Mit

Published on December 2016 | Categories: Documents | Downloads: 52 | Comments: 0 | Views: 256
of 5
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content


Mit
Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile i ș legendele care l-au înso it ț
pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoa tem literatura de natură ș
populară, să cunoa tem miturile i legendele care au circulat odinioară. ș ș
Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credin ele popoarelor (antice) despre originea ț
universului (cosmogeneză) i a fenomenelor naturii, despre ș zei i eroi legendari. Mitul ș
implică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, înger sau demoni, si personaje fantastice ca de
eemplu! oameni-animale, precum i eisten a unei alte lumi. "ncerc#nd să definească mitul, ș ț
$liade arată că acesta %poveste te o istorie sacră& el relatează un eveniment care a avut loc în ș
timpul primordial, timpul fabulos al 'începuturilor(. )ltfel zis, mitul poveste te cum, mul umită ș ț
isprăvilor fiin elor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, ț
*osmosul, sau numai de un fragment! o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o
institu ie. $ a adar întotdeauna povestea unei 'faceri(! ni se poveste te cum a fost produs ceva, ț ș ș
cum a început 'să fie(. Mitul nu vorbe te dec#t despre ceea ce s-a înt#mplat 'realmente(, ș
despre ceea ce s-a înt#mplat pe deplin+. Sens particular: ,ilosofii epocii post-mitice,
precum -rotagoras, $mpedocle i ș -laton folosesc mitul ca pe o punere în scenă alegorică cu
scopul de a- i face în eleasă opera. De eemplu, -laton creează mituri originale (cum ar fi ș ț mitul
pe terii ș ), sau readaptează miturile anterioare.
a) Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credin ele popoarelor (antice) despre originea ț
universului i a fenomenelor naturii, despre zei i eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o ș ș
legendă, un basm.Dic ionarul $plicativ al .imbii /om#ne, $di ia a II-a, 0nivers $nciclopedic, ț ț
1ucure ti, 2334. ș
5ara iune alegorică sau legendă despre zei i eroi care personifică for e ale naturii sau ale ț ș ț
societă ii. )v#nd o factură folclorică i transmi #ndu-se oral, mitul multor popoare au fost culese ț ș ț
la un moment dat i transformate în epopei, care reprezintă adevărate monumente ale vec6ilor ș
culturi i fac parte din tezaurul culturii universale (e. epopeele 6omerice, indice, etc.). Miturile au ș
o tipologie variată i o sferă tematică foarte largă. )stfel, miturile teogonice (e. 7eogonia lui ș
8esiod) povestesc cum au apărut zeii sau cum i-au împră it ace tia atributele& miturile ș ț ș
cosmogonice (e. cele din 0pani ade i din 1iblie), povestesc cum a apărut lumea& miturile ș ș
etiologice se referă la originea unor fenomene, ritualuri, institu ii, etc. (e. mitul -andorei, care ț
încearcă sa eplice originea răului). /apsoziin populari i ulterior arti tii cul i s-au abătut adeseori ș ș ț
de la spiritul mistic, religios, lăs#nd să se reflecte în mituri tendin e care în esen ă sunt profane ț ț
(e. mitul lui -romoteu). 0nele dintre cele mai frumoase mituri c#ntă sentimente etern umane!
dragostea ne ărmurită (e. mitul lui 9rfeu i $uridice), prietenia (mitul lui 9reste i -ilade), dorul ț ș ș
neîmplinit (mitul lui $ros i -s:c6e), etc. Datorită caracterului lor simbolic comple i unor ș ș
elemente general-umane, miturile au constituit o sursă permanentă de inspira ie pentru creatorii ț
din toate domeniile artei.Dic ionar $nciclopedic /om#n, ;ol. ț III, < - -, $ditura -olitică, 1ucure ti, ș
234=.
Mitul (defini ie eternă, perspectivă eternă asupra acestuia) este o povestire fabuloasă de ț
origine populară i necugetată, în care agen i impersonali, cel mai adesea for e ale naturii, sunt ș ț ț
prezentate sub formă de fiin e personale ale căror ac iuni i aventuri au un sens simbolic.De la ț ț ș
certitudine la dubiu - ,ilozofie i ra ionalitate, /obert -aradis, >eorges 9uellet, -ierre 1ordeleau, ș ț
$./.-.I., ?@@2, cu citare din A;ocabular te6nic i critic al filozofieiA, )ndrB .alande, -aris, -.0.,., ș
234C.
