Autism

Published on March 2017 | Categories: Documents | Downloads: 40 | Comments: 0 | Views: 1330
of 13
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

AUTISMUL

Istoric, definiţii şi trăsături

În 1943 pediatrul american Leo Kanner, descrie comportamentul a 11 copii autişti. În Europa, Hans Asperger a studiat şi el şi a descris un grup de băieţi cu probleme sociale specifice. Kanner înscrie tabşoul clinic al autismului în cadrul general al psihoyelor infantile, în timp ce Asperger se axează pe diferenţele existente între particularităţile constituţionale ale personalităţii şi tulburarea mentală. Cele doi au realizat tablouri clinice clare şi precise, care pot fi considerate şi astăzi. Aceste prime teorii sugerau şi anumite anomalii emoţionale, cercetările ulterioare demonstrînd însă faptul că disfuncţionalităţi de natură organică sunt responsabile pentru comportamentul autistic. În ambele sistemele de diagnosticare ICD 10 (International Classification of Diseases) şi DSM IV (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), apare categoria “Tulburări pervazive de dezvoltare” care cuprinde 5 diagnostice: tulburarea autistă, sindromul Asperger, sindromul Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei şi tulburarea pervazivă de dezvoltare- nespecificată altfel. Bleuler numeşte autismul ca detaşarea de realitate, asociată cu o predominare relativă sau absolută a vieţii interioare. În definiţia autorilor contemporani, autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologică şi este considerată drept una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copilăriei. Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de tulburări din spectrul autismului -TSA (autism spectrum disorders), alături de sindromul Asperger şi tulburările pervazive de dezvoltare –nespecificate altfel, denumite şi autism atipic. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionalităţi de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice sunt încă necunoscute iar aceste dificultăţi verbale, perceptive şi de adaptare socială persistă tot restul vieţii, sub diferite forme Trăsăturile comune ale acestor tulburări, pe care Kanner le-a descoperit în studiul sunt sintetizate astfel:
  

lipsa profundă de atracţie afectivă a subiectului autist pentru fiinţele umane; nevoia imperativă de a menţine mediul înconjurător neschimbat; fascinaţia pentru unele caracteristici ale obiectelor şi pentru mişcările stereotipe ale acestora;



absenţa limbajului sau întârzierea apariţiei sale şi constituirea lui dar cu tulburări de pronunţie şi de expresie

Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între 1,5 şi 3 ani. Nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele nu apar sau nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni. Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală, după care copilul se izolează şi pierde din abilităţile dobîndite. Poate fi vorba de o pierdere a utilizării cuvintelor folosit de copil le-a pînă atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere socială. În mod obişnuit, autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacă este acompaniat de retard mental şi este mai puţin diagnosticat printre copiii şi adolescenţii cu o inteligenţă medie sau superioară mediei. Autismul este o tulburare globală de dezvoltare care afectează comunicarea verbală şi non-verbală, precum şi relaţionarea cu cei din jur şi prelucrarea informaţiilor primite de la organele de simţ. Aproximativ 75% din persoanele cu autism au asociate şi alte dizabilităţi mentale, dar indiferent de nivelul lor general de abilitate şi de nivelul intelectual, ei au o dificultate comună în a înţelege lumea înconjuratoare. Setul de caracteristici comportamentale comune şi manifestările la nivel individual ale acestor simptome sunt diferite la fiecare copil sau adult.

Etiologia autismului -Teorii Teorii Psihogenetice Aspecte reliefate  Formulate în anii ’50 (nu se investigase SNC)
 

Prin interpretarea unor observaţii şi analogii (Harlow, 1958) Ipoteza – autismul s-a dezvoltat doar pe baze psihogene, exitând două tipuri, unul asociat unei patologii organice, al doilea determinat de factori psihogeniş autismul- rezultat al accidentului organic innascut + strs psihogen



Teorie contestat de Kanner şi ulterior de studii epidemiologice Se bazează pe date experimentale, pe concepţia etiologică a sindromului, exclud psihogeneza Teoria lingvistică (Rutter, 1985) – tulburarea cognitivă de bază în autism este o anomalie cognitivă care include limbajul (inclusiv abstractizarea şi codarea); demonstraţia a constat în faptul că în datele familiale ale autistului erau prezente întârzieri de limbaj, învăţare, inteligenţă şi la fraţii subiectului etiologic ereditar existenţă un factor

