Tehnici nursing Anul III

Anul III

Modulul 45: Ginecologie şi nursing în ginecologie
 Recoltarea secrețiilor vulvo-vaginale
 Spălătura vaginală
 Ecografia pelviană
 Colposcopia
 Histerosalpingografia
 Proba cromatoscopică
Modulul 46: Obstetrica și nursing în obstetrică
 Ecografia obstetricală
 Amnioscopia
 Amniocenteza
Modulul 47: Puericultura, pediatrie și nursing specific
 Primele îngrijiri acordate N-N în sala de naștere
 Îngrijirea N-N la salon
 Vacinarea BCG
 Îngrijirea prematurului
 Baia sugarului
 Tehnica alimentației prin gavaj
 Administrarea medicamentelor la copil
Modulul 48: Neurologie și nursing în neurologie

Puncția rahidiană

Electroencefalograma

Angiografie cerebrală

Electromiografia (EMG)

Ecografia doppler de carotida

RMN cerebral și vertebro medular

Radiografia craniană

CT cerebral și vertebro-medular

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-scan)

1

Modulul 45: Ginecologie şi nursing în ginecologie
RECOLTAREA SECREȚIILOR VULVO-VAGINALE
Definiție



Scop



Indicații

Contraindicații
Pregătirea
psihică a
pacientei













Pregătirea fizică
a pacientei
Pregătirea
mediului
Pregătirea
materialelor
necesare

Pregătirea
asistentului
medical și a
medicului
Efectuarea

















Prelevarea unei cantități de secreție din vagin, col și uretra în vederea
examinării
Explorator: examen citohormonal, bacteriologic și parazitologic,
citodiagnostic
Diagnostic
Stabilirea conduitei terapeutice
Sterilitate și infertilitatea
Afecțiuni ginecologice
Depistarea precoce a cancerului uterin și a cancerului de col
Înainte de efectuarea tratamentului vaginitelor și după efectuarea acestui
tratament
În caz de hemoragii pe cale vaginală
Informarea corectă asupra necesității și scopului recoltării
Precizarea precauțiilor pe care trebuie să le respecte: 24 de ore înainte de
recoltare nu va avea contact sexual, nu va face spălătura vaginală
Își poate face doar spălarea cu apa simplă a organelor genitale externe
I se anunţa data recoltării deoarece depinde de scopul recoltării și de
evoluția ciclului menstrual
Urinează înainte de efectuarea recoltării
Dezbraca jumătatea inferioară a corpului
Se așează pe masa ginecologica în poziție ginecologică
Temperatura și luminozitate optimă în cabinet
Trusa cu specul vaginal și valve sterile
Pense port-tampon sterile
Instrumente sterile de recoltare: ansa de platină, pipeta aspiratoare AYR,
spatule, tampoane sterile fixate pe port-tampon
Lame de sticlă pentru frotiuri
Eprubete sterile cu port-tampon
Lampa de spirt
Mănuși sterile
Tampoane de vată
Măsuţa specială pentru așezarea materialelor necesare
Își spălă mâinile și le dezinfectează cu alcool
Îmbraca mănușile sterile
Secrețiile uretrale

2

tehnicii






Se îndepărtează labiile mici cu o mână
Se introduce instrumentul recoltor prin orificiul uretral în uretra,
frecându-se ușor mucoasa
Se extrage recoltorul
Se realizează frotiu pe o lamă de sticlă din secreția recoltată
Se notează pe lama din ce regiune s-a recoltat secreția
Secrețiile vaginale












Se recoltează din regiunea anterioară a vaginului (de la intrarea în vagin)
și din fundurile de sac vaginale), iar dacă exista depozite de secreții albe
cremoase pseudomembranoase se va recolta secreție și de la nivelul lor
Secreția de la intrarea în vagin se poate recolta cu vâlvă vaginală prin
exprimarea ușoară a peretelui vaginal sau cu port-tamponul prin frecarea
ușoară de mucoasa
Se face frotiu pe o lamă
Pentru recoltarea secreției din fundurile de sac se introduc valvele
vaginale pentru o bună vizualizare
Se introduce instrumentul recoltor (spatula, port-tampon steril, ansa )
până în fundul de sac și se prelevează secreție
Se face frotiu pe alta lamela
Secreția de la nivelul depozitelor se recoltează țintit din locurile de
depozit cu ansa ori pot-tamponul prin frecare ușoară
Secrețiile prea dense pot fi amestecate cu o picătură de ser fiziologic
Se face frotiu pe lamela separată
Pe toate lamelele se va nota zona de recoltare a secreției
Recoltarea secreției din colul uterin pentru examen bacteriologic
(culturi și antibiograma)






Se fixează speculul vaginal pentru vizualizarea colului
Se introduce ansa de platină flambata ori pot-tamponul steril prin orificiul
colului fără a-l fi atins de alte suprafețe
Se rotește frecând ușor mucoasa
Se extrage din col și din vagin cu atenție pentru a nu-l atinge de alte
suprafețe și se introduce imediat în eprubetă sterilă după flambarea
gâtului eprubeteiÎn caz de secreții abundente se poate folosi pipeta
aspiratoare
Recoltarea secrețiilor de la nivelul vulvei





Se face înainte de recoltarea secreției din vagin și fără a se efectua în
prealabil spălarea organelor genitale externe nici cu apa simplă
Cu ansa ori port-tamponul se freacă ușor depozitele de secreții și mucoasa
vulvara, iar din secreția recoltată se va efectua frotiu

3

Recoltarea secreției pentru examen citodiagnostic (testul BabeșPapanicolaou)





Îngrijirea
pacientei după
efectuarea
tehnicii





Incidente




Observații



Se recoltează secreție din 3 zone: fundurile de sac vaginale, mucoasa
externă a colului uterin și aria orificiului extern al colului, canalul colului
uterin de la nivelul exocervisului
Pentru fiecare zonă se folosește alt instrument recoltor și se vor face 3
frotiuri pe lamele diferite, notându-se zona de recoltare pe fiecare lamelă
Acest examen este indicat de obicei după efectuarea unei colposcopii sau
chiar în timpul efectuării colposcopiei
Se așteaptă uscarea frotiurilor pe lamelele așezate cu fața în sus
Se transporta lamele la laborator însoțite de buletinele de analiza
completate cu toate informațiile necesare
Se fixeaxă un tampon în regiunea vulvara
Pacienta este ajutată să coboare după masa ginecologica și se îmbrăca
I se dau informațiile referitoare la data primirii rezultatelor și la
supravegherea și conduita terapeutică ulterioară
Procedura nu prezintă riscuri pentru pacienta
În timpul manevrelor de recoltare poate avea o senzație de jenă, usturime
ori durere locală care dispare spontan
Se vor respecta măsurile de asepsie și antisepsie

SPĂLĂTURA VAGINALĂ
Definiție



Scop






Indicații













Contraindicații

Pregătirea
psihică a
pacientei

Introducerea în vagin a unui lichid de spălătura ori soluție antiseptică
indicate de medic în scop evacuator și terapeutic
Drenarea leucoreei abundente ori patologice
Descongestionarea mucoasei vaginale
Oprirea unei hemoragii
Dezinfecție preoperatorie a cavității vaginale înainte de intervenții
chirurgicale ginecologice
Leucoree abundenta ori patologică
Procese inflamatorii locale (vaginite)
Hemoragii pe cale vaginală
Preoperator în intervenții ginecologice și obstetricale
Înainte de recoltarea secreției vaginale
În perioada menstruației
În ultimul trimestru de sarcină
Prima săptămână după naștere
După intervenții chirurgicale recente pe cale vaginală
Informarea pacientei
Oferirea de explicații referitoare la procedura și scopul acesteia

4

Pregătirea fizică
a pacientei
Pregătirea
mediului

Pregătirea
materialelor
necesare

Pregătirea
asistentului
medical și a
medicului
Efectuarea
tehnicii





































Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
Așezarea în poziție ginecologică
Procedura se efectuează în cabinetul ginecologic, doar în cazuri
excepționale în salon, la pat
Se închid ferestrele
Se asigura luminozitate și temperatura adecvate
În salon se va izola patul cu un paravan
Irigator steril
Canule vaginale sterile
Pense port-tampon sterile
Comprese sterile
Tampoane de vata sterile
Suport pentru irigator
Plosca
Tăviţa renală pentru recoltarea deșeurilor
Mușama și aleza pentru protecția patului
Lichidul de spălătura indicat de medic încălzit la temperatura necesară
(apă fiartă și răcita la temperatura corpului, ceaiuri antiseptice, soluție
diluată de permanganat de potasiu, apa oxigenată, soluție de rivanol,
flacoane cu soluții medicamentoase)
Mănuși sterile
Soluții pentru dezinfectarea mâinilor
Spălarea și dezinfecatrea mâinilor
Îmbrăcarea mănușilor
Racordarea tubului prelungitor la irigator și se pensează
Se umple irigatorul cu lichidul de spălătura
Se instalează irigatorul în stativ la înălțimea de 50 – 75 cm fata de simfiza
pubiană
Se racordează canula la tubul prelungitor
Se îndepărtează labiile pentru vizualizarea orificiului vaginal
Se depensează tubul prelungitor și se face purjarea lui și a canulei
Se introduce canula prin orificiul vaginal până în fundurile de sac în timp
ce jetul de lichid curge
Se deplasează canula lateral stanga – dreapta și în jurul colului uterin
pentru spălarea fundurilor de sac
Se retrage ușor canula și se direcționează canula către pereții vaginali
laterali
Se extrage canula din vagin înainte de golirea irigatorului și după
pensarea tubului prelungitor pentru a nu pătrunde aer în vagin
Pacienta tușește pentru eliminarea lichidului restant în vagin
Se efectuează spălarea regiunii vulvare cu restul de lichid din irigator
folosindu-se comprese fixate în port-tampon
Se usucă regiunea vulvara și perianala prin tamponare cu comprese
Se fixează un tampon în regiunea vulvara
5



Îngrijirea
pacientei după
efectuarea
tehnicii
Incidente





Observații










Se îndepărtează materialele folosite
În cazul efectuării spălăturii vaginale la pat efectuarea procedurii este
identică dar pacienta va sta în decubit dorsal cu picioarele flectate și
îndepărtate și se va introduce o ploscă sub bazin
Instalarea pacientei în repaus la pat în poziție comodă
Se supraveghează evoluția scurgerilor vaginale
Alte îngrijiri la indicația medicului
Senzație de durere locală, frison dacă lichidul este rece
Senzație de durere la presiune prea mare a lichidului
Arsuri ale mucoaselor dacă lichidul este fierbinte
Leziuni ale mucoasei vaginale și colului dacă manevrele sunt brutale,
incorecte
Se respectă indicațiile medicului referitoare la natură, cantitatea,
concentrația și temperatura lichidului de spălătura
Se respectă frecventa indicată de medic pentru efectuarea spălaturilor

ECOGRAFIA PELVIANĂ
Definiție



Scop















Metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un
ecran a uterului, ovarelor și vezicii urinare cu ajutorul unui aparat numit
ecograf.
Înlocuirea unor metode de explorare mai greu suportate de pacienta
Explorator și diagnostic pentru detectarea anomaliilor prezente la
organele genitale interne
Supravegherea evoluției afecțiunilor depistate ori a unor complicații ale
acestora prin repetarea și compararea imaginilor ecografice înregistrate
fotografic și pe caseta video
Depistarea și analiza chisturilor ovariene și a tumorilor uterine
Tumori uterine și ovariene
Suspiciune de sarcină ectopică
Suspiciune de anomalii la nivelul organelor genitale interne
Informarea pacientei
Obținerea consimțământului și programarea pentru ecografie
Instruirea pacientei să nu urineze cu o oră înaintea examenului ecografic
În acest interval de timp să bea jumătate de litru de apă
Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
Așezarea pacientei pe masa de examinare în poziție de decubit dorsal





Închiderea ferestrelor
Temperatura optimă
Luminozitate slabă pentru a se putea obține claritatea imaginilor



Indicații

Pregătirea
psihică a
pacientei
Pregătirea
fizică a
pacientei
Pregătirea
mediului

6

Pregătirea
materialelor
necesare

Efectuarea
tehnicii















Incidente
Observații




ecografice
Menținerea liniștii
Ecograf în stare de funcționare
Gel de cuplaj acustic
Prosoape de unică folosință pentru ştergerea gelului de pe tegumente
Soluții antiseptice pentru dezinfecatrea mâinilor
Mănuși de unică folosință
Tăviţa renală
Tehnica este efectuată de medic respectând următorii timpi:
Aplicarea gelului de cuplaj acustic
Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a
abdomenului
Urmărirea imaginilor înregistrate pe ecranul de control sub diferite
unghiuri
Efectuarea copiilor fotografice sau pe caseta video
La final, asistenta şterge gelul de pe tegumente, ajuta pacienta să se ridice
de pe masa de examinare şi să se îmbrace, notează efectuarea tehnicii
Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra pacientei
În timpul examinării comunicarea cu pacienta este permanentă

COLPOSCOPIA
Definiție



Scop






Indicații












Contraindicații
Pregătirea
psihică a
pacientei

Metoda de observare directă a mucoasei vaginale și a colului uterin cu
ajutorul colposcopului
Explorator și diagnostic
Depistarea leziunilor precanceroase și canceroase ale colului uterin
Stabilirea cu precizie a locului de prelevare a unui fragment biopsic
Înregistrarea fotografică a imaginilor colposcopice prin atașarea unui
aparat foto la colposcop
Modificări ale epiteliului colului uterin
Modificări celulare (celule atipice) depistate în frotiul vaginal
Când s-au evidențiat zone iod-negative la testul Lahm – Schiller
Preoperator în intervenții chirurgicale ginecologice
Prolaps genital sau fibrom uterin
Hemoragii pe cale vaginală
Informare despre necesitatea și scopurile examinării
Obținerea acordului pacientei
Programarea colposcopiei
Instruirea ca înainte cu 24 ore să nu întrețină contact sexual, să nu facă
spălătura vaginală
7

Pregătirea fizică
a pacientei





Pregătirea
mediului



Pregătirea
materialelor
necesare

Pregătirea
asistentului
medical și a
medicului
Efectuarea
tehnicii





























Golirea vezicii urinare înaintea efectuării colposcopiei
Dezbrăcarea regiunii inferioare a corpului
Instalarea pacientei pe masa ginecologica cu gambele sprijinite pe
suporții mesei
Examenul se efectuează în cabinetul de colposcopie ori în cabinetul
ginecologic
Se închid ferestrele
Se asigura temperatura optimă și luminozitate adecvată
Materialele se aranjează pe o măsuță specială situată în apropierea
examinatorului
Aparatul de colposcopie prevăzut cu sistem optic cu lentila binoculară
pentru mărirea imaginii și cu sistem propriu de iluminat
Specul vaginal steril
Comprese sterile
Tampoane de vata sterile
Trusa cu pense vaginale drepte și curbe sterile
Pensa port-tampon sterilă
Pensa de biopsie sterilă
Foarfeca lunga sterilă
Soluție de iod iodurat (Lugol)
Soluție de acid acetic 3%
Soluție de formol 10%
Recipiente pentru depozitarea fragmentelor biopsice
Soluții antiseptice pentru dezinfecția mâinilor
Mănuşi sterile
Tăviţa renală
Spălarea și dezinfectarea mâinilor
Îmbrăcarea manuşilor sterile
Medicul introduce și fixează speculul vaginal prin aria orificiului vaginal
Apropie colposcopul la o distanţa optimă pentru o vizualizare clară
Observa atent mucoasa vaginală și colul uterin prin lentilele
colposcopului pentru depistarea leziunilor prezente și a oricăror
modificări de la nivelul mucoasei vaginale și a colului uterin
Pentru o evidențiere mai bună a leziunilor badijonează mucoasa vaginală
și a colului cu comprese sterile îmbibate în soluție de acid acetic 3% ori
în Lugol
Soluția Lugol va pune în evidență zonele de displazie ale mucoasei. În
zonele sănătoase mucoasa se colorează în brun, în zonele de displazie
mucoasă nu se colorează
Stabilește exact topografia leziunilor și a zonelor de displazie, întinderea
acestora, forma și profunzimea, urmând să deseneze o hartă a acestora
Decide dacă se impune o recoltare imediată a secreției vaginale pentru
examen citodiagnostic ori recoltarea unor fragmente biopsice pentru
examen histologic
8




