pseudomonas aeruginosa:
A. Are necesitǎţi nutriţionale minimale
B. Are necesitǎţi nutriţionale maximale
C. Este o bacterie nepretenţioasa
D. Este o bacterie pretenţioasa
E. Este o bacterie aeroba
129. Care dintre urmǎtoarele afirmaţii aparţin genului Pseudomonas?
A. Prin cultivarea în bulion se observǎ cresterea bacilului
B. Prin cultivarea în bulion se observa incetinirea cresterii bacilului
C. Cresterea bacilului determinǎ apariţia unei membrane cenusii la suprafaţǎ
D. Cresterea bacilului determinǎ apariţia unei membrane rosii la suprafaţǎ

E. Prin cultivarea în bulion se observǎ cresterea stafilococilor aurii
130. Alegeţi rǎspunsurile corecte referitoare la genul Pseudomonas:
A. Dupǎ incubarea bacilului 12 h mediul devine vâscos
B. Dupǎ incubarea bacilului 24 h mediul devine vâscos
C. Dupǎ incubare se formeazǎ o membranǎ sub care se adunǎ pigmentul galben verzui
D. Dupǎ incubare se formeazǎ o membranǎ sub care se adunǎ pigmentul albastru verzui
E. Dupa ce se adunǎ pigmentul albastru verzui se degajǎ un miros caracteristic de flori de
salcâm
131. Pigmenţii secretaţi de Pseudomonas aeruginosa sunt:
A. Piocianina de culoare verde
B. Piocianina de culoare albastrǎ
C. Fluoresceína de culoare galben fluorescent
D. Pioverdina de culoare galben verzui fluorescent
E. Piorubrina
132. Pseudomonas aeruginosa produce:
A. Substanţe cu acţiune antibacterianǎ împotriva altor specii, mai ales cocilor Gramnegativi
B. Piocine
C. Substanţe cu acţiune antibacterianǎ împotriva altor specii, mai ales cocilor Grampozitivi
D. Pigmentul auriu specific speciei S.aureus
E. Imunodepresie in bolile cronice grave
133. Pseudomonas aeruginosa este:
A. O specie condiţionat patogenǎ
B. O specie condiţionat nepatogenǎ
C. Este o specie cu numerosi factori de virulenţǎ
D. Un mediu lichid
E. O specie aparţinând Familiei Mycobacteriaceae
134. Tulpinile mucoide de Pseudomonas aeruginoasa sunt:
A. Frecvent izolate de la pacienţii cu fibrozǎ chisticǎ
B. Frecvent izolate de la pacienţii cu infectii respiratorii
C. Coci Gram pozitivi ovalari
D. Insamantaţi pe mediul gelozǎ sange producând hemolizǎ incompletǎ
E. Frecvent izolate de la pacienţii cu infectii urinare
135. La nivelul tegumentelor bacilul piocianic poate produce:
A. Suprainfectarea arsurilor
B. Infecţii respiratorii
C. Infecţii ale cailor urinare
D. Infectii ORL(otite, sinuzite)
E. Infecţii oculare

136. Pseudomonas aeruginosa poate fi sensibilǎ la:
A. Antibiotice beta-lactamice
B. Carbeniciline
C. Ticarciline
D. Azlociline
E. Cefalosporine de generaţia I-a si a II-a
137. La care dintre urmatoarele substanţe Pseudomonas aeruginosa poate fi sensibilǎ:
A. Mezlociline
B. Aminoglicozide
C. Carbapenem(imipenem)
D. Cefalosporine de generaţia aIII-a si a IV-a
E. Penicilinǎ
138. Despre familia Enterobacteriaceae sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. Este formată din peste 200 specii de bacili Gram pozitivi;
B. Este formată din peste 200 specii de bacili Gram negativi;
C. Enterobacteriile nu se găsesc la animale;
D. Este formată din bacili cu habitat intestinal (în intestinul omului şi animalelor);
E. Enterobacteriile se găsesc în mod frecvent şi în mediul exterior unde sunt eliminate de
oameni şi animale odată cu dejecţiile;
139. Caracteristicile enterobacteriilor sunt:
A. Sunt bacterii aerobe facultativ anaerobe;
B. Majoritatea sunt mobili;
C. Majoritatea sunt imobili;
D. Majoritatea neîncapsulaţi;
E. Nesporulaţi.
140. Caracterele biochimice comune ale enterobacteriilor sunt :
A. Fermentarea glucozei;
B. Fermentarea lactozei;
C. Fermentarea maltozei;
D. Absenţa citocromoxidazei ( oxidazo-negativi);
E. Capacitatea de a reduce nitratii la nitriţi.
141. Familia cuprinde mai multe genuri ce pot fi grupate în triburi în funcţie caracterele
biochimice:
A. Tribul I: genul Escherichia, genul Enterobacter;
B. Tribul II :genul Salmonella, genul Serratia, genul Citrobacter;
C. Tribul III: genul Klebsiella, genul Arizona, genul Enterobacter;
D. Tribul IV genul Proteus, genul Povidencia;
E. Tribul V:genul Yersinia.
142. Din tribul III al enterobacteriilor fac parte genurile:

A.
B.
C.
D.
E.

Klebsiella;
Serratia;
Enterobacter;
Yersinia;
Proteus.

143. Din tribul IV al enterobacteriilor fac parte genurile:
A. Escherichia;
B. Shigella;
C. Proteus;
D. Citrobacter
E. Povidencia.
144. Din tribul I al enterobacteriilor fac parte genurile:
A. Salmonella;
B. Arizona;
C. Escherichia;
D. Shigella;
E. Yersinia.
145. Enterobacteriile saprofite condiţionat patogene fac parte din flora normală a intestinului fiind
patogene numai în anumite cazuri:
A. Genul Escherichia cu specia tip Escherichia coli;
B. Genul Klebsiella cu 3 specii importante: K. pneumoniae, Klebsiella rhinoscleromatis,
K. Ozenae;
C. Genul Salmonella, cu speciile: Salmonella typhi, Salmonella paratyphi A, B, C,
Salmonella enteritidis, Salmonella cholerae suis;
D. Genul Enterobacter;
E. Genul Citrobacter.
146. Enterobacteriile saprofite condiţionat patogene fac parte din flora normală a intestinului fiind
patogene numai în anumite cazuri:
A. Genul Proteus, cu speciile Proteus mirabilis, P. vulgaris, P. rettgeri, P.morgani;
B. Genul Yersinia, cu 3 specii: Y. pestis, Y. enterocolitica, Y. Pseudotuberculosis;
C. Genul Serratia;
D. Genul Morganella;
E. Genul Providencia.
147. Enterobacterii patogene:
A. Genul Salmonella, cu speciile: Salmonella typhi, Salmonella paratyphi A, B, C,
Salmonella enteritidis, Salmonella cholerae suis;
B. Genul Shigella cu 4 specii: S: disenteriae, S. flexneri, S. boydii, S. Sonnei;
C. Genul Yersinia, cu 3 specii: Y. pestis, Y. enterocolitica, Y. Pseudotuberculosis;
D. Genul Morganella;
E. Genul Providencia.

148. Structurile antigenice ale enterobacteriilor sunt reprezentate de:
A. Antigenul O (flagelar) care este prezent în peretele celular al tuturor Enterobacteriilor,
cu rol de exotoxină;
B. Antigenul H (somatic) prezent doar la bacteriile mobile, acestea prezentand cili
(flageli);
C. Antigenul K (capsular) (la Klebsiella spp) care determină caracterul mucos al coloniilor
pe mediile lichide de cultură;
D. Antigenul O (somatic) care este prezent în peretele celular al tuturor Enterobacteriilor,
cu rol de endotoxină;
E. Antigenul H (flagelar) prezent doar la bacteriile mobile, acestea prezentand cili
(flageli).
149. Factorii de patogenitate ai enterobacteriilor cei mai importanţi sunt reprezentaţi de:
A. Endotoxine (lipopolizaharide LPS sau Antigenul O din peretele celular) responsabile de
şocul endotoxinic şi CID (Coagulare Intravasculara Diseminată), febră, etc;
B. Exotoxine (enterotoxine eliberate de E. coli, Shigella spp.) cu acţiune asupra
monocitelor şi responsabile de manifestarile digestive;
C. Pilii comuni(fimbriile) cu rol esenţial în aderarea la mucoase şi pilii sexuali cu rol în
transferul de material genetic prin conjugare;
D. Capacitatea crescută de multiplicare şi de invazie a tractului intestinal şi urinar (E.
coli);
E. Capacitatea de supravieţuire şi multiplicare intracelulară (intrafagocitar) cu posibilitatea
de diseminare în tot organismul (infecţii sistemice produse de Salmonella spp).
150. Enterobacteriile sunt bacili:
A. Lungi;
B. Scurţi;
C. Cu 2-3 microni lungime;
D. Cu 6-7 microni lungime;
E. Cu 0,4 microni în diametru.
151. Enterobacteriile sunt bacili:
A. Cu capetele rotunjite;
B. Gram negativi;
C. Gram pozitivi;
D. Nesporulaţi;
E. Sporulaţi.
152. Enterobacteriile sunt bacili:
A. Majoritatea mobili;
B. Majoritatea imobili;
C. Majoritatea neîncapsulaţi;
D. Majoritatea încapsulaţi;
E. Cu flageli ( cei mobili).
153. Referitor la enterobacterii, pentru coprocultură se utilizează:

A.
B.
C.
D.
E.

Mediile selective;
Mediile neselective;
Selectivo-diferenţiale de tip agar-deoxicolat-citrat-lactoză ADCL (Leifson);
Diferenţiale (AABTL) pentru evidenţierea capacităţii de fermentare a zaharozei;
De îmbogăţire (obligatorii în cazul salmonelozelor, pemiţând multiplicarea
salmonelelor şi inhibând flora de asociaţie).

154. Toţi membrii familiei Enterobacteriaceae:
A. Fermentează glucoza (glucozo-pozitivi);
B. Sunt oxidazo-negativi;
C. Nu posedă citocromoxidază;
D. Reduc nitraţii la nitriţi;
E. Nu fermentează glucoza.
155. Enterobacteriile din categoria lactozo-fermentativi sunt:
A. Escherichia;
B. Klebsiella;
C. Citobacter;
D. Serratia;
E. Yersinia.
156. Enterobacteriile din categoria lactozo-nefermentativi sunt:
A. Proteus;
B. Klebsiella;
C. Citobacter;
D. Salmonella;
E. Shigella.
157. Alte proprietăţi biochimice sunt utilizate pentru identificarea speciilor enterobacteriilor:
A. Fermentarea altor zaharuri cu sau fără producerea de gaz;
B. Producerea de hidrogen sulfurat - H2S;
C. Utilizarea citratului ca sursă de oxigen;
D. Formarea lizinei;
E. Formarea acetil -metil - carbinolului ca produs final de fermentaţie a lactozei (reacţia
Voger - Proskauer).
158. Genul Escherichia:
A. Cuprinde specii saprofite al tubului digestiv al omului şi animalelor, de unde este
eliminat cu materiile fecale, răspândit în apă, sol, aer;
B. În intestin este principalul reprezentant al florei normale;
C. În stomac este principalul reprezentant al florei normale;
D. Inhibă dezvoltarea florei proteolitice;
E. Ajută la sintetizarea unor vitamine: vitamina A şi vitamina D.
159. Genul Escherichia prezintă bacili:
A. Gram negativi;

B.
C.
D.
E.

Sporulaţi;
Mobili;
Cu cili peritrichi;
În general necapsulaţi.

160. Referitor la caracterele de cultură ale genului Escherichia, sunt adevărate următoarele:
A. Bacilii au dezvoltare rapidă pe medii de cultură simple (bulion, geloză);
B. Pe mediul geloză sânge dau colonii de tip S sau M pentru variante cu microcapsulă;
C. Pe mediul diferenţial AABTL formează colonii S de culoare verzi prin fermentarea
lactozei;
D. Pe mediul diferenţial AABTL formează colonii S de culoare galbene prin fermentarea
glucozei;
E. Pe mediul diferenţial AABTL formează colonii S de culoare galbene prin fermentarea
maltozei.
161. Referitor la caracterele biochimice ale genului Escherichia, sunt adevărate următoarele:
A. Fermentează lactoza;
B. Fermentează zaharoza;
C. Fermentează glucoza;
D. Nu formează indol;
E. Nu se dezvoltă pe medii cu citrat ca unică sursă de atomi de carbon.
162. Referitor la genul Escherichia: în anumite situaţii, în care tulpini endogene sau exogene
realizează contaminarea unor regiuni anatomice sau ţesuturi normal sterile, produce infecţii ca:
A. Infecţii urinare (produce aproximativ 50% din totalul infecţiilor urinare);
B. Peritonite;
C. Colecistite;
D. Infecţii de plagă;
E. Produc meningită la nou născut.
163. Referitor la genul Escherichia tulpinile ce produc boli diareice sunt:
A. Escherichia coli enteropatogen EPEC;
B. Escherichia coli enteroinvaziv EIEC;
C. Escherichia coli enterotoxigen ETEC;
D. Escherichia coli enteroinvaziv EHEC;
E. Escherichia coli enterohemoragic EHEC.
164. Escherichia coli enteropatogen EPEC produce:
A. Epidemii diareice în spitale;
B. Diareea epidemică malignă a nou -născuţilor;
C. O diaree asemănătoare dizenteriei;
D. O diaree muco-sanguinolentă;
E. O diaree la nou născuţi prin contaminare exogenă, în condiţiile lipsei de igienă.
165. Escherichia coli enterotoxigen ETEC produce:
A. O diaree hemoragică;

B.
C.
D.
E.

O diaree asemănătoare holerei;
Diareea epidemică malignă a nou –născuţilor;
O diaree asemănătoare dizenteriei;
Diareea turiştilor.

166. Care afirmaţii legate de Escherichia coli enterotoxigen ETEC sunt corecte?
A. Eliberează o enterotoxina „cholerae-like”;
B. Endotoxina termolabilă determină transformarea enterocitului din celula absorbanta în
celula secretantă;
C. Exotoxina termolabilă determină transformarea enterocitului din celula absorbanta în
celula secretantă;
D. Exotoxina termolabilă determină transformarea enterocitului din celula secretantă în
celula absorbantă;
E. Duce la o diaree apoasă.
167. Escherichia coli enterohemoragic EHEC produce o diaree hemoragică cu următoarele
simptome:
A. Dureri abdominale;
B. Dureri de cap;
C. Frecvent sanguinolentă;
D. Vărsături;
E. Febra~40C.
168. Care afirmaţii legate de Escherichia coli enterohemoragic EHEC sunt corecte?
A. Unele infecţii sunt uşoare, altele severe, putând duce la exitus;
B. Aproximativ 30% dezvoltă o complicaţie: sindromul hemolitico uremic;
C. Spitalizarea nu este obligatorie;
D. Majoritatea se vindecă;
E. Unii dezvoltă afecţiuni cornice: insuficineţă renală cronică IRC sau mor.
169. Care afirmaţii legate de Escherichia coli enterohemoragic EHEC sunt corecte?
A. ECEH se poate afla în intestinul animalelor rumegătoare: vaci, cerbi, elani;
B. ECEH se poate afla în intestinul păsărilor;
C. Tulpinile care produc boli la om nu produc boli animalelor rumegătoare;
D. Tulpinile care produc boli la om produc boli animalelor rumegătoare;
E. Porcii pot prelua EHEC şi pot contribui la raspândirea lui.
170. Referitor la Escherichia coli: cultivarease face pe diferite medii de cultură în funcţie de tipul
produsului patologic:
A. Geloză sânge pentru urocultură;
B. ADCL pentru coprocultură;
C. McConkey pentru coprocultură;
D. McConkey pentru urocultură;
E. AABTL pentru infecţii plagă.
171. Referitor la Escherichia coli identificarea biochimică se face prin:

A.
B.
C.
D.
E.

Imunofluorescenţă indirectă (cu anticorpi monoclonari);
Biologie moleculară cu sonde nucleotidice, PCR, LCR;
Cercetarea caracterelor biochimice prin seria clasică;
Sistemul miniaturizat API;
Aglutinare pe lamă cu seruri polivalente.

172. Referitor la Escherichia coli antibiograma constă în:
A. Se testează setul de antibiotice pentru bacili Gram pozitivi;
B. Se testează setul de antibiotice pentru bacili Gram negativi;
C. În cazul infecţiilor intestinale se testează antibiotocele pentru infecţii cu bacili Gram
negativi intestinali;
D. În cazul infecţiilor urinare se testează antibiotocele pentru infecţii cu bacili Gram
negativi urinari;
E. În cazul infecţiilor urinare se testează antibiotocele pentru infecţii cu bacili Gram
pozitivi urinari.
173. Klebsiella pneumoniae poate fi prezentă în:
A. Tractul respirator;
B. În intestinul gros;
C. În intestinul subţire;
D. În sol;
E. În apă.
174. Klebsiella pneumoniae prezintă bacili:
A. Gram negativi;
B. Gram pozitivi;
C. Imobili (nu posedă flageli);
D. Aşezaţi în lanţuri scurte pe frotiurile din cultură;
E. Aşezaţi în lanţuri lungi pe frotiurile din produse patologice;
175. Caracterele de cultură la Klebsiella pneumoniae sunt evidenţiate prin următoarele:
A. Cresc uşor pe mediile de cultură (geloză, geloză sânge);
B. Coloniile sunt de tip S (datorită prezenţei capsulei bacteriene);
C. Coloniile sunt de tip M (datorită prezenţei capsulei bacteriene);
D. Coloniile au o consistenţă particulară (se întind la atingere cu ansa);
E. Pe AABTL, datorită fermentării glucozei produc colonii cu aspect de picătură de miere
(galbene, lucioase);
176. Caracterele biochimice la Klebsiella pneumoniae sunt evidenţiate prin următoarele:
A. Sunt bacili lactozo-pozitivi;
B. Sunt bacili lactozo-negativi;
C. Folosesc citratul ca unică sursă de atomi de carbon;
D. Produc lizină;
E. Nu produc lizină.
177. Caracterele biochimice la Klebsiella pneumoniae sunt evidenţiate prin următoarele:

A.
B.
C.
D.
E.

Produc carboxilază;
Nu produc carboxilază;
Reacţia ureazei este pozitivă;
Nu produc indol
Nu produc H2S.

178. Referitor la Klebsiella pneumoniae saprofiţii condiţionat patogeni pot produce:
A. Septicemie;
B. Meningită;
C. Peritonită;
D. Pneumonii;
E. Endocardită.
179. Referitor la Klebsiella pneumoniae saprofiţii condiţionat patogeni pot produce:
A. Infecţii urinare;
B. Infecţii digestive;
C. Colite;
D. Infecţii orofaringiene;
E. Enterocolite.
180. Care afirmaţii sunt corecte?
A. Klebsiella ozenae este asociată cu ozena;
B. Ozena este o atrofie progresivă, fetidă a mucoasei bucale;
C. Klebsiella rhinoscleromatis produce rinoscleromul;
D. Rinoscleromul este un granulom distructiv al nasului şi faringelui;
E. Rinoscleromul este un granulom distructiv al faringelui;
181. Referitor la genul Klebsiella: prin cultivarea produselor de laborator se dezvoltă coloniile
caracteristice de tip M pe mediile:
A. AABTL
B. ADCL (Leiffson);
C. Mac Conkey;
D. Geloză sânge;
E. Geloză chocolat.
182. Referitor la identificarea biochimică a genului Klebsiella putem identifica:
A. Glucoză pozitiv;
B. Lactoză pozitiv;
C. Indol pozitiv;
D. Urează pozitiv;
E. Citrat pozitiv.
183. Referitor la genul Klebsiella: antibiograma urmează întotdeauna izolarii în cultură. Se
testează antibiotice pentru infecţiile urinare pentru Gram negativi şi G negativi urinari:
A. Aminoglicozide;
B. Cefalosporine gen I şi III;

C. Quinolone;
D. Cefalosporine gen II şi III;
E. Carbapenemi.
184. Genul Proteus:
A. Grupează enterobacterii cu un polimorfism accentuat;
B. Grupează enterobacterii foarte mobile având capacitatea de a migra pe mediile lichide;
C. Grupează enterobacterii ce prezintă migrare în valuri;
D. Grupează enterobacterii ce prezintă invazia mediului;
E. Grupează enterobacterii ce prezintă fenomenul de căţărare pe mediile lichide turnate în
pantă în tuburi.
185. Genul Proteus:
A. Se găseşte în număr mic în intestinul omului şi animalelor;
B. Se găseşte în număr mare în intestinul omului şi animalelor;
C. Populaţia intestinală de bacil Proteus poate deveni predominantă prin procese de
selecţie în urma unui tratament cu antibiotic la care această bacterie este rezistentă;
D. Este foarte răspândit pe sol, gunoaie, ape poluate unde se găsesc materii organice în
descompunere;
E. Este agent obişnuit al proceselor de putrefacţie a cărnii.
186. Cultura la genul Proteus se face pe:
A. Geloză simplă unde dau fenomenul de invazie a plăcii;
B. Geloză simplă unde fenomenul de invazie este inhibat;
C. Geloză sânge unde dau fenomenul de invazie a plăcii;
D. AABTL unde fenomenul de invazie este inhibat;
E. ADCL, unde fenomenul de invazie este inhibat.
187. Caracterele biochimice la genul Proteus sunt evidenţiate prin următoarele:
A. Au o marcată acţiune lipidică;
B. Produc în majoritate H2S;
C. Nu produc în majoritate H2S;
D. Nu fermentează lactoza;
E. Reacţia indol este pozitivă.
188. Caracterele biochimice la genul Proteus sunt evidenţiate prin următoarele:
A. Au o marcată acţiune proteolitică;
B. Produc fenilalanindezaminază;
C. Nu produc fenilalanindezaminază;
D. Nu produc lizin decarboxilază;
E. Produc lizin decarboxilază.
189. Referitor la genul Proteus: bacterii saprofite condiţionat patogene pot produce infecţii când
părăsesc habitatul lor natural:
A. Pneumonie;
B. Pojar;

C. Otite;
D. Sinuzite;
E. Peritonite.
190. Referitor la genul Proteus: bacterii saprofite condiţionat patogene pot produce infecţii când
părăsesc habitatul lor natural:
A. Rubeolă;
B. Toxiinfecţii alimentare;
C. Enterocolite acute;
D. Infecţii genitale;
E. Rujeolă.
191. Referitor la genul Proteus: în funcţie de produsul patologic şi identificarea pe baza
caracterelor morfologice, culturale şi biochimice cultura se face pe mediile:
A. Geloză sânge;
B. AABTL;
C. ADCL;
D. Mc Conkey;
E. TCBS.
192. Referitor la genul Proteus care afirmaţii sunt corecte?
A. Alegerea mediilor de cultură pentru însămânţarea produselor patologice se face în
funcţie de tipul acestora;
B. Urina, sângele se însămânţează pe mediul cu geloză sânge şi AABTL;
C. Puroiul şi alte exudate purulente se însămânţează pe mediul cu geloză sânge şi AABTL;
D. Materiile fecale pentru coprocultură se însămânţează pe medii selectivo-diferenţiale de
tip Mc Conkey şi ADCL;
E. Pe mediile Mc Conkey şi ADCL se dezvoltă colonii lactozo-pozitive.
193. Genul Salmonella:
A. Este alcătuit dintr-un mare număr de specii (peste 1500);
B. Este alcătuit dintr-un mare număr de specii (peste 3000);
C. Se găsesc în intestinul omului, animalelor, păsărilor de unde pot contamina mediul
(solul, apa);
D. Rezistă 7-9 luni în apele poluate;
E. Infecţiile sunt clasificate în salmoneloze minore şi salmoneloze majore în funcţie de
etiopatogenie, evoluţie şi gravitatea complicaţiilor.
194. Structura antigenică a genului Salmonella este:
A. Antigenul O somatic, de grup, de natură glucido- lipido-polipeptidică;
B. Antigenul H flagelar, proteic, pe baza căruia sunt împărţite în tipuri serologice;
C. Antigenul H poate fi de faza III sau/şi de fază IV;
D. Antigenul Vi (de virulenţă), de suprafaţă, situat pe suprafaţa corpului microbian;
E. Antigenul Vi (de virulenţă) întâlnit la speciile foarte virulente, ex.Salmonella typhi.
195. Genul Salmonella prezintă bacili:

A.
B.
C.
D.
E.

Gram negativi;
Imobili;
Cu cili peritrichi;
Unele specii prezintă o pseudocapsulă;
Unele specii prezintă antigenul Vi.

