Olympia

Olympia – ambiţioasa mamă a lui Alexandru Macedon
Deşi avea un trecut de mai multe secole, Macedonia, ţara lui Filip al II-lea şi a lui Alexandru cel Mare, a
rămas mult timp necunoscută, în noaptea istorică a lumii balcanice. Macedonia şi-a făcut loc în spaţiul
egeean, atunci când oraşele greceşti, după dezastrele aduse lor de războiul peloponeziac (!"# $ î.e.n.% au
intrat într-o perioadă de acută criză politică, economică şi socială. &n veacul al '(-lea, Macedonia, o ţară
considerată )barbară* până atunci, ieşi brusc pe primul plan în +eninsula ,alcanică. -ilip al ''-lea (!./#
!!0% a1unse treptat stăpânul întregii +eninsule ,alcanice, iar fiul său, 2le3andru Macedon (!!0#!4!%, atinse
'ndul cu armatele sale.
5elieful Macedoniei cuprinde două regiuni distincte. 6ătre mare, o câmpie numita 7mant8ia, era ţinutul cel
mai fertil şi poarta de pătrundere a influenţelor greceşti. Mai spre nord se întindea Macedonia muntoasă,
străbătută de văi adânci şi locuită de o populaţie de păstori şi vânători. 5egimul climateric oferă o împletire
de climă mediteraneană şi continentală. 6ontrastele dintre anotimpuri se remarcă prin veri e3cesiv de calde,
urmate de ierni cu zăpadă bogată şi răscolită de vânturi. 6erealele, viţa de vie, pomii fructiferi şi păstoritul
ofereau 8rana de bază unei populaţii eterogene, puternic diferenţiată din punct de vedere social-economic. &n
Macedonia, o ţară de răscruce, şi-au dat întâlnire, din punct de vedere lingvistic şi cultural, populaţiile trace,
ilirice şi greceşti. 2 e3istat totuşi o limbă macedoneană pe care o folosea şi 2le3andru, atunci când vorbea în
faţa armatei.
9bişnuiţi cu asprimea climei şi viaţa modestă, cultivatorii ţărani sau păstorii aspri din munţi au iubit cu
pasiune vinul, calul şi războiul. Din rândurile lor, regii macedoneni au putut recruta o e3celentă armată de
infanterie şi de cavalerie. 6ultura greacă a atins mai mult nobilimea şi aşezările agricole apropiate de coasta
egeeană.
9riginele statului macedonean se pierd în secolul al (''-lea î.e.n. &n veacurile (' şi ( se cunosc mai mulţi
regi macedoneni, prieteni sau duşmani ai coloniilor greceşti din +eninsula 6alcidică. Archelaos I ("/#$$%
este prezentat de istoricul :ucidide ca un mare )reformator* şi protector al culturii greceşti. &n palatul
construit în noua sa capitală, +ella, el a primit artişti şi poeţi eleni.
După moartea lui, Macedonia a stagnat, din cauza multor lupte cu vecinii iliri, traci şi greci, până ce tronul a
fost acaparat de către Filip al II-lea (!./#!!0%, în calitate de regent al nepotului său 2m;ntas, în curând
înlăturat de el. 5egele -ilip al ''-lea a barat triburilor trace şi ilirice drumul invaziei prin Macedonia şi a
desc8is ţării, la Marea 7gee, o largă fereastră economică şi politică, în dauna coloniilor greceşti calcidice şi a
intereselor 2tenei. După ce şi-a întins controlul militar până la Dunăre, 2driatică şi ,izanţ, el s-a amestecat în
certurile greceşti, şi în ultimii ani de domnie controla întreaga 7ladă. <u a putut realiza ultima etapă a
marelui său program politic, cucerirea 9rientului, fiind asasinat la +ella. 2ceastă cucerire s-a îndeplinit cu
succes de către fiul său, 2le3andru Macedon.
Domnia celor doi mari regi a fost mult tulburată de Olympia, soţia lui -ilip şi mama lui 2le3andru. 7ra o
prinţesă epirotă, autoritară, vi1elioasă, ambiţioasă şi orgolioasă, al cărei suflet fusese mult răscolit de practica
unor culte mistice, orfice şi dionisiace. De la mama sa, 2le3andru va moşteni o violenţă a pasiunilor,
dragostea pentru literatură şi ambiţia fără margini de a depăşi mereu culmile gloriei.
9l;mpia adusese în Macedonia un spirit demoniac, ancestral în ţara sa natală, 7pirul. &n anumite momente,
regina a apărut ca un geniu nefast pentru soţ şi fiu, prin atrocităţile şi anar8ia pe care le provoca în
Macedonia. 9 ambiţie constantă o împingea mereu să încerce a ocupa primul loc oficial în treburile statului.
2semenea veleităţi politice erau înc8ise femeilor din acea vreme. <atura aspră şi sălbatică a ţării sale natale
lăsase adânci amprente în sufletul ei năvalnic.
7pirul este brăzdat de o mulţime de văi, despărţite prin şiruri de munţi ce se detaşează din lanţul ,alcanilor,
formând o regiune dintre cele mai sălbatice şi având la 2driatică o singură ieşire mai importantă, la golful
2mbracia. =inutul acesta calcaros şi lipsit de izvoare apare astăzi dezolant ca înfăţişare, din cauza
despăduririlor, dar în antic8itate fusese dominat de codri uriaşi şi de o climă plăcută. :oate neamurile care au
trăit în văile epirote sălbatice au fost influenţate de natura locului, în ceea ce priveşte structura lor sufletească
şi obiceiurile. Multe au practicat un cult deosebit pentru izvoare şi arbori. 2colo se afla oracolul de la
Dodona> acolo e3ista credinţa că foşnetul frunzelor de copaci nu este altceva decât glasul misterios al lui
?eus, transmiţând celor ce veneau să afle voinţa divină, gândurile creatorului suprem.
:riburile greceşti indo-europene, în timpul migraţiunilor lor spre sud, au zăbovit multă vreme în mi1locul
acestor văi izolate, unde au creat frumoase mituri oglindind natura misterioasă a 7pirului. Dorienii, ca fii ai
lui @eracles, au pornit din ţinutul păduros al 7pirului ca să se reverse în veacul al A@-lea î.e.n. asupra
+eloponesului, unde au stabilit statul spartan.
După scurgerea ultimelor neamuri greceşti din 7pir, locul lor a fost ocupat de triburi ilirice, venite dinspre
nord, în frunte cu populaţiile de molossi şi c8aonieni. &n cadrul acestor confederaţii tribale, prin veacul al (''-
lea î.e.n. s-au impus molossii, stabiliţi în partea sudică a ţinutului. Bub raport etnic şi geografic, în 7pir,
situaţia era asemănătoare cu aceea din Macedonia, până în momentul când cultura greacă, venită dinspre
:essalia şi de la 2driatică, pătrunse puternic printre epiroţi. 7lenizarea făcu progrese importante, mai întâi în
mi1locul nobilimii, apoi şi în rândurile meşteşugarilor şi negustorilor.
+entru unitatea sufletească, economică şi politică a epiroţilor, sanctuarul de la Dodona avea un rol important.
Deşi preoţii de acolo erau greci, riturile îndeplinite de ei se moşteniseră din fondul credinţelor străvec8ilor
auto8toni. 6a preoţii să a1ungă buni prezicători, ?eul de la Dodona, din ţara molossilor, le cerea să doarmă pe
pământul gol, îmbrăcaţi în piei de animale nerase, şi să nu se spele niciodată pe picioare.