Îngrijirea
pacientei după
efectuarea
tehnicii
Incidente

Observații











Temporizarea efectuării acestor recoltări și programarea lor la date
ulterioare
La finalul colposcopiei medicul îndepărtează colposcopul, retrage
speculul vaginal din vagin
Se fixează un tampon absorbant în regiunea vulvara
Medicul dezbraca mănușile, spală mâinile, notează efectuarea tehnicii
Pacienta poate pleca acasă dacă nu este internata, neavând nevoie de
îngrijiri speciale
Pacienta internată se întoarce la salon
Se supraveghează evoluția stării generale
Senzație suportabilă de usturime și durere locală ori disconfort care
dispare spontan
Scurgerea din vagin a unei cantități mici de soluție iodata ori de sânge
Examenul este suportat ușor
Se va repeta periodic la indicația medicului

HISTEROSALPINGOGRAFIA
Definiție



Scop












Indicații

Contraindicații
Pregătirea
psihică a
pacientei

Pregătirea fizică
a pacientei










Metoda de investigare radiologică cu substanţa de contrast opacă la razele
X, a cavității uterine și a cavităților tubare.
Explorator și diagnostic
Depistarea malformațiilor genitale, a tumorilor și a obstrucțiilor tubare
Explorarea permeabilității trompelor uterine
Tulburări menstruale
Sterilitate
Hemoragii genitale
TBC genital
Sarcina
Infecții genitale
Informare referitoare la scopul și efectuarea tehnicii și a efectelor
negative
Obținerea acordului pacientei
Se programează internarea deoarece această examinare se face în
perioada post-menstruală, între a 7-a și a 18-a zi a ciclului menstrual
Test de toleranță la iod
Administrarea de medicație antispastică cu 2-3 zile înainte de examen și
în ziua examenului
Clisma evacuatoare în dimineața examenului
Raderea pilozității pubiene
Spălătura vaginală cu apa sterilă
Transportul pacientei în sala de radiografie împreună cu foaia de

9

Pregătirea
mediului
Pregătirea
materialelor
necesare








Pregătirea
asistentului
medical și a
medicului
Efectuarea
tehnicii






















Îngrijirea
pacientei după
efectuarea
tehnicii






Incidente

Observații






observație
Așezarea pacientei pe masa de radiologie în poziție ginecologică
Temperatura adecvată luminozitate adecvată
Așezarea măsuței pentru materiale în apropierea locului de examinare
Substanţa de contrast (Lipiodol, Omnipac, Iodipin, Ultravist)
Aparat Schultze sterilizat, compus din sonda rigidă, seringa atașată,
manometru pentru observarea presiunii
Trusa cu instrumente sterile: specul vaginal, histerometru, pense Pozzi și
Museux, pense port-tampon
Casoleta cu comprese sterile
Tampoane sterile
Soluție antiseptică pentru badijonarea colului uterin
Soluții antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor
Mănuşi, măști și bonete sterile
Își spală și dezinfectează mâinile
Îmbraca mănușile
Fixează masca la gură
Acoperă părul cu boneta
Tehnica e efectuată de medic asistat și ajutat de asistentul medical
Medicul introduce speculul vaginal în cavitatea vaginală
Badijonează colul cu substanţa antiseptică
În acest timp asistenta umple seringă cu substanţa de contrast, purjează
seringa și sonda care se va introduce în col
Medicul fixează colul cu pensă
Introduce în colul uterin sonda aparatului Schultze
Adaptează la sonda seringa plină cu soluție de contrast
Injectează lent și discontinuu substanța de contrast (4-10 cc) urmărind pe
manometru presiunea lichidului
Observa pe ecranul de radioscopie cum se produce opacifierea
Se efectuează clișee radiografice fata – profil
La finalul tehnicii medicul retrage sonda din col, dezbraca mănușile,
spală mâinile, notează în foaia de observații efectuarea tehnicii
Asistenta face o spălătura a organelor genitale externe, fixează un tampon
absorbant steril în regiunea vulvara
Transporta pacientă la salon unde va rămâne în repaus la pat 24 ore
După 24 ore se efectuează o radiografie simplă de bazin numita proba
Cott
Se supraveghează apariția și evoluția efectelor negative ale tehnicii:
dureri pelviene, febră, semne de inflamație peritoneală
Dureri provocate de distensia trompelor
Inflamații ale trompelor uterine
Lezarea mucoasei colului uterin
Fiind o tehnică aseptică se respectă strict măsurile de asepsie şi antisepsie

10

PROBA CROMATOSCOPICĂ
Definiție



Scop
Indicații
Contraindicații









Pregătirea
psihică a
pacientei
Pregătirea fizică
a pacientei








Pregătirea
mediului
Pregătirea
materialelor
necesare
















Metoda de investigare a permeabilităţii trompelor uterine, constând în
injectarea unei substanţe colorate în uter şi trompe
Explorator şi diagnostic
Obstrucţii tubare, anomalii tubare
Sarcina
Hemoragii uterine
Procese inflamatorii anexiale
Infecţii genital
Informare referitoare la scopul și efectuarea tehnicii și a efectelor
negative
Obținerea acordului pacientei
Se programează internarea
Necesita internare
Examen ginecologic
Examenul urinei; hemoleucograma; viteza de sedimentare a hematiilor;
examenul bacteriologic şi parazitologic al secreţiei vaginale
Administrarea de medicație antispastică cu 2-3 zile înainte de examen și
în ziua examenului
Raderea pilozității pubiene
Spălătura vaginală cu apa sterilă
Așezarea pacientei pe masă în poziție ginecologică
Temperatura adecvată luminozitate adecvată
Așezarea măsuței pentru materiale în apropierea locului de examinare
Soluţie sterilă colorată de indigo carmin 30%
Aparat Schultze sterilizat, compus din sonda rigidă, seringa atașată,
manometru pentru observarea presiunii ori seringa Braun
Trusa cu instrumente sterile: specul vaginal, histerometru, pense Pozzi și
Museux, pense port-tampon
Cateter vezical steril
Eprubete şi recipient pentru colectarea urinei
Casoleta cu comprese sterile
Tampoane sterile
Soluție antiseptică pentru badijonarea colului uterin
Soluții antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor
11

Pregătirea
asistentului
medical și a
medicului
Efectuarea
tehnicii



















Îngrijirea
pacientei după
efectuarea
tehnicii
Incidente
Observații






Mănuşi, măști și bonete sterile
Tăviţa renală
Își spală și dezinfectează mâinile
Îmbraca mănușile
Fixează masca la gură
Acoperă părul cu boneta
Tehnica e efectuată de medic asistat și ajutat de asistentul medical
Medicul introduce speculul vaginal în cavitatea vaginală
Badijonează colul cu substanţa antiseptică
În acest timp asistenta umple seringă cu substanţa colorată, purjează
seringa și sonda care se va introduce în col
Medicul fixează colul cu pensă
Introduce în colul uterin sonda aparatului Schultze
Se adaptează la sonda seringa plină cu soluție colorată
Medicul injectează lent și discontinuu substanța colorată, urmărind pe
manometru presiunea lichidului
Pensează colul cu pensa de col
După 30 min se efectuează un sondaj vezical pentru recoltarea urinei şi se
observă şi apreciază culoarea urinei. Testul se bazează pe proprietatea
colorantului din soluţia injectată de a fi rapid absorbit în sânge dacă
trompele sunt permeabile. Se elimină prin urină, colorând urina în verde
intens. Probă este pozitiva dacă urina recoltata are culoare verde intens şi
este negativă, adică trompele nu sunt permeabile, dacă urina are culoare
normală
La finalul tehnicii medicul retrage sonda din col, dezbraca mănușile,
spală mâinile, notează în foaia de observații efectuarea tehnicii
Repaus la pat în ziua investigaţiei
Supravegherea stării generale, temperaturii, apariţiei şi evoluţiei durerilor
pelviene
Mult diminuate comparativ cu histerosalpingografia
Fiind o tehnică aseptică se respectă strict măsurile de asepsie și antisepsie

CELIOSCOPIA – LAPAROSCOPIA GINECOLOGICĂ
Definiţie



Scop




Avantajele
laparoscopiei
ginecologice





Metoda chirurgicală endoscopica ce permite control vizual direct al
organelor genitale interne – uter, trompe uterine, ovare.
Explorator și diagnostic
Terapeutic – permite efectuarea tratamentului chirurgical endoscopic
minim invaziv
Permite stabilirea unui diagnostic cert
Permite efectuarea tehnicilor operatorii endoscopice, minim invazive
Reduce foarte mult hemoragia intraoperatorie şi postoperatorie deoaree

12

Indicaţii









Contraindicaţii

Pregătirea
psihică a
pacientei














Pregătirea fizică
a pacientei













orice incizie practicată este urmată imediat de electrocauterizare
Recuperarea postoperatorie este rapidă
Reduce la minim perioada de spitalizare (poate dura o zi – o săptămână)
Depistarea cauzelor sterilităţii
Prelevarea de ovule în scopul fecundării artificiale şi al reimplantarii lor
în uter
Diagnosticarea precoce a sarcinilor extrauterine
Diagnosticarea afecţiunilor organelor genitale
Tratamentul chirurgical endoscopic în caz de: tumori maligne sau benigne
ale organelor genitale, sarcină extrauterină, incontinenta urinara la efort,
dureri pelviene cronice, boli inflamatorii pelvine, endometrioza
Boli cardiace severe
Multiple intervenţii chirurgicale abdominale
Pneumotorax spontan
Emfizem bulos
Şoc hipovolemic
Peritonita acută
Ocluzie intestinală
Tumora pelvina sau pelviabdominala voluminoasa
Se explica detaliat în ce consta procedura, scopurile procedurii, riscurile
şi evoluţia postoperatorie
Se evaluează şansele de reuşita comparativ cu efectele altor metode
alternative
Se stabileşte împreună cu pacienta dacă se va face numai explorarea
laparoscopica în scop diagnostic ori dacă, în funcţie de diagnosticul
stabilit, se va efectua imediat şi tratamentul chirurgical necesar.
Tratamentul chirurgical care poate fi temporizat se va planifica pentru o
dată ulterioară.
Este absolut necesar să se obţină consimţământul scris al pacientei pe o
fisă specială pe care sunt enumerate şi riscurile posibile
Se face în scopul prevenirii unor complicaţii postoperatorii astfel:
Igiena corporală riguroasă
Raderea parului pubian până la nivelul simfizei pubiene, înainte de a intra
în sala de operaţie sau după ce se intra în sala de oparatie
Dezimfectarea tegumentelor din regiunea abdominală cu soluţie
bactericidă
Hidratare eficienta
Pregătirea intestinului prin:
alimentaţie uşoară cu 24 ore înainte de intervenţie,
o săptămână înainte de operaţie administrare de Phosphosoda3 pe cale
orală pentru favorizarea evacuării conţinutului intestinal sau
administrare de soluţie izoosmotică sau manitol în după amiază de
dinainte operaţiei sau
administrare de 1-2 l de soluţie Fortrans în după amiază de dinaintea
intervenţiei
administrare orală de cărbune medicinal 6 tablete seara înainte de operaţie
13

Evaluarea
preoperatorie











Pregătirea
mediului



Pregătirea
materialelor
necesare





clisma evacuatoare în seara de dinainte operaţiei
dieta strict lichida în ziua intervenţiei
Anamneza amănunţită
Examen fizic şi examen ginecologic
Bilanţ hematologic: hemoleucograma completa, ionograma, teste
hepatice, glicemie, test hepatice, grup sanguin şi RH, timp de sângerare,
timp de coagulare, coagulograma
Examenul urinii: examen sumar şi examen bacteriologic
Culturi din colul uterin
Explorări funcţionale: electrocardiograma, radiografie pulmonara,
ecografie transabdominala sau transvaginala, biopsie de endometru,
histerometrie şi histeroscopie etc.
Se vor evalua atent funcţia cardiacă şi funcţia respiratorie deoarece în
cursul intervenţiei laparoscopice pot surveni accidente cardiace şi
respiratorii
Intervenţia laparoscopica se practică în sala pentru operaţii endoscopice
dotată cu echipamente electronice speciale care pot fi suspendate ori
plasate pe un troliu (suport mobil).Sursa de lumină rece - becuri cu xenon
şi halogen.
Echipamentele necesare:
- insuflator – pentru realizarea pneumoperitoneului;
- echipamente pentru transmiterea imaginilor la monitoare:
videocamere, videoprocesoare, telescoape (endoscoape) –
acestea fiind dispozitive optice prevăzute cu sistem optic şi
fibre optice. Pot fi endoscoape: rigide, flexibile şi semiflexibile;
- monitoare video;
- electrocauter;
- pompa pentru spălare şi aspiraţie – pentru îndepărtarea
lichidelor din câmpul operator
Instrumentarul endoscopic cuprinde:
- ac Veress şi trocar Hasson
- dispozitiv Visiport (auto suture) – pentru secţionarea succesivă
a straturilor parietale sub control video;
- trocare dilatatoare;
- alte trocare accesorii şi canule speciale;
- instrumente de prehensiune (apucare) pentru diferite ţesuturi;
- disectori – pentru separarea şi individualizarea structurilor
anatomice: pense Maryland, foarfeci curbe şi drepte, cârlig
disector, port-tampon Kittner, ednostich pentru prinderea
alternativă a celor două capete ale uniu ac.
- portac;
- ace curbe, drepte;
- împingător de noduri;
- aplicatori de clipuri;
- fixatoare pentru instrumente laparascopice;
- manipulatoare uterine pentru mobilizarea uterului;
- retractori;

14

-





Pregătirea
echipei
medicale
Efectuarea
tehnicii






ace de puncţie;
săculeţi pentru extragerea pieselor anatomice, fragmentelor de
ţesut după ce au fost fragmentate în dimensiuni mici;
- extractor vaginal;
- aplicator de inele tubare;
- bisturie
Gazul care se va insufla pentru realizarea pneumoperitoneului, cel mai
adesea dioxid de carbon (CO2) deoarece incidentele posibile sunt
diminuate. Se mai poate folosi oxigen, protoxid de azot, heliu.
Observaţie: instrumentele endoscopice au forme şi dimensiuni care
permit introducerea lor pe canula endoscopică.
Masa de operaţie:
Este multiplu funcţionala permiţând schimbarea succesivă a poziţiei
pacientei în timpul intervenţiei chirurgicale endoscopice.
Poziţiile pacientei pot fi:
- Trendelemburg (la 25 – 30 grade);
- Anti-Trendelemburg (Fawler);
- Decubit lateral drept ori stâng;
- Decubit dorsal;
- Poziţie ginecologică.
Spălare chirurgicală a mâinilor
Îmbrăcarea echipamentului steril complet
Tipuri de laparoscopie:
- cu gaz
- fără insuflare de gaz
Etapele intervenţiei laparoscopice:
- instalarea pacientei pe masa de operaţie în poziţie orizontală;
- inducerea anesteziei pe cale generală; (tipuri de anestezie:
locală cu xilocaina la nivelul inciziilor pentru introducerea
trocarelor; rahianestezie; peridurala; generală fără intubare;
generală cu intubaţie oro-traheala)
- schimbarea poziţiei pacientei, din poziţie orizontală în poziţie
ginecologică;
- efectuarea câmpului operator la nivelul întregii regiuni
abdominale, dezinfecţia perineului şi dezinfecţia cavitaţii
vaginale;
- instalarea sondei vezicale;
- instalarea manipulatorului uterin pentru mobilizarea uterului;
- instalarea unei sonde gastrice în laparotomiile complexe;
- revenirea pacientei la poziţia orizontală în scopul realizării
pneumoperitoneului astfel: se introduce direct ori printr-o
incizie acul de insuflaţie Veress pe marginea inferioară a
cicatricei ombilicale, ori în cicatricea ombilicală, deoarece
peretele abdominal este foarte subţire la acest nivel. Alte locuri
de inserţie sunt : supraombilicala, subombilical , subcostal
stâng.
- se avansează cu acul până când acesta perforează peritoneul

15















anterior şi pătrunde în cavitatea peritoneală;
- se verifica poziţia acului în cavitatea peritoneală;
- acul Veress este conectat la aparatulu de insuflaţie printr-un tub
de silicon;
- se insufla dioxid de carbon la presiunea de 5-10 atmosfere cu
ajutorul aparatului de insuflat. Acest aparat este prevăzut cu
sistem electronic de afişaj pe care se va urmări pe durata
intervenţiei endoscopice presiunea gazului insuflat, debitul de
insuflare şi cantitatea totală de gaz utilizat;
- după realizarea pneumoperitoneului se extrage acul Veress şi
prin incizia lărgită de la acest nivel se introduce un trocar până
în cavitatea peritoneală.Acest trocar se racordează la tubul
aparatului de insuflaţie pentru a se continua insuflaţia . Pe
canula acestui trocar se va introduce endoscopul (laparoscopul)
în cavitatea peritoneală;
- prin sistemul optic al endoscopului se vizualizează sistematic
abdomenul superior şi pelvisul, se cercetează fiecare organ.
Pentru facilitarea observaţiilor, poziţia pacientei se va schimba
în poziţie Trendelemburg şi se va manevra uterul cu
manipulatorul. Imaginile evidenţiate sunt transmise de la
endoscop pe ecranele monitoarelor.
În cursul laparoscopiei ginecologice se mai pot introduce trocare
accesorii, auxiliare în alte regiuni ale abdomenului în vederea
manipulării diverselor instrumente necesare în cursul intervenţiei.
Trocarele accesorii pot fi amplasate la 4-5 cm deasupra simfizei pubiene
şi la 3-4 cm inferior fata de spina iliacă antero-superioara şi pe linia
mediană.
În mod obişnuit, sunt necesare 2-3 trocare accesorii care pot fi amplasate
la nivelul foselor iliace, dreapta şi stânga, şi pe linia mediană la jumătatea
distanţei dintre simfiza pubiană şi ombilic.
După explorarea vizuală se stabileşte diagnosticul, tipul de intervenţie
necesar şi momentul intervenţiei chirurgicale endoscopice – intervenţia
poate fi posibila imediat ori poate fi stabilită pentru o dată ulterioară.
La sfârşitul intervenţiei laparoscopice se iriga cavitatea peritoneală cu ser
fiziologic steril ori soluţie Ringer – lactat, apoi se aspira lichidul de
spălătura.
Se extrag trocarele accesorii suprapubiene.
Se extrage laparoscopul.
Se efectuează exuflaţia dioxidului de carbon.
Se extrage trocarul principal .
Inciziile făcute pentru introducerea trocarelor se închid cu benzi adezive
(steristrips) sau cu fire de propilen. În unele cazuri aceste incizii pot fi
suturate în straturi anatomice pentru a se evita eventraţia postoperatorie.
Se trezeşte pacienta din anestezie şi se transporta la salon pentru
supraveghere.
Dimensiunile acestor mici plăgi chirurgicale pot fi cuprinse între 1-3 cm.
La sfârşitul intervenţiei endoscopice, la nivelul abdomenului pot fi una
sau mai multe astfel de plăgi operatorii.

