Indiana

Published on June 2016 | Categories: Documents | Downloads: 55 | Comments: 0 | Views: 630
of 121
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

PARTEA ÎNTIIA

I

Intr-o seară de toamnă, ploioasă şi rece, în fundul unui mic castel din Brie, trei persoane visătoare priveau cu un aer plin de gravitate cum ard tăciunii căminului şi cum se mişcă încet lim ile pendulei! "oi dintre aceşti locatari tăcu#i, păreau că se a andonea$ă fără nici o împotrivire plictiselii vagi care îi apăsa % dar al treilea dădea semne de ră$vrătire manifestă % se agita pe scaun, îşi re#inea pe &umătate cîte un căscat melancolic şi i$ ea cu vătraiul uştenii care scînteiau, cu inten#ia vădită de a lupta împo' triva duşmanului comun! Acest persona&, mult mai în vîrstă decît ceilal#i doi, era stăpînul casei, colonelul "elmare, ătrin ostaş în retragere, om altădată c(ipeş, dar acum îndesat, cu fruntea pleşuvă, cu musta#a căruntă şi privirea aprigă % straşnic stăpîn în fa#a căruia tremurau to#i ) so#ia, servitorii, caii şi cîinii! în cele din urmă, vădit enervat că nu ştia cum să rupă tăcerea, se ridică de pe scaun şi începu să păşească greoi de'a lungul salonului, fără să piardă nici o clipă ă#oşenia care stă ine tuturor mişcărilor unul vec(i militar, proptindu'şi miinile în şolduri şi întorcîndu'se dintr'o ucată, cu acea eternă satisfac#ie de sine însuşi care

caracteri$ea$ă omul de paradă şi ofi#erul model! "ar $ilele de strălucire, cînd locotenentul "elmare respira triumful odată cu aerul ta erelor, trecuseră % ofi#erul superior în retragere, acum uitat de patria ingrată, se vedea condamnat să suporte toate consecin#ele căsniciei! Era so#ul unei femei tinere şi drăgu#e, proprietarul unui mic şi conforta il castel cu tot felul de acareturi şi, mai mult decît atît, un industriaş norocos în specula#iile lui! *u toate acestea, colonelul era prost dispus, şi mai ales în scara aceea % căci timpul era umed şi colonelul suferea de reumatism! +ăsura cu gravitate vec(iul său salon mo ilat după gustul lui ,udovic al -.'lea, oprindu'se cînd în fa#a unei uşi stră&uite de amoraşi goi, picta#i în frescă, ce înlăntuiau cu g(irlande de flori ciute foarte manierate şi mistreti de trea ă, cînd în fa#a unui panou supraîncărcat de sculpturi ascetice şi c(inuite, cărora oc(iul s'ar fi ostenit $adarnic să le urmărească întortoc(iatele capricii şi încol/cirile fără sfîrşit. "ar aceste vagi şi trecătoare distrac#ii nu'0 împiedicau pe colonel ca la fiecare tur al plim ării sale, să nu arunce o privire lucidă şi pătrun$ătoare asuprii celor doi tovarăşi ai serii sale tăcute, plim înd de la unui la celălalt un oc(i atent, care de trei ani de $ile pă$ea cu mare gri&ă o comoară delicată şi gra#ioasă ) so#ia sa! *ăci so#ia sa avea nouăspre$ece ani şi dacă a#i fi vă$ut'o cufundată su consola acelui vast cămin de marmoră al ă încrustată cu aramă aurită, dacă a#i fi văzut-o, atît de gingaşă, atît de palidă şi atît de tristă, cu cotul spri&init pe genunc(i, foarte tînără în mi&locul acestui cadru străvec(i, alături de acest so# ătrîn, asemenea unui o oc de floare a ia

apărut pe care îl pui să se desc(idă într'un vas gotic, a#i fi deplîns pe so#ia colonelului "elmare şi poate pe colonel mai mult decît pe ea! Al treilea ocupant al acestei case i$olate era aşe$at în aceeaşi nişă a căminului, la cealaltă e1tremitate a uşteanului aprins! Era un om în toată puterea şi în floarea tinere#ii, ai cărui o ra&i sănătoşi, păr ogat de un lond strălucitor şi favori#i stufoşi, contrastau cu părul cărunt, fa#a veştedă şi aspra fi$ionomie a ga$dei % dar şi cel mai pu#in artist dintre oameni ar fi preferat e1presia aspră şi severă a domnului "elmare, trăsăturilor de o sear ădă regularitate ale tînărului! 2igura umflată, gravată în relief pe placa de ta lă din fundul căminului, era poate mai pu#in monotonă, cu privirea sa mereu fi1ată asupra tăciunilor aprinşi, decît era, în aceeaşi contempla#ie, persona&ul purpuriu şi lond al acestei povestiri! In ce priveşte restul, vigoarea de$involtă a formelor sale, conturul net ai sprîncenelor rune, al ul neted şi luminos al frun#ii, calmul oc(ilor limpe$i, frumuse#ea mîinilor, pînă şi elegan#a riguroasă a costumului său de vînătoare, l'ar fi făcut să treacă drept un foarte frumos cavaler în oc(ii oricărei femei care în dragoste ar fi avut gusturile $ise filozofice ale unui alt secol! "ar poate tînăra şi sfioasa so#ie a domnului "elmare nu e1aminase niciodată un ăr at cu privirea % poate că între această femeie firavă şi olnăvicioasă şi acest ăr at care dormea ine şi mînca ine, nu e1ista nici o simpatie! Este sigur că argusul con&ugal şi'a o osit oc(iul lui de vultur fără a surprinde o privire, un suflu, o tresărire, între aceste fiin#e atît de diferite! Atunci, foarte sigur de a nu avea nici măcar un motiv de gelo$ie care să'0 preocupe, recă$u într'o triste#e şi mai adîncă decît înainte şi rusc, îşi vîrî mîinile pînă în fundul u$unarelor! 3ingura fiinţă fericită şi afectuoasă din acest grup, era un frumos caine de vînătoare din rasa grifonilor mari, care îşi întinsese capul pe genunc(ii ăr atului care sta &os! Era remarca il prin corpul său lung, înc(eieturile ro uste şi păroase, otul ascu#it ca al unei vulpi şi fa#a vioaie! năpădită de un păr încîlcit, prin care doi oc(i mari şi gal eni străluceau ca două topa$e! Aceşti oc(i de copoi, atît de sîngeroşi şi întuneca#i în ardoarea vînătoarei, aveau atunci o e1presie de triste#e şi de duioşie inefa ilă % iar cînd stăpînul, o iect al acestei iu iri instinctive, cîteodată atît de superioară afec#iunilor calculate ale omului, îşi plim a degetele prin părul argintiu al frumosului grifon, oc(ii animalului scînteiau de plăcere, în timp ce coada lui lungă mătura vatra în caden#ă şi răspindea cenuşa pe marc(etăria parc(etului! Exista poate ceva dintr'un ta lou de Rem randt în această scenă de interior luminată doar pe &umătate de flacăra căminului! ,umini al e şi fugare inundau la inter' vale apartamentul si figurile, apoi, trecînd la tonul roşu al &ăratecului, se stingeau treptat % vasta sală se întuneca atunci în aceeaşi măsură! ,a fiecare tur al plim ării sale, domnul "elmare, trecînd prin fa#a focului, apărea ca o um ră şi se pierdea numaidecît în misterioasele profun$imi ale salonului! 4nele şuvi#e de aurării #îşneau ici colo în lumină pe ramele ovale încărcate de coroane, de medalioane şi de panglici de lemn, pe mo ilele placate cu a anos şi cu aramă, pină şi pe cornişele ştir ite ale lemnăriei! "ar cînd un tăciune, stingîndu'se, ceda strălucirea sa unui alt punct aprins al vetrei, o iectele, luminoase o clipă mai înainte reintrau în um ră şi alte reliefuri strălucitoare se desprindeau din o scuritate! în acest fel s'ar fi putut o serva rînd pe rînd toate detaliile ta loului 5 cînd consola sus#inută de trei mari tritoni auri#i, cînd tavanul pictat, ce repre$enta un cer smăl#at de stele şi de nori, cînd grelele draperii de damasc staco&iu cu ciucuri lungi, care se acoperau cu valuri de refle1e satinate şi ale căror largi falduri păreau să se agite răsfrîngîndu'şi lumina pîlpîitoare! 3'ar fi spus, vă$înd nemişcarea celor două persona&e ce se reliefau în fa#a căminului, că se temeau să nu tul ure imo ilitatea scenei 5 #epene şi pietrificate ca eroii unui asm, s'ar fi $is că cea mai mică vor ă, cea mai uşoară mişcare, ar fi făcut să se năruie peste ei $idurile unei cetă#i fantastice % iar stăpînul cu fruntea mo(orîtă, care cu un pas egal despica singur um ra şi tăcerea, semăna îndea&uns cu un vră&itor care i'ar fi #inut su puterea farmecelor! în sfîrşit, grifonul, o #inînd de la stăpînul lui o privire inevoitoare, se supuse puterii magnetice pe care oc(iul omului o e1ercită asupra animalelor inteligente! 3coase un lătrat uşor de duioşie plină de teamă şi îşi puse două la e pe umerii stăpînului iu it, cu o suple#e şi o gra#ie inimita ile! ) 6os, 7p(elia 8 &os 8

Aceste cîteva cuvinte îl făcură pe colonel să tresară! 4n sentiment de mî(nire luă locul ifoselor lui de mînie! • Este un reproş pe care îl în#eleg foarte ine, doamnă, spuse el şi de care nu m-ai cru#at, din $iua cînd scos din fire #i'am ucis seterul la vînătoare! +are pierdere, nu'i aşa : 4n cîine care for#a totdeauna aretul şi care căşuna pe vînat 8 *e ră dare n'ar fi dat'o gata 8 "e altfel, nu l-ai iu it atîta decît după ce'a murit % mai înainte nici nu'0 ăgai în seamă % dar acum, cînd pentru dumneata se pre$intă oca$ia să mă lame$i!!! • <i'am făcut vreodată vreun reproş : spuse doamna Delmare, cu acea lînde#e pe care o ară#i din genero$itate celor pe care îi iu eşti şi, din respect faţă de tine însu#i, celor pe care nu'i iu eşti! • N'am spus asta, reluă colonelul pe un ton &umătate părintesc, &umătate con&ugal % însă e1istă în lacrimile unor femei, reproşuri mai usturătoare decît în toate ocările altora! Pe to#i sfin#ii 8 doamnă, ştii ine că nu'mi place să văd pe nimeni plîngînd în &urul meu!!! ) *red că nu mă ve$i niciodată plîngînd! ) E( 8 Nu te văd oare mereu cu oc(ii roşii 8 E şi mai rău, pe legea mea 8 In timpul acestei conversa#ii con&ugale, tînărul se ridicase şi, cu cel mai mare calm, scosese afară pe 7p(elia% apoi reveni şi se aşe$ă în fa#a doamnei "elmare, după ce aprinsese o luminare şi o aşe$ase pe consola căminului! Acest gest cu totul întîmplător, avu o influen#ă neaşteptată asupra dispo$i#iei domnului "elmare! îndată ce luminarea aruncă asupra so#iei sale o lumină mai egală şi mai pu#in pîlpîitoare decît a căminului, o servă aerul de suferin#ă şi deprimare care o învăluia în acea seară, atitudinea ei o osită, părul lung şi negru că$îndu'i pe o ra&ii slă i#i şi o um ră violacee su oc(ii întuneca#i şi fe rili! 2ăcu cîteva ocoluri prin încăpere, apoi, revenind la so#ia sa printr'o trecere destul de ruscă 5 ) *um te sim#i astă$i, Indiana : îi spuse el, cu stîngăcia unui om a cărui inimă şi al cărui caracter sînt rareori de acord, ) *a de o icei % mul#umesc, răspunse ea, fără să arate nici surpri$ă, nici ranc(iună! • *a de o icei, nu este un răspuns, sau mai degra ă este un răspuns de femeie, un răspuns normand, care nu înseamnă nici da, nici nu, nici ine, nici rău! • 2ie, mă simt nici ine, nici rău! • Ei ine, reluă el cu o nouă asprime, min#i % ştiu că nu te simţi ine % i'ai spus'o lui sir Ralp(, aci de fa#ă! ;aida'de 8 am min#it eu : .or eşte, domnule Ralp(, #i'a spus ea asta : • +i'a spus'o, răspunse flegmaticul persona& interpelat, fără să dea aten#ie privirii pline de reproş pe care i'o arunca Indiana! în acel moment, intră un al patrulea persona& 5 era factotum-ul casei, fost sergent în regimentul domnului "elmare! în pu#ine cuvinte el e1plică domnului "elmare că avea motivele lui să creadă că nop#ile trecute, cam la aceeaşi oră, se strecuraseră în parc (o#i de căr uni şi că venea să ceară o armă, ca să'şi facă rondul înainte de a înc(ide por#ile! "omnul "elmare, care vă$u

9i tînărul adresă în engle$eşte o do&ana aspră animalului docil, care, ruşinat şi spăsit, se trase tîrîndu'se spre doamna "elmare ca pentru a'i cere spri&inul! însă doamna "elmare nu'şi părăsi visarea şi lăsă capul 7p(eliei să se re$eme pe mîinile ei al e, pe care le #inea încrucişate pe genunc(i, fără să'i acorde vreo mîngiiere! ) Aşadar, că#eaua asta s'a instalat de'a inelea în salon : 8 $ise colonelul, satisfăcut în ascuns că găsise un motiv de (ar#ă, ca să treacă timpul! Afară, 7p(elia, la cote#ul cîinilor 8 ;ai, ieşi, &avră afurisită 8 "acă cineva ar fi o servat atunci de aproape pe doamna "elmare, ar fi putut să g(icească în această împre&urare neînsemnată şi o işnuită a vie#ii ei intime, secretul dureros al întregii sale vie#i! 4n fior impercepti il îi stră ătu trupul, iar mîinile sale, care spri&ineau cu un gest o işnuit capul animalului favorit, se crispară rusc în &urul gîtului său aspru şi păros, ca pentru a'0 re#ine şi a'0 apăra! "omnul "elmare, sco#înd atunci iciul de vînătoare din u$unarul (ainei, se îndreptă cu un aer amenin#ător spre iata 7p(elia, care se culcă la picioarele lui înc(i$/nd oc(ii şi sco#înd mai dinainte sc(eunături de durere şi de frică! "oamna "elmare deveni şi mai palidă ca de o icei% pieptul i se agită convulsiv şi, întorcînd oc(ii mari şi al aştri către so#ul său cu o e1presie de spaimă de nedescris 5 ) Te rog, domnule, îi spuse ea, n'o ucide 8

această aventură su un aspect ră$ oinic, îşi luă numaidecît puşca de vînătoare, dădu alta lui ,elievre şi se pregăti să iasă din casă! • *um adică 8 spuse doamna "elmare cu spaimă, ai ucide un iet #ăran pentru cî#iva saci de căr uni : • Aş ucide ca pe un cîine, răspunse "elmare iritat de această o iec#ie, pe oricine l'aş găsi furişîndu'se noaptea în incinta proprietă#ii mele! "acă ai cunoaşte legea, doamnă, ai şti că ea îmi dă dreptul să fac acest lucru. ) E o lege groa$nică, reluă Indiana cu înfocare! Apoi, stăpînindu'şi imediat această pornire 5 ) "ar reumatismele dumitale : adăugă ea pe un ton mai scă$ut! 4i#i că plouă şi că mîine ai să suferi dacă ieşi în seara asta! ) Tare #i'e teamă să nu fii nevoită să'#i îngri&eşti so#ul ătrîn 8 răspunse "elmare împingînd rusc uşa! 9i ieşi, continu/nd să om ăne împotriva vîrstei lui şi împotriva so#iei sale!

II

*ele două persona&e pe care le'am numit, Indiana "elmare şi sir Ralp(, sau, dacă vă place mai mult, domnul Rodolp(e Bro=n, rămaseră unul în fa#a celuilalt, la fel de calmi, la fel de reci, ca şi cum so#ul s'ar mai fi aflat între ei doi! Engle$ul nu se gîndea deloc să se &ustifice, iar doamna "elmare sim#ea că n'avea reproşuri serioase să'i facă % fiindcă el nu vor ise decît cu inten#ii une! In sfîrşit, rupînd cu greu tăcerea, îl do&eni cu lînde#e 5 • Nu e ine, dragul meu Ralp(, îi spuse % te oprisem să repe#i acele cuvinte scăpate într'un moment de suferin#ă şi domnul "elmare este ultimul căruia aş fi vrut să'i vor esc despre oala mea! • Nu te în#eleg, draga mea, răspunse sir Ralp( % eşti olnavă şi nu vrei să te îngri&eşti! Tre uia deci să aleg, între riscul de a te pierde şi necesitatea de a'0 înştiin#a pe so#ul tău! • "a, $ise doamna "elmare cu un surîs trist şi te'ai decis să previi autoritatea ! • >reşeşti, greşeşti, pe cuvîntul meu, fiind atît de acră cu colonelul % este un om cu sentimentul onoarei, un om demn! • "ar cine spune altceva, sir Ralp( :!!! • E( 8 "umneata singură, fără să vrei! Triste#ea dumitale, starea dumitale olnăvicioasă şi, cum o servă el însuşi, oc(ii dumitale roşii spun tuturor şi în orice moment că nu eşti fericită!!! • Taci, sir Ralp(, mergi prea departe! Nu #i'am îngăduit să ştii atîtea lucruri! • Te supăr, văd % ce vrei 8 eu nu sînt un a il % nu cunosc su tilită#ile lim ii voastre şi apoi am multe trăsături comune cu so#ul dumitale! *a şi el, ignor cu desă' vîrşire fie în engle$eşte, fie în fran#u$eşte, ceea ce tre uie să spui femeilor ca să le console$i! 4n altul te'ar fi făcut să în#elegi, fără să #i'0 spună, gîndul pe care eu #i l' am e1primat atît de greoi % s'ar fi priceput să'#i cîstige încrederea fără să te lase să'i o servi progresele şi poate ar fi i$ utit să'#i uşure$e pu#in inima, care în fa#a mea se crispea$ă şi se înc(ide! Nu este pentru prima oară cînd o serv în ce măsură, şi mai ales în 2ran#a, cuvintele au mai multă autoritate decît ideile! 2emeile în special!!! • 7( 8 ai un dispre# profund fa#ă de femei, dragul meu Ralp(! Aici sînt singură contra doi % tre uie deci să mă resemne$ să nu am niciodată dreptate! • Arată'ne că greşim, draga mea verişoară, sim#indu'te ine, redo îndindu'#i veselia, prospe#imea şi vioiciunea de altădată % adu'#i aminte de insula Bour on si de refugiul nostru încîntator de Ia Bernica, de copilăria noas tră atît de veselă şi prietenia noastră tot atît de vec(e ca şi tine...

Cîteva clipe după aceea, Noun sosi în goană din una dintre cele mai întunecoase alei ale parcului şi între ă repede dacă doamna "elmare se sim#ea mai rău ca de o icei! ) *it se poate de rău! răspunse sir Ralp(! mîndoi se întoarseră în salon copleşind'o cu îngri&iri pe doamna "elmare, care leşinase ) unul cu tot $elul unei asiduită#i inutile şi stîngace, cealaltă cu îndemînarea şi eficacitatea unui devotament de femeie!

toată inima şi, îndră$nesc să spun, un prieten sincer şi devotat!!! "oamna "elmare strînse uşor mîna lui sir Ralp(, dar nu'şi sc(im ă atitudinea % rămase cu capul plecat pe piept şi cu oc(ii ume$i pironi#i asupra magicelor efecte ale &ă' raticului! ) Triste#ea dumitale, scumpa mea prietenă, urmă sir Ralp(, este o stare pur olnăvicioasă % care dintre noi poate să scape de amărăciune şi de spleen ? Priveşte la cei de su tine şi ai să ve$i oameni care te invidia$ă pe ună dreptate! Aşa este făcut omul, totdeauna aspiră la ceea ce nu are!!! .ă scutesc de o mul#ime de alte analită#i pe care le'a de itat unul sir Ralp( pe un ton egal şi greoi ca şi gîndurile sale! Asta nu pentru că sir Ralp( ar fi fost un prost, ci pentru că era, în ca$ul de fa#ă, cu totul în afara elementului său! Nu'i lipseau nici unul sim#, nici cunoştin#ele % dar a consola o femeie, aşa cum o mărturisea el însuşi, era un rol peste puterile lui! Acest om în#elegea atît de pu#in durerile altuia, încît, cu toată unăvoin#a de a le tămădui, nu era în stare să le atingă fără să le învenine$e, îşi dădea atît de ine seama de stîngăcia lui, încît rareori se încumeta să ia în seamă neca$urile prietenilor % şi de data aceasta făcea eforturi nemaipomenite ca să îndeplinească ceea ce lui i se părea a fi cea mai neplăcută datorie a prieteniei! .ă$înd că doamna "elmare nu'0 urmărea decît cu greu, tăcu şi nu se mai au$iră decît miile de glasuri mărunte care răsunau în lemnul aprins, cîntecul plîngător al uşteanului cînd se încăl$eşte şi se umflă, pîrîitul scoar#ei care se strînge înainte de a pocni şi acele uşoare e1plo$ii fosforescente produse de fi rele tinere ale lemnului care fac să #/şnească o flacără al ăstruie! "in cînd în cînd, urletul unui cîine se contopea cu şuieratul sla al vîntului îng(e#at care se strecura prin crăpăturile uşilor şi cu $gomo#ul ploii care iciuia geamurile! Această seară era una din cele mai triste pe care le petrecuse pînă atunci doamna "elmare în micul său castel din Brie! 9i apoi nu ştiu ce aşteptare vagă apăsa acest suflet impresiona il şi fi rele sale delicate! 2iin#ele sla e nu trăiesc decît din spaime şi din presentimente! "oamna "elmare avea toate supersti#iile unei creole emotive şi olnăvicioase % unele armonii ale nop#ii, unele &ocuri ale lunii, o făceau să creadă în anumite evenimente, în nenorociri apropiate şi noaptea avea pentru această femeie visătoare şi tristă un lim a& numai de mistere şi de fantome, pe care doar ea singură ştia să le în#eleagă şi să le desluşească după temerile şi suferin#ele ei! ) Iar ai să spui că sînt ne ună, spuse ea retrăgîndu'şi mîna pe care i'o #inea încă sir Ralp(, dar în &urul nostru se pregăteşte nu ştiu ce catastrofă! E1istă ceva ca o prime&die care apasă asupra cuiva!!! asupra mea, fără îndoială!!! însă!!! uite, Ralp(, mă simt emo#ionată ca şi cum m'aş apropia de o mare răscruce a destinului meu!!! +i'e frică, adăugă ea înfiorîndu'se, mă simt rău! 9i u$ele îi deveniră la fel de al e ca şi o ra&ii! 3ir Ralp(, înspăim/ntat, nu de presentimentele doamnei "elmare, pe care le privea ca pe simptomele unei mari depresiuni morale, ci de paloarea ei mortală, trase repede clopo#elul pentru a cere a&utor! Nimeni nu veni şi Indiana sim#indu'se din ce în ce mai slă ită, Ralp(, speriat, o îndepărtă de lingă foc, o aşe$ă pe un şe$long şi alergă la întîmplare, c(emînd servitorii, căutînd apă, săruri, ne' găsind nimic, $gîl#îind toate clopo#elele, pier$îndu'se prin la irintul sălilor întunecate şi frîngîndu'şi mîinile de neră dare şi de ciudă împotriva lui însuşi! In sfîrşit, îi veni ideea să desc(idă uşa cu geamuri care da spre parc şi să c(eme rînd pe rînd, pe ,elievre şi pe Nouri, camerista creolă a doamnei "elmare!