196. Referitor la genul Salmonella: Bacterii aerobe, facultativ anaerobe, se cultivă pe medii
se1ective şi diferenţiale:
A. B.S.A;
B. TCBS;
C. ADCL;
D. McConkey;
E. XLD.
197. La genul Salmonella coloniile sunt:
A. De tip M;
B. De tip S;
C. Lactozo-negative pe mediile diferenţiale;
D. Pe mediul ADCL apar colonii lactozo-negative cu centrul negru (la 24h);
E. Produsele pluricontaminate se însămânţează iniţial în medii de îmbogăţire.
198. La genul Salmonella pe mediul McConkey apar colonii:
A. Lactozo-negative (la 12h);
B. De talie mică;
C. De talie mijlocie;
D. De talie mare;
E. Cu margini semitransparente.
199. La genul Salmonella pe mediul înalt selectiv Wilson Blair apar colonii:
A. La 24h;
B. Mici şi negre;
C. Aderente de mediu;
D. Fără luciu;
E. Cu halou metalic.
200. Caracterele biochimice caracteristice ale genului Salmonella sunt:
A. Degradarea glucozei cu producere de gaz;
B. Absenţa fermentării lactozei;
C. Elaborarea de H2S;
D. Absenţa indolului;
E. Absenţa lizindecarboxilazei.
201. Identificarea serologică a genului Salmonella constă în:
A. Reacţiile de aglutinare pe lamă pot fi executate de pe mediul TSI;
B. Reacţiile de aglutinare pe lamă pot fi executate de pe mediul AABTL;
C. Reacţiile de aglutinare pe lamă pot fi executate de pe medii selectivo-diferenţiale;

D. Identificarea serologică a salomonellelor la nivel de laborator de bacteriologie chimică,
vizează identificarea de gen, de serogrup şi de serotip;
E. Reacţia Widal nu mai este însă de uz curent, fiind înlocuită de tehnici noi imunologice.
202. Despre rezistenţa bacililor genului Salmonella putem spune:
A. Sunt distruşi în 1-2 minute la 100 C;
B. Pe sol, păşuni rezistă 300 zile;
C. În alimente rezistă 10-180 zile;
D. În pulberea de ouă rezistă 4 ani;
E. Nu sunt distruşi de dezinfectante.
203. Care afirmaţii sunt corecte cu referire la genul Salmonella?
A. Febra tifoidă afectează aproximativ 20 milioane oameni annual;
B. Febra tifoidă produce aproximativ 800.000 decese anual;
C. În ţările dezvoltate apar cazuri sporadice ( facilităţi sanitare);
D. Febra tifoidă este asociată cu sărăcia, mizeria, lipsa igienei, a apei potabile;
E. Transmiterea se face pe cale fecală-orală ( apa şi alimente contaminate).
204. Referitor la patogenitatea genului Salmonella care afirmaţii sunt corecte?
A. Bolile produse poartă numele de salmoneloze;
B. Salmonella typhi produce febra paratifoidă;
C. Salmonella paratyphi A produce febra paratifoidă;
D. Salmonella paratyphi B produce febra paratifoidă;
E. Salmonella paratyphi B produce febra paratifoidă.
205. Referitor la patogenitatea genului Salmonella care afirmaţii sunt corecte?
A. S. typhi murium produc toxiinfecţii alimentare de tip infecţios (prin ingestia unui număr
mai redus de bacterii);
B. S. enteritidis produc enterocolite (prin ingestia masivă de germeni);
C. S. cholerae suis produc infecţii meningeale;
D. S. typhi murium produc infecţii respiratorii;
E. S. typhi murium produc infecţii extradigestive.
206. Despre febrele tifo-paratifoide sunt corecte următoarele:
A. Sursa de infecţie este apa contaminată;
B. Sursa de infecţie: ouă de raţă contaminate, insuficient preparate termic;
C. Transmiterea se face pe cale fecal-orală;
D. Doza infectantă este de aproximativ 1500 bacterii;
E. Doza infectantă este de aproximativ 1000 bacterii.
207. Despre febrele tifo-paratifoide sunt corecte următoarele:
A. După ingestie, în faza iniţială, salmonelele se multiplică activ în submucoasă şi
formaţiunile limfoide ale intestinului (plăci Peyer), apoi trec în ganglionii mezenterici;
B. Din sistemul limfatic trec în LCR, determinând bacteriemie, apoi invadarea tuturor
formaţiunilor limfatice, splinei, măduvei osoase hematopoietice, ficatului şi a altor
organe;

C. Salmonelele se descarcă în sânge (a doua bacteriemie);
D. Salmonelele se elimină masiv şi prin bilă şi urină;
E. Din foliculii limfatici abcedaţi în intestin şi prin bilă, samonelele se elimină prin
materiile fecale.
208. Despre febrele tifo-paratifoide sunt corecte următoarele:
A. Fără tratament boala durează 5 săptămâni (septenare);
B. Fără tratament boala durează 7 săptămâni (septenare);
C. Incubaţia: 10 -14 zile;
D. Boala este autolimitată, dar aproximativ 5% din foştii bolnavi rămân purtători cronici
prin cantonarea salmonelelor la nivelul vezicii biliare constituind un important rezervor
de Salmonele;
E. În scop epidemiologic, se fac controale periodice la angajaţii din alimentaţia publică şi
colectivităţi de copii, pentru a întrerupe lanţul epidemiologic;
209. Perioada de stare în cazul febrelor tifo-paratifoide este caracterizată prin:
A. Febră înaltă: 39-41 C;
B. Cefalee;
C. Prostraţie;
D. Diaree încă din primele zile;
E. Anorexie.
210. Perioada de stare în cazul febrelor tifo-paratifoide este caracterizată prin:
A. Splenomegalie;
B. Hepatomegalie;
C. Leucocitoză;
D. Constipaţie;
E. Alterarea stării generale.
211. Complicaţiile febrelor tifo-paratifoide sunt:
A. Endocardită;
B. Peritonită tifică;
C. Abcesul foliculilor limfatici;
D. Perforaţia intestinală;
E. Hemoragia intestinală.
212. Salmonelozele minore se manifestă prin:
A. Astenie;
B. Anorexie;
C. Mialgii;
D. Constipaţie;
E. Cefalee.
213. Referitor la genul Salmonella diagnosticul de laborator constă în următoarele:
A. Se realizează prin evidenţierea agentului patogen în produsele patologice, care sunt
prelevate în funcţie de stadiul bolii;

B.
C.
D.
E.

Se indică hemocultura în faza de debut;
Se indică hemocultura în faza de stare;
Se indică coprocultura în faza de convalescenţă;
Se indică bilicultura în faza de convalescenţă.

214. Referitor la genul Salmonella diagnosticul de laborator constă în următoarele:
A. Hemocultura se practică în toate cele şase septenare de febră tifoidă, proporţia de
rezultate pozitive este de aproximativ 80% în prima săptămână de boală;
B. Medulocultura se recomandă în special în febra paratifoidă cu hemoculturi negative;
C. Urocultura se execută în perioada de convalescenţă şi la foştii bolnavi de febră tifoidă
pentru depistarea stării de purtător cronic;
D. Bilicultura se efectuează în cazul în care coproculturile şi uroculturile sunt în mod
repetat negative dar există suspiciune clinică şi epidemiologică;
E. Coprocultura este investigaţia cea mai solicitată pentru diagnosticul de samoneloză
intestinală.
215. Referitor la genul Salmonella: în laborator este obligatorie etapa de îmbogăţire prin
însămânţare pe două medii de îmbogăţire :
A. Mediul selenit acid de sodiu;
B. Mediul Muller Kauffmann (cu tetrationat);
C. Mediul Wilson Blair;
D. Mediul ADCL;
E. Mediul Mc Conkey.
216. Referitor la genul Salmonella: pentru economie de timp se însămânţează în paralele şi pe
suprafaţa mediilor selective:
A. Geloză simplă;
B. Wilson Blair;
C. ADCL;
D. Mc Conkey;
E. Geloză sânge.
217. Referitor la genul Salmonella: identificarea serologică a tulpinilor izolate se face prin
aglutinare cu seruri:
A. Polivalente anti-O;
B. Divalente anti-O;
C. Monovalente anti-O;
D. Seruri anti-H;
E. Seruri anti-Vi.
218. Referitor la genul Salmonella:pentru identificare se utilizează şi tehnici noi:
A. Dot EIA pentru detecţia rapidă a IgM şi IgG specifice pentru S. paratyphi A, B, C;
B. Typhidot Test rapid pentru detecţia IgM specifici (metoda imunocromatografică);
C. Tyhpiliza - reacţie imunoenzimatică ( ELISA);

D. Tyhpiliza pentru detecţie cantitativă a IgM specifici împotriva antigenului reprezentat
de membrana externă proteică a Salmonella typhi;
E. Tyhpiliza pentru detecţie cantitativă a IgM specifici împotriva antigenului reprezentat
de membrana internă proteică a Salmonella typhi.
219. Referitor la genul Salmonella, tratamentul se face conform antibiogramei cu:
A. Imipenemi;
B. Cloramfenicol;
C. Ampicilina;
D. Cotrimoxazole;
E. Quinolone.
220. Referitor la febrele enterice care afirmaţii sunt corecte?
A. Dau o imunitate durabilă;
B. Dau o imunitate de până la 3 ani;
C. Dau o imunitate care persistă toată viaţa, în majoritatea cazurilor;
D. Anticorpii protectori sunt anti-O;
E. Anticorpii protectori sunt anti-Vi.
221. Care afirmaţii sunt corecte cu privire la vaccinul inactivat din antigen de suprafaţă (Typhim
Vi, Typherix)?
A. O doză 0.2ml subcutanat;
B. O doză 0.5ml intramuscular ;
C. Este eficient după 1 săptămână;
D. Imunitatea durează pănă la 3 ani;
E. Rapel la 3ani.
222. Genul Shigella:
A. Sunt Enterobacteriaceae care includ specii obligat patogene;
B. Sunt Enterobacteriaceae care includ specii responsabile de dizenteria bacilară şi alte
boli diareice;
C. Cuprinde patru specii: Shigella dysenteriae, Shigella flexneri, Shigella boydii, Shigella
sonnei;
D. Clasificarea genului se face pe baza structurii antigenului (o structură polizaharidică)
din peretele celular;
E. Clasificarea genului se face pe baza structurii antigenului (o structură polizaharidică)
din membrana internă.
223. Genul Shigella prezintă bacili:
A. Gram negativi;
B. Mobili;
C. Imobili;
D. Nesporulaţi;
E. Necapsulaţi.

224. Referitor la genul Shigella: dezvoltarea se face pe medii ce conţin săruri biliare pentru
inactivarea florei saprofite:
A. De îmbogăţire;
B. Selective şi diferenţiale;
C. Simple;
D. Complexe;
E. Uzuale.
225. Referitor la genul Shigella: pe mediile diferenţiale (ADCL, AABTL) se dezvoltă colonii:
A. Rotunde;
B. Translucide;
C. Opace;
D. Lactozo-negative;
E. Lactozo-pozitive.
226. Referitor la genul Shigella, bacilii dizenterici:
A. Fermentează glucoza cu producere de gaz;
B. Nu fermentează lactoza;
C. Nu fermentează zaharoza;
D. Nu produc H2S;
E. Nu produc ureează.
227. Referitor la caracterele biochimice ale genului Shigella: evidenţierea caracterelor enzimatice
se face prin însămânţarea tulpinilor în sistem API sau pe medii speciale:
A. Bordet Gengou;
B. TSI;
C. Lowenstein-Jensen;
D. MIU;
E. Simmons.
228. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la structura antigenică a genului Shigella?
A. Genul Shigella are 4 grupuri serologice: A, B, C, D;
B. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde 10 tipuri;
C. Grupul A (Shigella dysenteriae) cuprinde 7 tipuri;
D. Grupul A este cel mai patogen;
E. Tipul Shigella Shiga este cel mai patogen dintre toate tipurile, elaborând o endotoxină
neurotropă;
229. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la structura antigenică a genului Shigella?
A. Grupul B (Shigella dysenteriae) cuprinde 6 tipuri;
B. Grupul B (Shigella flexneri) cuprinde 6 tipuri.
C. Grupul C (Shigella boydii) cuprinde 15 tipuri serologice;
D. Grupul D (Shigella sonnei) cuprinde 2 faze: faza 1 (S) şi faza II (R);
E. Grupul D (Shigella sonnei) cuprinde 2 faze: faza 1 (R) şi faza II (S).
230. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la epidemiologia genului Shigella?

A.
B.
C.
D.
E.

Dizenteria este o boală specific umană;
Dizenteria se transmite pe cale fecal orală de obicei de la bolnavi;
Există şi epidemii hidrice;
Există şi epidemii alimentare;
Singurul rezervor de Shigelle este tubul digestiv al animalului.

231. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la epidemiologia genului Shigella?
A. Shigella face parte din flora intestinală normală;
B. Shigella nu face parte din flora intestinală normală;
C. Shigella este prezentă în materiile fecale ale bolnavilor, purtătorilor;
D. Transmiterea se face pe cale fecal - orală, de la persoană la persoană, prin mâini
murdare, sau prin apă şi alimente contaminate;
E. 10 bacterii sunt suficiente pentru a provoca boala la om.
232. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la patogenitatea genului Shigella?
A. Cuprinde cei mai puternici patogeni în grupul enterobacteriilor;
B. Cuprinde cei mai slabi patogeni în grupul enterobacteriilor;
C. Speciile genului Shigella produc la om dizenteria bacilară;
D. Speciile genului Shigella produc la om toxiinfecţii alimentare;
E. Speciile genului Shigella nu produc la om toxiinfecţii alimentare.
233. Care răspunsuri sunt adevărate referitoare la patogeneza genului Shigella?
A. Bacteriile ajunse la nivelul intestinului se multiplică şi produc inflamarea mucoasei ce
poate progresa spre submucoasă cu formarea ulcerelor la acest nivel;
B. Bacteriile ajunse la nivelul stomacului se multiplică şi produc inflamarea mucoasei ce
poate progresa spre submucoasă cu formarea ulcerelor la acest nivel;
C. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor:penetrarea în celulele
epiteliale ale colonului;
D. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor: multiplicarea
intracelulară;
E. Boala la om este consecinţa puterii enteroinvazive a shigelelor: invazia celulelor vecine
şi a ţesutului conjunctiv al vilozităţilor.
234. Care răspunsuri sunt corecte referitoare la patogeneza genului Shigella?
A. Boala determină o reacţie inflamatorie puternică a mucoasei;
B. Boala produce abcese ale mucoasei colonului;
C. Boala nu produce u1ceraţii ale mucoasei colonului;
D. Boala determină apariţia de sânge în scaune;
E. Boala determină apariţia de mucus în scaune.
235. Care răspunsuri sunt corecte referitoare la patogeneza genului Shigella?
A. Infecţia nu este limitată la mucoasă;
B. Afectarea submucoasei şi diseminarea sistemică sunt excepţionale;
C. În cazul dizenteriei produse de S. disenteriae tip 1, la acest mecanism se adaugă şi
efectul toxinei Shiga: o enterotoxină, ce determină acumulare lichidiană hemoragică în
intestinul subţire;

D. Ulceraţiile apar la nivelul peretelui intestinal în special la nivelul ileonului şi
sigmoidului;
E. După vindecare unii pacienţi pot rămâne purtători sănătoşi de bacilli dizenterici,
af1ându-se la originea unor viitoare infecţii.
236. Care răspunsuri sunt corecte referitoare la simptomatologia genului Shigella?
A. Boala se manifestă rapid, prin apariţia la 12- 18 h de la infecţie;
B. Apare sindromul dizenteriform caracterizat prin diaree cu sânge, mucus şi puroi;
C. Apar dureri abdominale;
D. Apar tenesme rectale şi febră;
E. Apare deshidratarea.
237. Care răspunsuri sunt corecte referitoare la genului Shigella?
A. Produsele patologice sunt materiile fecale;
B. În dizenteria cronică se poate recolta produsul direct de la nivelul leziunii sub control
rectoscopic;
C. Identificarea serologică se face prin stabilirea structurii antigenice de bacil dizenteric şi
încadrarea acesteia într-una din cele 5 grupe antigenice;
D. Identificarea serologică se realizează prin reacţii de aglutinare pe lamă, folosind trusa
de seruri imune standard antidizenterice, polivalente şi monovalente;
E. Antibiograma este obligatorie din cauza prezenţei multirezistenţei la antibiotice.
238. Referitor la genul Shigella coprocultura se efectuează pe medii selectivo - diferenţiale, de tip:
A. Mc Conkey;
B. Schaedler;
C. ADCL;
D. Salmonella-Shigella;
E. B.S.A.
239. La genul Shigella coloniile sunt:
A. Opace;
B. Transparente;
C. Incolore;
D. Lactozo – negative;
E. Lactozo-pozitive.
240. Referitor la genul Shigella, tratamentul se face conform antibiogramei cu:
A. Ampicilina;
B. Amoxiclina;
C. Amoxicilina-acid clavulanic;
D. Tetraciclinele;
E. Imipenemi.
241. Genul Yersinia cuprinde bacili:
A. Gram pozitivi;
B. Nesporulaţi;

C. Încapsulaţi;
D. Imobili;
E. Aerobi facultativ anaerobi.
242. Bacilii din genul Yersinia sunt grupaţi în următoarele specii:
A. Yersinia pestis: agentului etiologic al pestei;
B. Yersinia pestis: agentului etiologic al ciumei;
C. Yersinia enterocolitica- boala diareică;
D. Yersinia pseudotuberculosis- boală diareică;
E. Yersinia pseudotuberculosis: agentul etiologic al pestei.
243. Care afirmaţii sunt corecte legate de Pesta-Ciuma “Moartea neagră” (“Black Death”)?
A. Pandemia a început în America centrală şi s-a răspândit în Europa;
B. Numărul total de morţi este estimat la 75 milioane, din care aproximativ 25–
50 milioane în Europa;
C. Se estimează ca a murit 30% - 60% din populaţia Europei şi că populaţia a scăzut de la
450 milioane la aproximativ 375 milioane în anul 1600;
D. Ciuma a revenit la fiecare generaţie cu virulenţă şi mortalitate variată până în 1700
(peste 100 de epidemii în Europa);
E. În anul 1603 ciuma a omorât aprox 38.000 londonezi.
244. Care afirmaţii sunt corecte legate de genul Yersinia?
A. Rezervorul este reprezentat de şobolani şi şoareci;
B. Rezervorul este reprezentat de păsări;
C. Transmiterea se face printr-o insectăvectoare;
D. Puricele transmite infecţia de la şobolan la şobolan şi de la şobolan la om;
E. Infecţia la om are două forme clinice: pesta bubonică şi pesta pulmonară.
245. Pesta bubonică se caracterizează prin următoarele:
A. O perioadă de incubaţie de aproximativ 4 zile de la contaminare;
B. Bacteriile se multiplică la locul de intrare;
C. Bacteriile trec în vasele limfatice;
D. Bacteriile trec în ganglionii locali şi regionali;
E. Totuşi pacientul nu prezintă febră.
246. Pesta bubonică se caracterizează prin următoarele:
A. Ganglionii devin hipertrofiaţi, dureroşi;
B. Ganglionii ulcerează, dar nu formează bubonul;
C. Ganglionii formează o leziune inflamatorie hemoragică;
D. Ganglionii formează o aglomerare de ganglioni tumefiaţi, cu edem şi hemoragie care
abcedează;
E. Boala poate evolua rapid spre forme septicemice cu deces în 20% din cazuri.
247. Referitor la pesta bubonică, infecţia diseminează în:
A. Splină;
B. Stomac;

C. Inimă;
D. Ficat;
E. Rinichi.
248. Referitor la pesta bubonică, infecţia diseminează în:
A. Plămân;
B. Laringe;
C. Esofag;
D. Intestin gros;
E. Sistem nervos central SNC.
249. Pesta pneumonică se caracterizează prin următoarele:
A. Transmitere interumană prin aerosoli;
B. Boala poate evolua rapid;
C. Poate apare după o perioadă de incubaţie mai scurtă de 1-3 zile;
D. Se poate complica cu septicemie şi meningită;
E. Mortalitatea este de 30%.
250. Care afirmaţii sunt corecte legate de genul Yersinia?
A. Diagnosticul etiologic este pus prin culturi efectuate din produsele patologice: puroi şi
spută;
B. Diagnosticul etiologic este pus prin culturi efectuate din produsele patologice: LCR şi
hemoculturi;
C. Identificarea biochimică nu este obligatorie;
D. Pe frotiurile efectuate din puroi sau LCR apar şi leucocite;
E. Pe frotiurile efectuate din puroi sau LCR apar bacili Gram negativi neîncapsulaţi.
251. Referitor la genul Yersinia, întreruperea lanţului epidemiologic se realizează prin:
A. Deratizare şi dezinsecţie;
B. Izolarea în spital a bolnavilor;
C. Incinerarea cadavrelor;
D. Carantinarea timp de 3 zile a persoanelor care au călătorit în zone endemice;
E. Raportarea de urgenţă a primului caz apărut şi comunicarea OMS.
252. Referitor la genul Yersinia, tratamentul se face cu:
A. Cloramfenicol;
B. Tetraciclină;
C. Streptomicină,
D. Carbapenemi;
E. Fluorochinolone.
253. Despre Yersinia enterocolitica putem spune următoarele:
A. Infecţia se produce prin ingestia de alimente contaminate;
B. Gastro-enterita acută se manifestă prin diaree, febră, dureri abdominale, ce pot evolua,
fără tratament, 3-4 săptămâni;
C. Sunt afectaţi în special bătrânii;

D. Din cauza adenitei mezenterice, infecţia poate mima o apendicită (dureri abdominale
pseudoapendiculare);
E. Se manifestă mai ales la persoane cu imunitatea deprimată.
254. Despre Yersinia pseudotuberculosis putem spune următoarele:
A. Cazurile uşoare se pot vindeca spontan;
B. Antibioticele de elecţie sunt ampicilina şi cloramfenicolul;
C. Yersinia este rezistentă la co-trimoxazol;
D. Diagnosticul de laborator se pune pe evidenţierea de numeroase trombocite în materiile
fecale (examenul coprocitologic);
E. Pentru a se stabili diagnosticul de laborator, se face izolarea în coprocultură a tulpinii
patogene şi identificare biochimică, urmată de efectuarea antibiogramei.
255. Genul Pseudomonas cuprinde bacili:
A. Gram-negativi;
B. Gram pozitivi;
C. Aerobi;
D. Mobili datorită unui flagel nepolar;
E. Producători de pigmenţi hidrosolubili.
256. Despre genul Pseudomonas putem spune următoarele:
A. Sunt bacterii larg răspândite în natură;
B. Se întâlneşte în apă, aer şi sol, pe plante;
C. Se întâlneşte în intestinul şi pe tegumentul omului dar nu şi al animalelor;
D. Poate supravieţui în medii umede: în băi, toalete, în special în spitale;
E. Este distrus în prezenţa unor substanţe dezinfectante.
257. Care afirmaţii sunt corecte legate de genul Pseudomonas?
A. Sunt bacterii saprofite, condiţionat patogene;
B. În număr mare, se găsesc în flora tegumentului şi a intestinului subiecţilor sănătoşi, ca
saprofiţi;
C. La persoanele cu imunitate scăzută, cu internări frecvente şi spitalizare prelungită, pot
produce infecţii severe;
D. În spitale sunt selecţionate tulpini deosebit de rezistente la antibiotice, responsabile de
infecţii nosocomiale;
E. În spitale sunt selecţionate tulpini deosebit de rezistente la antibiotice, responsabile de
infecţii intraspitaliceşti.
258. Genul Pseudomonas cuprinde bacterii aerobe, nepretenţioase ce se pot dezvolta pe mediile:
A. Bulion;
B. Geloză simplă;
C. Geloză sânge;
D. B.S.A;
E. AABTL.

259. Care afirmaţii sunt corecte legate de cultura genului Pseudomonas?
A. Prin cultivarea în bulion se observă creşterea bacilului prin apariţia turbidităţii mediului
şi apariţia unei membrane cenuşii la suprafaţă, aderentă la pereţii eprubetei;
B. După incubare 12 h mediul devine vâscos, deasupra formându-se o membrană sub care
se adună pigmentul albastru verzui şi se degajă un miros caracteristic de flori de
salcâm;
C. Pe geloză simplă pot apare colonii de mai multe tipuri: S, R sau M în funcţie de
originea tulpinii şi vârsta culturii;
D. Coloniile nu au reflexe metalice;
E. Diferiţii pigmenţi secretaţi de P.aeruginosa (piocianina de culoare albastră,
fluoresceina de culoare galben fluorescent) sunt difuzibili în mediu (hidrosolubili).
260. Referitor la genul Pseudomonas, pe geloză sânge coloniile sunt:
A. Lucioase;
B. Negre;
C. Gri;
D. Cu aspect metalic;
E. Hemolitice.
261. Referitor la genul Pseudomonas, pe AABTL şi Mc Conkey apar colonii:
A. Mari;
B. Mici;
C. Semitrasparente;
D. Opace;
E. Lactozo-negative.
262. Pseudomonas aeruginosa este o specie condiţionat patogenă, având însă numeroşi factori de
virulenţă:
A. Capacitatea de aderenţă datorită fimbriilor;
B. Transfer de material genetic mai ales cu rol în transferul de rezistenţă faţă de
antibiotice;
C. Invazivitatea datorată enzimelor proteolitice intraceluleare: elastaza şi proteaza alcalină,
ce lizează elastina, colagenul, Ig G, IgA şi complementul, respectiv fibrina;
D. Invazivitatea datorată fosfolipazei şi lecitinazei;
E. Mucopolizaharidul tulpinilor capsulate favorizează formarea unui biofilm aderent şi
protejează bacteriile de activitatea fagocitelor şi de acţiunea unor antibiotice.
263. Referitor la patogenitatea genului Pseudomonas sunt adevărate următoarele enunţuri:
A. La om se întâlneşte pe tegumente, mucoase, în cavităţiile naturale şi în tubul digestiv,
ca saprofit;
B. Pseudomonas aeruginosa are o virulenţă scăzută la persoanele imunocompetente
devenind un agent infecţios periculos la pacienţii imunodeprimanţi (imunodepresie în
boli cronice grave, diabet, neoplazii);
C. Pseudomonas aeruginosa are o virulenţă scăzută la persoanele imunocompetente
devenind un agent infecţios periculos la extremele de vîrstă (bătrânii şi sugarii) care
sunt supuşi unor manevre invazive (puncţii, cateterizări, etc);

D. Bacilul piocianic poate suprainfecta plăgile chirurgicale cu apariţia unui puroi galben
intens;
E. La nivelul tegumentelor poate provoca suprainfectarea arsurilor; poate produce infecţii
respiratorii, ale căilor urinare, infecţii ORL (otite, sinuzite), infecţii ale tubului digestiv,
endocardite.
264. Caracterele biochimice specifice genului Pseudomonas sunt:
A. Reacţia oxidazei este pozitivă;
B. Reacţia oxidazei este negativă;
C. Testul catalazei este pozitiv;
D. Testul catalazei este negativ;
E. Oxidează glucoza.
265. Caracterele biochimice specifice genului Pseudomonas sunt:
A. Nu hidrolizează esculina;
B. Hidrolizează esculina;
C. Utilizează citratul ca unică sursă de carbon;
D. Reacţia Voges Proskauer este negativă;
E. Reacţia roşu metil este negativă.
266. Care afirmaţii sunt corecte legate de antibiograma genului Pseudomonas?
A. Nu este obligatorie;
B. Se poate realiza prin metodă difuzimetrică;
C. Se poate realiza cu ajutorul sistemului standardizat şi miniaturizat API;
D. Bacilul piocianic este genetic rezistent la penicilinele de grup A, la unele cefalosporine;
E. Printre antibioticele eficiente putem enumera aztreonam, imipenem, ceftazidim,
aminoglicozidele şi chinolonele.

