Mit
Identitatea culturală a fiecărui popor poate fi reflectată de miturile i ș legendele care l-au înso it ț
pe tot parcursul dezvoltării lui. De aceea, este foarte important să cunoa tem literatura de natură ș
populară, să cunoa tem miturile i legendele care au circulat odinioară. ș ș
Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credin ele popoarelor (antice) despre originea ț
universului (cosmogeneză) i a fenomenelor naturii, despre ș zei i eroi legendari. Mitul ș
implică fiinte spirituale, precum Dumnezeu, înger sau demoni, si personaje fantastice ca de
eemplu! oameni-animale, precum i eisten a unei alte lumi. "ncerc#nd să definească mitul, ș ț
$liade arată că acesta %poveste te o istorie sacră& el relatează un eveniment care a avut loc în ș
timpul primordial, timpul fabulos al 'începuturilor(. )ltfel zis, mitul poveste te cum, mul umită ș ț
isprăvilor fiin elor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, ț
*osmosul, sau numai de un fragment! o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o
institu ie. $ a adar întotdeauna povestea unei 'faceri(! ni se poveste te cum a fost produs ceva, ț ș ș
cum a început 'să fie(. Mitul nu vorbe te dec#t despre ceea ce s-a înt#mplat 'realmente(, ș
despre ceea ce s-a înt#mplat pe deplin+. Sens particular: ,ilosofii epocii post-mitice,
precum -rotagoras, $mpedocle i ș -laton folosesc mitul ca pe o punere în scenă alegorică cu
scopul de a- i face în eleasă opera. De eemplu, -laton creează mituri originale (cum ar fi ș ț mitul
pe terii ș ), sau readaptează miturile anterioare.
a) Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credin ele popoarelor (antice) despre originea ț
universului i a fenomenelor naturii, despre zei i eroi legendari, etc. b) Mitul este o poveste, o ș ș
legendă, un basm.Dic ionarul $plicativ al .imbii /om#ne, $di ia a II-a, 0nivers $nciclopedic, ț ț
1ucure ti, 2334. ș
5ara iune alegorică sau legendă despre zei i eroi care personifică for e ale naturii sau ale ț ș ț
societă ii. )v#nd o factură folclorică i transmi #ndu-se oral, mitul multor popoare au fost culese ț ș ț
la un moment dat i transformate în epopei, care reprezintă adevărate monumente ale vec6ilor ș
culturi i fac parte din tezaurul culturii universale (e. epopeele 6omerice, indice, etc.). Miturile au ș
o tipologie variată i o sferă tematică foarte largă. )stfel, miturile teogonice (e. 7eogonia lui ș
8esiod) povestesc cum au apărut zeii sau cum i-au împră it ace tia atributele& miturile ș ț ș
cosmogonice (e. cele din 0pani ade i din 1iblie), povestesc cum a apărut lumea& miturile ș ș
etiologice se referă la originea unor fenomene, ritualuri, institu ii, etc. (e. mitul -andorei, care ț
încearcă sa eplice originea răului). /apsoziin populari i ulterior arti tii cul i s-au abătut adeseori ș ș ț
de la spiritul mistic, religios, lăs#nd să se reflecte în mituri tendin e care în esen ă sunt profane ț ț
(e. mitul lui -romoteu). 0nele dintre cele mai frumoase mituri c#ntă sentimente etern umane!
dragostea ne ărmurită (e. mitul lui 9rfeu i $uridice), prietenia (mitul lui 9reste i -ilade), dorul ț ș ș
neîmplinit (mitul lui $ros i -s:c6e), etc. Datorită caracterului lor simbolic comple i unor ș ș
elemente general-umane, miturile au constituit o sursă permanentă de inspira ie pentru creatorii ț
din toate domeniile artei.Dic ionar $nciclopedic /om#n, ;ol. ț III, < - -, $ditura -olitică, 1ucure ti, ș
234=.