• Imi amintesc şi de tata!!! spuse Indiana accentuînd cu triste#e acest răspus şi lăsîndu'şi mîna în mîna lui sir Ralph. "in nou se cufundară într'o tăcere adîncă! ) Indiana, spuse Ralp( după un timp, fericirea nu tre uie s'o căutăm niciodată prea departe! Adesea, e de'a&uns numai să întin$i mîna ca s'o po#i atinge! *e'#i lip seşte : Ai o unăstare onestă, prefera ilă ogă#iei, un so# e1celent, care te iu eşte din

Noun era sora de lapte a doamnei "elmare % aceste două tinere crescute împreună, se iu eau cu duioşie! Noun! înaltă, voinică, strălucind de sănătate, vioaie, sprintenă şi plină de temperament creol înfocat şi pătimaş, eclipsa de departe, prin frumuse#ea ei scînteietoare, frumuse#ea palidă şi gingaşă a doamnei Delmare % însă unătatea inimii lor şi puterea afec#iunii lor, înă uşeau orice sentiment de rivalitate feminină între ele! *înd doamna "elmare îşi reveni, primul lucru pe care îl remarcă fu e1presia sc(im ată a trăsăturilor cameristei sale, de$ordinea părului ei umed şi agita#ia care se trăda în toate mişcările! ) N'ai nici o gri&ă, scumpă copilă, îi spuse ea cu unătate, oala mea te distruge mai mult decît pe mine! !aide, Noun, tu eşti cea care tre uie să te îngri&eşti % slă eşti şi plîngi ca şi cum nu #i'ar fi dat să trăieşti % scumpa mea Noun, via#a e în fa#a ta, atît de plină de ucurii şi atît de frumoasă 8 Noun duse cu căldură mina doamnei "elmare la u$e şi, într'un fel de rătăcire, spuse aruncînd în &urul ei priviri îngro$ite 5 • "umne$eule 8 doamnă, ştiţi pentru ce se află în parc domnul "elmare : • Pentru ce : repetă Indiana dispărîndu'i pe loc sla a roşeaţă ce reapăruse pe o ra&ii ei! "ar stai pu#in, nu mai ştiu!!! +ă sperii 8 *e se întîmplă : • "omnul "elmare! răspunse Noun cu vocea întretăiată, pretinde că sînt hoţi în parc! îşi face rondul împreună cu "elievre, amîndoi înarma#i cu puşti!!! • Ei şi : spuse Indiana care părea că aşteaptă cine ştie ce veste înspăimîntătoare. • Ei ine, doamnă, reluă Noun împreunîndu'şi mîi nile rătăcită, nu este îngro$itor să te gîndeşti că au să ucidă un om : • 3ă ucidă 8 strigă doamna "eîmare ridicîndu-se cu groa$a credulă a unui copil speriat de poveştile dădacei! • A( 8 da, au să'0 ucidă, $ise Noun cu suspine înă uşite! ?2emeile astea două sînt ne une, gîndi sir Ralp(, care privea această scenă stranie cu un aer stupefiat! "ealtfel, adăugă el în sinea lui, toate femeile sînt ne [email protected]@ • "ar, Noun, ce tot spui tu : reluă doamna "elmare, tu cre$i că sînt (o#i : • 7(, dacă ar fi (o#i 8 Poate vreun iet #ăran, care vine să şterpelească o mînă de lemne pentru familia lui! • "a, ar fi groa$nic, într'adevăr8!!! "ar nu , nu-mi vine să cred % cînd la intrarea în pădurea 2ontafne leau se pot şterpeli lemne atît de uşor, nu vii să te e1pui într-un parc înc(is cu $iduri!!! Aău 8 "omnul "elmare n'o să găsească pe nimeni în parc % fii liniştită prin urmare!!! "ar Noun nu asculta % se plim a de la fereastra salonului la şe$longul stăpînei sale, pîndea cel mai mic $gomot şi părea împăr#ită între dorin#a de a fugi după domnul "elmare şi cea de a rămîne lingă olnavă! Neliniştea ei i se păru domnului Bro=n aşa de stranie, aşa de nepotrivită, că trecu peste lînde#ea lui o işnuită şi strîngînd'o cu putere de ra#, spuse 5 ) Aşadar, #i'ai pierdut min#ile de tot : Nu ve$i că î#i sperii stăpîna şi că spaimele dumitale prosteşti îi fac teri il de rău : Noun nu'0 au$ise % îşi întoarse privirile spre stăpîna sa, care tresărise pe scaunul ei ca şi cum $guduirea aerului i'ar fi i$ it sim#urile ca un şoc electric! proape în aceeaşi clipă, $gomotul unui foc de puşcă făcu să tremure geamurile salonului şi Noun că$u în genunc(i! • *e &alnice spaime de femei 8 e1clamă sir Ralp(, o osit de emo#ia lor % uite acum o să vi se aducă în triumf un iepuraş împuşcat la pa$ă şi o să ride#i de voi înşivă! • Nu, Ralp(, spuse doamna "elmare îndreptîndu'se cu paşi (otărî#i spre uşă, î#i spun eu că s'a vărsat sînge omenesc! #oun scoase un #ipăt pătrun$ător şi că$u cu fa#a în &os! 3e au$i atunci vocea lui ,elievre, care striga dinspre parc 5 ) E aci 8 E aci 8 Bine #intit, [email protected] colonel 8 tîl(arul este la pămînt 8!!! 3ir Ralp( începu să se emo#ione$e! 4rmă pe doamna "elmare! *îteva clipe după aceea, fu adus su porticul casei un om plin de sînge care nu da nici un semn de via#ă! • 2ără atîta gălăgie 8 2ără at$tea #ipete 8 spunea colonelul cu o veselie aspră tuturor servitorilor îngro$i#i care se îm ul$eau în &urul rănitului % asta nu este decît o glumă, puşca mea era încărcată doar cu sare! *red c(iar că nici nu l'am atins % a că$ut de frică! • "ar acest sînge, domnule, $ise doamna "elmare cu lin ton! de profund reproş, tot

frica îl face să curgă : • *e cau#i dumneata aici, doamnă : strigă domnul Delmare % ce faci aici : • Aşa cum este de datoria mea, vin să repar răul pe care- 0 faci dumneata, domnule, răspunse ea cu răceală! 9i îndreptindu'se către rănit cu un cura& de care nici una din persoanele pre$ente încă nu se sim#ise în stare, apropie o lampă de fa#a lui! Atunci, în locul trăsăturilor şi veşmintelor grosolane pe care se aşteptau să le vadă, dădură peste un tînăr cu o figură dintre cele mai no ile şi îm răcat cu gri&ă, deşi în #inută de vînătoare! Avea o mină rănită destul de uşor % dar îm răcămintea lui sfîşiată şi leşinul trădau o cădere gravă! • *red şi eu 8 spuse ,elievre % a că$ut de la o înăl#ime de două$eci de picioare! Incălecase coama $idului cînd colonelul 0'a oc(it şi cîteva alice mici de plum sau de sare în mîna dreaptă l'or fi împiedicat să se spri&ine! 2apt este că l'am vă$ut rostogolindu'se şi că, a&uns &os, nu se gindea deloc s'o ia la sănătoasa, săracul de el8 • E de cre$ut, spuse o femeie de serviciu, că te po#i distra să furi cînd eşti înţolit aşa de cură#el : • 9i u$unarele îi sînt pline de aur 8 spuse un altui care scosese vesta pretinsului (o#! • Asta e straniu, spuse colonelul, care privea cu o ad$nca emo#ie omul întins înaintea lui! "acă acest om a murit, nu este vina mea % e1aminea$ă'i mîna, doamnă, şi dacă vei găsi o alică de plum !!! • Îmi place să te cred, domnule, răspunse doamna "elmare, care, cu un sînge rece şi o for#ă morală de care nimeni n'ar fi cre$ut'o în stare, cerceta cu aten#ie pulsul şi arterele gîtului! "e altfel, adăugă ea, nu este mort şi are nevoie de a&utoare gra nice! 7mul acesta n'are aerul unui (o# şi poate merită îngri&iri % şi c(iar dacă nu le'ar merita, datoria noastră, a femeilor, este să i le acordăm! tunci doamna "elmare puse să fie transportat olnavul în sala de iliard, care era cea mai apropiată! 3e întinse o saltea pe cîteva anc(ete şi Indiana, a&utată de femeile ei, se ocupă să panse$e mîna rănită, în timp ce sir Ralp(, care se pricepea în c(irurgie, îi lăsă sînge din elşug! In acest timp, colonelul, stîn&enit de comportarea lui, se găsea în situa#ia unui om care s'a arătat mai rău decit avusese inten#ia să fie! 3im#ea nevoia să se &ustifice în oc(ii celorlal#i, sau mai degra ă de a fi &ustificat de ceilal#i în fa#a lui însuşi! Rămăsese deci su portic în mi&locul servitorilor lui, lăsîndu'se împreună cu ei în voia lungilor comentarii, atît de însufle#it proli1e şi atît de perfect inutile, care se fac totdeauna după ce faptul s'a petrecut, ,elievre e1plicase de&a a două$ecea oară, cu cele mai minu#ioase detalii, focul de armă, căderea şi urmările ei, în timp ce colonelul, redevenit om de trea ă în mi&locul alor săi, aşa cum era totdeauna după ce îi trecea furia, înfiera inten#iile unui om care pătrunde noaptea într'o proprietate particulară, sărind peste $iduri! 2iecare era de părerea stăpînului, cînd grădinarul, luîndu'0 inişor de o parte, îl asigură că (o#ul semăna ca două picături de apă cu un tînăr proprietar de curînd instalat în vecinătate şi pe care îl' vă$use vor ind cu domnişoara Noun, în urmă cu trei $ile, la săr ătoarea cîmpenească de la Ru elles! Aceste informa#ii dădură alt curs ideilor domnului "elmare % fruntea lui larg ă, lucie şi pleşuvă, se ra$dă cu o vînă groasă, care, la el, cînd se umfla, era semnul premergător al furtunii! BPe to#i dracii 8 îşi spuse el strîngînd pumnii, doamna "elmare arată prea mult interes acestui filfi$on, care pătrunde la mine sărind peste $iduri 8B 9i intră în sala de iliard, palid şi tremurînd de mînie! III

) 2ii liniş[email protected], îi spuse Indiana % omul pe care l'ai ucis va fi sănătos peste cîteva $ile % cel pu#in aşa sperăm, deşi graiul nu i'a revenit încă!!! • Nu este vor a de asta, doamnă, $ise colonelul cu o voce sugrumată % este vor a să' mi spui numele acestui interesant olnav şi prin ce $ăpăceală a luat $idul parcului drept

aleea de acces la casa mea! • Ignor cu desăvîrşire, răspunse doamna "elmare cu o răceală atît de plină de mîndrie, încît teri ilul ei so# rămase o clipă ca uimăcit! "ar, revenind repede la ănuielile lui geloase 5 ) Am să aflu, doamnă, îi spuse el în şoaptă % fii sigură că am să aflu!!! Atunci, deoarece doamna "elmare se prefăcea că nu o servă furia lui şi continua să dea îngri&iri rănitului, ieşi, pentru a nu i$ ucni în fa#a femeilor, şi c(emă grădinarul! • *um se numeşte acel om care seamănă, spui tu, cu (o#ul nostru : • "omnul de Ramiere! El este cel care a cumpă rat de curînd căsu#a engle$ească a domnului de *ercC! • *e fel de om este : 4n no il, un încre$ut, un ăr at frumos : • 4n domn foarte c(ipeş, un no il, cred!!! • Dsta tre uie să fie, reluă colonelul cu emfa$ă 5 domnul de Ramiere ! Ia spune' mi, ,ouis, adăugă el vor ind încet, n'ai vă$ut niciodată pe înfumuratul ăsta dînd tîrcoale pe aici : • "omnule!!! noaptea trecută!!! răspunse ,ouis cam încurcat, am vă$ut, desigur!!! dar ca să $ic că o fi vreun înfumurat, de asta, (a ar n'am % cu siguran#ă însă, era un ăr at! • 9i l'ai vă$ut : • Aşa cum vă văd, su ferestrele serei de portocali! • 9i n'ai tă ărît pe el, cu coada lope#ii : • "omnule, eram gata s'o fac % dar am vă$ut o femeie îm răcată în al care ieşea din seră şi venea spre el! Atunci mi'am $is 5 ,,3înt poate domnul şi doamna, care au c(ef să se plim e înaintea $orilorB! 9i m'am întors să mă culc! "ar diminea#a asta, l' am au$it pe ,elievre care vor ea de un (o# căruia i'a vă$ut urmele în parc şi mi'am $is 5 ?Aici nu e lucru curatB! • 9i de ce nu m'ai anun#at pe loc, tontule : • ,a nai a 8 domnule, sînt argumente aşa de delicate în via#ă!!! • Pricep! îndră$neşti sa ai %ănuieli. &şti un prost % dacă vreodată #i se-ntîmplă s$-ţi vie vreo idee neruşinată de acest fel, iti tai o ureche. 'tiu perfect cine este acest (o#oman şi ce caută in casa mea! Nu ti'am pus toate astea, decit ca să vad in ce fel iti pazeai sera de portocali. Bagă de seamă că am acolo plante rare si ca sunt amatori destul de smintiţi ca sa vina sa fure din serele vecinilor ( eu sînt cel pe care l'ai vă$ut noaptea trecută cu doamna "elmare! 9i ietul colonel se in depărtă şi mai $ uciumat şi mai iritat ca mai înainte, lăsîndu'şi grădinarul foarte pu#in convins că ar e1ista horticultori atît de fanatici ca să se e1pună unui foc de puşcă pentru a pune mîna pe un utaş sau pe un lăstar! "omnul "elmare se întoarse în sala de %iliard şi, fără să dea aten#ie semnelor de via#a pe care le dădea în sfîrşîi rănitul, se pregătea să scotocească u$unarele (ainei sale întinsă pe un scaun, cînd, acesta! întinzînd ra#ul, îi spuse cu o voce stinsă 5 • "ori#i să şti#i cine şînt, domnule 5 este inutil! Am să v'o spun cînd vom fi singuri! Pînă atunci, crutaţi-mi neplăcerea de a'mi da numele în vileag, în situaţia ridicolă şi supărătoare în care mă găsesc! • Asta este într'adevăr foarte regreta il 8 răspunse colonelul cam acru % dar vă mărturisesc că mă lasă destul de rece! Totuşi, întrucît nădă&duiesc că ne vom revedea între patru oc(i, sînt de acord să aminăm pmă atunci cunoştin#a noastră! Pentru moment, sînte#i ama il să'mi spune#i unde tre uie să dau dispo$i#ie să fi#i transportat ) • ,a (anul celui mai apropiat sat! dacă dori#i! • Dar domnul nu este în starea &fi care să poată fi transportat spuse cu însufle#ire doamna "elmare % nu'i aşa 'Ralp( ) • 3tarea domnului vă afectea$ă mult prea mult, doamnă, $ise colonelul! *eilal#i, ieşi#i afară, spuse el femeilor de servici! "omnul se simte mai ine ş i acum va avea puterea să'mi e1plice pre$en#a sa la mine! • "a, domnule, răspunse rănitul şi rog toate persoanele care au avut unătatea să'mi dea îngri&iri, de a inevoi să asculte mărturisirea greşelii mele. 3imt că aici are mare importan#ă să nu fie nici o confu$ie în privinţa comportării mele şi mă interesea$ă şi pe mine să nu trec drept ceea ce nu sînt! Afla#i deci ce înşelăciune mEa adus aci! "umneavoastră a#i

înfiin#at, domnule, cu mi&loace e1trem de simple şi cunoscute numai de dumneavoastră, o u$ină ai cărei randament şi ale cărei produse depăşesc infinit pe ale tuturor fa ricilor de acest gen înfiin#ate în #ară! 2ratele meu posedă în sudul 2ran#ei o întreprindere aproape ase' mănătoare, dar a cărei între#inere a soar e fonduri imense! Afacerile lui deveneau dezastruoase, cînd am aflat ce succes aveau ale dumneavoastră % atunci mEam hotăr$t să vin să vă cer cîteva sfaturi, ca un serviciu generos care nu v'ar putea le$a interesele, fratele meu e*ploat$nd produse de cu totul altă natură! Insă poarta grădinii engle$eşti mi'a fost riguros înc(isă % şi cînd am cerut să vă vor esc, mi s'a răspuns că nu mi'a#i fi permis nici măcar să vi$ite$ întreprinderea! "escura&at de aceste refu$uri &ignitoare, am luat atunci (otărîrea, c(iar cu riscul vie#ii şi onoarei mele, de a salva onoarea şi via#a fratelui meu % m'am introdus aci noaptea peste $iduri şi am încercat să pătrund în interiorul fa ricii, cu scopul de a e1amina mecanismele! Eram decis să mă ascund într'un ung(er, să mituiesc lucrătorii, într'un cuvînt să vă fur secretul, pentru a face să profite de el un om cinstit, fără a vă păgu i! Aceasta a fost greşala mea! Acuma, domnule, dacă pretindeti o altă satisfac#ie decît cea pe care!v'a#i oferit'o, de îndată ce voi avea puterea, sînt gata să v'o ofer şi poate să v'o cer! • *red că tre uie să ne considerăm c(it, domnule, #ăspunse colonelul pe &umătate uşurat de un mare g(impe în inimă! A#i fost to#i martori, la e1plica#ia pe care mi'a dat'o domnul! 3înt cu prisosin#ă ră$ unat, presupunînd că am nevoie de vreo ră$ unare! Acum pleca#i şi i/sa#i'ne să discutăm de întreprinderea mea avanta&oasă! 3ervitorii ieşiră % dar numai ei s'au lăsat înşela#i de această împăcare! Rănitul, slă it de atîta vor ă, nu şi'a putut da seama de tonul ultimelor cuvinte ale colonelului! Recă$u în ra#ele doamnei "elmare şi îşi pierdu cunoştin#a a doua oară! Aceasta, aplecată asupra lui, nici nu se sinc(isi să ia în seamă mînia ăr atului ei % şi cele două figuri atît de deose ite, a domnului "elmare şi a domnului Bro=n, una palidă, şi crispată de ciudă, cealaltă calmă şi ştearsă, ca de o icei, se interogară în tăcere! "omnul "elmare n'avea nevoie să scoată nici un cuvînt ca să se facă în#eles 5 cu toate acestea, îl luă pe sir Ralp( deoparte şi'i spuse strîngîndu'i mîna cu putere 5 ) Prietene, este o intrigă admira il ur$ită! 3înt mul#umit de spiritul cu care acest tînăr a ştiut să'mi mena&e$e onoarea în oc(ii oamenilor mei! "ar, pe to#i dracii 8 îmi va plăti scump afrontul pe care îl simt în fundul inimii mele! 9i această femeie care îl îngri&eşte şi care se preface că nu'0 cunoaşte 8 A( 8 cît este de înnăscută şiretenia în fiin#ele astea!!! 3ir Ralp(, împietrit, făcu metodic de trei ori ocolul sălii! ,a primul ocol, trase această conclu$ie 5 neverosimil ; la al doilea 5 imposibil; la al treilea 5 dovedit. Apoi, reîntorcîndu'se la colonel cu figura sa glacială, îi arătă cu degetul pe Noun, care, frîngîndu'şi mîinile, sta în picioare la spatele olnavului, cu oc(ii speria#i, cu o ra&ii livi$i şi cu încremenirea disperării, a spaimei şi a rătăcirii! Intr'o descoperire reală, e1istă o putere de convingere atît de promptă, atît de covîrşitoare, încît colonelul fu mai i$ it de gestul energic al lui sir Ralp(, dec ît ar fi fost de elocin#a cea mai a ilă! "omnul Bro=n avea, fără îndoială, mult mai multe posi ilită#i de a prinde firul% îşi amintea de pre$en#a lui Noun în parc atunci cînd o căutase, de părul ei umed, de încăl#ămintea udă şi plină de noroi care dovedeau o stranie fante$ie pentru plim area pe ploaie, detalii neînsemnate care îl i$ iseră destul de pu#in în clipa cînd doamna "elmare leşinase, dar care acum îi reveneau în memorie! Apoi acea spaimă i$ară pe care o manifestase, acea agita#ie convulsivă şi #ipătul care îi scăpase au$ind focul de puşcă!!! "omnul "elmare nu avu nevoie de toate aceste in dicii % mai perspicace, deoarece era mai interesat să fie, nu'i tre ui decît să o serve comportarea acelei tinere pentru a' şi da seama că numai ea era toată pricina! *u toate acestea, asiduitatea so#iei sale fa#ă de eroul acestei aventuri galante îi displăcea din ce în ce mai mult! ) Indiana, îi spuse el, retrage'te! E tîr$iu şi nu te sim#i ine! Noun va rămîne cu domnul în noaptea asta, ca să'0 îngri&ească, şi mîine, dacă va fi mai ine, vom lua măsuri să fie transportat la el acasă! Nu era nimic de o iectat la acest aran&ament neaşteptat! "oamna "elmare, care ştia aşa de ine să #ină piept violen#ei so#ului ei, ceda totdeauna cînd se arăta lînd! Ea rugă pe sir Ralp( să rămînă încă pu#in lîngă olnav şi se retrase în camera ei!

Nu fusese c(iar aşa, fără inten#ie, că domnul "elmare, aran&ase lucrurile astfel! 7 oră după aceea, cînd toata lumea se culcase şi casa era liniştită, se strecură inişor în sala ocupată de domnul de Ramiere şi, ascuns după o perdea, putu să se convingă, din conversa#ia tînărului cu camerista, că era vor a de o intrigă amoroasă între ei! 2rumuse#ea neo işnuită a tinerei creole făcuse mare vîlvă la alurile cîmpeneşti din împre&urimi! Nu'i lipsiseră declara#iile, c(iar de la cei mai de seamă din partea locului! +ul#i dintre c(ipeşii ofi#eri de lăncieri cu garni$oana la +elun se dăduseră peste cap ca să'i placă % dar Noun era la prima ei dragoste şi numai o singură aten#ie o măgulise 5 cea a domnului de Ramiere! Colonelul "elmare nu dorea cituşi de pu#in să urmărească desfăşurarea legăturii lor % de aceea se retrase de îndată ce se asigură că so#ia sa nu preocupase nici un moment pe acest Almaviva al aventurii noastre! *u toate acestea, ascultă destul pentru a în#elege deose irea dintre dragostea ietei Noun, care se avînta cu toată violen#a naturii ei înflăcărate şi cea a vlăstarului de familie, care se l ăsa în voia tenta#iilor clipei, fără să renun#e la dreptul de a'şi redo îndi ra#iunea a doua $i! *înd doamna "elmare se deşteptă, o vă$u pe Noun lingă paiul ei! spăsită şi tristă! "ar ea cre$use cu naivitate în e1plica#iile domnului de Ramiere, cu atît mai mult cu cît şi pînă atunci persoane interesate în comer# încercaseră să surprindă, prin şiretenie sau prin, înşelăciune, secretele fa ricei "elmare! Ea atri ui deci tur urarea tovarăşei sale emo#iei şi o oselei din timpul nop#ii, şi Noun se linişti vă$îndu'i pe colonel intrînd calm în ca' mera so#iei sale şi discutînd despre înt$mplarea din a&un ca despre un lucru foarte natural! "is'de'diminea#ă, sir Ralp( se interesase de starea olnavului! *ăderea, deşi violentă, nu avusese nici o consecin#ă gravă % rana de la mînă se şi cicatri$ase % domnul de Ramiere dorise să fie transportat imediat la +elun şi îşi împăr#ise punga la servitori ca să'i facă să păstre$e tăcerea asupra acestei întîmplări, pentru ca! spunea el, să nu sperie pe mama sa, care locuia la c îteva leg(e de acolo! Această istorie nu se răspîndi deci decît încet şi în versiuni diferite! 4nele informa#ii asupra fa ricii engle$eşti a unui domn de Ramiere, fratele acestuia, veniră în spri&inul minciunii pe care o improvi$ase atît de fericit! *olonelul şi sir Bro=n avură delicate#ea de a păstra secretul lui Noun, fără a'i da măcar să în#eleagă că îl cunoşteau, şi în scurt timp familia "elmare încetă să se mai ocupe de acest incident! I.

Poate va vine greu să crede#i că domnul Ra+mon de Ramiere, tînăr sclipitor de spirit, de talent şi de mari calită#i, deprins cu succesele de salon şi cu aventurile parfumate, ar fi încercat pentru &upîneasa unei mici case industriale din Brie o afec#iune dura ilă! *u toate acestea, domnul de Ramiere nu era nici un înfumurat nici un desfrînat! Am spus că avea spirit, ceea ce înseamnă că aprecia la &usta lor valoare avanta,ele naşterii! *înd &udeca lucrurile în sinea lui, era un om de principii % dar pasiunile năvalnice îl tîrau adesea pe căi potrivnice vederilor sale! Atunci nu mai era capa il să reflecte$e, sau c(iar evita să compară în fa#a tri unalului conştiinţei sale 5 s/vîrşea greşeli ca şi cum le'ar fi făcut fără ştirea Iui şi omul din a&un se străduia să'0 înşele pe cel de a doua $i! "in nefericire, ceea ce era mai i$ itor la el, nu erau principiile, aceleaşi ca ale multor al#i filo$ofi cu manuşi al e şi care nu'0 puneau la adăpost de nesă uin#ă mai mult decît pe aceştia % pasiunile sale, pe care principiile nu puteau s ă i le înă uşe, erau cele care făceau din el un om aparte in această societate cenuşie, în care este aşa de greu să contraste$i cu ceilal#i fără a fi ridicol! RaCmon poseda arta de a se face deseori vinovat fără a deveni odios, deseori i$ar, fără să scandali$e$e % uneori i$ utea c(iar să fie căinat, de oameni care aveau cel mai mult s ă se plîngă de el! E1istă oameni răsfă#a#i astfel de tot ce vine în contact cu ei! 7 figură plăculă şi un fel de$g(e#at de a se e1prima, # i n uneori locul întregii lor sensi ilită#i! Nu pretindem să &udecăm atît de aspru pe domnul Ra+mon de Ramiere! nici,să'i sc(i#ăm portretul înainte de'a'l fi făcut! să ac#ione$e! 0l e1aminăm acum de la distan#ă, la fel ca mul#imea care îl vede treeînd!

"omnul de Ramiere era îndrăgostit de tînăra creolă cu oc(ii mari şi negri care umpluse de admiraţie întreaga Provincie la petrecerea de la Ru elles % dar îndrăgostit şi nimic mai mult! 7 acostase, poate aşa, ca să treacă vremea şi succesul îi aprinsese dorin#ele % o #inuse mai mult decît ceruse, iar în $iua cînd a cucerit această inimă simplă s'a întors acasă îngrozit de triumful lui şi, i$ indu'şi fruntea, şi'a $is 5 ) Numai de nu s'ar îndrăgosti 8 "eci a ia după ce primise toate dove$ile ei de iu ire, începu el să-şi dea seama de această dragoste! Atunci se căi, dar era prea tîr$iu % tre uia să primească resemnat ceea ce avea să se întîmple în viitor, sau să dea înapoi în mod laş! Ra+mon nu e$ită % se lăsă iu it şi iu i şi el din recunoştin#ă % escaladă $idurile proprietă#ii "elmare, din pasiunea prime&diei % suferi o că$ătură teri ilă din stîngăcie şi fu atît de impresionat de durerea tinerei şi frumoasei lui iu ite, încît se cre$u de aci înainte îndreptă#it în proprii săi oc(i de a continua să sape prăpastia în care ea tre uia să cadă! *um se sim#i resta ilit, nici îng(e#urile iernii, nici pericolele nop#ii şi nici g(impii remuşcării nu l'au mai putut împiedica de a traversa col#ul pădurii, pentru a'şi întîlni creola şi a'i &ura că n'o iu ise niciodată decît pe ea, că o prefera tuturor reginelor lumii şi mii de alte asemenea vor e umflate care vor avea totdeauna trecere în fa#a tinerelor fete sărace şi credule! în luna ianuarie, doamna "elmare plecă la Paris cu so#ul ei % sir Ralp( Bro=n, vecinul lor cumsecade, se retrase la mo şia sa, iar Noun, rămasă să ai ă gri&ă de casa de la #ară a stăpînilor ei, avu li ertatea de a lipsi su diferite prete1te! A fost o! nenorocire pentru ea % aceste întîlniri lesnicioase cu amantul ei scurtară foarte mult fericirea efemeră pe care tre uia să o guste! Pădurea, cu poe$ia ei, &er ele ei de promoroacă, efectele de lună, misterul porti#ei, plecarea pe furiş diminea#a, cînd, pentru a'0 conduce, picioruşele lui Noun îşi lăsau urma pe $ăpada parcului, toată această recu$ită a unei intrigi amoroase prelungiseră e1altarea voluptuoasa a domnului de Ramiere! Noun, în cami$ol al , împodo ită cu părul ei lung şi negru, era o doamnă, o regină, o $înă % cînd o vedea ieşind din acel castel de cărămi$i roşii, edificiu greoi şi pătrat din timpul regen#ei, care avea un aer pe &umătate feudal, o lua ucuros drept o castelană medievală, iar în c(ioşcul plin de flori e1otice, unde venea să'0 im%ete cu farmecele tinere#ii şi pasiunii, uita din toată inima tot ceea ce avea să'şi amintească mai tîr$iu! "ar cînd! dispre#uind precauţiunile şi ravînd la rîndul ei pericolul, Noun veni să'0 întîlnească la el acasă, cu şor#ul ei al şi cu asmaua de mătase coc(et aran&ată, aşa cum se purta în #ara ei, nu mai fu decît o cameristă şi camerista unei femei drăgu#e, ceea ce dă totdeauna su retei aerul unei modeste solu#ii de compromis! *u toate acestea, Noun era foarte frumoasă % aşa o vă$use prima oară la acea petrecere sătească unde tre uise să'şi croiască drum prin îm ul$eala de curioşi ca să se apropie de ea şi unde avusese micul triumf de a o smulge la două$eci de rivali! Noun îşi reamintea această $i cu duioşie 5 ea nu ştia, iata copilă, că dragostea lui RaCmon nu începuse c(iar de atîta vreme şi că $iua ei de orgoliu, nu fusese pentru el decît o $i de vanitate! 9i apoi cura&ul cu care îi &ertfea reputa#ia ei, acest cura& care ar fi tre uit să o facă şi mai iu ită, nu'i plăcu domnului de Ramiere! 3o#ia unui pair al 2ran#ei care s'ar sacrifica astfel, ar fi o coc(etă afectată % dar o cameristă 8 *eea ce este eroism la una, devine neruşinare la cealaltă! *u una, o lume de rivali geloşi te invidia$ă %! cu cealaltă, o gloată de lac(ei scandali$a#i te condamnă! 2emeia no ilă î#i sacrifică două$eci de aman#i pe care îi avea % camerista nu'#i sacrifică decît un so# pe care l'ar fi putut avea! *e vre#i 8 RaCmon era un ăr at cu o iceiuri elegante, cu via#ă rafinată, cu gusturi poetice în dragoste! Pentru ca o gri$etă @ nu era o femeie şi Noun, numai gra#ie unei frumuseţi e*cepţionale îl cucerise prin surprindere într'o zi de rela*are în atmosfera populară! Toate acestea nu erau din vina lui RaCmon % fusese crescut pentru lumea aleasă % toate gîndurile lui fuseseră călău$ite către un #el înalt, toate însuşirile lui fuseseră croite pentru o fericire princiară şi dacă ardoarea sîngelui îl împinsese într'o dragoste urg(e$ă, fusese fără voia lui! 2ăcuse tot posi ilul să se complacă, dar nu mai putea % ce era de făcut acum : Tot felul de idei de o genero$itate e1travagantă îi trecuseră prin cap % în $ilele în care era mai înne unit după amanta lui, se gîndise serios să o ridice pînă la rangul lui, să legitime$e legătura lor!!! "a, pe onoarea mea 8 se gîndise la asta % dar dragostea, care legitimea$ă tot, acum sl/ ea % dispărea odată cu prime&diile aventurii şi gustul picant al misterului! *ununia nu mai era posi ilă % şi ăga#i de seamă 5 RaCmon ra#iona foarte ine şi

cu totul în interesul amantei, sale! "acă ar fi iu it'o cu adevărat, ar fi putut, sacrificîndu'şi pentru ea viitorul, familia şi reputa#ia, să mai fie fericit cu ea şi în consecin#ă să o facă şi pe ea fericită % căci dragostea este un contract ca şi căsătoria! "ar ce viitor putea să'i ofere acestei femei, acum cînd ea nu'0 mai interesa : Ar putea oare s'o ia de so#ie, pentru a'i arăta în fiecare $i o fa#ă tristă, o inimă distrasă, un suflet de$olat: ar putea s'o ia de so#ie pentru a o face odioasă familiei lui, demnă de dispre# pentru egalii ei, ridicolă fa#ă de servitori, pentru a o aventura într'o societate în care s'ar sim#i nelalocul ei şi în care umilin#a ar ucide'o, pentru, a o copleşi de remuşcări, făcînd'o să simtă toate nenorocirile pe care le atrăsese asupra iu itului ei : Nu, ve#i fi de acord cu el că nu era posi il, că n'ar fi fost generos, că nu se poate lupta astfel împotriva socie'
0