Molossii, populaţia epirotă din care se trăgea şi 9l;mpia, căutau să demonstreze insistent originea lor elenică
şi prin faptul că, după legendă, dinastia lor avusese ca fondator pe 8omericul erou 2c8ile. 6urtea regală şi
aristocraţia epirotă fuseseră, într-adevăr, mult influenţate de cultura şi civilizaţia greacă, dar populaţia de 1os
nu-şi pierduse limba şi moravurile ei ilirice.
2ceea care avea să devină regină a Macedoniei se născuse în 1urul anului !C. î.e.n., la 2mbraDia, în ţinutul
stăpânit de tatăl său, <eoptolemos, rege al molossilor. &n copilărie, pe domeniile părintelui său, 9l;mpia
purtase alte trei numeE M;rtale, +oli3enia şi Btratonice. +ână la căsătoria sa cu -ilip al ''-lea nu se cunosc
prea multe ştiri despre copilăria şi tinereţea ei. 6ăsătoria avu loc în toamna anului !.C, deoarece în anul
următor, în noaptea când nebunul @erostrat incendia templul 2rtemidei din 7p8es, se născu fiul lor,
2le3andru Macedon. &ntâlnirea, îndrăgostirea celor doi, căsătoria lor şi naşterea cuceritorului lumii au fost
împletite de +lutar8 într-o serie de povestiri şi miracole.
„Se spune că Filip s-a iniţiat în misterele din Samotrake o dată cu Olympia. El era atunci un băieţandru, iar
ea o copilă orfană. Filip de cum a văut-o s-a îndră!ostit de ea "i a pus la cale căsătoria, după ce mai înt#i a
căpătat învoirea lui $rybbas, unc%iul ei&.
Dar istoricii moderni sunt de părere că această căsătorie, considerată )romantică*, a fost în realitate o uniune
de interese politice, procedeu de care -ilip s-a folosit adesea, ca să-şi e3tindă teritoriile şi influenţa
diplomatică. 2tunci când se realiza căsătoria sa cu 9l;mpia, regele avea de1a multe alte soţii )diplomatice*.
+8ila, o principesă macedoneană, făcând parte din neamul 7l;miotis, o ramură colaterală a dinastiei regale, îi
devenise soţie> concomitent mai luase în căsătorie pe principesa iliră 2udata-7uridice, ca să-şi consolideze
stăpânirea în nord. După unele calcule, în 8aremul lui -ilip al ''-lea se puteau număra până la cincizeci de
femei din :racia, 'liria, :essalia şi din toată lumea grecească. Fna dintre aceste )soţii*, +8ilinna din Garisa, a
fost mama imbecilului -ilip 2rr8idaios, a1uns totuşi la domnie, după moartea ilustrului său frate vitreg,
2le3andru.
+oligamia era admisă de legile macedonene. &n cazul lui -ilip al ''-lea, cunoscut ca afemeiat şi ca )!inere al
tuturor re!i"orilor traci "i iliriH, căsătoriile au avut totdeauna un substrat politic, ca şi în cazul 9l;mpiei.
Dintre aceste numeroase regine una ocupa însă locul principal şi oficial. +e acesta l-a deţinut şi 9l;mpia,
până în momentul când a intervenit o nouă căsătorie a regelui, de mai mare interes politic. 2morul puternic
pentru o regină ţinea deci atâta timp cât durau şi combinaţiile politice ale regelui cu ţara respectivă.
2miciţia şi mai apoi stăpânirea 7pirului îi puteau înlesni lui -ilip să-şi creeze acolo o bază de pornire pentru
luptele cu triburile ilirice din nord şi cu oraşele greceşti din sud. Be crede că 9l;mpia, deşi rămasă orfană,
domnea peste molossi în momentul când mîna ei fu cerută de regele Macedoniei. :ratativele au fost duse cu
2r;bbas, tutorele, unc8iul şi cumnatul 9l;mpiei, care conducea în numele minorei.
<oua soţie deveni repede principala regină la +ella, datorită unor evenimente de seamă. +8ilinna, care
deţinuse până atunci situaţia de primă regină, deşi tânără, muri pe neaşteptate. &n curând, 9l;mpia îi născu lui
-ilip, pe Alexandru, copil de care regele s-a ataşat de îndată, apoi o fiică, pe Cleopatra, de asemenea dragă
monar8ului macedonean. +rimii ani ai căsniciei lor au cunoscut o puternică afecţiune şi armonie con1ugală,
deşi motive de neînţelegere se găseau destule. -ilip nu se arăta un soţ cu o bună conduită, iar 9l;mpia dăduse
frâu liber firei sale violente şi orgolioase, de îndată ce devenise mamă.
+lutar8 leagă ziua de naştere a lui 2le3andru şi de unele ştiri însemnate ce i-au sosit lui -ilip în aceeaşi zi, la
+otideea, colonie greacă din 6alcidica pe care o asedia. Ieneralul său, +armenion, îl înştiinţa că înfrânsese
dârzenia triburilor războinice ale dardanilor, iar un curier venit în grabă de la 1ocurile olimpice i-a comunicat
că, acolo, carul său de luptă ieşise învingător.
9l;mpia, ca şi soţul său, credea că 7pirul devenise prin căsătoria dinastică un domeniu al lor, fără ca acesta
să fi ataşat Macedoniei. După plecarea ei, rămăsese a domni acoio 2r;bbas, care se temea de o ane3are a
7pirului de către -ilip. 7ra, mai ales, îngri1orat de faptul că nepoata sa păstra strânse legături cu locurile
natale. Duşmănia apăru mai întâi între 9l;mpia şi 2r;bbas, apoi interveni şi -ilip în acest conflict,
bineînţeles, alături de regină. &n anul !.", macedonenii organizară o primă campanie în 7pir> 2r;bbas fu
bătut şi i se impuse o dependenţă totală faţă de Macedonia. +este nouă ani, din motive pe care nu le
cunoaştem îndea1uns, dar care au avut desigur ca autor moral tot pe 9l;mpia, -ilip interveni iarăşi în 7pir.
2r;bbas, bătut şi alungat din ţară, fu înlocuit pe tron cu 2le3andru din 7pir, fratele 9l;mpiei, un tânăr în
vârstă de 4$ de ani. &n realitate, 7pirul îşi pierduse acum întreaga independenţă, deoarece 2le3andru 7pirotul
devenise unealta docilă a surorii sale şi e3ecuta numai ceea ce i se ordona de la +ella.
2mbiţia reginei mărise statul Macedoniei. -ilip se putea considera fericit, deoarece politica sa e3pansionistă
găsise un bun susţinător în persoana dârzei regine. Ga +ella, tânăra regină continua unele practici religioase
oculte, de esenţă orfică, precum şi unele orgii dionisiace, pe care le cunoscuse din copilărie, la ea acasă.
+lutar8 ne informează căE
„Olympia căuta să-"i piardă cumpătul cu mai multă ardoare dec#t celelalte "i se străduia să se dea beţiei
divine cu mai multă patimă. 'e aceea, la t%iasuri (serbări dionisiace) aducea cu ea "erpi mari îmbl#niţi, iar
"erpii ie"eau uneori din co"urile sfinte, împodobite cu iederă "i se încolăceau în *urul tir"ilor (sceptrul lui
'ionysos) "i coroanelor purtate de femei, iar bărbaţii c#nd îi vedeau erau cuprin"i de !roaă&. +ractica unor
asemenea rituri e3centrice se potrivea cu firea mistică şi sbuciumată a reginei, ieşită şi ea, ca şi cultele
respective, dintr-o lume primitivă şi )barbară*. 7le nu puteau crea un dezacord între soţi.