Mitul (defini ie internă! mitul este eplicat din punctul de vedere al mitului însu i) este o poveste ț ș
orală sau scrisă prin care un grup uman ilustrează sensul care îl dă valorilor sale, leg#ndu-le de
un moment fondator, anume acela al originii. )ceastă poveste angajează membrii grupului să
ac ioneze în sensul valorilor pe care ea le ve6iculează. ț De eemplu, mitul biblic al păcatului
originar, eplică cum gesturi făcute la origine devin fondatoare ale realită ii umane prezente. $l ț
arată de ce oamenii de azi suferă i cum se pot ei insera în procesul de m#ntuire propus de către ș
religia cre tină ș
D2E
Mitul este o poveste care relatează evenimentele situate la origine, în timpurile fără seamăn ale
începuturilor! apari ia cosmosului, a omului, a plantelor i animalelor, emergen a vie ii. $ste ț ș ț ț
timpul fondator al credin ei omului într-o divinitate sau un singur Dumnezeu. Fensul miturilor ț
variază de la o epocă la alta. Două curente de interpretare au eistat dintotdeauna. -rimul ne
spune că mitul este o poveste fabuloasă, inventată, imaginară. *elălalt curent eplică că mitul
este o poveste care traduce realitatea sub o formă simbolică. .imbajul mitic uzează a adar de ș
cuvinte care sunt simboluri, adică de cuvinte cu sensuri aparente, în spatele cărora se ascund
alte sensuri. -entru cercetători ca Mircea $liade, mitul este epresia unui mesaj codat căruia
trebuie să-i găsim c6eia de decodare. Mitul este o poveste a originilor omului i în acela i timp ș ș
mărturise te i modul în care trebuie să concepem originea zeilor, adică a religiei. )stfel, un mit ș ș
egiptean nu are un acela i sens cu unul 6indus. ,orma narativă este identică, dar modurile ș
fiecăruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite.Fpiritualită i i religii, F:lvie 1arna:, ,rance ț ș
.oisirs, ?@@G.
Natura Mitului:
• Mitul este o relatare narativă, fabuloasă, care pune în scenă fiin e ce încarnează sub ț
formă simbolică for e ale naturii sau aspecte ale condi iei umane. ț ț AFimbolulA este un obiect
sau eveniment care trimite la altceva dec#t la ceea ce indică îm mod direct, care posedă deci
un sens AsecundA mai profund dec#t cel AprimarA sau AliteralA. $l este epresia unui lucru pe
care n-am tii să-l definim de-o manieră mai clară, mai precisă. Fimbolul consistă deci în ș
transformarea unui obiect, unui gest sau unui cuv#nt în ceva diferit, care devine astfel
semnul unei realită i considerate mai înalte, mai cuprinzătoare. )stfel, pentru patriot, o ț
bucată de c#rpă se transformă în drapel pentru că el reprezintă ata amentul său pentru ș
grupul na ional de la care se revendică. 5-am în elege nimic din comportamentul său dacă ț ț
n-am asocia acestei bucă i de c#rpă o valoare care o depă e te. -atriotul este invadat de un ț ș ș
sentiment în prezen a drapelului i doar acest sentiment contează pentru el. Mitul nu este ț ș
deci în primul r#nd Ao poveste pentru cei slabi cu du6ulA, ci o relatare al cărui sens trebuie
descoperit i a cărei descoperire dă sens unei eperien e sau unei vie i. Mitul religios este ș ț ț
epresia simbolică a unei atitudini, anume a credin ei. A ț Rolul simbolurilor religioase este de a
da un sens vie ii oamenilor. Indienii Pueblos se cred fii "Tatălui Soare", i această credin ă a ț ș ț
lor conferă vie ii acestora o dimensiune superioară i un scop care depă e te cu mult ț ș ș ș
existen a lor limitată. Soarta lor este infinit mai satisfăcătoare decât aceea a omului propriei ț
noastre civiliza ii care tie că este i va rămâne! un nimic insignifiant "un moins "ue rien" #n ț ș ș
original!, a cărei via ă n$are un sens spiritual. %xact acest sentiment că via a are un sens ț ț
mai vast decât simpla existen ă individuală, permite omului să se ridice deasupra ț
mecanismului care #l reduce la agent de câ tig i de c&eltuială. 'acă acest sentiment #i ș ș
lipse te, omul este pierdut, mizerabil( 'acă Sfântul Pavel ar fi fost convins că nu este decât ș
un esător ambulant, cu siguran ă n$ar fi devenit omul care a fost. )ia a lui # i trăgea sensul ț ț ț ș
din faptul că era convins că este mesagerul lui 'umnezeu. Putem să$l acuzăm de
megalomanie, #nsă această opinie n$are greutate #n fa a *udecatei genera iilor care i$au ț ț
urmat.A
D?E
-utem, alături de *arl Hung, să acceptăm că grandoarea istorică a Ff#ntului -avel
stă în certitudinea lui că este mesagerul Domnului. Dar putem de asemenea să ne punem
întrebarea dacă acest Dumnezeu eistă i în altă parte dec#t capul Ff#ntului -avel i a celor ș ș
ca el. *6estiunea care se pune deci în fa a filozofului este aceea dacă ideea de Dumnezeu ț
corespunde unei realită i eterioare spiritului uman. ț Dacă Dumnezeu l-a creat pe om ca
imagine a sa, sau omul l-a creat pe Dumnezeu ca imagine a lui. i această întrebare este Ș
posibilă tocmai pentru că cele două curente de interpretări ale mitului nu se eclud
reciproc.
