bazele nursingului

Published on February 2017 | Categories: Documents | Downloads: 63 | Comments: 0 | Views: 749
of 35
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

AUTOMEDICINA (2h) Prin automedicina intelegem capacitatea unor animale de a aplica, instinctual sau constient, reguli de profilaxie si de tratament asupra propriului corp. sau, mai simplu, de a se autoapara si autotrata. 1. Instinct profilactice: a)Frica este, in lumea animal, cel mai eficace mijloc profilactic. Frica de animalele altor specii sau de cei puternici din interiorul aceleiasi specii, freest de accidentele unor confruntari nedorite. b)Refuzul de a consuma toxice este foarte raspandit. Astfel, numeroase specii de ierbivore salbatice nu pasc ierburi toxice, nu ingera ciuperci otravitoare. c)Igiena adapostului si prevenirea infectarii. Instinctul curateniei este cu atat mai puternic cu cat animalul este mai dezvoltat din punct de vedere neuro-psihic. Cele mai multe animale se feresc sa-si depuna fecalele in cuib, vizuina sau chiar in imediata apropiere. Termitele si albinele isi scot afara cadavrele si deseurile. La animale se intalneste si o profilaxie de grup. Astfel, animalele bolnave sau tarate sunt alungate din grup prevenindu-se astfel raspandirea bolii in colectivitatea de animale. 2.Automedicina colectiva: Animalele isi aplica tratamente medicale. Astfel se disting: -Autotratamente instinctuale -Autotratamente in care actiunea instinctual este completata de o anumita constienta a starii de suferinta a)Autotratamente instinctuale Se cunoaste ca in stari de ingestie, cainii si pisicile isi provoaca vomismentul, ingerand iarba. Tot la carnivore, linsul plagilor are o actiune benefica. Printr-o actiune mecanica, energica, limba curata plaga de impuritati care pot genera infectii ulterioare. In plus, saliva contine cateva substante bacteriostatice (Lyozim – primul antibiotic studiat de A. Fleming in anii 1929-1936 si pe modelul caruia savantul englez a stability intre 19391942 parametrii de actiune a penicilinei). Instinctul se regaseste si la om. Intepandu-se cu acul, taindu-se la deget sau provocandusi o arsura de mica amploare la mana, omul duce instinctive locul afectat la gura , tamponeaza plaga (face hemostaza) cu limba, alina durerea prin umectare cu saliva. Durerea este de altfel primul sanitary, atat la animale cat si la om. Existent durerii obliga adesea la imobilizare.

b)Autotratamente cu componenta constienta Asa cum se stie, medicina constienta este cracteristica omului. Gradul ridicat de constientizare al impactului boala-organism este consecinta unei activitati nervoase superioare. Totusi se pot gasi si unele manifestari de constienta in actul therapeutic pe care animalele si-l aplica lor insile. Component constienta a actului de autoterapie castiga la maimute cote nebanuite. Celebrul exploratory englea Livingstone(David L.1813-1873 – a descoperit cascada Victoria) descrie cazul unei gorile ranita de vanatorii afriucani, care si-a scos singura sageata din muschii pectoral, iar in plaga a indesat plante care au oprit sangerarea. Bologa (valeriu Lucian – 1892-1971 – medic roman) aduce numeroase exemple in sprijinul ideii de automedicina animal cu component constienta: tratarea de catre o maimuta a unui abces dentar cu argila umeda. Maimutele din insula Java, carepradau plantatiile, erau omorate de plantatori, oferindu- li-se fructe in care se pusese stricnina. Unele dotate cu un grad mai mare de inteligenta, imediat ce sesizau primele semne de intoxicatie stricninica alergau sa manance Frunze de templecan si slegren, care prin actiunea lor neuroplegica sunt folosite ca antidote. PALEOMEDICINA (2h) Definind paleomedicina ca acea ramura a medicine care studiaza bolile omului si animalelor pana la aparitia izvoarelor scrise, precizam ca ea s-a dezvoltat cu precadere dupa 1891. Sursele de informare asupra bolilor si remediilor folosite de oamenii preistorici sunt: -Schelete si fragmente osoase gasite in necropole si chiar al unor cadaver pastrate in gheata -Desene rupestre cum sunt cele gasite in pesterile din Spania, Franta, America, Algeria -Obiecte tip statuete – bibelouri, unele folosite in cultul vrajitoresc sau ca amulet -Analogii ce se pot face intre practicile terapeutice din preistorie cu cele in uz si azi la unele triburi primitive, mai ales la cele ce traiesc in izolare in Oceania, Africa Din analiza unor schelete, s-a dedus ca in epoca pietrei cioplite, oamenii primitive au suferit dse rahitism, hidrocefalie, microcefalie, acromegalie si chiar tubercloza osoasa. In schimb, viata in grupuri mici, lipsa de contacte intre populatii i-a ferit pe oamenii primitive de epidemii. Fata de omul contemporan, care este creditat cu o medie de varsta de 50-80 de ani, scheletele de oameni primitive, cercetate dau indiciiasupra unei durate mici a vietii, varsta de 40 de ani fiind atinsa de foarte putini. Din cei 187 de oameni primitive, doar 3 au atins varsta de 50 de ani.

In ceea ce priveste atitudinile de tip profilactic si curative, practicate in preistorie, distingem: eugenia primitiva, utilizarea unor remedii natural, practice chirurgicale si obstetricale, si medicina vrajitoreasca. 1.Eugenia primitiva consta in eliminarea fizica din societate a celor nascuti cu malformatii, a bolnavilor incurabili si chiar a batranilor. Selectia naturala opera fara mila, eliminandu- I pe cei tarati din nastere, in plus, anumite populatii omorau systematic pe cei slabi, intre care sip e putinii batrani, socotiti a fi o povara pentru trib. Canibalismul era present la multe populatii sub forma de necrofagie. La unele triburi erau mancati batranii sau cei morti in accidente. Exista credinta dupa care virtutile unui decedat trec in cei ce-i consuma creierul, organelle interne si muschii. Obiceiul dainuie si azi la unele triburi australiene de aborigeni. 2.Remedii minerale, vegetale si de provenienta animal. De-a lungul a sute de generatii, oamenii primitive au descoperit virtutile terapeutile ale unor minerale si plante. Cu pretul multor victime, oamenii au reusit sa distinga plantele otravitoare de cele comestibile si concomitant au observant efectele unor produse natural 3.Medicina vrajitoreasca. Vindecatorul de acum 20-30 de mii de ani era considerat de semenii sai o fiinta superdotata, inzestrata cu puterea divina de a fi un intermediary intre omul in care s-a incuibat un spirit malefic si o divinitate buna. Indifferent ce nume poarta (vrajitor, saman), el este adesea si marele preot sau chiar capetenia tribului. In general, medicina primitivilor, intalnita pe alocuri si in zilele noastre, porneste de la doua premeze general valabile: a)Bolile sunt cauzate de un spirit malefic, incuibat in bolnav. Acest duh distructiv este trimis fie de o divinitate drept pedeapsa pentru faradelegile savarsite, fie de un dusman care a convins respective divinitate sa-I fie aliat in opera distructiva. Departe de a sfi pierit odata cu preistoria, conceptia animista (divinitati razbunatoare sau punitive) a traversat mileniile. O regasim la unele popoare antice, egipteni, mesopotamieni, greci, evrei, arabi, de unde o iau crestinii evului mediu. b)Misiunea samanului, vraciului, vrajitorului era sa extraga spiritul rau din trupul suferindului sis a-l alunge. Astfel, spiritual malefic putea fi extras prin: -Cuvinte inteligibile, logice (descantece), producer de zgomote care sperie spiritele, portul de masti hidoase. -Mancaruri tentante asezate langa bolnav -Slobozirea spiritului rau printr-o gaura scobita in cap -Transferul spiritului morbigen in obiecte sau animale

-Transferul bolii in corpul vrajitorului. Acest act nu este un sacrificiu, deoarece, inzestrat cu puteri divine, vindecatorul se debaraseaza usor de spiritual malefic. Mai dificil de interpretat din punct de vedere medico-istoric sunt mutilarile sexual. Daca circumcizia practicata si azi la evrei, musulmani si numeroase populatii de culoare, are o ratiune preventive, alte mutilari sexual cum sunt taierea clitorisului sau coaserea labiilor nu beneficiaza de motivatii medicale demne de luat in considerare. MEDICINA POPULARA (1h) Medicina popular sau etnoiatria reprezinta totalul de cunostinte privind: -Cauza bolilor -Procedee de combatere a bolilor pe care un popor sau altul le-a creat sip e care le practica chiar si in present Etnoiatria se deosebeste de paleomedicina prin urmatoarele caractere: a)Prezenta in actualitate si o oarecare rezistenta fata de invazia de cunostinte venite din medicina stiintifica moderna In ceea ce priveste, explicatiile date cauzei bolii, observam ca etiologia mistica este cu atat mai puternic inradacinata cu cat gradul de instruoire si de cultura sunt mai deficitare. Pe masura alfabetizarii, atragerii spre interpretarea rationala a bolii, etiologia amintita cade in desuetudine b)Contaminarea continua a procedeelor populare cu procedee sosite prin medicina stiintifica. Inseamna ca in prezent se petrece un process invers celui istoric, de constituire a medicine stiintifice. Daca la unele popoare, medicina traditional tinde sa dispara sub asaltul medicine stiintifice modersne, la altele, medicina traditional nu numai ca nu dispare, dar isi afla in descoperirile de anatomie si fiziologie o baza rationala (acupunctura, yoga) MEDICINA IN ANTICHITATE MEDICINA IN EGIPTUL ANTIC (2h) Informatiile asupra medicinei egiptene provin din cel putin trei surse principale: a) Papirusurile medicale. Intre cele mai cunoscute sunt: -Papirusul Ebers descoperit in 1873 in ruinele orasului Teba de Gerog Ebers (German). Are o lungime de 20 de metri cuprinde 110 pagini si a fost scris la 1550 i.h.