+ână la vârsta de "! ani, copilul 2le3andru a stat sub supraveg8erea directă a mamei. +rimul pedagog al
principelui a fost Geonida, o rudă săracă a 9l;mpiei, adusă din 7pir. +rofesorul epirot îi aplică o instrucţie de
tip )spartan*, e3trem de severă în ceea ce priveşte disciplina şi cumpătarea. Mulţi ani după aceea îşi va
reaminti 2le3andru de loviturile de vergi primite de la Geonida. 9dată înc8eiată misiunea lui Geonida, în
formarea intelectuală a lui 2le3andru interveni -ilip, aducîndu-i ca profesor pe celebrul filozof 2ristotel. <u
cunoaştem relaţiile dintre 9l;mpia şi noul profesor, dar în nici un caz, n-au fost ostile.
,una înţelegere dintre -ilip şi epirotă şi-a arătat primele fisuri pe măsură ce )8aremul* soţului continua să se
populeze. &n anul !4, -ilip deveni ginere şi al regelui trac 6ot8elas, a cărui fiică, Meda, nu a putut totuşi să
ia locul 9l;mpiei, ca primă regină. Doi ani mai târziu, unele scrisori sc8imbate între -ilip şi 9l;mpia se
rătăciră la 2tena, de unde au fost trimise nedesc8ise, la +ella, ca să fie mena1ate relaţiile cu Macedonia.
2mical, s-a rezolvat de asemenea şi descoperirea la +ella a unui spion atenian, capturat de -ilip. 6el arestat
declara că venise cu cumpăraturi alese din 2tena pe care dorea să le dăruiască 9l;mpiei şi totul fu uitat.
<eînţelegerile familiale ale lui -ilip veniră cu timpul şi din partea lui 2le3andru, nemulţumit şi el de prea
multele )căsătorii şi amoruri* ale tatălui, cu femei ce aduceau dezbinare. 9l;mpia, soţie )răutăcioasă,
certăreaţă şi mânioasă*, îmbătrânea şi se vedea cu timpul dată la o parte de aceste intruse mai tinere, de aceea
îşi încura1a feciorul împotriva tatălui.
Discordia cea mare în familia lui -ilip s-a produs în toamna anului !!C î.e.n. Ga acea dată, 2le3andru, în
vârstă de "/ ani, se impusese la curte, în urma bravurilor sale din bătălia de la 68eroneea (!!J%, când atacul
cavaleriei, condusă de el, adusese o strălucită victorie asupra coaliţiei greceşti. 6earta s-a iscat la ospăţul de
nuntă a lui -ilip cu o nouă soţie, 6leopatra-7uridice, o nobilă macedoneană foarte frumoasă, „de care,
fecioară fiind ea, Filip, cu toată v#rsta sa înaintată, se îndră!ostise "i o adusese în casă& (+lutar8%. Fnc8iul
miresei, puternicul nobil macedonean 2ttalos, consilier de seamă al regelui, înfierbântat de băutură, îndemnă
pe comeseni să se roage zeilor, ca din căsătoria -ilip # 6leopatra să se nască, în sfârşit, un fiu legitim, demn
de domnie. 2le3andru care se afla de faţă, se înfurie şi trânti o cupă în capul insolentului, zicândE „'ar ce, eu
sunt bastard, smintitule+ (+lutar8%. 6ondus de aburii vinului, -ilip a încercat să se năpustească cu pumnalul
asupra fiului, dar s-a împleticit din cauza beţiei şi a căzut.
După această întâmplare a urmat ruptura. 2le3andru şi mama sa, umilită, înlocuită acum de o rivală
periculoasă în inima regelui şi în ceea ce priveşte întâietatea feminină de la curte, s-au autoe3ilat în 7pir, pe
lângă unc8iul şi fratele lor. Be spune că 9l;mpia ar fi încercat să-l determine pe 2le3andru din 7pir să
întreprindă o campanie împotriva lui -ilip. 2cela şi-a dat seama însă de slăbiciunea armatei sale faţă de cea
macedoneană şi nu s-a aventurat în războiul de răzbunare, dorit de 9l;mpia. 9m cu multă c8ibzuinţă,
2le3andru 7pirotul folosi serviciile corintinianului Demarat, ce era oaspete al casei sale, ca să a1ungă la o
înţelegere cu -ilip. Ga +ella, solul îl do1eni prieteneşte pe -ilip pentru dezbinarea şi tulburarea din casa sa şi-l
convinse să rec8eme pe 9l;mpia şi pe fiu. Bfaturile mediatorului n-au convins însă şi pe violenta 9l;mipia,
care a refuzat să revină în Macedonia. Despărţindu-se de fiul său, ea îi atrăgea atenţia asupra prime1diilor ce-l
pot aştepta din partea 6leopatrei-7uridice şi a lui 2ttalos. 9l;mpia credea şi ea că este bine ca 2le3andru să
stea mereu la +ella, pentru a nu-şi periclita succesiunea la tron.
După reîntoarcerea lui 2le3andru în Macedonia, înţelegerea dintre tată şi fiu nu s-a arătat deplină, mărul
discordiei aruncându-l, de departe, tot 9l;mpia. Batrapul 6ariei, +i3odoros, dori să perfecteze înţelegerea
dintre el şi -ilip şi printr-o căsătorie, oferind pe fiica sa lui -ilip 2rr8idaios. Guând cunoştinţă de aceste
proiecte, 9l;mpia îl îndemnă pe fiul său să solicite el mâna fiicei lui +i3odoros. -ără să-şi înştiinţeze
părintele, 2le3andru ascultă sfatul mamei sale, ceea ce îl supără profund pe -ilip, de îndată ce prinse firul
intrigilor epirotei.
&n primăvara anului !!0 î.e.n., avangărzile macedonene, sub comanda lui +armenion şi 2ttalos, ocupaseră un
mare cap de pod dincolo de @ellespont şi aşteptau semnalul pentru invadarea 'mperiului persan. -ilip se
pregătea şi el să treacă strâmtorile cu grosul trupelor sale, dar în a1unul plecării se simţi îngri1orat din cauza
urzelilor 9l;mpiei, care, în lipsa sa şi nesupraveg8eată, îi putea provoca dificultăţi în Macedonia. 6a să
împiedice uneltirile fostei sale regine, el puse la cale o nouă căsătorie dinastică cu casa regală epirotă. 5euşi
să logodească pe fiica sa 6leopatra cu 2le3andru al 7pirului, fratele 9l;mpiei. <unta trebuia să aibă loc în
toamna anului !!0 în oraşul 2egae.
Dar nu mult timp după aceasta, -ilip căzu sub pumnalul nobilului macedonean +ausanias. 2cesta fusese 1ignit
de 2ttalos, fără ca regele să-i ia apărarea. 2sasinatul apărea deci ca o răzbunare personală, dar toată lumea
ştia că 9l;mpia nu era străină de acest omor, profund detestat de 2le3andru. (ina 9l;mpiei se poate deduce
din faptul că ea singură a dat cinstirea funebră cuvenită asasinului, care fusese crucificat din ordinul lui
2le3andru. :oată lumea rămăsese convinsă că numai 9l;mpia aţîţase pe +ausanias să săvârşească această
crimă şi că 2le3andru nu avusese nici un amestec. Kustinus relatează că regina pregătise caii pentru fuga lui
+ausanias, că pe capul mortului pusese apoi o coroană şi s-a îngri1it de incinerarea acestui ucigaş.
După dispariţia lui -ilip, 9l;mpia sosi ca o furtună din 7pir la +ella, setoasă de răzbunări şi vărsări de sânge.