Cognitiviste







Teorii perceptive – ipoteza dominanţei simţurilor proximale (Goldfarb, 1956, Schopler, 1965); ipoteza hiperselectivităţii

stimulilor (Schreibman, Koegel, Rehm, 1971) – reacţii exclusiviste doar la o parte din mesaj, respectiv atenţie la detalii, excluzând semnificativul; ipoteza instabilităţii perceptive (Ornity, Ritvo, 1968) – imposibilităţi în modularea inputului senzorial şi outputuli motor


Teoria hemisfericităţii (Simmons, 1981, Wetherbz, 1984) – anomalii în dominanţa cerebrală (dreaptă la autişti)



Teorii

metareprezentaţionale



(Frith,

1987)



respectiv

incapacitatea metareprezentării, funcţie ce ar fi gestionată fie de sistemul limbic fie de amigdală, incapacitate înnăscută de reprezentare a altcuiva ca loc de gânduri şi dorinţe autonome (O’Connor). Autistul nu intră în interacţiune afectivă cu altcineva Etologice


datorită deficitului de comunicare emoţională (Hobson) 1966, Huttt (folosind observaţia) a realizat un studiu etologic al steriotipiilor autistice arătând că acestea cresc pe măsură ce mediuş se complică Concluziile teoriilor etologice sunt următoarele: o disfuncţii interactive precoce o deficienţe comportamentale şi de ataşament
o o



conflicte motivaţionale (antagoniste – apropiere vs fugă) abordarea din spate (completează conflictul motivaţional cu

Psihodinamice



surprinzătoare preferinţă a autistului de a fi abordat astfel) Teoria sistemică – (Bateson, 1956) – tulburările mintale rezultat al disfuncţilor comunicări în familie (independenţa, într-un sistem, a elementelor care îl compun) Psihanaliza (sensul inconştient al simptomelor)
o



Genetic - Mahler, 1968 – autismul corespunde unei anomalii a dezvoltării psihice (stadii ale dezvoltării sărite şi mecanisme de menţinere (care se opun reluării deyvoltării, circumscrise într-o conduită halucinatorie negativă. Winnicott, 1962 - incapacitaeta adaptări mediului faţă de copil. Fordham, 1965 - ulburarea a Eului. Dinamic – Tustin, 1972 – susţine că în lupta autistului cu

o

suferinţa acesta declaşează un delir autist – fuzionarea cu lumea concretă şi negarea distanţărilor care îi pot reactiva angoasele primelor rupturi (utilizând în acest scop obiecte materiale de care

nu se desparte)
o

Structural – Lefort – discontinuităţi topologice care întrerup continuitatea dintre obiect şi subiect

Cercetările medicale şi biologice La examenul neurologic au fost observate anomalii variabile ale sistemului nervos central la nivelul: tonusul muscular, adaptări posturale, motricitate fină, atenţie, percepţie. În mai mult de 75% din cazuri examinate electrofiziologic s-au observat anomalii evidente a modulării senzoriale. Imagistica cerebrală a reliefat anomalii structurale (o lărgire ventriculară, malformaţii corticale, hipoplazia lobilor cerebelari 6 şi 7). La 30-40% dintre persoanel ecare suferă de autism a fost detectată o creştere a concentraţiei sangvine a serotoninei, alte studii au arătat o incapacitate a creierului de a distruge o parte a excedentului de substanţe chimice folosite în trasmiterea nervoasă (efecte similare LSDului – folosirea acestuia având însă efecte pasagere). Au fost asociate autismului diferite patologii, astfel: infecţii virale (rubeola congenitală, encefalite herpetice precoce), maladii metabolice congenitale (fenilcetonuria - dacă nu se tratează imediat dupa naştere fenilalanina se acumulează în sânge şi în ţesutul cerebral ducând la retard psihic şi afectarea sistemului nervos central) Au fost asociate autismului şi maladii neurologice rare – lipoidoza cerebrală, sindromul West). În urma câtorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proastă dezvoltare a structurilor în mai multe zone distincte ale creierului. În sistemul limbic, anormal de mic, au fost detectate celule dens împachetate pe când în cerebel exista o descreştere a numarului de celule Purkinje. S-a observat şi o creştere substanţială a creierului dar numai în anumite regiuni (de exemplu lobul temporal, parietal şi nucleii). Corpul callos, a scăzut în mărime în partea de mijloc şi posterioară a sa. Creşterea creierului la persoanele autiste sugerează existenţa unei anormalităţi în dezvoltarea creierului (se produc prea multe celule nervoase, nu se elimină destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos în perioada de dezvoltare sau există o supracreştere a tesutului nonneuronal). Conform DSM-IV, criteriile pentru diagnosticarea autismului sunt: A. Un total de 6 (sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si câte unul de la (2) si (3): (1) impedimente în interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din urmatoarele: (a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi, expresiile faciale, pozitiile corpului

