Surrogate Mother
Content
curand) Surrogate mother (in Hotarata.Puternica.Inteligenta.Frumoasa si….singura. Acestea sunt cuvintele care o reprezinta pe Inna Black .De cand parintii ei siau pierdut viata intr-un accident de masina,aceasta incearca sa fie cat de puternica poate chiar daca are doar 2 prieteni si aceea casatoriti intre ei si consumandu-si relatia cat de mult pot.Emma si Robert.Singurii care i-au stat alaturi cand Inna a ramas orfana de la varsta de 18 ani. Slujba de doctor veterinar o ajuta…cat de cat…Este visul ei de mica sa devina medic veterinar pentru ca adora animalele,le iubeste si incearca sa le ofere afectiunea pe care ea n-a mai primit-o de aproape 6 ani. Nu iubit.Nu prieteni.Nu iesiri.Nu viata sociala. Asta pana acum. Ce se intampla cand cei doi prieteni ai Innei afla ca Emma e sterila?Ce se intampla cand Emma afla ca visul ei de a avea un copil cu Robert este distrus?Sau….mai exista o alternativa? O alternativa pe care o include sip e Inna.Ar putea Inna sa devina mama surogat pentru singurii ei prieteni?La doar 24 de ani ar putea face fata acestei provocari?Va intalni obstacole pe drum?...Daca se va intalni cu un… EL?Daca se va indragosti?Daca el se va indragosti de ea si de copilul din pantecele ei? Ramane de aflat in Surrogate mother. Poveste originala.All right reserved.
Prolog Statea intinsa pe pat cu o plapuma destul de mare si de groasa pe mine…dar tot ii era frig,chiar si cu caldura pornita.Televizorul care era deschis doar pentru a auzi ceva pe fundal arata doar vedete si inganfati care nu stiu ce sa mai faca cu banii in timp ce altii nu reusesc sa le dea copiilor bani pentru o inghetata…O inghetata,ce-ar mai manca acum o inghetata..Chiar daca afara frunzele rosii,galbene si ruginii cadeau din copaci formand un adevarat covor multicolor prin tot orasul.Chiar daca afara vantul batea asa tare incat daca iti puneai doua geci si o caciula tot tremurai.Chiar daca nu era una dintre acele fete care stau in fata televizorului si se indoapa cu inghetata in urma unei despartiri greu de suportat.Nu.Ea voia inghetata. Dar lasa gandul asta la o parte.Trebuie sa isi calculeze cu grija banii.Cand era mica voia sa devina medic veterinary dar acum afla ca nu poti castiga foarte mult din munca asta.Nu-si poate cumpara inghetata.Trebuie sa respecte programul de cumparaturi si bugetul ei.Doar sambata se fac cumparaturi… doar sambata… Dar lasand la o parte inghetata mai era un gand care nu o lasa in pace.
Bebelusul din pantecele ei. Nu,nu era al ei.Devenise mama surogat la doar 24 de ani…dar ce putea face? Singurii ei prieteni i-au cerut asta..si nu ii poate refuza.Dupa ce ei au gazduito dupa moartea parintilor ei timp de un an e zile pana cand ea a reusit sa se pune pe picioare cat de cat.Daca nu erau ei ar fi ramas pe strazi.Dupa ce tatal sau ipotecase casa pentru ca nu se descurcau cu banii fara stirea ei sau a mamei,acestia nu mai avusera unde sa stea.Corectie.Aceasta nu mai avea unde sa stea pentru ca parintii ei murisera cu o zi inainte ca politistii sa-i ia casa bietei fete. Inca isi mai aminteste … ****** Stateam tolanita pe canapea plangand langa Emma si Robert.Parintii mei erau morti..eram ..orfana.Ce puteam sa fac?Aveam doar 18 ani..urma sa merg la facultate cu bursa.Urma..in gandul meu..ca totul sa fie perfect.Dar nu a fost asa.Parintii mei erau la morga..nu-I vazusem inca,Nu aveam puterea necesara.Cu siguranta as fi lesinat vazandu-i. Peste jumatate de ora in care am tot plans si am consumat cateva pachete de servetele,in usa se aud batai puternice. •
Ma duc eu, spune Robert cu jumatate de gura.
•
Cine ar putea fi la ora asta asa tarzie?Intreba Emma cu o oarecare groaza in voce,mereu a fost fricoasa.
Auzim din sufragerie vocile unor necunoscuti asa ca ne hotaram sa mergem acolo. Trebuie sa parasiti aceasta casa in 24 de ore.Spune un barbat a carui voce e atat de groasa incat te sperie. -
Poftim?!Ma sperii eu ,aproape tip.
- Aceasta casa a fost ipotecata iar banii nu au fost inapoiati la timp.Veti parasi casa in 24 de ore. Dar nu este posibil!Nu am ipotecat casa!Spuse Robert..Nu-I asa Inna? -
Nu..din cate stiu eu.
-
Domnul Juliard Black a ipotecat aceasta casa domnisoara.
Tata…? ******* Fara casa.Fara bani.Fara parinti.Fara cineva care sa te iubeasca si care sa-si faca griji pentru tine non-stop.Fara nimic. Acum ce avea sa faca?Va avea grija de copil timp de 9 luni,va incerca sa-i daruiasca iubire,iubirea pe care ea nu a primito.
Acesta a fost prologul si sper din tot sufl etul ca v-a placut.Am planuri mari pentru povestea asta dar ele nu pot fi inplinite vara ajutorul vostru.Va rog spuneti-mi parerea voastra,ce va place si ce nu va place.M-ar ajuta foarte mult.
Capitolul 1 Surrogate mother
Era o zi ploioasa.Nimic nou pentru Londra.Parea o zi la fel de normala si monotona ca de obicei.Cel putin asa credeam eu. Ceasul meu vechi indica ora 6:30…Mhhmm…e atat de vechi incat probabil arata ora gresita.. gandesc eu fiind inca in lumea frumoasa a viselor. Dar cum stiu ca trebuie neaparat sa ajung la munca pentru a reusi sa strang macar cativa nabi de o parte ma ridic din pat si ma indrept spre baie balansandu-ma si leganandu-ma.Emma si Robert nu ma pot ajuta la nesfarsit… Nici nu indraznesc sa ma uit in oglinda.Stiu ca am cearcane observabile pe care nu obijnuiesc sa le acopar prea des cu machiaj.Nu am pentru ce..sau pentru cine.Ma spal pe fata si imi iau singura mea pereche de blugi buni,un hanorac mov si o geaca albastra. •
Fir-ar el de par!Nici o data nu a stat cum am vrut eu!
Dup ace in sfarsit reusesc sa castig lupta cu parul meu incalcit imi iau botinele,incui usa si ma indrept de serviciu.Merg pe jos.Emma si Robert m-au gazduit timp de un an pana m-am stabilit la locul de munca si mi-am luat un apartament singura.Nu imi permit acum o masina..poate doar peste cativa ani.. In 10 minute sunt in fata micii cladiri din central orasului.Mirosul specific acestui loc care nu mi-a placut niciodata imi invadeaza din nou narile.Ador animalele si imi place mult sa le ajut.Imi doresc sa lucrez aici de mult dar nu neg faptul ca acest loc are nevoie de imbunatatiri majore. •
Buna dimineata doamnda Sofia.O salut eu pe sefa mea.
•
Buna dimineata Inna.Ti-am mai zis sa nu-mi spui doamna!Ma face sa ma simt batrana!
Sofia are 50 de ani si se comporta ca la 20.Mereu uita ce trebuie sa faca,asta
din cauza varstei,dar niciodata nu i-a placut sa recunoasca asta.Spune mereu ca are un program incarcat si ca poate uita multe lucruri astfel.Cu toate astea e o persoana minunata pe care merita oricand sa o cunosti.Ma bucur tare mult ca nu am si eu una dintre genul acela de sefe care nu te lasa nici sa-ti bei cafeaua in pauza de masa.Imi este ca o mama.Chiar am nevoie de una. •
Da Sofia..scuza-ma..
•
Ce s-a intantamplat micuto?Pari trista..
•
Nu-I nimic..doar..sunt doar obosita.Atat. Incerc eu sa-I explic insa stiu ca are 3 copii care se comportau exact la fel ca mine in acest moment
•
Inna…Stii ca pe mine nu ma minti..Spuse ea accentuand ultimul cuvant.
•
Aaahh..sunt bine Sofia.Doar ca ma descurc destul de greu.Oricum,nuti face griji pentru mine.Sunt bine
•
Hmmm…stii de ce ai nevoie tu?Intreba ea zambind miseleste
•
De ce?Spun eu nedumerita
•
De un iubit natango!
•
Iubit?Eu?Acum?Oh..te rog!Asta e ultimul lucru de care am nevoie in momentul asta.Nu am timp de un prieten Sofia.
•
D e ce nu?Inna!Ai 22 de ani.Trebuie macar sa incerci sa fii cu cineva.Sa vezi cum e.Cand a fost ultima ta relatie?
•
Ahm..aa..cam acum..un an.Ma balbai eu in incercarea de a gasi un raspuns care sa nu ma faca de ras dar degeaba.
•
Aaahh..bine!Ofta ea.Dar macar gandeste-te la ce ti-am spus..bine?
•
Bine.Zic eu vrand sa inchei subiectul de tot.
Ziua a descurs linistit,ca de obicei.Am primit niste catelusi cu care am incercat sa comunic.Da,sa comunic.Imi place sa cred ca pot intelege animalutele,sunt cele mai special finite pentru mine. In pausa de pranz primesc un mesaj de la Emma prin care ma anunta ca vrea sa vin la ei in vizita dupa lucru. Ciudat…de obicei nu-mi trimitea mesaje niciodata.Eama suna tot timpul indiferent ca eram ocupata sau libera. Dupa lucru ma duc direct la Emma si Robert.Nu are rost sa ma duc intai acasa.
Vantul batea din ce in ce mai tare iar cerul era din ce in ce mai intunecat chiar daca este ora 3 dupa amiaza.Semn ca ploaia va incepe din nou.Mereu aveam o umbrela la mine,chiar daca ploua chiar daca nu. Si azi am lasat-o acasa.Tipic mie. Din cer, incep sa cada picuri de ploaie uriase.Fiecare britanic fuge cu o umbrela in fata.Eu sunt singura care déjà e uda leoarca. Ajung cu greu,impiedicandu-ma si alunecand in fata blocului lor.
Astept ca liftul sa coboare jos si urc in el intalnindu-ma cu doamna Evans.Sta in blocul acesta de cand m-am nascut eu.E o batranica tare de treaba.