16

Îngrijirea
pacientei după
efectuarea
tehnicii



Complicaţii
postoperatorii














Observaţii



Supravegherea şi îngrijirile postoperatorii au următoarele scopuri:
- prevenirea şi combaterea complicaţiilor postoperatorii;
- recuperarea rapidă a pacientei;
Elemente de supraveghere:
- starea de conştientă şi trezirea completă din anestezie;
- pulsul, tensiunea arterială, coloraţia tegumentelor;
- respiraţia;
- apariţia şi evoluţia durerii care se poate manifesta la nivelul
umărului şi la nivel abdominal;
- apariţia şi evoluţia greţurilor şi vărsăturilor cauzate fie de
substanţele anestezice, fie de un ileus postoperator;
- reinstalarea tranzitului intestinal;
- reluarea alimentaţiei pe cale naturală în funcţie de toleranţa
digestivă;
- mobilizarea precoce obligatorie pentru prevenirea
tromboemboliei;
- evoluţia plăgilor chirurgicale;
- igiena corporală şi igiena regiunii genitoanale, deoarece se pot
produce scurgeri pe cale vaginală;
- evoluţia temperaturii corporale;
- apariţia şi evoluţia unei suprainfecţii la nivelul plăgilor
chirurgicale;
Durere la nivelul umărului datorată acumulării de dioxid de carbon sub
diafragm
- se combate prin instalarea pacientei succesiv în decubit ventral
cu pernă sub abdomen, apoi decubit dorsal cu pelvisul mai
ridicat;
- se pot administra antalgice.
Dureri la nivelul inciziilor chirurgicale
- se combat prin administrare de antalgice şi antiinflamatorii.
Suprainfectarea plăgilor chirurgicale
- se combate cu antibioterapie şi, în caz de necesitate,
deschiderea plăgilor, spălarea lor cu soluţii antiseptice şi
refacerea pansamentului.
Greţurile şi vărsăturile
- se combat prin administrare de antiemetice.
Ileusul postoperator
- se combate prin instalarea unei sonde de aspiraţie nazogastrica;
- echilibrare hidroelectrolitica;
- administrare de Cisaprid, Metoclopramid.
Tromboembolia
- se combate prin mobilizare precoce;
- administrare de anticoagulante (pe cale orală, subcutanata,
intravenoasa).
Complicaţii datorate insuflării de gaz: hipotensiune arterială, tulburări de
ritm cardiac, pneumotorax, hipercapnie, embolie gazoasă
Este o tehnică chirurgicală strict aseptica, deci se vor respecta cu stricteţe
toate măsurile de asepsie şi antisepsie

17



Este efectuată de chirurgi specializaţi în intervenţii laparoscopice
(endoscopice)

Modulul 46: Obstetrica şi nursing în obstetrică
ECOGRAFIA OBSTETRICALĂ
Definiție



Scop












Indicații

Pregătirea
psihică a
gravidei
Pregătirea
fizică a
gravidei














Metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un
ecran a uterului gravid, embrionului şi fătului și măsurarea unor elemente
utile în supravegherea evoluției sarcinii.
Diagnosticarea precoce a sarcinii și a tipului de sarcină (unică, gemelara,
multiplă)
Determinarea vârstei fătului
Măsurarea parametrilor de dezvoltare a fătului
Depistarea unor malformaţii fetale
Aprecierea cantității de lichid amniotic
Cunoașterea sexului
Înregistrarea bătăilor cordului fetal
Observarea mișcărilor fătului
Aprecierea evoluției sarcinii deoarece imaginile ecografice pot fi
înregistrate fotografic ori pe caseta video, urmând a fi comparate
Evitarea repetării frecvente a tușeului vaginal în examinarea gravidei,
această manevră fiind urmată uneori de efecte negative
Diagnosticarea sarcinii molare și a sarcinii extrauterine
Sarcina fiziologică ori sarcina patologică
Suspiciune de oprire în evoluția sarcinii
Placenta Praevia
Stabilirea locului de puncție în cazul efectuării amniocentezei
Informarea gravidei despre necesitatea ecografiei; modul de efectuare a
examenului și asigurarea ei că nu exista nici un risc pentru mama şi
evoluția sarcinii
Programarea ecografiei
Gravidă a cărei sarcina nu este mai mare de 4 luni, nu va urina cu o oră
înainte de efectuarea ecografiei pentru a avea vezica plină.
În decursul intervalului de o oră va bea jumătate litru de apă
Dacă nu se poate abține de a urină îşi va goli doar parțial vezica urinară
În sarcinile mai mari de 4 luni nu este necesar ca vezica urinară să fie
plină
Dezbrăcarea pacientei în jumătatea inferioară a corpului (în sala de
ecografie)

18

Pregătirea
mediului

Pregătirea
materialelor
necesare

Efectuarea
tehnicii


















Incidente



Observații




Așezarea pe masa de ecografie în poziția de decubit dorsal
Examinarea se face în cabinetul de ecografie
Asigurarea temperaturii optime
Luminozitate slabă pentru a se permite vizualizarea clară a imaginilor
ecografice pe ecran
Aparat de ecografie în stare de buna funcţionare
Gel de cuplaj acustic
Prosoape de unică folosinţă pentru ştergerea gelului de pe tegumente
Materiale pentru spălarea şi dezinfectarea mâinilor asistentului medical şi
medicului
Mănuşi de unică folosinţă
Tăviţa renală
Tehnica este efectuată de medic respectând următorii timpi:
Aplicarea gelului de cuplaj acustic pe tegumentele din zona pubiană
Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a
abdomenului
Urmărirea imaginilor înregistrate pe ecranul de control sub diferite
unghiuri
Efectuarea copiilor fotografice sau pe caseta video
La final, asistenta şterge gelul de pe tegumente, ajuta gravidă să se ridice
de pe masa de examinare şi să se îmbrace, notează efectuarea tehnicii
Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra gravidei și
fătului
Se poate repeta frecvent
Rezultatul se comunica imediat

AMNIOSCOPIA
Definiție



Scop



Indicații

Contraindicații
Pregătirea











Metoda exploratorie ce consta în observarea directă a sacului amniaotic şi
a lichidului amniotic utilizându-se aparatul de amnioscopie
Explorator şi diagnostic: observarea integrităţii membranelor amniotice,
observarea clarităţii şi culorii lichidului amniotic
Satabilirea conduitei terapeutice
La sfârşitul sarcinii
În caz de suferinţa fetală
Sarcina prelungită
Incompatibilitate RH
Suspiciune de fat mort
Suspiciune de membrane rupte prematur
Placenta Praevia
Informare despre necesitatea examenului

19

psihică a
gravidei
Pregătirea fizică
a gravidei

Pregătirea
mediului
Pregătirea
materialelor
necesare

Efectuarea
tehnicii






















Îngrijirea
gravidei după
efectuarea
tehnicii
Incidente
Observații













Explicaţii relative la tehnică, efecte negative posibile
Obţinerea consimţământului
Urinează pentru golirea vezicii
Dezbrăcarea jumătăţii inferioare a corpului
Aşezarea pe masa ginecologica în poziţie ginecologică cu gambele
sprijinite pe suporţii mesei
Efectuarea unei toalete vulvare cu soluţie antiseptică
Examinarea se face în cabinetul ginecologic
Asigurarea temperaturii şi a luminozităţii adecvate
Aparatul de amnioscopie sterilizat (compus din: sonda rigidă, mandren cu
vârf butonat atraumatic, pensa port-tampon, sursa de lumină)
Materiale pentru asepsie vulvara
Specul vaginal Colin
Casoleta cu comprese sterile
Pensa port-tampon sterilă
Soluţii antiseptice pentru asepsia mâinilor
Mănuşi sterile
Casoleta cu tampoane sterile
Tăviţa renală
Medicul efectuează amnioscopia respectând timpii următori:
Instalează speculul vaginal şi efectuează tuşeul vaginal pentru reperarea
orificiului extern al colului
Introduce sonda aparatului de amnioscopie cu mandrenul instalat prin
orificiul colului uterin, avansând cu ea până stabileşte contactul direct cu
membranele amniotice
Retrage mandrenul din interiorul sondei
Fixează sursa de lumină pe sonda
Priveşte şi observa membranele şi lichidul amniotic
La final, retrage sonda din col
Se fixează un tampon absorbant la nivelul vulvei
Este ajutată să coboare după masa ginecologica şi să se îmbrace
Este condusă la salon şi instalata comod la pat
Se supraveghează scurgerile vaginale, apariţia şi evoluţia contracţiilor
uterine dureroase
Sângerare minimă pe cale vaginală
Ruptura involuntară a membranelor
Se respectă măsurile de asepsie şi antisepsie pentru prevenirea
complicaţiilor infecţioase
AMNIOCENTEZA

Definiție



Introducerea unui ac de puncție în cavitatea amniotică, acul traversând
peretele abdominal, uterin și membranele amniotice pentru recoltarea
unui eșantion de lichid amniotic

20

Scop

Indicații

Pregătirea
psihică a
gravidei
Pregătirea fizică
a gravidei

Pregătirea
mediului
Pregătirea
materialelor
necesare

Pregătirea
asistentului
medical și a
medicului
Efectuarea
tehnicii










































Explorator și diagnostic
Cercetarea cariotipului fetal și depistarea mongoloismului
Depistarea anomaliilor legate de sexul copilului
Depistarea spinei bifida
Depistarea gradului de anemie fetala și de maturitate fetală
Stabilirea conduitei terapeutice
Suspiciune de anomalii fetale
Sarcina cu incompatibilitate RH
Preconizarea întreruperii sarcinii
Informarea corectă asupra necesității puncției, scopului și efectelor
negative posibile
Obținerea consimțământului
Programarea puncției intre săptămânile 14 -16 de sarcină
Efectuarea unui duș în dimineața examenului
Va urină înainte de efectuarea puncției
Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
Poziționarea în decubit dorsal cu abdomenul relaxat
Degresarea și dezinfectarea din regiunea abdominală cu alcool
Puncția se efectuează în cabinetul ginecologic sau în sala de operație
Se închid ferestrele, se asigura luminozitate și temperatura adecvate
Soluții antiseptice pentru tegumente
Casoleta cu comprese sterile
Trusa de pansat sterilă
Camp steril pentru izolarea locului de puncție
Ace de puncție sterile
Seringi sterile
Eprubete sterile
Mănuși, măști, bonete sterile
Tăviţa renală pentru colectarea deșeurilor
Materiale pentru fixarea pansamentului
Spălarea și dezinfectarea mâinilor
Îmbrăcarea manuşilor sterile
Fixarea măştii la gură
Acoperirea capului cu boneta
Amniocenteza este efectuată de medic
Asistenta medicală supraveghează pacientă, servește medicul cu materiale
necesare
Medicul stabilește locul de puncție după examinarea ginecologică a
gravidei sau prin examen ecografic
Asistenta efectuează câmpul operator cu soluție de tinctura de iod în
regiunea abdominală
Medicul introduce acul de puncție în cavitatea amniotică
Aspira cu seringa 20 cc de lichid amniotic
Preda eșantionul asistentei care îl transfera în eprubetă sterilă

21







Îngrijirea
gravidei după
efectuarea
tehnicii

Incidente

Observații


















Medicul retrage acul de puncție
Badijonează locul puncției cu tampon îmbibat în soluție de iod
Aplica și fixează compresiv pansamentul pe locul puncției
Observa și apreciază culoarea și aspectul lichidului amniotic recoltat
Notează în foaia de observație efectuarea tehnicii
Asistenta transporta părodusul recoltat la laborator însoțit de buletinul de
analiza completat cu toate datele necesare
Este transportată la salon
Rămâne în repaus la pat în decubit dorsal ori șezând, în ziua puncției
În următoarele 24 – 48 ore evita efortul fizic
Supravegherea stării generale
Supravegherea pansamentului și locului de puncție
Informarea medicului la apariția unor modificări în starea gravidei
Medicul va decide când poate pleca gravidă acasă
Sunt rare:
Declanșarea unui avort
Fisurarea membranelor amniotice
Dureri
Sângerare
Febra în zilele următoare puncției
Extrem de rar lezarea fătului
Se vor respecta toate măsurile de asepsie și antisepsie
Se poate vizualiza ecografic tehnica

Modulul 47: Puericultura, pediatrie şi nursing specific
PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU-NĂSCUTULUI ÎN SALA DE NAŞTERE
Primele îngrijiri pe care le primeşte nou-născutul încă din primele secunde
de viaţa în sala de naştere, urmând ca apoi mămica să înveţe, cum poate să

22

aibă grijă de copilul său.
Definiţie :
Explorator :
-examenul clinic al nou-născutului
-Evaluarea stării de sănătate cu scorul Apgar
CRITERIUL
CULOAREA

NOTA 2
ROZ

TEGUMENTELOR

NOTA 0
CIANOZA

CIANOZA LA

GENERALIZATĂ

REGULATĂ, CU

EXTREMITĂȚI
NEREGULATĂ

O FRECVENȚĂ

, RARA SAU

DE CIRCA 40/

SUPINOASĂ

REFLEXUL LA

MIN
REACȚIE

SCHIȚEAZĂ

IRITAȚIE ( LA

GENERALĂ:

NUMAI O

NU ARE NICI O

INTRODUCEREA

NOU-

GRIMASĂ DE

REACȚIE

SONDEI DE

NĂSCUTUL ÎȘI

NEMULȚUMI

ASPIRAȚIE ÎN

MIŞCA TOATE

RE

FOSELE NAZALE)

MEMBRELE,

TONUSUL

AGITAT
TONUSUL

ÎȘI MIŞCA

MUSCULAR ȘI

MUSCULAR

DOAR

NU SE OBSERVA

MOBILITATEA

BUN : MIȘCĂRI

EXTERMITĂȚI

NICI O MIȘCARE

ACTIVE DIN

( MÂINI,

TOATE

DEGETE,

BĂTĂILE

MEMBRELE
CLARE,RITMIC

PICIOARE )
ASURZITE,

CORPULUI

E, CU O

NEREGULATE,

NU SE PERCEP

CONSTANTE

FRECVENȚĂ DE

FRECVENTA

BĂTĂI LA CORD

120-140 PE

SUB 100 PE

MINUT

MINUT

RESPIRAȚIA

Scop :

NOTA 1
ROZ DAR CU

ABSENŢA

Terapeutic :
-aspirarea secreţiilor nazofaringiene
-ligătura cordonului ombilical
Indicații :

-profilaxia aftalmiei gonococice
Îngrijirile se aplică tuturor noi-născutilor
Ř Câmpuri sau cearceafuri sterile
Ř

Sonda Nelaton sterilă

Ř

Seringi sterile

23

Ř

Soluţie de nitrat de Ag 1 %, sau soluţie de argirol 5% sau penicilina
10-20000 U.I./ml.