+rimele ei victime au fost 6leopatra-7uridice şi fiica sa, 7uropa, născută cu câteva luni înainte de asasinarea
lui -ilip. ),leopatra # povesteşte Kustinus # pe care Filip o luase în căsătorie (pun#nd-o) în locul ei (al
Olvmpiei), î"i vău fiica su!rumată în braţele ei, ea însă"i fu silită apoi să se sp#nure "i rivala sa,
contempl#ndu-i corpul neînsufleţit, î"i satisfăcu privirea printr-o răbunare plătită cu cele mai
înspăim#ntătoare crime. -n sf#r"it, ea consacră lui $pollo, sub numele de .yrtale, pe care-l purtase în
copilărie, pumnalul cu care fusese lovit Filip "i părea că dore"te să arate la toată lumea prin asemenea acte
că asasinarea soţului său fusese pusă la cale de ea&.
Metodele sângeroase folosite pentru uciderea acestora au stârnit oroarea lui 2le3andru. 7l îşi iubea foarte
mult mama, dar avea nevoie de multă stăpânire de sine ca să îndure cu resemnare faptele ei nesăbuite.
2tunci când a fost asasinat -ilip, 2le3andru, găsindu-se în capitala Macedoniei, a pus imediat mâinile pe
frânele guvernării şi nimeni n-a mai îndrăznit să-i conteste dreptul de succesiune la tron. 2rmata îl recunoscu
prin glasurile celor mai de seamă generali ai ei, +armenion şi 2ntipater. 7ventualii pretendenţi la tron, fraţi
vitregi, veri, unc8i şi alte rude apropiate au fost masacrate fără milă. +rima victimă a fost insolentul 2ttalos.
B-a făcut o e3cepţie numai pentru fratele său vitreg, -ilip 28r8idaios, considerat inofensiv din cauza
debilităţii sale mintale.
6ampania din 9rient se desc8ise oficial în primăvara anului !! î.e.n., după ce 2le3andru, prin trei e3pediţii
fulger, adusese Irecia la ascultare şi potolise neamurile )barbare*, până la 'stru. +lecând pentru un război
îndelungat, el 8otărî să lase locţiitor regent, în Macedonia, pe bătrânul general 2ntipater, un e3celent
comandant şi om de stat cu e3perienţă. <umirea o supără pe 9l;mpia care se socotea îndreptăţită să ocupe ea
acest important post. 2părea ca ceva straniu, pentru acele vremuri, ca o femeie să guverneze o ţară şi să
comande oştile. 2le3andru cunoştea destul de bine apucăturile despotice ale reginei, gata oricând să-i producă
greutăţi în Macedonia. Dragostea purtată mamei l-a silit mereu pe fiu să o mena1eze şi să o domolească cu
valoroase cadouri însoţite de scrisori pline de afecţiune. Dar, în ceea ce priveşte problemele de guvernare şi
cele politice, a ţinut-o mereu departe de ele. Din prăzile persane au beneficiat, în afară de 9l;mpia,
6leopatra, Geonida şi mulţi prieteni din Macedonia.
&ncă înainte de a trece 2le3andru în 2sia, certurile dintre 9l;mipia şi 2ntipater au izbucnit violent şi au
continuat până la moartea cuceritorului 9rientului. &n timp ce 2le3andru obţinea victorii după victorii în
9rient, lupta se desfăşura dârz între 9l;mpia şi 2ntipater. &n drumul său de la @ellespont pîâă la 'ndus, regele
a fost continuu 8ărţuit de scrisorile 9limpiei şi ale lui 2ntipater care se acuzau reciproc. 5egentul era învinuit
că urzeşte răsturnarea puterii lui 2le3andru în 7uropa, că abuzează de puterile ce i s-au încredinţat, că nu
arată nici un fel de respect faţă de mama-regină. Ga rândul său, 2ntipater îi comunica lui 2le3andru toate
încercările puse la cale de către ambiţioasa mamă, ca să împartă guvernarea în două. 6uceritorul 'mperiului
persan, la început, nu a pus la îndoială fidelitatea bătrânului general, fiindcă ştia prea bine ce fel de mamă are.
+entru siguranţa persoanei lui 2ntipater, l-a autorizat pe acesta să-şi anga1eze o gardă personală. +rin cuvinte
pline de respect, îi arăta mamei sale ca nu are dreptul să se amestece în e3ercitarea mandatului de guvernator
şi comandant de oşti încredinţate aceluia.
5aporturile duşmănoase dintre 9l;mpia şi 2ntipater sunt astfel prezentate de istoricul 2rrianusE
„'rept este că $le/andru primea necontenit scrisori de la cei doi. $ntipater se pl#n!ea de atitudinea
aro!antă a Olympiei, de temperamentul ei arţă!os, oricînd !ata să ţeasă o intri!ă,
foarte nepotrivită pentru o femeie care era mama lui $le/andru. O dată, ascult#nd ultimele ve"ti privitoare la
ea, $le/andru e/clamase c%iar 0 1,umplit preţ trebuie să mai plătesc pentru cele nouă luni de ile23. 4e de
altă parte, Olympia îi scria că poiţia lui în societate "i onorurile făcuseră din $ntipater un încreut, care
uita cui datoreaă această situaţie "i care !ăsea că i se cade preeminenţa, at#t în .acedonia c#t "i în Elada.
-n ce-l prive"te pe $le/andru, acesta înclina acum să dea mai multă creare învinuirilor îndreptate împotriva
lui $ntipater, învinuiri al căror conţinut constituia, de altfel, un mai mare pericol pentru tronul său. ,u toate
acestea, nimic în atitudinea ori în cuvintele lui $le/andru n-a lăsat vreodată să se întrevadă vreo sc%imbare
de sentimente faţă de persoana lui $ntipater&.
+lutar8 (2le3andru, !/% ne-a transmis şi el destule detalii referitoare la acest conflict. &ntr-o scrisoare, mama
îi recomanda fiului E „îndeob"te, fă bine prietenilor "i cată să ai prieteni încărcaţi de !lorie. 'ar acum tu
prea îi faci pe toţi deopotrivă cu re!ele lor, le pre!ăte"ti multe prietenii, iar pe tine te lipse"ti&. 2luziile vizau
pe 2ntipater şi pe fiii săi, care se găseau în armata lui 2le3andru. 5egele primea multe asemenea scrisori de
la mamă, dar nu le arăta prietenilor. <umai o dată, după ce îi sosise de la 9l;mpia o scrisoare plină de
acuzaţii împotriva lui 2ntipater, c8emă pe @ep8aistion, cel mai intim dintre amicii săi şi o citiră împreună.
După lectura depeşei, 2le3andru îşi scoase din deget inelul-pecete şi#l puse pe gura lui @ep8aistion, ceea ce
însemna că tăcerea şi discreţia lui fuseseră sigilate pentru totdeauna. Be mai spune că altă dată, primind o
scrisoare similară de la 2ntipater, ar fi e3clamat după citirea ei E # „$ntipater uită că o sin!ură lacrima a
mamei mele "ter!e ece mii de scrisori&.
