Tipul Spatial
Content
Tipul spatial „cruce greaca inscrisa” si evolutia sa n arhitectura religioasa din Tara Romaneasca
Civilizatia bizantina isi datoreaza trasaturile fundamentale structurilor politice si religioase ale Imperiului cu acelasi nume. Inceputul acestui Imperiu este situat undeva in anul 330 cand Constantinopolul a fost declarat noua capitala a imperiului roman de catre Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Bizantium. Acest moment declanseaza procesul formarii unui noi imperiu si anume cel bizantin. Astfel, in 395 acesta a fost recunoscut printr-un act cand Teodosie I murind, a fost impartit in doua Imperiul Roman: de Rasarit(cunoscut ca si Imperiul Bizantinnordul Balcanilor, Grecia, Anatolia, Siria, Palestina, Egipt, Cirenaica) si de Apus. Imperiul Bizantin poate fi definit ca un stat ce a fost initial roman treptat elenizat, care s-a dezvoltat ulterior ca un imperiu crestin,elenistic si si-a incheiat istoria ca un stat greco-ortodox. Arta bizantina a purtat pecetea imperiului autocratic crestin si greco oriental, acolo unde a inflorit. Functia esentiala a acestuia a fost de a exalta maretia supranaturala a imparatului si a bisericii. Biserica bizantina este conceputa ca un spatiu sacru, un lacas unde se aduna credinciosii pentru a lua parte la spectacolul liturgic. Originea si evolutia tipului spatial in arhitectura religioasa a orientului ortodox Planul ”cruce greaca inscrisa” domina arhitectura bizantina incepand cu epoca dinastiei Macedonene. Nucleul central al acestui tip spatial-structural este constituit dintr-un sistem format din 4 bolti cilindrice dispuse in cruce, la intersectia carora cu ajutorul pandantivilor se ridica o cupola, direct sau peste un tambur cilindric. Aceste bolti cilindrice sunt rezemate pe arcadele ce se descarca pe 4 stalpi dispusi in colturile patratului central si pe peretii laterali. Aceasta structura descrisa mai sus se incadreaza in plan intr-un patrat, de aici venind si denumirea de ‘cruce greaca inscrisa’. Cele 4 spatii dintre bratele crucii sunt acoperite cu niste bolti cilindrice simple intersectate. Forma astfel creeata este perceputa atat din interior cat si din exterior. La exterior, compozitia spatiilor se dezvolta in cascada(de la cupola, la turla catre nivelul inferior si ca un echilibru, cu o orientare catre apsida altarului). Exista 3 mari scoli care au folosit acest tip de plan : Scoala constantinopolitana, orientala si greceasca(ce sintetizeaza trasaturile celor doua scoli). Scoala constantinopolitana foloseste piatra si caramida. Ei diminuau masivitatea unei constructii prin folosirea unui schelet ce era umplut cu zidarie. Volumele erau divizate, la exterior observandu-se acest lucru prin exprimarea structurii spatiale si folosirea unor elemente ce ieseau in relief ce generau un joc de lumini si umbre. Constructia aparea ca fiind una usoara,dematerializata. Scoala orientala este caracterizata prin folosirea unui parament de piatra faltuita, prin rezolvarea problemelor de statica cu ajutorul zidurilor masive. Caracteristica lor este simplitatea bruta,predominanta suprafetelor de zidarie netede in raport cu decoratia. Scoala greceasca imbina cele doua trasaturi ale scolilor precedente. Se foloseste predominant piatra si caramida.Sporesc masivitatea, limiteaza raporturile dintre interior si exterior(spatiu inchis), au tendinta de a fragmenta spatiile interioare, monumentalizeaza spatiul central care este dominant.
Exemplu din afara tarii : Biserica manastirii Hagios Theodoros, Constantinopol- sec XI A fost dedicata Sfantului Teodor si a fost transformata ulterior de catre turci in moscheea KlisseGiami. In plan este cruce greaca inscrisa. Biserica este formata dintr-un privdor situat la intrare, pronaos, naos si altarul care are de-o parte proscomidia si diaconiconul in cealalta parte. Deasupra privdorului se inalta 3 turle, cupolele fiind decorate cu mozaicuri iar cea din mijloc are nervuri. Mai are si coloane si arcaduri. Pronaosul are forma dreptunghiulara si este acoperit cu o bolta semicilindrica si are un gol de fereastra pe partea dinspre sud. Naosul este de forma patrata, format din bolti semicilinidrice intersectate(care la exterior sunt acoperite cu sarpante), la intersectia lor inaltandu-se turla ce sprijina pe un tambur. Naosul este spatiul cel mai luminat(exista goluri de-o parte si de alta). Altarul este compus, de-o parte si de alta existand apsidiolele. Zidaria este formata din caramizi montate prin tehnica numita ‘caramizi incastrate’ tipic arhitecturii bizantine din perioada de mijloc. La exterior fatadele sunt tratate doar prin folosirea materialelor ieftine :caramida si piatra. La creearea imaginii arhitecturale a fatadelor(cea principala este decorata cu coloane cu capiteluri) si elementele decorative simple ce evidentiaza si contureaza volumele principale(cornise, turle,abside,goluri de usi si ferestre) : arcade oarbe, absida altarului este intrerupta de o fereastra tripla cu nise. Se observa ca turlele au caramida dintr-o singura culoare ca si tigla acoperisului, in timp ce restul bisericii este realizata printr-o cromatica dubla prin alternarea unor asize de caramida bruna cu una de caramida vopsita alb. Turlele de deasupra privdorului au forma octogonala si sunt decorate cu arcaturi in retragere si cu coloane, aproximativ la fel ca turla de deasupra naosului, aceasta este mai deosebita(are goluru cu arcaduri in retragere).
