2
Content
Atasamentele psihologice: de ce facem ce nu ar trebui sa facem Scris de Alec Blenche in data de 26 septembrie 2013
Ce este un atasament psihologic si cum atasamentele te incurajeaza sa faci ceea ce stii ca nu ar trebui sa faci? Un atasament psihologic este o tendinta patrunzatoare, in mare masura subconstie nta, de a cauta partea negativa sau a face lucruri care iti aduc nefericire. Cand te comporti involuntar si consistent in moduri care te fac sa fii nefericit sau nesanatos, se poate spune ca esti atasat psihologic de ceva negativ. Atasam entele de cele mai multe ori sunt experimentate pasiv chiar daca ele sunt un pro ces activ. Cand ai un atasament, nu simti ca ai posibilitate de alegere sau control asupra propriilor sentimente si comportamentului propriu. Te simti la mila a ceva mai p uternic decat tine, chiar daca s-ar putea sa fii fortat sa admiti ca acel lucru isi are originea in propria ta minte. Atasamentele sunt radacinile autosabotarii. Intr-adevar, poti sa fii atasat de orice, dar este de ajutor sa incadrezi atasam entele in categorii. Trei categorii de ajutor sunt controlul, privarea si respin gerea. Control: esti atasat de sentimentul de a fi controlat. Cand ai un atasament de control, iti traiesti viata simtindu-te in afara control ului (anxietate, ingrijorare, neajutorare), sau ca altcineva incearca sa te cont roleze (chestiuni de autoritate, rebeliune, sentimentul de a fi oprimat, lupte p entru putere). Privare: esti atasat de sentimentul de a fi privat de ceva. Cand ai un atasament de privare, duci o viata neimplinita, simtindu-te gol si ne iubit, sau amortit emotional. S-ar putea sa simti un gol inlauntrul tau, pe care poti incerca sa il umpli cu substante datatoare de dependenta si relatii care d e fapt in cele din urma nu umplu vidul, ci doar sustin atasamentul. Atasamentul de privare cauta sa evite satisfacerea nevoilor reale. Respingere: esti atasat de sentimentul de a fi respins. Cand ai un atasament de respingere, adesea te simti dat la o parte, trecut cu ve derea si ranit. Anticipezi faptul de a fi criticat de ceilalti si te simti oblig at sa cauti aprobarea (anxietate sociala), adesea in moduri care duc doar la a t e simti si mai mult respins (cautarea aprobarii din partea cuiva care nu te va a proba niciodata, cum ar fi un parinte critic). Atasamentul de respingere adesea ilustreaza un aspru critic launtric ce solicita perfectiunea sau altfel nu va in ceta niciodata sa judece. De unde provin atasamentele? Ele isi au originea in copilarie, prin perspectiva copilului. Pentru a creste si a se dezvolta intr-un adult functional, indiferent de familia de origine, un co pil trebuie sa indure ceea ce copilul percepe ca un sentiment chinuitor de a fi controlat, privat si respins. Nu, nu poti face asta. Nu, nu poti avea asta. Nu, nu iti pot da acum de mancare. Nu, acum nu poti sa stai in brate. Dat fiind de unde vine copilul (pantecele mamei) aceste situatii comune sunt exp erimentate negativ, de aici supararea si toanele copilului. Cresterea intr-o familie disfunctionala, cu parinti care nu sunt deloc iubitori si atenti, nu face decat sa exacerbeze problema copilului (adesea extensiv). Var iatele forme de abuz comun, parentajul autoritar, neglijarea si parentajul oribi l doar intensifica situatia copilului. Dispari din fata mea! Nu esti bun de nimic. De ce as face ceva pentru tine? Faci ce iti spun sau !