,ucrătoare do mode, fată de condi#ie modestă, tînără şi coc(etă!

ta#ii şi că acest eroism al virtu#ii se aseamănă cu "on Fui&ote rupîndu'şi lancea de aripa unei mori % cura& de fier pe care o pală de vînt îl risipeşte, cavalerism dintr'un alt secol, care provoacă mila acestuia! "upă ce a c/ntărit astfel totul, domnul de Ramiere în#elese că era mai ine să rupă această legătură nenorocită! .i$itele lui Noun începeau să'i devină peni ile! *u siguran#ă că mania lui, care se dusese să petreacă iarna la Paris, nu va putea evita să afle în scurt timp de acest mic scandal! "e&a se mira de călătoriile repetate pe care le făcea la *ercC, casa lor de la #ară şi de săptămînile întregi pe care le petrecea acolo! Prete1tase, ce e drept, o lucrare serioasă, pe care se ducea să o termine departe de larma oraşelor % dar acest prete1t începea să se u$e$e! Pe RaCmon îl durea să înşele o mamă atît de ună şi să o prive$e atîta timp de îngri&irile lui % ce să vă mai spun : plecă de la *ercC şi!nu se mai întoarse! Noun plînse, aşteptă şi, nefericită cum era, vă$înd că ' timpul trece, riscă să'i scrie! Biata fată8 fu ultima lovitură! 3crisoarea unei cameriste 8 9i cu toate acestea, luase (îrtia satinată şi ceara parfumată din trusa de scris a doamnei "elmare, stilul din inima ei!!! "ar ortografia 8 .ă da#i seama oare, de for#a pe care o sila ă în p8us sau în minus poate să o ia sau să o adauge sentimentelor : .ai 8 iata fată pe &umătate săl atică din insula -our%on, nici măcar nu ştia că e1istă reguli ale lim ii! îşi înc(ipuia că scrie şi vor eşte tot aşa de ine ca şi stăpîna ei % iar cînd vă$u că RaCmon nu se întoarce, îşi spuse 5 ,,*u toate acestea, scrisoarea mea era ine făcută ca să'0 facă să revinăB! Această scrisoare, RaCmon nu avu cura&ul s'o citească pînă la capăt! Era, poate, o capodoperă de pasiune naivă şi drăgălaşă % poate nici .irginia nu scrisese una mai încîntătoare lui Paul, cînd îşi părăsise #ara!!! "ar domnul de Ramiere se gră i să o arunce în foc, de teama de a nu-i fi ruşine de el însuşi! *e mai încoace şi încolo 8 asta este o pre&udecată a educa#iei, şi amorul propriu este în dragoste ceea ce interesul personal este în prietenie! In lumea ună se remarcase a sen#a domnului de Ramiere % asta spune mult despre un ăr at, în această lume în care to#i se aseamănă! Po#i fi om de spirit şi să preţu ieşti lumea, tot aşa cum po#i fi un prost si să o dispre#uieşti! RaCmon o iu ea şi avea dreptate % era invitat peste tot, plăcea % şi, pentru el, această mul#ime de măşti indiferente sau at&ocoritoare avea priviri atente şi surîsuri pline de interes! Neferici#ii pot să fie mi$antropi, dar fiin#ele pe care le iu im, sînt rareori ingrate % cel pu#in aşa gîndea RaCmon! Era recunoscător pentru cele mai mici dove$i de afec#iune, dornic de stima tuturor, mîndru de numărul mare de prietenii! In această lume ale cărei pre&udecă#i sînt a solute, totul îi reuşise, c(iar şi greşelile % şi cînd căuta cau$a acestei afec#iuni universale care îl prote&ase totdeauna, o găsea în el însuşi! în dorin#a pe care o avea de a o do îndi, în ucuria pe care i'o producea, în această unăvoin#ă neo osită pe care o risipea fără să o secătuiască! 7 datora de asemenea mamei sale, al cărei spirit superior, conversaţie captivantă şi virtu#i personale, o făceau cu totul deose ită! "e la ea primise acele admira ile principii care îl readuceau totdeauna pe drumul cel un şi îl împiedicau, cu toată ardoarea celor două$eci şi cinci de ani, să piardă stima celorlal#i! "e asemenea, era tratat cu mai multă indulgen#ă decît ceilal#i, fiindcă mama lui poseda arta de a'0 scu$a, mustrîndu'0, de a re' comanda indulgen#a, avînd aerul că o imploră! &ra una din acele femei care au traversat

epoci alît de diferite, încît spiritul lor a do%îndit întreaga suple#e a destinului lor, care s' au îm ogă#it sufleteşte din e1perien#a nenorocirii, care au scăpat de eşafodul din @GH, de viciile "irectoratului, de vanită#ile Imperiului, de ranchiunele Restaura#iei% femei rare, a căror stirpe se pierde!

nu s'a mai au$it vor%in du'se de acest ăiat drăgu#! 2emeia care vor ea astfel era străină şi în vîrstă! Tovarăşa ei roşi pu#in! • E foarte pre$enta il, spuse ea % nu'i aşa doamnă : • Incîntător, pe cuvîntul meu, spuse ătrîna siciliana! • Pun prinsoare, spuse un c(ipeş colonel din gardă că discuta#i de eroul saloanelor eclectice, runetul RaCmon : • E un frumos cap de e1presie, reluă tînăra femeie! • 9i poate ceea ce î#i place şi mai mult, un!$ănatec, spuse colonelul! Acea tînără femeie era so#ia lui! • Pentru ce $ănatec : între ă străina! • Pasiuni cu totul meridionale, doamnă şi demne de frumosul soare din Palermo! "ouă sau trei tinere femei apropiară capetele lor drăgu#e încărcate de flori ca să asculte ce spunea colonelul! • A făcut adevărate ravagii în garni$oană anul acesta, continuă el! .om fi o liga#i, noi ceilal#i, să'i căutăm un nod în papură, ca să ne descotorosim de el! • "acă este un ,ovelace @, nici o pagu ă, spuse o tînără persoană cu fi$ionomia at&ocoritoare % nu pot suferi oamenii pe care toată lumea îi iu eşte! *ontesa de peste mun#i aşteptă să se îndepărte$e pu#in colonelul şi spuse, lovind uşor cu evantaiul degetele domnişoarei de NangC! ) Nu vor i aşa % nu ştii ce înseamnă aici un ăr at care vrea să fie iu it!
0

• "omnul de Ramiere, dacă nu mă înşel, spuse o femeie drăgu#ă, vecinei sale! • E o cometă care apare la intervale inegale răspunse aceasta! 3înt secole de cînd

RaCmon îşi făcu reintrarea în lume, la un al dat de am asadorul 3paniei!

Persona& din romanul Clarisse Harloive de Ric(ardso(n intruc(ipînd tipul seducătorului!

' *re$i, deci, că pentru ei nu este vor a decît să vrea : spuse fata cu oc(i migdala#i şi sarcastici! ) "omnişoară, spuse colonelul care se apropia să o invite la dans! ia seama să nu le'audă frumosul RaCmori! "omnişoara de #ang+ începu să rîdă % dar, toată seara, grupul înc$ntător din care făcea parte nu mai îndră$ni să vor ească de domnul de Ramiere!

.

"omnul de Ramiere rătăcea, fără vreun sentiment de repulsie şi fără să se plictisească, printre faldurile unduitoare ale acestei mul#imi împodo ite! *u toate acestea se frămînta, copleşit de triste#e! Revenind în lumea lui, sim#ea un fel de remuşcări, un fel de ruşine de toate ideile ne uneşti pe care o legătură nepotrivită i le sugerase! Privea aceste femei pe care lumina le făcea atît de strălucitoare % asculta conversa#ia lor delicată şi su tilă % au$ea cum li se lăudau calită#ile % şi în aceste minună#ii alese, în aceste toalete aproape regeşti, în aceste sc(im uri rafinate de cuvinte, găsea peste tot reproşul de a se fi a ătut de la propriul său destin! "ar, cu toată această ciudă, RaCmon era c(inuit de o remuşcare mai reală % căci inten#iile lui erau de o mare delicate#e şi lacrimile unei femei îi $dro eau inima oricît ar fi fost de împietrită! în acest moment, onorurile seratei se adresau unei tinere femei căreia nimeni nu'i cunoaşte numele şi care, prin noutatea apari#iei sale în lume, se ucura de privilegiul de a re#ine aten#ia! 2elul simplu în care era îm răcată ar fi fost dea&uns ca să o scoată în

relief, în mi&locul diamantelor, penelor şi florilor care împodo eau celelalte femei! *îteva şiraguri de perle împletite în părul negru, alcătuiau singurele ei podoa e! Al ul mat al colierului, cel al roc(iei de crep şi al umerilor ei goi, se conto peau la oarecare distanţă, iar căldura încăperilor a%ia reuşise să'i ridice în o ra&i o nuan#ă delicată ca aceea a unui trandafir de Bengal înflorit pe $ăpadă! Era o făptură micu#ă, drăgălaşă, delicată % o frumuse#e de salon, pe care lumina vie a luminărilor o făcea feerică şi pe care o ra$ă de soare- ar fi făcut'o să pălească! "ansînd, era atît de uşoară, că o suflare ar fi fost dea&uns să o ridice % dar era uşoară fără vioiciune, fără plăcere! *înd sta &os, se cur a ca şi cum corpul ei prea ml ădios n'ar fi avut puterea să se sus#ină % şi cînd vor ea, surîdea cu un aer trist! ,a acea epocă povestirile fantastice aveau toată prospe#imea succesului % din care cau$ă erudi#ii genului comparau această tînără femeie cu o încîntătoare apari#ie evocată prin magic, care, cînd $iua avea să înăl ească ori$ontul, tre uia să pălească şi să dispară ca un vis. "ar, pînă atunci, se îm ul$eau în &urul ei ca s'o invite la dans! • >ră eşte'te, spunea unuia dintre amicii săi, un dand+ romantic % o să cînte cocoşul şi picioarele dansatoarei dumitale nu mai ating parc(etul! Parie$ c ă nu'i mai sim#i mina în mina dumitale! • Ia priveşte figura rună şi caracteristică a domnului de Ramiere, $ise o femeie artistă vecinului ei! Nu e aşa că lingă această tînără persoană atît de palidă şi atît de micu#ă, tonul puternic al unuia, scoate admira il în relief tonul delicat al celuilalt : • Această tînără persoană, spuse o doamnă care cunoştea pe toată lumea şi care la reuniuni îndeplinea rolul unui almana(, este fata smintitului acela ătrîn de *arva&al care a vrut să facă pe 6osep(in'ul şi care s'a dus să moară ruinat în insula Bour on! *red că această frumoasă floare e1otică, s'a măritat destul de prosteşte % dar mătuşa ei este foarte ine vă$ută la curte! RaCmon se apropiase a irumoasa Indiană! 7 emo#ie stranie punea stăpînire pe el de cîte ori o privea % vă$use această figură palidă şi tristă în vreunul din visurile lui % da, cu siguran#ă, o vă$use şi privirile i se opreau asupra ei cu plăcerea pe care o încerci regăsind o apari#ie fermecătoare pe care ţi-e frică să n'o pier$i pentru totdeauna! te nţia lui Ra Cmon tur ur ă pe cea al c ă rui o ie ct era % stîngace şi timidă ca o persoană străină de lume, succesul pe care îl o #inea părea mai degra ă să o incomode$e decît să'i placă! RaCmon făcu încon&urul salonului, află în sfîrşit că această femeie se numea doamna "elmare şi veni să o invite la dans! ) Nu vă aminti#i de mine, îi spuse el cînd au rămas singuri în mi&locul mul#imii % dar eu n'am putut să vă uit, doamnă! Nu v'am vă$ut, totuşi, decît o clipă, ca printr'o cea#ă % dar clipa aceasta v'a arătat atît de ună, atît de compătimitoare!!! "oamna "elmare tresări! ) A( 8 da, domnule, $ise cu vioiciune, dumneavoastră sînte#i 8!!! 9i eu v'am recunoscut! Apoi roşi, avînd aerul că se teme să nu fi săvîrşit o nepolite#e! Privi în &urul ei ca şi cum ar fi vrut să vadă dacă o au$ise cineva! Timiditatea accentua gra #ia ei naturală şi RaCmon sim#i pătrun$îndu'i în inimă tim rul acestei voci creole, pu#in învăluită, atît de dulce încît părea făcută anume penutru a se ruga sau pentru a inecuvînta! ) +i'era tare teamă! îi spuse el, că nu voi găsi niciodată prile&ul să vă mul#umesc! Nu puteam să mă pre$int la dumneavoastră şi ştiam că ieşi#i rareori în lume! +ă temeam de asemenea că încercînd să vă vi$ite$ voi da peste domnul "elmare şi situa#ia noastră reciprocă nu putea face prea plăcută această întîlnire! *ît de fericit mă simt în această clipă care'mi permite să'mi ac(it datoria de inimă 8 ) Ar fi şi mai plăcut pentru mine, îi spuse ea, dacă şi domnul "elmare ar putea să' şi ia partea lui % şi, dacă l'a#i cunoaşte mai ine! a#i afla că este tot atît de un pe cît este de violent! I'a#i ierta că, fără să vrea, a fost gata să vă ucidă, deoarece cu siguranţă inima lui a sîngerat mai mult decît rana dumneavoastră! ) 3ă nu vor%im de domnul "elmare, doamnă! îl iert din toată inima! Eram vinovat în fa#a lui şi şi'a făcut dreptate % nu'mi rămîne decît să uit % dar de dumneavoastră, doamnă, de dumneavoastră, care m'a#i copleşit cu îngri&iri atît de delicate şi atît de generoase, aş vrea să'mi amintesc toată via#a felul cum v-aţi purtat fa#ă de mine, trăsăturile dumneavoastră atît de pure, lînde#ea dumneavoastră îngerească şi aceste mîini care au răspîndit alsam pe rănile mele şi pe care n'am putut să le sărut!!! In timp ce vor ea! RaCmon #inea mina doamnei "elmare, gata să ia parte cu ea la contradans! Ii strînse uşor mîna într'ale sale şi tînăra femeie sim#i tot sîngele năvă'lindu'i

la inimă! *înd o conduse la locul ei, doamna de *arva&al, mătuşa, doamnei "elmare, se depărtase % alul era pe sfîrşite! RaCmon se aşe$ă lingă ea! Avea acea uşurin#ă şi natu' rale#e pe care o dă o oarecare e1perien#ă a inimii % ceea ce ne face stupi$i în fa#a femeilor este violen#a dorin#elor noastre şi gra a e1cesivă a pasiunii! Băr atul care şi'a tocit pu#in emo#iile este mai dornic să placă, decît să iu ească! *u toate acestea, domnul de Ramiere se sim#ea mai adînc emo#ionat lingă această femeie simplă şi naivă, decît fusese vreodată! Poate că această impresie ruscă se datora amintirii pe care i'o lăsase noaptea petrecută în casa ei % însă ceea ce este sigur, este că în timp ce'i vor ea cu însufle#ire, inima nu'i trăda cuvintele! "ar o işnuin#a do îndită cu alte femei dădea cuvintelor lui acea putere de convingere căreia neştiutoarea Indiana i se a andona fără să'şi dea seama că toate acestea nu fuseseră născocite pentru ea! In general, şi femeile o ştiu ine, un ăr at care vor eşte cu spirit despre dragoste, nu este prea îndrăgostit! RaCmon era o e1cep#ie % e1prima pasiunea cu artă şi o sim#ea cu căldură! Numai că! nu pasiunea era aceea care îl făcea elocvent, ci elocvenţa îl făcea pasionat! *înd ii plăcea o femeie, devenea elocvent ca să o seducă şi, seducînd'o, se îndrăgostea de ea! Era un sentiment in genul acelora pe care şi le provoacă avoca#ii şi predicatorii, care plîng cu lacrimi fier in#i de îndată ce asudă cu ro oane grele! Intîlnea şi femei destul de su tile ca să fie foarte atente cu aceste improvi$a#ii înflăcărate % dar RaCmon făcuse, din dragoste, ceea ce am numi ne unii % răpise o fată de familie, compromisese femei foarte sus puse, avusese trei dueluri de mare răsunet şi permisese unui întreg rout @, unei întregi săli de spectacol să asiste la rătăcirea inimii şi la delirul gîndurilor lui! 4n ăr at care face toate acestea fără să se teamă de a fi ridicol sau detestat şi care reuşeşte să nu fie nici una nici alta! este invulnera il % poate risca tot şi spera tot! Aşa se face că cele mai savante re$isten#e cedau, pe motiv că RaCmon cînd îşi punea mintea, iu ea ca un ne un! In lumea aleasă, un ăr at capa il să facă ne unii din dragoste este un miracol destul de rar! pe care femeile nu'0 dispre#uiesc! Nu ştiu cum a făcut % dar, conducînd pe doamna de *arva&al şi pe doamna "elmare la trăsura lor, i$ uti să ducă la u$e mînu#a Indianei! Niciodată sărutul furiş si mistuitor al vreunui ăr at, nu atinsese degetele acestei femei, cu toate că se născuse într'un climat de foc şi că avea nouăspre$ece ani % nouăspre$ece ani din insula Bour on, care ec(ivalea$ă cu două$eci şi cinci din ţara noastră. 3uferindă şi nervoasă cum era, acest sărut aproape că îi smulse un #ipăt şi tre ui să fie sus#inută ca să se urce în trăsură! RaCmon nu întîlnise niciodată o natură atît de delicată! Noun, creola, avea o sănătate ro ustă şi pari$iencele nu leşină cînd li se sărută mîna! 0 Reuniune mondenă în care invita#ii sînt numeroşi şi prea pu#in selecta#i Iengl!J! ) "acă aş vedea'o de două ori, îşi spuse el depărtîndu'se, mi'aş pierde capul! A doua $i, uitase cu desăvîrşire de Noun % tot ceea ce ştia despre ea, era că apar#inea doamnei "elrnare! Palida Indiana îi acapara toate gîndurile, îi apărea în toate visele! *înd RaCmon începea să se simtă îndrăgostit, avea o iceiul ca singur să'şi ame#ească mintea, nu pentru a înă uşi pasiunea ce se năştea, ci dimpotrivă, pentru a înlătura ra#iunea care îl îndemna să cîntărească urmările! Aprig în plăceri! îşi urmărea ţinta cu înverşunare! Nu era în stare să înă uşe furtunile care se slîrneau în pieptul lui, tot aşa cum nu era în stare să le pornească iară cînd le sim#ea risipindu'se şi dornolindu'se! Reuşi, aşadar, să afle c(iar de'a dona $i că domnul "elmare plecase într'o călătorie la Bru1elles pentru interesele lui comerciale! Plecînd! încredin#ase pe soţia sa doamnei de *arva&al, la care #inea foarte pu#in, dar cure era singura rudă a doamnei "elmare! .ilitar parvenit, el nu avea decît o familie o scură şi săracă, de care avea aerul că roşeşte tot repetînd că nu roşeşte. Dar, deşi toată via#a n'a făcut decît să'i reproşe$e sotiei sale un dispreţ pe care ea nu'0 avea cîtuş de puţin, sim#ea că nu tre%uia să o silească să se apropie prea mult de aceste rude f a r ă educa#ie! "e altfel, cu toată antipatia pentru doamna de *arva&al, nu putea să'şi re#ină un mare respect şi iată pentru care motive! "oamna de *arva&al! descendentă a unei mari familii spaniole, era una din acele femei care nu se pot resemna să nu fie nimic! în timpul cînd Napoleon stăpînea Europa, tămîiase gloria lui Napoleon şi îm ră#işase, împreună cu so#ul şi cumnatul ei! partidul &osefinilor % dar so#ui fiindu'i ucis la raderea dinastiei vremelnice a cuceritorului, tatăl Indianei se refugiase în coloniile france$e! Atunci doamna de *arva&al! a ilă şi

energică, se retrase la Paris, unde, prin nu ş t i u ce specula#ii de ursă îşi crease o nouă unăstare pe resturile splendorii ei trecute! In afară de aceasta prin spirit, intrigă şi devotament, o #inuse favorurile cur#ii şi casa ei, fără a fi strălucită, era una din cele mai onora ile care s'ar fi putut cita printre cele ale prote&a #ilor listei civile ! *înd! după moartea tatălui său! Indiana sosi în 2ran#a măritată cu colonelul "elmare, doamna de *arva&al fu destul de pu#in măgulită de o alian#ă atît de neînsemnată! *u toate acestea vă$u cum prosperau micile capitaluri ale domnului "elmare, a cărui energie şi un' sim# în afaceri făceau cit o $estre % ea cump ără pentru Indiana micul castel ,agnC şi fa rica depin$înd !de acesta! In doi ani, gra#ie cunoştin#elor speciale ale domnului "elmare şi fondurilor avansate de sir Rodolp(e Bro=n, văr prin alian#ă al so#iei sale, afacerile colonelului luară o întorsătură fericită, datoriile sale începură să se ac(ite şi doamna de *arva&al, în oc(ii căreia averea era prima recomanda#ie, arătă multă afec#iune nepoatei sale şi îi promise restul moştenirii! Indiana, lipsită de am i#ie, o încon&ura pe mătuşa sa cu îngri&iri şi ama ilită#i din recunoştin#ă, nu din interes % dar în aten#iile deose ite ale colonelului, se găsea cel pu#in tot atît dintr'una, cît şi din cealaltă! In materie de sentimente politice, era un om de fier % cînd era vor a de gloria inataca ilă a marelui său împărat, nu voia să ştie de nimic şi o apăra cu încăpă#înarea oar ă a unui copil de şai$eci de ani! îi tre uiau deci mari eforturi de ră dare pentru ca, în salonul doamnei de *arva&al! unde nu se proslăvea decît Restaura#ia, să nu i$ ucnească tot timpul! *eea ce ietul "elmare suferi din partea a cinci sau şase ătrîne igote este de neînc(ipuit! Infruntări iritante care, în parte, erau cau$a proastei dispo$i#ii pe care o avea deseori fa#ă de so#ia sa! Aceste lucruri fiind sta ilite, să revenim la domnul de Ramiere! "upă trei $ile, el era la curent cu toate aceste detalii domestice, atît de $elos urmărise tot ce putea să'0 pună pe calea unei apropieri de familia Delmare. 9tia că punîndu'se ine cu doamna de *arva&al, ar putea s'o vadă pe Indiana! In seara celei de'a treia $ile, îşi anun#ă vi$ita! în salonul ei nu se aflau decît patru sau cinci figuri ostrogotice, care &ucau cu gravitate reversiK, şi doi sau trei tineri de familie, atît de nuli cît este îngăduit să fii cînd ai şaispre$ece ascenden#i no ili! Indiana, cu multă ră dare, umplea un fond de #esătură pe g(erg(eful mătusii sale! Era aplecată asupra lucrului ei, în aparen#ă a sor ită de această ocupa#ie mecanică şi poate mul#umită să poată scăpa astfel de trăncăneala sear ădă a vecinilor ei! Nu ştiu dacă, ascunsă de părul lung şi negru care îi cădea pe florile g(erg(efului, nu dep ăna în suflet emo#iile acelei clipe fugare care o ini#iase la o via#ă nouă, cînd glasul servitorului care anun#a mai multe persoane, o averti$ă să se ridice! 2ăcu acest lucru în mod maşinal, căci nu ascultase numele şi a ia dacă îşi desprinsese oc(ii de la roderia ei, c îndr o voce o i$ i ca un şoc electric şi fu o ligată să se spri&ine de masa de lucru ca s ă nu cadă!
K

.ec(i &oc de căr#i, în care cîştigătorul este cel care face mai pu#ine levate!

