CURS NR. 3 MCS
Content
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
CURS NR.3
Etapele cercetării ştiinţifice medicale
GENERALITĂȚI
Conceptualizarea problemei de cercetare
Orice autor trebuie să-şi structureze cercetarea
astfel:
1. definirea problemei de cercetare
2. stadiul cunoştinţelor
3. modelul teoretic şi ipoteza/problema de cercetat
1. Definirea problemei de cercetat
- este esenţială
- să fie clară, precisă şi convingătoare
Include precizări despre:
- obiectivul general al cercetării
- scopul cercetării
- importanţa subiectului de cercetat
- formularea problemei de cercetat
- stadiul de dezvoltare al cercetării
- utilizarea rezultatelor cercetării
a. Obiectivul general al cercetării
- se specifică domeniul în care se desfăşoară
cercetarea;
- se enunţă originea proiectului şi
- motivaţia cercetătorului de a face respectiva
cercetare;
- este momentul în care se aminteşte despre
obiectivul general al studiului.
b.Scopul cercetării
- cercetarea stării de sănătate;
- cercetarea intervenţiilor;
- cercetarea evaluativă – care elaborează o judecată
asupra unei intervenţii.
c. Importanţa subiectului de cercetat
- se va face referire la:
-costurile fenomenului studiat
- incidenţă, prevalenţă
- ritmul de creştere al problemei
- consecinţele aduse de fenomen
- lipsa unei intervenţii
INCIDENŢA
Frecventa cazurilor noi inregistrate intr-un anumit
teritoriu si o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an)
de catre dispensarele medicale (teritoriale si de
intreprindere).
Din 1987 este obligatorie declararea de catre spital si de
catre specialistii din ambulator a bolilor nou confirmate .
Bolile acute care se vindeca si reapar ulterior ca o noua
imbolnavire, dar nu recadere, se considera iar cazuri noi
( ex: gripa dupa doua luni de la vindecare celei anterioare).
Prevalenţa
Definitie:
totalitatea bolilor care exista la un anumit moment
“critic”1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului)
sau intr-o anumita perioada2 (trimestru, semestru,
an).
d. Formularea problemei de cercetat
- orice cercetare are ca punct de plecare o situaţie
percepută a fi problematică şi necesitând o
explicaţie.
- cercetarea are intenţia de a reduce discordanţa
dintre un model, teorie sau o explicaţie şi realitatea
percepută.
e. Stadiul de dezvoltare al cercetării
- trebuie explorate studiile prealabile
f. Utilizarea rezultatelor cercetării
- cercetarea fundamentală – doreşte să dezvolte noi
cunoştinţe, să valideze o metodă de cercetare, un
instrument de culegere al datelor, o tehnică de
măsurare sau o metodă de analiză;
- cercetarea aplicativă – vizează obţinerea de date
utile pentru luarea de decizii, planificarea unei
intervenţii, descrierea unor comportamente în
vederea fundamentării unor intervenţii.
2. Stadiul cunoştinţelor
- se arată cum se înscrie problema de cercetat în
ansamblul cunoştinţelor privind subiectul
respectiv
- în ce mod cunoştinţele din literatură permit
precizarea întrebărilor sau a ipotezelor de cercetare
3. Modelul teoretic şi ipoteza sau problema
de cercetat
a. Modelul teoretic
- o teorie este o explicaţie sistematică a fenomenelor
observate şi a legilor cărora acestea se supun
b. Formularea ipotezei de cercetare
- ipoteza este considerată transpunerea directă a unei
propoziţii teoretice în lumea empirică;
- o ipoteză stabileşte o relaţie care poate fi verificată
empiric între o cauză şi efect
- o ipoteză este un enunţ formal al relaţiei existente
între cel puţin o variabilă independentă şi o variabilă
dependentă; enunţuri clare, precise.
B. Alegerea unei strategii de cercetare
- strategie de cercetare – ansamblul de decizii care
trebuie luate pentru a înţelege într-o manieră
coerentă realitatea empirică, pentru a reuşi
susţinerea cu fapte.
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
b. Validitatea strategiei de cercetare
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
1. cercetarea experimentală – cercetătorul acţionează
activ asupra unei variabile independente pentru a-i
cunoaşte efectul asupra unei variabile dependente;
- aprecierea efectelor se poate face prin comparaţie
cu o situaţie martor;
- tipuri: - experimentul provocat
- experimentul spontan
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
2. Cercetarea sintetică- conţine:
a. Studiul de caz – cercetătorul se decide să lucreze
asupra unei unităţi de analiză
b. Cercetarea sintetică comparativă – este o strategie
prin care se lucrează pe un număr mare de unităţi de
analiză.
