Siam
Content
http://s184.photobucket.com/albums/x58/AlexImreh/ In prima iarna dupa ce am incput sa merg pe bike am fost .. “depresiv” cum nu fusesem multi ani. Imi lipsea, abia asteptam primavara ca voi totzi. Iarna asta am bifat o lista de « dreams come true » : biking in winter, beach in winter, tropical island, the Far East, thai food&drinks, ... A fost un lucru pe care trebuia sa-l fac si a fost una din cele mai bune luni din viata mea. Cireasa de pe tort e ca o luna in Thailanda nu m-a costat mai mult decit o luna la Marea Neagra. Pare departe, scump, nu prea la indemina pt multi romani, dar nu e asa. Secretul cel mare e, ca acolo poti trai cu 10-20 euro pe zi. « The Land of Smiles » e o tara civilizata, totul se rezolva usor si ieftin. O sa las pozele sa vorbeasca mai mult despre partea « poetica », eu o sa incerc sa va dau amanunte logistice. Costul cel mai semnificativ este avionul, care trebuie rezervat cu vreo 3 luni inainte pentru un pret bun. Eu am zburat cu Aeroflot, din Budapesta, cam 700Euro dus intors cu trenul de Budapesta cu tot. O varianta buna din Bucuresti era cu BlueAir sau Tarom la Istanbul si de acolo parca prin Qatar sau Dubai, asta e relativ usor de cautat, sint putine agentii la care trebuie mers pt bilet de avion. Sezonul turistic e din noiembrie pina in martie, vara ploile, musonul, blocheaza unele zone. Temperatura medie e 35 celsius vara/ 29 iarna. Cu cit stai mai mult cu atit e mai avantajos financiar, caci se repartizeaza pretul de avion pe mai multe zile. Daca stai 2-3 luni cu contract de inchiriere cazarea scade de la mic la derizoriu, scade la o treime din pretul care e oricum mic. Am povestit cu un neamt care de 18 ani face asta, lucreaza 6 luni pe an in Germania si in rest calatoreste sau locuieste comod in diverse tari gen Thailanda. Se plingea ca multe tari ca Mexicul nu mai sint ieftine. Majoritatea celor cu care am vorbit stateau acolo cel putin o luna, lund la rind citeva tari. Sfatul meu e sa nu luati bilete de cazare din tara, eventual luati o rezervare pt prima noapte in Bangkok. Zona din Bangkok cea mai faimoasa pt backpackers, pt cazari ieftine, este Khaosan Road, indicat in orice carte despre Thailnada, gen Lonely Planet. Acolo am gasit camera buna, comparat cu pensiunile din Romania, la 10euro pe noapte, cu aer conditionat. Am plecat din Bangkok spre insule cind aveam deja rani in talpa, de umblat pe jos. Cind m-am intors am mai stat 2 zile la Khaosan Palace si abia in ultima zi am descoperit ca hotelul avea o piscina delicoasa pe acoperis, la etajul 8, cu o panorama superba. In Bangkok nu erau motociclete de inchiriat, probabil si din cauza traficului dificil, curios totusi pt un orash mare care ofera orice. Intr-un mall erau in vitrine vehicule care le vezi rar si in Europa, de la Aston Martin la Ferrari si Lamborghini, BMW-urile pareau jalnice in vecinatatea acelor masini de lux. Se poate calatori din Bangkok spre alte zone, cu autobuz/AC sau mai bine cu tren de noapte/cuseta, totul fiind in jur de 20-25euro, incluzind un ferry sau autobuze de legatura de la gara la port. Mokka. Desigur in noaptea dormita comod pe tren nu trebuie platita cazare la hotel. Pe ferry (la intoarcere) am mers 4 ore, printre insule superbe - parc national. Am facut citeva portrete pe ferry, la care tin : copilul mulatru care priveste cu ochi mari la mama sa (nemtzoaica) ; fata cu tatuaje pe tot spatele ; cuplul, el pe scaun si ea jos, cu capul pe genunchii lui ; backpackers fericiti ; cel cu pantaloni mov are o erectie in somn ha ha. Imi place si durul care doarme pe scaun, mai sint si altzi adormitzi notabili pa ferry. Avionul