-Papirusul veterinary de la Kahun, descoperit in 1893. Nu contine descrieri de boli si numai retete -Papirusul ginecologic de la Kahun scris prin anii 2000 i.h. contine sfaturi pentru ajutorul ce trebuie dat la nastere si in perioada de lauzie. -Papirusul berlinez descoperit in 1909 intr-un vas de pamant din ruinele orasului Memfis. -Papirusurile londonezel mai vechi dintre acestea este papirusul Hearst scris in secolul XVII i.h. urmeaza papirusul Edwin Smith descoperit in 1862, scris pe la 1600 i.h., dedicate in special chirurgiei si arsurilor, papirusul Chester Beatty care nu este exclusive medical, ci contine doar capitole despre boli, bolnavi si medicatie. b)Relatarile unor istorici antici. Viata in vechiul egipt a fost cea comentata in Historiile lui Herodot, in unele din sctiirile lui Pliniu cel batran si in biblioteca istorica a lui Diodor din Sicilia c)Patografia mumiilor. Conservarea cadavrelor prin mumifiere avea o motivatie religioasa: egiptenii credeau in viata vesnica. Trupul mortului nu trebuia sa se altereze, sa se descopmpuna, deoarece urma sa-si continue viata in regatul mortilor unde domnea Osiris. Mumifierea raspundea insa si unui deziderat practice: evitarea putrezirii cadavrelor, dezgroparea lor de catre animalele salbatice, evitarea difuzarii unor boli infecto-contagioase. Cunostinte biomedicale si de patologie in vechiul Egipt Educatia medicilor se facea in scoli special, atasate templelor. Lipsa unui sistem monetar facea ca terapeutii sa fie platiti prin diferite avantaje sociale si bunuri. Pe specialitati situatia se prezenta astfel: a)Anatomia. Disectiile nu se practicau decat cu ocazia inbolnavirilor. Pregatirea mumiei nu erea facuta de medici ci de o casta inferioara a preotilor, coachitii. Acestia scoteau creierul cu niste carlige special prin sinusuri sin nas iar organelle interne se conservau in vase special. In unele papirusuri apar descrieri ale organelor interne si creierului precizandu-se ca lexiunile creierului sunt urmate de paralizii. b)Fiziologia. Egiptenii considerau ca respiratia este actul essential al vietii. Ei credeau ca aerul intra nu numai pe nas ci si prin ochi. Acest miraculous gaz al vietii este transportat prin corp printr-un system de canale numit metu. Metunul erea altceva decat o analogie cu reteaua vasta de canale pe care ei le sapau in Delata Nilului, pentru a fertiliza solul. In afara de aer, Egiptenii acceptau ca exista si alte doua sufluri interceptibile. Cel al vietii care intra pe urechea dreapta sic el al mortii care intra pe urechea stanga. Ficatul era considerat ca rezevor general de sange. Despre puls afirmau ca “se simte venind de la inima”.

c)Patologia interna. In ulceratiile tubului digestive, in dichinezii si infectii ale cailor biliare, recomandau regim rational, pansamente gastrice cu praf de calciu si faina de roscove. In afectiunile acute ale cailor respiratorii practicau inhalatia iar constipatia o combateau cu ulei de ricin sau boabe de ricin bine mestecate. d)Chirurgia-ortopedia. Se practica current circumcizia, deschiderea abceselor, imobilizarea fracturilor cu atele din bambus. Egiptenii au fost primii care au suturat plagile si au unteles rolul drenului in supuratii. Nu se practica amputatia deoarece omul trebuia sa se precinte in imparatia mortilor la Osiris, cu corpul intreg. e)Oftalmologia. Bolile de cohi mai ales blefaro-conjunctivitele ereau extrem de frecvente (soare puternic, nisip fin). Cunosteau glaucomul si au incercat sa opereze cataracta (impingerea cristalinuli in jos). f)Obstetrica-Ginecologie. Femeile ereau asistate la nastere de catre moase. Cunosteau tratamente ginecologice si formule anticonceptionale. g)Boli infecto-contagioase. Erea cunoscuta variola, tuberculoza erea destul de raspandita, deasemenea si lepra. Egiptenii au introdus si izolarea leprosilor. h)Parazitologia. Lupta contra viermilor paraziti avea un oarecare success prin folosirea inteniaza a fierturii de seminte de dovleac. O inscriptie de la Dendarah acuza tantarii ca fiind transmitatorii malariei. i)Stomatologia. Erea practicata de specialist anume educati in acest sens. In familiile bogate, care consumau carne in exces, unde nu se facea o igiena a cavitatii bucale, caria dentara erea foarte frecventa. Se practica plombarea cariilor cu ciment facut din pulbere de piatra si pamant de nubia. Dintii se imobilizau cu fire de aur. j)Igiena. Erea foarte dezvoltata. Egiptenii se spalau de mai multe ori pe zi: in apa de spalat puneau natron (solutie concentrate de bicarbonate de sosdiu, sulfat de sodium, clorura de sodium si carbonat de sodium) iar pielea o frecau cu nisip fin din desert. Isi spalu dintii cu periute iar cand paduchii sau inmultit, umblau rasi. MEDICINA MESOPOTAMICA (1h) Surse de informare: a)Codul regelui Hammurabi al Babilonului este o culegere de legi cu 280 de articole despre drepturi, proprietate, recompense dar si espre medicina omului sic ea veterinara. b)Textile de medicina, descoperite in ruinele orasului Sumerian Nippur datand de prin anii2800 i.H.

c)Textile din marea biblioteca de la Ninive a regelui Asurbanipal al Asiriei. d)Textile medicale de la Mattusila scrise prin anii 1300 i.H. e)Opera de arta care arata anumite cunostinte de anatomie si fiziologie Caracteristicile medicine mesopotamice Practicienii artei medicale erau in general sacerdoti. Medicii-preoti erau de trei tipuri: -Baru – se ocupau de anamneza, de diagnostic si de prognostic. -Preotul-medic Asipu era acela care prin invocarea unor zeitati alunga spiritual malefic din corpul bolnavului, -A-su era terapeutul propriu-zis care stia sa impleteasca o invocare a zeilor cu remediile de tip medicamente preparate din [lantre minerale sau tesuturi animale. Se credea ca boala are diferite cauze: 1.Boala este o pedeapsa pentru faradelegile comise de bolnav sau de un popor. 2.Boala este opera a cel putin trei feluri de spirite malefic: a)Duhurile mortilor-de obicei cele cu care bolnavul a avut conflicte b)Monstrii neumani c)Semi-monstri-semi-oameni rezultati din iubirea dintre o femeie si un monstru sau rezultatul violurilor 3.Spiritele malefic erau specializate sa atace numai o anumita parte a corpului. Preotul terapeut asipu punea diagnosticul magic, ce consta in depistarea cu precizie a dyhului rau ce a produs bolala, 4.Tratamentul tinea cont de diagnosticul magic. Ca sa poata combate demonul care a produs bolala, medical terapeut trebuia sa stabileasca prewcis diagnosticul magic deoarece ritualul descantec pentru un demon nu erea valabil si pentru altul, 5.Remediile mistice constau in castigarea bunavointei zeilor vindecatori. Procedeele terapeutice magice constau in: -Implorarea zeului vindicator care alunga demonul -Purificarea prin imbaiere in apa din fluviile sfinte, ungerea cu untdelem, aprinderea focului ritual

-Transferul boli intrun animal mic care sacrificat, era pus pe trupul bolnavului -Ungerea bolnavului cu substante mirositoare (urina, fecale) pentru ca scarbite duhurile rele sa fuga din bolnav. Profilaxia se baza pe purtarea amuletelor cu semnificatie magica. MEDICINA LA VECHII EVREI (1 h) Spre deosebire de alte popoare antice, evreii nuia au lasat nici o carte de medicina. In aceste condii, unicele surse de informare sunt aluziile sau chiar explicitarile din Biblie, din manuscrisele de la Marea moarta si din Talmud. Medicina iudaica, asa cum ia gandita si practicata de-a lungul a peste trei milenii se poate impartiiin trei mari perioade: a)Medicina iudaica-antica b)Medicina Talmudica c)Medicina iudeo-araba 1. Medicina iudaica-antica. Evreii monoteisti (Iehova-unicul dumnezeu, stapan al intregului univers) considerau ca bolile sunt pedepse divine faradelegi. Pe regale Ioram al ierusalimului care ia omorat pe fratii sai, “Iehova l-a lovit cu o boala de maruntaie care erea fara leac”. Ea s-a ingreunat din zi in zi si pe la sfarsitul anului al doilea i-au iest lui Ioram maruntaiele din pricina bolii. Cei pedepsiti puteau fi si popoare intregi. Astfel, suparat pe fapt ca asirienii ii atacau pe evrei Iehova a trimis pe ingerul sau care a ucis in tabara sirienilor, 185 de mii de oameni. Spre deosebire de egipteni si popoarele mesopotanice, preotii nu practicau medicina curative dar lcunascand semnele multor bolii, ei puneau diagnosticul. In vechiul testament se mentioneaza ca preotii stiau sa puna diagnosticul de lepra, care erea pius cu eruditie, diferentiindu-se lepra de diferitele eczema. 2. Medicina Talmudica Talmudul contine sfaturi profilactice ce vizeaza curatenia corpului, protectia comunitatii fata de bolnavii molipsitori, atitudinea “invatatorilor” care au scris Talmudul este inegala in ce priveste pe medici si practica medicala: unele pasaje sunt laudative si9 sfatuiesc pe oamenii intelepti sa nu locuiasca intr-o localitate unde nu exista medici. Alteori insa, datorita probabil concurentei pe care medici laici op faceau rabinilor, poporul afla la sinagoga ca “ cel mai bun medic e sortit sa ajunga in ioad si ca medicina e una din profesiile care te duc direct in iad.