Tematica 12.
Genul Mycobacterium : Mycobacterium tuberculosis,
Mycobacterium leprae
Complement simplu
1.

Mycobacterium tuberculosis:
A. Sunt coci Gram pozitivi
B. Sunt bacili Gram negativi
C. Se colorează în roşu prin coloraţia Ziehl-Nielsen
D. Se colorează în albastru la coloraţia Ziehl-Nielsen
E. sunt bacili acid-alcoolo sensibili

2.

Mycobacterium tuberculosis sunt :
A. Bacili sporulaţi

B.
C.
D.
E.

Mobili
Anaerobi
Sunt implicaţi în etiologia leprei
Sunt nesporulaţi

3.

Alegeţi afirmaţia corectă:
A. Mycobacterium tuberculosis se dezvoltă pe medii uzuale
B. Mycobacterium tuberculosis creşte pe mediul Lowenstein Jensen
C. Creşterea mycobacteriilor este rapidă 24-48 ore
D. Mycobacterium tuberculosis creşte pe mediul Simmons
E. Mycobacterium tuberculosis creşte pe mediul Loeffler

4.

Bacilii genului Mycobacterium sunt:
A. Sensibili la acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor
B. Rezistenţi la acţiunea radiaţiilor solare şi a razelor ultraviolete
C. Întotdeauna rezistenţi la streptomicină
D. Sensibili la etambutol
E. În general rezistenţi la rifampicina

5.

Cele mai importante surse de infecţie cu Mycobacterium tuberculosis sunt reprezentate de:
A. Bovine
B. Păsări
C. Bolnavi
D. Apă de la robinet contaminată
E. Manopere de sondare şi cateterizare

6.

Coloraţia de elecţie pentru depistarea Mycobacterium tuberculosis în spută este:
A. Coloraţia cu albastru de metilen
B. Coloraţia Gram la cald
C. Coloraţia Ziehl-Neelsen
D. Coloraţia May-Grunwald Giemsa cu colorare prelungită
E. Coloraţia cu Lugol

7.

Mycobacterium leprae :
A. Sunt bacili acid alcoolo-rezistenţi
B. Se multiplică strict extracelular
C. Sunt sensibili la acizi şi baze
D. Produc o boală cu incubaţie scurtă
E. Boala nu se transmite prin secreţii nazale

8.

Mycobacterium tuberculosis este o bacterie sensibilă la:
A. Antiseptice
B. Dezinfectante
C. Izoniazidă
D. Cloramfenicol
E. Penicilină

9.

Bacilii tuberculoşi au o complexă structură antigenică din care reţinem:
A. Un antigen solubil, tuberculină
B. Un antigen solubil, endotoxină
C. Un antigen somatic
D. Un antigen flagelar
E. Un antigen capsular

10. Mycobacteriile au urmatorul timp de generaţie:
A. 20-24 ore
B. 20 minute
C. 13 zile
D. 48 ore
E. 5zile
11. Mycobacterium tuberculosis a fost descoperit de:
A. Carl Linné
B. Louis Pasteur
C. Robert Koch
D. Ernst Chain
E. Gerhard Domagk
12. Mycobacterii condiţionat patogene sunt:
A. Mycobacterium tuberculosis
B. Mycobacterium africanum
C. Mycobacterium bovis
D. Mycobacterium avium
E. Mycobacterium leprae
13. Mycobacterii saprofite sunt:
A. Mycobacterium africanum
B. Mycobacterium leprae
C. Mycobacterium phlei
D. Mycobacterium avium
E. Mycobacterium bovis
14. Mycobacterii patogene sunt:
A. Mycobacterium leprae
B. Mycobacterium intracelulare
C. Mycobacterium kansassii
D. Mycobacterium avium
E. Mycobacterium smegmatis
15. Permeabilitatea foarte scăzută a peretelui celular a mycobacteriilor se datorează faptului că:
A. Lipidele din peretele celular sunt legate de arabinoglicani şi peptidoglicani subiacenţi

B. Polimerizarea peptidoglicanului din structura peretelui celular nu este catalizată de
THFA
C. Lipoarabinomananul facilitează supravieţuirea M. tuberculosis în interiorul
macrofagelor
D. Cord factorul (trehaloze acetilate) inhibă migrarea leucocitelor, determină leziuni
granulomatoase şi serveşte ca adjuvant antigenic
E. Cord factorul formează granuloamele şi nu serveşte ca adjuvant antigenic
16. Lipidele din structura celulară a mycobacteriilor sunt următoarele cu excepţia:
A. Ceruri A, B, C, D
B. Acid micolic
C. Fosfolipide
D. Peptidoglicani
E. Cord factorul
17. Supravieţuirea M. tuberculosis în interiorul macrofagelor este facilitată de:
A. Fosfolipide
B. Ceara D
C. Cord factorul
D. Lipoarabinomananul
E. Tuberculoproteinele
18. Structura peretelui celular realizează o barieră hidrofobă la pătrunderea în celulă a coloranţilor
hidrosolubili şi conferă micobacteriilor:
A. Acid-alcoolo-sensibilitate
B. O sensibilitate crescută la desicare
C. Acid-a1coolo-rezistenţă
D. O rezistenţă crescută la hidratare
E. Incapacitatea de a supravieţui la desicare
19. Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la proprietăţile tinctoriale ale mycobacteriilor:
A. Sunt frecvent neutre la coloraţia Gram
B. Sunt bacilii care nu pot fi decoloraţi cu acid-alcool
C. In coloraţia clasică Ziehl - Neelsen micobacteriile apar ca bastonaşe roşii pe fond
albastru
D. Dacă frotiurile fixate şi colorate la cald cu fucsina fenicată sunt tratate cu o soluţie slabă
de acid – alcool, mycobacteriile se vor decolora.
E. Fixareaa solidă a anumitor coloranţi pe corpii bacilari ai mycobacteriilor rezistă selectiv
acţiunii decolorante a acizilor şi alcoolului
20. Mycobacteriile sunt:
A. Coci Gram pozitivi
B. Bacili mobili
C. Bacili de 10 μm
D. Bacili capsulaţi
E. Bacili nesporulaţi

21. Caracterele de cultură al Mycobacterium tuberculosis sunt următoarele, cu excepţia:
A. Prezintă o creştere eugonică: colonii mari, R conopidiforme, galbene
B. Cultura se dezvoltă în 2-3 săptămâni
C. Are o creştere lentă, cu timp de generaţie de 20 ore
D. Sunt microorganisme strict anaerobe
E. Se utilizează medii speciale: Lowenstein-Jensen (amidon, glicerină, ou, verde malahit),
eventual cu adaus de antibiotice ca penicilina, acidul nalidixic
22. Următoarele afirmaţii referitoare la tuberculoză sunt adevărate, cu excepţia:
A. Este o afecţiune infecto-contagioasă, cu tendinţă la cronizare cu evoluţie în pusee acute,
separate de perioade de remisiune.
B. Tuberculoza secundară apare ca urmare a reactivării bacililor din leziunile primare sau
ca urmare a unei reinfecţii, legate şi de un status imun scăzut
C. Tuberculoza secundară poate fi pulmonară în 20% din cazuri dar şi extrapulmonară
(digestivă, osoasă, renală, genitală, ganglionară, meningeală, cutanată, peritoneală)
D. Forma primară de tuberculoză reprezintă infecţia iniţială la indivizii neexpuşi anterior,
infecţie localizată pulmonar care de obicei este asimptomatică cu evoluţie spre
vindecare prin calcificare
E. Boala presupune obligatoriu o infecţie prealabilă dar nu orice infecţie evoluează spre
îmbolnăvire (numai 10% dintre infectaţi se îmbolnăvesc în decusul întregii vieţi)
23. Următoarele afirmaţii referitoare la patogeneza tuberculozei sunt adevărate, cu excepţia:
A. Transmiterea se face pe cale respiratorie, prin intermediul picăturilor Pflugge care
conţin bacilii tuberculoşi eliminaţi de omul bolnav
B. Macrofagele fagocitează bacilii şi îi distrug în totalitate, pacientul putânduse vindeca
prin diseminarea pe cale limfatică sau sanguină
C. Bacilii se multiplică intracelular, diseminează pe cale limfo-hematogenă la nivelul
ganglionilor traheobronşici
D. În faza în care a apărut adenopatia satelită şi a rezultat complexul primar bacilii pot
disemina pe cale limfatică şi sanguină şi pot ajunge în alte organe
E. Bacilii inhalaţi ajung în alveolele pulmonare aferente teritoriului pulmonar lobar
mijlociu şi inferior, determinând o reacţie inflamatorie de tip exudativ, alveolită, numită
şancru de inoculare
24. Următoarele afirmaţii referitoare la tuberculoza secundară sunt adevărate, cu excepţia:
A. Poate apare şi prin reinfecţie
B. In anumite condiţii sau morbidităţi predispozante, bacilii tuberculoşi dormanţi, din
leziunile de diseminare postprimară, îşi pot relua multiplicarea
C. Se caracterizează prin formarea de tuberculoame şi cazeificare
D. Sunt implicaţi ganglionii loco-regionali
E. Reactivarea endogenă debutează, de obicei, de la nivelul vârfului pulmonar,unde
concentraţia de oxigen este crescută, cu extindere în sens apico-caudal
25. Cultura pe mediu Loweinstein Jensen se realizează:
A. Prin incubare la 50-57°C

B.
C.
D.
E.

Prin incubare la 137°C
In atmosferă de 8-10% CO2
In atmosferă de 35-37% CO2
Prin incubare la 0-7°C

26. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la intradermoreacţia la P.P.D :
A. P.P.D este un extract proteic purificat de tuberculină
B. După 12 ore se citeşte reacţia urmărindu-se aspectul tegumentului şi diametrul zonei de
eritem şi induraţie
C. Se realizează prin injectarea în zona antebraţului a 0,1 mI, având 2 unităţi tuberculină
D. Dacă diametrul este mai mic de 10 mm, reacţia este negativă, se poate repeta testarea cu
10 unităţi după minim 15 zile
E. O reacţie cu diametrul mai mare de 10 mm, cu apariţia de edem, induraţie, flictenă sau
chiar necroză poate constitui un argument pentru diagnosticul de tuberculoză
27. Dacă intradermoreacţia la P.P.D este pozitivă, atunci sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu
excepţia:
A. Constituie un argument pentru diagnosticul de tuberculoză
B. Semnifică existenţa hipersensibilităţii
C. Pacientul a avut complexul primar care s-a vindecat, a fost vaccinat sau are tuberculoza
activă
D. Nu se va face niciodată vaccinul
E. Se poate face vaccinul BCG
28. Următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul antituberculos sunt adevărate, cu excepţia:
A. Are durata lungă (minim 6 luni până la 2 ani)
B. Este necesară asocierea de 4 antibiotice în faza de atac şi minim 2 în faza ambulatorie
C. Tratamentul este combinat şi întotdeauna pacientul va primi “cocktailuri”de
antituberculoase pentru a preveni apariţia rezistenţei la tratament.
D. Antibioticele antituberculoase majore sunt ethionamidă, cicloserină, ciprofloxacină
E. Rifampicina şi izoniazida sunt antibiotice antituberculoase majore
29. Mycobaterium leprae are următoarele caracteristici, cu excepţia:
A. Sunt acid-alcoolo rezistenţi
B. Sunt bacili nesporulaţi, necapsulaţi şi imobili
C. Poate fi cultivat pe medii artificiale
D. Se transmite prin secreţii nazale
E. Produce cele mai numeroase cazuri de lepră în Asia
30. Lepra tuberculoidă prezintă următoarele manifestări clinice:
A. Ulcere trofice dureroase
B. Pierderea degetelor
C. Leziunile sunt cutanate, sub formă de macule apigmentare, nedureroase
D. Leziunile sunt de tip granulomatos difuz, extensiv, cu afectarea nasului,cu urechilor,
pomeţilor
E. Distrucţie progresivă a septului nazal

Complement multiplu
1. Tuberculoza se transmite prin:
A. Picături Pflugge
B. Sânge
C. Praf
D. Lapte
E. Muşcătura animalului bolnav
2.

Bacilii tuberculoşi au următoarele caractere de cultură
A. Cresc foarte rapid, la un ritm de diviziune de 10-12 minute
B. Coloniile sunt de tip S
C. Se foloseşte mediul special Lowenstein Jensen
D. Sunt strict aerobi
E. Creşterea pe mediul de cultură este de tip disgonic

3.

Patogenitatea bacilului tuberculos se datorează:
A. Secreţiei unei endotoxine foarte agresive pentru epiteliul mucoasei respiratorii
B. Capacităţii de multiplicare intracelulara a bacililor
C. Capacităţii de invazivitate a bacililor
D. Secreţiei de exotoxină ce acţionează la nivelul terminaţiilor nervoase ce controlează
reflexul de tuse
E. Creşterii cantităţii de mucus prin excitarea glandelor secretorii din mucoasa respiratorie

4.

Profilaxia tuberculozei în România se face:
A. Prin IDR la tuberculină urmată de vaccinare cu BCG dacă IDR este pozitiv
B. Prin vaccinare cu BCG dacă IDR la PPD este negativă
C. Prin administrarea vaccinului BCG la nou-născuţi
D. Prin administrarea vaccinului BCG la toţi copiii, la împlinirea vârstei de 14 ani
E. Prin chimioprofilaxia cu izoniazida la contacţii cu vârste sub 18 din focarele de
tuberculoză

5.

Alegeţi afirmaţiile corecte privind aspectul coloniilor de Mycobacterium tuberculosis în
cultură
A. Tip R
B. Conopidiforme
C. Mucoide
D. Neregulate şi uscate
E. Tip S

6.

Care dintre variantele enumerate sunt corecte privind rezistenţa Mycobacterium tuberculosis:
A. Rezistă luni sau ani în praf
B. Sunt sensibili la acţiunea radiatilor solare
C. Sunt rezistenţi la acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor
D. Sunt sensibili la cloramină

E. Sunt sensibili la penicilină
7.

Următoarele afirmaţii sunt adevărate în tuberculoză:
A. Profilaxia nespecifică a bolii presupune creşterea rezistenţei nespecifice a organismului
B. Vaccinarea BCG se efectuează la naştere şi apoi doar la 1 an şi la 7 ani
C. Răspunsul imun celular se verifică prin IDR la PPD
D. IDR la PPD-ul pozitiv, denotă prezenta hipersensibilitatii la tuberculină
E. IDR la PPD pozitiv permite vaccinarea cu BCG

8.

Pentru tratamentul tuberculozei este important:
A. Testarea sensibilităţii tulpinii izolate de la bolnav la antibiotice
B. Izolarea persoanei bolnave
C. Efectuarea IDR la tuberculină
D. Efectuarea IDR la PPD
E. Vaccinarea cu BCG

9.

În TBC primară:
A. Apare hipersensibilitatea la 4- 12 saptamani de la infecţie
B. Hipersensibilitatea este de tip I
C. Hipersensibilitatea este de tip IV
D. Se formeaza o leziune numita tubercul
E. Zona centrala se poate necroza cu formarea de cazeum

10. Alegeţi raspunsurile corecte referitoare la evoluţia TBC primară:
A. Regula este de vindecare cu fibroza si calcificare
B. Vindecare completa cu disparitia leziunii
C. E posibila extensia din aproape in aproape
D. E posibila diseminarea pe cale limfatica sau hematogena
E. Se poate reactiva dupa ani de zile
11. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la TBC secundară:
A. Există numai localizarea pulmonara
B. Exista localizari pulmonare şi extrapulmonare
C. Se poate produce prin reactivarea leziunilor primare
D. Se poate produce prin reinfecţie
E. Localizarea cea mai frecventa este baza pulmonară
12. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la TBC primară:
A. Apare în copilărie
B. Apare la adulţi
C. Apare o reactie inflamatorie de tip exudativ în alveolele din lobul apical
D. Apare o reactie inflamatorie de tip exudativ în alveolele din lobul mijlociu şi inferior
E. Caracteristic este prezenţa complexului primar Ghon
13. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la TBC pulmonară

A.
B.
C.
D.
E.

Cronică persistentă peste o lună
Subfebrilitate vesperală
Febra ridicata
Hemoptizie
Cefalee

14. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la vaccinarea BCG
A. Se face la nou nascuti fara IDR la PPD
B. Se face la nou născuti cu testare IDR la PPD
C. Vaccinarea se poate repeta în cursul vieţii după testarea IDR la PPD negativ
D. Vaccinarea se poate repeta după IDR la PPD pozitiv
E. Vaccinarea se poate face oricând fără testare IDR la PPD
15. Alegeţi raspunsurile corecte referitoare la Mycobacterium leprae
A. Agentul etiologic al ciumei bubonice
B. Bacil acid alcoolo rezistent
C. Se coloreaza în roşu la coloratia Ziehl Nielsen
D. Se coloreaza în roşu la coloratia Gram
E. Este o bacterie saprofită condiţionat patogenă
16. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la lepra tuberculoidă:
A. Apare la persoane cu imunitate celulara indemnă
B. Apare la persoane cu deficit al imunitatii celulare
C. Apar macule apigmentare, nedureroase
D. Apar leziuni ale nervilor cu parestezii
E. Apar leziuni de tip granulomatos
17. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la lepra lepromatoasă:
A. Apare la persoanele cu deficit al imunităţii celulare
B. Apar leziuni granulomatoase extinse
C. Apare nevrita
D. Facies leonin
E. Apare la persoane cu imunitate celulara indemnă
18. Tratamentul leprei se face cu:
A. Dapsone
B. Rifampicina
C. Clofazimine
D. Vibramicina
E. Eritromicina

19. Mycobacteriile aparţin:
A. Genului Mycobacterium

B.
C.
D.
E.

Familiei Mycobacteriaceae
Ordinului Actinomycetales
Ordinului Ascomycota
Familiei Mycobacterium

20. Mycobacteriile strict patogene sunt:
A. Mycobacterium bovis
B. Mycobacterium avium
C. Mycobacterium phlei
D. Mycobacterium leprae
E. Mycobacterium kansassii
21. Mycobacteriile saprofite sunt:
A. Mycobacterium kansassii
B. Mycobacterium intracelulare
C. Mycobacterium phlei
D. Mycobacterium africanum
E. Mycobacterium smegmatis
22. Mycobacteriile condiţionat patogene sunt:
A. Mycobacterium intracelulare
B. Mycobacterium bovis
C. Mycobacterium tuberculosis
D. Mycobacterium kansassii
E. Mycobacterium avium
23. Lipidele din structura mycobacteriilor sunt:
A. Ceruri A, B, C, D
B. Fosfolipide
C. Peptidoglicani
D. Cord factorul
E. Acid micolic
24. Cord factorul (trehaloze acetilate)prezent la tulpinile virulente are următoarele funcţii:
A. Determină leziuni granulomatoase
B. Inhibă migrarea leucocitelor
C. Serveşte ca adjuvant antigenic
D. Este responsabil de necroza cazeoasă
E. Facilitează supravieţuirea M. tuberculosis în interiorul macrofagelor
25. Structura peretelui celular al mycobacteriilor conferă celulei bacteriene următoarele proprietăţi:
A. Acid- alcoolo-rezistenţă
B. Realizează o barieră hidrofobă la pătrunderea în celulă a coloranţilor hidrosolubili
C. Realizează o barieră hidrofilă la pătrunderea în celulă a coloranţilor liposolubili
D. O rezistenţă crescută la desicare
E. O rezistenţă scăzută la desicare

26. Proprietăţile tinctoriale ale familiei Mycobacteriaceae sunt:
A. Nu se colorează cu fuxină
B. Se colorează cu fuxină concentrată
C. Rezistă la decolorarea cu amestecul de acid mineral şi alcool
D. Sunt frecvent neutre la coloraţia Gram
E. Nu rezistă la decolorarea cu amestecul de acid mineral şi alcool
27. Mycobacteriile sunt:
A. Bacili drepţi sau încurbaţi
B. Coci grupaţi în lanţuri
C. Bacterii cu o lungime de 2.5-3 microni
D. Flagelaţi, nesporulaţi
E. Necapsulaţi, nesporulaţi
28. Referitor la caracterele de cultură sunt adevărate afirmaţiile:
A. Mycobacterium bovis prezintă creştere disgonică: colonii mici, S, cu dezvoltare în 4-8
săptămâni
B. Micobacteriile sunt microorganisme strict anaerobe
C. M. leprae nu este cultivabil pe medii artificiale
D. Mycobacterium tuberculosis prezintă o creştere
eugonică: colonii mari, R
conopidiforme, galbene, cu dezvoltare în 2-6 săptămâni
E. Se utilizează medii speciale: Lowenstein-Jensen (amidon, glicerină, ou, verde
malachit), eventual cu adaus de antibiotice ca penicilina, acidul nalidixic
29. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la tuberculoză:
A. Poate afecta orice organ, dar cea mai frecventă localizare este cea cardiacă
B. În lipsa tratamentului specific, boala este fatală la 50% din indivizi
C. Agentul etiologic al tuberculozei este Mycobacterium bovis
D. Boala presupune obligatoriu o infecţie prealabilă dar nu orice infecţie evoluează spre
îmbolnăvire
E. Este o afecţiune infecto-contagioasă, cu tendinţă la cronizare,evoluţie în pusee acute,
separate de perioade de remisiune
30. Forma primară de tuberculoză prezintă următoarele caracteristici:
A. Apare ca urmare a reactivării bacililor din leziunile primare
B. Reprezintă infecţia iniţială la indivizii neexpuşi anterior
C. Este o infecţie localizată pulmonar care de obicei este asimptomatică
D. Poate prezenta o evoluţie spre vindecare prin calcificare
E. Este o infecţie de obicei extrapulmonară (digestivă, osoasă, renală, genitală,
ganglionară, meningeală, cutanată, peritoneală)
31. Transmiterea se poate face:
A. Pe cale cutanată
B. Pe cale respiratorie
C. Prin intermediul picăturilor Pflugge care conţin bacilii tuberculoşi

D. Prin tusea, strănutul sau vorbitul omului infectat
E. De la un animal bolnav
32. Evoluţia tuberculozei cuprinde următoarele etape:
A. Bacilii inhalaţi ajung în alveolele pulmonare aferente teritoriului pulmonar lobar
mijlociu şi inferior
B. Macrofagele fagocitează bacilii şi distrug bacilii în totalitate
C. Bacilii inhalaţi determină o reacţie inflamatorie – alveolită, numită şancru de inoculare
D. Bacilii se multiplică intracelular dar nu diseminează pe cale limfo-hematogenă
E. Apare adenopatia satelită şi rezultă complexul primar (Complexul Ghon)
33. După 4-12 săptămâni după ce subiectul a inhalat bacilii tuberculoşi apare:
A. Hipersensibilitatea la tuberculoproteine
B. O stimulare a imunităţii mediate celular
C. Formarea unui granulom cronic în jurul leziunii iniţiale de alveolită
D. O zonă centrală de celule gigante multinucleate derivate din macrofage (celule
Langerhans) ce conţin bacili
E. O regiune periferică cu celule Langerhans
34. Referitor la tuberculoza secundară sunt adevărate afirmaţiile:
A. Bacilii tuberculoşi dormanţi, din leziunile de diseminare postprimară, îşi pot relua
multiplicarea în anumite condiţii
B. Se caracterizează prin formarea de tuberculoame şi cazeificare
C. Sunt implicaţi ganglionii loco-regionali
D. Nu poate apărea prin reinfecţie
E. Se asociază frecvent cu cu infecţia H.I.V., SIDA
35. Simptomele tuberculozei sunt:
A. Tuse cronică cu durată peste 3 săptămâni
B. Transpiraţii nocturne
C. Expectoraţie
D. Sindrom febril/subfebril prelungit, vesperal
E. Creştere ponderală
36. Testele biochimice de identificare a tuberculozei sunt:
A. Testul catalazei
B. Testul nitrat-reductazei
C. Niacin-test
D. Testul oxidazei
E. Testul la bacitracină
37. Intradermoreacţie (IDR) la P.P.D (“Purified Protein Derivate”) are următoarea interpretare:
A. diametrul este mai mic de 10 mm, reacţia este pozitivă
B. O reacţie cu diametrul mai mare de 10 mm, cu apariţia de edem, induraţie, flictenă sau
chiar necroză este pozitivă