Mitul (defini ie eternă, perspectivă eternă asupra acestuia) este o povestire fabuloasă de ț
origine populară i necugetată, în care agen i impersonali, cel mai adesea for e ale naturii, sunt ș ț ț
prezentate sub formă de fiin e personale ale căror ac iuni i aventuri au un sens simbolic.De la ț ț ș
certitudine la dubiu - ,ilozofie i ra ionalitate, /obert -aradis, >eorges 9uellet, -ierre 1ordeleau, ș ț
$./.-.I., ?@@2, cu citare din A;ocabular te6nic i critic al filozofieiA, )ndrB .alande, -aris, -.0.,., ș
234C.
Mitul (defini ie internă! mitul este eplicat din punctul de vedere al mitului însu i) este o poveste ț ș
orală sau scrisă prin care un grup uman ilustrează sensul care îl dă valorilor sale, leg#ndu-le de
un moment fondator, anume acela al originii. )ceastă poveste angajează membrii grupului să
ac ioneze în sensul valorilor pe care ea le ve6iculează. ț De eemplu, mitul biblic al păcatului
originar, eplică cum gesturi făcute la origine devin fondatoare ale realită ii umane prezente. $l ț
arată de ce oamenii de azi suferă i cum se pot ei insera în procesul de m#ntuire propus de către ș
religia cre tină ș
D2E
Mitul este o poveste care relatează evenimentele situate la origine, în timpurile fără seamăn ale
începuturilor! apari ia cosmosului, a omului, a plantelor i animalelor, emergen a vie ii. $ste ț ș ț ț
timpul fondator al credin ei omului într-o divinitate sau un singur Dumnezeu. Fensul miturilor ț
variază de la o epocă la alta. Două curente de interpretare au eistat dintotdeauna. -rimul ne
spune că mitul este o poveste fabuloasă, inventată, imaginară. *elălalt curent eplică că mitul
este o poveste care traduce realitatea sub o formă simbolică. .imbajul mitic uzează a adar de ș
cuvinte care sunt simboluri, adică de cuvinte cu sensuri aparente, în spatele cărora se ascund
alte sensuri. -entru cercetători ca Mircea $liade, mitul este epresia unui mesaj codat căruia
trebuie să-i găsim c6eia de decodare. Mitul este o poveste a originilor omului i în acela i timp ș ș
mărturise te i modul în care trebuie să concepem originea zeilor, adică a religiei. )stfel, un mit ș ș
egiptean nu are un acela i sens cu unul 6indus. ,orma narativă este identică, dar modurile ș
fiecăruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite.Fpiritualită i i religii, F:lvie 1arna:, ,rance ț ș
.oisirs, ?@@G.
Natura Mitului:
• Mitul este o relatare narativă, fabuloasă, care pune în scenă fiin e ce încarnează sub ț
formă simbolică for e ale naturii sau aspecte ale condi iei umane. ț ț AFimbolulA este un obiect
sau eveniment care trimite la altceva dec#t la ceea ce indică îm mod direct, care posedă deci
un sens AsecundA mai profund dec#t cel AprimarA sau AliteralA. $l este epresia unui lucru pe
care n-am tii să-l definim de-o manieră mai clară, mai precisă. Fimbolul consistă deci în ș
transformarea unui obiect, unui gest sau unui cuv#nt în ceva diferit, care devine astfel
semnul unei realită i considerate mai înalte, mai cuprinzătoare. )stfel, pentru patriot, o ț
bucată de c#rpă se transformă în drapel pentru că el reprezintă ata amentul său pentru ș
grupul na ional de la care se revendică. 5-am în elege nimic din comportamentul său dacă ț ț
n-am asocia acestei bucă i de c#rpă o valoare care o depă e te. -atriotul este invadat de un ț ș ș
sentiment în prezen a drapelului i doar acest sentiment contează pentru el. Mitul nu este ț ș