3. Cercetarea de dezvoltare
- folosirea cunoştinţelor existente pentru:
- a pune la punct o nouă intervenţie
- a ameliora o intervenţie deja existentă
- a elabora, perfecţiona instrumente, dispozitive,
metode de măsurare.
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
4. Cercetarea de simulare – are drept obiectiv
construirea unui model, scenariu pentru a observa
comportamentul unui anumit sistem într-o anumită
perioadă. Simularea face apel la:
- funcţia cognitivă – pentru înţelegerea sistemului
studiat
- funcţia previzională – pentru a prevedea cum va
evolua sistemul
- funcţia decizională – pentru a determina ce valori
trebuie să ia variabilele de comandă pt atingerea
obiectivelor
Metode de abordare în cercetare
1. ANALOGIA – observarea de asemănări între problema
de rezolvat şi o problemă soluţionată.
2. ALEGERE DE SOLUŢII LA ÎNTÂMPLARE –
BRAINSTORMING
3. GENERALIZAREA – o problemă complicată poate găsi
o soluţie simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale.
4. ÎMPĂRŢIREA – subdivizarea problemei într-o serie de
subprobleme, mai uşor abordabile.
5. ADUNAREA – o problemă dificilă poate fi uşurată prin
adăugarea unei componente.
Metode de abordare în cercetare
6. SCĂDEREA – îndepărtarea unor componente din
problema originară.
7. PARTICULARIZAREA – găsirea unui caz cu un set
mai mic de caracteristici ( model bidimensional în
problemă tridimensională ).
8. DILATAREA , CONTRACŢIA – unele probleme
sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau
numărul de variabile.
9. INVERSAREA – privirea dintr-un punct de vedere
opus.
Metode de abordare în cercetare
10. RESTRUCTURAREA – în studiile clinice, nu se
pune problema dacă un anumit tratament nu
vindecă boala, ci dacă absenţa vindecării este
determinată de lipsa tratamentului.
CURS NR.3
Etapele cercetării ştiinţifice medicale
GENERALITĂȚI
Conceptualizarea problemei de cercetare
Orice autor trebuie să-şi structureze cercetarea
astfel:
1. definirea problemei de cercetare
2. stadiul cunoştinţelor
3. modelul teoretic şi ipoteza/problema de cercetat
1. Definirea problemei de cercetat
- este esenţială
- să fie clară, precisă şi convingătoare
Include precizări despre:
- obiectivul general al cercetării
- scopul cercetării
- importanţa subiectului de cercetat
- formularea problemei de cercetat
- stadiul de dezvoltare al cercetării
- utilizarea rezultatelor cercetării
a. Obiectivul general al cercetării
- se specifică domeniul în care se desfăşoară
cercetarea;
- se enunţă originea proiectului şi
- motivaţia cercetătorului de a face respectiva
cercetare;
- este momentul în care se aminteşte despre
obiectivul general al studiului.
b.Scopul cercetării
- cercetarea stării de sănătate;
- cercetarea intervenţiilor;
- cercetarea evaluativă – care elaborează o judecată
asupra unei intervenţii.
c. Importanţa subiectului de cercetat
- se va face referire la:
-costurile fenomenului studiat
- incidenţă, prevalenţă
- ritmul de creştere al problemei
- consecinţele aduse de fenomen
- lipsa unei intervenţii
INCIDENŢA
Frecventa cazurilor noi inregistrate intr-un anumit
teritoriu si o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an)
de catre dispensarele medicale (teritoriale si de
intreprindere).
Din 1987 este obligatorie declararea de catre spital si de
catre specialistii din ambulator a bolilor nou confirmate .
Bolile acute care se vindeca si reapar ulterior ca o noua
imbolnavire, dar nu recadere, se considera iar cazuri noi
( ex: gripa dupa doua luni de la vindecare celei anterioare).
Prevalenţa
Definitie:
totalitatea bolilor care exista la un anumit moment
“critic”1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului)
sau intr-o anumita perioada2 (trimestru, semestru,
an).
d. Formularea problemei de cercetat
- orice cercetare are ca punct de plecare o situaţie
percepută a fi problematică şi necesitând o
explicaţie.