C. Reacţia IDR la PPD pozitivă semnifică existenţa hipersensibilităţii (pacientul a avut
complexul primar care s-a vindecat, a fost vaccinat sau are tuberculoza activă)
D. IDR la PPD nu este util pentru vaccinarea BCG
E. o reacţie pozitivă nu este echivalentă numai cu boala ci reprezintă o reacţie de
hipersensibilitate
38. Afirmaţiile adevărate referitoare la tratamentul tuberculozei sunt:
A. Se asociază 4 antibiotice în faza de atac şi minim 2 în faza ambulatorie
B. Este necesară iniţierea promptă a tratamentului
C. Are o durată relativ scurtă (1 lună)
D. Rezistenţa la monoterapie apare foarte repede
E. Se administrează “cocktailuri”de antituberculoase pentru a preveni apariţia rezistenţei
la tratament
39. Antibioticele majore antituberculoase sunt:
A. Cicloserina
B. Izoniazida
C. Rifampicina
D. Streptomicina
E. Ciprofloxacina
40. Referitor la Mycobacterium leprae sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. Transmiterea bolii se face prin contact sexual
B. Incubaţia este de 2-10 luni
C. Lepra lepromatoasă apare la persoanele cu deficit al imunităţii celulare
D. Leziunile din lepra tuberculoidă sunt cutanate, sub formă de macule apigmentare,
nedureroase
E. Leziunile din lepra lepromatoasă sunt de tip granulomatos difuz, extensiv, cu afectarea
nasului,cu urechilor, pomeţilor
41. Tratamentul leprei cuprinde următoarele antibiotice:
A. Sulfonamide
B. Dapsonă
C. Rifampicină
D. Clofazimin
E. penicilină

Tematica 13
Bacterii anaerobe, endogene ( Bacteroides si Fusobacterium) şi exogene:
Genul Clostridium
Complement simplu
1. Următoarele afirmaţii despre bacteriile anaerobe sunt adevarate, cu excepţia;
A. Bacteriile anaerobe nu utilizează oxigenul pentru creştere şi reacţii metabolice
B. Bacteriile anaerobe utilizează energia rezultată din reacţii oxidative
C. Oxigenul este toxic pentru bacteriile anaerobe
D. Cuprinde specii foarte diferite din punct de vedere morfotinctorial
E. Atât anaerobii exogeni cât şi cei endogeni pot produce infecţii.
2. Următoarele afirmaţii despre bacteriile anaerobe sunt adevarate, cu excepţia:
A. Bacteriile anaerobe nu utilizează oxigenul pentru creştere şi reacţii metabolice
B. Bacteriile anaerobe utilizează energia rezultată din reacţii fermentativ
C. Oxigenul este toxic pentru bacteriile anaerobe
D. Cuprinde specii asemănătoare din punct de vedere morfotinctoria;
E. Atât anaerobii exogeni cât şi cei endogeni pot produce infecţii.
3. Despre anaerobii endogeni se cunosc următoarele,cu excepţia:
A. Nu fac parte din flora normală a intestinului
B. Se găsesc şi la nivelul cavităţii bucale, pe mucoase şi tegument
C. Produc infecţii cand ajung in situsuri normal sterile
D. De obicei produc infecţii mixte
E. Cuprinde peste 30 de genuri, 300 specii anaerobe.
4. Au habitat în colon următoarele bacterii anaerobe cu o excepţie:
A. Peptococcus;
B. Veilonella;
C. Lactobacillus;
D. Peptostreptococcus;
E. Bifidobacterium.
5. Au habitat în colon următoarele bacterii anaerobe cu o excepţie:
A. Peptococcus, Peptostreptococcus;
B. Veilonella;
C. Eubacterium;
D. Propionibacterium;
E. Bifidobacterium.
6. Nu fac parte dintre anaerobii endogeni:
A. Mycobacterium;
B. Veilonella;

C. Propionibacterium,
D. Eubacterium,
E. Bifidobacterium
7. Nu fac parte dintre anaerobii endogeni:
A. Peptostreptococcus
B. Streptococcus;
C. Propionibacterium,
D. Eubacterium,
E. Bacteroides,
8. Nu fac parte dintre anaerobii endogeni:
A. Peptococcus,
B. Veilonella;
C. Corynebacterium;
D. Eubacterium,
E. Fusobacterium.
9. Nu fac parte dintre anaerobii endogeni:
A. Peptostreptococcus;
B. Veilonella;
C. Lactobacillus,
D. Eubacterium,
E. Enterobacter.
10. Pentru stabilirea diagnosticului in cazul anaerobilor endogeni:
A. Produsele patologice se recoltează normal
B. Transportul produselor patologice se face în contact cu aerul
C. Insămânţarea se face pe medii simple
D. Insămânţarea se face pe geloză sânge Schaedler
E. Incubare se face în aerobioză, 48 h- 5 zile
11. Genul Bacteroides are următoarele caractere biochimice, cu excepţia:
A. Fermentează zaharoza
B. Fermentează glucoza
C. Este sucroză negativ
D. Fermentează lactoza
E. Este maltoză pozitiv
12. Genul Bacteroides are următoarele caractere biochimice, cu excepţia:
A. Nu fermentează zaharoza;
B. Nu fermentează glucoza;
C. Este sucroză negativ;
D. Fermentează lactoza;
E. Este maltoză pozitiv.

13. Alegeţi răsunsul incorect referitor la anaerobii endogeni:
A. Sunt rezistenţi la metronidazol
B. Sunt sensibili la lincomicină, cloramfenicol şi cefoxitin
C. Din grupul fragilis sunt rezistenţi la penicilină
D. Sunt rezistenţi toţi la aminoglicozide
E. Sunt producători de betalactamază
14. În ceea ce priveşte cultura fusobacteriilor, nu putem afirma că:
A. Necesită o perioadă relativ scurtă pentru dezvoltare
B. Se dezvoltă pe medii îmbogăţite cu hemină şi bilă proaspătă
C. Coloniile sunt fine, translucide, regulate
D. Coloniile sunt înconjurate de o zonă de hemoliză
E. Se dezvoltă în strictă anaerobioză
15. Alegeţi răspunsul corect referitor la Genul Clostridium:
A. Cuprinde bacili Gram pozitivi
B. Sunt bacili cu dimensiuni mici
C. Sunt nesporulaţi
D. Habitatul lor este exclusiv intestinul omului
E. Cele mai multe specii sunt imobile
16. Din punct de vedere morfologic una dintre afirmaţiile despre bacteriile Clostridium perfringens
este falsă:
A. Sunt Gram pozitivi
B. Au capetele rotunjite
C. Nu prezintă spori
D. Au capsulă
E. Sunt imobili
17. Următoarele afirmaţii despre gangrena gazoasă sunt adevărate, cu excepţia:
A. Contaminarea ţesuturilor traumatizate se face cu spori din sol sau prin instrumente incorect
sterilizate
B. Sporii se înmulţesc în ţesuturi (subcutanat, muscular)
C. Formele vegetative produc enzime
D. Alfa-toxina sau lecitinaza, are efect necrozant şi hemolitic
E. Prin procese fermentative are loc producerea de gaz cu prezenţa de crepitaţii tisulare
18. Nu face parte din caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens:
A. Se cultivă pe geloză sânge cu adaus de aminoglicozide
B. Produc miros caracteristic
C. Se cultivă şi în mediul lichid cu thioglicolat de sodiu
D. Formează colonii de dimensiuni mari, de tip S sau cu aspect rugos
E. Majoritatea tulpinilor produc hemoliză dublă
19. Nu face parte din caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens:

A.
B.
C.
D.
E.

Se cultivă pe geloză sânge cu adaus de aminoglicozide;
Nu produc miros caracteristic.
Formează colonii de dimensiuni mari, de tip M.
Majoritatea tulpinilor produc hemoliză dublă.
Nu au activitate proteolitică.

20. Tratamentul gangrenei gazoase constă în următoarele, cu excepţia:
A. Tratamentul chirurgical
B. Administrarea de antibiotice
C. Administrarea de antitoxină (în doze mari, pe cale intravenoasă)
D. Oxigen hiperbar
E. Administrarea de antispastice
21. Despre Clostridium tetanii sunt adevărate toate afirmaţiile de mai jos cu excepţia:
A. Sunt bacili Gram negativi
B. Sunt bacili lungi, groşi, cu capete rotunjite,
C. Prezintă capete rotunjite
D. Prezintă un spor subterminal deformant (aspect de rachetă de tenis)
E. Sunt mobili
22. Afirmaţiile de mai jos sunt adevărate în privinţa bacilului Clostridium tetani, cu excepţia:
A. Este agentul etiologic al tetanosului
B. Toxina tetanică este o endotoxină
C. Toxina tetanică are două componente
D. Tetanospasmina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul sistemului
nervos central şi blochează eliberarea mediatorilor chimici
E. Tetanolizina care este o hemolizină
23. Afirmaţiile de mai jos sunt adevărate în privinţa bacilului Clostridium tetani, cu excepţia:
A. Este agentul etiologic al tetanosului
B. Toxina tetanică este o exotoxină
C. Toxina tetanică are două componente
D. Tetanospasmina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul sistemului
nervos central şi permite eliberarea mediatorilor chimici
E. Tetanolizina care este o hemolizină
24. Anaerobii endogeni:
A. Nu fac parte din flora intestinală
B. Sunt întotdeauna patogeni
C. Sunt întotdeauna saprofiţi
D. Sunt rezistenţi la aminoglicozide
E. Sunt rezistenţi la metronidazol
25. Din grupul bacteriilor anaerobe endogene fac parte urmatoarele cu o excepţie:
A. Peptococcus
B. Lactobacillus

C. Clostridium
D. Bacteroides
E. Fusobacterium
26. Diagnosticul bacteriilor anaerobe endogene se face în urmatoarele etape:
A. Produsele recoltate trebuie transportate fără a avea contact cu aerul
B. Însămânţarea se face pe medii speciale cu substanţe reducătoare
C. Mediul folosit poate fi Shaedler
D. Se incubează în lipsa oxigenului
E. Toate raspunsurile sunt corecte
27. Bacteriile din genul Clostridium:
A. Sunt anaerobi endogeni
B. Sunt bacterii Gram negative
C. Sunt nesporulate
D. Au ca habitat natural solul şi intestinul omului
E. Sunt bacili Gram pozitivi scurţi
28. Clostridium perfrigens determină:
A. Mionecroza
B. Gangrena gazoasă
C. Toxiinfecţii alimentare
D. Infecţii de tip invaziv
E. Toate raspunsurile sunt adevărate
29. Despre Clostridium botulinum se pot afirma urmatoarele :
A. Sunt bacili Gram negativi
B. Determină contracţii clonice ale musculaturii striate
C. Sunt imobili
D. Determină paralizii musculare
E. Tratamentul de elecţie este penicilina
30. Bacteriile din genul Bacteroides şi Fusobacterium determină:
A. Abcese intraabdominale
B. Peritonite
C. Colecistite
D. Endocardite
E. Toate raspunsurile sunt corecte
31. Care din următoarele variante este falsă:
A. Bacteroides are habitat normal în intestinul gros
B. Tetanosul este o boală produsă de o bacterie sporulată aerobă
C. Peptostreptococcus are habitat normal în colon
D. Streptococcus penumoniae este un anaerob endogen
E. Peptococcus sunt coci Gram pozitivi anaerobi

32. Care răspuns este incorect refertor la bacteriile anaerobe?
A. Bacteriile anaerobe utilizează oxigenul pentru creştere;
B. Bacteriile anaerobe folosesc energia rezultată din reacţii fermentative;
C. Bacteriile anaerobe nu utilizează oxigenul pentru reacţii metabolice;
D. Bacteriile anaerobe sunt bacterii care trăiesc în absenţa oxigenului;
E. Oxigenul este toxic pentru bacteriile anaerobe.
33. Despre anaerobii endogeni putem spune următoarele cu excepţia:
A. Fac parte din flora normală a intestinului;
B. Fac parte din flora normală a stomacului;
C. Se găsesc şi la nivelul cavităţii bucale;
D. Se găsesc şi pe mucoase;
E. Se găsesc şi pe tegument.
34. Anaerobii endogeni se clasifică în:
A. Peste 10 genuri, 200 specii anaerobe;
B. Peste 20 genuri, 300 specii anaerobe;
C. Peste 30 genuri, 300 specii anaerobe;
D. Peste 40 genuri, 300 specii anaerobe;
E. Peste 40 genuri, 400 specii anaerobe.
35. Anaerobii endogeni sunt reprezentaţi de următorii bacili Gram pozitivi cu excepţia:
A. Lactobacillus cu habitat vaginal;
B. Propionibacterium: pe tegument;
C. Eubacterium: habitat în colon, cavitate bucală;
D. Peptococcus: habitat în colon;
E. Bifidobacterium: habitat în colon, cavitate bucală.
36. Bacilii Gram negativi pot produce următoarele, mai puţin:
A. Abcese abdominale;
B. Abcese pulmonare;
C. Septicemii;
D. Endocardite;
E. Acnee.
37. Bacilii Gram negativi pot produce următoarele, mai puţin:
A. Peritonite;
B. Scarlatină
C. Abcese cerebrale;
D. Colecistite;
E. Septicemii.
38. Incubarea anaerobilor endogeni se face în anaerobioză timp de:
A. 48 h - 5 zile;
B. 36 h - 4 zile;
C. 24 h - 3 zile;

D. 12 h – 2 zile;
E. 6 h – 1 zi.
39. Genul Bacteroides cuprinde în acest moment foarte multe specii, se găsesc în număr foarte
mare în:
A. Flora intestinului subţire >108 /gram materii fecale;
B. Flora intestinului subţire >1010 /gram materii fecale;
C. Flora intestinului gros >1011 /gram materii fecale;
D. Flora intestinului gros >108 /gram materii fecale;
E. Flora intestinului gros >109 /gram materii fecale.
40. În cazul genului Bacteroides la examenul microscopic pe frotiu se observă prezenţa bacililor cu
următoarele caracteristici, mai puţin una:
A. Dimensiuni de 1-3 microni;
B. Dimensiuni de 5-8 microni;
C. Bacili Gram negativi;
D. Ovali;
E. Nesporulaţi.
41. În cazul genului Bacteroides antibiograma este obligatorie. Ca şi ceilalţi anaerobi sunt
sensibili la următoarele antibiotice, cu excepţia:
A. Metronidazol
B. Lincomicină
C. Cloramfenicol
D. Cefoxitin
E. Gentamicină
42. Cultura fusobacteriilor pe medii îmbogăţite cu hemină şi bilă proaspătă în strictă anaerobioză
necesită pentru dezvoltare o perioadă de:
A. 1-2 zile;
B. 2-3 zile;
C. 3-4 zile;
D. 3-5 zile;
E. 3-6 zile.
43. În cazul fusobacteriilor coloniile nu sunt:
A. Fine;
B. Translucide;
C. Regulate;
D. Opace;
E. Înconjurate de o zonă de hemoliză.
44. În cazul fusobacteriilor tratamentul se face cu următoarele antibiotice, cu excepţia:
A. Metronidazol
B. Rifampicină
C. Clindamicină

D. Carbapenemi
E. Monobactami
45. La Clostridium perfringens bacilii Gram pozitivi nu sunt:
A. Lungi şi subţiri;
B. Cu capete rotunjite;
C. Sporulaţi;
D. Încapsulaţi;
E. Imobili.
46. Coloniile de Clostridium perfringen nu sunt:
A. De dimensiuni mici;
B. Rotunde;
C. Cu margini regulate;
D. Convexe de tip S;
E. Cu aspect rugos.
47. În cazul gangrenei gazoase majoritatea tulpinilor prezintă următoarea caracteristică:
A. Nu sunt zaharolitice;
B. Nu sunt proteolitice;
C. Lichefiază gelatina;
D. Nu lichefiază gelatina;
E. Nu lichefiază serul coagulat.
48. Tratamentul gangrenei gazoase nu constă în:
A. Tratamentul chirurgical cu debridarea şi toaleta chirurgicală a plăgii cu apă oxigenată;
B. Îndepărtarea ţesuturilor devitalizate, necrozate;
C. Administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol) pentru a preveni formarea de
toxină;
D. Administrarea de anatoxină pentru neutralizarea toxinei
E. Oxigen hiperbar.
49. În cazul infecţiei cu Clostridium tetanii, germinarea nu e favorizată de:
A. Plăgile profunde;
B. Plăgile anfractuoase;
C. Plăgile devitalizate;
D. Lipsa de oxigen;
E. Prezenţa de oxigen.
50. În cazul infecţiei cu Clostridium tetanii este fals răspunsul următor:
A. Apar contracţii tonice ale musculaturii netede;
B. Contractura are loc în hiperextensie;
C. Moartea se produce prin afectarea muşchilor respiratori;
D. Contracţiile sunt violente, dureroase, pot fractura oasele;
E. Pacientul e conştient.

51. În cazul infecţiei cu Clostridium tetanii , tratamentul nu constă în:
A. Administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol);
B. Administrarea de antitoxină antitetanică în doze foarte mici
C. Ventilaţie artificială;
D. Miorelaxante pentru a controla contracţiile tonicoclonice;
E. Tratamentul chirurgical: toaleta chirurgicală a plăgii.
52. În cazul infecţiei cu Clostridium tetanii este fals răspunsul următor:
A. Produsele biologice sunt reprezentate de secreţiile din plăgile infectate;
B. Se cultivă pe geloză sânge, mediu care devine selectiv prin adăugarea de
aminoglicozide sau pe mediul Robertson;
C. Are nevoie de anaerobioză strictă;
D. Datorită mobilităţii sale deosebite produce colonii de tip mucos
E. Datorită mobilităţii sale deosebite produce invazia mediului de cultură (fenomenul de
migrare).
53. În cazul infecţiei cu Clostridium tetanii este incorect răspunsul următor:
A. Produce diferite enzime proteolitice: peptidaze, gelatinază
B. Fermentează glucidele;
C. Produce hemolizină;
D. Cultura are miros de corn ars;
E. Se face identificarea biochimică.
54. Clostridium botulinum nu sunt:
A. Bacili Gram pozitivi;
B. Bacili scurţi;
C. Bacili cu capete rotunjite;
D. Bacili sporulaţi;
E. Bacili mobili.
55. Clostridium botulinum are dimensiuni de:
A. 0,5-1,5/3-20 microni;
B. 1,5-3/5-20 microni;
C. 3-4,5/7-30;
D. 4,5-6/8-30;
E. 6-8/10-30.
56. Clostridium botulinum nu poate prezenta un spor:
A. Localizat central;
B. Localizat subterminal;
C. Localizat terminal;
D. Localizat codal;
E. Deformant.
57. Sporii de la Clostridium botulinum contaminează alimentele (carne, legume, fructe). Se
produce toxina botulinică, care este o neurotoxină cu:

A.
B.
C.
D.
E.

3 serotipuri;
5 serotipuri;
8 serotipuri;
10 serotipuri;
12 serotipuri;

58. Toxina botulinică este termolabilă şi poate fi distrusă prin fierbere timp de:
A. 5 minute;
B. 10 minute;
C. 15 minute;
D. 20 minute;
E. 3 minute.
59. În cazul infecţiei cu Clostridium botulinum procentul de mortalitate este de:
A. 10%;
B. 30%;
C. 60%;
D. 80%;
E. 90%.
60. În cazul infecţiei cu Clostridium botulinum există şapte tipuri serologice: A, B, C, D, E, F şi G
între care nu există şi diferenţe farmacologice. Toxiinfecţia la om este produsă de serotipurile:
A. C şi D;
B. F şi G;
C. C, D şi F;
D. D, F şi G;
E. A, B şi E.
61. Pentru
de:
A.
B.
C.
D.
E.

distrugerea sporilor de Cl. botulinum este foarte importantă sterilizarea la 120°C, timp
10 minute;
20 minute;
40 minute;
1 oră;
2 ore.

Complement multiplu
1. Fac parte dintre anaerobii endogeni:
A. Peptococcus, Peptostreptococcus;
B. Veilonella
C. Corynebacterium spp
D. Eubacterium, Bifidobacterium
E. Bacteroides, Fusobacterium
2. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la anaerobii endogeni:

A.
B.
C.
D.
E.

Sunt sensibili la metronidazol
Sunt rezistenţi la lincomicină, cloramfenicol şi cefoxitin
Din grupul fragilis sunt rezistenţi la penicilină
Sunt sensibili la aminoglicozide
Sunt producători de betalactamază

3. Fusobacteriile:
A. Sunt bacterii lungi
B. Au capetele ascuţite
C. Sunt deseori pleomorfe
D. Sunt bacili scurţi
E. Au capetele rotunjite
4. În ceea ce priveşte cultivarea fusobacteriilor, putem afirma:
A. Necesită o perioadă relativ scurtă pentru dezvoltare
B. Cultivă pe medii îmbogăţite cu hemină şi bilă proaspătă
C. Coloniile sunt fine, mate, neregulate
D. Coloniile sunt înconjurate de o zonă de hemoliză
E. Cultivă în strictă anaerobioză
5. În ceea ce priveşte cultura fusobacteriilor, putem afirma:
A. Necesită o perioadă mai îndelungată (3-5 zile) pentru dezvoltare
B. Cultivă pe medii îmbogăţite cu hemină şi bilă proaspătă
C. Coloniile sunt fine, translucide, regulate
D. Coloniile nu au zonă de hemoliză
E. Cultivă în aerobioză
6. Genul Clostridium:
A. Cuprinde bacili Gram negativi;
B. Sunt bacili cu dimensiuni mari;
C. Sunt nesporulaţi;
D. Habitatul lor natural este solul şi intestinul omului şi animalelor;
E. Cele mai multe specii sunt imobile.
7. Din punct de vedere morfologic bacteriile Clostridium perfringens sunt:
A. Gram negativi
B. Lungi şi groşi; cu capetele rotunjite
C. Sporulaţi, cu sporul subterminal, deformant
D. Incapsulaţi
E. Mobili
8. Caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens sunt:
A. Se cultivă pe geloză sânge cu adaus de aminoglicozide;
B. Perioada de incubaţie este de 24 de ore;
C. Nu se cultivă în mediul lichid cu thioglicolat de sodiu
D. Formează colonii de dimensiuni mari, de tip S sau cu aspect rugos

E. Majoritatea tulpinilor produc hemoliză dublă
9. Caracterele de cultură ale bacteriilor Clostridium perfringens sunt:
A. Formează colonii de dimensiuni mari, de tipM
B. Majoritatea tulpinilor nu produc hemoliză
C. Nu au activitate proteolitică
D. Nu produc răspuns caracteristic
E. Perioada de incubaţie este de 2-5 zile
10. Clostridium tetanii:
A. Sunt bacili Gram negativi
B. Sunt bacili lungi, groşi
C. Prezintă capete drepte
D. Prezintă un spor subterminal deformant (aspect de rachetă de tenis)
E. Sunt mobili
11. Despre contracţiile musculare din tetanos se afirmă:
A. Apar contracţii tonice ale musculaturii netede
B. La debut apare trismusul cu „risus sardonicus”
C. Contracţiile nu cuprind restul musculaturii
D. Contracţiile sunt violente, dureroase, pot fractura oasele
E. Moartea se produce prin afectarea muşchilor respiratori
12. Despre contracţiile musculare din tetanos se afirmă:
A. Apar contracţii tonice ale musculaturii striate
B. Tardiv apare trismusul
C. Contracţiile cuprind treptat musculatura
D. Contracţiile sunt nedureroase
E. Moartea se produce prin afectarea muşchilor respiratori
13. Despre bacteriile anaerobe endogene se pot afirma urmatoarele:
A. Fac parte din flora normala a intestinului
B. Se găsesc la nivelul cavităţii bucale
C. Se însămânţează pe medii de cultură cu substanţe reducătoare
D. Sunt întotdeauna saprofiţi
E. Sunt întotdeauna patogeni.
14. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Clostridium perfrigens:
A. Sunt bacterii anaerobe
B. Sunt bacili Gram negativi
C. Sunt nesporulaţi
D. Sunt coci Gram pozitivi
E. Sunt sporulaţi
15. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Clostridium perfrigens:
A. Sunt bacterii saprofite condiţionat patogene

B.
C.
D.
E.

Sunt bacili patogeni Gram negativi
Produc infecţii de tip invaziv
Este o specie patogenă
Elibereaza alfatoxina cu efect necrozant şi hemolitic

16. Tratamentul infecţiilor cu Clostridium perfrigens:
A. Este exclusiv chirurgical
B. Este un tratament complex
C. Este exclusiv antitoxic
D. Combina tratamentul chirurgical şi cel antibacterian
E. Combina tratamentul chirurgical, antibacterian si antitoxic.
17. Botulismul:
A. Este o toxiinfecţie alimentară
B. Are o incubaţie de 7 zile
C. Se trateaza chirurgical
D. Se trateaza cu ser antitoxic
E. Se manifesta cu febră inaltă
18. Alegeţi afirmatiile corecte referitoare la Clostridium botulinum
A. Este un bacil Gram pozitiv sporulat
B. Sporii pot contamina carnea şi legumele
C. Produce o neurotoxina termostabilă
D. Imobili
E. Se multiplica în alimentele conservate în anaerobioză
19. Alegeţi afirmatiile corecte referitoare la botulism:
A. Boala apare prin ingestia de spori de bacil botulinic
B. Boala apre prin ingestia de toxina botulinică preformată în alimente
C. Toxina blochează eliberarea de acetilcolina la nivel sinaptic cu apariţia paraliziei de tip
flasc
D. Toxina blocheaza eliberarea de acetilcolină la nivel sinaptic cu apariţia contracţiilor
musculare tonico-clonice
E. Diagnosticul de laborator se face prin evidentierea toxinei în serul bonavului
20. Despre Clostridium tetanii se poate afirma:
A. Produce enzime proteolitice
B. Nu fermenteaza glucidele
C. Produce hemolizina
D. Patogenitatea este dată de endotoxine
E. Este un bacil aerob
21. Tetanosul:
A. Este produs de o bacterie aerobă
B. Are o perioada de incubaţie de 4-5 zile pana la 2 săptămâni
C. Se administrează antibiotice

D. Se trateaza chirurgical şi prin administrarea de antitoxină
E. Profilaxia consta în vaccinarea BCG
22. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la tetanos:
A. Caracterizat prin contracţii ale musculaturii striate
B. La debut apare trismusul
C. Dignosticul de laborator se bazează pe însămânţarea produselor patologice pe geloză
sânge în anaerobioză 5 zile
D. Tetanosul se remite spontan fara tratament
E. Apare paralizia muşchilor feţei
23. Alegeţi răspunsul corect referitor la bacilul tetanic:
A. Patogenitatea sa e data de capacitatea de a elabora toxine
B. Patogenitatea e data de eliberarea de glicină
C. Tetanospasmina blochează eliberarea de glicină cu apariţia contracturii musculare
D. Tetanospasmina blochează eliberarea de acetilcolină cu aparitia contracturii musculare
E. Tetanospasmina determina aparitia unei paralizii de tip flasc.
24. Alegeţi răspunsul corect referitor tetanos:
A. Se produc contracţii tonico-clonice uşoare
B. Se produc contracţii violente ce duc la fracturi osoase
C. Poate apare la nou nascuţi prin contaminarea plăgii ombilicale
D. Germinarea e favorizata de plăgile profunde
E. Mortalitatea este redusă fara tratament
25. Referitor la bacteriile anaerobe sunt adevărate următoarele răspunsuri:
A. Utilizează oxigenul pentru creştere şi reacţii metabolice;
B. Folosesc energia rezultată din reacţii fermentative;
C. Sunt bacterii care trăiesc în prezenţa oxigenului;
D. Cuprind numeroase specii bacteriene, foarte diferite din punct de vedere
morfotinctorial: coci şi bacili, Gram pozitivi şi Gram negative;
E. Infecţiile pot fi produse de anaerobi endogeni şi anaerobi exogeni.
26. Anaerobii endogeni:
A. Fac parte din flora normală a intestinului;
B. Fac parte din flora normală a stomacului;
C. Se găsesc şi la nivelul cavităţii bucale;
D. Se găsesc şi pe mucoase;
E. Se găsesc şi pe tegument.
27. Anaerobii endogeni:
A. Produc infecţii când ajung în situsuri normal sterile;
B. Nu produc infecţii când ajung în peritoneu, bilă;
C. Nu produc infecţii mixte;
D. Pot produce infecţii: anaerobi-anaerobi;
E. Nu pot produce infecţii: anaerobi cu aerobi facultativ anaerobi.