(b) esecul în dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare (c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste ) (d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale (2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele: (a) întârzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi însotita de încercarea de a compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea) (b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a initia sau sustine o conversatie cu ceilalti (c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic (d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei (3) comportamente, interese si activitati reduse, repetitive si stereotipe, manifestate sub forma a cel putin unuia din urmatoarele: (a) interes redus si anormal în intensitate sau concentrare (b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional (c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau rasucirea mâinii sau a degetului, sau miscari complexe ale întregului corp) (d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor B. întarzieri sau functionari anormale într-unul din urmatoarele domenii: (1) interactiune sociala (2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala (3) joc simbolic sau imaginativ . Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, iar acesta se intersectează cu diverse nivele de inteligenţă care, la rândul lor variind de la dificultăţi profunde de învăţare, pînă la nivele normale de inteligenţă sau, în cazuri mai rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de genialitate. Aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel scăzut de funcţionare intelectuală (diverse grade de retardare intelectuală, de la uşor la sever) şi adaptativă. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) , hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebrală, etc.

Caracteristici şi trăsături La naştere, copilul este aparent normal, fără anomalii fizice sau neurologice. Debutul acestei tulburări se instalează înainte de vârsta de 2-3 ani, dar se poate depista chiar în

timpul primului an de viaţă. Studii recente arată că un copil cu autism, la nivel cerebral, nu distinge între faţa mamei şi o altă faţă feminină, dar fac distincţia între un obiect familiar şi unul nefamiliar. O altă caracteristică importantă şi constantă a copilului cu autism este tulburarea de limbaj verbal. Comunicarea se realizează prin vorbire şi prin reacţii non-verbale - gestica, mimica, postura. Copilul autist nu foloseste vocea pentru a atrage atenţia, nu foloseşte limbajul cu sens de comunicare. Pentru o depistare timpurie a autismului trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
      

copilul autist nu zâmbeşte ca reacţie la zâmbetul mamei; nu caută sa fie luat în braţe; nu foloseşte gestica cu funcţie de comunicare; nu-şi foloseşte vocea pentru a atrage atenţia; nu se recunoaşte în oglindă; foloseşte o serie de cuvinte dar nu cu sensul lor adecvat; grupul social îi este indiferent, nu doreşte integrarea, ci mai degrabă, izolarea. Dificultăţile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interacţiunilor sociale cu

ceilalţi reprezintă problema centrală a acestei tulburări (principalul simptom) şi totodată principalul criteriu de diagnosticare. Studiile arată că acest deficit este permanent şi este întîlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei. Lorna Wing (1996) a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism în funcţie de tipul interacţiunilor sociale, indicator şi al gradului de autism:


grupul celor “distanţi”, forma severă de autism, unde indivizii nu iniţiază şi nici nu reacţionează la interacţiunea socială, deşi unii acceptă şi se bucură de anumite forme de contact fizic (unii copii sunt ataşaţi la nivel fizic de adulţi, dar sunt indiferenţi la copiii de aceeaşi vîrstă);



grupul celor “pasivi”, forma mai puţin severă, în care indivizii răspund la interacţiunea socială, însă nu iniţiază contacte sociale;



grupul celor “activi”,dar “bizari”, în care indivizii iniţiază contacte sociale, însă într-un mod ciudat, repetitiv sau le lipseşte reciprocitatea; este vorba adesea de o interacţiune unidirecţională, aceştia acordînd puţină atenţie sau neacordînd nici o atenţie reacţiei/răspunsului celor pe care îi abordează;



grupul celor “nenaturali”, în care indivizii iniţiazã şi susţin contacte sociale, însă într-o manieră foarte formală şi rigidă, atît cu străinii, cît şi cu familia sau prietenii. Acest tip de interacţiune socială se întîlneşte la unii adolescenţi şi adulţi înalt funcţionali.