Pregătirea
materialelor
necesare:

Ř

Ata sterilă

Ř

Lenjerie sterilă pentru nou născut

Ř

Cantar pentru sugari,pediometru, centimetru –panglică , ceas cu
secundar.

Ř

Tăviţe renale

Ř

Foarfecă, pense sterile

Ř

Tinctura de iod ,alcool de 70°

Ř

Ser fiziologic steril

Ř Comprese sterile, mănuşi sterile
Sala de naşteri trebuie să îndeplinească condiţiile unei săli aseptice, trebuie
Pregătirea mediului :

Pregătirea asistenţei
medicale :

să fie luminată şi încălzită la 27°C, iar nou născutul este primit în câmpuri
sau cearceafuri sterile.
Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :
Ř Pregătirea tuturor materialelor şi a instrumentarului necesar pentru
primirea şi îngrijirea nou-născutului.
Ř

Efectuarea unor manevre

Ř

Sarcini în supravegherea nou născutului

1. Se începe cu desobstruarea cailor respiratorii superioare. Se face cu
Executarea tehnicii :

o sondă Nélaton –capătul distal al sondei se introduce în cavitatea
bucală a nou născutului și se aspira conținutul din ea, apoi se
împinge sonda până în faringe și se aspira și de acolo ; apoi se
aspira conținutul celor două fose nazale, această sondă nu se
introduce în trahee, aspirația traheei se face prin conectarea sondei
la un aspirator electric, care lucrează cu o presiune mică, sau cu
gura –în acest caz la capătul la care se aspira se pune o compresă
sterilă, că nu cumva conținutul sondei să ajungă în gura persoanei
care aspiră.
2. Se pensează cordonul ombilical cu o pensă Pean și se secționează
între acestea cu o foarfecă. Pensarea are ca scop evitarea unei
hemoragii, fie dinspre mamă fie dinspre copil, deoarece cordonul
ombilical conține vasele importante care hrănesc fătul în timpul

24

sarcinii .
Fiind astfel detașat de mama,nou născutul este pus pe măsuța de
îngrijiri, acoperită cu scutece sterile și situată sub o lampă radianta.
Ligatura bontului ombilical , care se face cu aţa sterilă la circa 3-4
cm distanta de piele. După secționare bontului cu o foarfecă, se
tamponează suprafața secționată cu tinctura de iod și se

Executarea tehnicii :

completează ligatura în,,dop de șampanieˮ, prin care se asigura o
hemostază completă. În lucul ligaturii cu aţa se poate utiliza o
clemă de material plastic.
3. Se face apoi curățirea tegumentelor cu blândețe, folosind comprese
sterile înmuiate în ser fiziologic călduțcu care se șterge pielea.
4. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie și se face astfel :
se instilează în fundurile de sac conjunctival câte o picătură de
nitrat de argint 1%.
Îngrijirea pacientului Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi oxigenare constante.
după tehnica :
Zilnic cât timp se afla în maternitate se va nota în foaia de observație :
Notarea tehnicii în
Ř Temperatura
foaia de observații :
Ř Scaunele
Ř

Va fi cântărit

ÎNGRIJIREA NOU NĂSCUTULUI LA SALON PÂNĂ LA EXTERNARE
Definiție :

După examenul medical , nou-născutul este înfăşat și supravegheat
în continuare de asistenta pediatră .

Scop :
Indicații :
Pregătirea mediului :

Îngrijirile se aplică tuturor noi-născuților.
Ř Temperatura în salon nou-născuților este de 22 grade,
Ř

umiditate 60-70%,

Ř

luminozitate adecvată ,

Ř

oxigenarea salonului,

25

Ř

Pregătirea asistenţei
medicale :

Executarea tehnicii :

Notarea tehnicii în foaia
de observații:

absenta curenților de aer.

Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :
Ř Pregătirea tuturor materialelor și a instrumentarului necesar
pentru primirea și îngrijirea nou-născutului.
Ř

Efectuarea unor manevre

Ř

Sarcini în supravegherea nou născutului

Ř

Sarcini educative

Ř

Sarcini Profilactice

Ř

Se asigura lenjerie curată și încălzită pentru pătuț

Ř

Se așează nou născutul în decubit lateral sau dorsal,
schimbându-i poziția la 2-3 ore

Ř

Pansamentul ombilical se schimbă zilnic iar pentru
menținerea lui se folosește fasa circulara.

Se urmărește și se va nota apariția meconiului și a primei
micțiuni.

VACCINAREA BCG
Definiție :
Scop :

BCG este un vaccin care oferă protecţie împotriva tuberculozei.
Vaccinul BCG stimulează sistemul imunitar pentru protejarea
împotriva tuberculozei.
Nou-născuți începând de la vârsta de 4 zile și copii între 5 și 10

Indicații /
Contraindicații :

luni care nu prezintă cicatrice vaccinală sau prezintă o cicatrice
vaccinală sub 3 mm.

26

Copiii, care nu au fost vaccinaţi în primele zile ale vieţii din
cauza unor contraindicaţii, sunt imunizaţi imediat după
contramandarea lor. Până la vârsta de două luni copiii pot fi
vaccinaţi fără testare tuberculinică preliminară.
Copiii mai mari de două luni sunt supuşi testării şi vaccinaţi
numai dacă peste 72 de ore locul inoculării tuberculinei prezintă
un infiltrat cu dimensiunile de 0-4 mm sau o hiperemie de orice
dimensiuni.
Ř Fiolă de vaccin
Ř

Seringi cu ac lung, se introduc în fiolă 2 ml din lichidul de
suspensionare (Sauton diluat), după care conținutul fiolei

Pregătirea materialelor
necesare:

se amesteca prin manevre de aspirare și golire a
conținutului seringii
Ř

Seringa de 0,5 ml sau 1 ml prevăzută cu un ac pentru
inoculare intradermică.

Pregătirea mediului :

Ř

tăviţa renală;

Ř

casoleta cu câmpuri sterile;

Ř

casolete cu comprese sterile;

În timpul operației de vaccinare, suspensia trebuie protejată
împotriva luminii directe a zilei.

Pregătirea asistenţei
medicale :

Executarea tehnicii :

ü Se spala de două ori mâinile cu apa şi cu săpun, se
îmbraca mănuşile sterile.


Se va aspira în seringa 2 ml de soluţie izotonică de
NaCl, pe care o va transfera în flaconul cu vaccin uscat.
Conţinutul flaconului va fi agitat până la o suspensie
omogenă.



Cu seringă cu destinaţie specială se va aspira pentru
imunizarea B.C.G. 0,2 ml de vaccin diluat.



Se va evacua aerul şi o parte din vaccin pentru a lăsa
strict 0,1 ml de soluţie.



Se va trata de două ori pielea cu tampoane diferite
îmbibate cu alcool etilic de 70°.

27



Strict intradermal, la limita treimii superioare şi medii,
asistentul va injecta vaccinul. Respectând corect tehnica
de administrare, local se va forma un infiltrat de 4-5 mm,
care se va reabsorbi peste 20 de minute.



După administrarea vaccinului, NU se va şterge locul
injectat.



Vaccinul diluat poate fi utilizat timp de 2-3 ore,
respectându-se condiţiile de păstrare şi protecţie faţă de
acţiunea razelor solare şi a luminii.



Vaccinul neutilizat se distruge prin fierbere sau menţinere
în soluţie dezinfectantă.

Se injectează strict intradermic 0,1 ml suspensie de vaccin BCG
astfel:
Ř

Pielea se prinde între degetul mare și arătător.

Ř

Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafața pielii și se
introduce ușor cu bizoul în sus, aproximativ 2 mm în
stratul superficial al dermului.

Ř

Acul trebuie să fie vizibil prin epiderma în timpul
introducerii.

Ř

Injecția se administrează lent.

Ř

O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care
foliculii piloși sunt distinct vizibili reprezintă semnul unei
injectări corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de
minute.

Ř

Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se
facilita vindecarea.

Îngrijirea pacientului
după tehnica :

Ř

Zona respectivă NU trebuie protejată cu plasture.

Ř

Dacă pustula începe să devină purulenta, acoperiţi-o cu un
tampon uscat şi schimbaţi-l în mod regulat.

28

Notarea tehnicii în foaia
de observații:

Accidente / Incidente :

Reorganizarea locului
de munca :

Observații :

Se notează data şi numele celui care a efectuat tehnica
- revărsarea lichidului în afară, când vârful acului a intrat numai
parţial în tegument (se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai
profund în grosimea dermului);
- tumefacţia stratului subcutanat fără apariţia papulei cu aspect de
coajă de portocală, când acul pătrunde prea profund în derm;
- nu se aseptizează pielea cu alcool în cazul intradermoreacţiei
la tuberculoza.
- reacţii sistemice BCG – febra > 39.5°C timp de cel puţin 12 ore
- febra >38.5 °C timp de cel puţin 48 ore
- se aruncă la coş deşeurile tampoane de vată
- se depozitează seringile într-un loc special amenajat cu acul
detaşat şi capacul de protecţie fixat, urmând a fi distruse prin
ardere.
Nou-născuţii subponderali (sub 2500 g), boli febrile
concomitente , convalescenta unei boli infecto-contagioase ( 1-3
luni), afecțiuni dermatologice acute, deficit imun.

ÎNGRIJIREA PREMATURULUI
Definiție :

Clasificarea:

Indicații :

Îngrijirea copilului născut înainte de termen (înainte de 37 de
săptămâni de amenoree, adică înainte de 8 luni).
Clasificarea prematurității :
Ř Prematuritate gradul I –ușoară. Copilul are la naștere
greutatea 2.500-2.000 g
Ř

Prematuritate gradul II –medie . Greutatea la naștere este
între 2.000-1.000 g

Ř

Prematuritate gradul III –gravă . Greutatea la naștere este
între 1.500-1.000 g

Ř

Prematuritate gradul IV –gravă. Greutate la naștere sub
1.000 g

Prematurul prezintă o imaturitate globală a organelor şi funcţiilor
care îi poate pune în pericol viaţa sau dezvoltarea sa. Astfel:
o imaturitatea sistemului nervos, împreună cu cea a plămânilor,
poate fi responsabilă de tulburări respiratorii, îndeosebi
încetarea de apneesi poate duce la cianoza.
o Imaturitatea plămânilor creează un risc de îmbolnăvire a
membranelor hialine.

29

Pregătirea materialelor
necesare:

o Fragilitatea vaselor creşte riscurile de hemoragie
cerebromeningeana.
o Imaturitatea cardiovasculară poate da naştere unui suflu cardiac
prin persistenţa canalului arterial, care leagă artera pulmonară
de aorta în timpul vieţii intrauterine.
o Imaturitatea digestivă face dificil refluxul de supt-inghitit,
copilul este uneori incapabil să sugă.
o Imaturitatea ficatului provoacă un icter adesea mai pronunţat
decât la nou-născutul la termen.
o Imaturitatea sistemului imunitar face prematurul mai vulnerabil
la infecţii de toate felurile.
o Absenta rezervelor energetice datorată gestaţiei incomplete,
poate conduce la o micşorare a temperaturii corporale, la o
hipoglicemie sau la o hipocalcemie.
o incubator,
o material pentru reanimare respiratorie
Ř temperatura de 26°C în sala de naștere;

Pregătirea mediului :

înfășarea în scutece calde după naștere;

Ř
Ř
Executarea tehnicii :

Notarea tehnicii în foaia
de observații:

temperatura din saloane să fie 26-28°C;

o Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi
oxigenare constante.
o Condiţii de asepsie riguroasă - hublourilor amenajate pe
peretele incubatorului.
o Prematurul este alimentat prin sondă gastrica în mod
discontinuu (la fiecare trei ore) sau continuu dacă are o
greutate foarte mică sau dacă este hipoglicemic. Se
utilizează de preferinţă laptele matern îmbogăţit în proteine
şi în calciu sau un lapte artificial pentru prematuri, adaptat
posibilităţilor digestive ale copilului. Este necesar un
supliment de vitamine E, D şi C.
o Dacă a fost reanimat la naştere sau dacă prezintă cel mai mic
semn de suferinţa respiratorie, copilul este hrănit prin
perfuzie intravenoasă.
o Fototerapie (expunerea nou-născutului la lumina albastră)
Zilnic cât timp se afla în maternitate se va nota în foaia de
observație :
Ř

Temperatura

Ř

Scaunele

Ř

Greutatea

30

BAIA SUGARULUI
Prima baie a nou-născutului se face după căderea cordonului
Definiție :

ombilical . Până la prima baie se face toaleta zilnică prin baie
parţială.

Scop :
Indicații :

Spălarea se face cu apa caldă şi săpun fin .
Materiale necesare :

Ř

Cădiţa de copii

Ř

Termometru de baie ( Temperatura nu trebuie să depăşească
35 grade Celsius ).

Ř

Săpun și șampon de copii

Ř

2 prosoape 1m x 1m (unul pentru faţă şi unul pentru corp) şi
un halatel de baie cu glugă.

Pregătirea materialelor
necesare:

Ř

Para de cauciuc pentru aspirarea secreţiilor nazale
(pompiţa).

Ř

Covoraş antiderapant, un prosop sau scutec din bumbac
pentru aşezat în cădiţa.

Ř

O mănuşă pluşată sau un scutec moale pentru săpunirea
corpului bebeluşului

Ř

Ulei de corp pentru bebeluşi;

Ř

Crema pentru încheieturi și pentru funduleț

Ř

Bețișoare de urechi speciale pentru copii

Ř

Foarfeca de unghii

Ř

Perie și pieptene

Termometru, acesta trebuie să indice o temperatură de maxim 35 de
Pregătirea mediului :

grade Celsius. Temperatura în camera trebuie să fie și ea luată în

31

considerare și nu trebuie să fie mai mare de 25 de grade Celsius.
Sugarul dezbrăcat va fi introdus în cada cuprinzându-i cu mâna
stânga axila stanga astfel încât degetul mare să înconjoare umărul.
Gâtul și corpul sugarului vor fi sprijinite pe antebrațul celui ce
executa baia. Gleznele sugarului vor fi cuprinse cu mâna dreaptă,
Executarea tehnicii :

degetul arătător va fi plasat între glezne. În apa sugarul va fi
sprijinit pe mâna stângă a asistentei și va fi spălat cu mâna dreaptă.
Pentru a-i spala spatele va fi întors pe mâna stângă a asistentei cu
capul în jos, introducându-i palma stângă în axila, cuprizându-i cu
police umărul așa încât toracele și gâtul sugarului vor fi sprijinite pe
brațul stâng .Baia sugarului se va termina cu un duș cu apa
potrivităla temperatura de 37 grade . După baie și dus sugarul va fi
așezat pe un prosop special pentru baie cu care va fi acoperit.
Ștergerea se face prin tamponare. Fosele nazale și urechile vor fi
curățate cu tampoane de vată de formă alungită și răsucită. După
efectuarea băii i se vor tăia unghiile.

ALIMENTAŢIA PREMATURULUI PRIN GAVAJ
Definiţie :

Scop :

Pregătirea
materialelor
necesare:

Introducerea unei sonde în stomac, nazo sau orofaringian pentru a permite
alimentaţia gastrică directă.
Alimentaţie.
Alimentul preferat pentru administrarea enterala la prematuri este laptele
matern. În absenţa acestuia cel mai bun substituent îl constituie formulele de
lapte pentru prematuri care asigura o cantitate crescută de proteine (2.022.4g%), o compoziţie redusă de lactoza şi o cantitate mai mare de vitamine,
oligoelemente, minerale.
 sonde sterile jetabile de polietilena sau catetere sterile moi nr. 10, 12,
14,


seringi sterile jetabile cu volumul de 10,0 — 20,0 ml,



vase sterile gradate cu lapte matern cu t° de 36-37°C,



glicerina, emplastru



soluţii dezinfectante.