deci în primul r#nd Ao poveste pentru cei slabi cu du6ulA, ci o relatare al cărui sens trebuie
descoperit i a cărei descoperire dă sens unei eperien e sau unei vie i. Mitul religios este ș ț ț
epresia simbolică a unei atitudini, anume a credin ei. A ț Rolul simbolurilor religioase este de a
da un sens vie ii oamenilor. Indienii Pueblos se cred fii "Tatălui Soare", i această credin ă a ț ș ț
lor conferă vie ii acestora o dimensiune superioară i un scop care depă e te cu mult ț ș ș ș
existen a lor limitată. Soarta lor este infinit mai satisfăcătoare decât aceea a omului propriei ț
noastre civiliza ii care tie că este i va rămâne! un nimic insignifiant "un moins "ue rien" #n ț ș ș
original!, a cărei via ă n$are un sens spiritual. %xact acest sentiment că via a are un sens ț ț
mai vast decât simpla existen ă individuală, permite omului să se ridice deasupra ț
mecanismului care #l reduce la agent de câ tig i de c&eltuială. 'acă acest sentiment #i ș ș
lipse te, omul este pierdut, mizerabil( 'acă Sfântul Pavel ar fi fost convins că nu este decât ș
un esător ambulant, cu siguran ă n$ar fi devenit omul care a fost. )ia a lui # i trăgea sensul ț ț ț ș
din faptul că era convins că este mesagerul lui 'umnezeu. Putem să$l acuzăm de
megalomanie, #nsă această opinie n$are greutate #n fa a *udecatei genera iilor care i$au ț ț
urmat.A
D?E
-utem, alături de *arl Hung, să acceptăm că grandoarea istorică a Ff#ntului -avel
stă în certitudinea lui că este mesagerul Domnului. Dar putem de asemenea să ne punem
întrebarea dacă acest Dumnezeu eistă i în altă parte dec#t capul Ff#ntului -avel i a celor ș ș
ca el. *6estiunea care se pune deci în fa a filozofului este aceea dacă ideea de Dumnezeu ț
corespunde unei realită i eterioare spiritului uman. ț Dacă Dumnezeu l-a creat pe om ca
imagine a sa, sau omul l-a creat pe Dumnezeu ca imagine a lui. i această întrebare este Ș
posibilă tocmai pentru că cele două curente de interpretări ale mitului nu se eclud
reciproc.
DIE
• -rimele societă i umane au privilegiat discursul mitico-religios în a lor căutare a ț
adevărului. Focietă ile moderne, impregnate de reu ita tiin ei, au tendin a de a considera ț ș ș ț ț
ca depă it, cite te inutil, acest tip de discurs mitico-religios. i cu toate astea, mituri i religii, ș ș Ș ș
contra oricărei a teptări, sunt pe punctul să cunoască un retur, prin miile de persoane care ș
merg în înt#mpinarea -apei la fiecare călătorie a acestuia, la noile secte, la apetitul pentru
religiozitatea etrem-orientală sau pentru curentul neJ age. Funt ace ti adep i ai neJ age- ș ț
ului, amatori i consumatori ai AterapiilorA de toate felurile, responsabilii pentru faptul că ș
raioanele librăriilor noastre sunt umplute mai mult cu căr i dedicate îngerilor i ț ș
etratere trilor, dec#t cu căr i de filozofieK )cest apetit imens pentru discursul mitic i religios ș ț ș
obligă la o refleie asupra raporturilor pe care le între ine cu adevărul. -roblema este că ț
discursul mitico-religios se prezintă ca de inător al adevărului, cer#ndu-ne să-l acceptăm pe ț
simpla bază a credin ei, ori, bunul sim refuză o astfel de preten ie. 7rebuie să respectăm ț ț ț
oamenii i imensa valoare pe care ace tia o acordă credin elor lor, însă în acela i timp ș ș ț ș
trebuie să ne întrebăm asupra acestui tip de discurs înainte de a-i da asentimentul nostru.