(eninul din scrisorile 9l;mpiei împotriva regentului a avut ecou şi la cartierul lui 2le3andru, pe când acesta
se întorcea victorios, de la 'ndus la ,abilon. Doi copii ai lui 2ntipater se găseau pe lângă rege, 'olas, în
calitate de pa8arnic, şi 6assandros, ca ofiţer de gardă. Fltimul a luat în derâdere pe perşii ce îngenunc8iau în
faţa regelui, obicei neuzitat în Irecia şi Macedonia. 2le3andru s-a înfuriat, l-a apucat de gât pe insolent şi l-a
trântit cu capul de perete. Mulţi ani mai târziu, 6assandros, domnind ca rege peste macedoneni şi greci, va
dovedi că nu a uitat lecţia primită de la 2le3andru, căci ori de câte ori vedea statui ale cuceritorului începea
să tremure. Be crede de asemenea că e3ecutarea lui G;ncestis, ginerele lui 2ntipater, din ordinul lui
2le3andru, s-a produs tot din cauza acuzaţiilor epistolare ale 9l;mpiei. Ga şase ani după moartea lui
2le3andru, din ordinul 9l;mpiei au fost des8umate oasele lui 'olas şi aruncate, deoarece ea credea că acesta,
ca pa8arnic, îi dăduse otravă fiului său.
&nvră1birile de la +ella o determinară pe certăreaţa regină ca în anul !!"L!!$ să părăsească Macedonia şi să se
retragă lângă fratele său, în 7pir, acum şi ginere al său, prin căsătoria cu fiica sa, 6leopatra. Bpera ca acolo să
ducă o politică mai liberă şi să fie respectată ca mamă a unui mare erou, dar în acelaşi timp să poată continua
liber urzirea intrigilor împotriva lui 2ntipater, rămas deplin stăpân la +ella.
&n acel moment, regele 2le3andru al 7pirului se găsea plecat cu oastea în 'talia sudică, c8emat de oraşul
:arent, atacat de către lucani şi bruţi, populaţii din interiorul peninsulei (!! î.e.n.%. 6ampania purtată de
epirot se termină cu un mare dezastru în iarna anului !!$. 5egele a fost asasinat de către un lucan, iar armata
sa fu total distrusă la +andosia. &n timpul acestei nenorociri, 9l;mpia se găsea în 7pir. &n absenţa soţului
plecat în 'talia, treburile 7pirului fură suplinite de către 6leopatra, care deveni apoi regentă pentru fiul său
minor.
-aţă de sora sa 6leopatra, 2le3andru Macedon arăta aceeaşi afecţiune, ca şi pentru mamă, îi trimitea şi ei
daruri din 9rient, de aceea aproba regenţa ei. 6leopatra se bucura de mare stimă, atât în 7pir cât şi în
Macedonia şi Irecia. Ga moartea soţului său, o solie ateniană îi prezentase condoleanţe sincere.
5aporturile dintre casa regală a Macedoniei şi a 7pirului a1unseseră e3celente şi ar fi continuat să se dezvolte
în c8ip fericit, dacă, şi de astă dată, nu ar fi intervenit nesăbuitele ambiţii ale 9l;mpiei. Mama lui 2le3andru
credea că are drepturi mai mari asupra tronului 7pirului şi nu se împăca cu regenţa fiicei sale. &n mod cu totul
abuziv se amestecă în treburile politice, interne şi e3terne ale ţării. &ntr-o scrisoare adresată oraşului 2tena
tuna şi fulgera împotriva faptului că acesta restaurase şi înfrumuseţase sanctuarul oracolului de la Dodona,
fără consimţămîntul ei. După spusele sale, ea era singura ce deţinea calitatea de stăpână legală peste ţara
molossilor, în care se afla templul.
Ga un moment dat, relaţiile deveniră atât de încordate, încât 6leopatra părăsi 7pirul şi căută protecţie lângă
2ntipater, în Macedonia. 2le3andru nu reuşi să le împace pe cele două văduve # mamă şi fiică # întărâtate
una împotriva alteia. Deplin satisfăcută rămase 9l;mpia. 2cum domnea în 7pir de una singură şi de acolo
ticluia cu mai multă libertate intrigile împotriva lui 2ntipater. 2utoritatea ei se simţi imediat în 7pir şi
MacedoniaE 5ec8emă pe lângă ea pe 2iaDides, fiul fostului său unc8i şi tutore, 2r;bbas, cu intenţia de a-l
face rege. 6ând află că @arpalos, vistiernicul lui 2le3andru Macedon, se refugiase de la ,abilon la 2tena cu
o parte din tezaur, scrise imediat atenienilor să i-l predea ei pe fugar, împreună cu banii furaţi. 9r, 2tena intra
în domeniul de control politico-militar al lui 2ntipater, ceea ce dovedea din partea mamei lui 2le3andru un
amestec făţiş şi abuziv în treburile Macedoniei.
6u toate că 2rrian şi +lutar8 subliniază că atitudinea binevoitoare a lui 2le3andru faţă de 2ntipater a rămas
nesc8imbată până la moartea sa, e3istă unele dovezi contrarii, în legătură cu tulburarea relaţiilor dintre
guvernator şi rege, ca rezultat al scrisorilor 9l;mpiei. &nainte de moartea sa, 2le3andru lăsase la vatră zece
mii de veterani care reveneau din 9rient în Macedonia, sub comanda lui 6rateros şi +ol;perc8on, doi valoroşi
generali ai săi. 6rateros aducea cu el şi un ordin al regelui pentru înlocuirea lui 2ntipater care, odată demis,
trebuia să plece în 9rient cu noi întăriri pentru armată. 9l;mpia nu putu gusta bucuria destituirii şi
îndepărtării marelui său duşman, deoarece 2le3andru muri pe neaşteptate, la ,abilon în iulie !4! î.e.n.
5o3ana, soţia celui dispărut, era gravidă, foştii generali ai lui 2le3andru Macedon îşi împărţiră guvernarea
statului.
Moartea fiului, marele său protector, a provocat adevărata tragedie a vieţii 9l;mpiei. 2tinsese vârsta de
cincizeci de ani şi, în pragul bătrîneţei, rămânea la discreţia 8răpăreţilor generali ai lui 2le3andru, a1unşi prin
împărţirea teritorială stăpânii giganticului imperiu cucerit de sabia fiului său. 2le3andru fusese mândria
întregii sale e3istenţe> nu putea plânge cel puţin la capul lui, deoarece +tolemeu, satrapul 7giptului, îi dusese
resturile pământeşti la 2le3andria 7giptului. +este tot întâlnea numai duşmani, iar 2ntipater, scăpat de
prime1dia de a fi înlocuit, triumfase asupra ei. +lină de durere, îndoliata mamă gemea spunândE
5 „6efericit copil 7 8u crei că vei mer!e între ei, dar tu nu te bucuri cel puţin de ceea ce-i %ărăit fiecărui
mort0 puţin păm#nt "i un morm#nt&.
Dar setea ei de răzbunare şi dorinţa de a domni nu o părăseau, cu toate nenorocirile ce se abătuseră asupra ei
şi multele prime1dii ce o asaltau de pretutindeni. Deoarece se răspândise zvonul că moartea lui 2le3andru s-ar
fi produs din cauza otrăvii dată lui de fiii lui 2ntipater, toată furia ei se abătu timp de şase ani asupra acestei
familii. <icanor, fiul cel mare al regentului a fost e3ecutat> oasele celui de-al doilea fiu, 'olas, au fost
profanate. Bcăpă din masacrul provocat de 9l;mpia numai 6assandros, după ce o sută dintre prietenii
acestuia căzură sub sabia călăului 9l;mpiei.