-
Buna ziua.Ii adresez eu doar din politete chiar daca nu am chef de nici o conversatie in acest moment.
-
Buna Inna!Ce te aduce pe aici?Ai venit la familia Brown?
-
Da,le fac o vizita..
Deschide gura pentru a spune ceva dar se opreste imediat ce vede ca liftul trebuie sa isi inchida usile si sa urce,ea uitand ca trebuia sa coboare din el.
-Ooh!Trebuie sa plec!Pa!Striga ea plecand
Pentru o batranica de 60 de ani se tine foarte bine...
Liftul porneste cu melodia lui obijnuita pe care o iubeam cand eram mica.Atunci o intrebam pe mama in fiecare zi de mai multe ori daca am pot duce la lift pentru ca adoram sa merg cu el.Mamei ii era frica pentru ca in orice moment lumina se poate lua iar eu as fi putut ramane blocata intre acesti 4 pereti metalici.Daca mama nu ma lasa sa merg cu siguranta tata ma lasa.Eram printesa lui deci dorinta mea era lege pentru el.
Amintirile de atunci au un impact emotional foarte mare asupra mea si ma trezesc stergandu-mi lacrimile de la ochi si suflandu-mi nasul intr-un mod..nu prea potrivit pentru o domnisoara.
Liftul de opreste iar usile se deschid.
Cum am intrat in bloc fara sa folosesc interfonul?Smplu.Robert are o cheie de rezerva pe care mi-a dat-o mie asa cum si eu le-am dat lor cheia mea de rezerva. Ajung in fata usii lor si sun la sonerie cu o oarecare urma de suspiciune…De ce m-au chemat la ei acasa printr-un mesaj fara sa-mi spuna nici macar despre ce e vorba?
Capitolul 2
Surrogate Mother – part 2
Ajung in fata usii lor si sun la sonerie cu o oarecare urma de suspiciune…De ce m-au chemat la ei acasa printr-un mesaj fara sa-mi spuna nici macar despre ce e vorba? Dupa cateva secunde de asteptare Emma apare in pragul usii cu ochii umflati si imbracata doar cu un tricou lung,larg si alb si o pereche de colanti negri
care ii fac picioarele sa arate ca ale unui model dupa care toata lumea intoarce capul. •
Draga mea…ce e cu tine?Ai plans?Si de ce mi-ai dat mesaj?..tu urasti sa vorbesti prin mesaje.Spun eu privind-o ca pe un extraterestru.
•
Eu..doar..haide in sufragerie la Robert.
Ma lua de mana si ma duse dupa ea pana in sufragerie. Mereu am crezut ca slujba Emmei i se potriveste foarte tare.Designer interior.Casa ei e intr-un bloc nu foarte nou care are nevoie de modificari foarte mari dar cand intri in casa lor simti ca esti intr-un cartier de vile.Albul care predomina peste tot,tablourile mari puse cu grija fiecare in locul sau potrivit ales cu siguranta de Emma,canapelele din imitatie de piele care la prima vedere poti spune ca au costat mii de euro..dar Emma stie sa alega cu precautie. As minti daca as spune ca nu o invidiez…are o casa minunata,un sot la fel de minunat care se dedica foarte mult ei,un serviciu stabil pe care il adora si nu mai vorbim de faptul ca e extrem de superb. Cu parul ei ciocolatiu intr-o nuanta naturala care ii complementeaza nuanta tenului,cu corpul ei tras prin inel obtinut prin ore intregi de munca grea la sala si zambetul irezistibil orice barbat ii cade la picioare. •
Buna Robert.Vorbesc eu asezandu-ma pe canapea.
•
Buna Inna!Ma bucur tare mult ca ai venit.Spuse el.
•
Si eu ..dar ce s-a intamplat?Sunteti atat de abatuti..Emma,ai plans?
•
Inna..uite care e problema..noi..tu stii ca noi..
Nu reusi sa continuie propozitia pentru ca lacrimile ii cadeau necontenit pe fata in timp ce Robert incerca sa o linisteasca •
Inna…stii ca ne dorim copii din totdeaunda..
•
Da stiu.Spun eu incercand sa-mi dau seama despre ce vorbeste
•
Saptamana trecuta am mers la doctor si…am aflat ca..ahm..
•
Ati aflat ca ce?
•
Sunt sterila.Incheie Emma inecandu-se in lacrimi din nou.
M-am blocat.Parca lumea imi cazuse in cap cand am auzit cele doua cuvinte.
Ha!Cum a sunat asta..”Cele doua cuvinte” Daca ai auzi propozitia asta altundeva cu siguranta v-ati gandi la cuvintele pe care mie nimeni nu prea mi le-a mai zis de mult timp.Dar nu.Este vorba despre doua cuvinte pe care probabil niciun barbat sau o femeie si-ar dori sa le auda vreodata. Instant m-am ridicat si m-am dus sa o imbratisez pe fiinta care m-a ajutat atat de mult,pe cea care este mereu zambitoare,pe cea care acum plange necontenit. •
Doctorul a spus ca exita doua doua cai de rezolvare.Spuse Robert aproape plangand si el.
•
Ce fel de cai?Il intreb eu in acelasi timp imbratisand-o pe Emma care se mai linistise cat de cat.
•
Prima consta intr-o operatie…pe care ne-o putem permite dar in niciun caz nu o s-o fac.Sunt 75% sanse ca Emma sa nu supravietuiasca.Si nu o sa risc asa ceva pentru absolut nimic.Spuze el hotarat.
•
Si cea de-a doua?
Robert rasufla zgomotos si cu o oarecare tragere de inima spuse: •
O mama surogat.
•
Si ..vreti sa gasiti o mama surogat?
•
Da.
Emma se ridica in picioare ridicanu-ma sip e mine cu ea. •
Inna!Te rog ajuta-ne tu!Esti singura mea speranta Inna!Spuse ea printre lacrimile care nu conteneau sa se opreasca.
•
Eu?..Aahh..nu stiu..aah
Ma balbaiam si habar n-aveam ce sa le spun..cum sa fie eu mama surogat?Adica…cum?..Cum as putea face fata lucrului asta?Am doar 22 de ani.. •
Te rog Inna,am cautat peste tot o mama surogat si nu am gasit nimic,te rog Inna,accepti?Ma intreba Robert.
•
Uite..lasati-ma pana maine sa ma gandesc bine?O sa va spun atunci decizia mea clara.
•
Bine…dart e rugam Inna,gandeste-te bine.Spuse Robert intelegator
•
Sigur ca da.Ii raspund eu incercand sa zambesc chiar daca esuez
lementabil. O imbratisez inca o data pe Emma si apoi pe Robert,imi iau geaca si geanta si plec grabita din apartament.Intru rapid in cutia metalica unde imi ridic fermuarul hainei din pricina frigului care ma asteapta. Cu pasi repezi ies din bloc unde vantul puternic si ploaia ma lovesc direct in fata. Am uitat sa cer o umbrela. Dar nu ma mai intorc acolo acum.Chiar nu vreau sa stiu cum se simte Emma acum.Fac slalom printre trecatorii care probabil ma injura acum din cauza asta. Trec prin parcul central unde frunzele ruginii cadeau pe jos una cate una.Fug repede spre blocul pe care il vad acum foarte aproape de mine. ****** Stau in pat,invelita din cap pana in picioare cu o plapuma foarte groasa si cu televizorul deschis. „Cautam o mama surogat” „Te rugam Inna,gandeste-te bine” „Te rog Inna!Esti singura noastra speranta!” „Am cautat peste tot si nu am gasit pe nimeni” „Stii ca noi ne dorim din totdeauna copii…” „Sunt sterila.” Vocile astea imi tot rasuna in cap si nu stiu ce sa fac. Nu sunt pregatita pentru asa ceva dar..oare..dupa cate au facut ei doi pentru mine nu ii pot ajuta si eu astfel? Voi deveni mama surogat. Sper ca v-a placut acest capitol.Imi pare tare rau nu primesc foarte multe comentarii si voturi sau follow.Mi-ar placea sa imi spuneti daca macar va place sau nu,sa stiu ce va place si ce nu,sa stiu daca merita sa continui sau imi pierd timpul degeaba. Pentru cei care nu stiu ce este o mama surogat,ea este o mama purtatoare.Poarta copilul altei femei cu un barbat.Daca va explic in termeni bilogici probabil nu veti intelege nimic deci daca vrei informatii mai clare apelati la Google.
Multumesc mult celor care lasa comentarii,voturi si follow.Dar si „cititorilor fantoma”.Va iubesc si pe voi
Capitolul 3- The man of my dream
Voi deveni mama surogat. Ma ridic ca arsa din pat si pun mana pe telefon pentru a-l suna pe Robert. Astept cateva secunde bune iar la ultimul "beep" vocea joasa si ragusita a lui Robert imi rasuna in urechi. _ Inna!ce ma bucur ca ai sunat..Ahm..te-ai mai gandit la propunerea noastra?intreba el oarecumn stanjenit si cu o urma de speranta in voce. _ Aaaa..eu..ne intalnim maine la pranz la restaurantul unde ne intalneam de obicei,ce ziceti?vom vorbi acolo. - Ok..noapte buna Inna.Incerca el sa zambeasca..stiam ca incerca sa zambeasca chiar daca nu il vedeam prin telefon. - Noapte buna Robert..transimte-i salutari Emmei.
Initial eram hotarata sa le spun prin telefon ca sunt gata sa le fiu mama purtatoare dar..pur si simplu m-am blocat.Nu pot sa-i spun decizia asta prin telefon..sau poate..nu i-am spus-o pentru ca nu eram cu adevarat sigura ca eu chiar voiam sa fac asta?
Cred ca in mare parte accept asta doar pentru ca ei m-au ajutat foarte mult cand chiar am avut nevoie..ei sunt singurii mei prieteni.Si prietenii se ajuta unul pe celalalt,nu?Trebuie sa fac asta.Pentru Emma si Robert.
Nu stiu cum e.Chiar nu am de unde sa stiu cum e sentimental de a sti ca nu vei putea avea niciodata un copulas doar al tau caruia sa ii daruiesti iubire si multe pupicuri si imbratisari.
Habar n-am cum e sa stii ca nu ai si ca nu vei avea niciodata copii.Dar stiu cum e sa stii ca nu ai si nu vei mai avea niciodata o mama si un tata.2 oameni carora sa le spui cum ti-a mers ziua..
Mama.Cea cu care poti vorbi ore in sir fara sa te plictisesti.Cea care te cunoaste mai bine ca oricine.Cea care inainte de mama iti este de fapt prietena.Cea care nu ti-a vrut raul niciodata.