.I

RaCmon nu se aşteptase la acest salon tăcut, presărat cu figuri ră$le#e şi discrete 5 era imposi il de strecurat o vor ă, care să nu fie au$ită în toate col#urile încăperii! Bătrînele aristocrate care &ucau căr#i păreau că sînt acolo numai pentru a sting(eri conversa#ia tinerilor, şi pe trăsăturile lor rigide, RaCmon credea că citeşte satisfac#ia secretă a ătrîne#ii, care se ră$ ună împiedicînd plăcerile celorlal#i! El contase pe o întrevedere mai uşoară, pe o convor ire mai caldă decît cea de la al şi era contrariul! Această dificultate neprevă$ută dădu şi mai mare intensitate dorin#elor lui, şi mai mult loc privirilor, şi mai multă însufle#ire şi via#ă interpelărilor ocolite pe care le adresa doamnei "elmare! Biata copilă era cu totul lipsită de e1perien#ă în fa#a acestui gen de atac! N'avea posi ilitatea să se apere, pentru că nu era între ată nimic % dar era nevoită să asculte oferta unei inimi înfocate, să afle cit era de iu ită şi să se lase împresurată de toate pericolele seduc#iei fără a opune re$isten#ă! 3ting(ereala ei creştea, odată cu îndră$neala lui Ra+mon. "oamna de *arva&al, care avea preten#ii întemeiate de spirit şi căreia îi fusese lăudat acela al domnului de Ramiere, p ărăsi &ocul pentru a

începe cu el o elegantă discu#ie asupra amorului, în care introduse multă pasiune spaniolă şi metafi$ică nem#ească! RaCmon primi provocarea cu multă gra ă şi, su prete1tul de a răspunde mătuşii, spuse nepoatei tot ceea ce aceasta ar fi refu$at să asculte! 3ărmana tînără, femeie, lipsită de apărare, e1pusă din toate păr#ile unui atac atît de viu şi atît de a il, nu găsi puterea să se amestece în această discu#ie spinoasă! In $adar mătuşa, dornică de a o face să strălucească, o c(emă ca mărturie pentru unele su tilită#i de sentiment teoretic % ea mărturisi roşind că nu cunoştea nimic din toate acestea şi RaCmon, eat de ucurie vă$îndu'i o ra&ii colorîndu'se şi sinul palpitînd, &ură că o va învă#a! Indiana dormi şi mai pu#in în noaptea aceea, decît în cele precedente % am spus'o, ea nu iu ise încă şi inima ei era de mult matură pentru un sentiment pe care nu putuse să i'0 inspire, nici unul din ăr a#ii pe care îi înt/lnise! *rescută de un tată i$ar şi violent, nu cunoscuse niciodată fericirea pe care o dă afec#iunea altcuiva! "omnul de *arva&al, ame#it de pasiuni politice, îm îcsit de regrete am i#ioase, devenise în colonii plantatorul cel mai dur şi vecinul cel mai supărător % fiica lui suferise cumplit din cau$a firii sale morocănoase! "ar, văz$nd spectacolul neîntrerupt al suferin#elor sclaviei, suport$nd plictiselile i$olării şi ale dependen#ei, ea do îndise o ră dare aparentă de ne$druncinat, o îngăduin#ă şi o %unătate fermecătoare fa#ă de inferiorii săi, dar şi o voin#ă de fier, o foi#ă de re$isten#ă considera ilă fa#ă de tot ceea ce tindea să o asuprească! *ăsătorindu'se cu "elmare, ea n'a făcut decat să sc(im e stăpînul % iar venind să locuiască la castelul ,agnC, n'a făcut decît să sc(im e temni#a şi singurătatea! Nu şi'a iu it ăr atul, poate pentru singurul motiv că i se impunea ca o datorie să'0 iu ească şi că re$isten#a spirituală la orice fel de constrîngere morală devenise la ea o a doua natură, un principiu de conduită, o lege a conştiin#ei! *ăci niciodată nu căutaseră să'i facă vreo altă recomandare decît cea a supunerii oar e! *rescută într'un #inut pustiu, negli&ată de tatăl ei, trăind în mi&locul sclavilor, pe care nu'i putea a&uta şi nici consola, decît cu compasiunea şi lacrimile sale, ea se o işnuise să spună 5 ,,.a veni o $i cînd totul se va sc(im a in via#a mea, cînd voi face ine celorlal#i % o $i cînd voi fi iu ită, cînd voi da inima mea întreagă celui ce mi'o va da pe a sa % pînă atunci, să sufăr % să tac şi sa păstre$ dragostea mea drept răsplată celui ce mă va eli eraB! Acest li erator, acest mesia nu venise % Indiana încă îl mai aştepta! Nu mai îndră$nea, este adevărat, să'şi mărturisească toate gîndurile! 3u cărpinişul aleilor din ,agnC, în#elesese că acolo însăşi gîndirea tre uia să ai ă şi mai multe stavile decît su palmierii săl atici din insula'Bour %on % şi cind, din o işnuin#ă, se mai surprindea spunînd 5 B.a veni o $i!!! va veni un ăr at!!!B, ea fereca această dorin#ă temerară în fundul sufletului ei şi îşi spunea 5 !! B.a tre ui deci să mor 8B Iată de ce se prăpădea! 4n rău necunoscut îi măcina tinere#ea! Nu mai avea energie şi nici somn! +edicii îi căutau $adarnic o tur urare aparentă, nu găseau nimic % toate facultă#ile îi slă eau deopotrivă, toate mădularele se topeau cu încetul % inima îi ardea mocnit, oc(ii i se stingeau şi numai cri$ele şi fe ra îi mai puneau sîngele în mişcare! încă puţin şi sărmana captivă avea să moară! "ar, oricît ar fi fost de resemnată sau de descura&ată, nevoia rămînea aceeaşi! Această inimă tăcută si $dro ită c(ema mereu, fără să' şi dea seama, o inimă tînără şi generoasă care s'o reînsufle#ească! 2iin#a pe care o iu ise cel mai mult pînă atunci era Noun, tovarăşa veselă şi cura&oasă a neca$urilor ei % iar ăr atul care îi arătase cea mai mare preferin#ă, era flegmaticul ei văr Ralp(! *e (rană pentru mistuitoarea frămîntare a gîndurilor ei, această iată fată ignorantă şi părăsită ca şi ea şi un engle$ pasionat doar pentru vînătoarea de vulpi 8 "oamna "elmare era într'adevăr nefericită şi prima dată cînd sim#i pătrunzînd în atmosfera ei îng(e#ată suflul dogoritor al unui ăr at tînăr şi înfocat, prima data cînd o vor ă afectuoasă şi mîngîietoare îi dezmierdă urec(ea şi o gură înfiorată veni să'i ardă mîna ca un fier roşu, ea nu se mai gîndi nici la îndatoririle ce'i fuseseră impuse, nici la pruden#a ce i se recomandase, nici la viito rul ce i se pre$isese % nu'şi mai aminti decît trecutul odios, suferin#ele îndelungi, stăpînii despotici! Nu se gîndi nici că acest ăr at putea fi mincinos sau uşuratic! îl vă$u aşa cum şi'0 dorea, cum îl visase, şi RaCmon ar fi putut să o înşele, dacă n'ar fi fost sincer! "ar cum să nu fi fost, alături de o femeie atît de frumoasă şi de iu itoare : *are alta i se de$văluise vreodată cu atîta candoare şi inocen#ă : Pe cine găsise el ca să'i încredin#e$e un viitor atît de suri$ător şi de sigur : Nu fusese ea născută ca să'i iu ească, această femeie sclav, care n'aştepta decît un semn ca să'şi sfărîme lan#ul, decît un cuvînt ca să-/ urme$e : 2ără îndoială, cerul $ămislise pentru RaCm n această tristă copilă din insula

Bour on! pe care nimeni n'o iu ise şi care fără el tre uia să moară! *u toate acestea, în inima doamnei "elmare urmă un sentiment de spaimă după această fericire fe rilă care o invadase! 3e gîndi la so#ul ei atît de neîncre$ător, atît de clarvă$ător, atît de ră$ unător şi îi fu frică, nu pentru ea, care era o işnuită cu amenin#ările, ci pentru omul care urma să pornească un ră$ oi pe via#ă şi pe moarte cu tiranul ei! *unoştea aşa de pu#in societatea, încît făcea din via#ă un roman tragic % fiin#ă timidă, care nu îndră$nea să iu ească de teama de a nu'şi e1pune iu itul pier$ării şi care nu se gîndea cîtuşi de pu#in la prime&dia de a se de$onora! Acesta era deci secretul re$isten#ei sale, temeiul virtu#ii sale! A doua $i, luă (otărîrea de a'0 evita pe domnul de Ramiere! în aceeaşi seară, avea loc un al la unul din cei mai mari anc(eri din Paris! "oamna de *arva&al, căreia îi plăcea societatea ca unei femei ătrîne lipsită de afec#iune, dorea să o ducă pe Indiana la al % dar RaCmon tre uia să fie acolo şi Indiana plănui să nu se ducă! Pentru a evita represaliile mătuşii, doamna "elmare, care nu ştia să re$iste decît în fapt, se prefăcu de acord cu propunerea % lăsă să i se pregătească toaleta şi aşteptă ca doamna de *arva&al s ă o termine pe a ei % atunci îşi puse o (aină de casă, se instala lîngă foc şi o aştepta cu (otărîre! *înd %ătrîna spaniolă, #eapănă şi gătită ca un portret de .an "CcL, veni s ă o ia, Indiana declară că nu se sim#ea ine şi nu era în stare să iasă din casă! Aadarnic insistă mătuşa să facă un efort! ) Aş dori din toată inima, răspunse ea % ve$i că nu mă pot #ine pe picioare! Astă$i n' aş face decît să te încurc! Du-te la al fără mine, mătuşica dragă, eu am să mă ucur de plăcerea dumitale! ') 3ă mă duc fără tine 8 e1clamă doamna Carva,al, care murea de ciudă vă$înd că îşi făcuse în mod inutil o toaletă şi care dădea înapoi în fa#a gro$ăviei de a sta singură o seară! "ar ce m'aş duce să fac în lume! eu, o femeie ătrînă pe care nimeni nu o caută decît ca să se apropie de tine : *e m'aş face eu fără oc(ii frumoşi ai nepoatei mele, care să mă scoată în eviden#ă : ) 3piritul dumitale le va #ine locul, mătuşico, spuse Indiana! +arc(i$a de *arva&al, care n'aştepta decît să se lase convinsă, plecă în cele din urmă! Atunci Indiana îşi ascunse fa#a în mîini şi începu să plîngă % căci făcuse un mare sacrificiu şi credea că prin asta a şi prefăcut în ruină castelul fermecat din a&un! "ar nu putea fi tot aşa pentru RaCmon! Primul lucru pe care îl $ări la al fu egreta preten#ioasă a %ătr$nei marc(i$e! Aadarnic căută în &urul ei roc(ia al ă şi părul negru al Indianei! 3e apropie şi au$i cum spunea în şoaptă altei femei 5 ) Nepoată'mea este olnavă, sau mai degra ă, adăugă ea pentru a'şi &ustifica pre$en#a la al, e un capriciu de femeie tînără! A vrut să rămînă singură în salon, cu o carte în mînă ca o frumoasă sentimentală! ?7are fuge de mine :B se gîndi RaCmon! Imediat plecă de la al! A&unse la marc(i$ ă acasă, trecu fără să spună nimic portarului şi între ă de doamna "elmare pe primul servitor pe &umătate adormit, pe care îi găsi în anticameră! ) "oamna "elmare este olnavă! ') 9tiu! .in din partea doamnei de *arva&al, să văd cum se mai simte! ) +ă duc să anun# pe doamna!!! ) Este inutil % doamna "elmare mă va primi! 9i RaCmon intră fără să se fi anun#at! To#i ceilal#i servitori se culcaseră! 7 linişte tristă domnea în acele încăperi pustii! 7 singură lampă, acoperită de a a&urul ei de tafta verde, lumina sla salonul cel mare! Indiana sta cu spatele la u şă % ascunsă cu totul într'un fotoliu spa#ios, privea trist cum ard tăciunii ca şi în seara cinei, RaCmon pătrunsese în ,agnC sărind peste $iduri % şi mai tristă acum, căci unei suferin#e vagi, unor dorin#i fără #el, le urmase o ucurie fugară, o ra$ă de fericire pierdută! RaCmon, încăl#at ca pentru al, se apropie fără $gomot pe covorul moale care înă uşea paşii! 7 vă$u plîngînd % iar cînd ea întoarse capul, îl găsi la picioarele ei #inîndu'i cu putere m îinile, pe care se str ăduia în van să i le retragă! Atunci, tre uie să recunosc, ea vă$u cu o inefa ilă ucurie năruindu'i'se planul ei de re$isten#ă! 3im#i că iu ea cu patimă pe acest ăr at, care nu se sinc(isea de piedici şi care, c(iar fără voia ei, venea să'i aducă fericirea! Binecuvîntă cerul pentru că'i respingea sacrificiul şi în loc să'0 do&enească pe RaCmon, era gata să'i mul#umească! *ît despre el, ştia că era iu%it. N'avea nevoie să vadă ucuria care strălucea în lacrimile

ei, ca să'şi dea seama că el era stăpînul şi că putea îndră$ni! Nu'i dădu răga$ul să'i pună între ări şi sc(im înd rolurile, fără a'i e1plica pre$en#a lui neaşteptată, fără a căuta să se arate mai pu#in vinovat decît era 5 ) Indiana, îi spuse el, plîngi!!! Pentru ce plîngi :!!!.reau să ştiu!!! Ea tresări, au$indu'se c(emată pe nume 5 dar şi surpri$a pe care i'o produse această îndră$neală o făcu fericită! • "e ce mă între i : îi răspunse ea! Nu tre uie să ţi-o spun!!! • Ei ine, eu o ştiu, Indiana! Iti cunosc întreaga poveste, întreaga via#ă! Nimic din ceea ce te priveşte nu'mi este străin, pentru că nimic din ceea ce te priveşte nu' mi este indiferent! Am vrut să aflu totul despre dumneata şi n'am aflat nimic care să nu' mi fi fost de$văluit de clipa petrecută la dumneata, cînd, plin de sînge şi $dro it, am fost adus la picioarele dumitale şi cînd so#ul dumitale s'a înfuriat vă$îndu'te, atît de frumoasă şi de ună, făcîndu'mi un spri&in din ra#ele dumitale catifelate, un alsam din dulcea dumitale răsuflare! E gelos 8 7(, în#eleg perfect % în locul lui aş fi fost la fel, Indiana % sau, mai degra ă, în locul lui m'aş omorî % căci a fi so ţul dumitale, doamnă, a te avea, a te #ine în ra#e şi a nu te merita, a nu avea inima dumitale, înseamnă a fi cel mai nenorocit sau cel mai nemernic dintre oameni! • 7, cerule 8 taci, e1clamă ea acoperindu'i gura cu manile, taci, căci mă faci să mă simt vinovată! Pentru ce'mi vor eşti de el : pentru ce mă îndemni să'0 les' tem :!!! "acă te'ar au$i 8!!! "ar eu n ' a i spus nimic rău de el % nu sînt eu cea care să'#i îngăduie această crimă 8 eu nu'0 urăsc, eu îl stime$, îl iu esc 8!!! • 3pune că #i'e o frică groa$nică de el % căci despotul #i'a $dro it sufletul şi teama s'a aşternut la căpătîiul tău de cînd ai devenit prada acestui om! "umneata, Indiana, pîngărită de acest necioplit, a cărui mină de fier #i'a plecat gruma$ul şi #i'a distrus via#a 8 Biată copilă 8 aşa de tînără şi aşa de frumoasă şi să fi suferit atît de mult 8!!! căci pe mine n-ai putea să mă înşeli, Indiana % eu, care te privesc cu al#i oc(i decît ai gloatei, î#i cunosc toate secretele destinului şi să nu cre$i că te po#i ascunde de mine! *ei care te privesc fiindcă eşti frumoasă, pot să spună, vă$îndu'#i paloarea şi triste#ea 5 0&ste olnavă!!!B #-au decît % dar eu, eu care te urmăresc cu inima mea, eu, care din tot sufletul te învălui cu solicitudine şi cu dragoste, eu î#i cunosc ine suferin#a! 9tiu ine că dacă cerul ar fi voit'o, dacă mi te'ar fi dat mie, mie, neferici ' tul, care ar tre ui să'mi sfarăm capul că am venit aşa de tîrzîu, n'ai fi olnavă! Indiana, #i'o &ur pe via#a mea, te'aş fi iu it atîta, că şi dumneata m'ai fi iu it şi #i'ai fi %inecuv$ntat lan#ul! Te'aş fi purtat pe ra#e, ca să'#i feresc picioarele să se rănească % le'aş fi încăl$it cu răsuflarea mea! Te'aş fi strîns la piept, ca să te apăr de suferin#ă! +i'aş fi dat tot sîngele meu, ca să'0 lecuiesc! pe al dumitale, şi, dacă #i'aş fi tur urat somnul, mi'aş fi pe trecut noaptea murmurîndu-ţi cuvinte dulci, surî$îndu'#i! ca să'#i dau cura&, plîngînd că te văd suferind! *înd somnul ar fi venit să'#i lunece pe pleoapele catifelate, le'as fi atins cu %uzele inele, ca să le înc(id mai uşor şi, in genunc(i, lîngă pat, aş fi veg(eat asupra dumitale! As fi silit aerul!să te mîngîie uşor, visurile de aur să'#i arunce flori! <i'aş fi sărutat în tăcere cosi#ele părului, aş fi numărat cu voluptate ătăile inimii dumitale, şi cînd te'ai fi tre$it, Indiana, m'ai fi găsit acolo, la picioare', pă$indu'te ca un stăpîn gelos, servindu'te ca un sclav, pîndind primul surîs, punînd stăpînire pe cel dintîi gînd, pe cea dintîi privire, pe primul sărut!!! • "estul, destul 8 spuse Indiana, palpitînd, cu totul înne unită% mă faci să sufăr! 9i totuşi, dacă fericirea ar putea ucide, Indiana ar fi murit în clipa aceea! Nu'mi vor i astfel, îi spuse ea, mie, care nu tre uie să fiu fericită % nu'mi arăta cerul pe pămînt, mie, care sînt sortită să mor! ' 3ă mori 8 strigă RaCmon cu tărie luînd'o în ra#e % tu, să mori 8 Indiana 8 3ă mori înainte de a fi trăit, inainte de a fi iu it 8:!!! Nu, n'ai să mori % nu te voi lăsa sa mori % fiindcă, acum, via#a mea este legată de a ta! Esti femeia pe care o visasem, nevinovă#ia pe care o adoram, (imera care totdeauna fugise de mine, steaua strălu toare care lumina înaintea mea ca să'mi spună 5 0.ergi mai departe în această via#ă nenorocită şi cerul î#i trimite unul din îngerii lui ca să'#i fie tovarăşB! "e totdeauna, mi'erai destinată, Indiana % sufletul tău era logodit cu al meu 8 7amenii şi legile lor de fier au făcut cu tine ce'au vrut % mi'au smuls tovarăşa pe care "umne$eu mi'ar fi ales'o, dacă "umne$eu nu şi'ar uita cîteodată făgăduielile! "ar ce ne privesc oamenii şi legile, dacă te iu esc c(iar şi la ra#ul altuia, dacă tu poţi să mă mai iu eşti, lestemat şi nefericit cum sînt de a te fi pierdut 8 .e$i tu, Indiana, tu îmi apar#ii, eşti &umătatea sufletului meu care căuta de mult să o regăsească pe cealaltă! *înd tu

visai un iu it în insula Bour on, pe mine mă visai % dacă, la cuvîntul de so#, un dulce fior de teamă şi de speran#ă î#i stră ătea sufletul, asta însemna că eu tre uia să'#i fiu so#! 7are nu mă recunoşti: Nu #i se pare că sînt două$eci de ani de cand nu ne'am va$ut: Nu te'am recunoscut eu, ingerule, cand imi opreai sîngele cu voalul tău, cînd îţi puneai mana pe inima mea pierită ca să-i redai căldura şi viata) h1 &u mi'aduc foarte ine aminte! *înd am desc(is oc(ii mi'am $is 5 0Iat-o 8 aşa apărea în toate visele mele, al a, melancolică şi inefăcătoare! &ste unul meu, al meu, ea este cea care tre uie să mă desfete în fericiri nemaicunoscute!B 9i via#a fi$ică pe care o regăsisem, era opera ta! 2iindcă, ve$i tu, împre&urările care ne'au u n i t nu sînt cele o işnuite % nu este nici întiinpiarea, nici capriciul, este fatalitatea, este moartea, care mi'au desc(is por#ile acestei vie#i noi! Este so#ul tău! stăpinul tău, care, supunindu'se propriului său destin, m'a adus plin de singe în mîinile lui şi m'a aruncat la picioarele tale spunindu'#i 5 !!Iată, pentru tineB! 9i acum, n i m i c nu ne mai poate despăr#i!!! ) El poate să ne despartă 8 întrerupse cu vioiciune doamna "elmare, care, a andonîndu'se elanurilor iu itului ei, îl asculta vră&ită! .ai 8 .ai 8 nu'l cunoşti % este un om care nu ştie ce este iertarea, un om pe care nu'0 po#i înşela! RaCmon, are să te ucidă 8!!! Ea se ascun e la pieptul lui plîngînd! in timp ce RaCmon, o strîngea eu pasiune 5 ) 3ă poftească, strigă el, să poftească să'mi smulgă această clipă de fericire 5 îl desfid 8 Rămîi aşa Indiana, rămîi lîng/ inima mea, acolo este scăparea şi adăpostul tău! Iu este'mă şi voi fi invulnera il! 9tii ine că nu s t ă in puterea acestui om să mă ucidă 5 am fost e1pus, şi fără apărare, loviturilor lui! "ar tu, îngerul meu un, planai deasupra mea şi aripile tale m'au apărat! ;aide, nu'#i fie teamă de nimic % vom şti noi să ne ferim de furia lui % acum, nu'mi mai este team ă nici pentru tine, deoarece voi fi acolo! *înd acest, stăpîn va voi să te asuprească, te voi apăra şi eu împotriva l u i ! "acă va tre ui!te voi smulge legii sale crude! .rei s ă'I ucid : 3pune'mi că mă iu eşti şi dacă tu îl condamni să moară, voi fi ucigaşul, lui!!! ) +ă faci să mă'nfior % taci 8 "acă vrei să uci$i pe cineva, ucide'mă pe mine % căci am trăit o $i plină şi nu mai doresc nimic!!! ) +ori, atunci, dar de fericire, strigă RaCmon apăsîndu'şi u$ele pe ale Indianei! "ar era o furtună prea puternică pentru o plantă atît de firavă % deveni palidă şi dueîndu'şi mîna la inimă, îşi pierdu cunoştin#a! ,a început, RaCmon cre$u că mîngîierile lui vor readuce sîngele în vinele ei îng(e#ate % dar îi acoperi $adarnic mîinile cu sărutări, $adarnic, o c(emă cu cele mai drăgăstoase nume! Nu era un leşin voit cum se văd atîtea! "oamna "elmare, serios olnavă de multă vreme, suferea de spasme nervoase care durau ore întregi! RaCmon, disperat, fu nevoit să ceară a&utor! 3ună 5 apăru o cameristă % dar flaconul pe care îl aducea îi scăpă din mîini şi recunoscîndu'0 pe RaCmon, scoase un #ipăt! Acesta, regăsindu'şi pe loc întreaga pre$en#ă de spirit, se apropie de urec(ea ei 5 ) Tăcere, Noun 8 ştiam că erai aici, venisem pentru tine % nu mă aşteptam să găsesc pe stăpîna ta, pe care o credeam la al! Pătrun$înd aici, am înspăimîntat'o şi a leşinat % fii cu ăgare de seamă, eu plec! RaCmon dispăru în gra ă, lăsînd pe fiecare din aceste femei în posesia unui secret, care tre uia să aducă de$năde&dea în sufletul celeilalte!

2II

A doua $i, cînd se deşteptă, RaCmon primi o a doua scrisoare de la Noun! Pe aceasta n'o mai $vîrli cu dispre# % dimpotrivă, o desc(ise în gra ă 5 putea să'i vor ească de doamna "elmare! 9i, într'adevăr, era vor a % dar în ce încurcătură îl aruncau pe

RaCmon, aceste intrigi amoroase atît de complicate 8 3ecretul tinerei, fete devenea imposi il de ascuns! "e&a suferin#a şi spaima îi ofiliseră o ra&ii % doamna "elmare îşi dădea seama de această stare olnăvicioasă, fără să'i pătrundă cau$a! Noun se temea

de severitatea colonelului, dar şi mai mult de lînde#ea stăpînei sale! Ea ştia ine că va fi iertată % dar faptul că era nevoită să facă această mărturisire, o făcea să moară de ruşine şi de durere! *e se va face ea, dacă RaCmon nu va avea gri&ă să o ferească de umilin#ele eare aveau să o copleşească 8 în definitiv, tre uia ori ca el să se ocupe de ea, ori să se ducă să se arunce la picioarele doamnei "elmare şi să'i mărturisească tot! Această teamă avu un efect foarte puternic asupra domnului de Ramiere! Prima lui gri&ă fu să o îndepărte$e pe Noun de stăpîna ei! ?2ereşte'te să vor eşti, înainte de a fi mărturisit eu, îi răspunse el! încearcă să fii la ,agnC în seara asta % voi fi acolo!B în drum spre ,agnC, reflectă la atitudinea pe care tre uia să o adopte! Noun avea destui un sim#, ca să se gîndească la o satisfac#ie imposi ilă! Ea nu îndră$nise niciodată să pronun#e cuvîntul căsătorie şi, pentru că era discretă şi generoasă, RaCmon se credea mai pu#in vinovat! îşi spunea că nu o înşelase şi că în repetate rîn'duri Noun ar fi tre uit să'şi prevadă soarta! *eea ce îl punea în încurcătură pe RaCmon, nu era faptul de a'i oferi ietei fete &umătate din averea lui ' era gata să o îm ogă#ească, să ai ă fa#ă de ea toată gri&a pe care i'o recomanda delicate#ea! *eea ce făcea situa#ia lui atît de neplăcută, era faptul că era nevoit să'i spună că nu o mai iu ea % fiindcă nu ştia să înşele! "acă în acest moment, comportarea lui părea am iguă şi perfidă, inima lui era sinceră, aşa cum fusese totdeauna! 7 iu ise pe Noan, cu sim#urile % pe doamna "elmare, o iu ea din tot sufletul! Pînă atunci nu le min#ise, nici pe una, nici pe alta! *(estiunea era de a nu începe să mintă şi RaCmon se sim#ea tot atît de incapa il să o înşele pe iata Noun, ca şi să'i dea lovitura care să o ducă la disperare! Tre uia să aleagă între o laşitate şi o ar arie şi RaCmon era foarte nenorocit! A&unse la poarta parcului ,agnC fără să fi luat vreo (otărîre! *ît despre Noun, care poate nu se aştepta la un răspuns atît de prompt, redo îndise pu#ină speran#ă! ?Tot mă mai iu eşte, îşi spunea ea, nu vrea să mă părăsească! +ă uitase pu#in şi e foarte firesc 5 la Paris, în mi&locul petrecerilor, iu it de toate femeile, după cum şi tre uie să fie, s'a lăsat antrenat cîteva clipe departe de iata indiană! .ai 8 cine sînt eu ca să'mi sacrifice atîtea femei din înalta societate, mai frumoase şi mai ogate decît mine : *ine ştie, îşi spunea ea cu naivitate, poate că şi regina 2ran#ei este îndrăgostită de el 8B Tot gîndindu'se la seduc#iile pe care lu1ul tre uia să le e1ercite asupra iu itului ei, Noun descoperi un mi&loc ca să'i placă şi mai mult! 3e găti cu podoa ele stăpînei sale, aprinse un foc mare în camera pe care o folosea doamna "elmare l a ,agnC, orna căminul cu cele mai frumoase flori pe care le putu găsi în sera caldă, prepară o gustare de fructe şi de vinuri alese, într'un cuvînt pregăti toate rafinamentele de udoar la care ea nu se gîndise niciodată % şi cînd se privi în cadrul unei oglin$i mari, avu dreptate să se găsească şi mai drăgu#ă decît florile cu care căutase să se înfrumuse#e$e! ?+i'a repetat deseori, îşi spunea ea, că n'aveam nevoie de podoa e ca să fiu frumoasă şi că nici o femeie de la curte, în toată strălucirea diamantelor ei, nu făcea cît unul din surîsurile mele! Totuşi, aceste femei pe care nu le ăga în seamă, acum îl preocupă! E( 8 "ar (ai să fiu veselă, să par vioaie şi fericită % poate că în noaptea asta, am să'i redeştept toată dragostea pe care i'o inspirasem!
RaCmon, după ce ş i ' a lăsat calul la o căsuţă de căr unar din pădure, pătrunse în parc, de la care avea o c(eie! "e data asta, nu mai înfrunta riscul să fie Iu drept (o# % aproape to#i servitorii plecaseră cu stăpinii 5 pe grădinar îl pusese ia curent cu secretele lui şi cunoştea toate împre&urimile castelului ,agnC ca pe ale propriei sale locuin#e! Noaptea era rece % o cea#ă deasă învăluia ar orii parcului si RaCmon distingea cu greu trunc(iurile lor negre prin pîcla al ă care îi înveşmînta in straie diafane! Rătăci cîtva timp prin aleile întortoc(iate, înainte de a găsi uşa pavilionului unde îl aştepta Noun! Ea îl întîmpină îm%răcată într'o lană a cărei glugă era ridicată pe cap! ) Nu putem rămîne aici, îi spuse ea, e prea frig! 4rmea$ă'mă si nu vor%i. RaCmon sim#i o teri ilă repulsie să intre în casa doamnei Dfelmare ca amant al cameristei sale! *u toate acestea, fu nevoit să cede$e % +oun mergea puţin înaintea lui si această întrevedere tre uia să f i e hotăritoare.