2ntipater continua însă să păstreze postul său de guvernator al Ireciei şi Macedoniei. +ână să nască 5o3ana,
rămasă gravidă la moartea soţului său 2le3andru, imbecilul -ilip 2rr8idaios, despre care se spunea că
otrăvurile 9l;mpiei îi tulburaseră mintea în copilărie, ocupă postul de regent, sub tutela lui +erdiccas, ales
cancelar al imperiului de către generalii lui 2le3andru. &n învălmăşeala atâtor evenimente ce au urmat după
moartea lui 2le3andru, 9l;mpia nu a putut să-şi menţină decât stăpânirea asupra 7pirului. Dar şi acolo,
autoritatea ei începea să se clatine. Ga 2tena trăia încă unc8iul său 2r;bbas care dorea să a1ungă el rege al
7pirului. 6ând grecii se răsculară împotriva lui 2ntipater, 2r;bbas obţinu a1utorul 2tenei şi încercă să o
alunge pe nepoată din ţara sa natală.
&ntr-o situaţie atât de disperată, izolata 9l;mpie luptă să se pună sub protecţia unuia dintre puternicii diado8i
# guvernatorii satrapi ce-şi împărţiseră imperiul. Bpre această soluţie nu se putea merge decât prin căsătorii
)dinastice*. Be împăcă repede cu fiica sa 6leopatra, disponibilă pentru căsătorie după moartea soţului său
2le3andru din 7pir. Mama încercă mai întâi să-şi recăsătorească fiica cu puternicul general Geonnatos,
proaspăt întors din 9rient. 2cest prim proiect a eşuat, deoarece acela căzu ucis de grecii răsculaţi, în lupta de
la Gamia. 2tunci 9l;mpia îşi oferi fiica regentului +erdiccas, dar într-un moment destul de delicat pentru
regent. Din motive politice, +erdiccas ducea de1a tratative de căsătorie cu <icaia, fiica lui 2ntipater. -u pus în
mare încurcătură, deoarece o uniune cu sora lui 2le3andru Macedon îi surâdea mult mai mult. 7l căută să dea
o dublă loviturăE scrise 9l;mpiei să o trimită pe fiică la Bardes pentru căsătorie, dar, în acelaşi timp, deveni
ginerele lui 2ntipater şi cumnatul puternicului 6assandros. <u mult după aceasta, bunele relaţii dintre
2ntipater şi +erdiccas se destrămară, deci se ivise un moment favorabil de a o repudia pe <icaia. 73pedie
imediat, cu daruri bogate, la Bardes, pe 7umene # fostul secretar al cancelariei lui 2le3andru Macedon #,
ca să-i comunice 6leopatrei apropiatul său divorţ de fiica lui 2ntipater şi 8otărârea de a o lua în căsătorie pe
ea. &nsă fiica 9l;mpiei, 1ignită de comportarea nesinceră a lui +erdiccas, ezită, apoi renunţă la căsătorie. 2l
doilea plan matrimonial al 9l;mpiei eşua definitiv, în anul !4", când +erdiccas fu asasinat. Mama-regină se
găsea acum şi mai izolată.
După dispariţia lui +erdiccas, şefii militari din fosta armată a lui 2le3andru se întruniră la :riparadeisos, în
B;ria. 6a regent în locul lui +erdiccas a fost ales 2ntipater, deci cel mai înverşunat duşman al 9l;mpiei. 7l
aduse în Macedonia pe -ilip 2rr8idaios cu soţia sa 7uridice şi pe 5o3ana însoţită de micul 2le3andru. +entru
mama lui 2le3andru Macedon nu mai era loc la +ella. Btătu liniştită în 7pir, timp de doi ani (!4"#!"/%, până
ce află satisfăcută vestea morţii lui 2ntipater (a1uns la vârsta de J$ de ani%. 7ra o mare bucurie pentru ea, dar
şi o nenorocire pentru liniştea Macedoniei (!"/%. :estamentul lăsat de 2ntipater era redactat împotriva
ambiţiilor de domnie ale 9l;mpiei. ,ătrînul numea ca succesor-regent pe generalul +ol;perc8on, om popular
în Macedonia, iar cancelar, pe fiul său 6assandros, persona1 autoritar, răzbunător şi crud. 2cela nu putea uita
instigaţiile făcute cândva împotriva lui, prin scrisorile 9l;mpiei, trimise la ,abilon, când 2le3andru Macedon
îl lovise cu capul de perete.
&ntre generalii lui 2le3andru Macedon care îşi împărţiseră imperiul în calitate de satrapi guvernatori,
aşteptând ma1oratul fiului 5o3anei, se formaseră două tabere. Fnii doreau menţinerea unităţii imperiului şi a
dinastiei (+ol;perc8on, 7umene etc%, dar cei mai mulţi (+tolemeu, Beleucos, 2ntigon, G;sima8 etc.% se
gândeau la împărţirea definitivă a statului şi la înlăturarea urmaşilor lui 2le3andru. +erdiccas şi 2ntipater
luptaseră pentru păstrarea moştenirii lui 2le3andru, iar acum +ol;perc8on trebuia să continue această idee.
<oul regent nu avea însă calităţile necesare pentru îndeplinirea unei atare sarcini. :rebuia ca cineva, cu un
prestigiu mai mare, să-l tuteleze şi pe el. Be gândi la mama aceluia ce cucerise lumea şi-i scrise, rugând-o să
vină în Macedonia, ca tutore al fiului lui 2le3andru Macedon. +entru 9l;mpia invitaţia apărea e3trem de
atrăgătoare, dar şi periculoasă> ambiţioasa regină urma să reintre în viesparul din Macedonia, unde lăsase
triste amintiri. Mai înainte de a lua o 8otărâre, ea scrise lui 7umene, în 2sia, om de încredere al ei şi ataşat
sincer faţă de interesele urmaşilor lui 2le3andru Macedon. +e acest grec inteligent îl întrebă dacă în acele
momente de mare nestabilitate politică este bine sau nu să meargă în Macedonia, pentru a se ocupa de
educaţia unui nepot e3pus multor pericole. 7umene reflectă serios şi-i răspunsese sincer, sfătuind-o să rămână
deocamdată în 7pir, deoarece lupta dintre diado8i, pentru stăpânirea imperiului fiului său, se arăta din ce în ce
mai înverşunată. &n cazul când se va 8otărî să nu-i asculte părerea, el o îndemna pe 9l;mpia ca, odată a1unsă
în Macedonia, să fie atentă la prime1diile ce o aşteaptă acolo şi pe care le poate evita, dacă va înceta cu
răzbunările personale. 6oncomitent, credinciosul 7umene scria lui +ol;perc8on, cerându-i să o apere pe
ilustra mamă a lui 2le3andru. &n tratatul înc8eiat la <ora de către 7umene cu alţi rivali (!4$%, el a cerut ca,
alături de numele celor doi regi ai Macedoniei, unul debil mintal (2rr8idaios% şi altul minor (2le3andru%, să
figureze şi numele 9l;mpiei, deoarece )ea reprezintă pentru armată ideia de dinastie şi de imperiu unitar*.
Deocamdată, 9l;mpia ascultă sfaturile lui 7umene şi rămase în 7pir. 68emă însă acolo pe 5o3ana şi pe
micul 2le3andru, ca să-şi poată îndeplini sarcina de tutore şi educator pentru nepot. Dar prin această c8emare
se scindase dinastia, deoarece un rege se găsea în Macedonia iar altul în 7pir, fiecare supus unor influenţe
politice divergente, pe timpul luptelor dintre diado8i. 2vând lângă ea pe urmaşul legitim al lui 2le3andru
Macedon, fără a dispune de învestitură, 9l;mpia se considera îndreptăţită să se amestece în treburile politice
din 7uropa şi 2sia. 2tunci când se iscă lupta dintre 7umene şi 2ntigon, ea )dădu ordin* ca toţi generalii să-l
susţină pe grec, căci, în 9rient, acesta era reprezentantul legal al regentului +ol;perc8on. Bcrise de asemenea
generalului <icanor ce comanda în 2ttica armatele lui 6assandros, a1uns între timp stăpân al Macedoniei şi în
conflict cu +ol;perc8on, să lase pe seama atenienilor portul +ireu şi cetăţuia Munic8ia. 6um <icanor
tărăgăna îndeplinirea ordinului, 9l;mpia veni ea însăşi la 2tena şi eliberă +ireul, câştigându-şi astfel simpatia
atenienilor.