Tata.Cel de la care inveti cum sa te ridici dup ace ai cazut.Cel care iti da un exemplu muncind si in acelasi timp avand grija si de tine si de mama ta.Cel care nu ar ridica mana niciodata la sotia lui.
Trebuie sa marturisesc ca nu am gandit in felul asta despre parintii mei niciodata inainte sa nu-i mai am.
Nu am realizat cat de pretiosi erau ei si inca sunt pana sa ii pierd.Cand intalnesc pe cineva a caror parinti sunt indulgenti,buni si duiosi ma apuc de pralavagit despre cum trebuie sa iti iubesti parintii sis a ii tii aproape pentru ca nu poti sti cand ii vei pierde.Probabil toata lumea ma crede o ciudata.Dar habar nu au ei…
Ma trantesc in pat extenuata peste masura datorita intamplarilor de azi si maresc volumul televizorului.Nu ma uit la stiri,nu am chef de filme,nu am chef de muzica,nu am chef de seriale,o sa ma uit la desene.
*****
Alerg pe coridorul lung parca fara sfarsit in cautarea iesirii.Jur..locul asta este un labirint!
Nici nu ma mai uit pe unde merg.Deodata ma trezesc izbita de un piept tare si rigid.Ma uit in sus si ii zaresc ochii electrizanti de un albastru ghetos si ..intens.Erau minunati,te puteai uita zile la rand la ei.Era inalt,probabil nu l-as fi ajuns nici pe tocuri de 15.Are un par castaniu lucios tuns scurt.Ma priveste dragastos in timp ce imi pune mana pe obraz apropiindu-se de mine.
•
In sfarsit esti aici.Imi sopteste la ureche pronuntand cuvintele clar.
Vocea lui imi strabatea mii de fiori pe sira spinarii.E un sentiment nou..dar nu neplacut.
•
Cine esti?Il intreb eu pe necunoscutul din fata mea care inconstient atingerea sa.
ma face sa tremur sub
El doar ma priveste in continuare cu o sclipire minunata in ochi.Da sa spuna ceva..
I I Oh.
got got
a a
pocket, love, and
got I
a know
pocketful that
of it's
sunshine. all mine.
Do what you Sticks and No. Take A
me sweet
Take Take
me me
want, stones
but are
away: escape: away away:
you're never gonna break never gonna shake
me. me.
A Take
secret me
place. away.
to A
better higher
days. place.
Ma ridic din pat alarmata si transpirata privind in jur.Se auzeau de afara claxoanele masinilor si déjà stiam ca va fi o dimineata foarte aglomerata.Telefonul imi suna fara oprire…Ahh..o sa schimb melodia asta.Realizez ca televizorul este inca deschis,am adormit in fata lui.
A fost doar un vis.Un vis al naibi de frumos.
Ma indrept spre baie cu fata posomorata si deloc gata pentru a incepe ziua asta.Nu mai am cearcane… wow..Asta e ceva nou.Facun dus rapid si findca nu mai am timp sa mananc imi iau la nimereala o banana si ies mancand-o din bloc.
Ca de obicei afara ploua cu galeata,niciodata nu e soare aici.Dar..nu pot sa spun ca nu-mi place.Mereu mi-a placut vreme mai urata cand poti sa stai degeaba in casa mancand popcorn si vizionand filme cu Ryan Gosling.
Ajung cu putin noroc la cabinet chiar mai devreme decat trebuia..si acum mi-e foame.Niciodata nu mi-am gestionat timpul corect.
•
Neata!Le salut pe colegele mele
•
Neata Inna…imi raspunde Maria cu zambetul pe buze.Cum de ai ajuns mai devreme?
•
Nu stiu..Nu m-am uitat bine la ceas.Ii raspund eu razand o data cu ea.
Maria are 23 de ani si e o colega si o prietena extraodinara chiar daca e barfitoare de multe ori.E la curent cu fiecare stire noua si nu scapa nimic din vedere.Nu poti ascunde nimic de ea.
•
Vii cu mine la niste shopping dupa tura? Ma intreaba ea nerabdatoare
•
Scuze Maria..nu pot..sunt cam ocupata.O mint eu.
Nu sunt o mare fana a shoppingului.Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica adoram cumparaturile si moda.Acum nimic din ce are legatura cu asta nu imi mai atrage atentia.Dupa munca vreau doar sa ma duc acasa sis a dorm.Nu vreau planuri pentru azi.
Ma duc in micutul meu birou unde ma apuc de treaba.Pierd notiunea timpului sis tau acolo pana imi aduc aminte ca trebuia sa il vizitez pe Rex.Un mic catelus alb si pufos si cu niste ochi negri superbi.Stapanii lui lau adus aici pentru ca in ultimele saptamani nu mai e la fel de energic ca inainte,mananca mai putin si nu mai raspunde comenzilor.Sofia era déjà acolo vorbind cu el.
•
Cine e un catel buun?Ii spuse ea lui Rex pe o voce pitigaiata pentru a-l face sa manance putin
•
E inca la fel?Intreb eu privindu-l pe micul ghem de blana.
•
Da…nu vrea sa manance,nu vrea sa faca nimic.Nu stiu ce se intampla cu el..
•
Poate nu ii place mediul in care traieste..
•
E posibil…oricum..se intoarce spre mine,isi pune mainile in sold si spune:
•
Tu nu pleci la masa?Ce mai stai?Toti au plecat déjà!
•
Ooh!Deja?Am pierdut notiunea timpului lucrand.Spun eu aducandu-mi aminte ca trebuia sa ma intalnesc cu Emma si Robert la restaurant.Am plecat Sofia..paa!
•
Paa..dar pentru cine te grabesti?Mi-ai ascultat in sfarsit sfatul de a iesi cu cineva?
•
De fapt ..nu.Ma intalnesc cu niste prieteni.Paa
•
Ohh..Spuse ea oarecum dezamagita.
In 15 minute sunt in fata micutului local.Odata intrata caldura de dinauntru ma invaluie complet.Ii caut cu privirea pe cei doi prieteni si ii zaresc intr-un colt retras al restaurantului.Ma indrept spre ei incercand sa ignor privirile si zambetele barbatilor din camera care imi sunt adresate mie.
•
Buna prieteni!Incerc eu sa le zambesc cat mai convingator
•
Buna Inna.Imi spune Emma cu zambetul pana la urechi si cu o privire parca..disperata
•
Scuze ca am intarziat..
•
Nu-I nicio problema.Imi raspunde Robert.Ti-e foame?
•
Aaam..da.Sigur..dar putem manca mai tarziu.M-am gandit la propunerea voastra..
•
Da?Intreaba Emma nelasandu-ma sa termin propozitia.
Asta e ultima mea sansa sa spun nu.Sa ii refuz.Dar nu pot.
Pur si simplu nu cred ca sunt in stare sa fac asa ceva.Dar..nu pot sa nu-i ajut.Mi-au fost alaturi tot timpul si daca nu erau ei probabil acum ajungeam pe drumuri.
•
Vreau sa va ajut.
•
Serios?Ma intreba Emma cu speranta in glas si cu un zambet si mai larg ca cel de pana acum.
•
Da.Le zambesc eu convingator.
Se ridica amandoi de la masa si ma imbratiseaza strans,foarte strans.Imi dau seama cat de mult isi doresc ei sa aiba copii.
Masa a decurs normal.Am vorbit despre cand ar trebui sa ne intalnim sis a vorbim cu doctoral pentru a-mi face intai niste analize,apoi sa stabilim cu el data ..in care incepe toata povestea.
•
Trebuie sa plec,dar vorbim in seara asta la telefon Emma?
•
Sigur ca da.Imi zambeste ea sincer.
Ma intorc inapoi la lucru unde nu stau mai mult de doua ore dupa care imi adun lucrurile si plec.
Trec prin parc,pe unde am trecut si ieri.Ploaia in sfarsit s-a oprit si mi se pare ca e una dintre acele 4 ore de pe zi in care soarele rasare in Londra.
Copiii mici se joaca in marea de Frunze multicolore de pe pamant.Zambesc la vederea lor.Mi-ar fi placut sa am si eu un fratior mai mic.Cel mai ura lucru pe lume este sa fii singur la parinti.Sa nu ai cu cine sa-ti impartasesti problemele sau sa nu ai cu cine sa te certi.
In timp ce priveam copiii un biletel zboara de nicaieri tocmai pe fata mea.Pentru o secunda imi pierd vederea dezorientata.Ma uit pe biletel si vad un numer de telefon.Oohh..sper ca nu e din nou vreun barbat prin prejur.
•
Scuze!..Eu..mi-a scapat.Spuse o voce de barbat groasa,impunatoare si..oarecum..cunoscuta.
COOPER P.D.F. Imi tot caut numarul lui Andrew prin buzunare.Nu il inteleg pe omul asta.Nu putea sa ma sune si sa imi spuna toate planurile despre calatoria de afaceri din Franta.Nuu..el trebuie sa imi scrie numarul pe hartie. Intr-un final il gasesc in buzunarul sacoului si incerc s ail trec pe telefon chiar daca vantul nu ma prea ajuta.Din greseala numarul imi scapa din mana zburand pe langa copiii ce se jucau printre frunze ajungand in maninile unei..fete. Ma grabesc sa merg spre ea pentru a-mi inapoia hartia. •
Scuze!Eu..mi-a scapat.
Isi ridica capul si doi ochi verzi cristalini ma privesc buimaci. Cei mai frumosi ochi din lume.
Inna P.D.F.
Imi ridic capul si il privesc pe barbatul din fata mea.
Barbatul din visul meu.
Capitolul 4 Inna P.D .F. Imi ridic capul si il privesc pe barbatul din fata mea. Barbatul din visul meu. •
Iarta-ma..imi spuse el uitandu-se insistent la ochii mei.
De ce se uita la ochii mei?Adica….da.Vorbeste cu mine,se uita la mine.Dar… de ce se uita doar la ochii mei? E chiar el.Cel pe care l-am visat.Dar cum?E practice imposibil.Intai l-am visat apoi l-am intalnit?Arata exact ca in visul meu.Ochi albastri,inalt probabil de aproape 2 metri,par castaniu.Si el pare uimit sa ma vada.
Dintr-un motiv necunoscut imi las privirea in jos si incerc sa imi ascund ochii ce acest necunoscut al nabi de sexy,dupa mine.Nu mi-au placut ochii mei niciodata.E doar un verde sters ca oricare altul.Nimic special. •
Nu-i..nu-i nimic.reusesc sa spun.
Sunt gata sa plec cand un brat puternic ma impiedica. •
Cum te numesti?Ma intreaba brusc cu o curiozitate in voce de remarcat.