DIE
• -rimele societă i umane au privilegiat discursul mitico-religios în a lor căutare a ț
adevărului. Focietă ile moderne, impregnate de reu ita tiin ei, au tendin a de a considera ț ș ș ț ț
ca depă it, cite te inutil, acest tip de discurs mitico-religios. i cu toate astea, mituri i religii, ș ș Ș ș
contra oricărei a teptări, sunt pe punctul să cunoască un retur, prin miile de persoane care ș
merg în înt#mpinarea -apei la fiecare călătorie a acestuia, la noile secte, la apetitul pentru
religiozitatea etrem-orientală sau pentru curentul neJ age. Funt ace ti adep i ai neJ age- ș ț
ului, amatori i consumatori ai AterapiilorA de toate felurile, responsabilii pentru faptul că ș
raioanele librăriilor noastre sunt umplute mai mult cu căr i dedicate îngerilor i ț ș
etratere trilor, dec#t cu căr i de filozofieK )cest apetit imens pentru discursul mitic i religios ș ț ș
obligă la o refleie asupra raporturilor pe care le între ine cu adevărul. -roblema este că ț
discursul mitico-religios se prezintă ca de inător al adevărului, cer#ndu-ne să-l acceptăm pe ț
simpla bază a credin ei, ori, bunul sim refuză o astfel de preten ie. 7rebuie să respectăm ț ț ț
oamenii i imensa valoare pe care ace tia o acordă credin elor lor, însă în acela i timp ș ș ț ș
trebuie să ne întrebăm asupra acestui tip de discurs înainte de a-i da asentimentul nostru.
*6estiunea fundamentală care se pune vis L vis de preten ia de adevăr a mitului i religiei, ț ș
este deci aceasta! 0n discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare valoareM
DGE
$vident că nu, căci, cum eplică DurN6eim, Asentimentul este obiect al tiin ei, nu criteriu ș ț
de adevăr.A (/egulile metodei sociologice)
D=E
Discursul mitic a apărut la origine în societă ile ț
de v#nători-culegători de acum ?= @@@ de ani, în societă i fără scriere, deci care î i asigurau ț ș
transmiterea culturii lor de manieră orală. 7ransmisia discursului mitico-religios, care le
păstra vie memoria evenimentelor importante pentru comunitate, se baza doar pe memoria
individuală a poe ilor i amanilor. Miturile variau în timp i spa iu considerabil din această ț ș ș ș ț
cauză. 9dată cu apari ia scrierii, în mod natural, prima grijă a comunită ii a fost unificarea ț ț
versiunilor într-o unică formă, care a devenit repede AoficialăA. Marile mituri religiloase puteau
atunci să se nască. 1iblia, care se află la confluen a tradi iilor iudaice i cre tine, este un ț ț ș ș
astfel de eemplu. 9dată ce miturile au fost fiate în scris, incoeren ele interne i acelea ț ș
dintre versiuni au devenit vizibile, cite te ocante. *eea ce cuv#ntul camufla, tetul revela... ș ș
5o iunea însă i de AmitA este asociată, încă din )ntic6itate, aceleia de AminciunăA, AeroareA ț ș
sau AiluzieA. -rin însă i etimologia termenului (de origine greacă), mitul este lovit de o notă ș
de derizoriu, a a cum i azi, în căr i, în mass media, mitul este sinonim cu o povestire ș ș ț
mincinoasă sau iluzorie de care trebuie să ne debarasăm pentru a percepe adevărul. )stfel,
Am:t6osA înseamnă în greacă Acuv#ntA sau ApovesteA, însă un cuv#nt sau poveste care nu
este măsurată, ra ionată, a a cum este cazul sinonimului său AlogosA. "n limba vec6ilor greci, ț ș
recunoscu i ca ra ionali ti, Acuv#ntul care poveste teA n-are aceea i valoare cu Acuv#ntul ț ț ș ș ș
care demonstreazăAK )ristotel spunea! A'ar subtilită ile mitologice nu merită să fi supuse la ț
un examen serios. Să ne #ndreptăm mai degrabă aten ia spre cei care gândesc pe baza ț
demonstra iei. ț A
D4E
Mai aproape de timpul nostru, $. 1. 7a:lor, unul dintre fondatorii