*6estiunea fundamentală care se pune vis L vis de preten ia de adevăr a mitului i religiei, ț ș
este deci aceasta! 0n discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare valoareM
DGE
$vident că nu, căci, cum eplică DurN6eim, Asentimentul este obiect al tiin ei, nu criteriu ș ț
de adevăr.A (/egulile metodei sociologice)
D=E
Discursul mitic a apărut la origine în societă ile ț
de v#nători-culegători de acum ?= @@@ de ani, în societă i fără scriere, deci care î i asigurau ț ș
transmiterea culturii lor de manieră orală. 7ransmisia discursului mitico-religios, care le
păstra vie memoria evenimentelor importante pentru comunitate, se baza doar pe memoria
individuală a poe ilor i amanilor. Miturile variau în timp i spa iu considerabil din această ț ș ș ș ț
cauză. 9dată cu apari ia scrierii, în mod natural, prima grijă a comunită ii a fost unificarea ț ț
versiunilor într-o unică formă, care a devenit repede AoficialăA. Marile mituri religiloase puteau
atunci să se nască. 1iblia, care se află la confluen a tradi iilor iudaice i cre tine, este un ț ț ș ș
astfel de eemplu. 9dată ce miturile au fost fiate în scris, incoeren ele interne i acelea ț ș
dintre versiuni au devenit vizibile, cite te ocante. *eea ce cuv#ntul camufla, tetul revela... ș ș
5o iunea însă i de AmitA este asociată, încă din )ntic6itate, aceleia de AminciunăA, AeroareA ț ș
sau AiluzieA. -rin însă i etimologia termenului (de origine greacă), mitul este lovit de o notă ș
de derizoriu, a a cum i azi, în căr i, în mass media, mitul este sinonim cu o povestire ș ș ț
mincinoasă sau iluzorie de care trebuie să ne debarasăm pentru a percepe adevărul. )stfel,
Am:t6osA înseamnă în greacă Acuv#ntA sau ApovesteA, însă un cuv#nt sau poveste care nu
este măsurată, ra ionată, a a cum este cazul sinonimului său AlogosA. "n limba vec6ilor greci, ț ș
recunoscu i ca ra ionali ti, Acuv#ntul care poveste teA n-are aceea i valoare cu Acuv#ntul ț ț ș ș ș
care demonstreazăAK )ristotel spunea! A'ar subtilită ile mitologice nu merită să fi supuse la ț
un examen serios. Să ne #ndreptăm mai degrabă aten ia spre cei care gândesc pe baza ț
demonstra iei. ț A
D4E
Mai aproape de timpul nostru, $. 1. 7a:lor, unul dintre fondatorii
antropologiei, spunea că mitul este o formă de demen ă a umanită ii primitive, pe care ar ț ț
trebuie s-o etirpăm din civiliza iile superioare. ț A7rebuieA, spune el, Asă lucrăm pentru a
destina aceste supersti ii unei mor i sigure. )ceastă muncă, de i nu agreabilă, răm#ne cel ț ț ș
pu in indispensabilă bună-stării umanită ii.A ț ț
DOE
Penofan din *olofon este unul dintre filozofii
greci care vor declan a polemica at#t de vec6e asupra discursului mitic. $l se mira că zeii ș
sunt adesea descri i sub formă umană (antropomorfism)! A9mul î i înc6ipuie zeii după c6ipul ș ș
i asemnănarea lui, iar dacă boii, caii i leii i-ar face i ei zeită i, le-ar concepe după c6ipul ș ș ș ș ț
lor.A ;oiaj#nd frecvent în Mediterana, el i-a dat seama de multiplicitatea religiilor, pun#ndu- ș
i întrebarea de ce ar merita zeii grecilor mai degrabă titlul de Azei adevăra iA dec#t cei ai ș ț
celorlalte culturi. 9 întrebarea la care nu eistă răspuns, pentru că fiecare crede că