Nu ma asteptam sa ma intrebe asa ceva.De ce vrea sa stie el asta? •
Eu?Aaa…Inna.Tu?
•
Cooper.Cooper Hale.
Aprob din cap.Are un accent britanic minunat.Dau sa mai fac un pas.Ma opreste din nou. •
Imi cer scuze inca o data.Vantul m-a facut sa scap foaia.
•
Nu e nicio problema.ii zic eu in speranta ca de data asta ma va lasa sa plec.
•
Ahm..ce-ai spune sa mergem la o cafea,aici,aproape?
•
Scuze..eu ma grabesc.incerc sa gasesc o scuza.Nu ma grabesc,doar ca nu imi place unde vrea sa ajunga el cu conversatia asta.
•
Serios?Pentru ca..nu prea parea ca te grabesti cand te uitai la copii.spuse el afisand un zambet atragator si inclinand putin capul.
•
Pai..mi-am adus aminte ca am ceva de facut.Dar nu vad de ce ar trebui sa-ti dau tie explicatii.zic prinzand curaj si ridicand privirea spre el.
•
Nu te-am pus sa-mi dai.Vorbeste el ridicand din umeri.Ti s-a mai spus ca ai niste ochi superbi?Zambi el fermecator.
De aceea se tot uita la ochii mei. •
Nu,dar multumesc oricum.Trebuie sa plec.
•
Sa inteleg ca asta a fost un nu?
•
Uhm..poftim?Zic eu fracandu-mi palmele de la frig.
•
Nu o sa vii la o cafea cu mine?
•
Nu.Acum,daca ma scuzi,trebuie sa plec.
Cooper P.D.F. Dintr-o data ma trezesc singur in bataia vantului.Am fost refuzat pentru prima data si inca nu pot sac red.Acea micuta fata cu ochii verzi ca un smarald nu a vrut sa stea cu mine. E atat de frumoasa.Parul ei brunet si lucios las in voia vantului e superb,ochii pe care i-am laudat de mii de ori pana acum chiar daca ne-am intalnit acum 5 minute,silueta zvelta,tenul ei deschis si fara vreun fel de imperfectiune…e pur si simplu fermecatoare. •
S i m-a refuzat.
Inna P.D.F. Trec pe langa el iute si ma grabesc sa ajung acasa.Inca nu imi pot explica cum de l-am visat si acum l-am intalnit.Dar..eh,soarta. *** Deschid cu repeziciune usa de la apartament si intru. •
Ar trebui sa pornesc caldura aici.Imi spun singura.
Mi-e foarte foame.Iau din frigider niste pui cu garnitura de sos si il bag repede in cuptorul cu microunde. Ma sprijin cu mainile de masa si incerc sa meditez pe ceea ce s-a intamplat. Am acceptat sa fiu mama surogat. Am visat un barbat care cica ma astepta. Am intalnit acel barbat.
M-a invitat la o cafea. Am refuzat chiar daca dupa ce am plecat de langa el pot sa spun ca am fost lovita din senin de un sentiment de singuratate. Ar trebui sa ii sun pe Emma si Robert sa vorbim mai detaliat despre programarea la doctor.Gandurile imi sunt intrerupte de clinchetul micului aparat care ma anunta ca mama mea este gata. **** Sunt gata sa pun mana pe telefon pentru a-l suna pe Robert dar soneria usii ma opreste.Ma ridic din pat lent,imi iau papucii pufosi cu ursuleti pe ei si ma indrept spre usa. O deschid foarte putin si scot capul pe ea. Nimeni.Doar un buchet mare de trandafiri la usa mea.Nu-mi plac trandafirii. Parca e pustiu aici,singurul sunet fiind respiratia mea..si liftul. •
Ce rapid a fost..
Ma uit peste buchetul de flori cu un miros intepator si ma indrept spre bucatarie.Dau sa ii pun in apa si imi cade din el un biletel.
~Nu e frumos sa refuzi o intalnire la cafea~ C.H.
Capitolul 5
~Nu e frumos sa refuzi o intalnire la cafea.~ C.H. Recitesc mesajul de atat de multe ori incat il stiu pe derost.Uau,la asta..nu ma asteptam.De unde naiba stie unde locuiesc?! - Doar nu m-a urmarit?murmur eu pentru mine,Si totusi..cine e tipul asta,de ce l-am visat si apoi de ce l-am intalnit...Cum de l-am intalnit?Sper sa nu am probleme cu el mai tarziu,asta-i tot ce imi mai trebuie acum. Linistea in care m-am cufundat este distrusa imediat de sunetul telefonului.
- Trebuie sa schimb melodia asta. Ma asigur ca am incuiat usa de la intrare si fug repede in sufragerie. Numar necunoscut. Nu raspund niciodata la numere necunoscute.Adica..de ce-as face-o?N-am inteles niciodata de ce unele persoane fac asta.Cred ca n-am sunat pe nimeni niciodata cu numar ascuns.Si nu,n-am facut farse la telefon nici in copilarie. Las telefonul sa sune in continuare pe masuta.Se opreste.Suna din nou. - Nu raspund.spun hotarat uitandu-ma la televizor si totusi aruncand cate o privire la telefon. Se opreste din nou.Si din nou suna. - Ce?!aproape tip dupa ce apas pe "Raspunde" Liniste. - Nu am chef de glume proaste la telefon. Liniste. - Cine naiba esti?! Se aude un raset scurt. - ...Sa nu mai suni!II spun si cu asta ii inchid. Probabil era un copil de 10 ani care nu are ce face. Suna din nou.Il inchid de tot. ******* Tin micutul copil in mainile mele.E atat de dulce si cuminte.Emma si Robert abia asteapta sa-l vada..sunt sigura.E un ingeras,da..cu siguranta este un ingeras,cum ar putea sa nu fie?Cu fata micuta in forma de inima,ochii verzi exact ca un smarald,mai minunati chiar decat frumusetea unui smarald,micul smoc de par din varful capusorului,nasul si gurita micuta,tenul alb ca laptele.E mai frumos decat un inger. Ochisorii lui mici se deschid si ma priveste razand.Ii prind manuta lui de papusa intr-a mea si o apropii de buze.Dintr-o data incepe sa rada si mai tare.In momentul acesta,chiar stiu cum se simte o femeie cand devine mama,dar..de fapt asta nu mi se intampla si mie.Copilul acesta nu este de fapt al meu iar eu trebuie sa il dau lor,nu am nici macar un drept pentru a-l pastra. Ma ridic ca arsa din pat.Un vis.A fost doar un vis.Din nou.
- In ultimul timp am numai vise ciudate.Murmur eu. Camera e cufundata in intuneric.E ora 4 dimineata.Si dupa visul asta,eu nu mai pot sa dorm.Pur si simplu stau intinsa pe pat si ma uit la tavan.Pur si simplu ma gandesc la faptul ca in putin timp voi deveni mama surogat.Pur si simplu ma gandesc ca viata mea devine din ce in ce mai ciudata.Pur si simplu ma gandesc la acest Cooper Hall.Stai...Cooper nu-i un nume de familie?Nu poate avea doua nume de familie.Adica..eu nu am mai intalnit asa ceva pana acum dar.. Imi dau o palma peste fata. La ce ma pot gandi eu la ora 4 dimineata?La un barbat pe care l-am vazut o singura data,pe care inainte de asta l-am visat,care cred cel putin care are doua nume de familie,care m-a invitat la o intalnire,care mi-a trimis un buchet de flori,care e posibil sa ma fi urmarit,care..are niste ochi superbi. ***** Pe cerul mereu inorat al Londrei,acum si-a facut aparitia soarele.In sfarsit.Imi iau geanta aruncata la intamplare pe podea si sunt gata sa deschid usa cand ma gandesc..De ce sa nu-mi iau si tocurile?Oricum nu le prea port de obicei..As putea arata cat de cat decent la doctor. Robert trebuie sa fi ajuns deja jos cu masina iar eu nu pot sa ma decid daca sa-mi iau tocuri sau nu.Intr-un final aleg tocurile si ma grabesc spre iesire. - Neata Inna!ma saluta Emma zambitoare - Neata,ii raspund eu cu acelasi zambet convingator - Neata Inna,pregatita?ma intreaba Robert etalandu-si dintii perfect albi. - Mai pregatita ca niciodata!spun in timp ce urc in masina. ***** - Sigur ca da,intai de toate avem nevoie de niste analize din partea fiecaruia,sedinta poate avea loc saptamana viitoare daca totul este in regula.Sunteti de acord?Intreba doctorul studiindu-ne pe toti din cap pana in picioare. Dam cu totii afirmativ din cap - Atunci va rog sa veniti cu mine domnisoara.Imi zambi el. Il urmez pe lungul coridor care pare sa nu se mai termine.Nu imi place mirosul de aici.Nu imi place ca vad oameni cu probleme,care nu pot sa mearga,care poate au suferit traume,care poate nu vor mai avea vieti normale niciodata,si totusi,am vrut mereu sa devin doctor veterinar,ironic,nu?
- Incepem? - Sigur.ii raspund eu. Analize.Ace.Inca un lucru pe care il urasc la locul asta.Nu vreau niciun ac,dar nu pot pur si simplu sa-i spun asta.Am 24 de ani.O sa ma creaza o fetita.Si trebuie sa ii ajut pe Emma si Robert.Nu pot lasa un ac sa-mi stea in cale,mai ales dupa visul pe care l-am avut cu o seara in urma.
- Cum de ti-ai luat tocuri?Ma intreaba Emma la iesirea din spital Dintr-o data incepem amandoua sa radem. - Crede-ma,habar n-am.Ii raspund razand. - Fetelor,eu ma grabesc sa ajung la birou,va duc acasa si dupa.. - Nu e nevoie sa ma duci acasa si pe mine,ii spun.Eu..o sa ma plimb pe aici,mi-am luat liber toata ziua. - Si eu te insotesc,spune Emma,Pot? - Sigur.ii raspund eu chiar daca in sinea mea,as fi vrut sa fiu putin singura. - Sunteti sigure?As putea mai bine sa va duc acasa.. - Nu,nu.Nu am parte de zile asa insorite prea des pe aici. - Bine,pai atunci ne vedem acasa Emma? - Da. Robert se apropie de Emma si o saruta scurt.Daca nu as fi fost eu aici probabil ar fi stat minute bune pana sa se desparta unul de altul.