Nu am timp pentru tine. Nu exista scapare. Singura optiune pe care un copil o are este sa invete sa tole reze controlul, privarea si respingerea percepute. Pentru a functiona, copilul t rebuie sa se familiarizeze sau chiar sa invete sa gaseasca o stranie satisfactie in control, privare si respingere. Suprimam faptul ca am transformat neplacerea in placere si familiaritate, si aju ngem in mod inconstient sa cautam in moduri subtile sau mai putin subtile acele lucruri cu care noi am devenit obisnuiti a fi controlati, privati sau respinsi. Atasamentul a devenit camin sau o stare implicita catre care vrei sa te reintorci din nou si din nou, in parte fiindca nu cunosti altceva. Viata devine o batalie intre dorinta ta constienta de a fi fericit si dorinta ta inconstienta de a mentine starea de lucruri. Esti intr-o batalie intre doua ata samente. De aceea viata este asa dificila. Oricine este afectat de atasamente? Da, este un fenomen universal. Daca esti o fiinta umana, esti afectat de atasame nt intr-un anumit grad sau in altul. Cum stiu daca am un atasament? Ai un glas critic launtric care te face sa te simti prost. Ai sentimente si comportamente negative pe care nu le poti controla constient. Te sabotezi singur. Faci lucruri despre care stii ca nu sunt bune pentru tine. Atragi oameni nesanatosi in viata ta si ii tii acolo. Stii ce ai nevoie, dar nu poti sa te hotarasti sa faci asta. Rezisti schimbarii. Iti gasesti scuze sa ramai in felul in care esti, chiar daca esti nefericit. Ai tendinte autodistructive. Esti bolnav si obosit sa traiesti in modul in care traiesti, dar continui sa tra iesti asa. Involuntar te pregatesti de esec. Si asa mai departe Cum de n-am auzit niciodata de atasamente? Psihologia moderna nu a imbratisat idea de baza ca noi cautam involuntar ceea ce nu este bine pentru noi. Acesta este un concept radical care intoarce pe dos cele mai personale eforturi de dezvoltare. Esential, atasamentele sugereaza ca tu sa cauti ceea ce nu vrei in viata si sa o faci din nou si din nou, apoi sa ascunzi acest fapt de tine insuti. Majoritatea oamenilor nu vor sa auda asta, chiar daca exista potentialul de a se elibera de constrangerea lor auto-aplicata. Cine a adus acest concept? Edmund Bergler, doctor in medicina. Bergler a fost un coleg al lui Freud, si car e a publicat peste 300 de documente stiintifice cuprinzand cercetari in jurnalel e medicale si a scris 25 de carti. Ai auzit vreodata de Edmund Bergler? De ce ar trebui sa imi pese de atasamentele psihologice? Deoarece atasamentele tale contribuie mai mult decat orice altceva la nefericire a ta. Imagineaza-ti, cauti inconstient insasi lucrurile din viata pe care le ura sti in mod constient. Faci asta deoarece, cu mult timp in urma, ai devenit atasa t de acele sentimente vechi, neplacute, dar familiare. Pot sa trec dincolo de atasamentele mele? Da. Asta cere o reeducare despre modul cum lucreaza psihicul tau. Educatia este simpla si directa, dar foarte diferita de orice altceva ai auzit inainte. Pentr u a face asta insa in primul rand trebuie sa fii sincer cu tine insuti si sa rec unesti aceste atasamente iar apoi sa le expui ca ceea ce ele sunt cu adevarat! Surse pentru acest articol cuprind: http://www.naturalnews.com/041315_psychological_attachments_mental_health_happin ess.html - atasamentele
Ce este un atasament psihologic si cum atasamentele te incurajeaza sa faci ceea ce stii ca nu ar trebui sa faci? Un atasament psihologic este o tendinta patrunzatoare, in mare masura subconstie nta, de a cauta partea negativa sau a face lucruri care iti aduc nefericire. Cand te comporti involuntar si consistent in moduri care te fac sa fii nefericit sau nesanatos, se poate spune ca esti atasat psihologic de ceva negativ. Atasam entele de cele mai multe ori sunt experimentate pasiv chiar daca ele sunt un pro ces activ. Cand ai un atasament, nu simti ca ai posibilitate de alegere sau control asupra propriilor sentimente si comportamentului propriu. Te simti la mila a ceva mai p uternic decat tine, chiar daca s-ar putea sa fii fortat sa admiti ca acel lucru isi are originea in propria ta minte. Atasamentele sunt radacinile autosabotarii. Intr-adevar, poti sa fii atasat de orice, dar este de ajutor sa incadrezi atasam entele in categorii. Trei categorii de ajutor sunt controlul, privarea si respin gerea. Control: esti atasat de sentimentul de a fi controlat. Cand ai un atasament de control, iti traiesti viata simtindu-te in afara control ului (anxietate, ingrijorare, neajutorare), sau ca altcineva incearca sa te cont roleze (chestiuni de autoritate, rebeliune, sentimentul de a fi oprimat, lupte p entru putere). Privare: esti atasat de sentimentul de a fi privat de ceva. Cand ai un atasament de privare, duci o viata neimplinita, simtindu-te gol si ne iubit, sau amortit emotional. S-ar putea sa simti un gol inlauntrul tau, pe care poti incerca sa il umpli cu substante datatoare de dependenta si relatii care d e fapt in cele din urma nu umplu vidul, ci doar sustin atasamentul. Atasamentul de privare cauta sa evite satisfacerea nevoilor reale. Respingere: esti atasat de sentimentul de a fi respins. Cand ai un atasament de respingere, adesea te simti dat la o parte, trecut cu ve derea si ranit. Anticipezi faptul de a fi criticat de ceilalti si te simti oblig at sa cauti aprobarea (anxietate sociala), adesea in moduri care duc doar la a t e simti si mai mult respins (cautarea aprobarii din partea cuiva care nu te va a proba niciodata, cum ar fi un parinte critic). Atasamentul de respingere adesea ilustreaza un aspru critic launtric ce solicita perfectiunea sau altfel nu va in ceta niciodata sa judece. De unde provin atasamentele? Ele isi au originea in copilarie, prin perspectiva copilului. Pentru a creste si a se dezvolta intr-un adult functional, indiferent de familia de origine, un co pil trebuie sa indure ceea ce copilul percepe ca un sentiment chinuitor de a fi controlat, privat si respins. Nu, nu poti face asta. Nu, nu poti avea asta. Nu, nu iti pot da acum de mancare. Nu, acum nu poti sa stai in brate. Dat fiind de unde vine copilul (pantecele mamei) aceste situatii comune sunt exp erimentate negativ, de aici supararea si toanele copilului. Cresterea intr-o familie disfunctionala, cu parinti care nu sunt deloc iubitori si atenti, nu face decat sa exacerbeze problema copilului (adesea extensiv). Var iatele forme de abuz comun, parentajul autoritar, neglijarea si parentajul oribi l doar intensifica situatia copilului. Dispari din fata mea! Nu esti bun de nimic. De ce as face ceva pentru tine? Faci ce iti spun sau !