dumenzeii lui sunt cei adevăra i. *ritica lui Penofan pune în eviden ă limitele credin ei i a ț ț ț ș
credincio ilor. $l spunea că credincio ilor le scapă adevărul în mod radical! A5-a eistat i ș ș ș
nici nu va eista un om care să aibă o cuno tin ă sigură despre zei.A Dacă este evident că ș ț
valoarea mitului stă nu în calitatea sa de adevăr, ci în aceea de efect pe care îl produce,
anume crearea unei unită i de sens care este fondatoare a valorilor unei societă i prin ț ț
proiec ia acestor valori asupra unui moment fondator, se pune totu i problema dacă acesta ț ș
are totu i vreo valoare de adevăr. -urtător de sens, daK, dar purtător de adevărM )ceastă ș
întrebare răm#ne pentru orice persoană care analizează credin a! ea merge drept în miezul ț
discursului mitic, acesta din urmă fiind esen ialmente înc6is asupra lui însu i în c6estiunea ț ș
preten iei lui la statutul de adevăr. *laude .Bvi-Ftrauss pune în eviden ă de manieră ț ț
ecelentă acest fapt, anume imposibilitatea discursului mitic de a- i găsi un punct de sprijin ș
în afara lui însu i pentru a dovedi că eprimă un adevăr, atunci c#nd spunea că A ș Pământul
mitologiei este rotundA. )ltfel spus, nu putem justifica veracitatea mitului dec#t apel#nd la un
alt mit sau acord#nd o valoare importantă evenimentelor pe care le relatează. ,apt care ne
readuce la întrebarea asta! 0n discurs este adevărat doar pentru că îi acordăm o mare
importan ăM Discursul mitic, ca manieră tradi ională de g#ndire, a reprezentat pentru mult ț ț
timp unicul mod de a în elege i a eplica lumea. .a un moment dat, undeva în $uropa, mai ț ș
precis în >recia secolului al I;-lea î.e.n., lucrurile s-au sc6imbat. F-au făcut atunci remarcate
noi capacită i intelectuale propice apari iei filozofiei i tiin ei. 5oua manieră de g#ndire n-a ț ț ș ș ț
dus la dispari ia g#ndirii mitice, însă aceasta a izgonit-o, lent, foarte lent, din pozi ia ei ț ț
dominantă. A-entru ca discursul uman asupra naturii să nu se prăbu ească, ruinat de la ș
interior de maniera vec6ilor mituri, nu este suficient ca dumnezeii să fie lăsa i la poartă& ț
trebuie ca g#ndirea să fie complet transparentă pentru ea însă i, să nu comporte nici cea ș
mai mică incoeren ă sau umbră a unei contradic ii interne.A ț ț
DCE
• >#ndirea mitică implică o căutare de ordine! mitul organizează realitatea trăită de către
fiin ele umane făc#nd apel la un timp i un spa iu care îi sunt proprii& el ierar6izează fiin ele ț ș ț ț
i valorile, cu referin ă la sacru i profan& el face semnificativ ceea ce ini ial poate părea ș ț ș ț
absurd, anume na terea, moartea, seualitatea, etc. "n mitul tradi ional, fiin e supranaturale ș ț ț
ac ionează în lumea noastră, cre#nd lucruri, crea ia desfă ur#ndu-se într-un trecut care este ț ț ș
acela al 9riginilor. $l nu relatează dec#t ceea ce interesează în cel mai înalt grad fiin a ț
umană, ceea ce îl b#ntuie, ceea ce îi pune probleme! moartea, seualitatea, via a în ț
societate. Mitul face apel a adar la o logică anume, aceea a imaginarului, fapt care îi asigură ș
de altfel puterea de evocare. "n acest sens, mitul este etrem de puternic i plin de ș
semnifica ii, posed#nd deci o for ă eplicativă. "n sc6imb, această for ă este limitată, căci ț ț ț
acesta nu poate demonstra ra ional absolut nimic, i nu poate face obiectul unei discu ii. ț ș ț