În cursul evoluţiei lor, persoanele cu autism pot să treacă dintr-un grup în altul datorită dezvoltării, astfel, persoanele înalt funcţionale pot trece la pubertate din grupul celor activi dar bizari, în grupul “pasivilor” sau, în urma unui ajutor sau antrenament specific, cei “distanţi”sau evitanţi pot învăţa să tolereze şi chiar să se bucure de compania celorlalţi, devenind mai “activi”. Copilul autist deşi supravieţuieşte în mediu, controleză cu greu evenimentele şi alege pentru siguranţa sa anumite senzaţii, pe care le transformă în stereotipii. Autostimulări fixaţiile, stereotipiile, interesele restrânse ale copiilor autişti sunt comportamentele care apar ca fiind cele mai evidente. Există stereotipii comportamentale: mersul pe acelaşi drum, îmbrăcatul cu aceeaşi îmbrăcăminte, jocul cu aceleaşi jucării, ritualuri de comportament. Stereotipiile motorii pot fi: legănatul, fluturatul mâinilor, învâtit, fluturatul degetelor în faţa ochilor, bătutul din palme, clipit şi altele. Există şi stereotipii verbale: copilul preferă anumite sunete, cuvinte, propoziţii pe care le repetă în anumite situaţii sau fără aparentă legatură cu contextul în care apar. Copiii cu autism sau elemente autiste pot avea interes persistent pentru un miros, pentru anumite texturi, sunete şi pentru anumite alimente. Dificultatea principală fiind refuzul copilului de a se orienta şi spre alte experienţe. La unii copii apare şi interesul spre o anumită activitate: calculator, imagini din reviste, reclame sau chiar anumite subiecte de discuţie. Copiii cu tulburări din spectrul autismului nu dezvoltă în mod spontan acel comportament, tipic pentru copiii obisnuiţi, de atenţie împărtăşită. Acest comportament presupune indicarea cu degetul către un obiect (alternînd privirea între obiectul respectiv şi adult) ,cu intenţia de a-l obţine. Comportamentele de cerere, sunt prezente şi la copiii cu autism, însă în scopuri instrumentale sau imperative, copilul poate utiliza contactul vizual împreună cu alte gesturi pentru a indica o jucărie care nu-i mai e la îndemână sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a căpăta ajutorul unei alte persoane în a obţine un obiect, întinzînd mîna spre obiectul dorit sau luînd mîna adultului şi ducînd-o spre obiectul dorit. Se estimează că 30-50% dintre persoanele cu autism rămîn funcţional mute de-a lungul vieţii, adică nu dezvoltă un limbaj cu ajutorul căruia să poată comunica, în timp ce alţii pot fi aparent foarte fluenţi în vorbire. Cei care au limbaj încep să vorbească, de regulã, mai tîrziu şi o fac într-un mod neobişnuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediată sau întârziată, inversiunea pronominală, neologismele, idiosincraziile. Structurile gramaticale sunt adesea imature şi includ folosirea repetitivă şi stereotipă a limbajului Reacţiile emoţionale ale persoanelor cu autism, atunci cînd sunt abordate verbal şi nonverbal de către ceilalţi, sunt de cele mai multe ori inadecvate şi pot consta în: evitarea privirii, inabilitatea de a înţelege expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celorlalţi, adică tot ceea ce presupune angajarea într-o interacţiune socială reciprocă şi susţinerea acesteia.

Frecvenţa cazurilor de autism În întreaga lume 5 din 10.000 de persoane au “autism clasic”, “autismul lui Kanner”, iar aproximativ 20 din 10.000 de persoane au tulburări din cadrul întregului spectru al autismului, după Wing şi Gould (1970).Autismul se întîlneşte mai des decît sindromul Down sau paralizia cerebrală. La Congresul Internaţional Autism Europe de la Lisabona (2003), cercetătorul canadian Eric Fombonne, vorbea de o prevalenţă estimată la: 


10/10.000 pentru autismul clasic; 60-70/10.000 pentru întregul spectru al tulburărilor autismului (autism, sindrom Rett, tulburarea dezintegrativă a copilariei, sindrom Asperger şi tulburări globale de dezvoltare –nespecificate altfel);

 