Nu am timp pentru tine. Nu exista scapare. Singura optiune pe care un copil o are este sa invete sa tole reze controlul, privarea si respingerea percepute. Pentru a functiona, copilul t rebuie sa se familiarizeze sau chiar sa invete sa gaseasca o stranie satisfactie in control, privare si respingere. Suprimam faptul ca am transformat neplacerea in placere si familiaritate, si aju ngem in mod inconstient sa cautam in moduri subtile sau mai putin subtile acele lucruri cu care noi am devenit obisnuiti a fi controlati, privati sau respinsi. Atasamentul a devenit camin sau o stare implicita catre care vrei sa te reintorci din nou si din nou, in parte fiindca nu cunosti altceva. Viata devine o batalie intre dorinta ta constienta de a fi fericit si dorinta ta inconstienta de a mentine starea de lucruri. Esti intr-o batalie intre doua ata samente. De aceea viata este asa dificila. Oricine este afectat de atasamente? Da, este un fenomen universal. Daca esti o fiinta umana, esti afectat de atasame nt intr-un anumit grad sau in altul. Cum stiu daca am un atasament? Ai un glas critic launtric care te face sa te simti prost. Ai sentimente si comportamente negative pe care nu le poti controla constient. Te sabotezi singur. Faci lucruri despre care stii ca nu sunt bune pentru tine. Atragi oameni nesanatosi in viata ta si ii tii acolo. Stii ce ai nevoie, dar nu poti sa te hotarasti sa faci asta. Rezisti schimbarii. Iti gasesti scuze sa ramai in felul in care esti, chiar daca esti nefericit. Ai tendinte autodistructive. Esti bolnav si obosit sa traiesti in modul in care traiesti, dar continui sa tra iesti asa. Involuntar te pregatesti de esec. Si asa mai departe Cum de n-am auzit niciodata de atasamente? Psihologia moderna nu a imbratisat idea de baza ca noi cautam involuntar ceea ce nu este bine pentru noi. Acesta este un concept radical care intoarce pe dos cele mai personale eforturi de dezvoltare. Esential, atasamentele sugereaza ca tu sa cauti ceea ce nu vrei in viata si sa o faci din nou si din nou, apoi sa ascunzi acest fapt de tine insuti. Majoritatea oamenilor nu vor sa auda asta, chiar daca exista potentialul de a se elibera de constrangerea lor auto-aplicata. Cine a adus acest concept? Edmund Bergler, doctor in medicina. Bergler a fost un coleg al lui Freud, si car e a publicat peste 300 de documente stiintifice cuprinzand cercetari in jurnalel e medicale si a scris 25 de carti. Ai auzit vreodata de Edmund Bergler? De ce ar trebui sa imi pese de atasamentele psihologice? Deoarece atasamentele tale contribuie mai mult decat orice altceva la nefericire a ta. Imagineaza-ti, cauti inconstient insasi lucrurile din viata pe care le ura sti in mod constient. Faci asta deoarece, cu mult timp in urma, ai devenit atasa t de acele sentimente vechi, neplacute, dar familiare. Pot sa trec dincolo de atasamentele mele? Da. Asta cere o reeducare despre modul cum lucreaza psihicul tau. Educatia este simpla si directa, dar foarte diferita de orice altceva ai auzit inainte. Pentr u a face asta insa in primul rand trebuie sa fii sincer cu tine insuti si sa rec unesti aceste atasamente iar apoi sa le expui ca ceea ce ele sunt cu adevarat! Surse pentru acest articol cuprind: http://www.naturalnews.com/041315_psychological_attachments_mental_health_happin ess.html - atasamentele