Mitul eplică misterul, spun#ndu-l. )derăm la acesta ascult#ndu-l i repet#ndu-l. "n contrast ș
cu acesta, eplica ia ra ională înlocuie te Aimaginea evocatoareA a mitului cu AconceptulA. ț ț ș
D3E
• "n mituri, totul este posibil, totul se poate înt#mpla, i totu i miturile de pretutindeni i din ș ș ș
toate timpurile se aseamănă. )cest fapt înseamnă că ira ionalitatea lor aparentă ascunde ț
structuri logice permanente. Mitul traduce, în opinia lui *laude .Bv:-Ftrauss, aporiile logice
ale dualită ii acela i-altul. ț ș
D2@E
Aspecte ale miturilor
Mitul narează o istorie sacră, sugestivă pentru cel care face parte din cultura care a creat
respectivul mit i care aderă necritic la aceasta. Mitul poate relata nu numai originea lumii, a ș
animalelor, a plantelor i a omului, ci i toate evenimentele primordiale în urma cărora omul a ș ș
devenit ceea ce el este astăzi, adică o fiin ă organizată în societate, obligată să muncească ț
pentru a trăi i trăind după anumite reguli. )stfel, mitul este istoria fabuloasă a omului revelată i ș ș
narată de el însu i& mitul este o poveste imaginată de om despre tot ce acesta ignoră, adică ș
despre tot ce a avut loc înaintea lui i va avea loc după el. i pentru că o astfel de poveste să ș Ș
capete o valoare veridică i convingătoare, el este atribuit divinită ilor supraomene ti i eterne. ș ț ș ș
Doar astfel îi este conferit mitului for a i autoritatea necesară pentru ca în afară de valoarea sa ț ș
estetică, acesta să capete i o valoare educativă, o valoare de mesaj i de crez. ș ș
D22E
Mitul se
derulează într-un timp primordial i îndepărtat, un timp în afara istoriei. ș /ecitarea miturilor repeta,
simbolic, o re-creare a lumii prin ritual. Mitul nu era recitat oric#nd i oriunde, ci cu ocazia unei ș
ceremonii! na tere, ini iere, căsătorie, moarte, deci cu ocazia unui început sau a unei ș ț
transformări. "n accep iunea lui ț Mircea $liade mitul nu mai este considerat o simplă %fabulă+, o
%fic iune ț +, ci, ca i în lumea străvec6e, ar6aică, se consideră a fi pentru cei care cred în el %o ș
'istorie adevărată( i pre ioasă, fiindcă este ș ț sacră, eemplară i semnificativă sau o tradi ie ș ț
sacră, releva ie primordială, model eemplar+. "n ț >recia lui 8omer m6:tos-ul avea o valoare
religioasă i ș metafizică, opun#ndu-se logos-ului i lui 6istorica, iar de la ș Penofan încoace a
început să desemneze tot %ce nu poate eista cu adevărat+. )ceasta este însă o interpretare
incompletă, care nu ine cont de veritabila func ie a mitului, anume aceea dătătoare de sens, ț ț
mitul înfă i #nd %modele pentru comportarea omenească i prin însă i aceasta conferă eisten ei ț ș ș ș ț
semnifica ie i valoare+. ț ș
Categorii de mituri
Miturile memoriale sunt păstrătoarele faptelor ancestrale i se poate presupune că ele au ș
înregistrat fie psi6oze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit
(cunoa terea focului, revolu ia agrara), fie încercarea empirică de a eplica diverse fapte ș ț
neobi nuite, petrecute de obicei la confluen a eisten ială a două popula ii de nivel spiritual ș ț ț ț
foarte diferit. $emple! omul primordial, inven ia uneltelor, modificările condi iei umane (revolu ia ț ț ț