Ea traversă cu el curtea, domoli cainii, desc(ise usa fără $gomot şi, luîndu'0 de mînă, îl conduse în tăcere prin coridoarele întunecate % în sfîrşit, îl introduse într-o cameră circulară, elegantă şi simplă, în care portocali înflori#i răspîndeau miresmele lor suave % luminări străve$ii ardeau în candela re! Noun scuturase pe parc(et trandafiri de Bengal, d i vanul era presărat cu violete, o căldură îm ietoare pătrundea to#i porii şi pe masă scanteiau cristalurile printre fructele care ofereau coc(et formele lor purpurii, amestecate cu muşc(iul verde al coşurilor! 7r it de trecerea ruscă de la o scuritate la lumina vie, RaCmon rămase cîteva clipe %uimăcit % dar nu'i tre ui mult ca să în#eleagă unde se afla! >ustul ales şi sim' plitatea castă care dominau aran&amentul mo ilierului % căr#ile de dragoste şi de călătorii răspîndite pe poli#ele de ma(on 5 g(erg(eful încărcat cu un lucru atat de gra #ios şi atît de recent, produs al ră dării şi al melancoliei % (arpa, ale cărei cor$i păreau că vi rea$ă încă de cîntecele de aşteptare şi de triste#e % gravurile ce repre$entau iu irile pastorale ale lui Paul şi ale .irginiei, înăl#imile insulei Bour on şi #ărmurile al astre ale oraşului 3aint'Paul % dar mai ales micul pat pe &um ătate ascuns su perdelele de muselină, acest pat al şi cast ca al unei fecioare, împodo it la căp/tîi, în c(ip de ramură sfintă, cu o frun$ă de palmier ruptă, poate! în $iua plecării, din vreun ar ore al patriei % totul trăda pe doamna "olmare şi RaCmon fu cuprins de un straniu fior gîndind că această femeie învăluită într'un mantou, care îl condusese pînă acolo, era poate Indiana ea însăşi! Această idee e1travagantă păru să se adeverească atunci cînd vă$u apărînd în fa#a l u i , în oglindă, o formă al ă, împodo ită, fantoma unei femei care intră la al şi care'şi scoate mantoul ca să apară radioasă si pe &umătate goală, în luminile seînteietoare! Nu fu însă decit confu$ia unei clipe 5 Indiana, ar fi fost mai re#inută!!! sînul ei modest nu s'ar fi trădat decît su triplul voal al corsa&ului 5 poate că şi'ar fi împodo it şi ea părul cu camelii naturale, dar nu i'ar fi s ăltat pe cap în această de$ordine e1citantă % şi'ar fi putut ascunde picioruşele în pantofi de satin, dar roc(ia ei castă n'ar fi trădat astfel tainele piciorului drăgalas! +ai înaltă si mai împlinită decît stăpîna sa! #oun era costumată, i a r nu îm răcată cu veşmintele şi podoa ele ei! Ea avea gra#ie, dar o gra#ie fară no le#e % era frumoasă ca o femeie, nu ca o $înă % insufla plăcerea, dar nu promitea voluptatea! RaCmon, după ce o e1aminase în oglindă fără a întoarce capul! îşi îndreptă privirile asupra tot ceea ce putea săEi redea o imagine cit mai fidelă a Indianei, asupra instrumentelor mu$icale, asupra picturilor, asupra patului îngust şi virginal! 3e îm ată de parfumul vag pe care pre$en#a ei îl lăsase în acest sanctuar % fremăta de dorin#ă, gîndindu'se la $iua cînd Indiana însăşi îi va revela plăcerile supreme % şi Noun, cu ra#ele încrucişate, dreaptă la spatele lui, îl contempla în e1ta$, înc(ipuindu'şi că era a sor it de încîntare la vederea tuturor silin#elor ce'şi dăduse ca să'i placă! "ar el, rupînd în sfîrşit tăcerea 5 • I#i mul#umesc, îi spuse, pentru toate pregătirile pe care le'ai făcut % î#i mul#umesc mai ales că m'ai făcut să intru aici, dar m'am ucurat îndea&uns de această ama ilă surpri$ă! 3ă ieşim din această cameră, nu sîntem la locul nostru % tre uie să respect pe doamna "elmare, c(iar şi în a sen#a sa!!! • Asta este cru$ime, spuse Noun, care nu'0 în#elesese, dar care vedea aerul lui rece şi nemul#umit % e dureros să fi sperat că'#i voi plăcea şi să văd că mă res pingi! • Nu, scumpă Noun, nu te voi respinge niciodată % am venit aici să discut serios cu dumneata şi să'#i dovedesc afec#iunea pe care #i'o datore$! I#i sînt recunoscător pentru dorin#a ta de a'mi plăcea % dar te preferam împodo ită cu tinere#ea ta şi gra#iile tale naturale decît cu aceste ornamente împrumutate! Noun în#elese pe &umătate şi plînse! ) 3înt o nenorocită, îi spuse ea % mă urăsc pentru că nu'#i mai plac!!! Ar fi tre uit să prevăd că nu mă vei iu i mult timp, pe mine, iată fată fără educa#ie! Nu'#i reproşe$ nimic! 9tiam ine că nu te'ai fi căsătorit cu mine 5! dar dacă m'ai fi iu it mereu, aş fi sacrificat tot fără păreri de rău, aş fi suportat tot fără să mă plîng! .ai 8 sînt pierdută, sînt de$onorată 8!!! voi fi poate alungată! Am să aduc pe lume o fiin#ă care va fi

şi mai nenorocită decît mine şi nimeni nu mă va plînge!!! 2iecare se va crede îndreptă#it să mă calce în picioare!!! Ei ine, Ia toate astea m'aş resemna ucuroasă, dacă m'ai iu i încă! Noun vor i mult timp astfel. Poate nu a folosit aceleaşi' cuvinte, dar spuse aceleaşi lucruri, de o sută de ori mai ine decît aş putea să vi le spun eu! 4nde să găseşti secretul acestei elocin#e, care se de$văluie dintr'o'dată unui spirit ignorant şi virgin în cri$a unei pasiuni adevărate şi a unei dureri profunde :!!! Atunci cuvintele au o altă valoare decît în toate celelalte conflicte ale vie#ii % atunci vor ele triviale devin su lime prin sim#irea care le dictea$ă şi accentul care le întovărăşeşte! Atunci femeia cea mai de &os devine, dînd frîu li er întregului delir al emo#iilor sale, mai patetică şi mai convingătoare decît cea pe care educa#ia a învă#at'o modera#ia şi re$erva! RaCmon se sim#i măgulit de a inspira o afec#iune atît de generoasă şi recunoştin#a, compătimirea, poate pu#ină vanitate, i'au redat o clipă de dragoste! Noun era sufocată de lacrimi % îşi smulsese florile de pe frunte şi părul lung îi cădea răsfirat pe umerii largi şi or itor de frumoşi! "acă doamna "elmare n'ar fi avut, pentru a o înfrumuse#a, sclavia şi suferin#ele sale, în acest moment Noun ar fi depăşit'o infinit de mult în, frumuse#e % era super ă, în durere şi în dragoste! Ra+ mon, învins, o luă în ra#e, o aşe$ă lîngă el pe sofa şi apropie măsu#a încărcată de carafe, ca să'i toarne cîteva picături de apă de flori de portocal într'o cupă de argint aurit! 4şurată de această dovadă de aten#ie, mai mult decît de ăutura calmantă, Noun îşi şterse lacrimile şi se aruncă la picioarele lui RaCmon 5 ) Iu eşte'mă, îi spuse ea cuprin$îndu'i genunc(ii cu patimă % mai spune'mi că mă iu eşti şi mă voi vindeca, voi fi salvată! Im ră#işea$ă'mă ca altădată şi nu voi regreta că m'am de$onorat pentru a'#i da cîteva $ile de plăcere! Ea îl înlăn#uia cu ra#ele ei tinere şi rune, îl acoperea cu părul ei lung % oc(ii ei mari şi negri revărsau asupra lui o triste# e pătimaşă, ar$ătoare şi acel clocot al sîngelui, acea voluptate cu totul orientală care ştie să învingă toate eforturile voin#ei, toate rafinamentele gîndirii! RaCmon uită tot, şi (otatîrile luate, şi noua lui dragoste, şi locul unde se găsea! Răspunse mîngîierilor delirante ale lui Noun! îşi muie u$ele în aceeaşi cupă şi vinurile ame#itoare care se găseau la îndemînă sfîrşiră prin a le rătăci mintea! Pu#in cîte pu#in, amintirea Indianei, vagă şi sc(im ătoare, începu să se amestece cu e#ia lui RaCmon! *ele două panouri de oglin$i care îşi trimeteau unul celuilalt imaginea lui Noun pînă la nesfîrşit, păreau că se populea$ă cu mii de fantasme! In profun$imea acestei du le rever era#ii, el pîndea o formă mai $veltă şi i se părea că prinde, în ultima um ră vaporoasă şi confu$ă pe care Noun o răsfrîngea, talia fină şi mlădioasă a doamnei "elmare! Noun, uimăcită şi ea de ăuturile e1citante, cărora au le cunoştea între uin#area, nu prindea în#elesul ciudatelor divaga#ii ale amantului ei! "acă n'ar fi fost eată ca şi el, ar fi în#eles că în paro1ismul frene$iei sale! RaCmon se gîndea la alta! ,'ar fi vă$ut sărutînd eşarfa şi panglicile pe care le purtase Indiana, respir înd parfu'murile care i'o aminteau, mototolind în mîinile lui fe rile stofa care'i acoperise sinul % dar Noun punea toate aceste elanuri pe seama ei, în timp ce RaCmon nu vedea în ea decît roc(ia Indianei! "acă săruta părul ei negru, credea că sărută părul negru al Indianei! Pe Indiana o .edea, în a urii de punci pe care mîna lui Noun îl aprinsese % ea era cea care îl c(ema şi care îi surîdea de după perdelele al e de muselină % şi tot pe ea o visă în acel culcuş modest şi fără pri(ană, cînd, înfrînt de dragoste şi de vin, îşi tîrî acolo creola despletită! *înd RaCmon se deşteptă, o lumină palidă stră atea prin crăpăturile o loanelor şi mult timp rămase cufundat într'o surpri$ă vagă, nemişcat, privind îndelung ca pe o nălucire a somnului locul in care se găsea şi patul în care se odi(nise! în camera doamnei "eimare, totul fusese repus în ordine! "is de diminea#ă, Noun, care se culcase acolo stăpînă, se deşteptase cameristă! îndepărtase florile şi făcuse să dispară resturile ospă#ului % mo ilele erau la locul lor, nimic nu tr ăda orgia amoroasă din timpul nop#ii şi camera Indianei îşi reluase aerul de candoare şi decen#ă! *opleşit de ruşine, se ridică şi voi să plece, însă era înc(is % fereastra se ridica la trei$eci de picioare i n ă l #ime şi tre ui să rămînă pironit în această cameră p l i n ă de remuşcări, ca I1ion pe roata lui! Atunci că$u în genunc(i, cu fa#a eătre patul răvăşit şi mototolit care îl făcea să

roşească! ) 7, Indiana 8 e1clamă el frîngîndu'si mîinile, oare te'am insultat de a&uns : Ai putea tu să'mi ier#i o astfel de infamie : *(iar dacă tu ai face'o, eu n'aş putea să mi'o iert! Re$istă'mi acuma, dulce şi încre$ătoare Indiana % căci nu ştii cărui om &osnic si rutal vrei să încredin#e$i comorile inocen#ei tale 8 Respinge'mă, calcă'm/ in picioare, pe mine care n'am respectat refugiul pudoarei tale sacre% pe mine care m'am îm ătat cu vinurile tale ca un lac(eu, cot la cot cu su reta ta % pe mine care am pîngărrt roc(ia ta cu răsuflarea mea lestemată şi cingătoarea ta castă cu sărutările mele neruşinate pe sinii alteia % pe mine care nu m'am s f i i t să otrăvesc odi(na nop#ilor tale solitare şi să revărs pe acesi pat! pe care îl respecta pînă şi so#ul tău, efluviile seduc#iei şi adulterului 8 *e siguran#ă vei găsi tu de aici î n a i n t e în spatele acestor perdele cărora nu m'am s f i i t să le profane$ t a i n a : *e visuri impure, ce gînduri răscolitoare şi mistuitoare nu vor veni să se furişe$e în creierul tău ca să'0 pustiasc/ : *e spectre ale viciului şi neruşinării, nu vor veni să se tîrască pe sinul feciorelnic al aşternutului tău : 9i somnul tău, curat ca al unui copil, ce divinitate castă va mai voi să'0 prote&e$e acum : 7are n' am alungat eu îngerul care veg(ea la căpătîiul tău : 7are n'am desc(is eu pentru demonul desfrîului, intrarea alcovului tău : 7are nu! i'a m v îndut eu sufletul t ău, şi ardoarea e$metică ce pîr&oleşte şoldurile acestei creole lascive nu va veni oare, ca şi cămaşa "e&anirei ! să se lipească de ale tale ca s ă le ardă : 7( 8 nenorocitul de mine 8 vinovat şi nenorocit ce sînt 8 de ce nu pot spăla cu sîngele meu ocara adusă acestui aşternut 8 9i RaCmon îl stropea cu lacrimile lui! Atunci intră Noun, cu tulpanul şi şor#ul ei % vă$îndu'0 pe RaCmon îngenunc(eat astfel, cre$u că îşi făcea rugăciunea! Nu ştia că oamenii de lume nu se roagă! Aşteptă deci, în picioare şi tăcută, ca el să inevoiască să'i o serve pre$en#a!!! .ă$înd'o, RaCmon se sim#i încurcat şi iritat, neavînd cura&ul să o certe, nici puterea să'i adrese$e o vor ă ună! • Pentru ce m-ai înc(is aici: îi spuse el în cele din urmă! î#i dai seama că sîntem în plină $i şi că nu pot ieşi fără să te compromit în vă$ul tuturor, • Tocmai de aceea n'al să ieşi, îi spuse Noun cu un aer drăgăstos! *asa este pustie şi nimeni nu te poate descoperi % grădinarul nu vine niciodată în partea aceasta a clădirii, ale cărei c(ei le păstre$ numai eu! Ai să rămîi cu mine şi astă$i % eşti pri$onierul meu! Acest aran&ament îl aducea pe RaCmon la disperare % nu mai sim#ea pentru amanta lui decît un fel de aversiune! Totuşi tre ui să se resemne$e şi poate că în ciuda
K "e&anira, so#ia lui ;ereule, care i'a dat eroului o cămaşă muiată în sîngele centaurului Nesus, ucis de acesta, şi care s'a lipit de pielea lui, ar$îndu'i carnea şi silindu'0 astfel să se ardă pe rug!

a tot ceea ce suferea în această cameră, o atrac#ie de neînvins îl re#inea încă! *înd Noun îl lăsă singur pentru a se duce să'i caute ceva de mîncare, el se apucă să e1amine$e la lumina $ilei to#i acei martori tăcu#i ai singurătă#ii Indianei! 3e uită prin căşti, îi răsfoi al umele, apoi le înc(ise rusc % căci îi fu teamă să mai săvîrşească încă o profanare şi să viole$e secrete femeieşti! în sfîrşit, um lînd prin cameră, remarcă pe panoul de lemn situat în fa#a patului doamnei "elmare, un ta lou mare, ogat încadrat, acoperit cu un voal du lu! Era poate portretul Indianei! RaCmon, dornic să'0 privească, îşi uită scrupulele, se urcă pe un scaun, scoase acele şi avu surpri$a să descopere portretul unui tînăr c(ipeş, în picioare!

.III
) +i se pare că recunosc trăsăturile acestea, îi spuse el lui Noun, străduindu'se să ia un aer indiferent!

) A( 8 domnule, spuse fata aşezînd pe masă! de&unul pe care îl aducea % nu e frumos să cau#i să afli secretele stăpînei mele! Această reflec#ie îl făcu pe RaCmon să pălească! • 3ecrete 8 spuse el! "acă e vor a de un secret, îi eşti părtaşă, Noun şi eşti de două ori vinovată că m-ai adus în această cameră! • 7( 8 nu, nu este un secret, spuse Noun surî$înd % căci c(iar domnul "elmare este cel care a dat a&utor să se agate portretul lui sir Ralp( de acest panou! Ar pu tea oare doamna să ai ă secrete cu un so# atît de gelos : • 3ir Ralp(, spui tu : cine este acest sir Ralp( : • 3ir Ralp( Bro=n, vărul doamnei, prietenul ei din copilărie, aş putea spune că şi al meu % este atît de un 8 RaCmon e1amina ta loul cu surpri$ă şi nelinişte! Am spus că sir Ralp(, lăsînd la o parte fi$ionomia, era un tînăr foarte frumos, al şi trandafiriu, cu sta tura si părul mare, totdeauna perfect îm răcat şi capa il, dacă nu să succească un cap roman#ios, cel pu#in să satisfacă vanitatea unui cap practic! Paşnicul aronet era înfă#işat în costum de vînătoare, aproape aşa cum l'am vă$ut în primul capitol al acestei istorisiri, şi încon&urat de cîinii săi, în fruntea cărora po$ase frumoasa grifonă 7p(elia, datorită super ului ton gri'argintiu al părului şi purită#ii rasei sale sco#iene! 3ir Ralp( #inea cu o mană un corn de vînătoare şi cu cealaltă frîul unui magnific cal engle$esc, vînăt'rotat, care umplea aproape tot fondul ta loului! Era o pictură admira il e1ecutată, un adevărat ta lou de familie cu toate perfec #iunile de amănunt, toate puerilită#ile de asemănare şi toate nimicurile urg(e$e % un portret un să facă o doică să plîngă, cîinii să latre şi un croitor să leşine de mul#umire! Nu e1ista decît un singur lucru pe lume care să fie şi mai insignifiant decît acest portret ) era originalul! *u toate acestea el de$lăn#ui în RaCmon un violent sentiment de mînie! ?9i cum adică, îşi spuse el, acest engle$ tînăr şi spătos, are privilegiul să fie admis în cea mai tainică încăpere a doamnei "elmare :8 *(ipul lui anost este mereu acolo, privind cu răceală actele cele mai intime ale vie#i ei 8 7 supraveg(ea$ă, o pă$eşte, îi urmăreşte toate mişcările, este a lui în orice clipă 8 Noaptea o priveşte dormind şi surprinde secretul visurilor sale % diminea #a, cînd înfiorată şi al ă co oară din pat, îi $ăreşte piciorul delicat aşe$îndu'se gol pe covor % cînd se îm racă, sfiindu'se, cînd trage perdelele ferestrei şi nu lasă nici lumina $ilei să pătrundă prea indiscret pînă la ea % cînd se crede cu totul singură, ine ascunsă, această figură neo ră$ată este acolo desfătîndu'se cu farmecele ei 8 Acest ăr at în ci$me, supraveg(ea$ă toaleta ei!

doamna soseşte peste cîteva $ile! • In acest ca$, Noun! ai face ine să'i spui că figura asta are aerul impertinent!!! în locul domnului "elmare, eu n'aş fi admis s'o las aici decît după ce i'aş fi scos amîndoi oc(ii!!! "ar!iată, într'adevăr, gelo$ia grosolană a so#ilor 8 îşi înc(ipuie tot şi nu pricep nimic! • "ar ce ai împotriva figurii acestui cumsecade domn Bro=n : spuse Noun refăcînd patul stăpînei saie % este un stăpîn atît de un 8 Nu'mi prea plăcea altădată, fiindcă o au$eam mereu pe doamna $icînd că este egoist% dar din $iua cînd a avut atîta gri&ă de dumneata!!! • într'adevăr, întrerupse RaCmon, el este cel care m'a îngri&it, acum îl recunosc!!! "ar nu datore$ unăvoin#a lui decît rugămin#ilor doamnei "elmare!!! • 2iindcă este aşa de ună, stăpîna mea 8 spuse iata Noun! ,ingă ea, cine n' ar deveni un : *înd Noun vor ea despre doamna "elmare, RaCmon o asculta cu un interes care ei nu'i da nimic de ănuit! Aiua trecu, aşadar, destul de liniştită, fără ca Noun să îndră$nească să aducă discu#ia la adevăratul ei #el! în sfîrşit, spre seară, ea îşi luă inima în din#i şi îl sili să'i declare ce inten#ii are! RaCmon nu avea altele decît să se descotorosească de un martor supărător şi de o femeie pe care n'o mai iu ea, însă dorea să'i poarte de gri&ă şi, tremurînd, îi făcu pro' punerile cele mai generoase!!! Pentru iata fată fu o &ignire amară % îşi smulse părul şi dacă RaCmon n'ar fi

• Acest voal acopera de o icei ta loul : spuse el cameristei! • Totdeauna, răspunse ea, cînd doamna lipseşte! "ar nu' te osteni să'0 pui la loc %

între uin#at for#a ca s'o re#ină, şi'ar fi $dro it capul! Atunci, recurgînd la toate mi&loacele de lim a& şi de spirit cu care îl în$estrase natura, o făcu să în#eleagă că nu ei, ci copilului, căruia tre uia să'i fie mamă, dorea el să'i ofere a&utoare! ) Este de datoria mea,'îi spuse el% #i le transmit cu titlu de moştenire pentru el şi te vei face vinovată fa#ă de el, dacă o falsă delicate#e te'ar îndemna să le refu$i! Noun se calmă şi îşi şterse oc(ii! ) Ei ine, spuse ea, am să le primesc dacă vrei să'mi promi#i că mă vei mai iu i % căci ac(itîndu'te fa#ă de copil, nu te vei fi ac(itat şi fa#ă de mamă! Pe el, genero$itatea dumitale îl va face să trăiască % dar pe mine, indiferen#a dumitale mă va ucide! Nu po#i să mă iei pe lîngă dumneata ca să te servesc : .e$i, eu nu sînt preten#ioasă % nu nă$uiesc la ceea ce o alta în locul meu poate ar fi avut arta să o #ină! "ar permite'mi să'#i fiu servitoare! 2ă'mă să intru la mama dumitale! .a fi mul#umită de mine, î#i &ur şi dacă nu mă mai iu eşti, cel pu#in te voi vedea! ) *eea ce îmi ceri este imposi il, scumpa mea Noun! In starea în care eşti, nu te po#i gîndi să intri în serviciul nimănui % şi să'mi înşel mama, să mă &oc cu încrederea ei, ar fi o &osnicie pe care nu aş admite'o niciodată! "u'te la ,Con, sau la Bordeau1 % mă anga&e$ să nu'#i lipsească nimic pînă în momentul cînd vei putea să te ară#i! Atunci te voi plasa ia vreuna din cunoştin#ele mele, c(iar la Paris dacă doreşti!!! dacă #ii să fii aproape de mine!!! dar su acelaşi acoperiş, asta este imposi il!!! • Imposi il 8 spuse Noun împreunîndu'şi mîinile cu durere % văd ine că mă dispre#uieşti, #i'e ruşine de mine!!! Ei ine, nu, nu m ă voi îndepărta, nu voi pleca, singură şi umilită, să mor părăsită în vreun oraş depărtat unde mă vei uita! *e'mi pasă de reputa#ia mea 8 dragostea dumitale voiam s'o păstre$ 8!!! • Noun, dacă #i'e teamă că te înşel, vino cu mine! Aceeaşi trăsură ne va conduce în locul pe care îl vei alege % peste tot, afară de Paris sau de mama mea, te voi urma! te voi copleşi cu îngri&irile pe care #i le datore$!!! • "a, ca să mă părăseşti a doua $i după ce mă vei fi lăsat ca pe o sarcină inutilă pe un pămînt străin 8 spuse ea surî$înd amar! Nu, domnule, nu % rămîn 5 nu vreau să pierd totul dintr'odată! *a să te urme$, aş fi sacrificat persoana pe care o iu eam mai mult pe lume înainte de a te cunoaşte % dar nu sînt atît de dornică să'mi ascund de$onoarea, pentru a &ertfi şi dragostea şi prietenia! +ă voi arunca la picioarele doamnei "elmare, îi voi spune tot şi ea mă va ierta, o ştiu % fiindcă este ună şi mă iu' eşte! Ne'am născut aproape în aceeaşi $i şi este sora mea de lapte! Nu ne'am părăsit niciodată şi nu va voi să o părăsesc % va plînge împreună cu mine, mă va îngri&i, îmi va iu i copilul, ietul meu copil 8 *ine ştie : ea care nu are fericirea să fie mamă, poate îl va creste ca pe al său 8!!! A( 8 Eram ne ună, vrînd s'o părăsesc % căci este singura fiin#ă de pe lume căreia îi va fi milă de mine 8!!! Această (otărîre îl aruncă pe RaCmon într'o înspăimîntătoare perple1itate, cînd deodată se au$i în curte (uruitul unei trăsuri! Noun, îngro$ită, alergă la fereastră! ) "oamna "elmare 8 #ipă ea % fugi 8 *(eia scării secrete nu fu de g ăsit în acel moment de $ăpăceală! Noun apucă ra#ul lui RaCmon şi îl trase repede în coridor % dar nici n'a&unseseră la &umătate că şi au$iră $gomot de paşi, c(iar pe acelaşi coridor % vocea doamnei "elmare se au$i la $ece paşi în fa#a lor şi de&a o luminare, #inută de un slu&itor care o întovărăşea, arunca lumina ei pîlpîitoare pe fe#ele lor îngro$ite! Noun n'avu decît timpul să o $ ug(ească înapoi pe drumul pe care venise, trăgîndu'0 mereu pe RaCmon' şi să reintre cu el în dormitor! 4n ca inet de toaletă, înc(is de o uşă cu geamuri, putea oferi im refugiu pentru cîteva clipe % dar nu era c(ip să te înc(i$i în el % şi doamna "elmare, sosind, putea să intre! Pentru a nu fi surprins pe loc, RaCmon fu nevoit să dea u$na în alcov şi să se ascundă după perdele! Nu era de aşteptat ca doamna "elmare să se culce imediat şi, pînă atunci, Noun putea găsi un moment cînd să'0 facă să fugă! Indiana intră repede, aruncă pălăria pe pat şi îm ră# i ş a pe Noun cu familiaritatea unei surori! Era atat de pu#ină lumină în apartament, că nu o servă tur urarea tovarăşei sale! • .ă aşteptai aşadar : îi spuse ea apropiindu'se de foc % cum de ştiai de sosirea mea : 9i! fără să'i aştepte răspunsul 5 "omnul "elmare, adăugă ea, va fi aici mîine! *um am primit scrisoarea l u i ! am şi plecat! Am anumite motive ca să'0 primesc aici şi nu la Paris! Am să #i le spun eu! "ar $i şi tu ceva % nu prea pari încintat/ că mă ve$i, aşa cum faci de o icei!