Inscrierile Talmudice se descriu si operatii chirurgicale. Plagile erea tratate cu undelemn si vin. Plagile curatite nu trebuiau atinse cu mana. Ele beneficiau de pansamente curate. Se practicau si amputatiile, uneori operatii pe abdomen. Rabinii ofereau si numeroase sfaturi dietetice, foarte judicioase. 3. Medicina iudeo-araba Dupa cucerirea Palestinei de catre Arabi, multi fintre medicii evrei i-au slujit pe noi stapani dar fara sa renunte la religia lor. Arabii i-au apreciat in mod deosebit pe invatatii evrei, acordandule citire si ranguri inseminate. O parte dintre medicii comunitatii evreiesti au fost adusi la curtea califilor si angajati ca medici personali ai acestora. Medicii evrei au data asadar stralucire scolilor medicale din califatele de rasarit si apus, au contribuit essential la infiintarea primei scoli de medicina din europa occidental (Salerno) MEDICINA GREACA ANTICA (2h) Nu se cunosc scrieri medicale grecesti care sa fi aparut inainte de 500 i.H. medicina se invata pe viu de la maestri. Neexistand scoli propriu-zise, ori diploma distinctive, oricine putea pretinde ca e ,,tamaduitor”. Deosebim din punct de vedere chronologic si conceptual 5 perioade distinct ale medicine grecesti: a)Vechea medicina greaca b)Medicina Homerica c)Filozofii-medici d)Hippocratica e)Medicina posthippocratica sau elenista 1. Vechea medicina greaca Sursele de informare pentru medicina cretano-miceniana cat si pentru cea din perioada homerica sunt: a)Sapaturile arheologice: descoperirea Troei si a civilizatiei de Mycene-Peloponez, descoperirea cetatii Cnossos din Creta in 1900 b)Legendele populare si poemele epice Iliada si Odiseea de Homer si Theogonia de Hesiod

Cu circa 1800 de ani i.H., grecii practicau o chirurgie simpla, eficienta. Sagetile erau extrase, plagile tratate rational. Atat cretanii cat si grecii vechi stiau ca praful de roca calcaroasa era hemostatic. Spalau ranile cu vin vechi, le oblojeau cu plante aromatice (hemostatice si cicatrizante), adesea cu lapte si miere (actiune trofica si antiseptic). Bolnavii erau feriti de frig. Se utilizau frectiile cu ulei si vin, iar exercitiile fizice, care au dus la olimpiade, erau socotite ca izvor al sanatatii. 2. Medicina din vremea lui Homer Referirile medicale Iliada si Odiseea reflecta nivelul anilor 1000-850 i.h., daca tinem seama ca Homer s-a inspirit din canturi mai vechi. In Iliada sunt descries 141 de feluri de raniri capatate in lupte, fie de ahei, fie de troieni. Precizia uimitoare cu care sunt descries aceste traumatisme de razboi ia facut pe unii sa sustina ca Iliada a fost scrisa I realitate de un chirug military din vremea lui Homer si incredintata trubadurului sa o recite. 3. Filosofii-medici S-au mai corect, filosofi-oameni de stiinta, filosofi-cercetatori si ganditori ai fenomenelor naturii, inclusive a ceea ce numim stare de sanatate si stare de boala. Tales din Milet, astronom, mathematician, navigator, a descoperit primul ca papa este un element de baza al vietii, ca in corpul vietuitoarelor, apa joaca un rol de component major si vehicul in acelasi timp. Empedocles care a trait la Agrigente (Sicilia) cvasi contemporan cu Hippocrate, avanseaza si prima teorie biogenitica: toate organismele sar fi nascut spontan din malul fecundat de focul sacru aflat in miezul pamantului. Filosof si medic, Empedocle a propovaduit virtutea, dieta, exercitiile fizice. O influenta puternica asupra medicilor Hippocratici si mai ales post Hippocratici a avut-o si teoria atomista a lui Democrit din abdera. Este posibil ca Democrat si Hippocrates a fi auzit unul de celalalt, fiind contemporani. Oricum idea dupa care toate lucrurile din natura, inclusi8v vietuiotoarele, sunt alcatuite din particule material invizibile (atomi) a generat nu numai curente medicale, dar si teoria semintelor morbigene. Mai exact, este vorba de o conceptie care sustine ca bolile pot fi provocate de niste organism minuscule, invizibile (semintele morbigene) care patrund in corpul omului si animalelor si se hranesc cu sangele lor. Hippocreate nu a acceptat aceasta ide. El a aderat la o teorie opusa, aceea a miasmelor mmorbigene (aburi otravitorigenerati de putrefactive) cu toate acestea, semintele morbigene au zburat peste secole: le vom gasi in cartile lui Girolamo Fracastoro, apoi, idea va triumfa in secolul al XIX- lea cand Pasteur si Koch vor dovedi realitatea contaminarii cu microbi.

4. Medicina greaca in timpul lui Hippocrate din Cos Ni se pare corect sa spunem: medicina greaca in timpul lui Hippocrate din Cops decat asa cum se obisnuieste, medicina Hipocratica. Aceasta pentru ca in acel atat de luminous secol IV i.h. au trait si alti medici reputati. Intre contemporanii lui Hippocrate cu faima in epoca a fost si Crisippos din Cnidos a carui statuie din muzeul capitoliului din Roma a fost multa vreme considerate al reprezenta pe Hippocrate. Al mare medic al epocii a fost Praxagoras, nascut tot in insula Cos-mare dietetician si terapeut. In fine la Cnidos a trait si Euriphon-chirurg vesti. Istoria l-a favorizat insa pe Hippocrate, datorita faptului ca a fost un maestro pentyru o serie de discipoli straluciti, pentru ca biblioteca de la Alexandria a adunat sub numele sau (colectia Hippocratica) teste scrise si de alti contemporani, in fine pentru ca, se zice, a avut sansa sa fie medicul regelui Macedoniei. Hippocrate, fiul medicului Heraclide, s-a nascut in insula Cos in 460 i.h. Nu se cunoaste data mortii. Dupa unii ar fi trait 80 de ani, dupa altii 109 ani. A invatat medicina cu tatal sau si cu altii mesterii din Cos, apoi a ratacit prin cetatile grecesti si negrecesti, practicand arta lecuirii. Colectia hippocratica Colectia hippocratica cuprinde 67 de carti. Cercetari filosofice si medico-istorice demne de incredere afirma ca autorii, care sunt medici din vremea lui Hippocrate si dupa el apartin a cel putin trei conceptii medicale diferit: a.Medicii teoreticieni sau iatrosofisti b.Medicii scolii din Cnidos c.Hippocrate si discipolii sai a.Iatrosofistii sun in primul rand sciitori si filosofi. Ei scriu disertatii stralucite dar adesea gaunoase, fara valoare stiintifica. Iatrosofistii, in loc sa porneasca de la fapte, de la observarea copncreta a bolnavului, incearca o adaptare la medicina a unor ideii generalfilosofice. Totusi in unele carti ale lor aflam invataturi valoroase despre valoarea nutritive a alimentelor depre prevenirea indigestiilor s. a. b.Scoala din Cnidos; medicina cnidiana a fost rivala celei practicate la Cos. Medicii vestiti precum Crisippos, Euriphon, Ctesias, Policrates, si discipolii lor iau dat in secolele VI-III i.h. Total opusi iatrosofistilor, colonia cetate Cnidos, aflata in sudul asiei mici(azi in turcia) sunt observatory minutiosi ai bolilor. Ei ofera descrieri precise, concrete, fiind maestri ai observatiei clinice.

Chirugia cnidiana erea eficace dar brutal: operatii fara anestezie, extirpari nemiloase, cauterizari. Polipii nazali ereau smulsi cu o nuia ce avea la capat un”mat de animal”. Din cele 67 de carti din colectia Hippocratica se pot extrage niste ideii commune, general valabile insusite de medicii de ieri si de azi, pe care le reunim sub numele de conceptii Hippocratica. Principiile generale ale doctrine Hippocratice par a fi urmatoarele: -Rolul mare acordat factorilor de mediu in geneza bolilor -Organismul fiind un toot unitar, boala este urmarea unui dezechilibru al celor patru umori vitale (bila galbena-ficat, sangele-inima, phlegm-creier si bila neagra-splina) -Observarea cat mai atenta abolnacului si descrierea cat mai exacta asemnelor bolii. Analiza si sinteza semiologica in vederea elaborarii diagnosticului si prognosticului -Slaba preocupare pentru definirea unor entitati morbid -Tratamentul Hippocratic acvea doua obiective principale: a.sa reechiliobreze umorile, eliminand ce erea inplus sau adaugand acolo unde erea in minus b.sa stimulezse forta intrinseca de aparare si de vindecare pe care orice organism o are: -etica trebuie sa ghideze practica medicala pentru a nu se ajunge la dezumanizarea medicinei 5. Medicina elenista ( post hippocratica) Vorbim aici despre scoala de medicina de la Alexandria carea a ramas in istoria medicine in special prin marii sai anatomisti Herofil din Calcedonia a studiat alcatuirea sistemului nervos, in special al encefalului. El a sesizat cu exactitate diferenta de aspect si de topografie dintre substanta cenusie sic ea alba, a descries invelitorile meningeale si vascularizatia acestora, si a indicat correct radacinile unor nervi cranieni. A efectuat studii asupra ochiului si a fost de parere ca nervii conduc sensibilitatea. Ocupandu-se de circulatia sangelui, Herofil a diferentiat arterele de vene, sangele arterial de cel venos. In patologia a dat mare importanta examinarii pulsului ca revelator de diagnostic si prognostic. Erasistrate din Ceros este urmasul lui herofil. El a studiat circulatia sangelui, ajungand sasi dea seama de circuitul dus-intors intre inima si plamani. Mai mult, a observant ca