2,5/10.000 pentru sindromul Asperger; 15/10.000 pentru tulburări globale de dezvoltare –nespecificate altfel; Prevalenţa la băieţi este de 4 ori mai mare decît la fete. Tulburarea apare în

aceeaşi măsură în familii aparţinînd tuturor culturilor, claselor şi conditiilor sociale, indiferent de nivelul de instruire al părinţilor. Studii recente arată o creştere alarmantă a ratei de incidenţă a cazurilor de tulburări din cadrul spectrului autismului (în Marea Britanie, prevalenţa tulburărilor din cadrul spectrului autismului la nivelul întregii populaţii este de 1 la 110 în SUA, este de 1 la 250 naşteri - iar un raport din anul 1999 al Departamentului Educaţiei al Statelor Unite spune că între 1990 şi 2000, la o creştere de 13% a populaţiei, a existat o creştere de 16% a tuturor dizabilităţilor şi de 172% a autismului. În România nu există nici o statistică care să arate numărul de persoane cu autism, prevalenţa sau rata de incidenţă , iar adulţi cu autism, potrivit legii, şi anume potrivit “Criteriilor medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi)”, nu există. Copiii care, după “Criteriile generale medico-psihosociale de identificare şi încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficienţe şi handicap (dizabilităţi)” sunt diagnosticaţi cu autism (‘tulburări pervazive de dezvoltare’, însă la capitolul ‘Tulburări psihice’ şi nu neurologice/neurobiologice), la maturitate sunt încadraţi la tot la ‘Afecţiuni psihice’ , de data aceasta la ‘psihoze’ (deşi autismul nu este o boală psihică).

Metode de evaluare şi instrumente Este foarte important ca diagnosticarea să fie făcută cît mai devreme cu putinţă. Observaţia şi evaluarea comportamentelor, evaluarea funcţională şi a dezvoltării sunt indispensabile pentru precizarea diagnosticului şi determinarea severităţii tulburărilor.

La orice semn în comportamentul copilul care îi îngrijorează pe părinţi, aceştia trebuie să apeleze la profesionişti pentru o evaluare a copilului, aceasta fiind de o importanţă capitală pentru stabilirea corectă a diagnosticului, dar şi pentru că reprezintă baza oricărei intervenţii. Tulburările din spectrul autismului trebuie diagnosticate de către echipe multidisciplinare de profesionişti (pediatru, psiholog clinician, psihiatru, logoped, profesor de educaţie specială, asistent social) care să utilizeze instrumente validate de diagnosticare: chestionare, interviuri, scale de observaţie, ca de exemplu: interviul pentru diagnosticarea autismului, scala de diagnosticare şi observare a autismului; scala de evaluare a autismului infantil; interviul pentru diagnosticarea tulburărilor sociale şi de comunicare; scala Vineland a comportamentului adaptativ; evaluarea comportamentală rezumată. Profilul clinic şi de dezvoltare al copilului ar trebui completate cu teste psihologice şi de limbaj folosind instrumente adecvate, validate, de exemplu, Profilul psihoeducational (Psycho-Educational Profile/PEP), teste standardizate şi neuropsihologice cum ar fi testul Leiter, WISC, Reynell, Testul jocului simbolic Lowe&Costello (Lowe&Costello Symbolic Play Test), Testul vocabularului în imagini Peabody- (Peabody Picture Vocabulary Test/ PPVT). Evaluarea, făcută de o echipă multidisciplinară de profesionişti cu experienţă, care respectă criteriile acceptate pe plan internaţional şi foloseşte teste validate, reprezintă baza intervenţie individualizate; stabilirea cît mai timpurie a diagnosticului este extrem de importantă.

Metode de intervenţie Şansele pentru obţinerea unor rezultate de succes în evoluţia copiilor cu autism sporesc considerabil dacă intervenţia se produce la vîrste cît mai mici. S-a demonstrat că intervenţia timpurie poate accelera dezvoltarea generală a copilului, reduce comportamentele problemă, iar rezultate funcţionale de lungă durată sunt mai bune. Datorită diversităţii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului, diverse nivele ale abilitaţilor intelectuale, personalitate diferită, prezenţa sau nu a diferitelor dificultăţi suplimentare, ex. probleme senzoriale, epilepsia, etc) este improbabil ca ei să răspundă în acelaşi fel şi să progreseze în aceeaşi măsură la un singur tip de intervenţie. Astfel, este probabil să fie nevoie de mai multe tipuri de intervenţii pentru a răspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil/adult. În alegerea intervenţiilor pentru copiii cu autism este important să se ia în consideraţie dacă a) există dovezi ştiinţifice ale faptului că intervenţia este eficientă şi b) dacă este neprimejdioasă. Au apărut multe tratamente care ţintesc ameliorarea/rezolvarea dificultăţilor sociale, de limbaj şi comunicare, senzoriale şi comportamentale. Printre acestea cele mai cunoscute sunt:  Analiza comportamentală aplicată- Applied Behavioral Analysis(ABA)