• 3înt tristă, spuse Noun îngenunc(ind lingă stăpana ei ca s'o descal#e! 9i eu vreau
să vă vor esc, dar mai tîr$iu % acum (aide#i în salon! • 2erească "umne$eu 8 ce idee 8 acolo e un frig de moarte! • Nu, e un foc un!

am lăsat în trăsură! • Indată! • "e ce nu imediat : "u'te odată, (ai, du'te 8 .or ind astfel, o împingea pe Noun cu un aer ghiduş şi aceasta, vă$înd că era nevoie de îndră$neală şi de singe rece! ieşi cîteva clipe! "ar cum fu afară doamna "elmare trase $ăvorul şi sco#îndu'şi vitc(ouraK , o puse pe pat lingă pălărie! In clipa aceea se apropie de RaCmon atît de mult! că el făcu o mişcare, pentru a se feri % dar patul! montat pe roti#e, după toate aparen#ele foarte mo%ile. se mişcă cu un $gomot uşor! "oamna "elmare! mirată! dar nu speriată, deoarece putea crede că ea însăşi împinsese patul, întinse totuşi capul, dădu pu#in la o parte
2îşic lungă de lană sau de pene purtata de femei în &urul gîtului! K ;aină garnisită cu lană, servind de pardesiu!
K

• 2isezi 8 acum l'am traversat. • "ar vă aşteaptă supeul! • Nu vreau să supe$ % dealtfel, nu e nimic gata! Du-te şi adu'mi şalul oaK, pe care l'

perdeaua şi descoperi, în lumina îndoelnică pe care o răspîndea focul din cămin, capul unui ăr at care se contura pe $id! înspăimîntată, scoase un #ipăt şi se repe$i spre cămin, ca să apuce clopo#elul şi să strige a&utor! RaCmon ar fi preferat să mai treacă o dată drept (o#, decît să fie descoperit în această postură! "ar dacă nu se decidea pentru această ultimă solu#ie, doamna "elmare urma să'şi c(eme personalul şi ea însăşi să se compromită! îşi puse năde&dea în dragostea pe care i'o inspirase şi, repe$indu'se la ea, încercă să'i oprească #ipetele şi să o îndepărte$e de clopo#el spunîndu'i cu &umătate de voce, de frică să nu fie au$it de Noun, care fără îndoială nu era departe! ) 3înt eu, Indiana, recunoaşte'mă şi iartă'mă, Indiana 8 iartă unui nefericit pe care l'ai scos din min#i şi care nu s'a putut resemna să te lase so#ului mai înainte de a te fi vă$ut încă o dată! 9i, în timp ce el o strîngea pe Indiana în ra#e, atît pentru a o înduioşa, cît şi pentru a o împiedeca să sune, Noun, cu inima strînsă, ătu la uşă! "oamna "elmare, desprin$îndu' se atunci din ra#ele lui RaCmon, alergă să desc(idă şi reveni lăsîndu'se să cadă într'un fotoliu! Palidă şi mai mult moartă decît vie, Noun se repe$i la uşa coridorului ca să împiedice servitorii, care um lau încoace şi încolo, să tur ure această scenă stranie % şi mai palidă decît stăpîna ei, cu spatele lipit de uşă şi cu genunc(ii tremurînd, îşi aştepta soarta! RaCmon !sim#i că prin iscusin#ă încă mai putea să înşele pe aceste două femei în acelaşi timp! • "oamnă, spuse el că$înd în genunc(i înaintea Indianei, pre$en#a mea aici tre uie să vă pară un afront 5 iată'mă la picioarele dumneavoastră pentru a vă implora iertarea! Acorda#i'mi cîteva clipe între patru oc(i şi vă voi e1plica!!! • Taci, domnule, şi ieşi de aici, strigă doamna! "elmare redo îndind întreaga demnitate a rolului ei % ieşi, în vă$ul tuturor! Noun, desc(ide uşa şi lasă'0 pe domnul să treacă, pentru ca to#i servitorii mei să'0 vadă şi pentru ca ruşinea unui astfel de procedeu să cadă asupra lui! Noun, cre$îndu'se descoperită, se aruncă în genunc(i alături de RaCmon! "oamna "elmare, fără să scoată o vor ă, o privea surprinsă! RaCmon vru să'i apuce mîna % dar ea o retrase indignată! Roşie de!mînie, se ridică arătîndu'i uşa 5 ) Ieşi, î#i spun 8 repetă ea % ieşi, fiindcă purtarea dumitale este infamă! Acestea sînt, aşadar, mi&loacele la care voiai să recurgi 8 dumneata, domnule, ascuns în camera mea ca un (o# 8 Este deci un o icei la dumneata să te introduci astfel în familii 8 Asta este afec#iunea atît de curată pe care mi'o &urai ieri seara 8 Aşa aveai de gînd să mă prote&e$i, să mă respec#i şi să mă aperi 8 Iată cultul dumitale pentru mine 8 Reve$i o femeie care te'a

îngri&it cu mîinile ei, care, ca să te readucă la via#ă a înfruntat mînia so#ului ei % o înşeli printr'o recunoştin#ă prefăcută, ii &uri o dragoste demnă de ea şi drept pre# al îngri&irilor sale, drept pre# al credulită#ii sale, vrei să o surprin$i în somn şi să'#i gră eşti succesul prin mai ştiu eu ce infamie 8 Ii corupi camerista şi aproape că te strecori în patul ei, ca un amant fericit% nu te dai înapoi să amesteci personalul ei în secretul unei intimită#i care nu e1istă!!! ;aidade, domnule, ai avut gri&ă să'mi desc(i$i oc(ii foarte repede 8!!! Ieşi, î#i spun, să nu rămîi nici o clipă mai mult la mine 8 9i tu, nenorocito, care respec#i atît de pu#in cinstea stăpînei tale, meri#i să te i$gonesc! "ă'te la o parte de la uşă, î#i spun 8!!! Noun, pe &umătate moartă de surpri$ă şi de$năde&de, avea oc(ii a#inti#i asupra lui RaCmon, ca pentru a'i cere e1plica#ia acestui mister nemaiau$it! Apoi, cu aerul r ătăcit, tremur/nd, se tîrî către Indiana şi apucîndu'i ra#ul cu putere 5

• *e'a#i spus : strigă ea, cu din#ii încleşta#i de furie % acest om era îndrăgostit de dumneavoastră : • E( 8 o ştiai ine, fără îndoială 8 spuse doamna "elmare, împingînd'o cu for#ă şi dispre# % ştiai perfect ce motive poate avea un ăr at, ca să se ascundă după perdelele unei femei! A( 8 Noun 8 adăugă ea vă$înd disperarea fetei, este o laşitate nedemnă, de care nu te'aş fi cre$ut niciodată capa ilă % ai vrut să vin$i onoarea aceleia care avea atîta încredere într'a ta 8!!! "oamna "elmare plîngea, dar de mînie în acelaşi timp ca şi de durere! Niciodată RaCmon n'o vă$use atît de frumoasă % dar a ia îndră$nea să o privească, fiindcă mîndria ei de femeie &ignită, îl silea să'şi plece oc(ii! 3ta acolo, consternat, împietrit de pre$en#a lui Noun! "acă ar fi fost singur cu doamna "elmare, poate ar fi avut puterea s'o înduplece! "ar e1presia lui Noun era teri il ă % furia şi ura îi sc(imonosiseră trăsăturile! 7 ătaie în uşă îi făcu pe to#i trei să tresară! Noun se repe$i din nou, ca să împiedice intrarea în cameră % dar doamna "elmare, respingînd'o autoritar, îi făcu lui RaCmon un semn poruncitor să se retragă spre col#ul încăperii! Atunci, cu un sînge rece care o făcea atît de remarca ilă în momentele dificile, ea se înfăşură într'un şal, întredesc(ise singură uşa şi între ă servitorul care ătuse, ce avea să'i spună 5 • "omnul Rodolp(e Bro=n a sosit c(iar acum, răspunse acesta % întrea ă dacă doamna doreşte să'0 primească! • 3pune domnului Rodolp(e că sînt încîntată de vi$ita lui şi că voi veni să'0 văd! 2ace#i foc în salon şi să se pregătească supeul! 7 clipă 8 "u'te şi adu'mi c(eia de la parcul cel mic! 3ervitorul se depărta! "oamna "elmare rămase în picioare, #inînd mereu uşa întredesc(isă, negăsind de cuviin#ă să o asculte pe Noun şi impunînd autoritar tăcere lui RaCmon! "upă trei minute, servitorul reveni! "oamna "elmare, ţinînd tot timpul tă lia uşii între el şi domnul de Ra mCere, primi c(eia, îi porunci să se ducă să gră ească supeul şi imediat după ce plecă, se adresă iui RaCmon 5 ) 3osirea vărului meu, sir Bro=n, îi spuse ea, te salvea$ă de scandalul pe care voiam să #i'0 fac % este un om de onoare şi mi'ar lua apărarea foarte serios % dar, întru cît aş fi de$olată se e1pun via#a unui om ca el pentru cea a unui om ca dumneata, î#i dau voie să te retragi fără scandal! Noun, care te'a adus aici, va şti să te şi scoată. ;ai 8 ' Ne vom revedea, doamna, spuse RaCmon cu un efort de îndră$neală % şi cu toate că sînt foarte vinovat, ve#i regreta poate asprimea cu care mă trata#i acum! ' 3per! domnule, că nu ne vom revedea niciodată, răspunse ea! 9i mereu în picioare, #inînd uşa şi fără să catadicseasca să se încline, îl vă$u ieşind împreună cu nenorocita lui complice care tremura! 3ingur cu ea în o%scuritatea parcului, RaCmon se aştepta la reproşuri % Noun nu'i adresă nici un cuvint! îl petrecu pînă la grila&ul parcului de re$ervă şi cînd el vru să'i ia mîna, ea şi dispăruse! 7 strigă încet, pe şoptite, fiindcă voia să ştie la ce se putea aştepta% dar ea nu'i răspunse, şi grădinarul, care apăru, îi spuse 5 ) ;aide#i, domnule, retrăge#i'vă % a sosit doamna şi s'ar putea să fi#i descoperit! RaCmon se depărta, cu moartea în suflet % dar! in durerea lui de a fi &ignit pe doamna "elmare, aproape că o uitase pe Noun şi nu se gîndea decît la mi&loacele de a o împăca pe cea dintîi % căci era în firea lui ca o s t a c o l e l e să'0 mdîr&ească şi să nu se lege cu patimă

dccît de situa#iile aproape de$nădă&duite! 3eara, cînd doamna "elmare, după ce supase în tăcere cu sir Ralp(, se retrase în iatacul ei, Noun nu veni, ca de o icei, să o de$ race % o sună $adarnic, iar cînd socoti că e o indaratnicie voita, incuie usa si se culca ! Petrecu o noapte îngrozitoare şi cum se crăpă de $iuă, co orî în parc! vea fe ră% avea nevoie să simtă frigul pătrun$înd'o şi potolindu'i focul care îi ardea pieptul. Nu!mai departe, în a&un, la aceeaşi oră, era fericită, a andonîn'se acestei iu%iri noi şi ameţitoare % în două$eci şi patru de ore, ce cumplite decep#ii 8 Intai, vestea reîntoarcerii ăr atului, cu multe $ i l e mai devreme decît se aştepta % aceste patru sau cinci $ i l e pe care sperase să le petreacă la Paris, erau pentru ea o întreagă viaţă de fericire care nu tre uia să se sfîrşească, un întreg vis de dragoste, pe care deşteptarea nu tre uia să'0 întrerupă niciodată % însă c(iar în diminea#a aceea tre%uise să renunţe la el, să reia &ugul şi să revină pentru a'si întîrnpina stăpinul, astfel ca el să nu'0 poată întîlni pe RaCmon la doamna de *arva&ai % căci Indiana credea că i'ar fi imposi il s/'0 înşele pe so#ul!ei, dacă ar fi vă$ut'o în pre$en#a l u i RaCmon! 9i apoi acest Ra+mon, pe care îl iu%ea ca pe un $eu, iată că
datorită lui se vedea insultată în mod & o s n i c 0 în sfîrşit, tovarăşa vie#ii ei! această t$nără creolă care-i era a t i t de d r a g ă , s e a r ă t a d e o d a t ă n e d e m n ă d e î n c r e d e r e a ş i d e stima ei 8 "oamna "elmare plînsese toată noaptea 5 se trînti &os pe iar a încă al ită de ruma

dimine#ii, la malul rî ului care traversa parcul! Era la sfîrşitul lui martie şi natura începea să se deştepte % diminea#a, deşi rece, nu era lipsită de farmec % trîm e de cea#ă dormitau încă pe apă ca o năframă plutitoare şi păsările încercau primele lor viersuri de primăvară şi de dragoste! Indiana se sim#i uşurată şi un sentiment religios puse st/pînire pe sufletul ei! !!Aşa a vrut "umne$eu, spuse ea 5 providen#a lui m'a luminat!în mod crîncen, dar pentru mine este o fericire! Acest om, poate m'ar fi tîrît în viciu, m'ar fi dus la pier$are % în sc(im , acuma, &osnicia sentimentelor lui mi s'a de$văluit şi voi fi prevenită împotriva

acestei pasiuni furtunoase şi funeste care dospea în pieptul lui! îmi voi iu i so#ul!!! .oi încerca 8 *el pu#in îi voi fi supusă, îl voi face fericit căutînd să nu'i mai stau împotrivă niciodată % voi evita tot ceea ce ar putea să'i tre$ească gelo$ia % căci acuma ştiu ceea ce tre uie cre$ut din această elocin#ă mincinoasă de care ăr a#ii ştiu să facă atîta paradă în fa#a noastră! Poate că voi fi fericită, dacă "umne$eu se va milostivi de suferin#ele mele şi mă va c(ema la el cît mai curînd!!! Agomotul morii care punea în mişcare fa rica domnului "elmare, începea să se audă în spatele sălciilor de pe malul celălalt! Rîul, năvălind în $ăga$urile care atunci fuseseră desc(ise, se şi învol ura la suprafa#ă % şi, cum doamna "elmare urmărea cu priviri triste cursul mai rapid al apei,' vă$u plutind printre trestii, ceva ca o grămă&oară de stofe pe care curentul se for#a să o tîrască! 3e ridică, se aplecă deasupra apei şi vă$u clar veşmintele unei femei, veşminte pe care le cunoştea cum nu se putea mai fne! 3paima o încremeni % dar apa curgea mereu, trăgînd încet un cadavru afară dintre răc(itele unde se oprise şi aducîndu'0 spre doamna "elmare!!! 4n #ipăt sfîşietor atrase acolo lucrătorii fa ricii % doamna "elmare era leşinată şi cadavrul lui Noun plutea pe apă în fa#a ei!

PARTEA A "74A

I-

3'au scurs două luni! Nu s'a sc(im at nimic la ,agnC, în această casă unde v'am făcut să pătrunde#i într'o seară de iarnă, afară doar că primăvara înflorea acum în &urul $idurilor roşii c(enăruite de pietre cenuşii şi al acoperişurilor de arde$ie îngăl enite de un muşc(i secular! 2amilia, răspîndită, se ucura de dulcea#a şi de miresmele serii % soarele în scăpătat, aurea geamurile şi $gomotul fa ricii se amesteca cu $gomotul fermei! "omnul "elmare, aşe$at cu puşca în mină!pe treptele peronului de la intrare, se e1ersa împuşcînd rîndunele din $ or! Indiana, instalată la g(erg(ef aproape de fereastra salonului, se apleca din cînd în cînd şi privea cu un sentiment de triste#e în curte, la cruda distrac#ie a colonelului! 7p(elia sărea şi lătra, indignată de o vînătoare atît de neo işnuită pentru ea % iar sir Ralp(, călare pe rampa de piatră, fuma o (avană, şi ca de o icei, privea cu oc(i nepăsători plăcerea sau nemul#umirea celorlal#i! • Indiana 8 strigă colonelul punînd puşca la o parte, mai lasă lucrul% te o oseşti ca şi cum ai fi plătită cu ora! • E încă lumină, răspunse doamna "elmare! • N'are importan#ă, vino la fereastră, am ceva să'#i spun!
Indiana se supuse, şi colonelul, apropiindu'se de fereastră, care era aproape la parter, îi spuse cu un aer glume# 5 ) Pentru că ai lucrat mult astă$i şi eşti foarte cuminte am să'#i spun ceva care are să'#i facă plăcere! "oamna "elmare se strădui să surîdă % acest surîs ar fi dus la disperare un ăr at mai delicat decît colonelul! ) *a să te distre$i, continuă el, află că am invitat mîine la prînz pe unul din umilii tăi admiratori! Ai să mă între i care % fiindcă, şmec(ero, ai o colec#ie destul de frumuşică!!! ) E cumva unul şi ătrînul nostru preot : spuse doamna "elmare, pe care veselia ăr atului ei o făcea totdeauna şi mai tristă! ) Nu, nici pomeneală 8 ) Atunci este primarul din *(ailiC sau ătrînul notar din 2ontaine leau 8 ) 9iretenie de femeie 8 9tii prea ine că nu e nici unul din ei! ;ai, Ralp(, spune doamnei numele pe care îl are pe u$e, dar pe care ea nu vrea să'0 pronun#e! ) Nu e nevoie de atîta introducere ca să'i anun#i pe domnul de Ramiere, spuse liniştit sir Ralp( aruncîndu'şi tra ucul % presupun că acest lucru îi este destul de in diferent! "oamna "elmare sim#i că'i năvăleşte sîngele în o ra&i 5 se prefăcu că se duce să caute ceva în salon şi reveni cu înfă#işarea cea mai calmă pe care putea să şi'o compună 5 ) îmi înc(ipui că este o glumă, $ise ea, tremurînd toată. ) "impotrivă, este foarte serios % ai să'0 ve$i aici mîine la ora unspre$ece! ) *um : 8 Acest om care s'a furişat la dumneata ca să pună mîna pe descoperirea dumitale şi pe care era cît pe'aci să'0 uci$i ca pe un răufăcător :!!! 3înte#i gro$av de îngăduitori şi unul şi celălalt ca să uita#i astfel de motive de nemul#umire 8
) +i'ai dat e1emplu, scumpa mea! primindu'0 foarte ine la mătuşa ta, unde te'a vi$itat!!! Indiana păli! • N'am nimic de'a face cu această vi$ită, se gra i ea s ă r ă s p u n d ă ş i m ' a m ă g u l i t a t î t d e p u # i n , i n c i t î n l o c u l d u m i t a l e nu l'aş primi! • Toate sînte#i şirete şi mincinoase, d i n plăcerea de a fi aşa 8 +i s'a spus c ă ai dansat cu el tot timpul alului! • Ai fost indus în eroare! • 9i asta c(iar de m ătu şa ta 8 "e al tfel, nu te apara atîta 5 nu găsesc nimic rău într'asta, deoarece matuşa ta a dorit şi a contri uit la aceast ă apropiere intre noi ! E mul t ă vr em e de c î nd dom nul de R am i ore o caut a! +i'a adus, fără a face ca$

şi aproape fără ş t i r e a mea servicii importante pentru întreprinderea mea 5 si f i n d c a n u sînt atît de feroce precum o spui, fiindc ă de asemenea nu vreau să fiu o ligat unui străin, m'am g î n d i t s/ ma ac(it fa# ă de e l ! ) 9i în ce fel : )' 2ăcîndu'mi'0 prieten, dueîndu'mă la *ercC in dimimineata asta împreună cu s i r Ralp(! Am g a s i t ' o acolo pe ătrînicaEde maică'sa, care este incîntuloare, un interior elegant şi ogat, dar fără fast şi care nu respira deloc orgoliul numelor de vi#ă vec(e! In d e f i n i t i v , e s t e u n a i a t bun acest Ramiere si l'am i n v i t a t să de&une$e cu noi si sa vi$ite$e fa rica! Am informa #ii une despre fratele lui si m 'am asi gu rat c ă nu' mi poat e d ăuna servi ndu'se ac e leaşi procedee ca si mine 5 a şa că prefer ca această familie să profite de ele mai degra ă decît a l t a 5 de altfel [email protected] e1istă secret e p ăstrate mul t ă vreme şi al meu ar putea fi curînd cel d i n comedieK , daca progresele i n d u s t r i a l e m e r g în acest ritm!
3 4ecretul lui 5olic%inelle, erou al teatrului de marion e1presia caracteri$înd acele secrete care sînt tratate ca atare, în fapt sînt cunoscute de toată lumea!

• In ce mă priveşte, spuse sir Ralp(, ştii, scumpul meu "elmare, că am de$apro at totdeauna acest secret 5 descoperirea făcută de un un cetă#ean apar#ine #ării sale tot atît cit şi lui, şi dacă eu!!! • Ei, ată'te 8 Asta eşti dumneata, sir Ralp(, cu filantropia dumitale practică ... 7 să mă faci să cred că averea dumitale nu î#i apar#ine şi că, dacă mîine na#ia are c(ef să #i'o ia, eşti gata să sc(im i cei cinci$eci de mii de franci rentă ai dumitale pe o desagă şi un toiag 8 îi stă gro$av de ine unui tînăr $dravăn ca dumneata, căruia îi plac ta ieturile ca unui sultan, să predice dispre#ul ogă#iilor 8 • 3pun asta, reluă sir Ralp(, nu ca să fac pe filantropul % dar egoismul, în#eles aşa cum tre uie, ne îndeamnă să facem ine oamenilor pentru a'i împiedica să ne facă rău! Eu sînt egoist, se ştie! +'am deprins să nu mai roşesc de asta, căci anali$înd toate virtu#ile, am găsit la a$a tuturor interesul personal! "ragostea şi pietatea, care în aparen#ă sînt două pasiuni generoase, sînt poate cele mai interesate din cîte e1istă % patriotismul nu este nici el mai pu#in interesat, fii sigur de asta! îmi plac pu#in oamenii % dar pentru nimic în lume n'aş vrea să le'o dovedesc 5 căci mă tem de ei în propor#ie cu pu#ina stimă ce le'o port! 3întem deci amîndoi egoişti % însă eu o mărturisesc, iar dumneata o negi! 3e iscă o discu#ie între ei, în care, prin toate ra#iunile egoismului, fiecare căută să dovedească egoismul celuilalt! "oamna "elmare profită de aceasta ca să se retragă în camera sa şi să se lase în voia tuturor gîndurilor pe care o veste atît de neprevă$ută i le deştepta! Este ine nu numai de a vă ini#ia în secretele gîndurilor ei, dar şi de a vă face cunoscută situa#ia diferitelor persoane pe care moartea lui Noun le impresionase mai mult sau mai pu#in! Este aproape dovedit, pentru cititor şi pentru mine, că această nefericită s'a aruncat în rîu din disperare, într'unul din acele momente de cri$ă violentă, în care (otărîrile e1treme sînt cele mai uşor de luat! "ar, cum după toate pro a ilită#ile ea nu s'a întors la castel după ce s'a despăr#it de RaCmon şi cum nimeni n'a întîlnit'o şi n'a putut să' şi dea seama de inten#iile ei, nici un indiciu de sinucidere n'a venit să lămurească taina mor#ii ei! "ouă persoane au putut să o atri uie cu certitudine unui act al voin#ei sale 5 domnul de Ramiere şi grădinarul d i n ,agnC! "urerea unuia a fost ascunsă su aparen#a unei oli % spaima şi remuşcările celuilalt l'au determinat să păstre$e tăcerea! Acest om, care, din cupiditate, înlesnise toată iarna întrevederile celor doi aman#i, putuse singur să o serve suferin#ele ascunse ale tinerei creole! Temîndu'se, pe ună dreptate, de mustrările stăpînilor şi de de$apro area semenilor lui, păstră tăcerea în propriul lui interes % iar cînd domnul "elmare! care, după descoperirea acestei legături, avea oarecare %ănuieli, îl c(estiona asupra urmărilor pe care această legătură ar fi putut să le ai ă în timpul a sen#ei sale, el negă cu îndră$neală că ar fi e1istat vreuna! *îteva persoane din partea locului Ifoarte pustiu, acolo, este ine să o semnalămJ vă$useră într'adevăr pe Noun apucînd cîteodată drumul spre *ercC la ore tîr$ii % dar nici o legătură aparentă nu e1istase între ea şi domnul de Ramiere de la sfîrşitul lui ianuarie,

iar moartea ei avusese loc la MN martie! "upă aceste informa#ii, faptul putea fi dat pe seama întîmplării % traversînd parcul la căderea nop#ii, putuse să fie înşelată de cea#a deasă care stăruia de mai multe zile, să se rătăcească şi s'o ia pe alături de podul engle$esc aruncat peste acest pîrîiaş îngust, dar cu malurile a rupte şi umflat de ploi! *u toate că sir Ralp(! care avea mai mult spirit de o serva#ie decît lăsau să se vadă reflec#iile lui, ar fi găsit, în nu ştiu care din impresiile lui intime, puternice motive de ănuială împotriva domnului de Ramiere, el nu le comunică nimănui, privind ca inutil şi crud orice reproş adus unui om şi aşa destul de nenorocit de a avea o astfel de remuşcare în via#a lui! Pe colonel, care e1prima în fa#a lui un fel de ănuială în această privin#ă, îl făcu c(iar să in teleagă că în starea olnăvicioasă a doamnei "elmare era necesar de a continua să'i ascundă cau$ele posi ile ale sinuciderii tovarăşei sale din copilărie! *u moartea acestei nefericite, s' au petrecut lucrurile la fel ca şi cu dragostea ei! A fost o în#elegere tacită de a nu aduce niciodată vor a despre ea în fa#a Indianei şi curînd, nu se mai vor i deloc! "ar aceste precau#iuni au fost inutile, căci doamna "elmare avea şi ea motivele ei ca să ănuiască o parte din adevăr 5 mustrările amare pe care le adresase nefericitei fete în seara aceea fatală, i se păreau cau$e suficiente pentru a e1plica (otărîrea ei ruscă! Iată de ce, din clipa cumplită cînd a o servat cea dintîi cadavrul plutind pe apă, liniştea Indianei, şi pînă atunci atît de tur urată, inima ei! şi aşa atît de tristă, au primit ultima lovitură % oala ei lentă mergea acum cu repe$iciune şi această femeie, atît de tînără şi poate atît de tare, refu$înd să se vindece şi! ascun$îndu'şi suferin#a în fa#a afec#iunii pu#in perspicace şi pu#in delicate a so#ului ei, se lăsa să moară su povara mî(nirii şi a descura&ării! ) Nenorocire 8 Nenorocire mie 8 strigă ea, intrînd în camera ei după ce aflase despre sosirea apropiată a lui RaCmon! Blestem asupra acestui om care nu a intrat aici decît ca să aducă de$năde&dea şi moartea 8 "oamne'"um'ne$eule 8 "e ce'i îngădui să se aşe$e între mine şi tine, să pună stăpînire după placul lui pe destinul meu, să nu tre uiască decît să întindă mîna pentru a spune 5 ?Este a mea 8 îi voi tur ura mintea, îi voi pustii via#a % şi dacă îmi va re$ista, voi răspîndi doliul în &urul ei, o voi copleşi cu remuşcări, cu regrete şi cu spaime 8B "oamne, nu este drept ca o iată femeie să fie astfel prigonită 8 începu să plîngă amarnic % căci amintirea lui RaCmon îi redeştepta pe aceea a lui Noun, mai vie şi mai sfîşietoare! ) 3ărmana mea Noun 8 3ărmana mea tovarăşe de copilărie 8 *ompatrioata mea, singura mea prietenă 8 spuse ea cu durere % omul acesta este uciga şul tău! Nefericită copilă 8 #i'a adus nenorocirea ca şi mie 8 Tu, care mă iu eai atîta, care singură îmi g(iceai neca$urile şi te pricepeai să le alini cu veselia ta naivă . .ai mie, care te'am pierdut 8 Pentru asta m'am ostenit să te aduc de la atîta depărtare 8 Prin ce tertipuri a putut acest om să surprindă astfel una ta credin#ă şi să te facă să comi#i o ticăloşie : A( 8 2ără îndoială, te'a înşelat şi nu #i'ai dat seama de gresata ta decît vă$înd indignarea mea 8 Am fost prea aspră, Noun, am fost aspră pînă la cru$ime % te'am adus la disperare, te'am ucis 8 Nefericito 8 *um de n'ai aşteptat cîteva ore, pentru ca vîntul să fi spul erat ca pe o pleavă uşoară ciuda mea pe tine 8 *um de n'ai venit să plîngi în ra#ele mele şi să'mi spui 5 ?Am fost amăgită, am procedat fără să'mi dau seama ce făceam % dar o şti#i ine, vă respect şi vă iu esc 8O Te' aş fi strîns la piept, am fi plîns împreună şi acum n'ai fi moartă! +oartă 8 +oartă atît de tînără, atît de frumoasă, atît de plină de via#ă 8 +oartă la nouăspre$ece ani, de o moarte atît de groa$nică 8 Plîngîndu'şi astfel tovarăşa, Indiana plîngea !totodată, fară să'şi dea seama, ilu$iile celor trei $ile, cele mai frumoase trei $ile din via#a ei, singurele pe care le trăise cu adevărat% căci în timpul acestor trei $ile iu ise cu o pa timă pe care RaCmon, c(iar dac'ar fi fost cel mai încre$ut! dintre ăr a#i, nu şi'ar fi putut'o înc(ipui niciodată! "ar cu cît această dragoste fusese mai furtunoasă şi mai oar ă, cu atît resim#ise mai mult &ignirea pe care o primise % cea dintîi dragoste a unei inimi ca a ei, este at ît de sfioasă şi de delicată 8 *u toate acestea, Indiana cedase mai degra ă unei porniri de ciudă şi de ruşine, decît unui act de voin#ă ine gîndit! Nu pun deloc la îndoială iertarea pe care RaCmon ar fi o #inut'o, dacă ar fi avut cîteva momente mai mult ca s'o implore! "ar soarta i'a $ădărnicit şi dragostea, şi viclenia, şi doamna "elmare credea cu toată sinceritatea că de aci înainte îl va urî!