e mai scump desigur, dar daca nu ma insel Air Asia ofera zboruri foarte ieftine la 30-40Euro. In Thailanda lucrurile se schimba dramatic si rapid in putini ani. Exista pe de o parte Patttaya, Phuket, Ko Samui, zone care au devenit prea turistice nu numai dupa gustul meu: aici gasiti viatza de noapte, adica baruri/prostituate/partyuri/McDonalds si murdarie. Pe de alta parte inca mai sint multe zone nu atit de afectate de turism. Eu am ajuns prima oara pe Ko Samui. Dupa 30 min de mers pe drum cu masina, dupa ce am vazut prima zona de cazari mi-a venit sa fug, imi ziceam ca nu am traversat jumatate de glob ca sa ajung in mizeria aia. Ko Samui este o insula mare, inca mai sint acolo zone neafectate, dar per ansamblu linga plaje frumoase sint vecinatati dezgustatoare. Chiar si pe Ko Phangan am fost la Full Moon Party, fameous beach party, unde vin o data pe luna mii si zeci de mii de amatori de la sute de km numa pt acest party. In nici un caz nu am fost entuziasmat, era exact ca la orice discoteca, mult alcool, white trash, muzica proasta, atit doar ca party-ul era pe o plaja superba. Chiar si in carti despre Thailanda (Fodor, Lonely Planet), acest fenomen este deplins. Oameni care cunosc bine zona, care au locuit acolo multi ani, mi-au zis ca acum Laos si Burma sint asa cum era Thailanda acu 10-15 ani. Turismul salbatic afecteaza si oamenii, ei devin mai materialisti, mai crispati, mai nefericiti. Cu 15 ani in urma Ko Phi Phi era o pustietate paradisiaca. Acum desi natura din jur a ramas in mare parte acceasi, zona e compromisa un amestec de degradare vestica si murdarie estica. In Ko Phi Phi care ar fi putut ramine insula cea mai frumoasa, nici macar nu se poate circula pe motor. Pt mine libertatea de a ma misca pe bike a fost vitala, un taxi costa mai mult decit inchirierea unui bike/zi cu benzina cu tot. Nu numai ca am mers cu bike zilnic echivalentul a zeci de curse cu taxi dar nici un taxi nu ar fi venit acolo unde am fost eu sau nu ar fi oprit sa stea la cheremul meu cum opream eu peste tot. Una e sa circuli pe asfalt si alta e sa circuli pe drumuri « forestiere » prin jungla. Asa ca e important sa alegeti foarte foarte bine zona in care mergeti in functie de ceea ce vreti. La un moment dat m-am gindit sa fac doua seturi de poze: un set cu ceea ce e frumos si un set cu mizerii. Desigur si in Pattaya exista plaje frumoase, resorturi de lux. Cam peste tot aceste doua realitati se amesteca mai mult sau mai putin dar in zonele compromise amestecul e prea brutal pentru gustul meu, imaginea generala e proasta. S-ar putea ca anumite zone sa treaca in faza a doua la o curatire si o dezvoltare turistica mai civilizata. Stiti vorba aia - Romania este frumoasa pacat ca este locuita. La fel Thailanda este o tara fantastica, pacat ca este plina de turisti si la fel ca in Romania zonele cele mai frumoase sint cele mai izolate. Parerea mea. Pe Ko Phangan, urmatoarea insula putin la nord de Ko Samui, am fost multumit din primul moment. Mi-a placut pina la urma asa de mult incit nu am mai plecat si in alte locuri cum ma gindeam la inceput, am preferat sa savurez totul pe indelete, decit sa vad superficial mai multe locuri. Dar am fost fericit in primul rind ca am dat de motoare. Oricine poate inchiria acolo motoare, nu trebuie nici permis nici casca, politie nu prea am vazut.