antropologiei, spunea că mitul este o formă de demen ă a umanită ii primitive, pe care ar ț ț
trebuie s-o etirpăm din civiliza iile superioare. ț A7rebuieA, spune el, Asă lucrăm pentru a
destina aceste supersti ii unei mor i sigure. )ceastă muncă, de i nu agreabilă, răm#ne cel ț ț ș
pu in indispensabilă bună-stării umanită ii.A ț ț
DOE
Penofan din *olofon este unul dintre filozofii
greci care vor declan a polemica at#t de vec6e asupra discursului mitic. $l se mira că zeii ș
sunt adesea descri i sub formă umană (antropomorfism)! A9mul î i înc6ipuie zeii după c6ipul ș ș
i asemnănarea lui, iar dacă boii, caii i leii i-ar face i ei zeită i, le-ar concepe după c6ipul ș ș ș ș ț
lor.A ;oiaj#nd frecvent în Mediterana, el i-a dat seama de multiplicitatea religiilor, pun#ndu- ș
i întrebarea de ce ar merita zeii grecilor mai degrabă titlul de Azei adevăra iA dec#t cei ai ș ț
celorlalte culturi. 9 întrebarea la care nu eistă răspuns, pentru că fiecare crede că
dumenzeii lui sunt cei adevăra i. *ritica lui Penofan pune în eviden ă limitele credin ei i a ț ț ț ș
credincio ilor. $l spunea că credincio ilor le scapă adevărul în mod radical! A5-a eistat i ș ș ș
nici nu va eista un om care să aibă o cuno tin ă sigură despre zei.A Dacă este evident că ș ț
valoarea mitului stă nu în calitatea sa de adevăr, ci în aceea de efect pe care îl produce,
anume crearea unei unită i de sens care este fondatoare a valorilor unei societă i prin ț ț
proiec ia acestor valori asupra unui moment fondator, se pune totu i problema dacă acesta ț ș
are totu i vreo valoare de adevăr. -urtător de sens, daK, dar purtător de adevărM )ceastă ș
întrebare răm#ne pentru orice persoană care analizează credin a! ea merge drept în miezul ț
discursului mitic, acesta din urmă fiind esen ialmente înc6is asupra lui însu i în c6estiunea ț ș
preten iei lui la statutul de adevăr. *laude .Bvi-Ftrauss pune în eviden ă de manieră ț ț
ecelentă acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a- i găsi un punct de sprijin ș
în afara lui însu i pentru a dovedi că eprimă un adevăr, atunci c#nd spunea că A ș Pământul
mitologiei este rotundA. )ltfel spus, nu putem justifica veracitatea mitului dec#t apel#nd la un
alt mit sau acord#nd o valoare importantă evenimentelor pe care le relatează. ,apt care ne
readuce la întrebarea asta! 0n discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare
importan ăM Discursul mitic, ca manieră tradi ională de g#ndire, a reprezentat pentru mult ț ț
timp unicul mod de a în elege i a eplica lumea. .a un moment dat, undeva în $uropa, mai ț ș
precis în >recia secolului al I;-lea î.e.n., lucrurile s-au sc6imbat. F-au făcut atunci remarcate
noi capacită i intelectuale propice apari iei filozofiei i tiin ei. 5oua manieră de g#ndire n-a ț ț ș ș ț
dus la dispari ia g#ndirii mitice, însă aceasta a izgonit-o, lent, foarte lent, din pozi ia ei ț ț
dominantă. A-entru ca discursul uman asupra naturii să nu se prăbu ească, ruinat de la ș
interior de maniera vec6ilor mituri, nu este suficient ca dumnezeii să fie lăsa i la poartă& ț
trebuie ca g#ndirea să fie complet transparentă pentru ea însă i, să nu comporte nici cea ș
mai mică incoeren ă sau umbră a unei contradic ii interne.A ț ț
DCE
• >#ndirea mitică implică o căutare de ordine! mitul organizează realitatea trăită de către
fiin ele umane făc#nd apel la un timp i un spa iu care îi sunt proprii& el ierar6izează fiin ele ț ș ț ț
i valorile, cu referin ă la sacru i profan& el face semnificativ ceea ce ini ial poate părea ș ț ș ț
absurd, anume na terea, moartea, seualitatea, etc. "n mitul tradi ional, fiin e supranaturale ș ț ț