TEACCH- Treatment and Education of Autistic and Communication Handicapped Children

     

PECS- Picture Exchange Communication Sistem Programul Hanen- The Hanen program Povestiri sociale- Social Stories Programul Son-Rise -The Option Institutes Son-Rise Program Terapia de integrare senzorială- Sensory integration therapy Floor Time

Tratamente alternative ce propun folosirea de medicamente, vitamine, diete speciale pentru ‘vindecarea’ /atenuarea problemelor/diferentelor neurologice sau psihologice în funcţionarea creierului pesoanelor cu autism:     


Terapia cu multivitamine (Vitamina B6 şi magneziu Vitamina C, Vitamin A) Dimethylglycina (DMG) Dieta fără gluten şi caseina Dieta fără fermenţi /Yeast-free diet Serotonina Homoeopatia

Tratamente complementare:      Terapia prin muzică şi artă Terapia de integrare auditivă-Auditory integration therapy Terapia cu animale (ex. hipoterapia) Terapia ocupaţională Terapia de limbaj şi comunicare Intervenţiile educaţional-comportamentale sunt cele care şi-au demonstrat eficacitatea în tratarea copiilor şi adulţilor cu autism. Programele educaţionale conţin ca elemente de bază:


principiile învăţării structurate: structurarea clară a mediului pentru a ajuta copilul să dea sens lumii confuze şi pentru minimizarea stesului; structurarea predării-învăţării ( folosirea suportului vizual, instrucţiuni sistematice, clare şi uşor de înteles date copilului, repetiţie, predictibilitate şi formarea de rutine), învăţare 1:1, individualizare (planuri educaţionale individualizate)



strategii comportamentale cînd este cazul (ex. pentru managementul problemelor comportamentale);




terapie de limbaj şi comunicare; terapie ocupaţională şi fizică şi/sau de integare senzorială, acolo unde există o disfuncţionalitate a sistemului de integrare senzorială, adică unul sau mai multe simţuri sunt supra sau subreactive la stimuli. Astfel de probleme senzoriale pot fi principala cauză a unor comportamente prezente la copiii cu autism, cum ar fi legănatul, învîrtitul în jurul axului sau fluturatul din mîini. Unii adulţi cu autism (ex. Temple Grandin, în cartea sa ”Etichetată cu autism”) descriu problemele lor de integrare senzorială şi cum tehnicile de integrare senzorială (ex. masajul ferm) pot facilita atenţia şi conştienţa şi să reducă starea de tensiune generală caracteristică persoanelor cu autism. Abordarea unui copil autist din punctul de vedere al lui C. Milcent trebuie să

vizeze următoarele aspecte:


filtrarea a ceea ce este pertinent – diminuarea stimulilor în amonte, păstrându-i doar atunci când sunt pertinenţi şi ameliorarea tratamentului acestei informaţii în aval; asigurarea înţelegerii prin simplificarea limbajului; multiplicarea intereselor, motivarea; coerenţa şi necomplicarea vieţii (repere stabile şi securizate); extragerea şi aplicarea regulilor; spaţiul sau timpul să devină semnificative – funcţionalitate, percepere corectă, simlificarea noţiunilor; dezvoltarea limbajului – după o evaluare corectă a comprehensiunii şi expresiei verbale – înţelegerea semnificaţiilor; să fie ajutat să “fie” şi să “trăiască” – să-şi identifice propriile trăiri emoţionale, să le recunoască şi la alţii, să ii se asigure un spaţiu securizat.

    





Resurse Mureşan, Cristina, Structuri psihopatoologice şi terapie complexă, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2007, Cluj-Napoca http://apps.who.int/classifications/apps/icd/icd10online/ http://www.autism.ro/ http://www.autismromania.ro/

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close