Trei zile nu am coborit din sea, defapt in peste doua saptamini am stat putine ore la plaja: drumuri prin statiuni, prin jungla si la vinatoare de plaje paradisiace. ESTE un dream come true, ca iarna sa te plimbi prin jungla, la 30-35 grade fara casca si fara haine de plastic. Opream cind gaseam cite o plaja sau un loc de vis, doar ca sa fac poze. In prima zi pe insula am incercat 2 choppere, pe drumurile de asfalt. Intii un chopper chinezesc, care a fost amuzant pt mine ca inedit, dar dupa putin mers pe asfalt mai prost tineam cu mina farul sa nu pice si l-am lipit la primul garaj cu banda izolatoare sa nu-l pierd. Al doilea chopper, o Honda adevarata de 400, acolo era considerat motor mare. Desigur se simtea diferenta dar in nici un caz nu merita 700Baht pe zi cit ar fi fost pretul normal, cind cu 500 puteam lua un enduro mare. A doua zi am gasit motorul ideal: un fel de XT225, se chema Yamaha Mountain Trail 225. Cost <300 baht, 1Euro<50Baht. Comparat cu WR-ul meu 2003, era o motocicleta superdecenta la 5Euro pe zi. Un scuter era 3e/zi si trebuie sa zic ca nu le mai privesc de sus, un scuter poate fi o chestie foarte practica care te duce peste tot pe o insula (sau intr-un oras) cu 2litri pe zi. Am incercat in ultimele 2 zile si ceva intre XT si scuter, care nu arata a scuter dar consuma infim de putin. Benzina fiind cam 0.65euro, consumul fiind infim, se poate pune la un buget minim 5euro pe zi pt moto+benzina, ceea ce se poate imparti la 2 pt un cuplu relaxat. Am renuntat la XT de fapt pt ca am descoperit another thing to do before you die - snorkeling: pluteam in apa calda ca pishu si la 2-3 metri sub mine, erau pesti si corali exact la la National Geographic TV. Asa numai pentru mersa la plaja si la masa motorul de 125 era ok si culmea avea si un sunet ciudat de frumos. E bine de stiut ca o julitura la motor poate costa peste asteptari, am fost avertizat ca cei ce inchiriaza motoare pot abuza cu despagubirile. Astfel o sticla de oglinda sparta de mine cind coboram spre o plaja la care in mod normal se poate ajunge doar cu barca, a costat mai mult decit ma asteptam. Noroc ca mult acolo e putin oricum. Inainte de a cobori am incercat sa intorc oglinda spre interior dar nu prea mergea, nu am vrut sa fortez. E adevarat ca nici instrumentele de bord nu prea mergeau dar ce conteaza. Un al doilea XT cu care am umblat avea seaua mai putin incomoda dar si suspensia era mai proasta. Oricum am fost fericit cu XT-urile. Intr-un fel arata in poze un drum abrupt in jos si altfel arata la botul calului cind esti protejat de costum de baie. Daca as fi avut macar niste ghete si protectii la genunchi/ghete din alea pt role cum se gasesc la noi la Metro, as fi riscat ceva mai mult, asa nu am facut enduro adevarat, am preferat sa savurez senzatiile de winter biking on tropical island. Niste julituri nu ar fi fost amuzante in apa sarata. Dupa ce am coborit pe un drum "forestier" prin jungla, la alta plaja izolata, am avut surpriza sa constat ca nu mai am cheia, sarise din contact la hurducaturi si am constatat asta DUPA ce am oprit motorul din buton, motorul nu avea kick starter, ha ha. Noroc ca pusesem separat in buzunar cheia de rezervor, care cu ceva eforturi a pornit si motorul. Culmea e ca am regasit si cheia pierduta pe traseul de vreo 3-4km. Motoretele lor .. Nu-mi place cuvintul in Romania dar sensul afectuos parca se potriveste acolo mai bine. Au o lege care cam interzice tot ce este peste 400cc, asa ca asta au, asta iubesc. Priviti ce sistem audio e pe scuterul albastru, asa ceva NU se poate pune pe ceva care are cc-ul de citeva ori mai mare. Si merg familii intregi, thailandezi sau turisti pe cite o jucarie din aia. Rare sportivele, chopperele, acolo chiar si un fun bike poate fi o "fitzoasa". Am fost surprins sa vad pe drumuri rele si scutere fara frina spate sau fara control al treptelor de viteza, cu schimbator automat. Dar cu consecintele de