Divizarea dinastiei mări discordia dintre generalii ce-şi disputau posesiunile din 1urul Mării 7gee. Gupta se
ducea acum între +ol;perc8on, aliat cu 7umene, pe de o parte, şi 6assandros, aliat cu 2ntigon Monoftalmul
(68iorul%, stăpânul 2siei, pe de altă parte. 2 doua partidă găsise spri1in în Macedonia, din partea lui -ilip
2rr8idaios, condus de soţia sa 7uridice. +ol;perc8on şi 7umene primeau îndemnuri din partea 7pirului, unde
se găsea 9l;mpia cu nepotul şi nora. 6ele două părţi ale dinastiei macedonene intrară indirect într-un conflict
acut.
&n 2tena şi +elopones, 6assandros avu succes deplin împotriva armatei lui +ol;perc8on, iar în 2sia, 2ntigon
era de asemenea victorios. 6a să slăbească poziţia 7uridicei şi a lui 6assandros în Macedonia, +ol;perc8on îi
ceru 9l;mpiei sa părăsească 7pirul. 2flând despre apropiata reîntoarcere a mamei lui 2le3andru în
Macedonia „de îndată, Euridice, !eloasă pe puterea ce i se oferea rivalei sale "i profitînd de sănătatea
precară a soţului său, a cărui putere o uurpase, scrise lui 4olyperc%on, în numele lui $rr%idaios, ca să
predea lui ,assandros armata, deoarece acesta fusese ales re!ent. -ncura*at de Euridice, ,assandros deveni
sclavul acestei femei îndrăneţe& (Kustinus%.
&n timp ce 6assandros se găsea prins în luptele din +elopones, cu spartanii, +ol;perc8on, de comun acord cu
2iaDidas, regele 7pirului, aduse pe neaşteptate în Macedonia pe 9l;mpia (anul !"C%. 7uridice şi 2rr8idaios
avizară pe 6assandros şi încercară să se opună reîntoarcerii moştenitorilor direcţi ai lui 2le3andru Macedon
în patrie, ceea ce produse indignare printre macedonenii ce se alăturară 9l;mpiei din respect pentru
2le3andru Macedon, şi-l reconfirmară ca regent pe +ol;perc8on. După şase ani de domnie, 2rr8idaios şi
7uridice aveau şi ei destui duşmani la +ella. Be spune că 7uridice pornise cu armata sa spre graniţele
7pirului, ca să bareze drumul 9l;mpiei. 6ele două femei s-ar fi întâlnit călare, faţă în faţă, pe câmpul de
luptă de la 7uia, localitate situată la sud de lacul 98rida. 9l;mpia îmbrăcase un costum de bacantă şi înainta
în mi1locul unui taraf de ţimbale care făceau un zgomot asurzitor, pe când 7uridice se prezenta în armură de
luptă macedoneană. 6uvintele şirete ale epirotei ar fi determinat soldaţii duşmanei sale să o părăsească.
2rr8idaios a fost prins pe loc, iar 7uridice, însoţită de +ol;cles, consilierul său, în fuga sa grăbită spre oraşul
2mp8ipolis, ca să se salveze, a fost a1unsă din urmă. Deocamdată cei doi prizonieri fură înc8işi sub pază
severă, în aşteptarea unor suplicii pe care numai o 9l;mpie, care nu cunoştea nici un fel de clemenţă, se
pricepea să le pregătească cu mare cruzime.
9l;mpia îşi a1unsese visul. 6apturase doi mari rivali, iar acum era stăpâna Macedoniei şi regentă în numele
nepotului său 2le3andru. +ol;perc8on îi cedă întreaga putere. Dar şi de data aceasta lipsa de măsură puse
stăpânire pe firea ei violentă. Be deslănţui pătimaş ca şi atunci când se reîntorsese în Macedonia după moartea
lui -ilip al ''-lea. 7umene nu mai era în viaţă ca să-i trimită noi sfaturi de clemenţă. 6ăzuse şi el în lupta cu
2ntigon Monoftalmul şi, o dată cu acesta, dispărea ultimul spri1in al ideii unităţii fostului imperiu al lui
2le3andru.
<efericiţii 2rr8idaios şi 7uridice se găseau înc8işi în mizere celule strîmte, unde primeau 8rană prin cîte o
ferestruică şi aveau o groapă într-un colţ, pentru nevoile zilnice. <enorocirea lor înduplecă populaţia care
pretinse 9l;mpiei să le acorde un tratament mai uman. 2ceste proteste grăbiră însă sfârşitul captivilor. Din
ordinul 9l;mpiei, mai mulţi mercenari traci din garda sa îl străpunseră cu lancea prin ferestruică pe inocentul
2rr8idaios, după ce domnise şase ani şi patru luni. 7uridice se trăgea din sângele lui 2m;ntas, minorul rege,
căruia -ilip al ''-lea îi uzurpase tronul. 7a rămase demnă până în ultimul moment. +e ferestruică căuta să-şi
strige drepturile asupra tronului şi să o insulte pe epirotă. &n cele din urmă, 9l;mpia o sili să se sinucidă. &i
trimise pentru acest act un pumnal, o sfoară şi o cupă cu otravă, ca să-şi aleagă singură felul de a muri.
&nainte de a se stinge, 7uridice în faţa gardienilor o blestemă pe tirana regină, dorindu-i ca zeii să-i trimită şi
ei aceleaşi instrumente pentru moarte. 2poi, ea se spânzură, cu cordonul de la roc8ie, fără să verse o lacrimă.
,ătrâna regină nu se mulţumi numai cu aceste 1ertfe. 6ruzimea ei se abătu apoi asupra rudelor, partizanilor şi
prietenilor lui 6assandros. Bute de oameni, unii nevinovaţi, căzură sub sabia
călăilor 9l;mpiei, din cauza pornirilor criminale ale unei femei, aproape dementă. )Femeie răbunătoare "i
nu re!ină, ea a vărsat s#n!ele nobililor fără milă, ceea ce făcu ca dra!ostea supu"ilor săi să se transforme
în ură* (Kustinus%. Mulţi îşi aduceau aminte de avertismentele date de 2ntipater pe patul de moarte, când
spusese E # )Fiţi atenţi ca nici o femeie să nu se urce pe tron& (Diodor%.
6assandros nu putuse opri răzbunările 9l;mpiei, fiind ocupat cu războiul din +elopones. 2colo primi ştirile
despre atrocităţile 9l;mpiei. 68emat de ai săi cu disperare, în Macedonia, glecă imediat spre nord, găsi
strâmtoarea :ermopile înc8isa de etolieni, aliaţii 9l;mpiei, şi trecu pe mare în :essalia. 9cupă apoi cea de-a
doua strâmtoare, :empe, mai înainte de a lua contact cu forţele 9l;mpiei, comandate de 2ristonous. Mulţi
partizani ai reginei, înspăimântaţi de atrocităţile ei şi de apropiata răzbunare a lui 6assandros, o părăsiră.