32

Pregătirea
pacientului :

Copilul este aşezat în decubit lateral, cu capul puţin ridicat. Se determina
profunzimea la care trebuie introdusa sonda. Ea este egală cu distanţa de la
Executarea
tehnicii :

baza nasului până la apendicele xifoid al sternului. Sonda se umple cu lapte,
apoi capătul rotunjit al ei se unge cu glicerina. Cu mâna stânga asistentul
deschide gura copilului, apăsând pe bărbie sau pe obraji, cu mâna dreaptă
introduce sondă cu precauţie pe linia medie a limbii până la semnul marcat.
Sonda poate fi introdusă şi prin una din fosele nazale. În timpul introducerii
sonda se strânge cu degetele sau cu o clamă pentru a evita scurgerea
laptelui. Dacă sonda nimereşte în trahee, copilul se cianozează, tuşeşte. În
asemenea caz, sonda trebuie scoasă imediat, iar copilului i se da oxigen.
Dacă sonda este introdusă corect şi copilul nu dă semne de nelinişte, capătul
extern al sondei se uneşte cu seringa în care se toarnă laptele rămas, se

scoate clama şi aşteptăm până se va scurge tot laptele (20-30 de min).
Notarea
măsurarea lungimii externe a sondei şi notarea acesteia în foaia de
tehnicii în foaia
alimentaţie
de observații:
notarea orei şi a cantităţii de lapte
Accidente /
Incidente :

Reorganizarea

Biberonul se spala folosind o perie specială, cu apa caldă și detergent, apoi

33

locului de
munca :
Observații :

se clătește din nou și se sterilizează prin fierbere.
Contraindicaţii de alimentaţie precoce:

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PE CALE ORALĂ (LA COPIL)

Definiție :
Scop :
Indicații :
Pregătirea materialelor
necesare:

Pregătirea pacientului:

Introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de
medicamente care să acţioneze general sau local.
terapeutic
terapeutic
Ř Pahare de unică folosinţă
Ř Pipeta, sticluţa picurătoare
Ř Medicamente prescrise
Ř Apa, ceai, alt lichid recomandat
Ř Lingură, linguriţa
Ř Apăsător de limbă
Ř Tava sau măsuţa mobila
Ř Mănuşi de unică folosinţă
a) psihică:
folosiţi o metodă de joacă pentru a obţine cooperarea
informaţi copilul că va primi un medicament şi nu bomboane
informaţi asupra efectului şi reacţiilor adverse
explicaţi părinţilor rolul medicamentului, importanta administrării,
acţiunea şi eventualele reacţii adverse
b) fizica:
asiguraţi o poziţie corespunzătoare în raport cu starea copilului
verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru administrare
dacă nu exista nici o contraindicaţie înlocuiţi apa cu un alt lichid, de
preferat dulce (suc, ceai) – nu folosiţi alimente sau lichide preferate
deoarece copilul le-ar putea refuza mai târziu!
Ř Aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament
(măsuţa mobila)
Ř Verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului,

34

Executarea tehnicii :

Îngrijirea pacientului :
Reorganizarea locului de
munca:
Notarea procedurii :

Observaţii:

Accidente/ Incidente

doza, modul de administrare, calea de administrare
Ř Identificaţi fiecare medicament pe care-1 primeşte pacientul:
eticheta, ambalajul
Ř Puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din
material plastic
Ř Verificaţi numărul salonului şi numele pacientului
Ř Duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
Ř Explicaţi pacientului/părinţilor ce medicament primeşte,
acţiunea acestuia, dacă are gust neplăcut
Ř Aşezaţi pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o
contraindicaţie, sau o poziţie comodă în care să poată bea
lichidul în funcţie de starea acestuia
Ř Serviţi pacientul cu doza unică
Ř Zdrobiţi sau fragmentaţi tabletele pentru a fi mai uşor de
ingerabile
Ř Folosiţi o cantitate mai mică de lichid pentru a coopera mai
uşor
Ř Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
Ř Asiguraţi-vă că pacientul exprima stare de confort, nu varsa
Ř Plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat
Ř Asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
Ř Spălaţi mâinile
Ř data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului
Ř refuzul pacientului
Ř numele persoanei care a administrat medicamentul
Ř dacă pacientul/familia poate continua administrarea
tratamentului fără supraveghere
Rezultate dorite:
Medicamentele au fost administrate fără incidente
Pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţa şi
vărsături
Pacientul accepta medicamentele, este cooperant
Pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului
1. Pacientul nu cooperează, refuza medicamentele:
- anunţaţi medicul
2. Pacientul acuza senzaţie de greaţă şi vomă:
- aerisiţi
- invitaţi pacientul să inspire profund
- rămâneţi cu pacientul până când se simte bine
- dacă este cazul, anunţaţi medicul
3. Pacientul are reacţie alergică sau anafilactica:
- opriţi administrarea
- anunţaţi medicul
- pregătiţi medicamente antihistaminice
Dacă reacţia este severă:
- aşezaţi pacientul în decubit cu capul puţin ridicat
- evaluaţi semnele vitale la 10 – 15’
- urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie

35

- dacă are dificultăţi respiratorii administraţi O2 pe masca, 6l/min.
- pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână
- asiguraţi suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea
- notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice.

Modulul 48: Neurologie şi nursing în neurologie
PUNCŢIA RAHIDIANĂ
Definiţie:

Puncţia lombară consta în introducerea unui ac steril în
spaţiul subarahnoidian a canalului spinal, de obicei în
spatiile intervertebrale L3 – L4 sau L4 – L5, pentru a ajunge
36

la lichidul cerebral spinal. Acest test necesita o tehnică
sterilă şi o poziţionare atentă a pacientului.

Scop:

Indicaţii:

Pregătirea materialelor
necesare:

Pregătirea mediului

Explorator :
Ř Pentru a determina presiunea fluidului spinal
cerebral.
Ř Pentru a detecta creşterea presiunii intracraniene.
Ř Pentru a detecta prezenţa de sânge în lichidul
cefalorahidian cerebral care indica hemoragie
cerebrală.
Ř Pentru a obţine lichid cefalorahidian pentru analizele
de laborator.
Ř Pentru a diagnostica boli ale sistemului imunitar,
precum scleroza multiplă
Terapeutic :
Ř administrarea de anestezice – rahianestezie
Ř administrarea de citostatice
Ř administrarea de antibiotice - foarte rar
ü Cea mai frecventă indicaţie în practica clinica pentru
puncţia lombară este confirmarea sau infirmarea
diagnosticului de meningita sau meningoencefalita
acută, care reprezintă o urgenţă medicală.
ü boli neurologice de etiologie necunoscută
ü carcinomatoza meningeală bolii demielinizante
ü hipertensiune intracraniană benigna
ü poliradiculonevrita acută
Ř tava medicală sau măsuţa de tratamente
Ř mănuşi sterile.
Ř eprubete sterile
Ř betaina soluţie, alcool sanitar sau păduri alcoolizate
Ř anestezic local : xilina, atropina
Ř un ac spinal scurt de mărime 22 cu ambou
transparent.
Ř etichete.
Ř manometru Claude
Ř substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană
exploratorie);
Ř substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni,
seruri, pentru puncţia terapeutică);
Ř substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în
vederea rahianesteziei
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Dacă puncţia se face în salon se izolează patul printrun paravan de restul bolnavilor
37

Pregătirea pacientului:

Pregătirea asistenţei
medicale:

ü Măsuţa cu instrumente şi materiale se aduce lângă
bolnav în momentul începerii puncţiei.
- Reevaluează fişa medicală a pacientului şi motivul
pentru care pacientul este programat la procedura de
puncţie lombară
- .Verifică ce i s-a comunicat pacientului cu privire la
procedură.
- Abordarea şi identificarea pacientul.
- Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor sale cu privire la procedură.
- Explicaţiile oferite de către asistentă medicală
trebuie să fie în concordanţă cu cele oferite de către
medic, pentru a evita confuzarea pacientului.
 Pregătirea psihică:
ü Se informează şi se explica pacientul
necesitatea procedurii
ü Trebuie să explice pacientului, necesitatea şi
modul în care se desfăşoară puncţia lombară.
ü Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere
psihic pentru a înlătura factorii emoţionali
 Pregătirea fizică:
ü Se transporta bolnavul în sala de procedura,
cu 10 – 15 min înainte
ü Asistenta medicală va cere pacientului să îşi
golească vezica urinară înainte de procedura.
ü Se dezbraca bolnavul
ü Vor fi curăţate şi eventual rase zona pentru
puncţie
ü Bolnavul se aşază:
- în poziţie culcat, decubit lateral, la marginea mesei
sau patului, ghemuit cu genunchii aduşi cât maimult
spre capul aplecat înainte; astfel: încât spatele să fie
arcuit. Pentru a ajuta pacientul să menţină această
poziţie, asistenta medicală va sta în fata pacientului
cu o mână în spatele gâtului pacientului şi cealaltă
în spatele genunchilor pacientului pentru a contribui
la susţinerea poziţiei pacientului pe tot parcursul
procedurii.
- poziţie şezândă la marginea mesei de examinare, cu
picioarele atîrnînde.Se încrucişează mâinile
bolnavului pe piept şi capul aplecat înainte.Spatele
se încovoaie în formă de arc. Se împinge înapoi zona
epigastrică .Bolnavul va fi acoperit, cu excepţia
locului puncţiei.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să cunoască eventualele alergii ale pacientului
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
38

Execuţia tehnicii

Îngrijirea pacientului după
tehnica:

Participarea la efectuarea puncţiei
Ř Spălare pe mâini cu apă curentă şi săpun,
dezinfectare cu alcool.
Ř Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi cu
tinctura de iod, pe o suprafaţă de 10 x 10 cm
Ř . Se izolează cu câmp steril.
Ř Se prezintă medicului mănuşile sterile
Ř Se prezintă medicului o pensă sterila pentru a-şi
alege acul pentru puncţie
Ř Se supraveghează bolnavul în tot timpul puncţiei.
Ř Medicul va injecta anestezic în locul planificat
pentru puncţie.
Ř Medicul va pătrunde cu acul de puncţie în spaţiu
intervertebral, se străbate perpendicular pielea pe
linia mediană, imediat deasupra apofizei spinoase a
vertebrei inferioare, apoi se îndreaptă puţin acul,
oblic în sus şi se penetrează ţesutul celular
subcutanat şi ligamentele, ajungându-se la spaţiul
epidural unde se întâlneşte o rezistenţă (duramater)
după care se pătrunde în spaţiul subarahnoidian; se
îndepărtează mandrenul şi lichidul curge picătură cu
picătură, pe ac, în eprubete.
Ř La 2 sau 3 ml de lichid în fiecare eprubetă, medicul
le va mâna la asistenţei medicale , care le va eticheta
în mod corespunzător.
Ř Medicul va retrage acul , va aplica o scurtă presiune,
şi va ioda locul puncţiei
Ř La cerere asistenta medicală oferă medicului
aparatul Claude pentru măsurarea tensiunii
lichidului cefalorahidian.
Ř Oferă medicului seringile cu substanţele
medicamentoase (dacă puncţia se face cu scop
terapeutic)
Ř După extragerea acului, se badijonează locul
puncţiei cu iod. Se aplica un pansament steril şi se
fixează cu romplast
Ř Dezifectia mâinilor
Ř Bolnavul va fi dus la pat în poziţie orizontaIă
Ř Se instruieşte pacientul să stea în decubit dorsal 48
ore pentru preintampnarea sindromului
postpunctional (meningism).
Ř Se informeza pacientul ca medicul va raporta
rezultatele puncţiei lombare, de îndată ce acestea
sunt disponibile.
Ř Se aşază, bolnavul fără pernă şi se menţine în această
poziţie, nemişcat, timp de 24 ore.
Ř Bolnavul se serveşte şi se alimentează la pat, numai
după 6 ore

39

Ř
Ř
Ř

Ř
Ř
Ř
Ř
Ř
Ř

Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:

ü
ü
Ř
Ř
Ř
Ř
ü

Reorganizarea locului de
munca:

ü

Observaţii:

ü
ü

După 24 ore, se oferă bolnavului perna
A treia zi după puncţie se aşază bolnavul în poziţie
şezândă.
La indicaţia medicului se rehidratează bolnavul cu
substanţe hipo- sau izotonice timp de 24 ore şi se
administrează medicamente hipertensive
Pregătirea lichidului pentru laborator (în cazul
puncţiei exploratorii)
Eprubetele cu lichid cefalorahidian recoltat se
plasează imediat în termostat sau în baie de apă
Se etichetează recipientele ,cu lichidul recoltat
Se completează formularele de recoltare
Se transporta imediat eprubetele la laborator, evitând
suprainfectarea produsului
Monitorizează pacientul cu atenţie. Urmăreşte
reacţiile adverse, inclusiv cefalee, vertij, sincopa,
greaţă, tinitus, detresa respiratorie, schimbarea
semnelor vitale, meningita, febră şi le raportează
medicului.
Se notează tehnica şi rezultatul ei
Se notează numele persoanei care a efectuat tehnica
Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse,
vărsături
Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repeta puncţia
într-un spaţiu intervertebral superior
Contractarea fetei, gâtului său a unuia din membre
(prin atingerea ramurilor nervilor spinali)
Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope
mortale
Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate
da naştere la tulburări postfuncţionale
Se îndepărtează instrumentarul şi materialele folosite
şi se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
Întreaga procedură va dura aproximativ 15 minute.
Dacă în cursul puncţiei s-a evacuat o cantitate mare
de lichid, bolnavul va fi aşezat în poziţie
Trendelenburg moderata pentru câteva ore

ELECTROENCEFALOGRAMA
Definiţie:

Electroencefalograma (EEG) este o procedură care
înregistrează activitatea undelor cerebrale.
Biopotenţialele corticale provin din activitatea metabolică şi

40

funcţională a celulelor neuronale, în special a celulelor
piramidale din cortexul cerebral. Înregistrarea acestor
biopotenţiale sub denumirea de EEG permite analiza
activităţii electrice a ţesutului nervos excitabil.
Scop:

Indicaţii:

Explorator
Ř Pentru a determina prezenta şi tipul de epilepsie.
Ř Ajuta în diagnostiarea leziunilor intracraniene.
Ř Pentru a evalua activitatea electrică a creierului în
boli metabolice şi degenerative, traumatism cranian,
meningita, encefalita .
Ř Pentru a confirma moartea cerebrală.
ü În diagnosticul epilepsiei şi diferenţierea acesteia de
alte stări convulsive (convulsiile psihogenice,
sincopele, tulburările extrapiramidale ale mişcării).
ü În diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic
unica metoda de diagnostic a encefalitei spongiforme
subacute).
ü Ca test de stabilire a morţii cerebrale
ü În monitorizarea şi pronosticul pacienţilor comatoşi
ü Psihiatrie – boli psihice, nevroze
ü Neuro-chirurgie – traumatisme cranio-cerebrale,
tumori, malformaţii vasculare

Pregătirea materialelor
necesare:

Pregătirea mediului

Pregătirea pacientului:

Tampoane de vată
Alcool sanitar,
Electrozi de unică folosinţă pentru aparatele noi
Aleza ,muşama
Tăviţa renală
Mănuşi de unică folosinţă.
Pasta electrolictica
Soluţie salină
Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hârtie de unică folosinţă.
 Pregătirea psihică:
ü Se informează şi se explica pacientul
necesitatea procedurii
ü Trebuie să explice pacientului, necesitatea şi
modul în care se desfăşoară procedura
ü Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere
ü
ü
ü
ü
ü
ü
ü
ü
ü

41

Pregătirea asistenţei
medicale:

Execuţia tehnicii propriuzise - etapele de execuţie:

psihic pentru a înlătura factorii emoţionali
ü Asigurarăţi pacientul ca electrozii nu vor
provoca şocuri electrice.
ü Înainte de a începe procedura de înregistrare,
pacientul este instruit să se relaxeze cu ochii
închişi şi să nu vorbească decât dacă i se
cere.
 Pregătirea fizică:
ü Se transporta bolnavul în sala de procedura,
cu 10 – 15 min înainte
ü Vor fi curăţate şi eventual rase zona pentru
puncţie
ü Înainte cu 12-24 ore de înregistrarea EEG,
pacientul nu va consuma ceai negru, cafea,
cacao, ciocolata, alcool, iar dacă urmează un
tratament cu antihistaminice, vitamine din
grupul B, hormoni, hipotensoare, somnifere,
sedative, tranchilizante, acesta va fi întrerupt.
ü Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost
traumatizat fizic şi psihic, glicemia în
calcemia în limite normale.
ü Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii
închişi şi gura uşor întredeschisă, relaxat fizic
şi psihic.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să cunoască eventualele alergii ale pacientului
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Aplicarea şi fixarea electrozilor pe scalp se efectuează după
prealabila degresare a tegumentului cu alcool şi umezirea
electrozilor cu o soluţie salină saturată sau pasta
electrolitică, pacientul putând rămâne în poziţie şezândă sau
poate fi culcat în decubit dorsal cu un suport în regiunea
cervicală.
Contactul perfect între tegument şi electrod este una din
condiţiile esenţiale pentru obţinerea unui EEG de calitate.
Etapele înregistrării EEG:
Ř Traseu de referinţă în stare de veghe, ochii închişi,
relaxare fizică şi psihică;
Ř
Traseu la deschiderea ochilor;
Ř Traseu cu ochii închişi şi activare prin hiperpnee;
Ř Stimulare luminoasă intermitenta cu 6 Hz i 12 Hz
Ř Activări suplimentare.
Metode de activare EEG.
Traseul EEG trebuie înregistrat atât în condiţii de repaus, cât
şi în condiţii de activare activitate electrică corticala
evocata. Metodele de activare corticală prin diver şi stimuli
au ca scop declanşarea manifestărilor electrice patologice,
absente pe un traseu EEG spontan.
42