datorita valvulelor din vene sangele care se duce intr-un sens, nu se reintoarce in sens contrar, prin acelasi vas. Ideea nu a fost luata insa in consideratie de urmasi. MEDICINA ROMANA (1h) La inceput, medicina romana era destul de inapoiata. O medicina magica, una empirica, dar mult mai sarace decat ale altor popoare mediteraneene. Popoarele din peninsula italica traiau in aer liber si aveau un regim aspru de viata bazat pe diete impuse, gimnastica, sporturi. Desi exista o ,,medicina”, nu au existat medici in sensul grec al cuvantului, pana catre sec. I d.H. practicile medicale erau sumare si se efectuat in interiorul familiei, de catre unul din membrii ei, sau chiar de catre sclavi. Acesti tamaduitori nu depaseau perimetrul familial. Operatiile erau apanajul unor chirurgic improvizati. Acestia nu aveau nici un fel de educatie medicala. Erau simpli practicieni care furasera meseria de la altii mai batrani. La inceputul sec. III i.H., statutul lor social nu se deosebea prea mult de al macelarilor. Orasul etern, foarte bogat in urma cuceririlor, se vede asaltat la inceputul mileniului unu, de azilanti economici, care dau buzna din toate provinciile imperiului. Invazia grecilor, tracilor, egiptenilor, germanilor este atat de mare, incat Iulius Caesar, este nevoit sa promulge in anul 46 d.H. o lege care opreste stabilirea strainilor in Roma. Cu exceptia medicilor insa. In ciuda faptului ca batranul Cato-cenzorul s-a opus cu vehement ,,pervertirii virtutilor romane” de catre spiritual grec, medicii proveniti din lumea greaca au inceput sa patrunda in citadela romana. Medicina romana traieste in posteritate prin conceptiile exprimate in cartile pe care le- a lasat. Deosebim: a)Carti cu problematica medicala scrise de nespecialisti cum ar fi: -Pliniu cel batran, autorul unei vaste compilatii, Historia naturalis, 37 de carti in care se ocupa de botanica, zoologie, tehnica si medicina -Aulus Cornelius Celsus, autorul lucrarii De arte medica. Aici se afla preocupari de dietetica, se proclama importanta climei si a constitutiei bolnavului ca factor de diagnostic, terapie si prognostic, se dau indicatii terapeutice concrete: purgative, aplicarea ventuzelor etc. -Laurentius Carus intreprinde vaste incursiuni in botanica, zoologie, mineralogie, stiinta ereditatii si chiar medicina in De rerum natura b)Conceptii si carti elaborate de specialisti, de medici, unde amintim: -Asclepiade din Bitinia a intemeiat conceptia metodica

-Soran din Efes, autorul unui tratat despre bolile femeilor. A descries organele genitale la femei, dinamica gestatiei, o serie de boli ginecologice cum sunt: amenoreea, metroragia, vaginita si metrita, fibromul uterin, cancerul genital etc. -Claudius Galen, cel mai celebru medic al antichitatii romane. Catre anul 1300 scrierile lui Galen au ajuns chiar si in India si China. Caracteristicile ideatice ale operei lui Galen par a fi: ¬Experimental trebuie sa stea la baza cunoasterii ¬Bolile sunt produse de alterarea pneumei (aerului) si constau din dezechilibrul umorilor ¬Contraria contrariis curandum est (utilizeaza procedeul therapeutic opus simptomelor bolii) MEDICINA INDIANA (2h) Medicina indiana are doua epoci distinct: medicina preariana si medicina vedica. Si in present se practica in India o medicina traditional, Ayurvedica, cate concureaza cu cea europeana. 1. Medicina preariana Aceasta epoca indepartata a intrat brusc in istoria civilizatieisi implicit a medicinei cu ocazia descoperirii in 1928 a ruinelor orasului Mohenjo-Daro. Aici a fost descoperit unul din primele sisteme de canalizare din istorie, precum si numeroase bai publice. 2. Medicina vedica (Vedele si Ayurveda) Vedele sau ,,Cartile stiintei” sunt scrieri religioase, a caror redactare a inceput cu circa o mie de ani i.H. deci in epoca contopirii vechilor conceptii religioase indiene cu credintele ariene. Din aceste texte aflam o serie de conceptii asupra organismului, vietii si mortii, precum si cateva informatii de ordin medical. Viziunea Indiana – vedica asupra vietii este de doua feluri: a)Viziunea Ayurvedica b)Viziunea Yoga a) Ayurveda

Ayurveda nu este o carte , ci o colectie de carti. In acelasi timp, Ayurveda este o conceptie bio-medicala asupra organismului sanatos si bolnav. Ea este definite ca mod de a trai sanatos, bucurandu-se de longevitate. In ciuda existentei in India si a unei medicine de tip modern, european, indienii nu sunt dispusi sa-si abandoneze medicina traditional. Vechii indieni considerau ca medicina este o creatie a zeului supreme Brahma, care a revelat-o oamenilor pri niste zei intermediary, care la randul lor, luand trup omenesc, au coborat pe pamant si au dictat-o, in forma prescurtata, unor medici luminati. Principalii medici care ar fi scris textyele ayurvedice sunt: -Charaka: a fost un mare medic la curtea regelui indo-scit Kaniska din Gandhara in nordul Indiei. -Susruta: despre acesta nu se stie exact cand si daca a trait cu adevarat. Anatomia si fiziologia ayurvedica Anatomia ayurvedica nu corespunde din punct de vedere al continutului cu cea europeana. Caci ea nu inseamna doar structura ci este o stiinta care se ocupa atat de corpul fizic cat si de cel subtil. Corpul fizic este alcatuit din cinci eelmente numite generic Dhatu: tesuturile solide, sucul organic, bila, suflul si viscerele cavitare Corpul subtil este alcatuit din constiinta. La om, din constiinta deriva intelectul, iar din acesta EUL. Organismul, fiind ,,o picatura” din Cosmos, cele cinci elemente fizice nu sunt decat corespondente a celor cinci elemente fundamentale care compun natura (pamant, apa, foc, vant, spatiu). b) Yoga Yoga, ca exercitiu psiho-fizic, este practicata in India de peste 2500 de ani. Evident, tehnicile au evoluat, s-au imbogatit pe parcursul timpului. Deosebim la Yoga un scop si o gama de mijloace pentru atingerea scopului. Scopul este autonomia fiinte in totalitatea ei. Tehnicile sale urmareac mobilizarea energiei, a fortei organice, in vederea realizarii idealului psihic, suprimarea conditiilor care favorizeaza agitatia mintii omenesti si deci suferinta. Pentru medicina, mai ales medicina omului sanatos cat si pentru neuropsihiatrie si in opera de suprima a durerii, exercitiul yoghin are o mare importanta, desi europenii sunt departe de a putea obtine performantele asiaticilor.

Patologia: Chirurgia era foarte dezvoltata. In cartile lui Susruta se descriu zeci de instrumente chirurgicale care erau modelate in chip de animale si se numeau: vulturul, sacalul, crocodilul, leul, etc. in vechea Indie toti medicii trebuiau sa sties a opereze. In India se tratau judicious plagile, abceselede orice fel. Se opera cataracta, se practica cezariana, amigdalectomia si extragerea fatului mort, cu o supraviietuire insemnata a mamelor. Bolile interne erau diagnosticate pe baza examenului clinic. Se luau in consideratie trei elemente principale: culoarea conjunctivei, aspectul mucoasei bucale si al limbii, culoarea si consistent urinii. Conta si pulsul, indicand aritmii. Se punea adesea diagnostic destul de corecte, mai ales in bolile de ficat icterogene si in cele renale. Bolile infecto-contagioase si parazitare. In cartile ayurvedice antice, lepra ocupa un loc insemnat. Spre deosebire de alte popoare, care se multumesu cu izolarea in leprozerii, indienii tratau lepra cu fructele arborelui kalow. Malaria cu diferitele ei forme clenice, era de asemenea cunoscuta in India antica. MEDICINA CHINEZA (1h) Din punct de vedere al continutului de idei, au coexistat in vechea China o medicina cosmologica si una empirica. Ele nu sunt separate prin bariere rigide ci se intrepatrund, se influenteaza reciproc, apeleaza adesea una la metoele celeilalte. 1. Medicina cosmologica in China Pornind de la idea concordantei cosmos-organism si utilizand procedee magice, aceasta viziune asupra sanatatii, bolii si mortii are cateva caracteristici si anume: -Medicina este un dar divin. Ca si la vechii indieni, medicina era socotita a fi fost revelata oamenilor de catre zei. -Imparatii sunt zei intrupati in oameni. Ei sunt intermediarii – cei care iau darurile de la zei si le transmit oamenilor. Se urmarea astfel in mod deliberat o crestere a prestigiului imparatului pana la sanctificarea acestuia in timpul vietii -Intreaga fire e un tot organic. Macrocosmosul se reflecta fidel in microcosmos. Idea nu e tipic chinezeasca. Ea apartine si altor filozofii, mai ales celei indiene. 2. Medicina culta chineza cu radacini in empirism In China s-a dezvoltat o medicina empiric-pragmatica ce a dovedit lumii ca medicii chinezi au fost observatori minutiosi ai fenomenelor naturii. Ne vom referi la:

a)Practica medicala era efectuata in China veche de medici educati in scoli de medicina. Medicii erau pe specialitati: internisti, chirurgic, dieteticieni, medici veterinari. Mai tarziu, catrea nii 800-1000 d.H. au fost infiintate scoli de medicina traditionala, a aparut chiar si o specializare foarte stricta pe diferite categorii. b)Examinarea bolnavului se facea cu o uimitoare minutiozitate. Examenul putea sa dureze 2-3 ore. Erau examinate mai intai cu mare atentie ,,portile” care erau in legatura cu macrocosmosul: gura, limba, urechile, ochii, anusul, cavitatile nazale despre care se credea ca sunt in directa legatura cu creierul. Examenul ginecologic era total interzis. O mare insemnatate era data examinarii pulsului. S-au scris atatea lucrari despre puls si semnificatia sa, incat se poate vorbi de o adevarata doctrina a pulsului. c)Profilaxia nespecifica urmarea pastrarea sanatatii prin diferite tipuri de gimnastica. Se practica si o profilaxie specifica impotriva variolei. Copiii si tinerii erau imunizati, obligandu-I sat raga pen as cruste de la convalescentii de variola. Era o arma cu doua taisuri deoarece o parte din acestia faceau forme grave de variola. O buna parte insa se imunizau. d)Terapeutica utilize o gama foarte larga de droguri vegetale, dar si de origine mineral si animal. Unele dintre ele erau deosebit de eficace. e)Acupunctura, cea mai celebra tehnica bioterapeutica, de sorginte chineza, se practica cu aproximativ 1200 ani i.H. Tehnica clasica utilizeaza 365 de puncte, dispuse de-a lungul a 14 vase pe care chinezii afirma ca ,,circula influxul vital”. In present acupunctura beneficiaza de o solida fundamentare stiintifica si este larg utilizata in medicina moderna. Chirurgia chineza clasica a fost deficitara din cauza ca nu se faceau disectii iar amputatiile de orice fel erau interzise (chinezul trebuia sa se prezinte in regatul mortilor cu corpul intreg). Castrarea era adesea practicata, eunucii fiind folositi la paza femeilor bogate. MEDICINA JAPONEZA SI TIBETANA (1 h) 1. MEDICINA JAPONEZA Este o reflectare a celei chineze. A ajuns in insulele nipone, prin medicii chinezi sau coreeni adusi in Japonia. Calugarul budist chinez Sien- Sen, medic reputat si-a castigat o pozitie inalta la curtea imparatului Naro. Luandu-si numele japonez Kanjân, el a tradus in japoneza carti chinezesti de medicina si de botanica farmaceutica. Japonezul WakeHiroia , in sec. VIII d.H. a infiintat prima scoala sde medicina japoneza, de sorginte chineza. Cea mai veche scriere medicala originala este tratatul Ishinho care dovedeste ca, in timp ce terapeutica era de sorginte chineza, chirurgia era dezvoltata, bazata pe observatii si pe o bogata experienta a chirurgilor militari care insoteau trupele, in nesfarsitele lupte interne, fratricide din Japonia antica si medieval.

Moxa este o tehnica de acupunctura folosita in Japonia, inspirata din tehnica Kieu de sorginte chineza. In loc de ace, in punctele de electie se infig betisoare foarte ascutitedin tulpina plantei Artemisia. Uneori acestor betisoare li se da foc obtinandu-se o stimulare prin arsura, a respectivului punct vital 2. MEDICINA TIBETANA Raspandita si in Mongolia , nu este de inspiratie chineza ci Indiana. Celebrele scrieri enciclopedice tibetane Bka’gyur (100 volume) si Bstan’gyur (225 volume) sunt traduceri si variante ale scrierilor astrologice, medicale si de alchimie Indiana. MEDICINA MEDIEVALA MEDICINA BIZANTINA (1h) In imperiul Bizantin – odata cu Victoria crestinismului , s-au raspandit ideile: boala este o pedeapsa divina (idee luata de la mesopotamieni si mai ales de la evrei) si vindecarea este posibila prin credinta. In virtutea acestor conceptii , rolul medicilor laici avea sa scada, pana aproape la disparitia lor, fapt petrecut prin secolele IV-VII nu numai aici, dar si in occidental European. Este necesar sa precizam ca in Constantinopolul anilor 400-1000 d.H. erau venerate icoanele vindecatoare. Nu este vorba in acest caz de o simpla practica de tip idolatric, ci de o intreaga teorie. Dupa filozoful crestin grec Platon (altul decat marele PLaton), care a trait la Roma, lumea a fost create prin emanatie din fiinta primordial divina. Prelucrand ideea, crestinii socotesc ca figurile din icoane care ii reprezinta pe Iisus, pe Fecioara Maria, pe alti sfinti, au forta de a emana haruri vindecatoare. In medicina bizantina au existat totusi si cativa ,,creatori autentici”: -Alexandru din Trales care a scris opera ,,Douasprezece carti de medicina”. Nu a fost doar medic ci si fizician, mathematician, astronom. A emis ipoteza dupa care sediul epiulepsiei e in creier. A descries ascita, i-a invatat pe discipolii sai sa deosebeasca edemul de alte hipertrofii. -Pavel din Egina care a practicat la Alexandria si a fost un mare chirurg. Practica cateterismul uretral, traheotomia, amigdalectomia, opera polipii nazali, herniile, fistulele anale, hemoroizii. Folosea speculum rectal si cel vaginal de fabricatie proprie. In cancerul de san extirpa, nu cauteriza este cel care a observant ca tumorile maligne nu sunt circumscrise, ca cele benign, ci au ramificatii. MEDICINA ARABA (1 h) Medicina araba este eterogena. Ea a salvat de la pieire operele medicine antice. Medicina araba uneste cunostintele clinice cu chimia si botanica. Medicina araba a dat medicine

universal personalitati si opera de prima marime. Ea a influentat puternic medicina europeana. In sec IX-XI d.H. arabii s-au distins in special in matematica, chimie si in arta de a cultiva plantele medicinal. Farmacistii arabi au practicat filtrarea, distilarea si sublimarea. In anul 628, o solie de medici arabi a vizitat China, aducand de acolo numeroase principia medicamentoase si retete. Dezvoltarea farmaciei bazata pe formule magistrale complexe, a sprijinit medicina clinica, in special medicina interna. Lumea araba cuprindea un teritoriu imens. Ea se intendea de la marginile Indiei actuale, pana dincolo de jumatatea Spaniei, incluzand tot Orientul mijlociu, Egiptul, Libia, Magrebul (actualele Tunisia, Algeria, Maroc), precum si o buna parte din peninsula iberica. Acest vast imperiu era impartit in doua mari caliphate: cel de rasarit cu capital initial la Damasc, apoi la Bagdad si cel de apus cu capital la Cordoba. In Califatul de rasarit s-au distins in mod special trei mari personalitati medicale: -Rhazi: s-a apropiat de medicina tarziu, la 40 de ani. A fost directorul spitalului din cetatea sa natala, apoi al celui de la Bagdad. A scris 237 de carti de filozofie, teologie, matematica, astronomie si medicina. In medicina a lasat ,,Continentul”. In cele 24 de volume ale ,,Continentului” sunt stranse aproape tot ce acumulase medicina greaca, romana, iudaica si oriental pana la el. Rhazi a descries pentru prima oara in lume rujeola. A murit orb, in mizerie, deoarece si-a impartit toata averea la saraci. -Ali Abas: este autorul tratatului Al Kitab Al Maliki ( Sistemul medical) in 20 de volume, tradus ulterior in Europa occidental sub titlul Liber Regius. Chirurg foarte indemanatic, Ali Abas a practicat si descries laringotomia si ligatura vaselor de sange. -Avicena : este socotit in cultura universal, un veritabil geniu in facture renascentista, un fel de Leonardo da Vinci al lumii arabe. La 16 ani s-a apucat de medicina, pe care, dupa propria-I expresie, ,,n-a gasit-o prea grea”. A fost un practician vestit, a vindecat sute de suferinzi intre care si principi. A scris Al Quanun. El este primul care a descries boala numita focul person (antraxul) ca si boala urinii dulci (diabetul). Intre marile personalitati medicale din Califatul de apus, remarcam pe: -Abulcasis: a fost un mare chirurg. Opera sa de capetenie este Al Tarsif si cuprinde 30 de volume, in special de chirurgie. Abulcasis a oferit contemporanilor numeroase descrieri de operatii, o multime de tipuri de bandaje, imobilizarea fracturilor, diferite amputatii. A operat cancerul de san, cunostea pericolul metastazarii.

-Avenzoar: a fost cel mai mare clinician al lumii arabe, adversary al lui Avicena pe care-l acuza de ,,exces de teoretoizari si de pseudofilozofie”, inutile pentru practica medicala. Theisir, opera sa principal e un tratat de medicina ce pune pe prim plan interventia active a medicului, in dauna speculatiilor filozofico-teoretice. -Averoes: a fost nu numai medic dar si mathematician, fizician, chimist, apropiindu-se in acest fel de faima de enciclopedist a lui Avicena. Tratatul sau de medicina, Colliget sau Reguli generale de medicina este o opera ,, de biblioteca”. Completa, bine scrisa, dar fara multe contributii originale. -Maimonide: a practicat medicina in Egipt. A fost medicul sultanului Saladin. I s-a oferit postul de medic personal al regelui Richard Inima de Leu in Anglia, dar a refuzat. Opera sa de capetenie esteCartea cu sfaturi – formata dintr-o serie de scrisori pe care el, ca medic, le adreseaza fiului sultanului Saladin. MEDICINA MEDIEVALA DIN EUROPA OCCIDENTALA (2h) 1. Epoca marilor flagele Inca de prin anii 70 d.H., si pana catre 1600, adica o perioada de peste 1500 de ani, Europa a fost bantuita de mari epidemii si epizootii, consemnate in cronicile vremii sub numele de pestis sau pestilential. Intre acestea: -592 – ciuma omoara cca 1/6 din locuitorii Imperiului Roman de Rasarit. Orasul Constantinopol este aproape depopulate -1348-1351 – marea epidemie de ,,ciuma neagra”, consemnata si de Boccacio in ,,Decameronul”. -1492-1500 – marea epidemie de sifilis. Boala adusa din Tahiti de marinarii lui Cristofor Columb, a cuprins intrega europa. Concomitent, variola, lepra si tuberculoza au fost permanent prezente, facand si ele un numar mare de victime. -O maladie misterioasa , foarte contagioasa ,a bantuit Anglia in 1485. Ea s-a caracterizat prin transpiratii abundente, stare de slabiciune apoi, adesea moarte. Cunoscuta sub numele de sudor anglicus, boala lovea, in mod ciudat pe cei cu o constitutie robusta, ocolind batranii si copiii. Nu se poate preciza ce fel de boala a fost. 2. Practica medicine in evul mediu occidental. In primele patru secole de la recunosterea oficiala a crestinismului de catre Constantin cel Mare, adica pana catre anii 700 d.H., medicina Occidentului European a progresat foarte lent. Printer motivele cvasi-stagnarii retinem urmatoarele:

-Boala era considerate drept pedeapsa divina -Desi medici existau, stiinta lor se reducea la invatamintele medicine antice’medicina, ca si ingrijirea bolnavilor, era apamajul unor ordine calugaresti. Clericii occidentali, luand exemplul celor din Capadocia, Egipt, au infiintat spitale. In aceste spitale se facea mai mult o opera caritabila decat una medicala. Cu timpul, anumite ordine calugaresti s-au specializat in ingrijirea unei anumite categorii de bolnavi. -Repulsia pentru cercetarea trupului omenesc, a impus anatomiei si fiziologiei o stagnare de cca. 1000 de ani. 3. Remedii medievale Terapeutica medicala era variata. Merile epidemii ii puneau poe medici in situatia de a-si declara in mod public neputinta, asfel ca oamenii recurgeau la o serie de remedii instinctive sau mistice intre care: -Fuga: exodul din orasele cuprinse de molima spre asezarile de la tara era general. -Morala si dietetica: se propovaduia viata curate, postul, rugaciunile. Orasele erau strabatute de lungi procesiuni religioase, care implorau milacereasca. Acestea au avut adesea un effect contrar. Aducand mii de oameni la un loc, favorizau contaminarea. -Sfintii ,,doctori” sau protector: erau chemati in ajutor, anumiti sfinti si in primul rand fratii ,,Cosma si Damian” nascuti in Cilicia, numiti si la noi ,,doftorii fara de arginti” care fusesera doi calugari bizantini. 4. Invatamantul medicine in Europa evului mediu Cronologic si theoretic, se disting doua etape in istoria invatamantului medical European intre anii 900-1400. a) Scolile de medicina -Scoala de medicina de la Salerno: infiintata initial pe langa un spital al Arhiepiscopiei ce dateaza de prin 820, de 4 maestri:Pontus, Salernus, Helinus, Abdela intre maestri salernitani citam pe Gariopontus, Trotula, Constantin Africanul, Nicolaus Salernitanus, Copho -Scoala de medicina de la Montpellier a fost rivala recunoscuta a celei de la Salerno. In anul 1220 scoala este ridicata la rangul de universitate. In acel moment era unica institutie de invatamant medical din Franta b)Invatamantul medical din Universitati. Medicii medievali au putut dobandi diploma de la Universitatea de la Bologna, infiintata in 1119,Paris infiintata in 1150, dar diploma de

medicina a dat si Napoli (1225), Cambride (1257), Padova (1228), Roma (1303), Cracovia (1364), Praga (1349), Heidelberg (1386). 5. Stomatologia medievala Se efectuau tratamente stomatologice de catre barbieri si chiar de chirurgi cu renume. Si unii si altii erau ins socotiti inferiori medicilor fiindca nu frecventasera universitatile si nu stiau greaca veche si latina. MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON (2 h) Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a profesiei, a conceptiei a ceea ce ar trebui sa fie. Un model conceptual este o abstractie, o creatie a spiritului. Conceptele cheie ale acestui model: 1.Individual, bolnav sau sanatos este vazut ca un tot complet prezentand 14 nevoi fundamentale pe care trebuie sa si le satisfaca. 2.Scopul ingrijirilor este de a pastra sau de a restabili independent individului in satisfacerea acestor nevoi. 3.Rolul asistentei este de suplinire a ceea ce el nu poate sa faca singur. Componentele esentiale ale unui model conceptual sunt: 1.Postulatele. Sunt suportul theoretic si stiintific ale modelului conceptual. Ele sunt recunoscute si acceptate. Nu trebuie demonstrate. Postulatele pe care se bazeaza modelul Virginiei Henderson sunt: a)Orice fiinta umana tinde spre independenta si o doreste b)Individual formeaza un tot caracterizat prin nevoi fundamentale c)Cand una din nevoi ramane nestisfacuta, individual nu este ,,complet” independent. 2.Valorile sau credintele. Modelul Virginiei Henderson este sustinut de trei valori: -Asistenta poseda functii ,,care sunt proprii” -Cand asistenta preia din rolul medicului, ea cedeaza o parte din functiile ei unui personal necalificat. -societatea asteapta un serviciu din partea asistentelor pe care nu-l pot primi de la nici un alt personal.

3. Elementele. Cele sase elemente care dau sens vietii profesionale sunt: -Scopul profesiei: este acela de a ajuta pacientul sa-si conserve sau sa-si restabileasca independent sa. In asa fel incat el sa isi poata satisface nevoile prin el insusi. De asemenea scopul este acela de a favoriza vindecarea si de a asista muribundul spre un sfarsit demn. Membrii acestei profesii se bazeaza si tind psre un ideal dar sunt insa realisti pentru ca nu pot sa-l atinga, accepta sa desfasoare activitati limitate care au scopul de a conserva sau de a restabilii independenta persoanelor ingrijite -Obiectivul activitatii profesionale este beneficiarul adica persoana sau grupul de personae spre care este indreptata activitatea. In atingerea obiectivului se tine cont de faptul ca individual, bolnav sau sanatos, formeaza un tot cu nevoi commune tuturor fiintelor umane dar si faptul ca manifestarea nevoilor este diferita de la un individ la altul -Rolul profesiei desemneaza rolul social pe care il au membrii profesiei. Rolul asistentei este de suplinire a dependentei (a ceea ce el nu poate sa faca singur) de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in asa fel incat persoana sa poata sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap. -Sursa de dificultate. Dificultatile intalnite la pacient care fac ca persoana sa nu poata raspunde la una din nevoile sale sunt cauzate de o lipsa de forta, de vointa, de cunostinte. Aceste dificultati tin de competent asistentei sie este important de stiut de care lipsa este data sursa de dificultate. Dificultatile intalnite la pacient nus unt toate legate de profesiunea noastra -Interventia aplicata persoanei. Asistenta nu trebuia sa piarda din vedere omul in globalitatea sa. Interventia va fi orientata asupra persoanei, asupra lipsei acesteia si consta in a spori independent persoanei. Este o initiative proprie -Consecintele sun rezultatele obtinute, ameliorarea independentei sau castigarea independendentei ducand la ameliorarea scopului. CADRUL CONCEPTUAL AL INGRIJIRILOR Orice activitate ce se doreste a fi profesionala urmareste sa se sprijine pe baze stiintifice. Cu toata diversitatea teoriilor si conceptelor despre ingrijiri, ele toate au o anumita intelegere priviind persona ingrijita, sanatatea si ingrijirile. 1.Conceptul despre om. Omul este o fiinta unica, avand nevoi biologice, psihologice, sociale si cultural. Este o fiinta in continua schimbare si interactiune cu mediul sau inconjurator, este o fiinta responsabila, libera si capabila de a se adapta. Conceptia individului dupa V. Henderson:”individual este o entitate bio-psiho-sociala, formand un tot indivizibil. Ele are necesitati fundamentale commune tuturor cu manifestari specific pe care si le satisface singur daca se simte bine. El tinde spre autonomie in satisfacerea necesitatilor sale.

2.Conceptii privind sanatatea: ,,Sanatatea este o stare de bine fizic, mental si social si nu consta numai in absenta bolii sau a infirmitatii ,, (definitia sanatatii dupa OMS). ,,Sanatatea este o stare in care necesitatile sunt satisfacute in mod autonom, nu se limiteaza la absenta boli. Sanatatea este o stare de echilibru bio-psiho-social, cultural si spiritual, stare de autonomie si independent, este o stare dinamica ce da posibilitatea unui organism de a ramane in echilibru cu mediul intern si extern” (V. Henderson). 3.Conceptii despre boala. Este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarma tradus prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie npoua, provizorie sau definitive. Este un eveniment ce poate merge pana la respingerea omului din anturajul sau. PRACTICAREA UNOR INGRIJIRI DE CALITATE PRESUPUNE MULTE CUNOSTINTE SI ELEMENTE DE COMPETENTA 1. CUNOASTEREA UNUI MODEL CONCEPTUAL DE INGRIJIRE. Definitie: Un model conceptual este un ansamblu de concept, o imagine mental care favotizeaza reprezentarea realitatii. Modelul conceptual este deci o dimensiune esentiala, de baza care ne permite sa aplicam filososfia noastra privind ingrijirile. Pentru a define cadrul conceptual care este stability pe baza de postulate, valori si elemente, este necesar sa se precizeze urmatoarele elemente: scopul profesie, telul activitatii, rolul sau, dificultatii intalnite la pacientii de care se ocupa, natura interventiei acordata pacientului, consecintele acestei actiuni. Aceste elemente cand se organizeaza intr-o structuyra teoretica globala devine cadrul sau conceptual. 2. CUNOSTINTELE ACUMULATE. a.Stiintifice. Sunt acumulate pe parcursul formarii asistentei si o ajuta la intelegerea finite umane in dimensiunile sale fizice, intelectualesi afective. Ele furnizeaza explicatii asupra mediului fizic si social. b.Tehnice. Acestea se refera la procedeele metodice si stiintifice care servesc la promovarea sanatatii si combaterea bolilor. c.Relationale. Se refera la capacitatea asistentei de a stabili relatii cu pacientii, de a crea un climat unor relatii calde de umanitate si de a sti sa colaboreze cu apartinatorii pacientilor, de a lucre in comunitate, in echipa. d.Entice. Sunt legate de ansamblul de norme si principia referitoare la valorile morale ale persoanei. e.Legislative. Se refera la reglementarile si directivele care au drept scop protejarea asistentei

