Protect

Protectionismul poate fi definit ca fiind potica economonica a unui stat care
urmareste protejarea temporara, partiala sau totala a industriei si a agriculturii
indigene prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la marfurie de import ,
prin restrictii valutare etc.
In plina perioada de triumf a doctrinei liberalismului economic clasic, in prima
jumatate a sec al XIX-lea , a aparut si s-a dezvoltat in Germania o paradigma de
gandire diametral opusa, cel putin la prima vedere :protectionismul. Acesta se
revendica de la o filosofie total diferitra de cea utilitarista , pe care se
fundamenteaza liberalismul clasic.
Protectionismul reprezinta ansamblul de masuri de origine etatista, care isi propun
limitarea, interzicerea, controlul sau influenta fluxurilor comerciale international.
Este rezultatul unei capacitati de constrangere publica ce interfereaza cu procesul
de schimb fondat pe libertatea de optiune a celor implicate in tranzactie. Astfel,
protectionismul promoveaza discriminarea in ce priveste schimburile realizate intre
rezidentii unei tari si tranzactiile realizate de acestia cu rezidentii unei alte tari.
Practic, se poate afirma ca protectionismul este echivalent cu un “nationalism
reglementar”.
Parintele protectionismului modern a fost Friedrich List (1789 - 1846), un
intelectual autodidact, fara studii superioare, fara functii sau ranguri deosebite in
ierarhia puterii, un om pe cat de controversat si oprimat in timpul vietii, pe atat de
apreciat si valorificat postum. El a fost , practic, initiatorul Scolii Istorice
Germanice de economie politica. Prin intermediul acesteia , germanii au descoperit
ca economia liberal clasica nu era potrivita dezvoltarii societatii in ansamblul ei
sau ca era, cel putin improprie conditiilor Germaniei din sex al XIX-lea.
Protecţionismul şi Şcoala Istorică GHermană dau expresie principalelor reacţii
naţionale faţă de liberalismul clasic, pe care promotorii acestor curente l-au
criticat sub aspect teoretic, metodologic şi al politicii economice.
Obiectul de studiu al ştiinţei economice ar trebui să îl constituie evoluţia
economiei naţionale, privită ca o entitate şi nu acţiunea agenţilor economici
izolaţi. Investigarea particularităţilor naţionale şi locale, socoteau protecţioniştii şi
adepţii şcolii istorice germane, permite formularea unor constatări realiste şi a unor
concluzii adecvate pentru progresul economic al ţării respective..

Prezentându-se ca apărători ai intereselor acestora din urmă, ei propuneau o
politică economică bazată pe protectionism (de unde provine şi denumirea acestui
curent de idei) vamal şi pe încurajarea dezvoltării economice proprii. Adepţii
Scolii istorice germane au admis, în general, unele merite ale teoriilor clasice ale
comerţului internaţional, pronunţându-se în favoarea unei politici economice
pragmatice, de îmbinare a principiilor protecţioniste cu cele liberschimbiste.
Teoriile protecţioniste s-au dezvoltat pe parcursul a aproximativ un secol, între
deceniul al treilea al secolului al XIX-lea şi deceniul al treilea al secolului al XXlea. Ele au apărut aproape simultan în statele germane (mai târziu, Germania) şi în
Statele Unite ale Americii - ţări în care dezvoltarea economiei de piaţă era
întârziată de nerealizarea unităţii statale, de insuficienta valorificare a resurselor
disponibile, dar şi de prezenţa pe piaţa internă a mărfurilor industriale, superioare
calitativ, importate din Anglia. Mai târziu, ideile protecţioniste aveau să găsească
un teren favorabil şi în Austria, Rusia, România, Italia şi în alte ţări, în care nivelul
de dezvoltare economică şi poziţia în economia mondială erau resimţite ca fiind
inferioare potenţialului lor economic.
Protecţionismul a preluat şi a dezvoltat unele idei mercantiliste, mai ales privind
rolul statului în stimularea agenţilor economici indigeni şi descurajarea concurenţei
externe.
List reproşa liberalilor clasici, în general, şi lui Adam Smith, în special, faptul că
aplicarea ideilor lor slujea exclusiv intereselor naţiunilor dezvoltate (Angliei şi în
secundar Franţei) de a dezorganiza economic şi a frâna progresul celorlalte state.
El evidenţia următoarele trăsături ale doctrinei liberale clasice, la care se
raporta critic:


cosmopolitismul, în sensul caracterului pretins universal al postulatelor sale
ştiinţifice;



individualismul, în sensul situării agentului economic izolat în centrul
demersului său ştiinţific şi al lipsei de preocupare pentru situaţia economică a
colectivităţilor;



materialismul, în sensul concentrării asupra problematicii avuţiei şi valorii.

Prin contrast cu economia politică liberală clasică, List pune bazele economiei
politice a naţiunii. Obiectul de studiu al acesteia îl reprezintă viaţa economică
a fiecărei naţiuni, cu trăsăturile, capacităţile şi resursele sale. Naţiunea, aprecia
el, trebuie să se afle în centrul analizei economice, întrucât ea este purtătorul
totalităţii forţelor productive. Prin conceptul de forţe productive ale
naţiunii, List avea în vedere un ansamblu foarte larg de elemente materiale şi
spirituale: forţele naturii, capacităţile de producţie, resursele umane; instituţiile
de învăţământ, ştiinţă şi artă, legislaţia şi politica economică; administraţia
publicăm credinţele religioase şi altele. Forţele productive exprimau puterea
economică şi prestigiul în lume al unei naţiuni şi, abia după aceea, gradul ei de
bogăţie. Forţa de a crea bogăţii, nota List, era mai importantă decât bogăţia
însăşi.
Protecţionismul era menit, în concepţia lui List, să contribuie la educarea
economică a naţiunii, motiv pentru care era numit protectionism educativ. Pe
termen scurt, aplicarea protecţionismului determina majorarea preţurilor pe
piaţa internă, fapt incriminat vehement de adepţii liber schimbismului. Pe
măsura dezvoltării forţelor de producţie, a creşterii productivităţii muncii,
nivelul taxelor vamale urma să fie redus progresiv.

Caracteristici ale protectionismului:
-stimuleza exporturile
-afecteaza concurenta
-interventia statului este elemental accelerarii si dezvoltarii economiei
-acorda avantaje firmelor nationale
-protejeaza economia nationala de concurenta externa
-statul: liantul cel mai important al societatii

-foloseste instrumente tarifare si netarifare ce nu produc distorsiuni majore

Obiective:
 Pe termen scurt:
 Dezcoltarea echilibrata a economiei nationale in conditiile unui
anumit nivel de expunere fata de concurenta externa
 Pe termen lung:
 Redefinirea structurii importurilor si exporturilor
 Imbunatatirea orientarii geografice a fluxurilor comerciale
 Imbunatatirea raportului de schimb
 Armonizarea structurilor economice productive
 Redefinirea echilibrelor din balanta comerciala si balanta de plati