- Deci..Unde vrei sa mergem?Ma intreaba ea vesela De cand am iesit de la doctor Emma are moralul ridicat suta la suta probabil,imi dau seama cat de mult se bucura de faptul ca eu o voi ajuta cu problema ei. - Doar ne plimbam.Nu stiu unde mergem - Ok..Ce-ai zice sa merg sa iau ceva de mancare? - Du-te..aici ma gasesti. Ma sprijin de bara din fata mea privind spre cer.Inca ma gandesc la lucrul asta.Eu.Mama surogat.Dar acum nu mai pot da inapoi.Numai cand vad
zambetul imens de pe fata prietenei mele mi se umple sufletul de bucurie.Nu pot sa o las asa.Ar fi distrusa.Si pana la urma..ce poate fi asa de rau?Poate doar ca va fi dureros.Da.Cu siguranta va fi dureros. Gandurile imi sunt intrerupte de o voce foarte putin cunoscuta. - Si..de ce nu raspunzi de obicei la apeluri ascunse?
Prolog Statea intinsa pe pat cu o plapuma destul de mare si de groasa pe mine…dar tot ii era frig,chiar si cu caldura pornita.Televizorul care era deschis doar pentru a auzi ceva pe fundal arata doar vedete si inganfati care nu stiu ce sa mai faca cu banii in timp ce altii nu reusesc sa le dea copiilor bani pentru o inghetata…O inghetata,ce-ar mai manca acum o inghetata..Chiar daca afara frunzele rosii,galbene si ruginii cadeau din copaci formand un adevarat covor multicolor prin tot orasul.Chiar daca afara vantul batea asa tare incat daca iti puneai doua geci si o caciula tot tremurai.Chiar daca nu era una dintre acele fete care stau in fata televizorului si se indoapa cu inghetata in urma unei despartiri greu de suportat.Nu.Ea voia inghetata. Dar lasa gandul asta la o parte.Trebuie sa isi calculeze cu grija banii.Cand era mica voia sa devina medic veterinary dar acum afla ca nu poti castiga foarte mult din munca asta.Nu-si poate cumpara inghetata.Trebuie sa respecte programul de cumparaturi si bugetul ei.Doar sambata se fac cumparaturi… doar sambata… Dar lasand la o parte inghetata mai era un gand care nu o lasa in pace.
Bebelusul din pantecele ei. Nu,nu era al ei.Devenise mama surogat la doar 24 de ani…dar ce putea face? Singurii ei prieteni i-au cerut asta..si nu ii poate refuza.Dupa ce ei au gazduito dupa moartea parintilor ei timp de un an e zile pana cand ea a reusit sa se pune pe picioare cat de cat.Daca nu erau ei ar fi ramas pe strazi.Dupa ce tatal sau ipotecase casa pentru ca nu se descurcau cu banii fara stirea ei sau a mamei,acestia nu mai avusera unde sa stea.Corectie.Aceasta nu mai avea unde sa stea pentru ca parintii ei murisera cu o zi inainte ca politistii sa-i ia casa bietei fete. Inca isi mai aminteste … ****** Stateam tolanita pe canapea plangand langa Emma si Robert.Parintii mei erau morti..eram ..orfana.Ce puteam sa fac?Aveam doar 18 ani..urma sa merg la facultate cu bursa.Urma..in gandul meu..ca totul sa fie perfect.Dar nu a fost asa.Parintii mei erau la morga..nu-I vazusem inca,Nu aveam puterea necesara.Cu siguranta as fi lesinat vazandu-i. Peste jumatate de ora in care am tot plans si am consumat cateva pachete de servetele,in usa se aud batai puternice. •
Ma duc eu, spune Robert cu jumatate de gura.
•
Cine ar putea fi la ora asta asa tarzie?Intreba Emma cu o oarecare groaza in voce,mereu a fost fricoasa.
Auzim din sufragerie vocile unor necunoscuti asa ca ne hotaram sa mergem acolo. Trebuie sa parasiti aceasta casa in 24 de ore.Spune un barbat a carui voce e atat de groasa incat te sperie. -
Poftim?!Ma sperii eu ,aproape tip.
- Aceasta casa a fost ipotecata iar banii nu au fost inapoiati la timp.Veti parasi casa in 24 de ore. Dar nu este posibil!Nu am ipotecat casa!Spuse Robert..Nu-I asa Inna? -
Nu..din cate stiu eu.
-
Domnul Juliard Black a ipotecat aceasta casa domnisoara.
Tata…? ******* Fara casa.Fara bani.Fara parinti.Fara cineva care sa te iubeasca si care sa-si faca griji pentru tine non-stop.Fara nimic. Acum ce avea sa faca?Va avea grija de copil timp de 9 luni,va incerca sa-i daruiasca iubire,iubirea pe care ea nu a primito.
Acesta a fost prologul si sper din tot sufl etul ca v-a placut.Am planuri mari pentru povestea asta dar ele nu pot fi inplinite vara ajutorul vostru.Va rog spuneti-mi parerea voastra,ce va place si ce nu va place.M-ar ajuta foarte mult.
Capitolul 1 Surrogate mother
Era o zi ploioasa.Nimic nou pentru Londra.Parea o zi la fel de normala si monotona ca de obicei.Cel putin asa credeam eu. Ceasul meu vechi indica ora 6:30…Mhhmm…e atat de vechi incat probabil arata ora gresita.. gandesc eu fiind inca in lumea frumoasa a viselor. Dar cum stiu ca trebuie neaparat sa ajung la munca pentru a reusi sa strang macar cativa nabi de o parte ma ridic din pat si ma indrept spre baie balansandu-ma si leganandu-ma.Emma si Robert nu ma pot ajuta la nesfarsit… Nici nu indraznesc sa ma uit in oglinda.Stiu ca am cearcane observabile pe care nu obijnuiesc sa le acopar prea des cu machiaj.Nu am pentru ce..sau pentru cine.Ma spal pe fata si imi iau singura mea pereche de blugi buni,un hanorac mov si o geaca albastra. •
Fir-ar el de par!Nici o data nu a stat cum am vrut eu!
Dup ace in sfarsit reusesc sa castig lupta cu parul meu incalcit imi iau botinele,incui usa si ma indrept de serviciu.Merg pe jos.Emma si Robert m-au gazduit timp de un an pana m-am stabilit la locul de munca si mi-am luat un apartament singura.Nu imi permit acum o masina..poate doar peste cativa ani.. In 10 minute sunt in fata micii cladiri din central orasului.Mirosul specific acestui loc care nu mi-a placut niciodata imi invadeaza din nou narile.Ador animalele si imi place mult sa le ajut.Imi doresc sa lucrez aici de mult dar nu neg faptul ca acest loc are nevoie de imbunatatiri majore. •
Buna dimineata doamnda Sofia.O salut eu pe sefa mea.
•
Buna dimineata Inna.Ti-am mai zis sa nu-mi spui doamna!Ma face sa ma simt batrana!
Sofia are 50 de ani si se comporta ca la 20.Mereu uita ce trebuie sa faca,asta
din cauza varstei,dar niciodata nu i-a placut sa recunoasca asta.Spune mereu ca are un program incarcat si ca poate uita multe lucruri astfel.Cu toate astea e o persoana minunata pe care merita oricand sa o cunosti.Ma bucur tare mult ca nu am si eu una dintre genul acela de sefe care nu te lasa nici sa-ti bei cafeaua in pauza de masa.Imi este ca o mama.Chiar am nevoie de una. •
Da Sofia..scuza-ma..
•
Ce s-a intantamplat micuto?Pari trista..
•
Nu-I nimic..doar..sunt doar obosita.Atat. Incerc eu sa-I explic insa stiu ca are 3 copii care se comportau exact la fel ca mine in acest moment
•
Inna…Stii ca pe mine nu ma minti..Spuse ea accentuand ultimul cuvant.
•
Aaahh..sunt bine Sofia.Doar ca ma descurc destul de greu.Oricum,nuti face griji pentru mine.Sunt bine
•
Hmmm…stii de ce ai nevoie tu?Intreba ea zambind miseleste
•
De ce?Spun eu nedumerita
•
De un iubit natango!
•
Iubit?Eu?Acum?Oh..te rog!Asta e ultimul lucru de care am nevoie in momentul asta.Nu am timp de un prieten Sofia.
•
D e ce nu?Inna!Ai 22 de ani.Trebuie macar sa incerci sa fii cu cineva.Sa vezi cum e.Cand a fost ultima ta relatie?
•
Ahm..aa..cam acum..un an.Ma balbai eu in incercarea de a gasi un raspuns care sa nu ma faca de ras dar degeaba.
•
Aaahh..bine!Ofta ea.Dar macar gandeste-te la ce ti-am spus..bine?
•
Bine.Zic eu vrand sa inchei subiectul de tot.
Ziua a descurs linistit,ca de obicei.Am primit niste catelusi cu care am incercat sa comunic.Da,sa comunic.Imi place sa cred ca pot intelege animalutele,sunt cele mai special finite pentru mine. In pausa de pranz primesc un mesaj de la Emma prin care ma anunta ca vrea sa vin la ei in vizita dupa lucru. Ciudat…de obicei nu-mi trimitea mesaje niciodata.Eama suna tot timpul indiferent ca eram ocupata sau libera. Dupa lucru ma duc direct la Emma si Robert.Nu are rost sa ma duc intai acasa.
Vantul batea din ce in ce mai tare iar cerul era din ce in ce mai intunecat chiar daca este ora 3 dupa amiaza.Semn ca ploaia va incepe din nou.Mereu aveam o umbrela la mine,chiar daca ploua chiar daca nu. Si azi am lasat-o acasa.Tipic mie. Din cer, incep sa cada picuri de ploaie uriase.Fiecare britanic fuge cu o umbrela in fata.Eu sunt singura care déjà e uda leoarca. Ajung cu greu,impiedicandu-ma si alunecand in fata blocului lor.
Astept ca liftul sa coboare jos si urc in el intalnindu-ma cu doamna Evans.Sta in blocul acesta de cand m-am nascut eu.E o batranica tare de treaba.
-
Buna ziua.Ii adresez eu doar din politete chiar daca nu am chef de nici o conversatie in acest moment.
-
Buna Inna!Ce te aduce pe aici?Ai venit la familia Brown?
-
Da,le fac o vizita..
Deschide gura pentru a spune ceva dar se opreste imediat ce vede ca liftul trebuie sa isi inchida usile si sa urce,ea uitand ca trebuia sa coboare din el.
-Ooh!Trebuie sa plec!Pa!Striga ea plecand
Pentru o batranica de 60 de ani se tine foarte bine...