si a pacientului 3. CUNOASTEREA DEMERSULUI STIINTIFIC. Demersul stiintific este un instrument t de investigatie, de analiza, de interpretare, de planificare si evaluare a ingrijirilor. Cunoasterea demersului stiintific aplicat in ingrijirea individualizata a pacientilor ii va permite asistentei sa ajunga la continuitate si la planificarea unor ingrijiri de calitate. Toate competentele pornesc de la cunoasterea conceptului de ingrijire. Termenul de concept de ingrijire este sinonim cu modelulde nursing, cadru conceptual sau medol conceptual. PROCESUL DE INGRIJIRE Definitie: este o metoda organizata si sistematica care permite acordarea de ingrijiri individualizate. Procesul de ingrijire este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ la o modificare reala sau potentiuala de sanatate. Demersul mai poate fi definit ca un process intellectual compus din diverse etape logice si coordinate avand ca scop obtinerea unei mai bune stari a pacientului. Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson in procesul de ingrijire usureaza identificarea nevoilor pacientului pe plan biopsiho-social, cultural si spiritual si gasirea surselor de dificultate care impiedica satisfacerea nevoilor. De asemenea permite stabilirea interventiilor capabile sa reduca influenta acestor surse de dificultate in scopul de a ajuta persoana sa-si recapete autonomia. Etapele procesului de ingrijire: -Culegerea de date ne permite sa facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul in globalitatea sa. Se spune ca ele ne informeaza asupra a ceea ce este pcientul, asupra suferintei, asupra obiceiurilor de viata si starea de satisfacere a nevoilor fundamentale. -Analiza si interpretarea datelor ne permite sa punem in lumina problemele specific de dependent si sursa de dificultate care le-a generat, adica elaborarea diagnosticului de ingrijire. -Planificarea ingrijirilor ne permite determinarea scopurilor care trebuie urmarite, mai exact determinarea obientivelor de atins si stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor -Realizarea interventiilor consta in precizarea concreta a interventiilor -Evaluarea consta in analiza rezultatului obtinut daca interventiile au fost adecvate, daca s-a obtinut rezultatul dorit si daca au aparut noi date in evolutia starii pacientului si eventual daca este necesar reajustarea interventiilor si obiectivelor.

Avantajul cel mai mare al utilizarii procesului de ingrijire este legat de faptul ca acesta se sprijina pe date furnizate de pacient sau luate din surse sigure. Aceste date permit sa se vada situatia in ansamblu ei sis a se aprecieze nevoile reale ale fiecarui pacient considerat ca o persoana diferita si unica in sine. CULEGEREA DE DATE (2h) Este faza initiala, debutul procesului de ingrijire de la care incepe derularea acestui demers. Culegerea informatiilor este un process continuu in sensuyl ca pe parcursul muncii sale, asistenta nu inceteaza de a observa, a intreba si a nota datele privind fiecare pacient. Incepand cu sosirea pacientului in spital sau in momentul contactului cu personalul de ingrijire, culegerea de date permite asistentei sa-si stabileasca actiunile de ingrijire. Informatiile culese sunt: -Date obiective: acestea sunt observate de asistenta -Date subiective: sunt expuse de pacient -Date continand informatii trecute (afectiuni pe care le-a avut in anii anteriori, interventii chirurgicale) -Date continand informatii actuale -Date legate de viata pacientului: obiceiuri, anturaj, madiul inconjurator. Ingrijirea pacientului porneste de la informatile primite. Scopul investigatiilor noastre este de a rezolva problemele pacientului pe care acesta nu si le poate rezolva singur. Toate informatiile culese pot fi grupate in doua mari categorii: a)Date relativ stabile: cuprind informatii generale despre nume, varsta, sex, stare civila, rasa, religie, ocupatie, gusturi personale si obiceiuri (alimentative, ritm de viata), boli anterioare, sarcini, interventii chirurgicale, accidente, grup sanguine, deficient senzoriale, proteze, alergii si reteaua de sustinere a pacientului formata din familie si prieteni b)Date variabile: sunt date in continua evolutie, schimbare si care cer o constanta reevaluare din partea asistentei. Datele variabile legate de starea fizica sunt: temperature, tensiunea arterial, functia respiratorie, apetitul sau anorexia, eliminarea, somnul, reactii alergice, inflamatii, infectii, oboseala, intensitatea durerii, reactii la tratament, la medicamente. Datele variabile legate de conditiile psiho-sociale sunt: anxietatea, stresul, confortul sau inconfortul, starea depresiva, starea de constienta, gradul de autonomie, capacitatea de comunicare.

Colectarea datelor este un proces continuu care trebuie urmarit de catre asistenta in munca sa zilnica pentru a descoperi cum sa ajunga la satisfacerea nevoilor. Aceste date sunt la dispozitia intregii echipe de ingrijire. Pentru culegerea datelor asistenta trebuie sa recurga la diferite sursede informative astfel: -Sursa primara este pacientul. -Surse secundare sau indirect pot fi familia si anturajul pacientului, membri echipei de sanatate, dosarul medical anterior si actual. Mijloacele principale cele mai eficace in obtinerea informatiilor dorite sunt: a)Observarea ramane elemental primordial, de baza, pe care il foloseste asistenta pe parcursul activitatii. Observarea presupune o capacitate intelectuala deosebita, de a sesiza, prin intermediul simturilor, detaliile lumii exterioare. De aceea asistenta se va folosi de organele de simt. i.Vederea ne aduce informatii privind caracteristicele fizice ale unei persoane. Ea ne informeaza supra unor anumite asupra unor anumite semne – simptome care traduc o nevoie nesatisfacuta, o problema de sanatate. Astfel, fata poate fi trista, aratand suferinta, agitatie sau descurajare, eruptii ale pielii, icter ii. TEORII, CONCEPTE, MODELE DE NURSING (4h) GENERALITATI In domeniul nursing, fie ca este vorba de model sau teorie, se iau in discutie aceleasi concept si anume: -Fiinta umana -Mediul inconjurator -Sanatate-boala Teoreticienii nursingului au definitii proprii ale fiecaruia dintre aceste concept. Modelul de mursing constituie baza de selectare a cunostintelor transmise de educatorul de nursing. Este un model cadru pentru procesul de nursing. Este un impuls si o directie pentru cercetarea in nursing. Este o reprezentare conceptual a realitatii, o forma abstracta ce constituie realitatea. Elementele modelului de nursing sunt:

-Cadrul conceptual -Modelul conceptual -Paradigm -Teoria -Perspectiva TEORIA LUI MASLOW SAU PIRAMIDA TREBUINTELOR Abraham Masow a fost un umanist si psiholog American care afirma ca exista 5 categorii de nevoi umane ierarhizate in ordinea prioreitatilor astfel: 1.Nevoi fiziologice 2.Nevoi de siguranta 3.Nevoi de apartenenta 4.Nevoi de recunoastere sociala 5.Nevoi de realizare Dupa aceasta teorietrebuie sa fie satisfacute intai nevoile de baza fiziologice si de securitate pentru ca persoana sa tinda spre satisfacerea nevoilor de ordin superior.

MODELUL HILDEGARD PEPLAU

Individul este vazut ca un auto-sistem in dezvoltare, cu caracteristici si nevoi unice: biochimice, fiziologice, socio-psihologice. De-a lungul vietii, indivizii traiesc experiente de anxietate care creeaza tensiune. Aceasta poate fi transformata prin actiuni de promovare ce intaresc sanatatea, sau poate determina comportamente ce slabesc sanatatea. Peplau crede ca aceste comportamente individuale sunt semnificative si directionate catre autointretinere si reducere a anxietati, comportamente aparute din cauza nevoilor nesatisfacute, neimplinite. Cand nevoile nesatisfacute sunt simtite sau recunoscute, indivizii pot primi asistenta profesionala. Sanatatea este vazuta ca un continuum cu variate intensitati. Peplau defineste sanatatea ,, ca o miscare spre viitor a personalitatii si a altor procese umane in desfasurare” in directii creative, constructive, productive, personale si de viata comunitara. Sanatatea este o usurare, o alinare a tensiunii si anxietatii si o redirectionare a energiei pentru a facilita aparitia nevoii de satisfactie a constiintei de sine si de integrare a experientelor de viata mai importante. Nursingul este un proces important, therapeutic interpersonal, un instrument educative, o forta matura a carui sarcina este de a promova o miscare spre viitor a personalitatii. Peplau identifica sase roluri pe care nursele si le pot asuma in timp ce lucreaza cu pacientii: -Professor -Resursa -Consultant -Leader -Expert ethnic -Substituent MODELUL MARTHA ROGERS Modelul Marthei Rogers se bazeaza pe relatia dintre om si mediul inconjurator. Aceasta spune ca: -Omul este un tot unificat, este unic si manifesta caracteristici care sunt mai multe si mai diferite decat suma partilor lui -Omul si mediul lui se afla intr-o continua si mutuala schimbare de materie si energie -Procesul vietii evolueaza ireversibil si unidirectional intr-un continuu timp si spatiu