- cercetarea are intenţia de a reduce discordanţa
dintre un model, teorie sau o explicaţie şi realitatea
percepută.
e. Stadiul de dezvoltare al cercetării
- trebuie explorate studiile prealabile
f. Utilizarea rezultatelor cercetării
- cercetarea fundamentală – doreşte să dezvolte noi
cunoştinţe, să valideze o metodă de cercetare, un
instrument de culegere al datelor, o tehnică de
măsurare sau o metodă de analiză;
- cercetarea aplicativă – vizează obţinerea de date
utile pentru luarea de decizii, planificarea unei
intervenţii, descrierea unor comportamente în
vederea fundamentării unor intervenţii.
2. Stadiul cunoştinţelor
- se arată cum se înscrie problema de cercetat în
ansamblul cunoştinţelor privind subiectul
respectiv
- în ce mod cunoştinţele din literatură permit
precizarea întrebărilor sau a ipotezelor de cercetare
3. Modelul teoretic şi ipoteza sau problema
de cercetat
a. Modelul teoretic
- o teorie este o explicaţie sistematică a fenomenelor
observate şi a legilor cărora acestea se supun
b. Formularea ipotezei de cercetare
- ipoteza este considerată transpunerea directă a unei
propoziţii teoretice în lumea empirică;
- o ipoteză stabileşte o relaţie care poate fi verificată
empiric între o cauză şi efect
- o ipoteză este un enunţ formal al relaţiei existente
între cel puţin o variabilă independentă şi o variabilă
dependentă; enunţuri clare, precise.
B. Alegerea unei strategii de cercetare
- strategie de cercetare – ansamblul de decizii care
trebuie luate pentru a înţelege într-o manieră
coerentă realitatea empirică, pentru a reuşi
susţinerea cu fapte.
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
b. Validitatea strategiei de cercetare
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
1. cercetarea experimentală – cercetătorul acţionează
activ asupra unei variabile independente pentru a-i
cunoaşte efectul asupra unei variabile dependente;
- aprecierea efectelor se poate face prin comparaţie
cu o situaţie martor;
- tipuri: - experimentul provocat
- experimentul spontan
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
2. Cercetarea sintetică- conţine:
a. Studiul de caz – cercetătorul se decide să lucreze
asupra unei unităţi de analiză
b. Cercetarea sintetică comparativă – este o strategie
prin care se lucrează pe un număr mare de unităţi de
analiză.
3. Cercetarea de dezvoltare
- folosirea cunoştinţelor existente pentru:
- a pune la punct o nouă intervenţie
- a ameliora o intervenţie deja existentă
- a elabora, perfecţiona instrumente, dispozitive,
metode de măsurare.
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
4. Cercetarea de simulare – are drept obiectiv
construirea unui model, scenariu pentru a observa
comportamentul unui anumit sistem într-o anumită
perioadă. Simularea face apel la:
- funcţia cognitivă – pentru înţelegerea sistemului
studiat
- funcţia previzională – pentru a prevedea cum va
evolua sistemul
- funcţia decizională – pentru a determina ce valori
trebuie să ia variabilele de comandă pt atingerea
obiectivelor
Metode de abordare în cercetare
1. ANALOGIA – observarea de asemănări între problema
de rezolvat şi o problemă soluţionată.
2. ALEGERE DE SOLUŢII LA ÎNTÂMPLARE –
BRAINSTORMING
3. GENERALIZAREA – o problemă complicată poate găsi
o soluţie simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale.
4. ÎMPĂRŢIREA – subdivizarea problemei într-o serie de
subprobleme, mai uşor abordabile.
5. ADUNAREA – o problemă dificilă poate fi uşurată prin
adăugarea unei componente.
Metode de abordare în cercetare
6. SCĂDEREA – îndepărtarea unor componente din
problema originară.
7. PARTICULARIZAREA – găsirea unui caz cu un set
mai mic de caracteristici ( model bidimensional în
problemă tridimensională ).
8. DILATAREA , CONTRACŢIA – unele probleme
sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau
numărul de variabile.
9. INVERSAREA – privirea dintr-un punct de vedere
opus.
Metode de abordare în cercetare
10. RESTRUCTURAREA – în studiile clinice, nu se
pune problema dacă un anumit tratament nu
vindecă boala, ci dacă absenţa vindecării este
determinată de lipsa tratamentului.