Liftul porneste cu melodia lui obijnuita pe care o iubeam cand eram mica.Atunci o intrebam pe mama in fiecare zi de mai multe ori daca am pot duce la lift pentru ca adoram sa merg cu el.Mamei ii era frica pentru ca in orice moment lumina se poate lua iar eu as fi putut ramane blocata intre acesti 4 pereti metalici.Daca mama nu ma lasa sa merg cu siguranta tata ma lasa.Eram printesa lui deci dorinta mea era lege pentru el.
Amintirile de atunci au un impact emotional foarte mare asupra mea si ma trezesc stergandu-mi lacrimile de la ochi si suflandu-mi nasul intr-un mod..nu prea potrivit pentru o domnisoara.
Liftul de opreste iar usile se deschid.
Cum am intrat in bloc fara sa folosesc interfonul?Smplu.Robert are o cheie de rezerva pe care mi-a dat-o mie asa cum si eu le-am dat lor cheia mea de rezerva. Ajung in fata usii lor si sun la sonerie cu o oarecare urma de suspiciune…De ce m-au chemat la ei acasa printr-un mesaj fara sa-mi spuna nici macar despre ce e vorba?
Capitolul 2
Surrogate Mother – part 2
Ajung in fata usii lor si sun la sonerie cu o oarecare urma de suspiciune…De ce m-au chemat la ei acasa printr-un mesaj fara sa-mi spuna nici macar despre ce e vorba? Dupa cateva secunde de asteptare Emma apare in pragul usii cu ochii umflati si imbracata doar cu un tricou lung,larg si alb si o pereche de colanti negri
care ii fac picioarele sa arate ca ale unui model dupa care toata lumea intoarce capul. •
Draga mea…ce e cu tine?Ai plans?Si de ce mi-ai dat mesaj?..tu urasti sa vorbesti prin mesaje.Spun eu privind-o ca pe un extraterestru.
•
Eu..doar..haide in sufragerie la Robert.
Ma lua de mana si ma duse dupa ea pana in sufragerie. Mereu am crezut ca slujba Emmei i se potriveste foarte tare.Designer interior.Casa ei e intr-un bloc nu foarte nou care are nevoie de modificari foarte mari dar cand intri in casa lor simti ca esti intr-un cartier de vile.Albul care predomina peste tot,tablourile mari puse cu grija fiecare in locul sau potrivit ales cu siguranta de Emma,canapelele din imitatie de piele care la prima vedere poti spune ca au costat mii de euro..dar Emma stie sa alega cu precautie. As minti daca as spune ca nu o invidiez…are o casa minunata,un sot la fel de minunat care se dedica foarte mult ei,un serviciu stabil pe care il adora si nu mai vorbim de faptul ca e extrem de superb. Cu parul ei ciocolatiu intr-o nuanta naturala care ii complementeaza nuanta tenului,cu corpul ei tras prin inel obtinut prin ore intregi de munca grea la sala si zambetul irezistibil orice barbat ii cade la picioare. •
Buna Robert.Vorbesc eu asezandu-ma pe canapea.
•
Buna Inna!Ma bucur tare mult ca ai venit.Spuse el.
•
Si eu ..dar ce s-a intamplat?Sunteti atat de abatuti..Emma,ai plans?
•
Inna..uite care e problema..noi..tu stii ca noi..
Nu reusi sa continuie propozitia pentru ca lacrimile ii cadeau necontenit pe fata in timp ce Robert incerca sa o linisteasca •
Inna…stii ca ne dorim copii din totdeaunda..
•
Da stiu.Spun eu incercand sa-mi dau seama despre ce vorbeste
•
Saptamana trecuta am mers la doctor si…am aflat ca..ahm..
•
Ati aflat ca ce?
•
Sunt sterila.Incheie Emma inecandu-se in lacrimi din nou.
M-am blocat.Parca lumea imi cazuse in cap cand am auzit cele doua cuvinte.
Ha!Cum a sunat asta..”Cele doua cuvinte” Daca ai auzi propozitia asta altundeva cu siguranta v-ati gandi la cuvintele pe care mie nimeni nu prea mi le-a mai zis de mult timp.Dar nu.Este vorba despre doua cuvinte pe care probabil niciun barbat sau o femeie si-ar dori sa le auda vreodata. Instant m-am ridicat si m-am dus sa o imbratisez pe fiinta care m-a ajutat atat de mult,pe cea care este mereu zambitoare,pe cea care acum plange necontenit. •
Doctorul a spus ca exita doua doua cai de rezolvare.Spuse Robert aproape plangand si el.
•
Ce fel de cai?Il intreb eu in acelasi timp imbratisand-o pe Emma care se mai linistise cat de cat.
•
Prima consta intr-o operatie…pe care ne-o putem permite dar in niciun caz nu o s-o fac.Sunt 75% sanse ca Emma sa nu supravietuiasca.Si nu o sa risc asa ceva pentru absolut nimic.Spuze el hotarat.
•
Si cea de-a doua?
Robert rasufla zgomotos si cu o oarecare tragere de inima spuse: •
O mama surogat.
•
Si ..vreti sa gasiti o mama surogat?
•
Da.
Emma se ridica in picioare ridicanu-ma sip e mine cu ea. •
Inna!Te rog ajuta-ne tu!Esti singura mea speranta Inna!Spuse ea printre lacrimile care nu conteneau sa se opreasca.
•
Eu?..Aahh..nu stiu..aah
Ma balbaiam si habar n-aveam ce sa le spun..cum sa fie eu mama surogat?Adica…cum?..Cum as putea face fata lucrului asta?Am doar 22 de ani.. •
Te rog Inna,am cautat peste tot o mama surogat si nu am gasit nimic,te rog Inna,accepti?Ma intreba Robert.
•
Uite..lasati-ma pana maine sa ma gandesc bine?O sa va spun atunci decizia mea clara.
•
Bine…dart e rugam Inna,gandeste-te bine.Spuse Robert intelegator
•
Sigur ca da.Ii raspund eu incercand sa zambesc chiar daca esuez
lementabil. O imbratisez inca o data pe Emma si apoi pe Robert,imi iau geaca si geanta si plec grabita din apartament.Intru rapid in cutia metalica unde imi ridic fermuarul hainei din pricina frigului care ma asteapta. Cu pasi repezi ies din bloc unde vantul puternic si ploaia ma lovesc direct in fata. Am uitat sa cer o umbrela. Dar nu ma mai intorc acolo acum.Chiar nu vreau sa stiu cum se simte Emma acum.Fac slalom printre trecatorii care probabil ma injura acum din cauza asta. Trec prin parcul central unde frunzele ruginii cadeau pe jos una cate una.Fug repede spre blocul pe care il vad acum foarte aproape de mine. ****** Stau in pat,invelita din cap pana in picioare cu o plapuma foarte groasa si cu televizorul deschis. „Cautam o mama surogat” „Te rugam Inna,gandeste-te bine” „Te rog Inna!Esti singura noastra speranta!” „Am cautat peste tot si nu am gasit pe nimeni” „Stii ca noi ne dorim din totdeauna copii…” „Sunt sterila.” Vocile astea imi tot rasuna in cap si nu stiu ce sa fac. Nu sunt pregatita pentru asa ceva dar..oare..dupa cate au facut ei doi pentru mine nu ii pot ajuta si eu astfel? Voi deveni mama surogat. Sper ca v-a placut acest capitol.Imi pare tare rau nu primesc foarte multe comentarii si voturi sau follow.Mi-ar placea sa imi spuneti daca macar va place sau nu,sa stiu ce va place si ce nu,sa stiu daca merita sa continui sau imi pierd timpul degeaba. Pentru cei care nu stiu ce este o mama surogat,ea este o mama purtatoare.Poarta copilul altei femei cu un barbat.Daca va explic in termeni bilogici probabil nu veti intelege nimic deci daca vrei informatii mai clare apelati la Google.
Multumesc mult celor care lasa comentarii,voturi si follow.Dar si „cititorilor fantoma”.Va iubesc si pe voi
Capitolul 3- The man of my dream
Voi deveni mama surogat. Ma ridic ca arsa din pat si pun mana pe telefon pentru a-l suna pe Robert. Astept cateva secunde bune iar la ultimul "beep" vocea joasa si ragusita a lui Robert imi rasuna in urechi. _ Inna!ce ma bucur ca ai sunat..Ahm..te-ai mai gandit la propunerea noastra?intreba el oarecumn stanjenit si cu o urma de speranta in voce. _ Aaaa..eu..ne intalnim maine la pranz la restaurantul unde ne intalneam de obicei,ce ziceti?vom vorbi acolo. - Ok..noapte buna Inna.Incerca el sa zambeasca..stiam ca incerca sa zambeasca chiar daca nu il vedeam prin telefon. - Noapte buna Robert..transimte-i salutari Emmei.
Initial eram hotarata sa le spun prin telefon ca sunt gata sa le fiu mama purtatoare dar..pur si simplu m-am blocat.Nu pot sa-i spun decizia asta prin telefon..sau poate..nu i-am spus-o pentru ca nu eram cu adevarat sigura ca eu chiar voiam sa fac asta?
Cred ca in mare parte accept asta doar pentru ca ei m-au ajutat foarte mult cand chiar am avut nevoie..ei sunt singurii mei prieteni.Si prietenii se ajuta unul pe celalalt,nu?Trebuie sa fac asta.Pentru Emma si Robert.
Nu stiu cum e.Chiar nu am de unde sa stiu cum e sentimental de a sti ca nu vei putea avea niciodata un copulas doar al tau caruia sa ii daruiesti iubire si multe pupicuri si imbratisari.
Habar n-am cum e sa stii ca nu ai si ca nu vei avea niciodata copii.Dar stiu cum e sa stii ca nu ai si nu vei mai avea niciodata o mama si un tata.2 oameni carora sa le spui cum ti-a mers ziua..
Mama.Cea cu care poti vorbi ore in sir fara sa te plictisesti.Cea care te cunoaste mai bine ca oricine.Cea care inainte de mama iti este de fapt prietena.Cea care nu ti-a vrut raul niciodata.
Tata.Cel de la care inveti cum sa te ridici dup ace ai cazut.Cel care iti da un exemplu muncind si in acelasi timp avand grija si de tine si de mama ta.Cel care nu ar ridica mana niciodata la sotia lui.
Trebuie sa marturisesc ca nu am gandit in felul asta despre parintii mei niciodata inainte sa nu-i mai am.
Nu am realizat cat de pretiosi erau ei si inca sunt pana sa ii pierd.Cand intalnesc pe cineva a caror parinti sunt indulgenti,buni si duiosi ma apuc de pralavagit despre cum trebuie sa iti iubesti parintii sis a ii tii aproape pentru ca nu poti sti cand ii vei pierde.Probabil toata lumea ma crede o ciudata.Dar habar nu au ei…
Ma trantesc in pat extenuata peste masura datorita intamplarilor de azi si maresc volumul televizorului.Nu ma uit la stiri,nu am chef de filme,nu am chef de muzica,nu am chef de seriale,o sa ma uit la desene.