28. Coci Gram pozitivi sunt:
A. Peptococcus;
B. Veilonella;
C. Lactobacillus;
D. Eubacterium;
E. Peptostreptococcus.
29. Bacili Gram pozitivi sunt:
A. Lactobacillus;
B. Eubacterium;
C. Bifidobacterium;
D. Propionibacterium;
E. Fusobacterium.
30. Peptococcus, Peptostreptococcus:
A. Au habitat în colon;
B. Au habitat în duoden;
C. Pot produce infecţii biliare;
D. Pot produce infecţii pulmonare;
E. Pot produce abcese.
31. Veilonella:
A. Au habitat în colon;
B. Au habitat în cavitatea bucală;
C. Pot produce infecţii polimicrobiene;
D. Sunt bacili Gram pozitivi;
E. Sunt bacili Gram negativi.
32. Care afirmaţii sunt adevărate referitor la anaerobii endogeni?
A. Lactobacillus are habitat vaginal;
B. Propionibacterium se găseşte pe tegument;
C. Propionibacterium are habitat în colon;
D. Bifidobacterium poate produce acneea;
E. Eubacterium poate determina infecţii biliare, orofaringiene.
33. Care afirmaţii sunt false referitor la anaerobii endogeni?
A. Fusobacterium are habitat în colon;
B. Bacteroides are habitat în cavitatea bucală;
C. Fusobacterium nu poate produce septicemia;
D. Lactobacillus are habitat în cavitatea bucală;
E. Fusobacterium poate produce abcese abdominale, pulmonare, cerebrale.
34. Care afirmaţii sunt false referitor la anaerobii endogeni?
A. Bacteroides poate produce peritonite;
B. Bacteroides poate produce colecistite;

C. Propionibacterium poate produce acneea;
D. Peptococcus are habitat în cavitatea bucală;
E. Peptostreptococcus are habitat în cavitatea bucală.
35. Care afirmaţii sunt false referitor la anaerobii endogeni?
A. Produsele patologice sunt transportate astfel încat să nu vină in contact cu aerul;
B. Însamânţarea se face pe medii speciale cu substanţe reducătoare;
C. Însamânţarea nu se face pe medii speciale cu geloză sânge Schaedler;
D. Incubarea se face în anaerobioză,timp de 12 h- 2 zile;
E. Anaerobii endogeni sunt sensibili la cloramfenicol, imipenemi, carbapenemi.
36. Care afirmaţii sunt adevărate referitor la genul Bacteroides?
A. Cuprinde foarte multe specii;
B. Cuprinde puţine specii;
C. Se găsesc în număr foarte mare în flora intestinului gros >1010 /gram materii fecale;
D. Se găsesc în număr foarte mare în flora intestinului subţire >1010 /ml;
E. Se găsesc în număr foarte mic în flora intestinului gros < 210 .
37. Care afirmaţii sunt adevărate referitor la genul Bacteroides?
A. 80% dintre bacterii aparţin grupului fragilis;
B. 50% dintre bacterii aparţin grupului fragilis;
C. Numai 10% sunt Bacteroides fragilis;
D. Numai 5% sunt Bacteroides fragilis;
E. Dintre anaerobii Gram negativi din flora vaginală majoritatea aparţin speciilor
B.melaninogenicus şi B.oralis.
38. Care afirmaţii sunt corecte referitor la genul Bacteroides?
A. În cavitatea bucală cea mai frecventă specie este B.melaninogenicus;
B. În cavitatea bucală cea mai frecventă specie este B. oralis;
C. Cea mai frecvenă specie din cavitatea bucală reprezintă 80%.
D. În cavitatea bucală fusobacteriile reprezintă 5%;
E. În cavitatea bucală fusobacteriile reprezintă 20%.
39. Bacilii din genul Bacteroides pot produce:
A. Infecţii prin diseminarea de la nivel stomacal (infecţii de plagă accidentală sau
chirurgicală);
B. Infecţii asociate tumorilor maligne;
C. Peritonite;
D. Abcese abdominale;
E. Septicemii.
40. Referitor la genul Bacteroides se recoltează următoarele produse patologice:
A. Lichid peritoneal;
B. Exudat nazal;
C. Puroi;
D. Exudat faringian;

E. Sânge pentru hemocultură.
41. În cazul genului Bacteroides la examenul microscopic pe frotiu se observă prezenţa bacililor:
A. Gram pozitivi;
B. Gram negativi;
C. Cu dimensiuni de 3-6 microni;
D. Cu dimensiuni de 1-3 microni;
E. Ovali.
42. Referitor la genul Bacteroides cultura se face:
A. În anaerobioză;
B. Pe mediul geloză sânge;
C. Pe mediul geloză chocolat;
D. Pe mediul Schaedler;
E. Pe mediul cu bilă şi esculină BBE.
43. Care afirmaţii sunt corecte referitor la genul Bacteroides?
A. Antibiograma nu este obligatorie;
B. Grupul fragilis este rezistent la penicilină datorită producerii de betalactamază;
C. Nu toţi anaerobii sunt rezistenţi la aminoglicozide;
D. Ca şi ceilalţi anaerobi sunt sensibili la metronidazol;
E. Mulţi sunt sensibili la lincomicină, cloramfenicol şi cefoxitin.
44. Referitor la genul Bacteroides fusobacteriile sunt:
A. Lungi;
B. Scurte;
C. Cu capetele ascuţite;
D. Deseori pleomorfe;
E. Rareori pleomorfe.
45. Referitor la genul Bacteroides coloniile sunt:
A. Fine;
B. Translucide;
C. Opace;
D. Regulate;
E. Înconjurate de o zonă de hemoliză.
46. Genul Clostridium prezintă bacili:
A. De dimensiuni mari 3-8/0.5 microni;
B. De dimensiuni mici 1-3/0.2 microni;
C. Sporulaţi;
D. Cu habitat în intestinul omului şi animalelor;
E. Majoritatea imobili datorită flagelilor peritrichi.
47. Referitor la Clostridium perfringens sunt corecte enunţurile:
A. Bacteriile sunt foarte răspândite în natură;

B.
C.
D.
E.

Sporii se găsesc pe sol, în materii fecale;
Sporii rezistă în praf o perioadă îndelungată (ani);
Formele vegetative se pot găsi în vagin la 25-30% persoane sănătoase;
Formele vegetative se pot găsi în intestin la 5% persoane sănătoase.

48. Clostridium perfringens prezintă bacili:
A. Scurţi;
B. Subţiri;
C. Lungi;
D. Groşi;
E. Cu capete rotunjite.
49. Clostridium perfringens prezintă bacili:
A. Nesporulaţi;
B. Imobili;
C. Cu sporul subterminal;
D. Cu sporul deformant;
E. Neîncapsulaţi;
50. Referitor la gangrena gazoasă sunt corecte enunţurile:
A. Plăgile profunde, asociate cu necroză şi contaminare cu bacterii aerobe pot să se
infecteze şi cu Cl. perfringens sau alte specii de clostridii, producându-se o infecţie
severă, cu evoluţie rapidă spre diseminare intramusculară;
B. Nu poate pune în pericol viaţa pacientului;
C. Contaminarea ţesuturilor traumatizate (plăgi) se face cu spori din sol sau prin
instrumente incorect sterilizate;
D. Sporii germinează, bacteriile vegetative înmulţindu-se în ţesuturi (subcutanat,
muscular), cu producerea de enzime, dintre care cea mai redutabilă este alfa-toxina
sau lecitinaza, cu efect necrozant şi hemolitic;
E. Ca urmare a peroceselor fermentative are loc producerea de gaz (prezenţa de crepitaţii
tisulare).
51. În cazul gangrenei gazoase se recoltează produsele patologice:
A. Secreţie uretrală;
B. Secreţie otică;
C. Secreţie vaginală;
D. Puroi;
E. Sânge.
52. Referitor la Clostridium perfringens sunt corecte enunţurile:
A. Formează colonii de dimensiuni mici, rotunde, cu margini regulate;
B. Formează colonii convexe de tip S sau cu aspect rugos;
C. Majoritatea tulpinilor nu produc hemoliză dublă;
D. Nu are activitate proteolitică şi produce un miros urât;
E. Majoritatea tulpinilor sunt zaharolitice, proteolitice, lichefiază gelatina şi serul
coagulat.

53. Tratamentul gangrenei gazoase constă în:
A. Tratamentul chirurgical cu debridarea şi toaleta chirurgicală a plăgii cu apă oxigenată;
B. Administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol) pentru a preveni formarea de
toxină;
C. Administrarea de antitoxină în doze mici
D. Îndepărtarea ţesuturilor necrozate;
E. Îndepărtarea ţesuturilor devitalizate.
54. Clostridium tetanii se prezintă sub formă de bacili:
A. Lungi;
B. Scurţi;
C. Groşi;
D. Mobili;
E. Cu sporul cu aspect de rachetă de tennis.
55. În cazul patogenităţii la Clostridium tetanii putem spune că:
A. Tetanosul este o toxiinfecţie produsă prin infectarea plăgilor cu Clostridium tetani;
B. Toxina tetanică este o exotoxină;
C. Toxina tetanică este o endotoxină;
D. Tetanospasmina se fixează la nivelul receptorilor gangliozidici de la nivelul
sistemului nervos periferic, blochează eliberarea mediatorilor chimici rezultând
contractura musculară spastică;
E. Tetanolizina este o hemolizină.
56. În cazul patogenităţii la Clostridium tetanii putem spune că:
A. Infecţia se produce prin contaminare la nivelul plăgilor produse accidental prin
înţepare sau prin accidente;
B. Infecţia se produce prin contaminare la nivelul plăgilor produse prin bont ombilical
sau operator cu intrumentar steril;
C. Germinarea e favorizată de plăgile profunde, anfractuoase, devitalizate, prezenţa de
oxigen.
D. Toxina tetanică difuzează pe cale sanguină;
E. Toxina tetanică difuzează pe cale nervoasă.
57. Infecţia cu Clostridium tetanii constă în următoarele:
A. Perioada de incubaţie este 4-5 zile- 2 săptămâni;
B. Perioada de incubaţie este 6-7 zile- 3 săptămâni;
C. Apar contracţii tonice ale musculaturii netede;
D. De obicei apare trismusul cu „risus sardonicus”;
E. Contracţiile cuprind treptat restul musculaturii.
58. Infecţia cu Clostridium tetanii constă în următoarele:
A. Contractura are loc în hipoextensie;
B. Moartea se produce prin afectarea muşchilor respiratori;
C. Contracţiile sunt violente, dureroase;

D. Pacientul e inconştient;
E. Mortalitate: 20%.
59. Referindu-ne la epidemiologie putem spune că:
A. În ciuda eforturilor Organizaţiei Modiale a Sănătăţii de a eradica tetanosul până în
1995, a rămas o boală endemică în ţările în curs de dezvoltare cu aproximativ
1.000.000 morţi în 1992 la nivel modial;
B. Boala e rară în ţările dezvoltate;
C. În Africa de Sud aproximativ 600 cazuri pe an (6 per milion);
D. În Marea Britanie 12-15 cazuri pe an (0.2 per milion);
E. În SUA 50 -70 cazuri(0.2 per milion).
60. În cazul tetanosului, tratamentul constă în:
A. Administrarea de antibiotice (penicilină şi metronidazol);
B. Administrarea de antitoxină antitetanică în doze mari, pe cale intravenoasă pentru
neutralizarea toxinei
C. Administrare de oxigen pe mască
D. Miorelaxante pentru a controla contracţiile tonicoclonice;
E. Tratamentul chirurgical: toaleta chirurgicală a plăgii.
61. În cazul tetanosului, despre diagnosticul de laborator putem spune următoarele:
A. Produsele biologice sunt reprezentate de secreţiile din plăgile infectate;
B. Se cultivă pe geloză sânge;
C. Se cultivă pe mediul Tinsdale;
D. Se cultivă pe un mediu care devine selectiv prin adăugarea de aminoglicozide;
E. Se cultivă pe mediul Robertson.
62. În cazul Clostridium tetanii , despre diagnosticul de laborator putem spune următoarele:
A. Are nevoie de anaerobioză strictă;
B. Datorită imobilităţii sale produce creştere în valuri;
C. Datorită imobilităţii sale deosebite nu produce invazia mediului de cultură;
D. Datorită mobilităţii sale deosebite produce fenomenul de migrare;
E. Produce peptidaze.
63. În cazul Clostridium tetanii, despre diagnosticul de laborator putem spune următoarele:
A. Produce gelatinază;
B. Fermentează glucidele;
C. Produce hemolizină;
D. Cultura are miros de corn ars;
E. Se face identificarea biochimică.
64. Clostridium botulinum prezintă bacili:
A. Gram pozitivi;
B. Lungi;
C. Scurţi;
D. Cu capete rotunjite;

E. Mobili.
65. Alegeţi răsunsurile corecte referitoare la Clostridium botulinum:
A. Are dimensiuni de 0,5-1,5/3-20 microni;
B. Are dimensiuni de 3-4/6-20 microni;
C. Poate prezenta un spor localizat central, deformant;
D. Poate prezenta un spor localizat subterminal, deformant;
E. Poate prezenta un spor localizat terminal, deformant.
66. Referindu-ne la Clostridium botulinum, putem afirma următoarele:
A. Bacteriile acestui gen nu sunt foarte răspândite în natură;
B. Bacteriile produc o neurotoxină deosebit de puternică care prin consumul o dată cu
alimentele poate duce la o toxiinfecţie cu evoluţie rapidă şi letală;
C. Sporii contaminează alimentele (carne, legume, fructe);
D. În alimentele conservate sau în mezeluri are loc germinarea favorizată de anaerobioză
şi păstrarea la temperatura camerei;
E. Sporul nu se transformă în forma vegetativă.
67. Despre patogenitatea la Clostridium botulinum, putem spune următoarele:
A. Se produce toxina botulinică;
B. Toxina botulinică este o neurotoxină cu 11 serotipuri;
C. Serotipurile A, B, E, F provoacă botulismul la om;
D. Toxina este termolabilă;
E. Toxina poate fi distrusă prin fierbere 10 minute.
68. Despre patogeneza la Clostridium botulinum, putem spune următoarele:
A. Boala se produce prin consumul de alimente cu toxină preformată;
B. Toxina absorbită în stomac ajunge în sânge;
C. Toxina absorbită în intestin ajunge la sinapsele neuronilor periferici;
D. Determină blocarea transmiterii nervoase prin blocarea eliberării de noradrenalină
(neurotrasmiţător);
E. Rezultă paralizia flască.
69. Referitor la Clostridium botulinum, după o incubaţie de 18-24 ore apar paralizii ale muşchilor
capului cu:
A. Diplopie;
B. Miopie;
C. Strabism;
D. Disfagie;
E. Vorbire dificilă.
70. Clinic, referitor la Clostridium botulinum putem spune următoarele:
A. Paralizia musculaturii respiratorii duce la moarte prin asfixie;
B. Pacientul este afebril;
C. Pacientul este conştient;
D. Pacientul este inconştient;

E. Mortalitate: 20%
71. Care afirmaţii sunt corecte referitor la Clostridium botulinum?
A. După o incubaţie de 5-10 ore apar paralizii ale muşchilor capului;
B. Paralizia musculaturii digestive duce la moarte;
C. Diagnosticul constă în punerea în evidenţă a toxinei în serul bolnavului;
D. Diagnosticul constă în punerea în evidenţă a toxinei în alimentul incriminat după
recoltarea produsului şi cultivare;
E. Diagnosticul constă în punerea în evidenţă a toxinei în lichidul de vărsătură;
72. Privind cultura la Clostridium botulinum care afirmaţii sunt corecte?
A. Se face în anaerobioză strictă;
B. Clostridium botulinum produce lipază;
C. Există şapte tipuri serologice: A, B, C, D, E, F şi G între care nu există şi diferenţe
farmacologice;
D. Toxiinfecţia la om este produsă de serotipurile C, D, F;
E. Toxiinfecţia la om este produsă de serotipurile A, B şi E.
73. Coloniile la Clostridium botulinum sunt:
A. Transparente;
B. Opace;
C. Semitransparente;
D. De aproximativ 3 mm diametru;
E. De aproximativ 1 mm diametru;
74. Care afirmaţii sunt corecte referitor la Clostridium botulinum?
A. Antibioticele nu au efect asupra toxinei botulinice;
B. Tratamentul constă în administrare de antitoxină în funcţie de rezultatele testelor
biologice şi susţinere respiratorie;
C. Trebuie evitat consumul de alimente conservate în condiţii improprii;
D. Pentru distrugerea sporilor de Cl. botulinum este foarte importantă sterilizarea la
120°C, timp de 20 minute;
E. Pentru distrugerea sporilor de Cl. botulinum este foarte importantă sterilizarea la
200°C, timp de 10 minute.

Tematica 14. Genul Treponema.Treponema pallidum.
Genurile Chlamidia, Rickettsia şi Mycoplasma
Complement simplu
1. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la genul Treponema:
A. Cuprinde doar specii patogene

B.
C.
D.
E.

Cuprinde doar specii saprofite
Cuprinde specii patogene şi nepatogene
Cele patogene fac parte din flora normalǎ a cavitǎţii bucale
Existǎ trei specii nepatogene pentru om: Treponema pallidum,Treponema pertenue si
Treponema carateum

2. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la morfologia genului Treponema:
A. Sunt bacterii spiralate subţiri
B. Sunt bacterii spiralate lungi
C. Sunt formate din spire neregulate
D. Nu prezintǎ mişcǎri în jurul axei
E. Treponemele se coloreazǎ în coloraţia Gram
3.

Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la morfologia genului Treponema:
A. Treponemele nu se coloreazǎ în coloraţia Gram
B. Treponemele pot fi evidenţiate la microscopul cu câmp întunecat
C. La examinarea în câmp întunecat, treponemele apar albe, refringente, strǎlucitoare
D. Sunt bacterii spiralate, subţiri 6-15 microni lungime/ 0,1-0,2 diametru
E. Nu prezintǎ mişcǎri active în jurul axei bacteriene

4. Alegeţi afirmaţia corectǎ:
A. Treponemele patogene nu pot fi cultivate pe medii artificiale, pe oul de gainǎ embrionat sau
culturi celulare
B. Treponema Reiter este cultivabilǎ în vitro în condiţii de anaerobiozǎ în mediul ce conţine
aminoacizi, vitamine, albuminǎ sericǎ
C. În medii lichide adecvate, cu adaus de substanţe reducătoare, Treponema pallidum poate
rǎmâne viabilǎ în sângele integral sau în plasmǎ pǎstrate la 4 C cel puţin 24 ore, ceea ce
face posibilǎ transmiterea bolii prin sângele transfuzat
D. Toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte
E. Treponemele nu sunt sensibile la penicilinǎ
5. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la structura antigenicǎ a genului Treponema:
A. Cardiolipina este un antigen de naturǎ fosfolipidicǎ prezent la toate treponemele şi în unele
ţesuturi animale sau umane
B. Antigene proteice, comune tuturor treponemelor, utilizate în reacţia de fixare de
complement
C. Antigene ale corpului bacterian, foarte specifice, caracteristice treponemelor patogene
D. Antigene de suprafaţǎ, determinǎ apariţia de anticorpi ce reacţioneazǎ în reacţiile de
imunoflorescenţǎ
E. Antigene ale corpului bacterian, foarte specifice, caracteristice treponemelor nepatogene
6. Alegeţi afirmaţia falsǎ:
A. Sifilisul nu este o boală specifică omului
B. Evoluţia sifilisului dobândit are loc în trei stadii
C. Sifilisul dobândit se poate transmite prin transfuzii sau prin manipulare de produse
patologice contaminate

D. Sifilisul congenital se transmite de la mamǎ la fǎt
E. Transmiterea este de obicei pe cale sexualǎ, de aceea sifilisul dobândit este o boalǎ
venericǎ cu declarare obligatorie
7. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la sifilisul primar:
A. Treponemele pǎtrund prin mucoasă şi se înmulţesc la poarta de intrare de unde pot ajunge
şi la nivelul ganglionilor limfatici regionali producând adenopatie
B. La 2-6 sǎptǎmâni dupǎ contactul infectant apare la locul inoculării o leziune unicǎ care se
erodeazǎ central,
C. Leziunea este dureroasǎ, fiind acoperitǎ de o crustǎ sub care se aflǎ o serozitate bogatǎ în
treponeme
D. Este însoţitǎ de o adenopatie localo-regionalǎ
E. Răspunsul inflamator local este caracterizat prin predominenţa limfocitelor şi plasmocitelor
8. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la sifilisul secundar:
A. Leziunile caracteristice sunt numite sifilide
B. Apare un rash maculo-papular cutanat
C. Leziunile au aspect de ulcer cu baza indurată
D. Leziuniile apar şi dispar “în valuri” care se succed pe o perioadǎ de maximum 1-3 ani,
E. Condiloamele apar la nivelul mucoaselor bucalǎ, perianalǎ având contagiozitate crescutǎ
9. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la sifilisul terţiar:
A. Manifestǎrile apar dupǎ o perioada de 1-20 ani
B. Leziunile sunt de tip granulomatos în diferite organe şi ţesuturi
C. Leziuni degenerative la nivelul sistemului nervos
D. Toate afimaţiile de mai sus sunt corecte
E. Treponemele sunt în numǎr foarte mare în leziunile terţiare
10. Sifilisul congenital precoce prezintǎ urmǎtoarele caracteristici :
A. Coriza luetică
B. Erupţie tegumentară maculo-papulară
C. Descuamarea pielii de la nivelul palmelor şi plantelor
D. Toate rǎspunsurile sunt corecte
E. Afectare hepaticǎ
11. În sifilisul primar în cazul şancrului de inoculare, treponemele se pot evidenţia direct prin:
A. Microscopia în câmp întunecat
B. Imunoflorescenţa directǎ
C. Microscopie optică, coloraţie prin impregnare argentică Levaditi-Fontana-Tribondeau
D. Imunofluorescenţă indirectă
E. Nu se colorează Gram
12. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la diagnosticul genului Treponema:
A. Cultivarea se face pe medii artificiale
B. Cultivarea se face pe culturi celulare
C. Cultivarea se face pe oul de găină embrionat