rigoare, pe net si in "literatura de specialitate" sint faimoase the koh phangan tatoos = Koh Phangan e insula, tatuajele sint decoratii pt curajoshii de pe scutere. Un blid de mincare poate fi un euro, daca vrei sa te spargi, o portie mare de peste baracuda, cu o farfurie mare de legume diverse prajite in sos, era 3euro, poti sa ai mincare si bautura de 2 ori pe zi la 5euro. De trei ori pe zi nu poti minca ca e prea cald, 30-35 grade Celsius, mai mult cheltuiam pe sucuri decit pe mincare. Merita sa mergi acolo chiar si numai pentru mincarurile lor, dar parca cel mai mult imi lipsesc sucurile naturale, shakeurile lor din fructe exotice. De mincat trebuie mincat pe strada, sau in food markets, pare aiurea, murdar, dar e superok. Restaurantele sint mai scumpe si nu au mincare mai buna de cele mai multe ori. Am mincat la un restaurant indian, a fost relativ scump (5euro) dar a fost de citeva ori mai ieftin decit restaurantul indian din Bucuresti. Era la fel de luxos dar cu mincare mai buna. In general si chestiile de lux sint mai ieftine acolo. Cei doi englezi, cu care am fost in acea seara, erau buni cunoscatori de mincare indiana, au apreciat restaurantul comparindul cu restaurantele londoneze. Dar desigur poti cheltui oricit pe orice, dupa gust, am incercat si un reastaurant japonez care la 20Euro a fost dezmat. Am vinat pe insula beaches si ceea ce ei numesc resorts: parcele private pe care sint mici statiuni facute dupa gusturi si bugete variate. Pe Koh Phangan pot sa zic ca am vazut cam tot, adica din cele citeva sute am vazut cele mai reprezentative resort-uri, fie ele de lux sau cu confort elementar dar cu plaje frumoase, cu natura din jur pastrata mai bine. In general majoritatea cazarilor sint in bungalow-uri, dar pretul la o camera/bungalow putea sa varieze de la sute pina la mii de baht (46baht=1euro). Poti sa faci rezervare din europa la asa ceva dar cred ca e mai bine sa alegi la fatza locului. Agentiile de turism nu pot obtine reduceri prea mari la bungalowuri cum obtin la hoteluri. E posibil sa fie corect ceea ce vezi in poze dar poate aproape de acel resort care e destul de mic e o vecinatate care strica atmosfera. Sau plaja nu e buna, e pietroasa sau se adinceste mult prea incet, abia la 100-200m de mal poti innota ca lumea. O problema de fond ramine felul in care natura a fost spurcata sau nu: am vazut bungalowuri frumoase, curatenie ok dar de exemplu malul intarit cu saci de plastic plini de nisip. Pt mine acei saci de plastic stricau totul estetic si ecologic. In general plasticurile care nu putrezesc (si oamenii care le arunca si nu le curata) sint problema cea mai mare, ce compromite cel mai mult toata tara. Crima, monstruozitate!! Natura poate fi un paradis, pacat ca mai exista si oameni acolo. In multe zone turismul a distrus totul, in putini ani. Gradinile, amenajarile din unele resort-uri "de lux" erau spectaculoase, oamenii pot nu numai sa distruga pot sa creeze locuri minunate. In unele locuri desigur scria ca numai rezidentii au voie sa foloseasca plaja, piscina, dar nimeni nu m-a impiedicat sa intru sau sa stau pe acolo. In Italia sa zicem, astfel de locuri nu numai ca sint de citeva ori mai scumpe dar nici nu poti trece de poarta, nici la bar nu poti intra.