Ř

Ř

Ř

-

Hiperpneea. Efectuarea voluntară a 25-30 de respira
îi/min timp de 3 minute, determina alcaloza
respiratorie (hipocapnie) secundara hiperventilaţiei,
ce va induce fiziologic creşterea excitabilităţii
corticale şi amplificarea efectelor sincronizatoare ale
formaţiunilor subcorticale. În condiţii patologice,
hiperventilaţia poate determina vasoconstricţie,
spasme cerebrale, ischemie şi hipoxie cerebrală.
Stimularea luminoasă intermitentă (SLI). Este
efectuată cu ajutorul stroboscopului care generează
stimuli luminoşi intermitenţi, cu frecvenţa intre 4-30
fla uri/sec. (Hz) Cele mai utilizate frecvente sunt cele
de 6 Hz i 12 Hz, aplicate timp de 2-3 minute.
Activări suplimentare. Se referă la metode de
activare ale traseului EEG efectuate în scopul
diagnosticului epilepsiei, efectuate numai de către
medicul specialist neurolog, cu posibilitatea
acordării primului ajutor în cazul declan ării crizei
epileptice:
activare prin sunet - pentru diagnosticul epilepsiei
reflexe audiogene;
activare medicamentoasă - pentru stabilirea pragului
convulsivant;

-

Îngrijirea pacientului după
tehnica:
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:

activare prin somn medicamentos - se efectuează mai
ales la copii deoarece manifestările iritative apar în
momentul adormirii şi la trezire, sau activare prin
privare de somn, timp de 36-48 de ore – utilă pentru
toate formele de epilepsie.
Se ataşează 16 până la 25 electrozi, folosind o pastă
specială, lipicioasă. Uneori se poate folosi o cască ce are
ataşaţi direct pe ea electrozi stabili, iar ocazional aceştia pot
fi prevăzuţi cu mici ace.
Este posibil că înregistrarea datelor să fi oprită la anumite
intervale de timp pentru a permite pacientului să îşi
schimbe poziţia.
ü Se face toaleta locală a pielii
ü Se schimba cearşaful
ü Ajuta pacientul să se îmbrace
ü Se notează tehnica şi rezultatul ei
ü Se ataşează EEG
ü Se notează numele persoanei care a efectuat tehnica
ü Electroencefalograma este unul dintre cele mai
sigure teste, deoarece deşi testul măsoară activitatea
electrică a creierului, în nici un moment impulsuri
electrice nu sunt transmise în organism. Cei ce suferă
de epilepsie sau atacuri de apoplexie este posibil ca
acestea să apară în timpul testului. Dacă acest lucru
se întâmplă nu trebuie să vă îngrijoraţi deoarece
43

ü
ü
ü
ü

ü

Reorganizarea locului de
munca:

Observaţii:

ü
ü
ü
ü
ü
ü

tehnicianul are pregătirea necesară pentru a vă
acorda primul ajutor.
Defecte ale electrocardiografului sau interferente
electrice
Ataşarea necorespunzătoare a electrozilor
Pacientul se mişcă prea mult în timpul efectuării
testului;
Administrarea tratamentelor pentru atacurile de
epilepsie (medicamente antiepileptice), sedative,
calmante sau barbiturati;
Aplicarea produselor cosmetice sau de întreţinere
direct pe par înainte de efectuarea testului, situaţie
care poate ingreuna plasarea electrozilor la nivelul
scalpului.
Electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi
Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
Se îndepărtează mănuşile
Se spală mâinile
Interpretarea se face de către medicul neurolog
Durata normală a electroencefalogramei este de 1-2
ore.

ü Pentru ca rezulatele să fie mulţumitoare
electroencefalograma trebuie să cuprindă:
-la adulţi, în stare de veghe cu precădere unde alfa şi
beta;
-doua părţi ale creierului cuprind acelaşi tip de unde;
-EEG nu înregistrează pulseuri sau încetiniri ale
activităţii electrice a creierului;
-daca se recurge şi la stimularea stroboscopică,
partea occipitală a creierului poate să reacţioneze
uşor, dar per ansamblu undele creierului ar trebui să
păstreze parametrii nomali.
ü Rezultate anormale ale electroencefalogramei pot
cuprinde următoarele manifestări:
-doua părţi ale creierului prezintă tipuri diferite ale
activităţii electrice. Acest lucru se poate datora
anumitor probleme ale unei părţi a creierului;
-EEG inregisreaza pulseuri sau încetiniri ale
activităţi undelor formate la nivel cerebral. Aceste
schimbări se pot datora unor tumori cerebrale,
infectiillor, leziunilor, atacurilor cerebrale sau
epilepsiei. În cazurile de epilespsie localizarea şi
tipul undelor poartă un rol esenţial în stabilirea
tipului epilepsiei sau al atacului de apoplexie. Cu
toate acestea la cei mai mulţi dintre pacienţii care
suferă de epilepsie, rezultatele electroencefalogramei
se pot încadra în parametrii normali dacă este

44

efectuată între două manifestări ale bolii);
-EEG înregistrează variaţii ale undelor, manifestate
în mai multe zone ale creierului. Acest lucru se poate
datora intoxicaţiilor medicamentoase, infecţiilor
(encefalita), disfuncţii metabolice (cetoacidoza
diabetică). Toate aceste condiţii medicale
influenţează echilibrul chimic al întregului organism.
-EEG înregistrează prezenta undelor delta sau a unui
nivel ridicat al undelor theta la adulţii în stare de
veghe. Acest lucru poate fi cauzat de leziuni ale
creierului, anumite boli ale sistemului nervos, sau
poate fi pur şi simplu cauzat de anumite
medicamente;
-EEG nu inregisreaza nici un fel de activitate
electrică la nivel cerebral (pe foaia de hârtie se
imprima o linie dreaptă). Acest lucru indică faptul că
activitatea cerebrală a încetat, având de obicei drept
cauză lipsa de oxigen sau de sânge a creierului.

ANGIOGRAFIE CEREBRALĂ
Definiţie:

Angiografia cerebrală este o examinare radiologică a
vascularizaţiei cerebrale după injectarea unui mediu de
contrast. Locurile comune de injectare sunt carotidian,
brahial, şi cel al arterelor femurale.
Scop:

Indicaţii:

Pregătirea materialelor

Pentru a detecta anomalii vasculare cerebrale.
Pentru a studia deplasări vasculare cauzate de
tumori, hematoame, edeme, spasm arterial, sau
creşterea tensiunii intracraniene.
Ř Pentru a localiza clipuri chirurgicale aplicate pe
vasele de sânge în timpul unei intervenţii
chirurgicale şi pentru a evalua starea
postoperatorie a vaselor de sânge.
Stenoze sau ocluzii ale arterelor cerebrale
Malformaţi vasculare cerebrale
Ischemie vasculară tranzitorie
Stenoza carotidei
Tumori intracraniene
Angioame
Hematoame
Ř
Ř

ü
ü
ü
ü
ü
ü
ü

ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2% (cea mai
45

necesare:

eficientă), tinctura de iod 2%, betadina 10%, alcool
medicinal 70% garou
ü Material moale
tampoane

Pregătirea mediului

Pregătirea pacientului:

steril:

câmpuri,

pansamente,

ü Ac de puncţie sau CVP
ü Xilina (lidocaină)
ü Procedura are loc într-o cameră care seamănă cu o
sală de operaţii.
ü În sala de investigaţie trebuie să fie permanent
pregătită o trusă de intervenţie în cazul apariţiei unor
accidente de eventuala disfuncţie cardiorespiratorie
indusă medicamentos
 Pregătirea psihică:
Ř

Ř

Ř
Ř
Ř


Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii. Explicaţiile oferite de
către asistentă medicală trebuie să fie în concordanţă
cu cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Verifica istoricul pacientului referitor la medicaţie
pentru stabilrea hipersensibilităţii la iod, sau alte
substanţe de contrast.
Abordarea şi identificarea pacientul.
Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
înainte de procedura de angiografie cerebrală.
Pregătirea fizică:
Ř

Ř

Ř

Este recomandabil ca pacientul să nu fie
alimentat per os câte ore înaintea explorării
pentru a evita apariţia unei eventuale aspiraţii
a conţinutului gastric în căile aeriene ca
reacţie adversă la injectarea substanţei de
contrast sau secundara unor accidente din
cursul examinării.
Toate bijuteriile, protezele dentare, şi acele
de păr, lentile de contact vor fi luate şi
păstrate
Se verifică dacă nu exista contraindicaţii
privind efectuarea explorării angiografice
o Precauţii suplimentare vor trebui luate
pentru pacienţii cu diateze
hemoragice (în special în hepatopatii)
şi pentru cei în tratament cu anticoagulante. Este totuşi preferabil ca

46

Ř
Ř
Ř
Ř

Ř

angiografia să fie temporizata până la
rezolvarea sau ameliorarea clinică a
coagulopatiei.
o Riscul de hemoragie la nivelul
puncţiei arteriale este crescut şi în
corticoterapia prelungită,
hipertensiunea arterială sistemică,
sindromul Cushing sau sindromul
Ehlers-Danlos.
o Explorarea nu se recomanda a fi
efectuată la femeile gravide.
o Pentru pacienţii alergici la substanţa
de contrast utilizata sau cu
suspiciunea apariţiei unor reacţii
adverse, după injectarea acesteia se
recomanda administrarea prealabilă
de corticosteroizi.
o La pacienţii deshidrataţi sau în şoc, cu
patologie cardiorespiratorie, hepatica
sau renală, cu tulburări meolice
severe pot fi necesare cantităţi mai
mari de substanţa de contrast.
Ř Anestezia generală este recomandată
numai la copii, la pacienţii agitaţi, sau în
cazul unor explorări mai complexe, în
celelalte situaţii fiind preferata anestezia
locală.
Ř Pentru anestezie locală, pacientul va
primi o premedicaţie adecta în funcţie de
vârstă, greutate corporală, alte stări
patologice, în general, se utilizează
analgetice şi sedative, iar pacienţii vor fi
monitorizaţi pentru a sesiza eventuala
disfuncţie cardiorespiratorie indusă
medicamentos;
o Pentru a evita disconfortul local
postprocedural, înaintea puncţionării
se iva infiltra zona cu 5-l0 ml xilina
(lidocaină) 1-2%;
Se va controla pulsul
Se va administra premedicaţia indicată.
Se vor lua măsurile necesare pentru a preveni
deshidratarea
Pacientul (sau un membru al familiei)
trebuie să semneze un formular de
consimţământ.
În cazul în care doctorul a hotărât poate fi
administrat un sedativ înainte de test.

47

Pregătirea asistenţei
medicale:

Execuţia tehnicii

ü Va purta boneta, masca, se va spăla pe mâini, apoi le
va dezinfecta, îşi va lua halat şi mănuşi sterile
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Ř

Pacientul se întinde pe spate pe o masă pentru
radiografii. Pentru ca masa să poate fi înclinată în
timpul procedurii, peste piept şi picioare sunt prinse
centuri de siguranţă. Peste cap, peste piept şi în jurul
acestora se vor mişca camere de luat imagini pentru
a înregistra imagini din toate unghiurile.

Ř

Se introduce o perfuzie intravenoasă care va permite
să administreze medicamente sau alte fluide rapid,
dacă este nevoie, în timpul testului.

Ř

Se ataşează de degetul pacientului un pulsoximetru,
care măsoară nivelul de oxigen din sânge şi va
monitoriza pulsul.

Ř

Electrozii care vor monitoriza inima sunt, de obicei,
lipiţi de braţe, piept sau picioare.

Ř

Explica pacientului ca în timpul injectării substanţei
de contrast poate acuza o senzaţie de arsură
tranzitorie la locul de injectare .

Ř

Explica pacientului că poate suferi anumite reacţii
după injectarea substanţei de contrast.( durere de
cap , grata, stare febrilă, gust sărat în gură )

Medicul specialist introduce un cateter în artera carotidă
, artera humerală a plicii cotului, artera femurală a plicii
inghinale. Atunci când puncţionarea nu este directă,
practicianul ghidează acest cateter până la vasul de
examinat, urmărind înaintarea sa pe un ecran de control,
apoi injectează un produs de contrast iodat, opac la
radiaţiile X, şi înregistrează imagini ale drumului sau.
- Angiografia clasică sau convenţionala este un examen
radiologic al vaselor sangvine care constă în
înregistrarea drumului produsului de contrast pe un film
radiologic, prin clişee la intervale diferite sau în serie.
- Angiografia digitalizată sau numerizata este un examen
radiologic al vaselor sangvine care constă în tratarea
informatică a imaginilor. Aceasta permite să se prindă
imaginile video pe un amplificator de strălucire cu o
cameră adecvată, apoi ameliorarea acestor imagini prin
îndepărtarea anumitor informaţii radiologice care nu
privesc vasul de studiat (provenind, de exemplu, de la
structurile osoase).
48

Îngrijirea pacientului după
tehnica:

Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:

Accidente / Incidente:

Reorganizarea locului de
munca:
Observaţii:

- Angiografia prin imagerie prin rezonanţă magnetică
sau angio-IRM sau - RMN este o aplicaţie recentă a
imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleară la
examinarea vaselor.
Ř se îndepărtează cateterul şi se aplica presiune pe
zona timp de 10-15 minute pentru a opri sângerarea.
Apoi se aplica un bandaj.
Ř Imobilizarea la pat 6-12 ore
Ř Monotorizarea pulsului şi a tensiunii
Ř Hidratarea pacientului
ü se notează procedura în fişa de proceduri şi în
dosarul/planul de îngrijire
ü se notează data, ora, locul procedurii, timpul când s-a
efectuat
ü se notează orice observaţie legată de starea şi reacţia
pacientului
ü sângerare internă
ü deteriorarea un vas de sânge
ü infecţii
ü reacţii alergice la substanţa de contrast
ü accident vascular cerebral
ü infiltrarea incorectă a 5-l0 ml xilina (lidocaină) 1-2%
poate cauza ulterior durere la locul puncţiei, dar
totodată poate determina spasm şi limitarea
mişcărilor cateterului.
ü Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Testul va dura aproximativ două ore.
ü Examenul necesita cel mai des o spitalizare de 24
până la 48 ore. El se practica sub anestezie locală
(sau uneori generală) şi durează de la câteva minute
până la două ore. Punctul de puncţionare arterială
trebuie să fie urmărit apoi pe durata următoarelor 24
ore.

ELECTROMIOGRAFIA (EMG)
Definiţie:

Electromiografia (EMG) reprezintă metoda de înregistrare
grafică a biopotenţialelor musculare cu ajutorul electrozilor
ac introduşi în masă musculară (EMG elementară) sau cu
ajutorul electrozilor cutanaţi (EMG globală) şi studierea
caracteristicilor acestora.
49

Electromiografia este o metodă de investigaţie paraclinică
modernă care completează examinarea medicală.