agrară,), războaiele cere ti, ș potopul i reconstruc ia universului. ș ț
Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind nara iuni ț eplicative în
jurul marilor întrebări omene ti asupra eisten ei omului i a cadrului său vizibil i nevăzut! ș ț ș ș
(a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din 6aosul primordial, adesea acvatic, sau din
înt#lnirea principiului feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert)&
(b) antropologia (crearea omului, ca perec6e ar6etipală sincronică sau diacronica, printr-un singur
act definitiv sau în c#teva etape eperimentale&
(c) escatologia (viz#nd ideea de moarte)&
(d) repeti ia manifestărilor naturii (succesiunea zilelor i a nop ilor, anotimpurilor, erelor terestre si ț ș ț
cosmice)&
(e) regnurile fabuloase&
(f) cadrul astral (astrele fiind, în concep ia mitologică, nu corpuri cere ti ci ,,luminători ț ș dependen i ț
de voin a patronală a anumitor zei, locuin e divine, iar uneori c&iar formele vizibile de ț ț
#ntruc&ipare a zeilor!+
g) elementele (apa, focul, aerul, eterul).
Miturile cosmografice includ întregul cadru divin, adică pe zei i locuin ele lor universale ș ț !
(a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, întruc#t zeii in i i se autocreează sau sunt ș ș
crea i& ț
(b) panteonul (sau totalitatea)&
(c) lumile coeistente (de obicei trei fundamentale! cerul, pam#ntul i subpăm#ntul, adică lumea ș
divină, cea umană i cea demonică). ș
Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidării contradic iilor eisten iale ț ț
aparente, pe care el nu le accepta decat ideal! (a) eroul ar6etipal&
(b) suprastructura demonologică&
(c) destinul (ca lege în sine sau sistem de legi implacabile i întrepătrunse, supunandu- i întregul ș ș
univers, p#nă la detalii, omul, omenirea i c6iar zeii)& ș
(d) universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completează în mod
general întregul! lumină-intuneric, caldură-frig, mi care-repaos, viata-moarte, bine-rau)& ș
(e) simbolurile conditiei umane (aspira ia omului de a- i depă i condi ia Q mitul lui Icar)& ț ș ș ț
(f) via a i moartea& ț ș
(g) aria timpului.
Mituri celebre
• 1iblia, >eneza 2 i ? ș
• Mitul i distrugerea )tlantidei ș
• Mitul lui -rometeu
• Mitul pe terii ș
• Mitul lui Dap6ne
• Mitul lui 9diseu
• Mitul lui Icar
• Mitul lui $r - -laton, /epublica, *artea a P-a& Fubiect! Foarta sufletelor după moarte,
reîntrupare.
• Mitul originii speciilor - -laton, 7imaios& Fubiect! 1ărba ii la i degenerează în femei, iar ț ș
cei neîn elep i în animale& se ArinocerizeazăA, cum ar fi zis $ugen Ionescu), etc. ț ț
• Mitul Divinită ii >uvernante ț - -laton, 9mul politic, ?4Ce - ?OGe& Fubiect! Diviitatea
conduce lumea jumătate din ciclul unei perioade cosmice& în cealaltă, fără conducere divină,
umanitatea degringolează, p#nă c#nd aceasta va prelua din nou conducerea i va inversa ș
tendin a, salv#nd lumea de la distrugere& reluare a mitului lui $mpedocle i a lui 8eraclit ț ș
(unitata curgerii univerale).
• Mitul )namnezei - -laton, .egileMM& Fubiect! 9rice cunoa tere este o re-cunoa tere, o ș ș
rememorare, reamintire a cunoa terii pe care omul a avut-o în trecutul prenatal! în trecut ș
sălă uie te nu numai tot ce e bun, frumos i nobil, dar i toată în elepciunea. ș ș ș ș ț