ideile tinere ale timpului său alăturîndu'se cu sfin#enie *(arteiK 5 cel pu#in asta a cre$ut că face şi asta s'a străduit să dovedească! "ar conven#iile că$ute în desuetudine sînt supuse interpretării şi s'a întîmplat cu C"arta lui ,udovic al -.III'lea ca şi cu #vang"elia lui Isus *ristos % nu mai era decît un te1t asupra căruia fiecare îşi e1ersa elocin#a, fără ca un discurs să ai ă mai multe urmări decît o predică! Epocă de lu1 şi de nepăsare, în care, pe marginea unei prăpăstii fără fund, civili$a#ia somnola, nesă#ioasă să se ucure de ultimele ei plăceri! RaCmon se plasase, deci, pe acest fel de linie de demarca#ie între a u$ul de putere şi cel de li ertate, teren nesigur, în care oamenii cumsecade căutau încă, dar $adarnic, un adăpost împotriva vi&eliei care se pregătea! ,ui, ca şi multor altor capete fără e1perien#ă, rolul de pu licist conştiincios i se părea încă posi il! Eroare, într'un timp cind, de o parte şi de alta, nimeni nu se prefăcea că se adresea$ă glasului ra#iunii decît pentru a'0 înă uşi şi mai sigur! 7m fără pasiuni politice, RaCmon îşi înc(ipuia că este de$interesat şi se înşela el însuşi % căci societatea, aşa cum era organi$ată atunci, îi era inevoitoare şi avanta&oasă % ea nu putea fi dată peste cap

*ît despre RaCmon ) şi asta nu din fanfaronadă, nici din amor propriu de$amăgit ) el &induia mai mult ca oricînd la dragostea şi iertarea doamnei "elmare! *redea că este un lucru imposi il % şi nici o altă dragoste de femeie, nici o altă fericire de pe pămînt, nu i se părea că pre#uieşte atîta! Aşa era el făcut! 7 sete nemărginită de întîmplări şi de emo#ii îi mistuia via#a! Ii plăcea societatea cu legile şi opreliştile ei, fiindcă îi oferea mi&loace de luptă şi de re$isten#ă % şi dacă avea oroare de răsturnări rutale şi de li ertate e1cesivă, era numai pentru că promiteau satisfac#ii mediocre şi facile! *u toate acestea, să nu crede#i că a rămas nepăsător îa moartea lui Noun! In primul moment, îi fu silă de el însuşi şi încarcă pistoalele cu inten#ia sinceră de a'şi $ ura creierii % dar un sentiment lăuda il îl opri! *e s'ar face mama lui, mama lui ătrină, şu redă 8!!! această iată femeie a cărei via#ă fusese atît de $ uciumată şi atît de dureroasă, care nu mai trăia decît pentru el, unicul ei un, singura ei speran#ă : Tre uia oare să'i $dro ească inima, să-i scurte$e pu#inele $ile care'i mai rămîneau : Nu, fără îndoială, nu 8 +i&locul cel mai un de a'şi ispăşi crima era ca de aci înainte să se dedice cu totul mamei sale % şi cu această inten#ie se reîntoarse la Paris, lingă ea! şi)şi dădu toată silin#a de a o face să uite felul de părăsire în care o lăsase mare parte din iarnă! RaCmon e*ercita o putere de necre$ut, asupra a tot ceea ce se afla în &urul lui % căci, gîndindu 'ne ine, c(iar cu greşelile şi $văpăielile lui din tinere#e, în societate era un om superior! Nu v'am spus pe ce se întemeia reputa#ia lui de spirit şi de talent, deoarece aceasta era în afara evenimentelor pe care aveam să vi le povestim 5 dar este timpul de a vă aduce la cunoştin#ă că acest Ra+mon, căruia i'a#i urmărit slă iciunile şi poate i'a#i de$apro at uşurin#a, este unul dintre oamenii care au e*ercitat asupra gîndurilor voastre cea mai mare stăpînire sau influen#ă, oricare ar fi astă$i opinia voastră! A#i citit pe neră' suflate roşurile lui politice şi adesea a#i fost su &uga#i, citind $iarele din acel timp, de farmecul ire$isti il al stilului său şi de gra#ia logicii sale rafinate şi mondene! .ă vor esc de un timp foarte îndepărtat de noi, astă$i cînd nu se mai socoteşte pe secole, nici măcar pe durata domniilor, ci pe guverne! .ă vor esc de anul +ar'tignac, de această epocă de acalmie şi de îndoială aruncată în mi&locul erei noastre politice, nu ca un tratat de pace, ci ca o conven#ie de armisti#iu, despre aceste cincispre$ece luni de domnie a doctrinelor care au înrîurit atît de i$ar principiile şi moravurile şi care, poate, au pregătit straniul de$nodămînt al ultimei noastre revolu#ii! Este timpul în care s'au vă$ut înflorind tinere talente, nefericite de a se fi născut în $ile de tran$i#ie şi de tran$ac#ie % căci şi'au plătit tri utul fa#ă de înclina#iile şo'văelnice şi împăciuitoare ale epocii! Niciodată, după cîte ştiu eu! nu s'a vă$ut împingîndu'se atît de departe ştiin#a vor elor şi ignoran#a ori ascunderea ipocrită a lucrurilor! A fost domnia opreliştilor şi n'aş putea spune ce fel de oameni le'au folosit mai mult, ie$ui#i în rasă scurtă, sau avoca#i în ro ă lungă! +odera#ia politică se strecurase în o iceiuri ca şi polite#ea manierelor şi s'a întîmplat cu această primă formă de curtoa$ie ca şi cu a doua 5 a servit drept mască duşmăniilor şi le'a învă#at să se ră$ oiască fără scandal şi fără $gomot! Tre uie spus totuşi, pentru a'i scu$a pe tinerii din epoca aceea, că au fost deseori remorca#i ca nişte am arca#iuni uşoare de către marile nave, fără să ştie prea ine unde erau mîna#i, ucuroşi 9i mîndri cum erau de a despica valurile şi de a'şi umfla noile lor pîn$e! 3ituat prin naştere şi avere printre parti$anii regalită#ii a solute, RaCmon îm ră#işa

fără ca nivelul unului său trai să fie diminuat şi este un minunat îndemn la modera#ie această perfectă ti(nă a stării lucrurilor, care se transmite şi gîndirii! *are om este atît de ingrat fa#ă' de providen#ă ca să'i reproşe$e nenorocirea altora, dacă pentru el n'a avut decît $îm ete şi inefaceri: *um ar fi putut fi convinşi aceşti tineri sus#inători ai monar(iei constitu#ionale că însăşi constitu#ia era învec(ită, că! apăsa organismul social şi îl o osea, cînd pentru ei înşişi o găseau uşoară şi nu'i culegeau decît avanta&ele : *ine crede in mi$eria pe care n'o cutioaşte :
*onstitu#ie Napoleon!
K

acordată

2ran#ei de ,udovic al -.III'lea în 0N0P ) după căderea lui

Nimic nu este atît de uşor şi de o isnuit decît s/ te inseli pe tine însu#i cînd nu' #i lipseşte spiritul şi cînd cunoşti ine toate su tilită#ile lim ii! Este o regină prosti' tuată care urcă şi co oară după toate rolurile, care se degi(i$ea$ă, se împodo eşte, se preface şi se eclipsea$ă % este o pledantă care are un răspuns la toate, care a prevă$ut totdeauna totul şi care ia o mie de forme ca să ai ă dreptate! *el mai cinstit dintre oameni este cel care gîndeşte şi ac#ionea$ă cît mai ine, însă cel mai puternic, este cel care ştie să scrie şi să vor ească cel mai ine! "ispensat de averea sa ca să scrie pentru ani, RaCmon scria de plăcere şi Ispunea el de ună credin#ăJ din datorie! Această rară însuşire pe care o avea, de a com ate şi înlătura prin talent adevărul po$itiv, făcuse din el un om pre#ios guvernului, pe care îl servea cu mult mai mult prin opo$i#ia lui impar#ială, decît o făceau acoli#ii lui prin devotamentul lor or % şi mai pre#ios încă, pentru acea lume tînără şi elegantă care era!de acord să se lepede de ridicolul vec(ilor ei privilegii, dar care voia de asemenea să păstre$e eneficiul avanta&elor sale pre$ente! Erau oameni de mare talent, într'adevăr, cei care mai retineau încă societatea gata s/ se pră uşească în a is şi care! suspenda#i ei înşişi între două stînci, luptau cu calm si de$innvoltură împotriva adevărului rutal care avea să'i ing(ită! A i$ uti în acest fel să'#i forme$i o convingere împotriva oricărei aparen#e de realitate şi sEo faci să predomine cîtva timp printre oameni lipsi#i de orice convingere, este arta care uimeşte cel mai mult şi care depăşeşte facultă#ile unui spirit simplu şi grosolan care n'a studiat recu$ita adevărurilor de sc(im ! RaCmon nici nu se întorsese ine în această lume, elementul şi patria lui, că îi şi resim#i influen#ele vitale şi e1citante! +icile intrigi amoroase care îl preocupaseră, se şterseră o clipă în fa#a unor interese mai ample şi mai strălucite! ,e trată cu!aceeaşi îndră$neală şi aceeaşi ardoare % şi cînd se vă$u căutat mai mult ca oricînd de tot ceea ce
Parisul avea mai ales! sim#i că iu ea via#a mai mult ca niciodată! Putea fi el socotit vinovat că a dat uitării o remuşcare intimă, pentru a primi răsplata meritată a serviciilor aduse #ării sale : In inima tui tînără, în spiritul lui dinamic! în toată!fiin#a lui dîr$ă şi ro ustă! sim#ea via#a năpădindu'i prin to#i porii, destinul făcîndu'0 fericit fără voia lui % şi atunci cerea iertare unei um re mînioase, care venea cîteodată să geamă în visurile lui, că a căutat în afec#iunea celor vii un spri&in împotriva spaimelor mor#ii! Nici nu'şi reluase ine via#a, că sim#i, ca şi în trecut, nevoia de a îm ina preocupări de dragoste şi planuri de aventuri cu specula#iile lui politice, cu visurile lui am i#ioase şi medita#iile filo$ofice! 3pun am i#ie, dar nu aceea a onorurilor şi a anilor, cu care n' avea ce face, ci aceea a reputa#iei şi popularită#ii aristocratice! ! ! ,a început, pierduse năde&dea să o revadă vreodată pe doamna "elmare după tragicul de$nodămînt al du lei sale intrigi! "ar, tot drămuind întinderea pierderii suferite, tot alintînd cu gîndul această comoară care îi scăpa, îi reveni speran#a şi, în acelaşi timp, voin#a si încrederea de a o redo îndi! *întări piedicile pe care avea să le înt/mpine şi în#elese că la început, cele mai greu de învins vor veni c(iar de la Indiana % tre uia deci să facă aşa fel ca atacul să'i fie prote&at, c(iar de către so#! Nu era o idee nouă! dar era sigură % ăr a#ii geloşi sînt deose it de indica#i, pentru acest fel de servicii! *incispre$ece $ile după ce îi veni această idee! RaCmon se găsea în drum spre ,agnC! unde era aşteptat la de&un! N'ave#i preten#ia să vă spun, în mod concret, prin ce servicii a il făcute găsise mi&locul să se facă simpatic domnului "elmare 8 Prefer, fiindcă sînt pe calc să vă de$vălui trăsăturile persona&elor acestei istorisiri, să vă sc(i#e$ repede pe cele ale colonelului! 'tiţi oare ce se c(eamă în provincie un om onest ? Este cel care nu încalcă #arina vecinului, care nu pretinde datornicilor nici un an mai mult decît i se datorea$ă, care îşi ridică pălăria în fa#a oricărui individ care îi salută 5 este cel care nu siluieşte

fetele la drumul mare, care nu dă foc la (am arul nimănui, care nu despoaie trecătorii pe la col#urile îngrăditurii lui. *u condi#ia să respecte cu sfin#enie via#a şi punga concetă#enilor l ui ! nu i se cere socoteală de nimic altceva! Poate să'şi %ată nevasta, să'şi maltrate$e slugile, să'şi lase copiii pe drumuri, asta nu priveşte pe nimeni! 3ocietatea nu condamnă decît actele care o le$ea$ă % via#a particulară nu intră în atri u#iile ei! Asta era morala domnului "elmare! Nu studiase niciodată vreun alt contract social decît acesta 5 $iecare la el acasă. 3ocotea toate duioşiile inimei drept copilării femeieşti şi drept su tilită#i sentimentale! 7m fără spirit, fără tact şi fără educa#ie, se ucura totuşi de o considera#ie mai solidă decît cea care se! o #ine prin talente şi unătate! Avea spete largi şi înc(eieturi viguroase % mînuia la perfec#ie spada şi sa ia şi, pe deasupra, poseda o suscepti iliiate ar#ăgoasă! 2iindcă nu în#elegea totdeauna de glumă, era mereu stăpînit de ideea că este luat peste picior! Incapa il să răspundă cum tre uie, nu avea decît un mi&loc de a se apăra 5 acela de a impune tăcerea prin amenin#ări! .or ele lui de du( favorite se învîrteau veşnic în &urul loviturilor de aston care tre uiau date şi al afacerilor de onoare care tre uiau lic(idate % gra #ie acestor lucruri, cei din partea locului adăugau totdeauna la numele lui epitetul brav! fiindcă pe cit se pare ravura militară înseamnă să ai spete late, mustă#i mari, să în&uri cît po#i şi să pui mîna pe sa ie pentru orice fleac! 2erească'mă "umne$eu să cred că via#a de ta ără a ruti$ea$ă pe to#i oamenii 8 "ar îmi ve#i îngădui să gîndesc că tre uie un fond foarte serios de tact şi de educa#ie, pentru a re$ista acestor deprinderi de domina#ie pasivă si rutală! "acă a#i făcut armata, şti#i prea ine ceea ce numesc solda#ii culotte de peau şi ve#i recunoaşte că numărul acestora este mare printre rămăşi#ele vechilor co(orte imperiale! Aceşti oameni, care, aduna#i şi împinşi de o mină puternică au înfăptuit isprăvi atît de minunate, luau propor#ii de gigan#i în fumul ătăliilor % dar, reveni#i la via#a civilă, eroii nu mai erau decît solda#i, tovarăşi îndră$ne#i şi grosolani care gîndeau ca nişte maşini % mare minune cînd nu se comportau în societate ca într'o #ară cucerită 8 A fost mai degra ă vina secolului decît a lor! 3pirite naive, ei au cre$ut în linguşelile gloriei şi s'au lăsat convinşi că erau mari patrioţi pentru că îşi apărau patria, unii de voie'de nevoie, al#ii pentru ani şi onoruri! 9i cum au apărat'o, mă rog, aceste mii de oameni care au îm ră#işat or eşte greşala unuia singur şi care, după ce a salvat 2ran#a, au ruinat'o în mod atît de &alnic : 9i apoi, dacă devotamentul solda#ilor pentru căpitanul lor vi se pare no il şi măre#, fie % mie de asemenea % dar numesc aceasta fidelitate, şi nu patriotism % felicit pe învingătorii 3paniei, dar nu le mul#umesc! Iar în ce priveşte onoarea numelui de france$, nu în#eleg deloc acest fel de a o pre$enta vecinilor noştri şi îmi vine greu să cred că generalii împăratului au fost ine pătrunşi de acest lucru în acea tristă epocă a gloriei noastre % dar ştiu că este inter$is să se vor ească impar#ial despre aceste lucruri % eu tac, posteritatea le va &udeca! "omnul "elmare avea toate calită#ile şi toate defectele acestor oameni! Naiv pînă Ia copilărie asupra anumitor su tilită#i în materie de onoare, se pricepea foarte ine să'şi poarte interesele către cel mai un re$ultat posi il, fără să se sinc(isească de inele sau de răul care putea să re$ulte pentru altul! întreaga lui conştiin#ă, era legea % întreaga morală, dreptul său! Era una din acele pro ită#i seci şi rigide care nu iau nimic cu împrumut de
K %antalon de piele; e1presia se referă la pantalonii scur#i, de [email protected], pe care îi purtau altădată militarii şi la figurat înseamnă militar mărginit!

teama de a nu putea restitui şi care nu dau cu împrumut nici atît, de frică să nu mai poată lua înapoi! Era omul onest care nu ia şi nu dă nimic % care ar prefera să moară decît să şterpelească o crosnă de vreascuri din pădurile regelui, dar care te'ar ucide, fără multă vor ă, pentru un vreasc adunat dintr'a lui! 4til numai pentru el însuşi, nu făcea rău nimănui! Nu se amesteca în nimic din ce se'ntîmpla în &urul lui, de teama de a nu fi silit să facă vreun serviciu! "ar cînd credea că onoarea îi cerea să'0 facă, nimeni nu dovedea un $el mai neo osit şi o franc(e#e mai cavalerească! în acelaşi timp încre$ător ca un copil şi ă' nuitor ca un despot, credea într'un &urămînt strîm si privea cu neîncredere o făgăduială sinceră! ,a fel ca în militărie, pentru el totul se reducea la formă! 7pinia pu lică îl stăpînea în aşa măsură, încît ra#iunea şi unul sim# nu intrau deloc în (otărîrile sale şi cînd spunea 5 !!Asta aşa se o işnuieşteB, credea că a formulat un argument fără replică! Era deci natura cea mai opusă aceleia a so#iei sale, inima cea mai pu#in făcută ca s'o în#eleagă, spiritul cel mai incapa il s'o aprecie$e! 9i cu toate acestea este sigur că în

inima acestei femei sclavia dăduse naştere unui fel de aversiune virtuoasă şi mută care nu era totdeauna dreaptă! "oamna "elmare &udeca prea greşit inima so#ului ei % el nu era decît rutal şi ea îl socotea crud! In i$ ucnirile lui era mai multă asprime decît mînie, în manierele lui mai multă grosolănie decît sfruntare! Natura nu'0' făcuse rău % avea momente de milă care îl făceau să se căiască, iar în căin#ă, era aproape sensi il! .ia#a de ta ără fusese aceea care îi ridicase rutalitatea la rangul principiu! *u o so#ie mai pu#in educată şi mai pu#in landă, ar fi fost linistit ca un lup domesticit % dar această femeie era descura&ată de soarta ei % nu'şi da osteneala de a încerca să'0 facă mai un!

-I *o orînd din ca rioletă în curtea din ,agnC, RaCmon sim#i că îl părăseşte cura&ul! 4rma deci să revină su acest acoperiş care îi redeştepta amintiri atît de groa$nice 8 Ra#ionamentele lui, de acord cu propriile'i pasiuni, puteau să'0 a&ute să'si stăpînească ătăile inimii, dar nu să le înă uşe şi în această clipă sen$a#ia remuşcării era tot atît de vie ca şi cea a dorin#ei! Prima figură care veni să'0'întîmpine fu aceea a lui sir Ralp( Bro=n şi i se păru, vă$îndu'0 în eternul lui costum de vînătoare, întovărăşit de cîinii lui şi grav ca un laird sco#ian, că vede mergînd portretul pe care îl descoperise în camera doamnei "elmare! *îteva clipe după aceea veni colonelul şi se servi de&unul fără ca Indiana să fi apărut! RaCmon, traversînd vesti ulul, trecînd prin fa#a sălii de iliard, recunoscînd aceste locuri pe care le vă$use în împre&urări atît de diferite, se sim#ea aşa de rău, încît a ia îşi mai aducea aminte cu ce inten#ii venise! ) ;otărit, doamna "elmare nu vrea să co oare : se adresă colonelul, cu oarecare acreală, către factotumul său ,elievre! ) "oamna n'a prea dormit, răspunse ,elievre şi domnişoara Noun!!! Ipoftim, veşnic afurisitul ăsta de nume care'mi vine 8J, domnişoara 2annC, vreau să $ic, mi'a spus că acum doamna se odi(neşte! ) Atunci cum se face că am vă$ut'o la fereastră : 2annC s'a înşelat! "u'te şi anun#ă pe doamna că se serveşte de&unul!!! sau, mai degra ă, sir Ralp(, dragul meu, fii ama il şi urcă să ve$i c(iar dumneata dacă verişoara dumitale este olnavă într' adevăr! "acă numele nenorocit scăpat servitorului din o işnuin#ă făcuse să treacă un fior dureros prin nervii lui RaCmon, e1pedientul colonelului le transmise o stranie sen$a#ie de mînie şi gelo$ie! In camera ei 8 gîndi el! Nu se mul#umeşte să'i aşe$e acolo portretul, îl mai trimite şi în persoană! Acest engle$ are aici drepturi pe care nici so#ul pare că nu îndră$neşte să şi le atri uie! *a şi cum ar fi g(icit reflec#iile lui RaCmon, domnule "elmare spuse 5 ) Asta să nu vă mire % domnul Bro=n este medicul casei % şi'apoi este vărul nostru, un ăiat un pe care il iu im din toată inima! Ralp( lipsi $ece minute une! Ra&Cmon era distrat, stîn&enit! Nu mînca, privea deseori spre uşă! In sfîrşit, engle$ul reapăru! ) Intr'adevăr Indiana nu se simte ine, spuse el % i'am recomandat să stea în pat! 3e aşe$ă la masă cu un aer liniştit şi mîncă $dravăn! *olonelul făcu la fel! ?;otărit lucru, gîndi RaCmon, este un prete1t ca să nu mă vadă! Aceştia doi nu cred o iotă, iar ăr atul este mai mult nemul#umit decît îngri&orat de starea nevestii! E ine, tre urile merg mai ine decît m'aş fi aşteptat!B "ificultatea îi îndîr&i voin#a şi imaginea lui Noun se şterse din lam riurile întunecate care, în primele momente, îl îng(e#aseră de groa$ă! *urînd, nu mai vă$u rătăcind decît forma uşoară a doamnei "elmare! In salon, se aşe$ă la g(erg(eful ei % e1aminînd Iîn timp ce discuta şi prefăcîndu'se distrat, florile roderiei, pipăi toate mătăsurile, respiră parfumul pe care'0 lăsaseră degetele ei mici! +ai vă$use această roderie în camera Indianei % pe atunci era a ia începută, acum era acoperită de flori apărute su suflarea fe rei, stropite de lacrimile fiecărei $ile! RaCmon sim#i pe ale lui ivindu'se la marginea pleoapelor şi, prin nu ştiu ce simpatie, ridicînd cu triste#e oc(ii asupra ori$ontului pe

care Indiana avea o iceiul să'0 contemple melancolic, $ări în depărtare $idurile al e din *ercC, care se conturau pe un fond de #arini întunecate! Tresări, tre$it de vocea colonelului! ) 3ă mergem, dragă vecine, îi spuse el, e timpul să mă ac(it fa#ă de dumneata şi să'mi #in promisiunile! 2a rica este în plină activitate şr lucrătorii sînt to#i la trea ă! Iată creioane şi (îrtie, ca să po#i lua note! RaCmon îl urmă pe colonel, e1amina u$ina cu un aer plin de $el şi de curio$itate, făcu unele o serva#ii care dovedeau că ştiin#a c(imiei şi mecanica îi erau la fel de familiare, suportă cu o ră dare inimagina ilă di$erta#iile intermina ile ale domnului "elmare, împărtăşi unele din ideile sale, com ătu alte cîteva şi, în ansam lu, se com' portă aşa încît să convingă că atri uia acestor lucruri un mare interes, în timp ce a ia se uita la ele şi toate gîndurile îi erau îndreptate către doamna "elmare! ,a drept vor ind, nici o ştiin#ă nu'i era străină, nici o descoperire indiferentă % în afară de asta, servea interesele fratelui său, care într'adevăr îşi pusese întreaga avere intr'o e1ploatare asemănătoare, deşi mult mai vastă! *unoştin#ele e1acte ale domnului "elmare, singurul gen de superioritate pe care îl poseda acest om, îi ofereau în acest moment latura cea mai ună de e1ploatat în conversa#ia lui! 3ir Ralp(, prea pu#in negustor, însă om politic foarte în#elept, adăuga la e1aminarea fa ricii considera#ii economice de un nivel destul de ridicat! ,ucrătorii, #inînd neapărat să arate unui cunoscător îndem/narea lor, se întreceau în $el şi perspicacitate! RaCmon, vă$înd tot, în#elegea tot, răspundea la tot şi nu se gîndea decît la intriga amoroasă care îl adusese în acel loc! *înd au terminat cu mecanismele interioare, din întîmplare, veni vor a despre volumul şi puterea cursului de apă! Ieşiră şi că#ărîndu'se pe eclu$ă, însărcinară pe şeful lucrător să ridice vanele şi să constate varia#iile viiturilor! • "omnule, spuse acesta adresîndu'se domnului "elmare care sta ilea nivelul ma1im la 0Q picioare, scu$a#i'mă, dar l'am vă$ut anul acesta la şaptespre$ece! • 9i cînd anume : Te înşeli, spuse colonelul! • +ă ierta#i, domnule, a fost în a&unul întoarcerii dumneavoastră din Belgia % a(, da, în noaptea cînd domnişoara Noun a fost găsită înecată % dovadă e că trupul a trecut peste digul pe care'0 vede#i acolo şi nu s'a oprit decît aici, în locui unde se află domnul! .or ind astfel pe un ton însufle#it, lucrătorul indica locul ocupat de RaCmon! Nefericitul tînăr, se făcu palid ' ca moartea % aruncă o privire îngro$ită asupra apei care curgea la picioarele lui % i se păru, vă$înd reflectîndu'se în apă figura lui lividă, că (oitul încă mai plutea acolo % îl apucă ame#eala şi ar fi că$ut în rîu, dacă domnul Bro=n nu l'ar fi apucat de ra# şi nu l'ar fi îndepărtat de acolo! • 2ie, $ise colonelul, care nu ăgase nimic de seamă şi se gîndea atît de pu#in la Noun, că nu ănuia starea lui RaCmon % dar este un ca$ e1traordinar şi for#a medie a cursului este de!!! "ar ce dracu ave#i amîndoiB: $ise oprindu'se rusc! • Nimic, răspunse sir Ralp(% întorcîndu'mă, am călcat pe piciorul dumnealui % sînt de$olat, tre uie să'0 fi durut foarte rău! 3ir Ralp( dădu acest răspuns pe un ton atît de calm şi atît de natural, încît RaCmon se convinse că el credea că spune adevărul! 3'au sc(im at cîteva cuvinte de polite#e şi conversa#ia şi'a reluat cursul! *îteva ore după aceea RaCmon părăsi castelul ,agnC fără să fi vă$ut pe doamna "elmare! Era mai ine decît ar fi putut spera % se temuse să nu o vadă indiferentă şi calmă! Intre timp, revenise la castel fără să ai ă mai mult noroc! "e data aceasta colonelulera singur! RaCmon puse în mişcare toate resursele spiritului său pentru a'0 su &uga şi, cu mii de comple$en#e co orî a il la nivelul lui, laudă pe Napoleon, pe
care nu'0 putea suferi, deplînse nepăsarea guvernului, care lăsa în părăsire şi într'un fel de dispre# strălucitele rămăşi#e ale marii armate, împinse opo$i#ia atît de departe cit îi îngăduiau propriile lui opinii ! şi! dintre mai multe convingeri de ale lui, alese pe cele care ar fi putut măguli convingerile domnului "elmare! Pentru a'i cîştiga încrederea, îşi compuse c(iar un caracter diferit de al lui! 3e transformă în ăiat de via#ă, în prieten de du$ină, în secătură nepăsătoare!