*****
Alerg pe coridorul lung parca fara sfarsit in cautarea iesirii.Jur..locul asta este un labirint!
Nici nu ma mai uit pe unde merg.Deodata ma trezesc izbita de un piept tare si rigid.Ma uit in sus si ii zaresc ochii electrizanti de un albastru ghetos si ..intens.Erau minunati,te puteai uita zile la rand la ei.Era inalt,probabil nu l-as fi ajuns nici pe tocuri de 15.Are un par castaniu lucios tuns scurt.Ma priveste dragastos in timp ce imi pune mana pe obraz apropiindu-se de mine.
•
In sfarsit esti aici.Imi sopteste la ureche pronuntand cuvintele clar.
Vocea lui imi strabatea mii de fiori pe sira spinarii.E un sentiment nou..dar nu neplacut.
•
Cine esti?Il intreb eu pe necunoscutul din fata mea care inconstient atingerea sa.
ma face sa tremur sub
El doar ma priveste in continuare cu o sclipire minunata in ochi.Da sa spuna ceva..
I I Oh.
got got
a a
pocket, love, and
got I
a know
pocketful that
of it's
sunshine. all mine.
Do what you Sticks and No. Take A
me sweet
Take Take
me me
want, stones
but are
away: escape: away away:
you're never gonna break never gonna shake
me. me.
A Take
secret me
place. away.
to A
better higher
days. place.
Ma ridic din pat alarmata si transpirata privind in jur.Se auzeau de afara claxoanele masinilor si déjà stiam ca va fi o dimineata foarte aglomerata.Telefonul imi suna fara oprire…Ahh..o sa schimb melodia asta.Realizez ca televizorul este inca deschis,am adormit in fata lui.
A fost doar un vis.Un vis al naibi de frumos.
Ma indrept spre baie cu fata posomorata si deloc gata pentru a incepe ziua asta.Nu mai am cearcane… wow..Asta e ceva nou.Facun dus rapid si findca nu mai am timp sa mananc imi iau la nimereala o banana si ies mancand-o din bloc.
Ca de obicei afara ploua cu galeata,niciodata nu e soare aici.Dar..nu pot sa spun ca nu-mi place.Mereu mi-a placut vreme mai urata cand poti sa stai degeaba in casa mancand popcorn si vizionand filme cu Ryan Gosling.
Ajung cu putin noroc la cabinet chiar mai devreme decat trebuia..si acum mi-e foame.Niciodata nu mi-am gestionat timpul corect.
•
Neata!Le salut pe colegele mele
•
Neata Inna…imi raspunde Maria cu zambetul pe buze.Cum de ai ajuns mai devreme?
•
Nu stiu..Nu m-am uitat bine la ceas.Ii raspund eu razand o data cu ea.
Maria are 23 de ani si e o colega si o prietena extraodinara chiar daca e barfitoare de multe ori.E la curent cu fiecare stire noua si nu scapa nimic din vedere.Nu poti ascunde nimic de ea.
•
Vii cu mine la niste shopping dupa tura? Ma intreaba ea nerabdatoare
•
Scuze Maria..nu pot..sunt cam ocupata.O mint eu.
Nu sunt o mare fana a shoppingului.Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica adoram cumparaturile si moda.Acum nimic din ce are legatura cu asta nu imi mai atrage atentia.Dupa munca vreau doar sa ma duc acasa sis a dorm.Nu vreau planuri pentru azi.
Ma duc in micutul meu birou unde ma apuc de treaba.Pierd notiunea timpului sis tau acolo pana imi aduc aminte ca trebuia sa il vizitez pe Rex.Un mic catelus alb si pufos si cu niste ochi negri superbi.Stapanii lui lau adus aici pentru ca in ultimele saptamani nu mai e la fel de energic ca inainte,mananca mai putin si nu mai raspunde comenzilor.Sofia era déjà acolo vorbind cu el.
•
Cine e un catel buun?Ii spuse ea lui Rex pe o voce pitigaiata pentru a-l face sa manance putin
•
E inca la fel?Intreb eu privindu-l pe micul ghem de blana.
•
Da…nu vrea sa manance,nu vrea sa faca nimic.Nu stiu ce se intampla cu el..
•
Poate nu ii place mediul in care traieste..
•
E posibil…oricum..se intoarce spre mine,isi pune mainile in sold si spune:
•
Tu nu pleci la masa?Ce mai stai?Toti au plecat déjà!
•
Ooh!Deja?Am pierdut notiunea timpului lucrand.Spun eu aducandu-mi aminte ca trebuia sa ma intalnesc cu Emma si Robert la restaurant.Am plecat Sofia..paa!
•
Paa..dar pentru cine te grabesti?Mi-ai ascultat in sfarsit sfatul de a iesi cu cineva?
•
De fapt ..nu.Ma intalnesc cu niste prieteni.Paa
•
Ohh..Spuse ea oarecum dezamagita.
In 15 minute sunt in fata micutului local.Odata intrata caldura de dinauntru ma invaluie complet.Ii caut cu privirea pe cei doi prieteni si ii zaresc intr-un colt retras al restaurantului.Ma indrept spre ei incercand sa ignor privirile si zambetele barbatilor din camera care imi sunt adresate mie.
•
Buna prieteni!Incerc eu sa le zambesc cat mai convingator
•
Buna Inna.Imi spune Emma cu zambetul pana la urechi si cu o privire parca..disperata
•
Scuze ca am intarziat..
•
Nu-I nicio problema.Imi raspunde Robert.Ti-e foame?
•
Aaam..da.Sigur..dar putem manca mai tarziu.M-am gandit la propunerea voastra..
•
Da?Intreaba Emma nelasandu-ma sa termin propozitia.
Asta e ultima mea sansa sa spun nu.Sa ii refuz.Dar nu pot.
Pur si simplu nu cred ca sunt in stare sa fac asa ceva.Dar..nu pot sa nu-i ajut.Mi-au fost alaturi tot timpul si daca nu erau ei probabil acum ajungeam pe drumuri.
•
Vreau sa va ajut.
•
Serios?Ma intreba Emma cu speranta in glas si cu un zambet si mai larg ca cel de pana acum.
•
Da.Le zambesc eu convingator.
Se ridica amandoi de la masa si ma imbratiseaza strans,foarte strans.Imi dau seama cat de mult isi doresc ei sa aiba copii.
Masa a decurs normal.Am vorbit despre cand ar trebui sa ne intalnim sis a vorbim cu doctoral pentru a-mi face intai niste analize,apoi sa stabilim cu el data ..in care incepe toata povestea.
•
Trebuie sa plec,dar vorbim in seara asta la telefon Emma?
•
Sigur ca da.Imi zambeste ea sincer.
Ma intorc inapoi la lucru unde nu stau mai mult de doua ore dupa care imi adun lucrurile si plec.
Trec prin parc,pe unde am trecut si ieri.Ploaia in sfarsit s-a oprit si mi se pare ca e una dintre acele 4 ore de pe zi in care soarele rasare in Londra.
Copiii mici se joaca in marea de Frunze multicolore de pe pamant.Zambesc la vederea lor.Mi-ar fi placut sa am si eu un fratior mai mic.Cel mai ura lucru pe lume este sa fii singur la parinti.Sa nu ai cu cine sa-ti impartasesti problemele sau sa nu ai cu cine sa te certi.
In timp ce priveam copiii un biletel zboara de nicaieri tocmai pe fata mea.Pentru o secunda imi pierd vederea dezorientata.Ma uit pe biletel si vad un numer de telefon.Oohh..sper ca nu e din nou vreun barbat prin prejur.
•
Scuze!..Eu..mi-a scapat.Spuse o voce de barbat groasa,impunatoare si..oarecum..cunoscuta.
COOPER P.D.F. Imi tot caut numarul lui Andrew prin buzunare.Nu il inteleg pe omul asta.Nu putea sa ma sune si sa imi spuna toate planurile despre calatoria de afaceri din Franta.Nuu..el trebuie sa imi scrie numarul pe hartie. Intr-un final il gasesc in buzunarul sacoului si incerc s ail trec pe telefon chiar daca vantul nu ma prea ajuta.Din greseala numarul imi scapa din mana zburand pe langa copiii ce se jucau printre frunze ajungand in maninile unei..fete. Ma grabesc sa merg spre ea pentru a-mi inapoia hartia. •
Scuze!Eu..mi-a scapat.
Isi ridica capul si doi ochi verzi cristalini ma privesc buimaci. Cei mai frumosi ochi din lume.
Inna P.D.F.
Imi ridic capul si il privesc pe barbatul din fata mea.
Barbatul din visul meu.
Capitolul 4 Inna P.D .F. Imi ridic capul si il privesc pe barbatul din fata mea. Barbatul din visul meu. •
Iarta-ma..imi spuse el uitandu-se insistent la ochii mei.
De ce se uita la ochii mei?Adica….da.Vorbeste cu mine,se uita la mine.Dar… de ce se uita doar la ochii mei? E chiar el.Cel pe care l-am visat.Dar cum?E practice imposibil.Intai l-am visat apoi l-am intalnit?Arata exact ca in visul meu.Ochi albastri,inalt probabil de aproape 2 metri,par castaniu.Si el pare uimit sa ma vada.
Dintr-un motiv necunoscut imi las privirea in jos si incerc sa imi ascund ochii ce acest necunoscut al nabi de sexy,dupa mine.Nu mi-au placut ochii mei niciodata.E doar un verde sters ca oricare altul.Nimic special. •
Nu-i..nu-i nimic.reusesc sa spun.
Sunt gata sa plec cand un brat puternic ma impiedica. •
Cum te numesti?Ma intreaba brusc cu o curiozitate in voce de remarcat.
Nu ma asteptam sa ma intrebe asa ceva.De ce vrea sa stie el asta? •
Eu?Aaa…Inna.Tu?
•
Cooper.Cooper Hale.
Aprob din cap.Are un accent britanic minunat.Dau sa mai fac un pas.Ma opreste din nou. •
Imi cer scuze inca o data.Vantul m-a facut sa scap foaia.
•
Nu e nicio problema.ii zic eu in speranta ca de data asta ma va lasa sa plec.
•
Ahm..ce-ai spune sa mergem la o cafea,aici,aproape?
•
Scuze..eu ma grabesc.incerc sa gasesc o scuza.Nu ma grabesc,doar ca nu imi place unde vrea sa ajunga el cu conversatia asta.