Plan Biserica manastirii Hagios Theodoros
Vedere
Intemeierea statelor medievale romanesti ca si organzarea Bisericii Ortodoxe au dus la dezvoltarea unei arte romanesti, un stil propriu, de factura bizantina ce au fost impletite cu elemente din arta populara sau apuseana, devenind astfel specific romaneasca. In Tarile Romane -Planul « treflat » in varianta triconc asemanator cu cel din Moldova. Impartirea bisericii este cea traditionala bizantin-ortodoxa :pronaosul cu forma patrata, naosul cu doua abside laterale, in mijlocul ridicandu-se turla, abisda altarului care se afla in est(la rasarit). Intalnit in a doua
jumatate a sec XIV la : Vodita, Cozia si Tismana- modele pentru urmatoarele biserici. In secolul XVI acest plan este folosit cel mai des -Planul central in cruce greaca inscrisa cu o absida centrala flancata de doua absidiole(proscomidie numita si prothesis si diaconicon cu rol de vesmantar) este folosit ceva mai rar in secolul XVI,de regula la bisericile de proportii mai mari- Biserica Sf Nicolae Domnesc din Curtea de Arges(creatie bizantina din epoca Comneinilor), vechea Mitropolie din Targoviste, Sf Dumitru din Craiova, Biserica Snagov -Planul dreptunghiular simplu, terminat cu o absida catre rasarit(in secolul XVI folosit foarte putin)
Civilizatia bizantina isi datoreaza trasaturile fundamentale structurilor politice si religioase ale Imperiului cu acelasi nume. Inceputul acestui Imperiu este situat undeva in anul 330 cand Constantinopolul a fost declarat noua capitala a imperiului roman de catre Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Bizantium. Acest moment declanseaza procesul formarii unui noi imperiu si anume cel bizantin. Astfel, in 395 acesta a fost recunoscut printr-un act cand Teodosie I murind, a fost impartit in doua Imperiul Roman: de Rasarit(cunoscut ca si Imperiul Bizantinnordul Balcanilor, Grecia, Anatolia, Siria, Palestina, Egipt, Cirenaica) si de Apus. Imperiul Bizantin poate fi definit ca un stat ce a fost initial roman treptat elenizat, care s-a dezvoltat ulterior ca un imperiu crestin,elenistic si si-a incheiat istoria ca un stat greco-ortodox. Arta bizantina a purtat pecetea imperiului autocratic crestin si greco oriental, acolo unde a inflorit. Functia esentiala a acestuia a fost de a exalta maretia supranaturala a imparatului si a bisericii. Biserica bizantina este conceputa ca un spatiu sacru, un lacas unde se aduna credinciosii pentru a lua parte la spectacolul liturgic. Originea si evolutia tipului spatial in arhitectura religioasa a orientului ortodox Planul ”cruce greaca inscrisa” domina arhitectura bizantina incepand cu epoca dinastiei Macedonene. Nucleul central al acestui tip spatial-structural este constituit dintr-un sistem format din 4 bolti cilindrice dispuse in cruce, la intersectia carora cu ajutorul pandantivilor se ridica o cupola, direct sau peste un tambur cilindric. Aceste bolti cilindrice sunt rezemate pe arcadele ce se descarca pe 4 stalpi dispusi in colturile patratului central si pe peretii laterali. Aceasta structura descrisa mai sus se incadreaza in plan intr-un patrat, de aici venind si denumirea de ‘cruce greaca inscrisa’. Cele 4 spatii dintre bratele crucii sunt acoperite cu niste bolti cilindrice simple intersectate. Forma astfel creeata este perceputa atat din interior cat si din exterior. La exterior, compozitia spatiilor se dezvolta in cascada(de la cupola, la turla catre nivelul inferior si ca un echilibru, cu o orientare catre apsida altarului). Exista 3 mari scoli care au folosit acest tip de plan : Scoala constantinopolitana, orientala si greceasca(ce sintetizeaza trasaturile celor doua scoli). Scoala constantinopolitana foloseste piatra si caramida. Ei diminuau masivitatea unei constructii prin folosirea unui schelet ce era umplut cu zidarie. Volumele erau divizate, la exterior observandu-se acest lucru prin exprimarea structurii spatiale si folosirea unor elemente ce ieseau in relief ce generau un joc de lumini si umbre. Constructia aparea ca fiind una usoara,dematerializata. Scoala orientala este caracterizata prin folosirea unui parament de piatra faltuita, prin rezolvarea problemelor de statica cu ajutorul zidurilor masive. Caracteristica lor este simplitatea bruta,predominanta suprafetelor de zidarie netede in raport cu decoratia. Scoala greceasca imbina cele doua trasaturi ale scolilor precedente. Se foloseste predominant piatra si caramida.Sporesc masivitatea, limiteaza raporturile dintre interior si exterior(spatiu inchis), au tendinta de a fragmenta spatiile interioare, monumentalizeaza spatiul central care este dominant.