Am avut camera buna de hotel pe insula mea, la 6euro pe zi, daca as fi fost cu cineva, ar fi fost cazarea 3 euro / noapte de caciula. Am ales sa stau in oraselul insulei, pt ca acolo am debarcat din ferry si de acolo am plecat inapoi la Bangkok, nu a mai trebuit sa platesc taxiuri nerusinate in cautarea locului potrivit sau sa ma chinuiesc cu bagaje pe motor. Pt ca acolo am gasit cel mai bine motoare de inchiriat si acolo mincam cel mai bine, mai ieftin decit in resorts. Pt ca aveam o cazare comoda la pretul minim, mi s-a parut cea mai convenabila din insula si dupa ce zile intregi am cautat locul ideal. Si mai ales pt ca oricum zilnic mergeam pe alta plaje sau locuri cu motorul, nu avea rost sa fiu legat de un anume resort. Nu aveam un bungallow pe plaja, dar seara oricum erau tintari. Oamenii dau sens locurilor. Toti siamezii sint toleranti, land of smiles, desi cind mergi spre sud, spre musulmani parca se mai schimba atitudinile. Poti sa te imbraci oricum, poti sa fii pirat sau sobru, nu conteaza oricum e bine. Frinturi cu oameni coloreaza memoria mea. In Bangkok, linga una din cele mai aglomerate artere, un grup de taximetristi pescuia din canal, prin gratarul care acoperea gura de canal! Tot in Bangkok, mijlocul meu de transport preferat erau niste barci puternice pe canale. Mergeau cu 30 pe ora, masurat cu gps-ul, fara intersectii, oprind si repornind repede, scotind nori de fum, plescaind si stropind cu veselie. Erai pe ele aproape de siamezi, inghesuit uneori printre ei. Am vazut unii dormind pe strada direct pe asfalt, era cald si noaptea. Alta scena : un preot budhist in roba portocalie desigur, descinta capul, pe rind la 2 pacienti. Acestia se culcau pt asta pe o banca linga masa la care mincam eu intr-o piatza. Linga preot, o fetitza durdulie si stirba, fiica celei care ma hraneste, face figuri de primadona sa atraga aparatul meu foto. Cind ii faceam poze, un alt copil sfios a ezitat mult, dar pina la urma a facut pashii spre mine, a intrat in bratele mele mergind cu spatele spre mine. Atentie cum alegeti sandale, dupa ce mi s-a dezlipit o bretea, pantofarul ambulant mi le-a cusut pe toate beton, pentru un euro. In piatza, ma uitam la niste viermi "delicioshi". O fetitza mica statea si casca ochii la viermii cu pofta sau curiozitate. Vinzatorul ii face un pachet si il da cadou. Fetitza de mica ce era, nici nu stia sa multumeasca, pleaca nonshalant cu degetul in gura si balanganind cu "indiferenta" si candoare punga de viermi. Umbla linga mine prin piatza de parca era camera ei. Eu deja o credeam pierduta, dupa ce a mers destul de mult, a ajuns la mama ei si arata punga - "uite ce am gasit". Labradorul din apa era unul foarte activ: toata ziua innota in jurul bolovanilor, nu stiam ce dracu cauta, mi-am dat seama pina la urma ca vrea sa vineze crabi. Faptul ca nu avea nici o sansa nu-l descuraja. Plaja aia, mirifica intr-adevar, e una din cele mai faimoase din Thailanda, regele a fost de 14 ori acolo. Labradorul era un dulce, din cind in cind in apa, ajungea la mine si stia sa se odihneasca in bratele mele fara sa ma zgirie. Poate ca depasesc cadrul dar eu cred ca se leaga toate. Se zice ca drumul conteaza mai mult decit destinatia dar libertatea de a merge pe 2 rotzi e determinata si de mirajul destinatiilor. Evadarea din cutie prin adrenalina se leaga de evadarea in lumi noi, care sint diferite prin oamenii cu care interactionam si prin starile pe care le traim. Natura este cel mai mare catalizator pentru revenirea la natural. Chiar si turishtii occidentali sint acolo altfel decit in occident. Cei cu care am vorbit, mai totzi savurau timp de multe saptamini o viatza diferita. Nu erau turisti tipici care evadeaza iluzoriu, evadarea fiind prea scurta. Calatoreau 1-2-3 luni prin citeva tari, rupindu-se de lumea veche.. intr-o lume mai veche, revenind la stari primordiale.