-Modelul de reflexie si organizarea sunt caracteristici identificatoare cvare reflecta starea de intreg inovativ al omului -Omul este caracterizat prin capacitatea de abstractizare si de folosire a imaginatiei, limbajului, gandirii, sentimentelor si emotiei. -Modelul de nursing trebuie sa specific clar scopul actiunii nursingului -Practica profesiponala a nursingului incearca sa promoveze o interactiune simfonica intre om si mediu, sa indrume si sa redirectioneze modelarea omului si a mediului pentru realizarea unui potential de sanatate maxim. -Grija nursing-ului este pentru om, vazut ca un intreg si din toate punctele de vedere. Cunostintele stiintifice ale nursingului incearca sa descrie, sa explice, sa prezica despre fiinta umana. MODELUL CALLISTA ROY Conform Callistei Roy, nursingul trebuie sa fie centrat pe individ si sistemul sau adaptativ. Omul ca pacient, este vazut ca avand parti sau elemente unite intre ele in asa fel incat forta legaturilor sa poata sa creasca sau sa scada. Sistemul omului si interactiunea acestuia cu mediul sunt astfel de unitati de analiza a culegerii de date in nursing, iar manipularea partilor sistemului sau a mediului, este un mod de interventie in nursing. Omul are patru subsisteme: -Nevoi fiziologice -Conceptul de sine -Functia de rol -Interdependenta Nursingul este considerat ca o stiinta si practica a promovarii adaptarii pentru functionarea holistica a persoanelor prin aplicarea procesului de nursing cu scopul de a influenta pozitiv sanatatea. Nursingul promoveaza adaptarea bazandu-se pe modelul: 1.Fiziologic 2.Psihologic -Conceptul de sine -Functia de rol -interdependenta

Scopul nursingului este identificarea acelor rezultate ale comportamentului adaptat, care sunt acceptate de persoana si sunt benefice sanatatii. MODELUL BETTY NEWMAN Persoana este vazuta ca un system deschis, interactionand cu mediul prin factori intra si extrapersonali. Fiecare individ este un compus dinamic al variabilelor biologice, psihologice, socio-culturale si de dezvoltare, variabile care influenteaza starea de bines au de boala. Indivizii sunt expusi continuu factorilor de stress din mediu, contactul fiind atat folositor cat si daunator si raspund prin adaptare la mediu. Starea de bine este definita ca ,,o stare de satisfacere ca nevoilor” diverse luate separate. Boala este definita ca ,,o stare de insuficienta, nevoi faramitate sau dezbinate” care inca mai trebuie sa fie indeplinite sau satisfacute. MODELUL DOROTHEA OREM Dorothea Orem propune un model general de nursing bazat pe trei component: -deficit de autoingrijire -autoingrijirea -sistemul nursing Individual este vazut din toate punctele de vedere (holistic) interactionand cu mediul sau. El este considerat increzator in sine si responsabil de atingerea unor performante in invatarea comportamentelor de autoingrijire. Sanatatea este definite ca ,,un continuum” si reprezinta capacitatea individului de a satisface cerintele autoingrijirii, contribuind la mentinerea si promovarea integritatii din punct structural si functional. Activitati de autoingrijire sunt acele comportamente pe care individul sau tutorele le initiaza si le executa personal pentru a mentine viata, sanattea si bunastarea. Orem identifica trei categorii de nevoi: -nevoi universal: sunt acele cerinte si actiuni necesare pentru satisfacerea nevoilor zilnice -nevoi de dezvoltare a autoingrijirii sunt asociate procesului de dezvoltare si conditiilor care apar pe parcursul ciclului vietii -nevoi de sanatate: sunt asociate cu indivizii bolnavi, raniti sau care au o conditie patologica pentru care primesc ingrijiri medicale.

MODELUL DOROTHY JOHNSON Promoveaza modelul in care fiinta umana este considerata un sistem adaptativ. In acest sens rolul asistentei medicale este sa intareasca/mentina comportamentele adaptative, schimband daca este cazul comportamentele ineficiente. Individual este un system comportamental. Sistemul comportamental este alcatuit din toate caile de functionare (subsisteme) repetabile care caracterizeaza viata fiecarei personae. Subsistemele indeplinesc sarcini specializate de a mentine integritatea intergului system comportamental. Subsistemele sunt: -atasare sau afiliere -dependent -ingestie -eliminate -sexual -agresiv/protectiv -realizare (succes) Scopul nursingului este de a reduce stresul, astfel pacientul sa-si recapete sanatatea cat mai repede posibil. Asistenta medicala trebuie sa retina ideea ca individul insusi este cheia propriului sau destin. Nursingul asigura servicii distinct societatii care pot fi differentiate de celelalte profesii din sistemul de sanatate. Focalizarea principal a nursingului este asupra persoanei bolnave sau asupra amenintarii unei imbolnaviri. MODELUL NANCY ROOPER Modelul formulat de Nancy Rooper recurge la abordarea holistica a intelegerii nevoilor umane, avand ca scop mentinerea unei ingrijiri individualizate. Modelul are menirea sa ajute asistentul medical in formularea prioritatilor de ingrijire. Este un instrument ce realizeaza conexiunea teorie-practica. Nancy Rooper ia in discutie patru aspect importante – conceptia, nasterea, durata vietii, moartea – fiecare dintre ele putand avea un rol determinant in modalitatea de acordare a ingrijirilor. DEFINITIA, ROLURILE SI FUNCTIILE ASISTENTEI MEDICALE (1 h)

Definitia nursei (asistentei medicale): 1.Asistenta medicala este acea persoana care a parcurs un program complet de formare, indeplineste standardele stabilite de ordinal asistentilor medicali, este autorizata sa practice aceasta profesie, este autorizata sa efectueze acele proceduri privind ingrijirea sanatatii in orice situatie s-ar afla. 2.Asistenta medicala generalist presupune o pregatire pluridisciplinara, insusirea competentelor de baza, sa aiba cunostinte de psihologie, sa aiba o atitudine potrivita fata de pacient si de familia sa, sa aiba capacitatea de a intelege ceea ce simt ceilalti (empatie). 3.Asistenta medicala este caracterizata prin patru responsabilitati: promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor, restabilirea sanatatii, inlaturarea suferintei. 4.Nurse este pregatita si si autorizata sa desfasoare educatie pentru sanatate, sa participle ca membru al echipei de ingrijire in sistemul de sanatate (bolnavul, asistenta medicala, medic, infirmiera, familie), sa supravegheze sis a formeze asistente medicale si cadre auxiliare, sa fie implicate in cercetare. Definitia nursingului: 1.Organizatia Mondiala s Sanatatii stabileste ca nursing-ul este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii, cuprinzand promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor sau a bolii si ingrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, social), de toate varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala. 2.Virginia Henderson defineste nursing-ul asfel: sa ajuti individual, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea spre sanatate sau recuperare, sa ajuti individual fie el bolnav sau sanatos sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea cu conditia acesta sa aiba taria, vointa sau cunoasterea necesare pentru a o face sis a actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur cat mai curand posibil. Rolul nursei in societate Rolul nursei in societate este sa asiste indivizii, familii si grupuri, sa optimizeze sis a integreze functii fizice, psihice si socialeafectate semnificativ prin schimbari ale starii de sanatate. Nursing-ul se ocupa de aspectele psiho-somatice ale vietii deoarece acestea afecteaza sanatatea, boala si moartea. Functiile nursei Functiile nursei sunt:

a)De natura independenta: asista pacientul din proprie initiativa temporar sau definitive in: -Ingrijiri de confort -Stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijite si cuapartinatorii -Le transmite informatii, invataminte, asculta pacientul si il sustine, -Este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de viata si sanatate b)De natura dependenta: la indicatia medicului aplica metodele de observatie, de tratament sau de adaptare, observa la pacient modificarile provocate de boala sau tratament si le transmite medicului c)De natura interdependenta: asistenta colaboreaza cu alti profesionisti din domeniul sanitar, social, educative, administrativ si participa la activitati interdisciplinare Domeniu de activitate: -In serviciile de sanatate: stationar, ambulatory (policlinica, dispensar) -Invatamant, cultura, cercetare, educatie -Administrative, alimentar, igienic Locul de munca: -In comunitate si ambulator: dispensare urbane si rurale, policlinica, scoli, gradinite, crese, leagane si camine de batrani -In stationar: interne, pediatrie, chirurgie, ortopedie, cardiologie, obstetrica-ginecologie, urologie, oncologie, reumatologie, psihiatrie, etc. -Inspectoratele de politie sanitara Calitatile asistentei medicale -Constiinciozitatea privind felul in care isi face meseria, privind administrarea tratamentelor, pe toate caile. Asistenta trebuie sa fie constienta in fiecare clipa de consecinta greselilor sale. Reverificarea activitatilor in fiecare zi -Dragostea fata de profesiunea aleasa se caracterizeaza printr-o atitudine justa fata de bolnav, binevoitoare, amabila, atenta. Va cunoaste psihologia bolnavului. Trebuie sa

actioneze fara slabiciuni, sa imprime optimism bolnavului si dorinta de a trai. Nu trebuie sa discute in soapta langa patul bolnavului -Pastrarea secretuluiprofesional. Reprezinta secret professional datele despre bolnav si boala sa, relatiile obtinute la vizita medicului, datele din buletinele de analiza, confidentele facute de bolnav sau familia sa. Relatiile despre bolnav se dau numai la cererea scrisa a instantelor judecatoresti. -Punctualitatea in administrarea tratamentului, regimului alimentar prescris, respectarea relatiilor de serviciu, dozelor medicamentoase. -Devotamentul poate fi constatat in functie de cun actioneaza asistenta medicala in unitatile medicale aglomerate sau in caz de epidemii, in cazul calamitatilopr si a accidentelor collective cand se impune sortarea cazurilor si acordarea ingrijirilor in functie de gravitatea acestora.

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close