Scop:

Indicaţii:

Ř

Ř
Ř

Ř

Ř

Pregătirea materialelor
necesare:

Pregătirea mediului

Ř
Ř
Ř
ü
ü
ü
Ř
ü
ü
ü

Pregătirea pacientului:


Ř
Ř
Ř
Ř


Ř

Diferenţierea unei tulburări anorganice (psihologică),
de cea a sistemului nervos central (encefal şi
măduva spinării), sau un sindrom neurogen periferic
cu o tulburare a conducţiei neuromusculare
Diagnosticul bolilor neuro-musculare - neuropatii,
miopatii - se preferă EMG elementară;
Medicina muncii şi studii de ergometrie - pentru
aprecierea for_ei musculare exercitate în timpul
activităţilor fizice;
Medicina sportivă - în scopul măsurării for_ei
musculare, şi instalarea oboselii în timpul efortului
fizic;
Recuperare şi fizioterapie - pentru diagnosticul
gradului de afectare neuro-musculara şi pentru
monitorizarea progreselor realizate de pacient în
fazele de reabilitare
Electrozi ac ( ac coaxial Adrian-Bronck)
Tampoane sterile
Soluţie alcoolică pentru dezinfecţie
Aleza ,muşama
Tăviţa renală
Mănuşi de unică folosinţă.
Gel
Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
Temperatura camerei în care se face explorarea să fie
constantă de 21-24 grade C
Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hârtie de unică folosinţă.
Pregătirea psihică:
Abordarea şi identificarea pacientul
Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură.
Verifica istoricul pacientului referitor la medicaţie
Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii. Explicaţiile oferite de
către asistentă medicală trebuie să fie în concordanţă
cu cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Pregătirea fizică:
Înainte de efectuarea testului pacientul trebuie să-şi
50

Pregătirea asistenţei
medicale:

Execuţia tehnicii propriuzise - etapele de execuţie:

Îngrijirea pacientului după

îndepărteze toate bijuteriile şi hainele de pe acea
parte a corpului care este investigată.
Ř Vor fi curăţate şi eventual rase zonele unde vor fi
plasaţi electrozii.
Ř Pacientul va fi întins comod pe patul de consultaţii
ü Să pregătească electromiograful
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să posede cunoştinţe minime de interpretare ale
EMG - ului
ü Să pregătească registrul de EMG
ü Să introducă datele personale ale pacientului (nume
prenume,sex,vârsta, secţia , nr. F.O, nr. din registrul
de EMG)
Se degresează tegumentele cu o soluţie alcoolică şi apoi se
fixează electrozii de suprafaţa cu ajutorul unor benzi elastice
sau se introduc electrozii ac în masă musculară. Pentru a
realiza un bun contact cu tegumentul este indicată folosirea
unui gel de contact (electrolitic).
• Electrozii de suprafaţa se amplasează intre punctul motor
al muşchiului şi inserţia tendinoasă, astfel încât axa ce
intersectează ambii electrozi de detecţie să fie paralelă cu
fibrele musculare;
• Electrozii de tip ac se introduc în muşchi, fără anestezie
prealabilă, de preferat în paralel cu dispoziţia fibrelor
musculare. Electrodul de referinţă se plasează cât mai
departe de electrodul de culegere, pe ţesut electric neutru, de
obicei la nivelul unei proeminente osoase.
Se deosebesc două tipuri de examene:
• Examenul detectării activitalii musculare consta în
înregistrarea activităţii electrice spontane a unui muşchi, mai
întâi în repaus, apoi în cursul unei mişcări voluntare, cu
ajutorul unui electrod, cel mai des în formă de ac, înfundat
în muşchi prin piele şi legat la un aparat care furnizează pe
un ecran şi pe hârtie un grafic, succesiune a unor unde sub
formă de limbă, fiecare reprezentând contracţia unei unităţi
motorii (grupa de celule musculare comandate de una şi
aceeaşi celulă nervoasă).
• Examenul de stimulare şi de detectare a activităţii
musculare se bazează pe aceleaşi principii dar procedează în
mod diferit, stimulând un nerv printr-un curent electric de
scurtă durată, nedureros. Nervul declanşează atunci propriile
reacţii electrice care se propaga în toată lungimea sa înainte
de a fi transmise muşchiului corespunzător, de unde ele sunt
culese. Se poate astfel, pe de o parte să se calculeze viteza
de conducţie prin nerv şi, pe de altă parte, să se studieze
conducţia neuromusculară.
ü Se face toaleta locală a pielii

51

tehnica:
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:

ü
ü
ü
ü
ü
ü
ü

Reorganizarea locului de
munca:

ü
ü
ü

Observaţii:

ü
ü
ü

ü

Se schimba cearşaful de pe pat dacă este umed
Ajuta pacientul să se îmbrace
Se notează tehnica şi rezultatul ei
Se ataşează EMG
Se notează numele persoanei care a efectuat tehnica
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei
electromigrafii
Defecte ale electromiografului sau interferente
electrice
Plasarea greşită a electrozilor
Electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi
Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
Se îndepărtează mănuşile
Se spală mâinile
Examenul se desfăşoară într-un cabinet medical sau
în regim de consultaţie spitalicească, fără o pregătire
deosebită, şi durează între 20 şi 30 minute.
Interpretarea electromiogramei se face de către
medic

ECOGRAFIA DOPPLER DE CAROTIDA
Definiţie:

Examen ecografic (bazat pe utilizarea ultrasunetelor)
destinat explorării celor două artere carotide.
Eco-Dopplerul comporta trei modalităţi diferite:
Ř

Ecografia bidimensională face apel la o sondă
ecografica care permite, atunci când este aplicată pe
piele în faţa unei artere, să se vadă peretele anterior
al acestei artere, apoi lumenul ei (volumul interior) şi
în sfârşit peretele posterior. Ecografia
bidimensională permite, de asemenea, punerea în
evidenţă a plăcilor de aterom şi a îngustărilor care
pot să se formeze în grosimea peretelui arterial. În
acelaşi mod, este posibil să fie vizualizate venele şi
să se verifice existenţa unui cheag.

Ř

Dopplerul arterial utilizează o sondă Doppler.
Existenţa unei îngustări localizate într-o arteră
provoacă o accelerare a fluxului sangvin în acest loc
şi o diminuare a fluxului arterial în aval de îngustare.
Analiza curbelor înregistrate la diferite niveluri
arteriale (carotidian, femural etc.) permite
cunoaşterea cu precizie a stării reţelei arteriale. În
acelaşi mod, înregistrarea Doppler a fluxului venos
permite punerea în evidenţă a opririi sau încetinirii
fluxului sangvin, cauzate de prezenţa unui cheag în
52

interiorul venei examinate, în cazul unei flebite.
Ř

Scop:

Indicaţii:

Pregătirea materialelor
necesare:

Pregătirea mediului

Pregătirea pacientului:

Eco-Dopplerul cu codaj al culorilor, este o tehnică
mai recentă, curentă, care permite vizualizarea pe
ecran a fluxului arterial sau venos colorând în mod
arbitrar fluxul sangvin în roşu, dacă el se îndreaptă
spre captor, în albastru dacă se îndepărtează de el.

ü Explorator
Permite vizualizarea structurii anatomice în vederea
identificării anomaliilor funcţionale şi congenitale. Un
Doppler de carotide se realizează la bolnavi ce fac accidente
vasculare cerebrale precum şi la cei care acuza simptome
cum ar fi ameţeală, vertij, pierdere de cunoştinţă.
Ř Detectarea îngustării sau stenozării arterei carotide
Ř Verificarea arterei carotide după intervenţia
chirurgicală
Ř Verificarea poziţiei unui stent metalic plasat pentru a
menţine fluxul de sânge
Ř Detectarea unor tumori şi malformaţii congenitale
vasculare
ü CD
ü Gel incolor (pe bază de glicerina)
ü Aleza/msama
ü Alcool sanitar
ü Tampoane vata
ü Registru de ecografii
ü Se realizează semiobscuritate în cabinetul de
ecografie
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura camerei în care se face explorarea să fie
constantă de 21-24 grade C
ü Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hârtie de unică folosinţă.
 Pregătirea psihică:
Ř Abordarea şi identificarea pacientul
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură.
Ř Verifica istoricul pacientului referitor la
medicaţie
Ř Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii.
Ř Explicaţiile oferite de către asistentă medicală
trebuie să fie în concordanţă cu cele oferite de
către medic, pentru a evita confuzarea
pacientului
● Pregătirea fizică:

53

ü Nu necesită o pregătire prealabilă.
ü Nu este necesar ca pacientul să fie
restricţiont în consumul unor alimente şi
lichide înainte de procedura
ü Toate bijuteriile şi obiectele metalice trebuie
să fie luate de pe capul şi gâtul pacientului şi
puse la păstrare.
ü Pacientul va fi întins comod pe patul de
consultaţii în decubit dorsal.
Pregătirea asistenţei
medicale:

Execuţia tehnicii propriuzise - etapele de execuţie:

Îngrijirea pacientului după
tehnica:
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:

Accidente / Incidente:

Reorganizarea locului de
munca:

Observaţii:

ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
ü Să verifice starea de funcţionare a
echocardiografului
ü Să introducă datele personale ale pacientului, (nume
prenume,sex,vârsta, secţia , nr. F.O) în memoria eco
doppler-ului.
ü Medicul va acoperi zona de examinat cu un gel
incolor (pe bază de glicerina), astfel încât, în
timpul investigaţiei să nu existe aer intre sonda
ecografului şi pielea pacientului (ultrasunetele nu
se propagă prin aer)
ü Asistenta medicală completează buletinul de
ecografie, cu datele relatate de medic în timpul
examinării
ü Se face toaleta locală a pielii
ü Ajutam pacientul să se îmbrace
ü Asistenta notează concluziile procedurii şi
recomandările medicului în foaia de observaţie
ü Se notează data şi ora înregistrării
ü Se notează numele celui care a efectuat tehnica
ü Este o metodă modernă şi eficientă de investigare,
neivaziva, a cărei durata nu depăşeşte 40 de minute,
nu necesită spitalizare şi e lipsită de efecte secundare
Ř Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
Ř Se îndepărtează mănuşile
Ř Se spală mâinile
Fata de alte tehnici radiologice examinarea echo Doppler are
o serie de avantaje:
ü nu este invaziva
ü nu este dureroasa
ü nu necesită administrare de substanţa de contrast
ü nu este iradianta putând fi repetată la nevoie

54

RMN CEREBRAL ŞI VERTEBRO MEDULAR
Definiţie:

Scop:

Indicaţii:

Pregătirea materialelor
necesare:

Imagistica prin rezonanţă magnetică este o metodă relativ
nouă de diagnostic ce utilizează câmpul magnetic pentru a
diagnostica o multitudine de boli (multe dintre ele
nediagnosticabile prin alte metode imagistice: radiografii,
ecografii şi chiar tomografii în unele cazuri), folosindu-se de
modul în care este alcătuit corpul uman şi anume, 90% apa,
şi de felul în care ionii de hidrogen răspund la stimularea în
câmp magnetic.
Explorator
în explorarea creierului şi în tratamentul a numeroase boli
neurologice.
RMN Cerebral
Ř Diagnosticul tumorilor, în special a celor de mici
dimensiuni: neurinom de nerv acustic, adenom
hipofizar, metastaze, etc.
Ř Afecţiuni inflamatorii cum ar fi scleroza multiplă,
diagnosticul AVC.
Ř Afecţiuni vasculare precum tromboza sinusurilor
venoase.
Ř Procese tumorale ale fosei posterioare.
Ř Afecţiuni degenerative.
Ř RMN-angiografie.
Ř Malformaţii congenitale cerebrale.
Ř Diagnosticul hidrocefaliei.
Ř Diagnosticul afecţiunilor sinusurilor paranazale.
Ř Examinarea orbitei şi a globului ocular, aprecierea
muşchilor oculari şi a nervilor optici.
RMN Vertebro Medular
Ř Traumatisme vertebro-medulare.
Ř Hernie de disc.
Ř Tumori şi metastaze vertebrale şi intrarahidiene.
Ř Afecţiuni ale măduvei spinării: tumori, inflamaţii,
sângerări, infarctizări, hemoragie.
Ř Spondilita.
Ř Diagnosticul tumorilor şi al limfomurilor.
Ř RMN-angeografia vaselor cervicale.
Ř Afecţiuni ale plexului brahial.
ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2% (cea mai
eficientă), tinctura de iod 2%, betadina 10%, alcool
medicinal 70% garou

55

ü Material moale
tampoane

steril:

câmpuri,

pansamente,

ü Ac de puncţie sau CVP, sterile
ü Benzi adezive pentru fixarea canulei
ü Ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20 ui
heparina/ml ser fiziologic)
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Sala de Rezonanţă Magnetică Nucleară este echipată
cu o masă înconjurată de un inel gros constituit din
magneţi şi antene radio. O parte a sălii este izolată de
zona principală printr-un geam de protecţie, în
spatele căruia se afla tabloul de bord şi personalul
care observă pacientul, conversează cu el şi dirijează
aparatul.
 Pregătirea psihică:

Pregătirea mediului

Pregătirea pacientului:

Ř

Ř

Ř
Ř
Ř


Asistenta medicală trebuie să explice pacientului
scopul acestei investigaţii. Explicaţiile oferite de
către asistentă medicală trebuie să fie în concordanţă
cu cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Verifica istoricul pacientului referitor la medicaţie
pentru stabilrea hipersensibilităţii la substanţe de
contrast.
Abordarea şi identificarea pacientul.
Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
înainte de procedura
Pregătirea fizică:

Ř

Ř

Ř

Ř

Este absolut necesară îndepărtarea tuturor obiectelor
metalice: bijuterii, ace de păr, ochelari- din cauza
prezenţei câmpului magnetic.
Pacientul este întrebat dacă are tatuaje realizate cu
pigment metalic – acesta constituind un impediment
în efectuarea RMN
Pacientul este întrebat dacă a executat lucrări de
sudură, chiar şi o singură dată în viaţă, şi trebuie să
facă înainte o radiografie oculara pentru a se asigura
de absenţa corpilor străini metalici în ochi. Dacă
aceştia există, RMN-ul este contraindicat până la
scoaterea lor.
Pacientul este întrebat dacă poarta stimulator cardiac
sau pompe cardiace şi trebuie să semneleze prezenta
56

acestora.
Pacientul se aşază pe masă.
Infirmiera îi introduce
un mic cateter într-o venă a braţului pentru a injecta
uşor, dacă va fi necesar, o substanţă de contrast.
Ř
I se da pacientului o cască pentru a asculta
muzica
sau pentru a atenua zgomotul.
Ř
I se pune o sonerie în mână pentru a apela în caz
de nevoie.
Ř
Pacientul trebuie să rămână nemişcat în timpul
examenului pentru a obţine imagini de calitate.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Pacientul este introdus în interiorul unui magnet, pe un
suport ( pat ), în poziţie orizontală; semnalele de radiofrecventa emise de aparat ce sunt captate de corpul
pacientului şi care apoi sunt reemise (fenomenul de
rezonanţă), sunt percepute de acesta ca zgomote repetate
destul de puternice; antene speciale fixate în zona de
investigat, captează aceste semnale ce sunt apoi
prelucrate de un calculator performant şi transformate în
imagini. În acest fel se obţin imagini (secţiuni) ale zonei
investigate (cap, coloana, etc.) în multiple planuri.
Examinarea unei zone durează aproximativ 30 minute.
În timpul examinării pacientul comunicata cu personalul
medical printr-o instalaţie cu microfoane. Această
tehnică de investigaţie nu prezintă un pericol pentru
organismul uman, nu foloseşte radiaţia X.
Ř se îndepărtează cateterul şi se aplica presiune pe
zona timp de 10-15 minute pentru a opri sângerarea.
Apoi se aplica un bandaj.
Ř Monotorizarea pulsului şi a tensiunii
Ř Hidratarea pacientului
ü Se notează procedura în fişa de proceduri şi în
dosarul/planul de îngrijire
ü Se notează data, ora, locul procedurii, timpul când sa efectuat
ü Se notează orice observaţie legată de starea şi reacţia
pacientului
Ř Exista un mic risc de apariţie a unei reacţii alergice
în cazul în care se folosesc substanţe de contrast în
timpul IRM. Cu toate acestea, majoritatea reacţiilor
sunt moderate şi pot fi tratate cu antialergice.
Ř Exista un risc scăzut de infecţie la nivelul venei pe
care se introduce substanţa de contrast.
Ř

Pregătirea asistenţei
medicale:

Execuţia tehnicii

Îngrijirea pacientului după
tehnica:

Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:

Accidente / Incidente:

57

Reorganizarea locului de
munca:

Observaţii:

ü Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente
speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Avantajele acestei metode
- Metoda modernă de investigare neiradianta în câmp
magnetic.
- Posibilităţi de reprezentare multiplanara.
- Nu prezintă nici un fel de pericol pentru organismul uman.
- Detectează leziuni foarte mici (1-2 mm)
- Administrare fără risc a substanţelor de contrast.
Dezavantajele acestei metode
- Metoda contraindicată pacienţilor purtători de stimulator
cardiac sau orice alt biostimulator.
- Purtători de proteze osoase metalice.
- Pacienţi cu proteze cardiace de tip vechi.
- Clipuri ferimagnetice postoperatorii situate în zonele
vitale.
- Claustrofobie manifestată.