Trei zile nu am coborit din sea, defapt in peste doua saptamini am stat putine ore la plaja: drumuri prin statiuni, prin jungla si la vinatoare de plaje paradisiace. ESTE un dream come true, ca iarna sa te plimbi prin jungla, la 30-35 grade fara casca si fara haine de plastic. Opream cind gaseam cite o plaja sau un loc de vis, doar ca sa fac poze. In prima zi pe insula am incercat 2 choppere, pe drumurile de asfalt. Intii un chopper chinezesc, care a fost amuzant pt mine ca inedit, dar dupa putin mers pe asfalt mai prost tineam cu mina farul sa nu pice si l-am lipit la primul garaj cu banda izolatoare sa nu-l pierd. Al doilea chopper, o Honda adevarata de 400, acolo era considerat motor mare. Desigur se simtea diferenta dar in nici un caz nu merita 700Baht pe zi cit ar fi fost pretul normal, cind cu 500 puteam lua un enduro mare. A doua zi am gasit motorul ideal: un fel de XT225, se chema Yamaha Mountain Trail 225. Cost <300 baht, 1Euro<50Baht. Comparat cu WR-ul meu 2003, era o motocicleta superdecenta la 5Euro pe zi. Un scuter era 3e/zi si trebuie sa zic ca nu le mai privesc de sus, un scuter poate fi o chestie foarte practica care te duce peste tot pe o insula (sau intr-un oras) cu 2litri pe zi. Am incercat in ultimele 2 zile si ceva intre XT si scuter, care nu arata a scuter dar consuma infim de putin. Benzina fiind cam 0.65euro, consumul fiind infim, se poate pune la un buget minim 5euro pe zi pt moto+benzina, ceea ce se poate imparti la 2 pt un cuplu relaxat. Am renuntat la XT de fapt pt ca am descoperit another thing to do before you die - snorkeling: pluteam in apa calda ca pishu si la 2-3 metri sub mine, erau pesti si corali exact la la National Geographic TV. Asa numai pentru mersa la plaja si la masa motorul de 125 era ok si culmea avea si un sunet ciudat de frumos. E bine de stiut ca o julitura la motor poate costa peste asteptari, am fost avertizat ca cei ce inchiriaza motoare pot abuza cu despagubirile. Astfel o sticla de oglinda sparta de mine cind coboram spre o plaja la care in mod normal se poate ajunge doar cu barca, a costat mai mult decit ma asteptam. Noroc ca mult acolo e putin oricum. Inainte de a cobori am incercat sa intorc oglinda spre interior dar nu prea mergea, nu am vrut sa fortez. E adevarat ca nici instrumentele de bord nu prea mergeau dar ce conteaza. Un al doilea XT cu care am umblat avea seaua mai putin incomoda dar si suspensia era mai proasta. Oricum am fost fericit cu XT-urile. Intr-un fel arata in poze un drum abrupt in jos si altfel arata la botul calului cind esti protejat de costum de baie. Daca as fi avut macar niste ghete si protectii la genunchi/ghete din alea pt role cum se gasesc la noi la Metro, as fi riscat ceva mai mult, asa nu am facut enduro adevarat, am preferat sa savurez senzatiile de winter biking on tropical island. Niste julituri nu ar fi fost amuzante in apa sarata. Dupa ce am coborit pe un drum "forestier" prin jungla, la alta plaja izolata, am avut surpriza sa constat ca nu mai am cheia, sarise din contact la hurducaturi si am constatat asta DUPA ce am oprit motorul din buton, motorul nu avea kick starter, ha ha. Noroc ca pusesem separat in buzunar cheia de rezervor, care cu ceva eforturi a pornit si motorul. Culmea e ca am regasit si cheia pierduta pe traseul de vreo 3-4km. Motoretele lor .. Nu-mi place cuvintul in Romania dar sensul afectuos parca se potriveste acolo mai bine. Au o lege care cam interzice tot ce este peste 400cc, asa ca asta au, asta iubesc. Priviti ce sistem audio e pe scuterul albastru, asa ceva NU se poate pune pe ceva care are cc-ul de citeva ori mai mare. Si merg familii intregi, thailandezi sau turisti pe cite o jucarie din aia. Rare sportivele, chopperele, acolo chiar si un fun bike poate fi o "fitzoasa". Am fost