•
Serios?Pentru ca..nu prea parea ca te grabesti cand te uitai la copii.spuse el afisand un zambet atragator si inclinand putin capul.
•
Pai..mi-am adus aminte ca am ceva de facut.Dar nu vad de ce ar trebui sa-ti dau tie explicatii.zic prinzand curaj si ridicand privirea spre el.
•
Nu te-am pus sa-mi dai.Vorbeste el ridicand din umeri.Ti s-a mai spus ca ai niste ochi superbi?Zambi el fermecator.
De aceea se tot uita la ochii mei. •
Nu,dar multumesc oricum.Trebuie sa plec.
•
Sa inteleg ca asta a fost un nu?
•
Uhm..poftim?Zic eu fracandu-mi palmele de la frig.
•
Nu o sa vii la o cafea cu mine?
•
Nu.Acum,daca ma scuzi,trebuie sa plec.
Cooper P.D.F. Dintr-o data ma trezesc singur in bataia vantului.Am fost refuzat pentru prima data si inca nu pot sac red.Acea micuta fata cu ochii verzi ca un smarald nu a vrut sa stea cu mine. E atat de frumoasa.Parul ei brunet si lucios las in voia vantului e superb,ochii pe care i-am laudat de mii de ori pana acum chiar daca ne-am intalnit acum 5 minute,silueta zvelta,tenul ei deschis si fara vreun fel de imperfectiune…e pur si simplu fermecatoare. •
S i m-a refuzat.
Inna P.D.F. Trec pe langa el iute si ma grabesc sa ajung acasa.Inca nu imi pot explica cum de l-am visat si acum l-am intalnit.Dar..eh,soarta. *** Deschid cu repeziciune usa de la apartament si intru. •
Ar trebui sa pornesc caldura aici.Imi spun singura.
Mi-e foarte foame.Iau din frigider niste pui cu garnitura de sos si il bag repede in cuptorul cu microunde. Ma sprijin cu mainile de masa si incerc sa meditez pe ceea ce s-a intamplat. Am acceptat sa fiu mama surogat. Am visat un barbat care cica ma astepta. Am intalnit acel barbat.
M-a invitat la o cafea. Am refuzat chiar daca dupa ce am plecat de langa el pot sa spun ca am fost lovita din senin de un sentiment de singuratate. Ar trebui sa ii sun pe Emma si Robert sa vorbim mai detaliat despre programarea la doctor.Gandurile imi sunt intrerupte de clinchetul micului aparat care ma anunta ca mama mea este gata. **** Sunt gata sa pun mana pe telefon pentru a-l suna pe Robert dar soneria usii ma opreste.Ma ridic din pat lent,imi iau papucii pufosi cu ursuleti pe ei si ma indrept spre usa. O deschid foarte putin si scot capul pe ea. Nimeni.Doar un buchet mare de trandafiri la usa mea.Nu-mi plac trandafirii. Parca e pustiu aici,singurul sunet fiind respiratia mea..si liftul. •
Ce rapid a fost..
Ma uit peste buchetul de flori cu un miros intepator si ma indrept spre bucatarie.Dau sa ii pun in apa si imi cade din el un biletel.
~Nu e frumos sa refuzi o intalnire la cafea~ C.H.
Capitolul 5
~Nu e frumos sa refuzi o intalnire la cafea.~ C.H. Recitesc mesajul de atat de multe ori incat il stiu pe derost.Uau,la asta..nu ma asteptam.De unde naiba stie unde locuiesc?! - Doar nu m-a urmarit?murmur eu pentru mine,Si totusi..cine e tipul asta,de ce l-am visat si apoi de ce l-am intalnit...Cum de l-am intalnit?Sper sa nu am probleme cu el mai tarziu,asta-i tot ce imi mai trebuie acum. Linistea in care m-am cufundat este distrusa imediat de sunetul telefonului.
- Trebuie sa schimb melodia asta. Ma asigur ca am incuiat usa de la intrare si fug repede in sufragerie. Numar necunoscut. Nu raspund niciodata la numere necunoscute.Adica..de ce-as face-o?N-am inteles niciodata de ce unele persoane fac asta.Cred ca n-am sunat pe nimeni niciodata cu numar ascuns.Si nu,n-am facut farse la telefon nici in copilarie. Las telefonul sa sune in continuare pe masuta.Se opreste.Suna din nou. - Nu raspund.spun hotarat uitandu-ma la televizor si totusi aruncand cate o privire la telefon. Se opreste din nou.Si din nou suna. - Ce?!aproape tip dupa ce apas pe "Raspunde" Liniste. - Nu am chef de glume proaste la telefon. Liniste. - Cine naiba esti?! Se aude un raset scurt. - ...Sa nu mai suni!II spun si cu asta ii inchid. Probabil era un copil de 10 ani care nu are ce face. Suna din nou.Il inchid de tot. ******* Tin micutul copil in mainile mele.E atat de dulce si cuminte.Emma si Robert abia asteapta sa-l vada..sunt sigura.E un ingeras,da..cu siguranta este un ingeras,cum ar putea sa nu fie?Cu fata micuta in forma de inima,ochii verzi exact ca un smarald,mai minunati chiar decat frumusetea unui smarald,micul smoc de par din varful capusorului,nasul si gurita micuta,tenul alb ca laptele.E mai frumos decat un inger. Ochisorii lui mici se deschid si ma priveste razand.Ii prind manuta lui de papusa intr-a mea si o apropii de buze.Dintr-o data incepe sa rada si mai tare.In momentul acesta,chiar stiu cum se simte o femeie cand devine mama,dar..de fapt asta nu mi se intampla si mie.Copilul acesta nu este de fapt al meu iar eu trebuie sa il dau lor,nu am nici macar un drept pentru a-l pastra. Ma ridic ca arsa din pat.Un vis.A fost doar un vis.Din nou.
- In ultimul timp am numai vise ciudate.Murmur eu. Camera e cufundata in intuneric.E ora 4 dimineata.Si dupa visul asta,eu nu mai pot sa dorm.Pur si simplu stau intinsa pe pat si ma uit la tavan.Pur si simplu ma gandesc la faptul ca in putin timp voi deveni mama surogat.Pur si simplu ma gandesc ca viata mea devine din ce in ce mai ciudata.Pur si simplu ma gandesc la acest Cooper Hall.Stai...Cooper nu-i un nume de familie?Nu poate avea doua nume de familie.Adica..eu nu am mai intalnit asa ceva pana acum dar.. Imi dau o palma peste fata. La ce ma pot gandi eu la ora 4 dimineata?La un barbat pe care l-am vazut o singura data,pe care inainte de asta l-am visat,care cred cel putin care are doua nume de familie,care m-a invitat la o intalnire,care mi-a trimis un buchet de flori,care e posibil sa ma fi urmarit,care..are niste ochi superbi. ***** Pe cerul mereu inorat al Londrei,acum si-a facut aparitia soarele.In sfarsit.Imi iau geanta aruncata la intamplare pe podea si sunt gata sa deschid usa cand ma gandesc..De ce sa nu-mi iau si tocurile?Oricum nu le prea port de obicei..As putea arata cat de cat decent la doctor. Robert trebuie sa fi ajuns deja jos cu masina iar eu nu pot sa ma decid daca sa-mi iau tocuri sau nu.Intr-un final aleg tocurile si ma grabesc spre iesire. - Neata Inna!ma saluta Emma zambitoare - Neata,ii raspund eu cu acelasi zambet convingator - Neata Inna,pregatita?ma intreaba Robert etalandu-si dintii perfect albi. - Mai pregatita ca niciodata!spun in timp ce urc in masina. ***** - Sigur ca da,intai de toate avem nevoie de niste analize din partea fiecaruia,sedinta poate avea loc saptamana viitoare daca totul este in regula.Sunteti de acord?Intreba doctorul studiindu-ne pe toti din cap pana in picioare. Dam cu totii afirmativ din cap - Atunci va rog sa veniti cu mine domnisoara.Imi zambi el. Il urmez pe lungul coridor care pare sa nu se mai termine.Nu imi place mirosul de aici.Nu imi place ca vad oameni cu probleme,care nu pot sa mearga,care poate au suferit traume,care poate nu vor mai avea vieti normale niciodata,si totusi,am vrut mereu sa devin doctor veterinar,ironic,nu?
- Incepem? - Sigur.ii raspund eu. Analize.Ace.Inca un lucru pe care il urasc la locul asta.Nu vreau niciun ac,dar nu pot pur si simplu sa-i spun asta.Am 24 de ani.O sa ma creaza o fetita.Si trebuie sa ii ajut pe Emma si Robert.Nu pot lasa un ac sa-mi stea in cale,mai ales dupa visul pe care l-am avut cu o seara in urma.
- Cum de ti-ai luat tocuri?Ma intreaba Emma la iesirea din spital Dintr-o data incepem amandoua sa radem. - Crede-ma,habar n-am.Ii raspund razand. - Fetelor,eu ma grabesc sa ajung la birou,va duc acasa si dupa.. - Nu e nevoie sa ma duci acasa si pe mine,ii spun.Eu..o sa ma plimb pe aici,mi-am luat liber toata ziua. - Si eu te insotesc,spune Emma,Pot? - Sigur.ii raspund eu chiar daca in sinea mea,as fi vrut sa fiu putin singura. - Sunteti sigure?As putea mai bine sa va duc acasa.. - Nu,nu.Nu am parte de zile asa insorite prea des pe aici. - Bine,pai atunci ne vedem acasa Emma? - Da. Robert se apropie de Emma si o saruta scurt.Daca nu as fi fost eu aici probabil ar fi stat minute bune pana sa se desparta unul de altul.
- Deci..Unde vrei sa mergem?Ma intreaba ea vesela De cand am iesit de la doctor Emma are moralul ridicat suta la suta probabil,imi dau seama cat de mult se bucura de faptul ca eu o voi ajuta cu problema ei. - Doar ne plimbam.Nu stiu unde mergem - Ok..Ce-ai zice sa merg sa iau ceva de mancare? - Du-te..aici ma gasesti. Ma sprijin de bara din fata mea privind spre cer.Inca ma gandesc la lucrul asta.Eu.Mama surogat.Dar acum nu mai pot da inapoi.Numai cand vad
zambetul imens de pe fata prietenei mele mi se umple sufletul de bucurie.Nu pot sa o las asa.Ar fi distrusa.Si pana la urma..ce poate fi asa de rau?Poate doar ca va fi dureros.Da.Cu siguranta va fi dureros. Gandurile imi sunt intrerupte de o voce foarte putin cunoscuta. - Si..de ce nu raspunzi de obicei la apeluri ascunse?