ac ionează în lumea noastră, cre#nd lucruri, crea ia desfă ur#ndu-se într-un trecut care este ț ț ș
acela al 9riginilor. $l nu relatează dec#t ceea ce interesează în cel mai înalt grad fiin a ț
umană, ceea ce îl b#ntuie, ceea ce îi pune probleme! moartea, seualitatea, via a în ț
societate. Mitul face apel a adar la o logică anume, aceea a imaginarului, fapt care îi asigură ș
de altfel puterea de evocare. "n acest sens, mitul este etrem de puternic i plin de ș
semnifica ii, posed#nd deci o for ă eplicativă. "n sc6imb, această for ă este limitată, căci ț ț ț
acesta nu poate demonstra ra ional absolut nimic, i nu poate face obiectul unei discu ii. ț ș ț
Mitul eplică misterul, spun#ndu-l. )derăm la acesta ascult#ndu-l i repet#ndu-l. "n contrast ș
cu acesta, eplica ia ra ională înlocuie te Aimaginea evocatoareA a mitului cu AconceptulA. ț ț ș
D3E
• "n mituri, totul este posibil, totul se poate înt#mpla, i totu i miturile de pretutindeni i din ș ș ș
toate timpurile se aseamănă. )cest fapt înseamnă că ira ionalitatea lor aparentă ascunde ț
structuri logice permanente. Mitul traduce, în opinia lui *laude .Bv:-Ftrauss, aporiile logice
ale dualită ii acela i-altul. ț ș
D2@E
Aspecte ale miturilor
Mitul narează o istorie sacră, sugestivă pentru cel care face parte din cultura care a creat
respectivul mit i care aderă necritic la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a ș
animalelor, a plantelor i a omului, ci i toate evenimentele primordiale în urma cărora omul a ș ș
devenit ceea ce el este astăzi, adică o fiin ă organizată în societate, obligată să muncească ț
pentru a trăi i trăind după anumite reguli. )stfel, mitul este istoria fabuloasă a omului revelată i ș ș
narată de el însu i& mitul este o poveste imaginată de om despre tot ce acesta ignoră, adică ș
despre tot ce a avut loc înaintea lui i va avea loc după el. i pentru că o astfel de poveste să ș Ș
capete o valoare veridică i convingătoare, el este atribuit divinită ilor supraomene ti i eterne. ș ț ș ș
Doar astfel îi este conferit mitului for a i autoritatea necesară pentru ca în afară de valoarea sa ț ș
estetică, acesta să capete i o valoare educativă, o valoare de mesaj i de crez. ș ș
D22E
Mitul se
derulează într-un timp primordial i îndepărtat, un timp în afara istoriei. ș /ecitarea miturilor repeta,
simbolic, o re-creare a lumii prin ritual. Mitul nu era recitat oric#nd i oriunde, ci cu ocazia unei ș
ceremonii! na tere, ini iere, căsătorie, moarte, deci cu ocazia unui început sau a unei ș ț
transformări. "n accep iunea lui ț Mircea $liade mitul nu mai este considerat o simplă %fabulă+, o
%fic iune ț +, ci, ca i în lumea străvec6e, ar6aică, se consideră a fi pentru cei care cred în el %o ș
'istorie adevărată( i pre ioasă, fiindcă este ș ț sacră, eemplară i semnificativă sau o tradi ie ș ț
sacră, releva ie primordială, model eemplar+. "n ț >recia lui 8omer m6:tos-ul avea o valoare
religioasă i ș metafizică, opun#ndu-se logos-ului i lui 6istorica, iar de la ș Penofan încoace a
început să desemneze tot %ce nu poate eista cu adevărat+. )ceasta este însă o interpretare
incompletă, care nu ine cont de veritabila func ie a mitului, anume aceea dătătoare de sens, ț ț
mitul înfă i #nd %modele pentru comportarea omenească i prin însă i aceasta conferă eisten ei ț ș ș ș ț
semnifica ie i valoare+. ț ș
Categorii de mituri
Miturile memoriale sunt păstrătoarele faptelor ancestrale i se poate presupune că ele au ș
înregistrat fie psi6oze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit
(cunoa terea focului, revolu ia agrara), fie încercarea empirică de a eplica diverse fapte ș ț
neobi nuite, petrecute de obicei la confluen a eisten ială a două popula ii de nivel spiritual ș ț ț ț
foarte diferit. $emple! omul primordial, inven ia uneltelor, modificările condi iei umane (revolu ia ț ț ț
agrară,), războaiele cere ti, ș potopul i reconstruc ia universului. ș ț
Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind nara iuni ț eplicative în
jurul marilor întrebări omene ti asupra eisten ei omului i a cadrului său vizibil i nevăzut! ș ț ș ș
(a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din 6aosul primordial, adesea acvatic, sau din
înt#lnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert)&
(b) antropologia (crearea omului, ca perec6e ar6etipală sincronică sau diacronica, printr-un singur
act definitiv sau în c#teva etape eperimentale&
(c) escatologia (viz#nd ideea de moarte)&
(d) repeti ia manifestărilor naturii (succesiunea zilelor i a nop ilor, anotimpurilor, erelor terestre si ț ș ț
cosmice)&
(e) regnurile fabuloase&
(f) cadrul astral (astrele fiind, în concep ia mitologică, nu corpuri cere ti ci ,,luminători ț ș dependen i ț
de voin a patronală a anumitor zei, locuin e divine, iar uneori c&iar formele vizibile de ț ț
#ntruc&ipare a zeilor!+
g) elementele (apa, focul, aerul, eterul).
Miturile cosmografice includ întregul cadru divin, adică pe zei i locuin ele lor universale ș ț !
(a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, întruc#t zeii in i i se autocreează sau sunt ș ș
crea i& ț
(b) panteonul (sau totalitatea)&
(c) lumile coeistente (de obicei trei fundamentale! cerul, pam#ntul i subpăm#ntul, adică lumea ș
divină, cea umană i cea demonică). ș
Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidării contradic iilor eisten iale ț ț
aparente, pe care el nu le accepta decat ideal! (a) eroul ar6etipal&
(b) suprastructura demonologică&
(c) destinul (ca lege în sine sau sistem de legi implacabile i întrepătrunse, supunandu- i întregul ș ș
univers, p#nă la detalii, omul, omenirea i c6iar zeii)& ș
(d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completează în mod
general întregul! lumină-intuneric, caldură-frig, mi care-repaos, viata-moarte, bine-rau)& ș
(e) simbolurile conditiei umane (aspira ia omului de a- i depă i condi ia Q mitul lui Icar)& ț ș ș ț
(f) via a i moartea& ț ș
(g) aria timpului.
Mituri celebre
• 1iblia, >eneza 2 i ? ș
• Mitul i distrugerea )tlantidei ș
• Mitul lui -rometeu
• Mitul pe terii ș
• Mitul lui Dap6ne
• Mitul lui 9diseu
• Mitul lui Icar
• Mitul lui $r - -laton, /epublica, *artea a P-a& Fubiect! Foarta sufletelor după moarte,
reîntrupare.
• Mitul originii speciilor - -laton, 7imaios& Fubiect! 1ărba ii la i degenerează în femei, iar ț ș
cei neîn elep i în animale& se ArinocerizeazăA, cum ar fi zis $ugen Ionescu), etc. ț ț
• Mitul Divinită ii >uvernante ț - -laton, 9mul politic, ?4Ce - ?OGe& Fubiect! Diviitatea
conduce lumea jumătate din ciclul unei perioade cosmice& în cealaltă, fără conducere divină,
umanitatea degringolează, p#nă c#nd aceasta va prelua din nou conducerea i va inversa ș
tendin a, salv#nd lumea de la distrugere& reluare a mitului lui $mpedocle i a lui 8eraclit ț ș
(unitata curgerii univerale).
• Mitul )namnezei - -laton, .egileMM& Fubiect! 9rice cunoa tere este o re-cunoa tere, o ș ș
rememorare, reamintire a cunoa terii pe care omul a avut-o în trecutul prenatal! în trecut ș
sălă uie te nu numai tot ce e bun, frumos i nobil, dar i toată în elepciunea. ș ș ș ș ț

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close