surprins sa vad pe drumuri rele si scutere fara frina spate sau fara control al treptelor de viteza, cu schimbator automat. Dar cu consecintele de rigoare, pe net si in "literatura de specialitate" sint faimoase the koh phangan tatoos = Koh Phangan e insula, tatuajele sint decoratii pt curajoshii de pe scutere. Un blid de mincare poate fi un euro, daca vrei sa te spargi, o portie mare de peste baracuda, cu o farfurie mare de legume diverse prajite in sos, era 3euro, poti sa ai mincare si bautura de 2 ori pe zi la 5euro. De trei ori pe zi nu poti minca ca e prea cald, 30-35 grade Celsius, mai mult cheltuiam pe sucuri decit pe mincare. Merita sa mergi acolo chiar si numai pentru mincarurile lor, dar parca cel mai mult imi lipsesc sucurile naturale, shakeurile lor din fructe exotice. De mincat trebuie mincat pe strada, sau in food markets, pare aiurea, murdar, dar e superok. Restaurantele sint mai scumpe si nu au mincare mai buna de cele mai multe ori. Am mincat la un restaurant indian, a fost relativ scump (5euro) dar a fost de citeva ori mai ieftin decit restaurantul indian din Bucuresti. Era la fel de luxos dar cu mincare mai buna. In general si chestiile de lux sint mai ieftine acolo. Cei doi englezi, cu care am fost in acea seara, erau buni cunoscatori de mincare indiana, au apreciat restaurantul comparindul cu restaurantele londoneze. Dar desigur poti cheltui oricit pe orice, dupa gust, am incercat si un reastaurant japonez care la 20Euro a fost dezmat. Am vinat pe insula beaches si ceea ce ei numesc resorts: parcele private pe care sint mici statiuni facute dupa gusturi si bugete variate. Pe Koh Phangan pot sa zic ca am vazut cam tot, adica din cele citeva sute am vazut cele mai reprezentative resort-uri, fie ele de lux sau cu confort elementar dar cu plaje frumoase, cu natura din jur pastrata mai bine. In general majoritatea cazarilor sint in bungalow-uri, dar pretul la o camera/bungalow putea sa varieze de la sute pina la mii de baht (46baht=1euro). Poti sa faci rezervare din europa la asa ceva dar cred ca e mai bine sa alegi la fatza locului. Agentiile de turism nu pot obtine reduceri prea mari la bungalowuri cum obtin la hoteluri. E posibil sa fie corect ceea ce vezi in poze dar poate aproape de acel resort care e destul de mic e o vecinatate care strica atmosfera. Sau plaja nu e buna, e pietroasa sau se adinceste mult prea incet, abia la 100-200m de mal poti innota ca lumea. O problema de fond ramine felul in care natura a fost spurcata sau nu: am vazut bungalowuri frumoase, curatenie ok dar de exemplu malul intarit cu saci de plastic plini de nisip. Pt mine acei saci de plastic stricau totul estetic si ecologic. In general plasticurile care nu putrezesc (si oamenii care le arunca si nu le curata) sint problema cea mai mare, ce compromite cel mai mult toata tara. Crima, monstruozitate!! Natura poate fi un paradis, pacat ca mai exista si oameni acolo. In multe zone turismul a distrus totul, in putini ani. Gradinile, amenajarile din unele resort-uri "de lux" erau spectaculoase, oamenii pot nu numai sa distruga pot sa creeze locuri minunate. In unele locuri desigur scria ca numai rezidentii au voie sa foloseasca plaja, piscina, dar nimeni nu m-a impiedicat sa intru sau sa stau pe acolo. In Italia sa zicem, astfel de locuri nu numai ca sint de citeva ori mai scumpe dar nici nu poti trece de poarta, nici la bar nu poti intra.