RADIOGRAFIA CRANIANĂ

Definiţie:

Scop:
Indicaţii:

Pregătirea materialelor
necesare:

Pregătirea mediului

Radiografia craniana şi cea de coloană vertebrală este cea
mai veche non-invaziva procedura de diagnosticare
neurologică.
Explorator
o Pentru a detecta fracturi la pacienţii cu traumatism
cranian.
o Pentru a ajuta la detectarea şi evaluarea creşterea
presiunii intracraniene, tumori, hemoragie, şi
infecţie.
o Pentru a ajuta diagnosticul de tumori hipofizare.
o Pentru a detecta anomalii congenitale
o Hernie de disc
o Tumori osoase
o Fracturi
ü sorţ de protecţie
ü placi radio-opace
ü benzi
ü tampoane spuma
ü saci nisip
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător

58

Pregătirea pacientului:

Pregătirea asistenţei
medicale:

Execuţia tehnicii

Îngrijirea pacientului după
tehnica:

Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:
Accidente / Incidente:

ü Temperatura din camera să fie constantă de 20 grade
ü Pregătirea psihică:
Ř Reevaluarea înregistrărilor clinice ale
pacientului pentru a stabili motivul (scopul)
pentru care se face radiografia craniană.
Ř Identificarea şi abordarea pacientului.
Ř Intervierea pacientului în scopul stabilirii
nivelului de cunoştinţe privitoare la
radiografia craniană.
Ř Asistenta medicală trebuie să explice
pacientului scopul aceastei invstigatii.
Explicaţiile oferite de către asistentă
medicală trebuie să fie în concordanţă cu cele
oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
ü Pregătirea fizică:
Ř Nu este necesar ca pacientul să fie
restricţiont în consumul unor alimente şi
lichide înainte radiografia craniană.
Ř Este absolut necesară îndepărtarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de păr,
ochelari.
Ř Femeile trebuie să informeze asistenta
medicală dacă sunt gravide.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului
şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
Ř Pacientului va fi aşezat în poziţia culcat pe
spate pe o masă radiografica, sau aşezat pe un
scaun, şi instruit să rămână în acea poziţie.
Ř Pentru a imobiliza capul pacientului şi
pentru a creşte confortul, asistenta medicală
va folosi o bandă, tampoane spumă, sau saci
de nisip.
Ř Asistenta medicală va comunica pacientului
că vor fi efectuate mai multe (de obicei cinci)
radiografii craniene, din unghiuri diferite.
Ř Se reasigura pacientul ca procedura nu va
cauza nici un discomfort.
 Filme vor fi developate şi verificate înainte ca
pacientul să părăsească sala de radiologie.
 Pacientului va fi dus înapoi în camera sa din spital.
 Medicul va raporta rezultatul radiografiilor atunci
când acestea vor fi disponibile.
ü Se notează data şi ora înregistrării
ü Se notează numele celui care a efectuat tehnica
Ř O poziţionare greşită a pacientului său o mişcare
59

Reorganizarea locului de
munca:
Observaţii:

necontrolată pot duce la o imagine neclară a
radiografiei
Ř Neglijenta în îndepărtarea unor obiecte radio-opace
pod duce la obţinerea unor imagini deformate
Ř
Se îndepărtează echipamentul folosit
Ř
Se aeriseşte
Dintre toate investigaţiile, radiografia convenţionala este cel
mai puţin iradianta, însă trebuie să ţinem cont că această
examinare ne oferă doar informaţii de bază, în două
dimensiuni.
Gravidelor le este interzisă expunerea la radiaţii pe timpul
sarcinii. Dacă totuşi este absolut necesară o asemenea
investigaţie, ea se poate efectua în ultima lună, însă nici în
acest caz fără riscuri.

CT CEREBRAL ŞI VERTEBRO-MEDULAR
Definiţie:

Tomografia computerizată este una dintre tehnologiile
mai noi utilizate în imagistica medicală. Această metodă
de investigare presupune utilizarea unui fascicul îngust
de raze X, cu ajutorul căruia se produce imaginea unei
secţiuni transversale în regiunea de interes a
organismului pacientului.
Scop:
Indicaţii:

Explorator
CT Cerebral
Ř Diagnosticul tumorilor, în special a celor de mici
dimensiuni: neurinom de nerv acustic, adenom
hipofizar, metastaze, etc.
Ř Afecţiuni inflamatorii cum ar fi scleroza
multiplă, diagnosticul AVC.
Ř Afecţiuni vasculare precum tromboza sinusurilor
venoase.
Ř Procese tumorale ale fosei posterioare.
Ř Afecţiuni degenerative.
Ř Malformaţii congenitale cerebrale.
Ř Diagnosticul hidrocefaliei.
Ř Diagnosticul afecţiunilor sinusurilor paranazale.
Ř Examinarea orbitei şi a globului ocular,
aprecierea muşchilor oculari şi a nervilor optici.
CT Vertebro Medular
Ř Traumatisme vertebro-medulare.
Ř Hernie de disc.
Ř Tumori şi metastaze vertebrale şi intrarahidiene.
Ř Afecţiuni ale măduvei spinării: tumori,

60

Ř
Ř
Ř
Pregătirea materialelor necesare:

inflamaţii, sângerări, infarctizări, hemoragie.
Spondilita.
Diagnosticul tumorilor şi al limfomurilor.
Afecţiuni ale plexului brahial.

ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2% (cea
mai eficientă), tinctura de iod 2%, betadina 10%,
alcool medicinal 70% garou
ü Material moale steril: câmpuri, pansamente,
tampoane

Pregătirea mediului

Pregătirea pacientului:

ü Ac de puncţie sau CVP, sterile
ü Benzi adezive pentru fixarea canulei
ü Ser heparinat pentru spălarea cateterului (10-20
ui heparina/ml ser fiziologic)
ü Camera de examinare trebuie să aibă un climat
corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de 20
grade
 Pregătirea psihică:
Ř
Abordarea şi identificarea pacientul.
Ř Asistenta medicală trebuie să explice
pacientului scopul acestei investigaţii.
Explicaţiile oferite de către asistentă medicală
trebuie să fie în concordanţă cu cele oferite de
către medic, pentru a evita confuzarea
pacientului.
Ř Asistenta medicală trebuie să intervieze
pacientul în legătură cu medicamentele pe care
le ia, dacă acesta suferă de o formă de alergie la
substanţa de contrast, sau de claustrofobie; dacă
are antecedente de boli de inimă, astm, diabet,
boli de rinichi sau probleme cu glanda tiroidă,
care pot creşte riscul efectelor adverse. Femeile
trebuie să informeze dacă sunt gravide.
Ř Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Ř Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
înainte de procedura

Pregătirea fizică:
Ř Este absolut necesară îndepărtarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de păr, ochelari
Ř Pacientul nu trebuie să mănânce cu 3-4 ore
înainte.
Ř Pacientul se aşază pe masă. Infirmiera îi
introduce un mic cateter într-o venă a braţului
pentru a injecta uşor, dacă va fi necesar, o
substanţă de contrast.
Ř
Pacientul trebuie să rămână nemişcat în
61

Pregătirea asistenţei medicale:

Execuţia tehnicii

Îngrijirea pacientului după tehnica:

Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:

Accidente / Incidente:

Reorganizarea locului de munca:

timpul examenului pentru a obţine imagini
de calitate.
ü Să cunoască antecedentele medicale ale
pacientului şi tratamentele prescrise
ü Să pregătească pacientul fizic şi psihic
ü Să pregătească materialele necesare tehnicii
În timpul unei investigaţii prin tomografie
computerizată (CT), pacientul este poziţionat pe o masă
glisanta, ataşată la scanner-ul CT, care este un dispozitiv
de forma circulară. Fiecare rotaţie a scanerului durează
mai puţin de o secundă şi oferă o imagine în secţiune
transversală a regiunii de examinat. Masa aluneca în
interiorul cilindrului, iar scanerul se va roti în jurul
corpului pentru a prelua imaginile. În timp ce masă
culisează spre interiorul aparatului, pacientul va auzi un
zumzet specific. Pe durata investigaţiei pacientul trebuie
să stea nemişcat. De asemenea, pe parcursul testului
pacientul va rămâne singur în camera unde este situat
tomograful, însă va fi urmărit printr-o fereastră de către
asistentă şi i se va vorbi prin intermediul unui speaker.
Pacientul este instruit să comunice ce senzaţii
experimentează în timpul CT -ului.
Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un computer
şi pot fi supuse postprocesării în vederea obţinerii de
reconstrucţii utile pentru medic. De asemenea, ele pot fi
imprimate pe film şi scrise pe un CD.
Deseori este necesară administrarea unei substanţe de
contrast pe bază de iod pentru a face structurile mai uşor
de vizualizat pe imaginile CT. Substanţa de contrast
poate fi utilizată pentru a pune în evidenţă sistemul
vascular principal şi pentru a depista tumorile sau alte
entităţi patologice. Exista mai multe tipuri de substanţa
de contrast, cu utilizare în moduri diferite.
Ř se îndepărtează cateterul şi se aplica presiune pe
zona timp de 10-15 minute pentru a opri
sângerarea. Apoi se aplica un bandaj.
Ř Monotorizarea pulsului şi a tensiunii
Ř Hidratarea pacientului
ü Se notează procedura în fişa de proceduri şi în
dosarul/planul de îngrijire
ü Se notează data, ora, locul procedurii, timpul
când s-a efectuat
ü Se notează orice observaţie legată de starea şi
reacţia pacientului
Ř Exista risc de apariţie a unei reacţii alergice în
cazul în care se folosesc substanţe de contrast
Ř Exista un risc scăzut de infecţie la nivelul venei
pe care se introduce substanţa de contrast.
ü Se colectează deşeurile conform P.U. în
62

Observaţii:

recipiente speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Avantajele acestei metode
- Imaginea CT are un contrast natural mai bun de cât
imaginea radiografică;
-viteza de desfăşurare a procedurii relativ mare,
comparativ cu rezonanţa magnetică
- Realizează imagini axiale
- Procedură este noninvazivă
- Poate ghida manevre diagnostice şi terapeutice;
- Epre deosebire de ecografie, calitatea examinării este
mai puţin dependenta de abilitatea operatorului.
Dezavantajele acestei metode
- Pacientul este expus unei doze mai mari de radiaţie
ionizantă decât în cazul radiografiilor clasice
- Utilizând radiaţii ionizante, metodă este contraindicata
în aceleaşi situaţii ca şi pentru radiografie;
- Calitatea informaţiilor obţinute în cazul anumitor
detalii ale structurilor articulare şi coloanei vertebrale
este inferioară celei disponibile în cazul rezonantei
magnetice nucleare.
- Costul examinărilor şi distribuţia inegală în teritoriu a
aparaturii sunt limite relative ale metodei.

TOMOGRAFIA CU EMISIE DE POZITRONI (PET-SCAN)
Definiţie:

Este o metodă de Imagistica Medicală de ultima
generaţie, constituind modalitatea cea mai modernă
de diagnostic. PET scan permite medicului să
examineze complet şi dintr-o dată corpul
pacientului, prin producerea unor imagini ale
fiziologiei, deci funcţionarii organismului, imagini
imposibil de obţinut cu alte metode. Acest mod de
vizualizare înfăţişează metabolismul precum şi alte
funcţii importante, nu doar simpla structura
anatomica a anumitor organe aşa cum este revelata
de clasicele examene radiologice Scanarea de tip
PET este frecvent folosită pentru supravegherea
periodică a posibilelor degenerări de tip malign; este
un procedeu prin care se identifica celulele tumorale
din organism. Este injectata intravenos o mică
cantitate de glucoză (zahăr) marcata radioactiv.
Scaner-ul PET se va roti în jurul corpului şi va capta
imagini ale zonelor din organism unde glucoza este
consumată. Celulele maligne vor apărea mai
luminoase deoarece sunt mai active metabolic şi
folosesc mai multă glucoză .

63

Scop:

Indicaţii:

Pregătirea materialelor necesare:

Explorator


diferenţiere tumorilor maligne de cele
benigne



poate detecta degenerarea malignă într-un
ţesut cu aparentă anatomică normală



poate evalua răspunsul la tratamentul anti
canceros



poate fi folosită pentru măsurarea
metabolismului cerebral

PET – scan cerebral/vertebro-medular
Ř degenerarea senila de tip Alzheimer poate fi
identificată prin scanare PET înainte de
apariţia simptomelor clinice.
Ř diagnosticul diferenţial benign-malign al
tumorilor
Ř detectarea metastazelor la distanţă şi
evaluarea răspunsului la terapia neoadjuvantă
ü Soluţii pentru dezinfecţie - clorhexidina 2%
(cea mai eficientă), tinctura de iod 2%,
betadina 10%, alcool medicinal 70% garou
ü Material moale steril: câmpuri, pansamente,
tampoane

Pregătirea mediului

Pregătirea pacientului:

ü Ac de puncţie sau CVP, sterile
ü Tăviţa renală
ü Camera de examinare trebuie să aibă un
climat corespunzător
ü Temperatura din camera să fie constantă de
20 grade
 Pregătirea psihică:
Ř
Abordarea şi identificarea pacientul.
Ř Asistenta medicală trebuie să explice
pacientului scopul acestei investigaţii.
Explicaţiile oferite de către asistentă
medicală trebuie să fie în concordanţă cu
cele oferite de către medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
Ř Asistenta medicală trebuie să intervieze
pacientul în legătură cu medicamentele pe
care le ia, dacă acesta suferă de o formă de
alergie la substanţa radioactivă, sau de
claustrofobie; dacă are antecedente de boli
de inimă, astm, diabet, boli de rinichi sau
probleme cu glanda tiroidă, care pot creşte
riscul efectelor adverse. Femeile trebuie să

64

Ř
Ř

Ř

Ř

Ř
Pregătirea asistenţei medicale:

Execuţia tehnicii

ü
ü
ü
Ř
Ř

Ř
Ř
Ř

Ř

Îngrijirea pacientului după tehnica:

Ř
Ř

informeze dacă sunt gravidesau dacă
alăptează.
Interviază pacientul pentru a stabili nivelul
cunoştinţelor privitoare la procedură
Explica pacientului ce evenimente vor avea
loc înainte de procedura
Pregătirea fizică:
Este absolut necesară îndepărtarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de păr,
ochelari
Pacientul nu trebuie să bea decât lichide
clare seara şi noaptea dinaintea examinării şi
să nu mănânce şi să nu bea nimic cu 4-6 ore
înainte.
Cu 24 ore înainte, să îşi limiteze activităţile
fizice.
Să cunoască antecedentele medicale ale
pacientului şi tratamentele prescrise
Să pregătească pacientul fizic şi psihic
Să pregătească materialele necesare tehnicii
Pacientului i se verifica nivelul glicemiei.
Infirmiera îi va injecta substanţa radioactivă
după care se aşteaptă lungit în pat , la
întuneric, 30-90 min. până când substanţa
radioactivă ajunge la ţesuturi.
În caz de stări de anxietate i se va injecta un
sedativ.
Înainte de scanare i se cere pacientului să îşi
golească vezica.
Se întinde pacienul în poziţie dorsală pe
masa glisanta ataşata aparatului. Investigaţia
poate să dureze de la 15 min la 2 ore.
Masa aluneca în interiorul cilindrului, iar
scanerul se va roti în jurul corpului pentru a
prelua imaginile.Pacientul nu va auzi nici un
zgimot.Pe durata investigaţiei pacientul
trebuie să stea nemişcat. De asemenea, pe
parcursul testului pacientul va rămâne singur
în însă va fi urmărit printr-o fereastră de către
asistentă şi i se va vorbi prin intermediul
unui speaker.
Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un
computer şi pot fi supuse postprocesării în
vederea obţinerii de reconstrucţii utile pentru
medic. De asemenea, ele pot fi imprimate pe
film şi scrise pe un CD.
Monotorizarea pulsului şi a
tensiunii,glicemiei
Hidratarea pacientului pentru eliminarea
65

substanţei radioactive.
Notarea tehnicii în foaia de
observaţii:

Accidente / Incidente:

Reorganizarea locului de munca:

Observaţii:

ü Se notează procedura în fişa de proceduri şi
în dosarul/planul de îngrijire
ü Se notează data, ora, locul procedurii, timpul
când s-a efectuat
ü Se notează orice observaţie legată de starea şi
reacţia pacientului
Ř Exista risc de apariţie a unei reacţii alergice
Ř Exista un risc scăzut de infecţie la nivelul
venei pe care se introduce substanţa
radioactivă
ü Se colectează deşeurile conform P.U. în
recipiente speciale
ü Se îndepărtează mănuşile
ü Se spală mâinile
Avantajele acestei metode
Spre deosebire de CT şi RMN , PET – scan poate
observa metabolismul celular astfel încât să
detecteze înainte de apariţia simptomelor şi să
diferenţieze cancerul, înlăturând necesitatea unei
biopsii.Împreună cu CT şi RMN poate oferi o
imagine trdimensionala.
Dezavantajele acestei metode
Pacientul este expus totuşi la o doză de radiaţie
Preţul investigaţiei este foarte mare.

66