D. Diagnosticul de rutină este cel de evidenţiere a genomului bacterian
E. Diagnosticul de rutinǎ este cel serologic
13. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la testele serologice non- treponemice:
A. Antigenul folosit este cardiolipina lipid extras din cordul bovin,
B. Cardiolipina este asemanǎtoare structural cu antigeneletreponemice
C. Cardiolipina reacţioneazǎ cu anticorpii de tip IgM si IgA
D. Anticorpii se gǎsesc în serul pacientului la 2-3 sǎptǎmâni de la infecţie
E. Toate afimaţiile de mai sus sunt corecte
14. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la testul V.D.R.L.:
A. Este o reacţie de aglutinare pe lamǎ
B. Este o reacţie de fixare de complement
C. Antigenul este reprezentat de cardiolipină adsorbită pe particule de colesterol
D. Cardiolipina este pusă în contact cu serul pacientului
E. Antigenul adsorbit va forma agregate în câteva minute cu anticorpii din serul pacientului
15. Alegeţi afirmaţia corectǎ referitoare la testul de aglutinare netreponemic RPR:
A. Cardiolipina este adsorbitǎ pe particulele de carbon
B. Cardiolipina este adsorbită pe particule de colesterol
C. Rezultatul pozitiv este atunci când aglutinarea este prezentǎ în orice grad
D. Rezultatul este pozitiv când serul se clarifică şi se observă grunjii de culoare neagră
E. Rezultatul este negativ în lipsa aglutinării, cu prezenţei undei de antigen
16. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la testele de diagnostic ale infecţiei luetice:
A. Testul nontreponemic VDRL este un test de screening, rapid şi simplu
B. Testul nontreponemic VDRL este un test de screening, care se poate aplica serului şi
lichidului cefalorahidian
C. Testul nontreponemic RPR este un test de screening, rapid şi simplu
D. Nu sunt teste utile ca indicator de reinfecţie
E. Pot fi efectuate cantitativ, urmǎrind scǎderea titrului ca urmare a unui tratament adecvat
17. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la testele treponemice:
A. Utilizeazǎ ca antigen extras din treponemele patogene
B. Se folosesc ca test de confirmare a RPR sau VDRL pozitiv
C. Sunt teste specifice dar mai puţin sensibile
D. Sunt teste foarte sensibile de diagnostic
E. Se pozitiveazǎ mai târziu în cursul evoluţiei infecţiei decât testele nespecifice
18. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la testul TPHA de diagnostic în sifilis:
A. Este reacţia de hemaglutinare treponemicǎ
B. Extractele treponemice sunt adsorbite pe suprafaţa hematiilor
C. În contact cu serul pacientului ce posedǎ anticorpi antitreponemici, apare reacţia de
aglutinare a hematiilor
D. Reacţia poate fi efectuatǎ calitativ sau cantitativ
E. Antigenul este reprezentat de cardiolipină

19. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la interpretarea testului TPHA de diagnostic în sifilis:
A. Rezultatul pozitiv indicǎ prezenţa anticorpilor specifici antitreponemici, semnificând o
infecţie actualǎ sau în antecedente
B. Rezultatul negativ la TPHA şi VDRL negativ semnifică absenţa infecţiei
C. Rezultatul negativ la TPHA şi pozitiv la VDRL poate indica o infecţie foarte recentă
D. Anticorpii antitreponemici pot rǎmâne prezenţi câţiva ani sau chiar toatǎ viaţa dacǎ infecţia
a fost tratatǎ, ca semn al trecerii prin boalǎ
E. Anticorpii dispar rapid şi TPHA se negativează imediat după tratamentul corect al infecţiei
20. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la sifilisul congenital:
A. La nou nǎscuţii cu sifilis congenital sau suspiciune de sifilis congenital, se recolteazǎ LCR
înainte de începerea tratamentului
B. Nou-născutul poate prezenta malformaţii congenitale
C. Mamei i se efectuează teste serologiceVDRL sau RPR şi TPHA
D. Nou-născutului i se efectuează teste serologiceVDRL sau RPR şi TPHA
E. Nu se recomandă testarea RPR/TPHA din lichidul cefalorahidian pentru nou născut
21. Alegeţi afirmaţia falsǎ referitoare la reacţia Herxheimer:
A. Poate apare în cursul terapiei cu penicilină a sifilisului
B. Se datoreazǎ lizei brutale a unui numǎr mare de treponeme
C. Se datoreazi eliberării de endotoxine bacteriene
D. Se manifestǎ prin febrǎ, cefalee, tahicardie, dureri osoase, greaţǎ
E. Apare la numai la gravide
22. Bacteriile din genul Chlamydia sunt:
A. Gram pozitive
B. Extracelulare
C. Nu produc leziuni caracteristice
D. Nu posedă peptidoglican
E. Mobile
23. Diagnosticul infecţiilor cu Chlamydia se poate face prin următoarele tehnici cu excepţia:
A. Detectarea antigenului
B. Metoda ELISA
C. Metoda PCR
D. Imunofluorescenţă
E. Testul catalazei
24. Agetul etiologic al sifilisului este:
A. Treponema carateum
B. Mycobacterium avium
C. Treponema pallidum
D. Klebsiella ozenae
E. Mycobacterium bovis

25. Până în anul 1838 sifilisul era confundat cu:
A. Trichomoniaza
B. Gonoreea
C. Candidoza
D. Herpesul genital
E. SIDA
26. Caracterele morfologice ale bacteriei Treponema pallidum sunt:
A. Este spiralată cu o lungime de 10-15 mm
B. Este formată din spire regulate
C. Este imobilă, datorită spirelor
D. Nu prezintă mişcări de flexie sau de pendulare în jurul axei
E. Se colorează în coloraţia Gram
27. Treponemele pot fi cultivate pe:
A. Medii artificiale
B. Ou de găină embrionat
C. Testicul de iepure
D. Culturi celulare
E. Geloză sânge
28. Referitor la rezistenţa treponemelor sunt adevărate afirmaţiile:
A. Sunt rezistente la uscăciune
B. Sunt sensibile la temperaturi peste 42°C
C. Sunt rezistente la dezinfectante, săruri de bismut
D. Penicilina are un efect bacteriostatic în doze mari
E. Sunt rezistente la penicilină
29. Referitor la sifilisul dobândit sunt false afirmaţiile:
A. Are loc în trei stadii: sifilisul primar, secundar şi terţiar
B. Este o boală venerică cu declarare obligatorie
C. Treponemele pătrund prin mucoasa genitală sau mucoasa bucală, perianală dar nu se
înmulţesc la poarta de intrare
D. Treponemele produc la nivelul ganglionilor limfatici regionali, adenopatie.
E. La 2 - 6 săptămâni după contactul infectant apare la locul infecţiei o ulceraţie caracteristică,
numită şancru dur
30. Caracteristicile leziunii primare din sifilis sunt următoarele:
A. Este dureroasă
B. Prezintă sub crustă o serozitate lipsită de treponeme
C. Se caracterizează prin vindecare spontană, fără tratament
D. După o săptămână de la debutul şancrului dur treponemele diseminează pe cale limfatică şi
hematogenă şi apare sifilisul secundar
E. Răspunsul inflamator local este caracterizat prin absenţa limfocitelor şi plasmocitelor

31. Referitor la sifilisul terţiar sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:
A. Manifestările apar după o perioadă de 1-20 ani
B. Leziunile sunt de tip granulomatos (gome), la nivelul pielii, oaselor, ficatului, leziuni ale
mucoaselor
C. Treponemele sunt în număr foarte mic
D. Predomină reacţiile de hipersensibilitate de tip întârziat faţă de antigenele treponemice
E. În această perioadă pacientul este contagios
32. Următoarele afirmaţii referitoare la diagnosticul de laborator al sifilisului sunt adevărate, cu
excepţia:
A. În sifilisul primar, în cazul şancrului de inoculare, treponemele se pot evidenţia
microscopia în câmp întunecat
B. În sifilisul secundar, treponemele se pot evidenţia folosind coloraţia Gram
C. Testul de aglutinare VDRL este o reacţie de aglutinare pe lamă în care antigenul
reprezentat de cardiolipină adsorbită pe particule de colesterol este pus în contact cu serul
pacientului
D. VDRL şi RPR sunt teste de screening utile ca indicator de reinfecţie
E. În cazul testului treponemic (specific) FTA (fluorescent treponemal antibody) în care se
utilizează imunofluorescenţa indirectă, este primul test care se pozitivează în sifilisul
primar
33. Antibioticul de elecţie pentru tratarea sifilisului este:
A. Ceftobiprol
B. Penicilina
C. Cefepim
D. Gentamicina
E. Streptomicina
34. Genul Chlamydia cuprinde bacterii:
A. Gram negative cu habitat obligatoriu intracelular
B. Gram negative cu habitat obligatoriu extracelular
C. Gram pozitive cu habitat obligatoriu intracelular
D. Gram pozitive cu habitat obligatoriu extracelular
E. Gram pozitive cu habitat obligatoriu intercelular
35. Chlamydiile fac parte din familia:
A. Chlamydia
B. Chlamydiales
C. Chlamydiaceae
D. Chlamydia psittaci
E. Chlamydia pneumoniae
36. Chlamydiile au următoarele caractere specifice, cu excepţia:
A. Posedă ribozomi
B. Au perete celular rigid
C. Se divid prin diviziune simplă, binară

D. Nu posedă ARN
E. Sunt sensibile la antibiotice
37. Afirmaţiile adevărate referitoare la formele de chlamydii sunt următoarele:
A. Formele infecţioase sunt corpi reticulaţi (CR), de 800-1000nm
B. Formele neinfecţioase sunt corpi elementari (CE), de 300-400nm
C. Corpusculul elementar (CE) este activ metabolic, rezistent în mediu extracelular
D. Corpusculul reticulat (CR) sau "corpusculul iniţial" a lui Lindner este activ metabolic, cu o
evoluţie strict intracelulară.
E. Chlamydiile sunt mobile, iar pasajul de la o celulă la alta se face prin intermediul corpilor
elementari
38. Chlamydia pneumoniae determină următoarele infecţii, cu excepţia:
A. Faringite
B. Uretrite
C. Bronşite
D. Sinuzite
E. Pneumonie
39. Chlamydia trachomatis este agent etiologic al următoarelor infecţii, cu excepţia:
A. Serotipurile L1,L2,L3 produc limfogranulomatoza veneriană care netratată evoluează spre
obstrucţia vaselor limfatice cu limfedem, elefantiazis la nivelul organelor genitale şi
stricturi rectale
B. Serotipurile D,E,F,G,H,I,J,K produc trachomul, o keratoconjunctivită cronică, contagioasă
care poate duce la orbire
C. Serotipurile D,E,F,G,H,I,J,K produc cervicită, uretrită sau rectită
D. Serotipurile D,E,F,G,H,I,J,K produc conjunctivita cu incluzii a nou născutului, pneumonia
nou născutului, conjuntivite
E. Serotipurile D,E,F,G,H,I,J,K produc la femei vaginită, disurie, menoragii, cervicita cu
evoluţie subacută, care se poate complica adeseori cu salpingite, boală inflamatorie pelvină,
cauze frecvente ale sterilităţii şi sarcinilor extrauterine
40. Metoda de diagnostic de elecţie pentru Chlamydia trachomatis este:
A. Coloraţia Del Vecchio
B. Coloraţia Gram
C. Imunofluorescenţa
D. Metoda cu lugol
E. Coloraţia Gimenez
41. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la diagnosticul imunologic şi cel serologic:
A. Detectarea antigenelor de Chlamydia se poate face prin reacţia de polimerizare în lanţ PCR
de detecţie a genomului bacterian
B. Tehnica imunoenzimatică ELISA cea mai utilizată metodă în prezent de evidenţiere a
anticorpilor IgG anti-Chlamydia trachomatis sau C. pneumoniae în serul pacienţilor
C. Un titru de 1:64 obţinut la testul ELISA nu este sugestiv pentru infecţie, dar scăderea
titrului în dinamică confirmă infecţia

D. Produsele patologice sunt recoltate cu tampoane terile, prin raclare uşoară (celule
epiteliale), apoi se introduc în tuburi cu medii speciale
E. După descărcarea produsului şi eventual centrifugare, supernatantul este folosit pentru
detectarea antigenelor
42. Chlamydia posedă rezistenţă naturală la următoarele antibiotice:
A. Macrolide
B. Fluorochinone de generaţia a doua şi a treia
C. Glicopeptide
D. Rifampicine
E. Tetracicline
43. În tratarea infecţiile cu Chlamydia nu se folosesc următoarele antibiotice:
A. Azitromicina
B. Doxiciclina
C. Rifampicina
D. Eritromicina
E. Penicilina
44. Mycoplasmele au următoarele caracteristici, cu excepţia:
A. Fac parte din clasa Mollicutes
B. Sunt cele mai mici bacterii (0,2-0,8 microni)
C. Au perete celular
D. Au membrană plasmatică şi se prezintă ca forme filamentoase şi pleomorfe
E. Nu se colorează prin coloraţia Gram (Gram negative)
45. Speciile cele mai importante de mycoplasme în patologia umană sunt următoarele, cu excepţia:
A. Mycoplasma pneumoniae, care produce infecţii respiratorii
B. Mycoplasma genitalium, care produce uretrită non-gonococică
C. Ureaplasma urealyticum, care produce uretrită non-gonococică
D. Mycoplasma hyopneumoniae, care produce dismenoree, vaginită
E. Mycoplasma hominis, care produce pielonefrită, boală inflamatorie pelviană, stare febrilă
postpartum
46. Referitor la caracterele de cultură ale mycoplasmelor sunt false afirmaţiile:
A. Coloniile se dezvoltă în aproximativ 3 zile
B. Cresc in vitro pe medii de cultură acelulare
C. Formează colonii mici, 100-300 microni diametru, vizibile cu lupa
D. Coloniile au aspect de”ouă ochiuri”
E. Sunt bacterii pretenţioase, necesită medii suplimentate cu colesterol, precursori de acizi
nucleici (din levuri) şi uree pentru U.urealyticum.
47. Referitor la infecţiile cu Mycoplasma pneumoniae sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu
excepţia:
A. Poate produce faringită, traheobronşită, pneumonie atipică la persoanele cu imunitate
scăzută

B. Mycoplasmele sunt sensibile la peniciline şi alte antibiotoce betalactamice
C. Mycoplasmele se ataşază de epiteliul respirator printr-o proteină de aderenţă P1 blocând
mişcările cililor respiratori şi producând distrugerea stratului superficial epitelial.
D. Tusea neproductivă persistentă este manifestarea cea mai caracteristică
E. Mucoasa faringiană este eritematoasă
48. Referitor la diagnosticul serologic al Mycoplasma pneumoniae sunt false afirmaţiile:
A. În reacţia de fixare a complementului, titrul de anticorpi apare la 4-6 săptămâni: o creştere
de 4 ori a titrului în dinamică (între debutul bolii şi convalescenţă) precizează diagnosticul
(semnifică o infecţie recentă)
B. Reacţia polimerizare în lanţ este folosită pentru detecţia IgM în infecţia recentă
C. Se poate folosi metoda imunoenzimatică ELISA de detecţie a IgM în infecţia recentă
D. Testul aglutininelor la rece este nespecific şi numai 50% dintre bolnavi dezvoltă
hemaglutinine la rece
E. Se poate folosi imunofluorescenţa directă sau ELISA pentru detecţia antigenelor în spută
49. Antibioticele de elecţie în infecţiile cu mycoplasme sunt:
A. Macrolidele
B. Penicilinele
C. Cefalosporinele
D. Aminoglicozidele
E. Polimixinele
50. Afirmaţiile false referitoare la Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum sunt
următoarele:
A. Mycoplasma hominis produce: pielonefrită, boală inflamatorie pelviană, stare febrilă
postpartum şi postabortum.
B. Portajul de Ureaplasma este de 15%- 20% la persoanele active sexual
C. În infecţiile genitale, Mycoplasmele sunt depistate mai ales prin culturi ale secreţiilor
uretrală sau vaginală şi prin teste imunologice
D. În infecţiile genitale tetraciclina şi doxiciclina sunt antibiotice de elecţie
E. Cultivarea se face în bulion cu extracte de cord bovin şi ser de cal, urmată de trecere pe
geloză îmbogăţită cu aceleaşi elemente
51. Următoarele afirmaţii referitoare la genul Rickettsia sunt adevărate, cu excepţia:
A. Cuprinde bacili Gram pozitivi care se colorează slab
B. Cuprinde paraziţi intracelulari obligatorii
C. Rezervorul acestor specii patogene este reprezentat de animale şi artropode şi sunt
transmise prin păduchi, căpuşe
D. Pătrund în celula eucariotă prin fagocitoză indusă şi formează un fagozom
E. Nu pot fi cultivate pe medii artificiale, ci se pot dezvolta doar pe culturi celulare, în centre
specializate
52. Antibioticele de elecţie folosite în tratamentul infecţiilor cu Rickettsia rickettsii şi Rickettsia
prowazekii sunt:
A. Penicilinele şi cefalosporinele

B.
C.
D.
E.

Tetraciclinele şi cloramfenicolul
Glicopeptidele şi polimixinele
Macrolidele şi lincosamidele
Chinolonele şi fluorochinolonele

53. Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la Rickettsia prowatzekii :
A. produce tifosul exantematic
B. Factorii favorizanţi ai bolii sunt reprezentaţi de aglomerările umane, lipsa de igienă, sărăcia
C. Rezervorul este este reprezentat de animale şi sunt transmise prin căpuşe
D. Complicaţiile tifosului exantematic sunt reprezentate de miocardită şi tulburări neurologice
prin afectarea sistemului nervos central
E. Diagnosticul de laborator este serologic şi constă în evidenţierea anticorpilor anti-Rickettsia
prowazekii prin reacţia de fixare a complementului (R.F.C.), reacţia de latex-aglutinare sau
prin imunofluorescenţa indirectă IIF
54. Afirmaţiile false referitoare la Rickettsia conori sunt următoarele:
A. Produce tifosul exantematic
B. Rezervorul şi vectorul sunt reprezentate de căpuşa câinelui Rhipicephalus sanguineus
C. Transmiterea se face prin muşcătura de căpuşă, iar la locul înţepăturii se poate observa o
escară sau o pată de culoare neagră, care uneori trece neobservată
D. Diagnosticul de laborator este serologic şi constă în evidenţierea anticorpilor IgG şi IgM
anti-Rickettsia conori
E. Tratamentul se poate face cu: doxiciclină, cloramfenicol, ciprofloxacin

Complement multiplu
1. Speciile patogene din genul Treponema pentru om sunt:
A. Treponema pallidum
B. Treponema pertenue
C. Treponema carateum
D. Treponema berlinense
E. Treponema porcinum
2. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la morfologia genului Treponema:
A. Cuprinde bacterii spiralate, subţiri 6-15 microni lungime/0.1-0.2 diametru
B. Bacteriile sunt formate din spire regulate la distanţǎ de aproximativ 1 micron
C. Bacterii sunt formate din spire neregulate
D. Bacteriile prezintǎ mişcǎri active în jurul axei
E. Treponemele se coloreazǎ în coloraţia Gram
3. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la morfologia genului Treponema:
A. Sunt reprezentate de cocobacili Gram negativi
B. Sunt bacterii spiralate cu un singur rând de spire
C. Bacteriile nu se pot colora cu fluorocromi din cauza structurii peretelui celular

D. Bacteriile se pot colora prin metoda Fontana Tribondeau
E. La examinarea microscopică în camp întunecat, treponemele apar refringente,
strălucitoare.
4. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracterele de culturǎ ale genului Treponema:
A. Treponemele patogene nu pot fi cultivate pe medii artificiale,
B. Treponemele patogene pot fi cultivate în culturi celulare
C. Treponema Reiter poate fi este cultivatǎ în vitro în condiţii de anaerobiozǎ într-un
mediu ce conţine aminoacizi, vitamine, albuminǎ sericǎ
D. Treponema Reiter este o treponema patogenă înrudită antigenic cu T. pallidum
E. În medii lichide cu adaus de substanţe reducatoare, Treponema pallidum poate rǎmâne
viabilǎ în sângele integral sau în plasmǎ pǎstrate la 4 C cel puţin 24 ore
5. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la sensibilitatea speciei Treponema pallidum:
A. Sensibile la uscǎciune
B. Rezistente la temperaturi de peste 42 C
C. Sensibile la dezinfectante
D. Sensibile la sǎruri de mercur
E. Rezistente la săruri de arseniu
6. Care sunt afirmaţiile corecte referitoare la structura antigenicǎ a speciilor genului Treponema?
A. Cardiolipina, un antigen de naturǎ fosfolipidicǎ prezent doar la speciile patogene
B. Antigene proteice diferite în funcţie de specie
C. Antigene ale corpului bacterian, foarte specifice, caracteristice treponemelor patogene
D. Cardiolipina, un antigen de naturǎ fosfolipidicǎ, prezent la toate treponemele patogene
şi nepatogene şi în unele ţesuturi animale sau umane
E. Antigene de suprafaţǎ, determinǎ apariţia de anticorpi ce reacţioneazǎ în reacţiile de
imunoflorescenţǎ
7. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul dobândit:
A. Evoluţia sifilisului dobândit are loc în trei stadii
B. Transmiterea este de obicei pe cale sexualǎ
C. Treponema pallidum nu poate pǎtrunde prin mucoasele intacte
D. Evoluţia sifilisului dobândit are loc în douǎ stadii: sifilisul primar şi secundar
E. T.pallidum poate pătrunde prin soluţiile de continuitate ale epidermei
8. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul primar:
A. Treponemele pǎtrund prin mucoase şi se înmulţesc la poarta de intrare
B. Pot ajunge la nivelul ganglionilor limfatici regionali producând adenopatie
C. La 2-6 sǎptǎmâni dupǎ contactul infectat apare la locul infecţiei o leziune numită
“şancru moale”
D. Leziunea este dureroasǎ şi pruriginoasǎ,
E. Leziunea se caracterizeazǎ prin vindecarea spontanǎ a leziunii primare, fǎrǎ tratament
9.

Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul secundar:
A. Leziunile caracteristice sunt numite sifilide

B.
C.
D.
E.

Leziunile caracteristice se numesc gome
Apare un rash maculo-papular cutanat
Leziunile în stadiul secundar sunt contagioase
Leziunile în stadiul secundar nu conţin treponeme

10. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la sifilisul secundar:
A. Pot apare condiloame la nivelul mucoaselor având contagiozitate scazutǎ
B. Poate apare micropoliadenopatie generalizatǎ,
C. Poate apare hepatosplenomegalie,
D. Evoluţia sifilisului secundar este: 25% cǎtre vindecare spontanǎ, 25% cǎtre un sifilis
latent, 50% cǎtre faza terţiara
E. Evoluţia sifilisului secundar este 50% cǎtre vindecare spontanǎ, 25% cǎtre un sifilis
latent, 25%cǎtre faza terţiara
11. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul terţiar:
A. Manifestǎrile apar dupǎ o perioadă de 1-20 ani
B. Leziunile se numesc sifilide
C. Apar leziuni degenerative la nivelul sistemului nervos
D. Apar leziuni ale aparatului cardiovascular
E. La nivelul leziunilor numărul treponemelor este foarte mare, leziunile având
contagiozitate crescută
12. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul congenital:
A. Treponemele se transmit transplacentar de la mamǎ la fat
B. Sifilisul matern poate determina moartea intrauterinǎ a fǎtului
C. Sifilisul matern nu determină naşterea prematurǎ
D. Sifilisul matern poate determina moartea neonatalǎ
E. Sifilisul matern poate determina infecţie congenitalǎ
13. Sifilisul congenital precoce determină urmatoarele caracteristici la nou-născut:
A. Coriza lueticǎ
B. Erupţie maculo-papularǎ
C. Gome tegumentare
D. Afecţiune hepatica manifestatǎ prin icter
E. Dinţi Hutchinson
14. În sifilisul congenital tardiv leziunile apar:
A. Dupǎ vârsta de 2 ani, mai frecvent la pubertate
B. Keratita interstiţială
C. Icter
D. Tulburǎri neurologice
E. Dinţi Hutchinson
15. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testele serologice non-treponemice:
A. Antigenul folosit este cardiolipina lipid extras din cordul bovin,
B. Cardiolipina se aseamănă structural cu antigenele treponemice

C. Cardiolipina reacţioneazǎ cu anticorpii de tip IgG
D. Anticorpii se gǎsesc în serul pacientului la 2-3 zile de la infecţie
E. Pot fi reacţii de aglutinare sau de fixare de complement
16. Alegeţi afirmaţiile false referitoare la testul de diagnostic serologic al sifilisului VDRL:
A. Este o reacţie de aglutinare pe lamǎ
B. Antigenul reprezentat de cardiolipina adsorbitǎ pe particule de colesterol
C. Este o reacţie de fixare de complement
D. Antigenul adsorbit va forma agregate în cateva minute cu anticorpii din serul
pacientului
E. Reacţia se citeşte la 2 ore
17. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testul de diagnostic serologic al sifilisului RPR:
A. Antigenul este reprezentat de cardiolipina adsorbitǎ pe particulele de carbon
B. Antigenul e reprezentat de serul pacientului
C. Rezultatul este pozitiv când apare aglutinarea
D. Rezultatul este pozitiv în lipsa aglutinării
E. Este o reacţie foarte specifică de diagnostic
18. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testele de diagnostic în sifilis:
A. VDRL şi RPR sunt teste treponemice de diagnostic serologic în sífilis
B. VDRL şi RPR sunt teste de screening, rapide şi simple din punct de vedere tehnic
C. VDRL este util pentru diagnosticul serologic al lichidului cefalorahidian
D. VDRL şi RPR sunt teste utile ca indicator de reinfecţie
E. VDRL şi RPR sunt numai teste calitative, nu pot fi efectuate cantitativ
19. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la reacţiile de fixare a complementului RFC
Wassermann:
A. Se bazeazǎ pe proprietatea complementului de a fixa pe complexul antigen-anticorp
B. Se bazează pe proprietatea complementului de a se fixa pe antigen
C. Se bazează pe proprietatea complementului de a se fixa pe anticorpi
D. Este o metodǎ mai laborioasǎ
E. Se preferǎ testele de aglutinare pentru rapiditatea tehnicii
20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testul FTA (fluorescent treponemal antibody) de
diagnostic în sifilis:
A. Utilizeazǎ imunofluorescenţa indirectǎ
B. În reacţie participǎ antigen treponemic inactivat cu serul pacientului
C. În reacţie participă anticorpi anti-imunoglobulinǎ umanǎ
D. Este o reacţie cu sensibilitate crescută dar este nespecifică
E. Este primul test care se pozitiveazǎ în sifilisul primar
21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la testul TPHA de diagnostic serologic în sifilis:
A. Este reacţia care se bazează pe aglutinarea eritrocitelor
B. Eritrocitele sunt tratate sǎ adsoarbǎ pe suprafaţa lor treponemele

C. Reacţia se pozitivează la pacienţii cu anticorpi antitreponemici în ser,
D. Reacţia se pozitivează la pacienţii sănătoşi, neinfectaţi
E. În contact cu serul pacientului ce posedǎ anticorpi antitreponemici, apare reacţia de
aglutinare a leucocitelor
22. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la interpretarea testului serologic TPHA de diagnostic în
sifilis:
A. Rezultatul pozitiv (1-4+), indicǎ prezenţa anticorpilor specifici antitreponemici,
semnificând o infecţie actualǎ sau în antecedente
B. Rezultatul pozitiv (1-4+), indicǎ prezenţa anticorpilor specifici antitreponemici,
semnificând imunizarea şi protecţia faţă de o infecţie ulterioară cu Treponema pallidum
C. TPHA negativ cu RPR pozitiv semnifică fie absenţa infecţiei fie o infecţie foarte
recentǎ
D. TPHA pozitiv cu RPR negativ semnifică infecţia actuală sau o infecţie trecută,
vindecată (anticorpi anamnestici)
E. Rezultatul negativ indicǎ prezenţa anticorpilor
23. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la Chlamydia:
A. Sunt bacterii extracelulare
B. Sunt sensibile la azitromicină şi doxiclină
C. Produc incluzii caracteristice vizibile la microscop
D. Determină boala diareică acută
E. Se cultivă pe medii simple
24. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la Chlamydia trachomatis :
A. Formele morfologice sunt reprezentate de corpii elementari şi corpii reticulaţi
B. Nu se diagnostichează imunologic
C. Este sensibilă la penicilină
D. Determină cervicită la femei şi uretrită la bărbaţi
E. Sunt imobile
25. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la Chlamydia trachomatis:
A. Produce trachomul
B. Produce infecţii genitale de tip cervicită la femei
C. Produce uretrită la barbati
D. Se poate transmite de la mamă la făt în momentul naşterii
E. Produce rash cutanat
26. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la Mycoplasme
A. Au dimenisuni foarte mici, 150-250 nm
B. Au perete celular
C. Se coloreaza gram
D. Cresc pe medii de cultură uzuale
E. Formeaza colonii cu aspect characteristic de “ ouă ochiuri”

27. Alegeti raspunsurile corecte referitoare la Mycoplasma pneumoniae:
A. Se transmite pe cale aeriană
B. Produc frecvent infecţii ale tractului respirator superior
C. Produc frecvent pneumonii
D. Manifestarea tipică este tusea persistenta neproductivă
E. Tratamentul se face cu penicilina
28. Despre bacteriile din genul Mycoplasma se pot afirma următoarele:
A. Mycoplasma hominis produce infecţii respiratorii
B. Mycoplasma hominis produce infecţii genitale
C. Mycoplasma pneumoniae se transmite pe cale aerogenă
D. Ureaplama urealyticum se trasmite pe cale sexuală
E. Mycoplasma hominis se transmite pe cale aerogenă
29. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Mycoplasma hominis şi Ureaplasma:
A. Se transmit pe cale sexuala
B. Infecţia se însoţeşte de febră
C. Cultivarea e diagnosticul de rutină
D. Se utilizeaza diagnosticul serologic prin metoda imunoenzimatica elisa
E. Antibioticele de elecţie sunt din clasa macrolidelor
30. Bacteriile din genul Rickettsia:
A. Sunt paraziţi intracelulari
B. Se pot găsi şi extracelular
C. Se cultivă pe medii artificiale
D. Cresc numai pe culturi celulare
E. Diagnosticul este serologic
31. Ricketsia prowatzekii:
A. Produce febra butoanoasă
B. Produce tifosul exantematic
C. Se tratează cu tetraciclină şi cloramfenicol
D. Se transmite pe cale aerogenă
E. Se transmite prin păduchele de corp
32. Rickettsia ricketsii:
A. Produce febra pătată a Munţilor Stâncoşi
B. Transmisa de păduchele de corp
C. Clinic se manifestă prin febra, mialgii,rash
D. Clinic se manifestă prin apariţia bubonului
E. Tratament de elecţie este tetraciclina
33. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la diagnosticul de laborator al infecţiei cu Chlamydia :
A. Recoltarea produselor patologice de la nivelul mucoasei conjunctivale,uretrale,
cervicale

B.
C.
D.
E.

Examenul microscopic
Cultivarea pe medii simple
Diagnostic imunologic
Diagnostic serologic

34. Alegeti afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul terţiar:
A. Poate conduce la atrofia bazei nasului: nas “ în şa”
B. Poate avea ca şi consecinţe paralizia generalizată progresivă
C. Apare la 2-3 luni de la contactul infectant
D. Se manifestă prin şancru
E. Apare după o fază de latenţă aparentă
35. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul primar
A. Leziunea primară se numeşte şancru dur
B. Leziunea primară conţine un număr mare de treponeme
C. Leziunea este nedureroasă şi dispare spontan, fără tratament
D. Este produs de Treponema pertenue
E. Se manifestă cu leziuni maculo –papuloase ulcerative
36. Referitor la Treponema pallidum putem afirmă:
A. Este un organism foarte fragil în mediul extern,
B. Sifilisul se transmite de cele mai multe ori prin contact sexual.
C. Uneori prin insecte hematofage
D. Se poate transmite transplacentar
E. Rar prin picături Flugge
37. Boala produsă de Treponemă pallidum se numeşte:
A. Uretrită
B. Sancru
C. Cervicită
D. Lues
E. Sifilis
38. În sifilisul primar apar următoarele leziuni:
A. Şancru nedureros, care dispare după 2 săptămâni
B. Şancru moale, dureros
C. Adenopatie regională, dură
D. Adenopatie regională masivă, cu abcedare şi fistulizare
E. Gome sifilitice
39. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la Treponema pallidum:
A. Sunt bacterii spiralate
B. se coloreaza Gram
C. Nu sunt cultivabile pe medii artificiale
D. Rezistă relativ bine la uscăciune

E. Tratamentul de elecţie este penicilina
40. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul secundar:
A. Apare la 2-6 saptamani de la contactul infectant
B. Leziunile caracteristice se numesc sifilide
C. Leziunile caracteristice se numesc gome
D. Leziunile nu sunt contagioase
E. Poate apare micropoliadenopatie
41. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sifilisul terţiar:
A. Apar leziuni la nivelul mucoaselor
B. Apar leziuni ale sistemului nervos central
C. Apar leziuni ale sistemului cardiovascular
D. Leziunile sunt contagioase
E. Leziunile sunt produse prin reacţii de hipersensibiltate de tip întârziat
42. Sifilisul congenital:
A. Se transmite transplacentar
B. Poate duce la moartea intrauterine sau moartea neonatală
C. Stigmat: “dinţii in fierăstrau”
D. Nasul “în şa”
E. Gome tegumentare
43. Speciile patogene pentru om din genul Treponema sunt:
A. Treponema pallidum
B. Treponema carateum
C. Treponema pertenue
D. Treponema Reiter
E. Treponema phagedenis
44. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la treponeme:
A. Sunt bacterii spiralate, subţiri de 6-15 microni lungime/ 0.1-0.2 diametru
B. Nu se colorează în coloraţia gram
C. Se colorează prin metoda de impregnare argentică Fontana Tribondeau sau cu
fluorocromi.
D. Nu pot fi evidenţiate la microscopul cu câmp întunecat
E. Prezintă mişcări active, în jurul axei, de pendulare, de progresie şi de flexie
45. Treponemele sunt sensibile la:
A. Temperaturi peste 42°C
B. Dezinfectante
C. Săruri de mercur, bismut, arseniu
D. Penicilină
E. Temperaturi sub 38°C
46. Structura antigenică a treponemelor este reprezentată de:

A. Antigene proteice, comune tuturor treponemelor utilizate în reacţia de fixare de
complement
B. Cardiolipina, un antigen de natură fosfolipidică, prezent la toate treponemele (patogene
şi nepatogene), precum şi în unele ţesuturi animale sau umane
C. Antigene ale corpului bacterian, nespecifice, caracteristice treponemelor nepatogene
D. Antigene de suprafaţă, determină apariţia de anticorpi ce reacţionează în reacţiile de
imunofluorescenţă
E. Cardiolipina, un antigen de natură proteică, prezent doar la treponemele patogene
47. Sifilisul dobândit se poate transmite:
A. Prin transfuzii
B. Pe cale sexuală
C. De la mamă la făt
D. Prin manipulare de produse patologice contaminate
E. Pe cale orală
48. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la sifilisul primar:
A. Treponemele pătrund prin mucoasa genitală sau mucoasa bucală, perianală în organism
şi diseminează imediat în tot organism producând septicemie
B. La 2 - 6 săptămâni după contactul infectant apare la locul infecţiei o leziune unică care
se erodează central, rezultând o ulceraţie caracteristică, numită şancru dur
C. Leziunea este nedureroasă, nepruriginoasă, cu caracter eroziv şi necontagioasă,
acoperită de o crustă
D. Leziunea primară se vindecă spontan, însa reacţiile serologice rămân pozitive iar
pacientul este în continuare contagios
E. la 3 - 6 săptămâni de la debutul şancrului apar manifestările de infecţie treponemică
generalizată: sifilisul secundar
49. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la sifilisul secundar şi terţiar:
A. Leziunile caracteristice sifilisului terţiar se numesc sifilide
B. Condiloamele din sifilisul secundar sunt umede, palide, iar serozitatea este bogată în
treponeme, pacientul fiind extrem de contagios
C. În sifilisul terţiar apar leziuni de tip granulomatos, leziuni degenerative la nivelul
sistemului nervos şi leziuni cardiovasculare
D. Pacientul care prezintă sifilis terţiar este extrem de contagios
E. Sifilisul secundar mai poate prezenta ca manifestări micropoliadenopatie generalizată,
hepatosplenomegalie, meningită, corioretinită, hepatită, nefrită
50. Referitor la diagnosticul serologic al sifilisului sunt adevărate afirmaţiile:
A. Testele serologice non-treponemice pot fi teste de aglutinare (VDRL, RPR) utile ca
indicator de reinfecţie
B. Reacţiile de fixare a complementului RFC Wasserman, care se bazează pe proprietatea
complementului de a se fixa pe complexul antigen-anticorp este un test treponemic
(specific)
C. VDRLul şi RPRul pot da rezultate fals negative în până la 40% din cazuri în sifilisul
primar şi 25% din cazuri în sifilisul secundar.

D. Cardiolipina reacţionează cu reaginele sau anticorpii de tip IgM şi IgA care se găsesc în
serul pacientului la 2-3 săptămâni de la infecţie
E. Testele non-treponemice (nespecifice) utilizează antigen extras din treponemele
patogene pentru confirmare a RPR sau VDRL pozitiv
51. Referitor la testele treponemice sunt adevărate afirmaţiile:
A. În testul FTA-abs eritrocitele tratate să adsoarbă pe suprafaţa lor treponemele
aglutinează în contact cu serul pacientului ce posedă anticorpi antitreponemici
B. Testul FTA utilizează antigen treponemic inactivat cu serul pacientului şi anticorpi antiimunoglobulină umană
C. În TPHA serul pacientului aste absorbit cu un extract de antigen obţinut din tulpina
Reiter pentru îndepărtarea anticorpilor îndreptaţi împotriva treponemelor saprofite
D. Se poate folosi reacţia imunoenzimatică (ELISA) de detecţie a anticorpilor specifici în
serul pacientului
E. Se mai poate folosi şi teste rapide imunocromatografice sau reacţia de amplificare a
genomului
52. Antibioticele folosite în tratarea sifilisului pot fi:
A. Penicilina
B. Eritromicina
C. Ceftriaxonul
D. Tetraciclina
E. Vancomicină
53. Chlamydia trachomatis face parte din:
A. Odinul Chlamydia
B. Familia Chlamydiaceae
C. Genul Chlamydia
D. Ordinul Chlamydiales
E. Familia Chlamydiales
54. Speciile din genul Chlamydia cu importanţă clinică pentru om sunt:
A. Chlamydia pneumoniae
B. Chlamydia psitacii
C. Chlamydia trachomatis
D. Chlamydia muridarum
E. Chlamydia suis
55. Referitor la formele infecţioase ale chlamydiilor sunt false afirmaţiile:
A. Sunt numite corpi reticulaţi
B. Sunt numite corpi elementari
C. Au dimensiuni de 800-1000 nm
D. Sunt active metabolic şi au o evoluţie strict intracelulară
E. Au perete celular rigid şi o afinitate pentru coloranţii bazici
56. Structura antigenică a chlamydiilor constă în :

A.
B.
C.
D.
E.

Antigenele specifice de tip
Antigenul specific de gen asemănător cu lipozaharidul bacteriilor Gram pozitive
Antigenele specifice de specie – din structura proteinei majore a membranei externe
Antigenele specifice de gen care împarte genul în 4 specii
Antigenele specifice de specie care împarte genul în 3 specii

57. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la ciclul de dezvoltare al chlamydiilor:
A. Corpusculul reticulat se ataşează de membrana celulei gazdă şi este fagocitat într-o
veziculă endozomală sau fagozom
B. Corpusculul elementar este reorganizat într-un corpuscul reticulat neinfecţios dar activ
metabolic
C. Corpusculul reticulat se multiplică în interiorul fagozomului utilizând energia celulei
D. Fagozomul care conţine corpusculul elementar este numit incluziune
E. Corpusculul reticulat se diferenţiază în corpuscul elementar, iar datorită creşterii în
volum a incluziei, membrana fagozomală se rupe, iar corpusculii elementari sunt
eliberaţi extracelular
58. Serotipurile D, Da, E, F, G, H, 1, Ia, J şi K ale Chlamydia trachomatis pot produce următoarele
infecţii:
A. Cu transmitere pe cale sexuală
B. Limfogranulomatoza veneriană
C. Uretrita negonocociă, cervicite, salpingite
D. Trachomul, sindrom reiter
E. Epididimite, prostatite, proctite
59. Complicaţiile uretritei chlamydiene pot fi:
A. Epididimita
B. Stricturi uretrale 2-4%
C. Prostatita
D. Artrita reactivă
E. Trachomul
60. Conjunctivita neonatală cu incluzii prezintă următoarele simptome:
A. Secreţie purulentă oculară
B. Hiperemie
C. Menoragii
D. Edemul pleoapelor
E. Cervicita
61. Imunofluorescenţa directă sau indirectă folosită în diagnosticarea infecţiilor cu Chlamydia este
o metodă care:
A. Pune în evidenţă incluziunile intracitoplasmatice şi corpusculii elementari
B. Necesită reactivi relativi scumpi, microscop cu lampă UV
C. Nu este o metodă de diagnostic de elecţie pentru infecţiile cu chlamydii
D. Se obţin multe rezultate fals negative
E. Are o sensibilitate de până la 80%, iar specificitatea de 99%

62. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibioticele folosite în infecţiile cu Chlamydia:
A. Azitromicina inhibă dezvoltarea chlamydiilor la începutul ciclului de dezvoltare
B. Eritromicina se administrează mai ales la gravide, nou născuţi şi copii
C. Chlamydiile sun sensibile la betalactamice şi glicopeptide
D. Tetraciclinele reprezintă antibiotice de elecţie
E. Conjunctivita nou-născutului se previne prin instilarea de colir cu vancomicină
63. Mycoplasma hominis poate produce:
A. Infecţii respiratorii
B. Pielonefrită
C. Uretrită non-gonococică
D. Stare febrilă postpartum
E. Boală inflamatorie pelviană
64. Referitor la caracterele de cultură ale mycoplasmelor sunt adevărate afirmaţiile:
A. Cresc in vitro pe medii de cultură acelulare
B. Necesită medii suplimentate cu colesterol, precursori de acizi nucleici
C. Necesită medii cu uree pentru Mcoplasma pneumoniae
D. Formează colonii mici de 100-300 microni cu aspect de ”ouă ochiuri”
E. Coloniile se dezvoltă în 3 zile
65. Referitor la caracteristicile biochimice ale mycoplasmelor sunt false afirmaţiile:
A. Mycoplasma pneumoniae metabolizează ureea
B. Mycoplasma hominis metabolizează arginina
C. Mycoplasma urealyticum metabolizează glucoza
D. Mycoplasma pneumoniae metabolizează glucoza
E. Mycoplasma hominis metabolizează ureea
66. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la diagnosticul de laborator al infecţiilor cu
Mycoplasma pneumoniae:
A. Examenul microscopic este foarte sugestiv
B. Mycoplasmele nu se colorează în coloraţia Gram
C. În reacţia de fixare a complementului, titrul de anticorpi apare la 1-2 săptămâni
D. Pentru detecţia antigenelor în spută se foloseşte imunofluorescenţa directă (ELISA)
E. Metoda imunoenzimatică ELISA se foloseşte pentru detecţia ADN ului bacterian
67. Următoarele afirmaţii referitoare la Mycoplasma hominis şi Mycoplasma urealyticum sunt
false, cu excepţia:
A. Cultivarea lor se face pe medii speciale bulion cu extracte de cord bovin şi ser de cal,
urmată de trecere pe geloză îmbogăţită cu aceleaşi elemente
B. Ureaplasma creşte de obicei în 2-3 zile, iar Mycoplasma hominis într-o săptămână.
C. Coloniile sunt foarte mari, cu marginile neclare, cu aspect caracteristic de “băţ de
chibrit“
D. Pentru infecţiile genitale, tetraciclina şi doxiciclina sunt antibiotice de elecţie
E. Pentru diagnosticul serologic nu se utilizează reacţia de fixare de complement

68. Familia Rickettsiaceae cuprinde bacili:
A. Gram pozitivi
B. Care se colorează slab
C. De dimensiuni foarte mici (0,3x1,2 microni)
D. Care se colorează Giemsa
E. Extracelulari obligatorii
69. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la Rickettsia rickettsii:
A. Produce “Febra pătată a Munţilor Stâncoşi”
B. Simptomele pot fi: febră, cefalee, dismenoree, rash cutanat cu evoluţie centrifugă, de la
nivelul trunchiului înspre palme şi plante
C. Manifestările clinice apar după o perioadă de incubaţie de 1-5 zile după muşcătura
păduchelui Dermacentor infectat
D. Erupţia este maculopapulară dar poate deveni peteşială şi chiar hemoragică
E. Diagnosticul de laborator este serologic şi constă în evidenţierea anticorpilor antiRickettsia
70. Următoarele afirmaţii referitoare la Rickettsia prowatzekii sunt adevărate, cu excepţia:
A. Rezervorul este omul iar vectorul care produce transmiterea la om a Rickettsiei este
căpuşa Dermacentor
B. produce febra butonoasă
C. Tetraciclinele şi cloramfenicolul sunt antibioticele de elecţie
D. Complicaţiile sunt reprezentate de miocardită şi tulburări neurologice
E. În lipsa tratamentului mortalitatea poate depăşi 50%
71. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la Rickettsia conori:
A. Rezervorul şi vectorul sunt reprezentate de căpuşa câinelui Rhipicephalus sanguineus
B. La locul înţepăturii căpuşei Dermacentor se poate observa o escară sau o pată de
culoare neagră
C. Manifestările clinice ale infecţiei apar după o săptămână şi sunt reprezentate de febră cu
frisoane, cefalee, fotofobie, erupţie cutanată maculo-papuloasă cu evoluţie centrifugă
D. Evoluţia este în general benignă, dar pot fi şi forme severe.
E. Nu poate afecta sistemul cardio-vascular sau respirator
72. În tratamentul infecţiilor cu Rickettsia conori sunt indicate:
A. Doxiciclina
B. Ciprofloxacinul
C. Cloramfenicolul
D. Vancomicina
E. Penicilina
73. Biologic, în infecţiile cu Rickettsia conori se constată:
A. Trombocitopenie
B. Trombocitoză
C. Sindrom inflamator

D. Creşterea lactic dehidrogenazei
E. Scăderea lactic dehidrogenazei
74. Referitor la Coxiella burnetii sunt adevărate afirmaţiile:
A. Poate supravieţui luni-ani în sol şi în apă
B. Infectează macrofagele şi supravieţuiesc în fagolizozom unde se înmulţesc
C. Poduce febra Q, o boală cu răspândire universală
D. Dagnosticul de rutină este serologic – se evidenţiază prezenţa anticorpilor de tip IgM
E. Hpatosplenomegalia este prezentă la 10% dintre pacienţii infectaţi
75. Tratamentul infecţiilor cu Coxiella burnetii poate cuprinde următoarele antibiotice:
A. Cloramfenicol
B. Macrolide
C. Penicilina
D. Fluorochinolone
E. Tetraciclina

RASPUNSURI
Tematica 1. Introducere în microbiologie, definiţie, istoric
C.S









10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 

 




































 
47 
48 
49 
50 
51 
52 
53 
54 
55 
56 
57 
58 
59 
60 
61 
62 
63 
64 
65 
66 
67 
68 
69 
70 
71 
72 
73 
74 
75 
76 
77 
78 
79 
80 
81 

 




































 
93 
94 
95 
96 
97 
98 
99 
100 
101 
102 
103 
104 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 












 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35

 
C.M  
ABE 
47 CD 
BCD 
48 AB 
CDE 
49 ACE 
AC 
50 BCE 
CDE 
51 ABC 
AD 
52 DE 
ADE 
53 ABD 
AB 
54 BCDE 
CD 
55 ABCD
ABCD
56 ABC 
ABC 
57 DE 
AB 
58 ACE 
ABCE 
59 ABCD
AB 
60 CDE 
ABD 
61 ABCD
BDE 
62 ADE 
BE 
63 ACD 
ACD 
64 ABD 
ABC 
65 AC 
ABC 
66 ABE 
AE 
67 AB 
AE 
68 BC 
BCD 
69 BCE 
ABCD
70 ADE 
ABDE 
71 ABCE 
ABD 
72 ACD 
AB 
73 DE 
AB 
74 CD 
ABE 
75 BC 
ABC 
76 AB 
ACD 
77 BCE 
ABCE 
78 ABC 
ABC 
79 BD 
ABC 
80 ACD 
ACD 
81 ACD 

 
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127

 
BCE 
ADE 
BE 
BCE 
AE 
BCE 
BD 
DE 
AD 
ACD 
BD 
ACD 
BDE 
BC 
AC 
BE 
ABE 
ADE 
BD 
AD 
AD 
CD 
ACD 
BD 
CDE 
CD 
ACD 
AC 
BCD 
BDE 
ACE 
ADE 
ACDE 
BC 
CDE 

 
139 
140 
141 
142 
143 
144 
145 
146 
147 
148 
149 
150 
151 
152 
153 
154 
155 
156 
157 
158 
159 
160 
161 
162 
163 
164 
165 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
ABDE 
CD 
AC 
ACD 
CE 
DE 
CD 
BCDE 
BDE 
ACE 
ADE 
ABCE 
ABE 
ACD 
ACD 
DE 
BD 
BDE 
ABCE 
BCDE 
BCE 
ABDE 
ACD 
ABCD
AD 
BC 
BE 
 
 
 
 
 
 
 
 

36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 













82 
83 
84 
85 
86 
87 
88 
89 
90 
91 
92 













 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46

CDE 
ABE 
ABC 
DE 
ABD 
AD 
ACE 
ABC 
CDE 
DE 
AB 

82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92

BC 
AC 
AE 
ABD 
ACDE 
BD 
BD 
ABDE 
BE 
CDE 
CE 

128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138

Tematica 2. Fiziologie bacteriană. Creşterea şi multiplicarea bacteriilor
C.S









10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 

 



























 
47 
48 
49 
50 
51 
52 
53 
54 
55 
56 
57 
58 
59 
60 
61 
62 
63 
64 
65 
66 
67 
68 
69 
70 
71 
72 

 



























 
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

C.M
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26

 
 
 
BCD 
47 BD 
AD 
48 BCE 
AB 
49 ABCE 
BC 
50 BD 
ABC 
51 ABD 
ABE 
52 ABD 
ACD 
53 AE 
ABD 
54 BCDE 
ABD 
55 BDE 
BCD 
56 BE 
ADE 
57 AD 
ACE 
58 BCD 
BC 
59 BD 
AD 
60 AC 
ABD 
61 ABCD
ABC 
62 BC 
ABC 
63 DE 
ABC 
64 ABC 
ACDE  65 BDE 
ABDE  66 DE 
ACE 
67 CD 
ABDE  68 ADE 
ABD 
69 ACE 
CDE 
70 BE 
ABC 
71 BCD 
BCDE  72 BC 

ACD 
BE 
ABE 
BC 
CE 
BC 
BCE 
ABCE 
AE 
ABDE 
ACE 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 






















73 
74 
75 
76 
77 
78 
79 
80 
81 
82 
83 
84 
 
 
 
 
 
 
 
 













 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46

CD 
ACE 
BD 
ABD 
CE 
BE 
AB 
BC 
ABCD
ACD 
BE 
ACDE 
BE 
BCD 
ACE 
AB 
BE 
ABD 
ACE   
ACE   

73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90

BDE 
ACE 
BC 
DE 
ABCD
BE 
CD 
BCE 
BCDE 
DE 
AD 
ADE 
BCD 
BC 
BCE 
CDE 
BD 
ACE 
 
 

Tematica 3:Patologie, infecţia bacteriană. Flora saprofită şi rolul benefic
C.S.