Exemplu din afara tarii : Biserica manastirii Hagios Theodoros, Constantinopol- sec XI A fost dedicata Sfantului Teodor si a fost transformata ulterior de catre turci in moscheea KlisseGiami. In plan este cruce greaca inscrisa. Biserica este formata dintr-un privdor situat la intrare, pronaos, naos si altarul care are de-o parte proscomidia si diaconiconul in cealalta parte. Deasupra privdorului se inalta 3 turle, cupolele fiind decorate cu mozaicuri iar cea din mijloc are nervuri. Mai are si coloane si arcaduri. Pronaosul are forma dreptunghiulara si este acoperit cu o bolta semicilindrica si are un gol de fereastra pe partea dinspre sud. Naosul este de forma patrata, format din bolti semicilinidrice intersectate(care la exterior sunt acoperite cu sarpante), la intersectia lor inaltandu-se turla ce sprijina pe un tambur. Naosul este spatiul cel mai luminat(exista goluri de-o parte si de alta). Altarul este compus, de-o parte si de alta existand apsidiolele. Zidaria este formata din caramizi montate prin tehnica numita ‘caramizi incastrate’ tipic arhitecturii bizantine din perioada de mijloc. La exterior fatadele sunt tratate doar prin folosirea materialelor ieftine :caramida si piatra. La creearea imaginii arhitecturale a fatadelor(cea principala este decorata cu coloane cu capiteluri) si elementele decorative simple ce evidentiaza si contureaza volumele principale(cornise, turle,abside,goluri de usi si ferestre) : arcade oarbe, absida altarului este intrerupta de o fereastra tripla cu nise. Se observa ca turlele au caramida dintr-o singura culoare ca si tigla acoperisului, in timp ce restul bisericii este realizata printr-o cromatica dubla prin alternarea unor asize de caramida bruna cu una de caramida vopsita alb. Turlele de deasupra privdorului au forma octogonala si sunt decorate cu arcaturi in retragere si cu coloane, aproximativ la fel ca turla de deasupra naosului, aceasta este mai deosebita(are goluru cu arcaduri in retragere).
Plan Biserica manastirii Hagios Theodoros
Vedere
Intemeierea statelor medievale romanesti ca si organzarea Bisericii Ortodoxe au dus la dezvoltarea unei arte romanesti, un stil propriu, de factura bizantina ce au fost impletite cu elemente din arta populara sau apuseana, devenind astfel specific romaneasca. In Tarile Romane -Planul « treflat » in varianta triconc asemanator cu cel din Moldova. Impartirea bisericii este cea traditionala bizantin-ortodoxa :pronaosul cu forma patrata, naosul cu doua abside laterale, in mijlocul ridicandu-se turla, abisda altarului care se afla in est(la rasarit). Intalnit in a doua
jumatate a sec XIV la : Vodita, Cozia si Tismana- modele pentru urmatoarele biserici. In secolul XVI acest plan este folosit cel mai des -Planul central in cruce greaca inscrisa cu o absida centrala flancata de doua absidiole(proscomidie numita si prothesis si diaconicon cu rol de vesmantar) este folosit ceva mai rar in secolul XVI,de regula la bisericile de proportii mai mari- Biserica Sf Nicolae Domnesc din Curtea de Arges(creatie bizantina din epoca Comneinilor), vechea Mitropolie din Targoviste, Sf Dumitru din Craiova, Biserica Snagov -Planul dreptunghiular simplu, terminat cu o absida catre rasarit(in secolul XVI folosit foarte putin)
