Capitolul 1
CARACTERISTICI GENERALE ALE SISTEMELOR ELECTROENERGETICE ACTUALE
1.1.Definirea şi structura sistemului electroenergetic
No iunea de sistem cunoaşte o largă utilizare în diverse domenii. În sens general, un sistem se defineşte ca fiind o grupare de elemente organizate astfel încât să execute, la comandă, o func ie determinată. Defini ia înglobează o mare varietate de sisteme: fizice (sisteme de telecomunica ii, de transport, procese de fabrica ie), economice (distribuirea de produse, servicii) sau biologice. Sistemul energetic reprezintă ansamblul activită ilor de producere, transport şi consum a energiei de toate formele, organizate pe un anumit teritoriu. Sub acest ultim aspect, se poate vorbi despre sisteme energetice regionale, na ionale şi continentale. Producerea si consumul de energie sunt procese de transformare a energiei dintr-o formă în altă formă. Energia primară reprezintă forma sub care energia se găseşte în natură: energia combustibililor fosili, energia hidraulică a apei, energia eoliană, energia solară, energia nucleară. Energia utilă denumeşte formele sub care omul utilizează energia, diferite de formele în care aceasta se găseşte în natură: energia termică, energia mecanică, energia radiantă, energia chimică. În procesul de transformare a formelor de energie primară în energie utilă se utlilizează forme de energie intermediară, cum este energia electrică cu o serie de proprietă i care devin avantaje fa ă de alte forme de energie: • Se ob ine uşor din alte forme de energie; • Se transformă uşor şi cu randamente ridicate în alte forme de energie; • Se transmite economic şi practic instantaneu la distan e mari; • Este o formă de energie curată, fără impact major asupra mediului ambiant; • Se distribuie la un număr mare de consumatori de puteri diferite cu ajutorul re elelor electrice. Energia electrică este forma de energie intermediară care se poate transforma în toate formele de energie utilă. Metodele de conversie ale