10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 

 

















 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
 
 
 
 
 
 
 

 









 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

C.M.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16

 
 
 
ABD 
21 AE 
ABC 
22 CDE 
BCD 
23 DE 
ABC 
24 ABC 
ACE 
25 AB 
ABE 
26 ACE 
AD 
27 ABCD 
AD 
28 DE 
ABCD
29 CDE 
ABC 
30 ABE 
ACE 
31 AE 
BDE 
32 ACDE 
CD 
33 BD 
ACDE  34 BCE 
AB 
35 BCD 
BDE 
36 ACDE 

 
41 
42 
43 
44 
45 
46 
47 
48 
  
  
  
  
  
  
  
  

 
ABCD
AE 
ACE 
BD 
BD 
BCE 
ACD 
ABE 
 
 
 
 
 
 
 
 

17 
18 
19 
20 






 
 
 
 

 
 
 
 

 
 
 
 

 
 
 
 

 
 
 
 

 
 
 
 

 
 
 
 

17
18
19
20

BCE 
ABDE 
ABC 
BC 

37
38
39
40

Tematica 4:Mecanismele de apărare antiinfecţioasă ale gazdei
   
           
 
 
 
C.S.
C.M.
1  D  21  D           
1 ABCE 
21 ACE 
2  C  22  C           
2 ACD 
22 BC 
3  E  23  E           
3 ABE 
23 ABDE 
4  E  24  B           
4 ABDE 
24 BCD 
5  B  25  A           
5 AC 
25 BCD 
6  E  26  C           
6 ACD 
26 AB 
7  E   
           
7 BC 
27 BE 
8  A   
           
8 ABC 
28 CDE 
9  B   
           
9 AC 
29 ABDE 
10  A   
           
10 ACD 
30 CE 
11  A   
           
11 ABCD 
31 BD 
12  D   
           
12 ABCE 
32 BCDE 
13  C   
           
13 BC 
33 BC 
14  D   
           
14 ABD 
34 BDE 
15  D   
           
15 ACDE 
35 ACDE 
16  C   
           
16 ACDE 
36 ABC 
17  B   
           
17 ACE 
37 DE 
18  B   
           
18 ABCD 
38 ABCD 
19  A   
           
19 CDE 
39 BCD 
20  E   
           
20 ABC 
40 ACDE 

Tematica 5. Antibiotice. Definiţie, clasificare, mecanisme de acţiune
   
         
 
 
C.S    
C.M  
1  A  47  E 
93  E        1  ABC 
47 CDE 
93
2  D  48  D  94  B        2  CE 
48 BCE 
94
3  B  49  E 
95  E        3  AC 
49 ACD 
95
4  C  50  B  96  D        4  BD 
50 ACD 
96
5  C  51  D  97  A        5  ABCD 
51 ADE 
97
6  B  52  D  98  D        6  AB 
52 BD 
98
7  A  53  D  99  C        7  BC 
53 BDE 
99
8  C  54  A  100  B        8  BCE 
54 BCD 
100
9  C  55  C   
        9  DE 
55 AB 
101
10  C  56  D   
        10  CE 
56 BCD 
102

ABCD 
ABCE 
ACD 
BD 

 
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
  
  
  
  
  
  
  
  
  

  
  
  
  

 
 
ABE 
BCD 
ABC 
ACE 
ABDE 
ABE 
CDE 
ABDE 
ADE 
ABE 
ABCD 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
ACD 
ABCD 
BCE 
ABCD 
ABCE 
ABC 
BCD 
ABCD 
ABC 
ACD 

 
 
 
 

11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 






































57 
58 
59 
60 
61 
62 
63 
64 
65 
66 
67 
68 
69 
70 
71 
72 
73 
74 
75 
76 
77 
78 
79 
80 
81 
82 
83 
84 
85 
86 
87 
88 
89 
90 
91 
92 






































 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 

BDE 
AD 
ADE 
AD 
ABD 
ABE 
BD 
AB 
BCE 
BCD 
ACDE 
BD 
BCD 
AD 
ABDE 
CDE 
ACD 
ABD 
ABC 
AE 
ACDE 
AD 
BCDE 
CE 
CD 
ABC 
ABCE 
ACDE 
ACE 
ABE 
BCD 
BCDE 
ADE 
BDE 
ABCD 
CD 

57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92

ACDE 
ABCD 
ABDE 
BD 
ABCD 
AC 
CE 
ACDE 
CD 
BCD 
BD 
ABCE 
BD 
AC 
CD 
ABCD 
ACDE 
BD 
AD 
CDE 
ABCD 
BCD 
ADE 
ABC 
ABC 
CD 
ABCD 
ACD 
ACDE 
ABDE 
ACDE 
BCD 
AB 
BDE 
BD 
ACDE 

Tematica 6:Coci Gram pozitivi: Genul Staphylococcus
   
         
 
 
C.S    
C.M
1  B  47  C 
93  B        1 AB 
47 ADE 
2  C  48  E 
94  D        2 ABE 
48 BDE 

103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
 

ABC 
BD 
AC 
ABD 
ABDE 
ABC 
ABE 
BCD 
BCE 
BCD 
CDE 
BCE 
BCE 
ACE 
ABCD 
BE 
ADE 
ABDE 
CD 
AE 
BC 
BD 
ACD 
BE 
ABCD 
AE 
ABC 
ACDE 
BCDE 
AD 
ACD 
ABCD 
ACD 
ACD 
ACD 
 








10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 











































49 
50 
51 
52 
53 
54 
55 
56 
57 
58 
59 
60 
61 
62 
63 
64 
65 
66 
67 
68 
69 
70 
71 
72 
73 
74 
75 
76 
77 
78 
79 
80 
81 
82 
83 
84 
85 
86 
87 
88 
89 











































95 
96 
97 
98 
99 
100 
101 
102 
103 
104 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 











 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43

ABE 
ADE 
ABC 
ABC 
CD 
ACD 
ACD 
BC 
CE 
ABC 
AD 
BCE 
ABC 
ACD 
BD 
BCDE 
ACDE 
AD 
ACE 
BCD 
BCE 
CDE 
BD 
BDE 
AB 
DE 
BCDE 
ABD 
BD 
AB 
BDE 
BE 
AC 
ABE 
BCD 
BD 
BCDE 
BCE 
CDE 
CD 
BCDE 

49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
 
 
 
 
 

AD 
ABCE 
AC 
BCE 
CE 
ACE 
BDE 
ACDE 
BCE 
BC 
AB 
ABCD 
ABDE 
ACDE 
ABDE 
CE 
BCD 
AC 
ACD 
ABD 
ABCE 
BCD 
CDE 
CDE 
AE 
ABC 
CDE 
AC 
ACDE 
ACE 
BE 
ABDE 
BDE 
BD 
BCDE 
BC 
 
 
 
 
 

44  E  90  C   
45  C  91  D   
46  D  92  A   

 
 
 

      44 DE 
      45 BCD 
      46 ABCD 

 
 
 

 
 
 

Tematica 7: Coci Gram negativi, genul Neisseria
C.S.









10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
 

 




















 

 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
 
 
 
 
 

 
















 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

  C.M.
 
 
1 ABC 
 
2 AB 
 
3 ABC 
 
4 ADE 
 
5 ADE 
 
6 BCD 
 
7 AE 
 
8 AE 
 
9 ABD 
 
10 AD 
 
11 CDE 
 
12 ACE 
 
13 DE 
 
14 BCDE 
 
15 ACD 
 
16 ABCD 
 
17 ACD 
 
18 ADE 
 
19 ACD 
 
20 ACE 
   
 

 
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
 

 
AB 
CD 
CE 
ACE 
BD 
ACDE 
AE 
BCD 
BCDE 
ABD 
AB 
ABDE
AE 
ABCE 
ABD 
ABD 
BC 
BCDE 
ABE 
ACE 
 

 
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
 

Tematica 8: Parvobacterii: Haemophylus, Bordetella, Brucella
   
   
    C.M.
 
 
 
C.S.    
1  D  21  E  41  D  61  B   
1 CDE 
21 BE 
2  E  22  D  42  C  62  D   
2 CE 
22 ACE 
3  A  23  B  43  B  63  C   
3 CE 
23 ABCD 
4  A  24  E  44  D  64  E   
4 ABC 
24 ACDE 
5  D  25  D  45  B   
   
5 ADE 
25 ACD 
6  D  26  A  46  E   
   
6 ACD 
26 ACDE 
7  E  27  C  47  D   
   
7 AB 
27 BDE 
8  D  28  B  48  E   
   
8 BD 
28 ABCE 
9  B  29  E  49  C   
   
9 ABD 
29 AC 

 
ABC 
CD 
BC 
ABE 
AC 
ACD 
ABE 
ABD 
ABE 
ACE 
AB 
BCE 
ABCD
CD 
BD 
ABCD
DE 
DE 
ABCD
ABCD
 

 
41
42
43
44
45
46
47
48
49

 

 
61  ABE 
62  AB 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
ABC 
BD 
BD 
ACD 
BCE 
ABCD 
CD 
AD 
AE 

10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 













30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 













50 
51 
52 
53 
54 
55 
56 
57 
58 
59 
60 













 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20

ABE 
BCE 
AD 
AC 
BCD 
ABDE 
BC 
CD 
ACD 
BCE 
BCE 

30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40

BCE 
CD 
BD 
BDE 
AC 
CD 
DE 
BE 
BD 
BDE 
BDE 

50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
  

BCD 
ACE 
CD 
ABCE 
DE 
ABDE 
CD 
ACE 
ACD 
CD 
 

Tematica 9: Bacili Gram pozitivi: Bacillus anthracis,Corynebacterium diphteriae
   
   
   
    C.M.
 
 
 
 
C.S.
1  A  24  C  47  B  70  C    1 ACDE 
23 BE 
45 ADE 
2  D  25  D  48  E  71  C    2 BCD 
24 ACE 
46 ABC 
3  B  26  C  49  C  72  B    3 BD 
25 ACD 
47 BC 
4  A  27  A  50  C  73  D    4 DE 
26 BCD 
48 ACD 
5  E  28  C  51  D  74  C    5 BC 
27 CD 
49 CD 
6  D  29  B  52  B  75  B    6 ADE 
28 BE 
50 ACD 
7  B  30  B  53  B  76  D    7 AB 
29 DE 
51 BC 
8  E  31  C  54  A  77  A    8 ABCE 
30 ACDE 
52 BCDE 
9  C  32  D  55  B  78  B    9 ACE 
31 CD 
53 ACD 
10  B  33  D  56  D  79  E    10 BC 
32 AD 
54 CD 
11  D  34  A  57  D  80  B    11 ACE 
33 ACDE 
55 ACDE 
12  A  35  E  58  B  81  B    12 BD 
34 ABCD 
56 ABC 
13  E  36  E  59  C  82  D    13 BC 
35 ABD 
57 ACD 
14  B  37  B  60  E  83  D    14 ABC 
36 ABCE 
58 BCD 
15  B  38  C  61  A  84  B    15 AB 
37 ACE 
59 CE 
16  C  39  D  62  D  85  C    16 BD 
38 ACE 
60 BD 
17  E  40  D  63  D  86  D    17 BC 
39 ABDE 
61 BC 
18  D  41  E  64  C  87  A    18 CE 
40 BCE 
62 BCE 
19  B  42  B  65  B   
    19 CD 
41 BD 
63 BCDE 
20  C  43  A  66  C   
    20 BCD 
42 BCDE 
64 ABD 
21  D  44  C  67  D   
    21 BC 
43 ABE 
65 AE 
22  A  45  C  68  E   
    22 CDE 
44 ACE 
66 CD 
23  E  46  C  69  A   
     
 
 
 
67 ACD 

 

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Tematica 10:Genurile Vibrio, Campylobacter, Helicobacter
C.S.









10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 

 




















 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 

 




















 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 
47 
48 
49 
50 
51 
52 
53 
54 
55 
56 
  

 


















  

 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

C.M.
1 ACE 
2 ADE 
3 BCD 
4 ABCD 
5 ACD 
6 CE 
7 ADE 
8 CDE 
9 ABD 
10 BDE 
11 AB 
12 CDE 
13 ABD 
14 ABC 
15 BCE 
16 ABDE 
17 CD 
18 BD 
19 ABD 

 
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38

 
BCE 
BDE 
BC 
BDE 
CD 
ABD 
BCE 
AD 
ABC 
BCDE 
ACE 
BDE 
ABDE 
BD 
BD 
BCE 
AB 
AD 
BDE 

Tematica 11:Familia Enterobacteriaceae: Genurile Escherichia
 
97  A     
 
 
 
C.S    
C.M
1  B  49  A  98  D    1  ABC 
47 AB 
93
2  A  50  A  99  C    2  ABE 
48 AB 
94
3  C  51  D  100  C    3  BCE 
49 ABE 
95
4  B  52  A  101  D    4  ABCE  50 ABDE 
96
5  D  53  C  102  C    5  ABCD  51 ABCD 
97
6  C  54  A  103  E    6  ABD 
52 BCDE 
98
7  A  55  B  104  A    7  ABC 
53 ABC 
99
8  B  56  E  105  B    8  BDE 
54 ABCE 
100
9  B  57  A  106  A    9  CD 
55 ABD 
101
10  D  58  E  107  D    10  BCD 
56 ABCD  102
11  B  59  E  108  A    11  DE 
57 ABCD  103
12  A  60  C  109  E    12  ACDE  58 AB 
104
13  C  61  B  110  E    13  ABCD  59 ABCD  105
14  A  62  C  111  B    14  ABE 
60 ABCD  106
15  A  63  A  112  B    15  AC 
61 AB 
107
16  A  64  C  113  D    16  ACE 
62 ABC 
108
17  B  65  B  114  A    17  ABCD  63 ABDE  109

 
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57

 
 
 
ACE 
58  BCE 
BE 
59  CDE 
ACD 
60  ACD 
ACD 
61  BCDE 
BD 
62  CD 
BC 
63  AC 
ABCE  64  ABE 
ADE 
65  ABD 
BD 
66  BCD 
ACDE  67  CE 
CD 
68  ACD 
BCE 
69  BCE 
ADE 
70  ABD 
BCD 
71  CD 
ABD 
72  BC 
ACDE  73  ACDE
BD 
74  BD 
ACDE  75  ACD 
ABCE  76  ACDE

 
 
ABCD  139
ABC 
140
ABE 
141
ABC 
142
ABCD  143
ABD 
144
BD 
145
CE 
146
ABD 
147
CD 
148
ABD 
149
ABDE  150
ABC 
151
ABCD  152
ABC 
153
ABC 
154
ABCD  155

 
 
ABDE 
ADE 
DE 
ABC 
CE 
CD 
ABDE 
ACDE 
ABC 
DE 
ACDE 
BCE 
ABD 
ACE 
ACE 
ABCD 
ABCD 

 
 
185 
186 
187 
188 
189 
190 
191 
192 
193 
194 
195 
196 
197 
198 
199 
200 
201 

 
 
ACDE 
ACDE 
BDE 
ABD 
ACDE 
BCD 
ABCD 
ABCD 
ACE 
ABDE 
ACDE 
CDE 
BCE 
BCE 
BCE 
ABCD 
ABDE 

 
 
231
232
233
234
235
236
237
238
239
240
241
242
243
244
245
246
247

 
 
BCDE 
ACD 
ACDE 
ABDE 
BDE 
BCDE 
ABDE 
ACD 
BCD 
ABCD 
BCDE 
ABCD 
BDE 
ACDE 
BCD 
ACD 
AD 

18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 
47 
48 

































66 
67 
68 
69 
70 
71 
72 
73 
74 
75 
76 
77 
78 
79 
80 
81 
82 
83 
84 
85 
86 
87 
88 
89 
90 
91 
92 
93 
94 
95 
96 

































115 
116 
117 
118 
119 
120 
121 
122 
123 
124 
125 
126 
127 
128 
129 
130 
131 
132 
133 
134 
135 
136 
137 
138 
139 
140 
141 
142 
143 
144 
145 

































 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

18 
19 
20 
21 
22 
23 
24 
25 
26 
27 
28 
29 
30 
31 
32 
33 
34 
35 
36 
37 
38 
39 
40 
41 
42 
43 
44 
45 
46 
 
 

ACD 
64
CD 
65
ABC 
66
ABC 
67
BC 
68
AC 
69
ABD 
70
ABD 
71
BDE 
72
ABC 
73
ABC 
74
ABCE  75
ABCD  76
ABC 
77
ABC 
78
ABCE  79
ABD 
80
ABCD  81
ABC 
82
ABC 
83
AB 
84
ABCD  85
ABCD  86
ACD 
87
ABCD  88
ABCD  89
ABCD  90
ABCD  91
ABD 
92
 
 
 
 

ABC 
110
ABCD  111
ABCE 
112
CDE 
113
BCE 
114
ACDE  115
ABCD  116
ABC 
117
CDE 
118
ABCE 
119
ABC 
120
ABC 
121
AC 
122
ABCE 
123
ABC 
124
ABC 
125
ABD 
126
ABC 
127
ABC 
128
ACDE  129
ABC 
130
ABE 
131
ABC 
132
ABCD  133
ABCD  134
BCD 
135
ABC 
136
ABCE 
137
ABCD  138
 
 
 
 

ABD 
156
ABC 
157
ABCE  158
ACD 
159
ABCE  160
ABD 
161
ABCD  162
ABE 
163
CD 
164
ACDE  165
DE 
166
ABE 
167
AB 
168
BCD 
169
ABDE  170
DE 
171
BCE 
172
ABCD  173
ACE 
174
AC 
175
BDE 
176
BCDE  177
BCE 
178
AC 
179
AB 
180
ABCD  181
ABCD  182
ABCD  183
BDE 
184
 
 
 
 

ADE 
ABD 
ABD 
ACDE 
AB 
ABCE 
BCDE 
ABCE 
ABE 
BE 
ACE 
ACD 
ADE 
ACE 
ABCE 
CD 
BD 
ABDE 
ACDE 
ACD 
ACD 
ACDE 
ABCD 
ABCE 
ACDE 
ABCD 
ABDE 
ACDE 
ACD 
 
 

202 
203 
204 
205 
206 
207 
208 
209 
210 
211 
212 
213 
214 
215 
216 
217 
218 
219 
220 
221 
222 
223 
224 
225 
226 
227 
228 
229 
230 
 
 

Tematica 12: Genul Mycobacterium : Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae
C.S.







 







 
24 
25 
26 
27 
28 
29 

 







 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 

C.M.
1 ACD 
2 CD 
3 BC 
4 BCE 
5 ABD 
6 ABD 

 
23
24
25
26
27
28

 
ABDE 
ABC 
ABD 
BCD 
ACE 
ACDE 

CD 
CDE 
ACDE 
CDE 
ABCE 
ACDE 
CDE 
ABCE 
ABDE 
BCDE 
ABDE 
ABDE 
CDE 
AB 
BCD 
ACDE 
BCD 
BCDE 
ACDE 
BDE 
ABCD 
ACDE 
AB 
ABD 
BCDE 
BDE 
ABD 
BCD 
ACD 
 
 

248
249
250
251
252
253
254
255
256
257
258
259
260
261
262
263
264
265
266
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

AE 
ABCD 
ABD 
ABCE 
ABCE 
ADE 
AE 
ACE 
ABD 
ACDE 
ABCE 
ACE 
ACDE 
BCE 
ABDE 
ABCE 
ACE 
ACDE 
BCDE 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 




10 
11 
12 
13 
14 
15 
16 
17 
18 
19 
20 
21 
22 
23 



















30 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 


 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
 

ACD 
AB 
ACDE 
ACDE 
BCD 
ADE 
ABD 
AC 
BC 
ACD 
ABCD
ABC 
ABC 
AD 
CE 
ADE 
 

29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
 
 
 
 

BDE 
BCD 
BCD 
ACE 
ABCD
ABE 
ABCD
ABC 
BCE 
ABDE 
BCD 
CDE 
ABCD
 
 
 
 

Tematica 13:Bacterii anaerobe, endogene ( Bacteroides si Fusobacterium) şi exogene
   
   
    C.M.
 
 
 
 
 
 
C.S.    
1  B  20  E  39  C  58  D    1 ABDE  20 ABC 
39 BCDE  58  BC 
2  D  21  A  40  B  59  C    2 ACE 
21 BCD 
40 ACE 
59  ABDE 
3  A  22  B  41  E  60  E    3 ABC 
22 ABC 
41 BDE 
60  ABDE 
4  C  23  D  42  D  61  B    4 BDE 
23 AC 
42 ADE 
61  ABDE 
5  D  24  D  43  D   
    5 ABC 
24 BCD 
43 BDE 
62  ADE 
6  A  25  C  44  B   
    6 BD 
25 BDE 
44 ACD 
63  ACDE 
7  B  26  E  45  A   
    7 BCD 
26 ACDE  45 ABDE  64  ABDE 
8  C  27  D  46  A   
    8 ADE 
27 AD 
46 ACD 
65  ACDE 
9  E  28  E  47  C   
    9 CD 
28 AE 
47 ABC 
66  BCD 
10  D  29  D  48  D   
    10 BDE 
29 ABCD  48 CDE 
67  ACD 
11  B  30  E  49  E   
    11 BDE 
30 ACDE  49 BCD 
68  ACE 
12  A  31  D  50  A   
    12 ACE 
31 ABC 
50 ACDE  69  ACDE 
13  A  32  A  51  B   
    13 ABC 
32 ABE 
51 DE 
70  ABC 
14  A  33  B  52  D   
    14 AE 
33 CD 
52 BE 
71  CDE 
15  A  34  C  53  B   
    15 ACE 
34 DE 
53 ABDE  72  ABCE 
16  C  35  D  54  B   
    16 BE 
35 CD 
54 ACDE  73  CD 
17  B  36  E  55  A   
    17 AD 
36 AC 
55 ABE 
74  ABCD 
18  B  37  B  56  D   
    18 ABE 
37 ACE 
56 ADE 
 
 
19  C  38  A  57  C   
    19 BCE 
38 BCE 
57 ADE 
 
 

 
Tematica 14:Genul Treponema.Treponema pallidum
   
   
        C.M.
 
 
C.S.
1  C  20  E  39  B       
1 ABC 
20 ABCE 
2  A  21  E  40  C       
2 ABD 
21 ABC 
3  E  22  D  41  C       
3 ABC 
22 ACD 
4  D  23  E  42  C       
4 ACE 
23 BC 
5  E  24  C  43  E       
5 ACD 
24 ADE 
6  A  25  B  44  C       
6 CDE 
25 ABCD
7  C  26  B  45  D       
7 ABE 
26 AE 
8  C  27  C  46  A       
8 ABE 
27 ABD 
9  D  28  B  47  B       
9 ACD 
28 BCD 
10  D  29  C  48  B        10 AE 
29 ABDE 
11  D  30  C  49  A        11 ACD 
30 ADE 
12  E  31  E  50  B        12 ABDE 
31 BCE 
13  E  32  B  51  A        13 ABD 
32 ACE 
14  B  33  B  52  B        14 ABDE 
33 ABDE 
15  B  34  A  53  C        15 ABE 
34 BE 
16  D  35  C  54  A        16 CE 
35 ABC 
17  D  36  D   
        17 AC 
36 ABD 
18  E  37  D   
        18 BCD 
37 DE 
19  E  38  B   
        19 ADE 
38 AC 

 
 
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57

 
 
 
 
 
 
ACE 
58  ACE 
BE 
59  ABCD
ABCE  60  ABD 
ABCD  61  ABE 
ABC 
62  ABD 
ABCE  63  BDE 
ABCD  64  ABD 
ABD 
65  ACE 
ABDE  66  BD 
BDE 
67  ABD 
AD 
68  BCD 
ACD 
69  ADE 
BDE 
70  AB 
ABCD  71  ACD 
BCD 
72  ABC 
AC 
73  ACD 
BE 
74  ABCD
ACE 
75  ABDE 
BCE   
 

Bibliografie
1. Ramona Mihaela Stoicescu, Bacteriologie generală şi specială, Editura Bren, Bucureşti, 2011
2. Ramona Mihaela Stoicescu, Microbiologie medicală şi farmacutică, Editura Carol Davila.
Bucureşti, 2010

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close