Mama lui 2le3andru împreună cu nora sa, 5o3ana, şi cu minorul 2le3andru, se retraseră între zidurile
puternice ale oraşului macedonean +;dna, însoţite de Deidamia, fiica regelui 2iaDidas şi sora lui +;rr8us, de
:8essaloniDe, o fiică vitregă a 9l;mpiei, care a adus numai cinste numelui tatălui său -ilip, şi de multe alte
femei de înalt rang, )un cortegiu mai mult strălucit decât util* (Kustinus%. 9raşul-cetate fu blocat pe mare şi pe
uscat de forţele lui 6assandros şi astfel începu un lung asediu. Ga apelul 9l;mpiei, regele 2iaDidas al
7pirului porni cu trupele sale, ca să despresoare +;dna. Dar soldaţii săi se revoltară şi pactizară cu
6assandros, sub influenţa căruia se instala în 7pir o altă guvernare, susţinută acolo de trupele lui 6assandros.
&n Macedonia oştile lui +ol;perc8on, ce se pregăteau şi ele să-i spri1ine pe asediaţi, au fost de asemenea
corupte de promisiunile şi banii lui 6assandros. :oate a1utoarele sperate de dârza regină se spulberaseră. Mica
sa garnizoană de apărare ducea lipsă de alimente alături de întreaga populaţie, deoarece oraşul nu avea
depozite de 8rană. (oinţa de fier a 9l;mpiei îi sili pe toţi să reziste până în primăvara anului !"0. 9 încercare
de a evada pe mare nu-i reuşi. -oametea era aşa de mare în oraşul asediat, încât se a1unsese la canibalism.
7a capitulă numai după ce primi asigurări din partea lui 6assandros că va fi lăsată în viaţă. +rotestă împotriva
arestării sale şi pretinse să apară în faţa unui tribunal special de 1udecată, demn de rangul ei, unde să se poată
disculpa. Dar 6assandros nu-i acordă această favoare, temându-se de puterea ei de convingere faţă de
1udecători. 6e a urmat, ne povesteşte KustinusE
„însă ,assandros convocă o adunare a poporului pentru a-l consulta în ceea ce prive"te soarta re!inei
captive. -n secret, el determină familiile victimelor ei să apară în %aine de doliu la adunare "i să o acue pe
Olympia de cruime. $ţ#ţaţi de acest spectacol, macedonenii nu mai ţinură seamă de măreţia ran!ului său
de odinioară0 ei o condamnară la moarte. 9itară că prin vite*ia soţului "i a fiului său trăiseră fără frică în
mi*locul at#tor du"mani puternici, că au putut str#n!e pentru ei at#tea bo!ăţii "i că au cucerit un imperiu
mondial. :ă#ndu-i pe ace"ti oameni înarmaţi că înainteaă ameninţători spre ea, Olympia îi întîmpină
spri*inită de două sclave ale sale, acoperită de podoabele re!ale. ;mpresionaţi de aspectul re!inei "i
frăm#ntaţi de amintirile unui strălucit trecut le!at de at#ţia re!i pe care ea îi repreenta acum, asasinii se
opriră în faţa ei. -nsă alţi călăi împin"i de ,assandros, o loviră în sf#r"it< ea nu se dădu înapoi înaintea
săbiilor ridicate să o străpun!ă, nu scoase nici un stri!ăt care să-i arate slăbiciunea feminină. 4rimi
moartea cu un cura* demn de ilustrul său neam "i, în ultima suflare a mamei, fu recunoscut $le/andru. Se
spune că în momentul prăbu"irii la păm#nt "i-a acoperit picioarele cu roc%ia "i cu părul, ca nimic să nu
ofere privirilor un spectacol impudic&.
Diodor ne informează că, după condamnare, spionii lui 6assandros i-ar fi propus reginei să fugă cu o corabie,
astfel pregătită de ei încât să se scufunde în largul mării. 5egina a refuzat această ofertă, bazându-se pe
respectul ce-l mai deţinea printre unii macedoneni.
-elul cum a murit 9l;mpia apare, de asemenea, controversat. După Kustinus ar fi fost omorîtă cu sabia, după
Diodor, ea ar fi fost sugrumată, iar +ausanias vorbeşte de o ucidere a ei cu lovituri de pietre. Be pare că
versiunea lui +ausanias este cea mai apropiată de adevăr.
După capitularea oraşului, 5o3ana cu fiul său deveniră ostaticii lui 6assandros. 7l le fi3ă domiciliu forţat în
cetăţuia 2mp8ipolis.
Mama celui mai mare căpitan al lumii antice murise cu cura1, în urma unor acte de cruzime pe care le
practicase ea însăşi, fără remuşcare. -ire demoniacă şi sălbatică, 9l;mpia nu a fost condusă de raţiune, ci de
pasiuni violente. <u posedăm un portret realist şi bine identificat al acestei faimoase regine. ,ustul ei apare
numai pe unele medalioane macedonene, bătut într-o formă cu totul idealizată şi tinerească. Be crede însă că
9l;mpia era cu adevărat una dintre cele mai frumoase principese ale timpului său. 9 dată cu unele aspecte
bune sau rele ale caracterului său, ea a transmis fiului şi trăsăturile nobile ale feţei sale.
2le3andru Macedon fusese ataşat sufleteşte mai mult de mama decât de tatăl său, care era o fire mai
ponderată. De la mama sa moştenise neliniştea care îl mâna să realizeze noi cuceriri. 2vea în el, după cum
spuneau ofiţerii din suita sa, )demonul ce-l aţâţa*, atunci când pornea la luptă. 'storicii vec8i vorbesc adesea
despre corespondenţa afectuoasă ce se sc8imba între mama, rămasă în 7uropa, şi fiul ce pătrunsese adânc în
9rient. +e măsură ce gloria lui creştea se deştepta şi mai puternic în el orgoliul mamei. După ce consultase
oracolul lui 2mon-5a din 7gipt, 2le3andru a1unsese să creadă că tatăl lui nu fusese -ilip al ''-lea, ci ?eus #
2mon-5a. &ntr-o scrisoare către mama sa folosi titulatura E )5egele 2le3andru, fiul lui ?eus # 2mmon, către
mama sa 9l;mpia, sănătate M* Mama i-ar fi răspuns sub o formă ironică E # )-ii bun, fiul meu şi taci, nu mă
denunţa @erei> se va răzbuna crunt pe mine, dacă tu mărturiseşti prin scrisoarea ta că eu i-am fost rivală.*
2ceastă blândeţe a unei femei culte şi înţelepte faţă de fiul ei orgolios îi atrăgea lui 2le3andru în c8ip fin şi
delicat atenţia să părăsească încrederea deşartă # pe care i-o cultivaseră marile victorii, complimentele
linguşitorilor şi succesele nesperate, # că el este fiul lui ?eus. (2ulus Iellius, 6opţile attice%.
2tât pe 9l;mpia, cât şi pe 2le3andru, firea şi cursul vieţii i-au dus spre prăpastia unor mari tragedii. Mama se
profilează pe ecranul istoriei ca o femeie stăpânită de cele mai bizare pasiuni, zguduită de ambiţii fără limite
şi gata oricând să înfigă pumnalul sau să ofere cupa cu otravă duşmanilor săi. 2 săvârşit crime înfiorătoare în
timpul vieţii sale con1ugale nefericite, iar după moartea fiului său, mâinile ei nu se mai puteau curăţi de atâta
sînge vărsat. Bimpatia ce i s-a păstrat de-a lungul veacurilor se datoreşte numai faptului că a fost mama lui
2le3andru Macedon.
sursaE D. :udor, Femei vestite din lumea antică, 7d. Ntiinţifică, ,ucureşti, "/C4