Am avut camera buna de hotel pe insula mea, la 6euro pe zi, daca as fi fost cu cineva, ar fi fost cazarea 3 euro / noapte de caciula. Am ales sa stau in oraselul insulei, pt ca acolo am debarcat din ferry si de acolo am plecat inapoi la Bangkok, nu a mai trebuit sa platesc taxiuri nerusinate in cautarea locului potrivit sau sa ma chinuiesc cu bagaje pe motor. Pt ca acolo am gasit cel mai bine motoare de inchiriat si acolo mincam cel mai bine, mai ieftin decit in resorts. Pt ca aveam o cazare comoda la pretul minim, mi s-a parut cea mai convenabila din insula si dupa ce zile intregi am cautat locul ideal. Si mai ales pt ca oricum zilnic mergeam pe alta plaje sau locuri cu motorul, nu avea rost sa fiu legat de un anume resort. Nu aveam un bungallow pe plaja, dar seara oricum erau tintari. Oamenii dau sens locurilor. Toti siamezii sint toleranti, land of smiles, desi cind mergi spre sud, spre musulmani parca se mai schimba atitudinile. Poti sa te imbraci oricum, poti sa fii pirat sau sobru, nu conteaza oricum e bine. Frinturi cu oameni coloreaza memoria mea. In Bangkok, linga una din cele mai aglomerate artere, un grup de taximetristi pescuia din canal, prin gratarul care acoperea gura de canal! Tot in Bangkok, mijlocul meu de transport preferat erau niste barci puternice pe canale. Mergeau cu 30 pe ora, masurat cu gps-ul, fara intersectii, oprind si repornind repede, scotind nori de fum, plescaind si stropind cu veselie. Erai pe ele aproape de siamezi, inghesuit uneori printre ei. Am vazut unii dormind pe strada direct pe asfalt, era cald si noaptea. Alta scena : un preot budhist in roba portocalie desigur, descinta capul, pe rind la 2 pacienti. Acestia se culcau pt asta pe o banca linga masa la care mincam eu intr-o piatza. Linga preot, o fetitza durdulie si stirba, fiica celei care ma hraneste, face figuri de primadona sa atraga aparatul meu foto. Cind ii faceam poze, un alt copil sfios a ezitat mult, dar pina la urma a facut pashii spre mine, a intrat in bratele mele mergind cu spatele spre mine. Atentie cum alegeti sandale, dupa ce mi s-a dezlipit o bretea, pantofarul ambulant mi le-a cusut pe toate beton, pentru un euro. In piatza, ma uitam la niste viermi "delicioshi". O fetitza mica statea si casca ochii la viermii cu pofta sau curiozitate. Vinzatorul ii face un pachet si il da cadou. Fetitza de mica ce era, nici nu stia sa multumeasca, pleaca nonshalant cu degetul in gura si balanganind cu "indiferenta" si candoare punga de viermi. Umbla linga mine prin piatza de parca era camera ei. Eu deja o credeam pierduta, dupa ce a mers destul de mult, a ajuns la mama ei si arata punga - "uite ce am gasit". Labradorul din apa era unul foarte activ: toata ziua innota in jurul bolovanilor, nu stiam ce dracu cauta, mi-am dat seama pina la urma ca vrea sa vineze crabi. Faptul ca nu avea nici o sansa nu-l descuraja. Plaja aia, mirifica intr-adevar, e una din cele mai faimoase din Thailanda, regele a fost de 14 ori acolo. Labradorul era un dulce, din cind in cind in apa, ajungea la mine si stia sa se odihneasca in bratele mele fara sa ma zgirie. Poate ca depasesc cadrul dar eu cred ca se leaga toate. Se zice ca drumul conteaza mai mult decit destinatia dar libertatea de a merge pe 2 rotzi e determinata si de mirajul destinatiilor. Evadarea din cutie prin adrenalina se leaga de evadarea in lumi noi, care sint diferite prin oamenii cu care interactionam si prin starile pe care le traim. Natura este cel mai mare catalizator pentru revenirea la natural. Chiar si turishtii occidentali sint acolo altfel decit in occident. Cei cu care am vorbit, mai totzi savurau timp de multe saptamini o viatza diferita. Nu erau turisti tipici care evadeaza iluzoriu, evadarea fiind prea scurta. Calatoreau 1-2-3 luni prin citeva tari, rupindu-se de lumea veche.. intr-o lume mai veche, revenind la stari primordiale.