?"ar dacă într'o ună $i ăsta o cucereşte pe nevastă'mea 8!!!B îşi $ise colonelul, privindu'0 cum se depărta! Apoi începu să rîdă cam încurcat în sinea lui şi îşi spuse că RaCmon era un băiat încîntător. în acel timp doamna de Ramiere se afla la *ercC 5 RaCmon îi ridică în slăvi farmecul şi spiritul doamnei "elmare şi fără a o îndemna s'o vi$ite$e, avu arta! să'i sugere$e ideea 5 ) 2iindcă veni vor a, spuse ea! este singura dintre vecinele mele pe care n'o cunosc % şi cum sînt de curînd sta ilită în partea locului, eu tre uie să! încep! 3ăptămîna viitoare vom merge împreună la ,agnC! .eni si $iua aceasta! B!!Nu mai poate să mă eviteB, gîndi RaCmon! într'adevăr, doamna "elmare nu mai putea da înapoi în fa#a o liga#iei de a'0 primi 5 vă$înd cum co oară din trăsură o femeie în vîrstă, pe care n'o cunoştea deloc, veni c(iar în mtîmpinarea ei, la peronul castelului! In acelaşi timp, recunoscu pe RaCmon, în ăr atul care o acompania % dar în#elese că o păcălise pe maică'sa pentru a o determina să facă acest demers şi nemul#umirea pe care o resim#i îi dădu puterea să fie demnă şi calmă! Primi pe doamna de Ramiere cu un amestec de respect şi ama ilitate % dar răceala ei fa#ă de RaCmon fu atît de glacială% că se sim#i incapa il să o suporte mult! Nu era o işnuit cu atitudinile dispre#uitoare şi orgoliul lui fier ea, fiindcă nu putea înfrînge cu o privire pe cele îndreptate împotriva lui! Atunci, resemnîndu'se ca un ăr at care priveşte cu indiferen#ă un capriciu, ceru permisiunea de a se duce în parc după domnul "elmare şi lăsă singure pe cele două femei! Pu#in cîte pu#in, Indiana, su &ugată de farmecul captivant pe care un spirit superior, unit cu un suflet no il şi generos, ştie ,să'l reverse în cele mai neînsemnate rela#ii, deveni la rîndul ei cu doamna de Ramiere, ună, afectuoasă şi aproape veselă! Ea nu-şi cunoscuse mama şi doamna de Carva,al, cu toate cadourile şi laudele ei, era departe de a fi una pentru ea % de aceea, lingă mama lui RaCmon fu cuprinsă de un fel de fascina#ie! *înd acesta veni să o caute, în momentul în care se urca în trăsură, vă$u pe Indiana ducînd la u$e mîna pe care i'o întindea doamna de Ramiere! 3ărmana Indiana sim#ea nevoia de a se ataşa de cineva! In via#a ei singuratică şi nefericită, tot ceea ce îi oferea o speran#ă dle afec#iune şi de spri&in era primit cu entu$iasm % îşi spunea, apoi, că doamna de Ramiere avea să o ferească de capcana în care voia să o atragă RaCmon! 0 m să mă arunc în ra#ele acestei femei admira ile, se gîndea ea, şi dacă va tre ui, îi voi spune tot! 7 voi implora să mă salve$e de fiul ei şi în#elepciunea sa va veg(ea si asupra lui şi asupra mea!B Ra#ionamentul iui RaCmon nu prea era acelaşi! ?3cumpa mea mamă 8 îşi spunea el întoreîndu'se cu ea la *ercC, gra#ia şi unătatea ei fac minuni! *îte nu le datore$ 5 educa#ia mea, succesele mele în via#ă, considera#ia mea în lume 8 Nu'mi mai lipsea decît fericirea de a'i datora inima unei femei ca Indiana!B Precum se vede, RaCmon îşi iu ea mama pentru că avea nevoie de ea şi pentru via#a fără gri&i pe care i'o oferea % aşa îşi iu esc mamele to#i copiii! *îteva $ile după aceea, RaCmon primi o invita#ie ca să petreacă trei $ile la Bellerive, magnifică reşedin#ă de agrement pe care o poseda sir Ralp( Bro=n între *ercC şi ,agnC şi unde era vor a, împreună cu cei mai uni vînători din vecinătate, să! distrugă o parte din vînat, care prăpădea pădurile şi grădinile proprietarului! ,ui RaCmon nu'i plăceau nici sir Ralp(, nici vînătoarea % însă, la marile oca$ii, doamna "elmare era cea care primea oaspe#ii în casa vărului sau şi speran#a de a o întîlni îl decisese fără prea multă osteneală! Adevărul este că, de data aceasta, sir Ralp( nu conta pe doamna "elmare % se scu$ase, invocînd proasta stare a sănătă#ii! "ar colonelul, care se făcea foc cînd so#ia sa părea să um le după distrac#ii, se înfuria şi mai tare cînd refu$a pe cele pe care consim#ea să i le îngăduie el! • Nu cumva vrei să faci pe toată lumea să creadă că te #in su c(eie : îi spuse el! +ă faci să trec drept un so# gelos % este un rol ridicol, pe care nu vreau să'0 mai &oc multă vreme! "e altă parte, ce înseamnă această lipsă de aten#ie fa#ă de vărul tău : I#i stă ine, cînd noi datorăm prieteniei lui înfiin#area şi prosperitatea industriei noastre, să'i refu$i un serviciu atît de neînsemnat : îi eşti necesară şi e$i#i 8 Nu ' #i în#eleg capriciile! To#i oamenii pe care nu'i pot suferi, sînt foarte ine veni#i pe lîngă dumneata % dar cei de care fac eu ca$, au nenoro cirea să nu'#i fie pe plac! • +i se pare că este un reproş foarte prost plasat, răspunse doamna "elmare! <in

la vărul meu ca la un frate şi această prietenie era vec(e cînd a început a dumitale! • "a, da, iată şi vor ele dumitale mari % numai că eu stiu că nu'0 găseşti destul de sentimental, nenorocitul 8 îl trate$i drept egoist pentru că nu'i plac romanele,şi nu plînge moartea unui cîine! "e altfel, nu e vor a numai de el ! *um l'ai primit pe domnul de Ramiere, un tînăr încîntător, pe cinstea mea 8 : */nd #i'0 pre$intă doamna de *arva&al, îl primeşti de minune % dar nenorocirea face să'mi fie mie simpatie şi atunci îl găseşti insuporta il, iar cînd î#i vine în vi$ită, te duci să te culci! .rei să mă faci să trec drept un om care nu ştie să se poarte : E mo mentul ca toate astea să se termine şi să începi să trăieşti ca toată lumea! RaCmon socoti că, pentru proiectele sale, nu era nimerit sa arate mult $el % amenin#ările cu indiferen#a reuşesc aproape totdeauna fa#ă de femeile care se cred iu ite! "ar cînd a&unse la sir Ralp(, vînătoarea începuse de diminea#ă şi doamna "elmare nu urma să sosească decît la ora cinci! Aşteptînd, începu să'şi pună la punct comportarea! Ii veni în minte să caute un mi&loc de &ustificare % căci momentul se apropia! Avea două $ile înaintea lui şi îşi împăr#i timpul astfel 5 restul $ilei, care era pe sf îrşite, ca să înduioşe$e, a doua $i, ca să convingă, a treia $i, ca să fie fericit! 3e uită şi la ceas şi calculă, aproape la oră, şansele de succes sau de nereuşită ale planurilor lui!

-II

3e afla de două ore în salon cînd au$i, în camera de alături, vocea dulce şi pu#in învăluită a doamnei "elmare! Tot gîndindu'se la planul lui de cucerire, devenise pasionat ca un autor pentru su iectul său! ca un avocat pentru cau$a sa şi emo#ia care îl cuprinse vă$înd'o pe Indiana, s'ar putea compara cu a unui actor foarte pătruns de roIul său, care se găseşte în pre$en#a persona&ului principal din dramă şi nu mai deose eşte realitatea de impresiile artificiale ale scenei! Era atît de sc(im ată, îneît un sentiment de unăvoin#ă sinceră se strecură totuşi în sufletul lui RaCmon! printre toate com ina#iile care îl agitau! Triste#ea şi oala îi lăsaseră urme atît de adînci pe fa#ă, încît aproape nu mai era drăgu#ă, iar încercarea de'a o cuceri oferea acum mai multă glorie decît plăcere!!! "ar RaCmon considera ca o datorie' fa#ă de el însuşi să'i redea acestei femei fericirea 9i viata! .ă$înd'o atît de palidă şi atît de tristă, socoti că nu va avea de luptat împotriva unei voin#e prea dîr$e! 4n înveliş atît de plăpînd putea, oare, să ascundă o re$isten#ă morală puternică : 3e gîndi că tre uia mai întîi să'i redeştepte interesul fa#ă de ea însăşi, să o facă să se înspăimînte de nefericirea şi de vlăguirea ei, pentru ca apoi să'i desc(idă sufletul dorin#ei şi speran#ei intr'un destin mai un! & Indiana 8 îi spuse el cu o siguran#ă secretă, perfect ascunsă su un aer de triste#e profundă, prin urmare, aşa tre uia să te regăsesc : Nu ştiam că această clipă atît de mult aşteptată, cu atîta ardoare căutată, îmi va aduce o durere atît de groa$nică 8 "oamna "elmare nu se aştepta la acest lim a& % credea că'0 va surprinde pe RaCmon în postura unui vinovat, descumpănit şi timid în fa#a ei % şi în loc de a'şi recunoaşte greşeala, de a'şi îngăima căin#a şi durerea, el nu sim#ea milă şi mî(nire decît pentru ea 8 Era deci cit se poate de a ătută şi cît se poate de $dro ită, din moment ce inspira compătimirea cuiva care ar fi tre uit să o implore pe a ei 8 7 fran#u$oaică, o femeie de lume, nu şi'ar fi pierdut capul într'o situa#ie atît de delicată % dar Indiana n'avea e'perienţa societăţii; nu poseda nici a ilitatea, !nici prefă' cătoria necesară pentru a păstra avanta&ul po$i#iei sale! Aceste cuvinte îi evocară întregul şir de suferin#e prin care trecuse, şi oc(ii i se umplură de lacrimi! ) 3înt olnavă, într'adevăr, spuse ea aşe$îndu'se, o osită şi sla ă, pe fotoliul oferit de RaCmon % mă simt foarte rău, şi în fa#a dumitale, domnule, am dreptul să

mă plîng! RaCmon nu spera să meargă atît de repede! Nu lăsă să'i scape oca$ia şi răspunse, luîndu'i mina, pe care o sim#i uscată şi rece 5

• Indiana 8 nu spune asta, nu spune că sînt cau$a suferin#elor dumitale % căci m' ai face ne un de durere şi de ucurie! • 9i de ucurie 8 repetă ea fi1înd asupra lui oc(ii mari, al aştri, plini de triste#e şi de uimire! • Ar fi tre uit să spun de speran#ă % căci dacă eu v'am provocat suferin#ele, doamnă, aş putea să le pun şi capăt! 3pune un cuvînt, adăugă el lăsîndu'se în genunc(i lingă ea, pe una din !pernele care că$use de pe divan cere'mi sîngele meu, via#a mea 8!!! • A( 8 taci 8 spuse Indiana cu amărăciune retrăgîndu'şi mîna, ai a u$at în mod odios de promisiuni % încearcă cel pu#in să repari răul pe care l'ai făcut 8 • "a, o voi face 8 e1clamă el căutînd să'i ia mîna din nou! • Prea tîr$iu, spuse ea! "ă'mi'o înapoi pe tovarăşa mea, sora mea % dă'mi'o înapoi pe Noun, singura mea prietenă 8 4n frig de moarte stră ătu vinele lui RaCmon! "e data asta nu mai avu nevoie s ă'şi e1agere$e emo#ia% sînt finele care se tre$esc, puternice şi teri ile, fără stimulente artificiale! ?9tie tot, gîndi el, şi mă &udecă!B Nimic nu era mai umilitor pentru el decît să i se reproşe$e crima de către cea care, fără să ştie, îi fusese inocentă complice, nimic mai amar decît să o vadă pe Noun plînsă de rivala ei! ! ) "a, domnule, spuse Indiana ridicîndu'şi fa#a scăldată în lacrimi, dumneata eşti de vină!!! "ar se opri vă$înd paloarea lui RaCmon! Tre uie să fi fost înspăimîntătoare, căci nu suferise niciodată atîta! 9i atunci, întreaga unătate a inimii şi întreaga duioşie involuntară pe care i'o inspira acest om, îşi redo îndiră drepturile asupra doamnei "elmare! ) Iartă'mă 8 spuse ea îngro$ită% te c(inuiesc, dar am suferit atîta 8 Aşea$ă'te si să vor im despre altceva! Acest neaşteptat elan de duioşie şi de genero$itate, făcu şi mai adîncă emo#ia lui RaCmon şi i$ ucni în (o(ote! "use mîna Indianei la u$e şi o acoperi de lacrimi şi de sărutări! Era prima dacă cînd putea pl/nge de la moartea lui Noun şi Indiana era cea care îi uşura sufletul de această greutate teri ilă! ) 7( 8 fiindcă o plîngi astfel, spuse ea, dumneata care nu ai cunoscut'o % fiindcă regre#i atît de mult răul pe care mi l'ai făcut, nu mai îndră$nesc să #i'0 reproşe$! 3ă o plîngem împreună, domnule, pentru ca de sus, din cer, să ne vadă şi să ne ierte 8 7 sudoare rece îng(e#ă fruntea lui RaCmon! "acă aceste cuvinte 5 ?dumneata care nu ai cunoscut'oB, îl uşuraseră de o teri ilă nelinişte, apelul la memoria victimei sale, în gura nevinovată a Indianei, îl umplu de o teroare supersti#ioasă! 3im#ind că se înă uşă, se ridică şi, agitat, se îndreptă către o fereastră pe marginea căreia se aşe$ă da să respire! Indiana rămase tăcută şi profund emo#ionată! .ă$îndu'0 pe RaCmon plîngînd astfel ca un copil şi venindu'i r ău ca unei femei, sim#ea un fel de ucurie tainică! ) E un 8 îşi spunea ea încetişor, mă iu eşte, inima lui e caldă şi generoasă! A săvîrşit o greşală, dar căin#a lui o răscumpără şi ar fi tre uit să'0 iert mai curînd! Il privea cu duioşie, şi îşi recăpăta încrederea în el! ,ua remuşcările vinovatului drept căin#a dragostei! ) Nu mai plînge, spuse ea ridicîndu'se şi apropiindu'se de el% eu am ucis'o, eu singură sînt vinovată! Această remuşcare mă va urmări toată via#a % am cedat unei porniri de furie şi de neîncredere % am umilit'o, i'am rănit inima! Am întors asupra ei tot paraponul pe care îl aveam împotriva dumitale % numai dumneata mă &igniseşi, şi eu am pedepsit'o pe sărmana mea prietenă! Am fost prea as&iră cu ea 8!!! ) 3i cu mine, spuse RaCmon, uitînd pe loc trecutul pentru a nu se mai gîndi decît la pre$ent! "oamna "elmare roşi! ' Poate că n'ar fi tre uit să te acu$ de groa$nica pierdere pe care am suferit'o în noaptea aceea teri i l a , $ i se ea % dar nu pot uita purtarea dumitale nesa uita fata de mine% Nedelicate#ea unui proiect atît de romantios si atît de condamna il m'a făcut să

sufăr mult!!! ma credeam iu ită, atunci 8!!! şi dumneata nici nu mă respectai 8 RaCmon îşi redo îndi for#a, voin#a, dragostea, speranta % groa$nica impresie care îl îng(e#ase dispăru ca un vis urit! 3e tre$i din nou tînăr, înflăcărat, plin de dorinte de pasiune şi de viitor! • "acă mă urăşti, sînt vinovat, spuse el! aruneîndu'se plin de avînt la picioarele ei % dar dacă mă iu eşti, nu sînt şi n'am fost niciodată! 3pune, Indiana, mă iu eşti • 7 meri#i : îi spuse ea! • "acă, pentru a o merita, răspunse RaCmon, tre uie să te iu esc pînă la adora#ie!!! • Ascultă, îi spuse ea lăsîndu'şi mîinile într'ale lui şi fi1îndu'l cu oc(ii ei mari şi ume$i în care cîte o dată scăpăra un foc întunecat, ascultă! 9tii dumneata ce înseamnă să iu eşti o femeie ca mine : Nu, n'o ştii! Ai cre$ut ca era vor a de a satisface un capriciu de o $i! Ai &udecat inima mea după toate inimile la$ate în care #i'ai e1ercitat pana acum stăpînirea dumitale efemeră! Nu ştii că eu n'am iu it încă şi că nu mi'aş da inima mea curată şi intreaga % în sc(im ul unei inimi terfelite şi distruse, dragostea entu$iastă pentru o dragoste căldu#ă,' via#a mea în sc(im ul unei $ile fugare 8 • "oamnă,, te iu esc cu patimă % inima mea este tot aşa de tînără şi înfocată şi dacă nu este demnă de a dumitale, nici o inimă de ăr at nu va fi niciodată! 9tiu cum tre uie să fii iu ită % n'am aşteptat pînă astă$i ca sa in#eleg! Nu'#i cunosc eu via#a : Nu #i'am istorisit'o la al prima oară cînd am putut să'#i vor esc: Nu #i'am citit eu întreaga poveste a inimii în cea dintai dintre privirile dumitale care s'a oprit asupra mea : 3i de ce aş fi îndrăgostit : #umai de frumuse#ea dumitale : h, fără îndoială, este în stare să scoată din min#i un %ăr%at mai pu#in impetuos şi mai pu#in tînăr % dar eu, dacă admir acest înveliş delicat şi gra#ios, este pentru că înc(ide un suflet curat şi divin, este neutru că'0 însufle#eşte un foc ceresc şi pentru că în dumneata eu nu văd numai o fe' meie, ci un înger! ) 9tiu că ai darul de a lăuda % dar nu te aştepta să'mi tre$eşti vanitatea! Eu nu am nevoie de omagii, ci de afec#iune! Tre uie să mă iu eşti fără împăr#eală, fără întoarcere, fără re$ervă % tre uie să fii gata să'mi sacrifici tot, avere, reputa#ie, datorie, afaceri, principii, familie 5 tot, domnule, fiindcă voi pune aceiaşi devotament în alan#ă şi vreau să fie egală! .e$i ine că nu mă poti iu i astfel 8 Nu era pentru prima oară că RaCmon vedea o femeie luînd dragostea în serios, cu toate că, din fericire pentru societate, aceste e1emple sînt rare % dar mai ştia că, tot din fericire pentru societate, în dragoste promisiunile nu anga&ea$ă onoarea! 4neori, c(iar femeia care îi ceruse aceste anga&amente solemne, le călcase ea cea dintai! "eci nu se înspăimîntă de preten#iile doamnei "elmare, sau! mai degra ă, nu se gîndi nici la trecut nici la viitor! 2u prins de farmecul ire$isti il al acestei femei atît de firavă şi atît de pasionată, atît de sla ă trupeşte, dar cu inima şi spiritul atît de (otărîte! Era atît de frumoasă, atît de însufle#ită, atît de impunătoare în timp ce îi dicta condi#iile, încît rămase ca fascinat la picioarele ei! • I#i &ur, spuse el, să'#i apar#in trup şi suflet, î#i înc(in via#a mea, î#i &ertfesc sîngele meu, î#i a andone$ voin#a mea % ia tot, dispune de tot, de averea mea, de onoarea mea, de conştiin#a mea, de gîndirea mea, de întreaga mea fiin#ă! • Taci, spuse cu vioiciune Indiana, iată'0 pe vărul meu! 9i, într'adevăr, flegmaticul Ralph Bro=n intră cu un aer foarte liniştit, $icînd că este foarte surprins şi foarte ucuros de a'şi vedea verişoara, lucru pe care nu'0 spera! Apoi ceru voie să o sărute pentru a'i dovedi recunoştin#a sa şi! apleeîndu'se spre ea cu o încetineală metodică, o sărută pe gură, după o iceiul copiilor din #ara lor! ! RaCmon păli de mînie şi a ia ieşise Ralp( pentru a da unele ordine, că se apropie de Indiana şi voi să şteargă urma acestui sărut necuviincios % dar calmă, doamna "elmare îl respinse 5 ) >îndeşte'te, îi spuse ea, că ai multe de ispăşit fa#ă de mine dacă vrei să cred în dumneata! RaCmon nu în#elese delicate#ea acestui refu$ % nu vă$u decît un refu$ şi prinse pică pe sir Ralp(! *îteva clipe mai tîr$iu, o servă că atunci cînd vor ea în şoaptă cu Indiana, o tutuia şi fu pe punctul de a lua re$erva pe care unele maniere o impuneau lui sir Ralp( în alte momente, drept pruden#a unui amant fericit! *u toate acestea, înt/lnind privirea curată a tinerei femei, roşi numaideeît de ănuielile lui &ignitoare! 3eara, RaCmon dădu dovadă de spirit! Era lume multă şi era ascultat % nu se putu sustrage importan#ei pe care i'o dădeau talentele lui! .or i şi, dacă Indiana ar fi fost

seacă sufleteşte, ascultîndu'0, ar fi gustat prima ei fericire! "ar, dimpotrivă, spiritul ei drept şi simplu se înspăimîntă de superioritatea lui RaCmon % ea lupt ă împotriva acelei for#e magice pe care el o e1ercita în ,urul lui, un fel de înrîurire magnetică, pe care cerul sau infernul o acordă anumitor oameni, domnie par#ială şi efemeră, atît de reală încît nici o mediocritate nu se sustrage ascendentului său, atît de trecătoare, încît nu rămîne nimic în urma lor şi ne mirăm, după ce au murit, de vîlva pe care'au stîrnit'o în timpul vie#ii! Erau multe momente în care Indiana se sim#ea fascinată de atîta strălucire % dar tot atunci îşi spunea cu triste#e că ea nu era însetată de glorie, ci de fericire! 3e în tre a,

înspăimîntată, dacă acest ăr at, pentru care viata, a avea aspecte atît de variate, interese atît de captivante, ar putea să'i consacre tot sufletul lui, să'i sacrifice toate am i#iile lui! 9i acum, cînd apăra pas cu pas, cu at/ta îndră$neală şi pricepere, cu atîta pasiune şi sînge rece, doctrine pur speculative şi interese cu totul străine de iu irea lor, ea se îngro$ea de a fi atît de pu#in lucru în via#a lui, în timp ce el era totul în via#a ei! îşi spunea, înfricoşată, că pentru el ea era un capriciu de cîteva $ile şi că el fusese pentru ea visul unei vie#i întregi! *înd îi oferi ra#ul pentru a ieşi din salon, îi strecură cîteva cuvinte de dragoste% dar ea îi răspunse cu triste#e! ) Ai atît de mult spirit8 RaCmon în#elese acest reproş şi a doua $i o petrecu toată la picioarele doamnei "elmare! *eilal#i oaspe#i, ocupa#i cu vînătoarea, le lăsară o li ertate deplină! RaCmon fu elocvent % Indiana avea atîta nevoie de a crede, încît &umătate din elocin#a lui fu de prisos! 2emei din 2ran#a, voi nu şti#i ce este aceea o creolă % fără îndoială, voi nu v'a#i fi lăsat convinse cu atîta uşurin#a, fiindcă voi nu sînte#i dintre acelea care să fi#i păcălite şi trădate 8

-III *înd sir Ralp( reveni de la vînătoare şi, ca de o icei, întîlnind pe doamna "elmare îi consultă pulsul, RaCmon, care îl o serva atent, remarcă o nuan#ă impercepti ilă de surpri$ă şi de plăcere pe trăsăturile lui liniştite! "upa care, datorită nu ştiu cărui gînd tainic, privirile acestor doi ăr a#i se întîlniră şi oc(ii limpe$i ai iui sir Ralp( pironi#i ca ai unei ufni#e asupra oc(ilor negri ai lui RaCmon, îi făcură să se plece fără voia lor! In tot restul $ilei comportarea aronetului fa#ă de doamna "elmare avu dincolo de aparenta sa impasi ilitate, ceva atent, ceva care s'ar fi putut numi interes sau solicitudine, dacă fi' $ionomia sa ar fi fost capa ila să răsfrîngă un sentiment definit! "ar RaCmon se strădui $adarnic să afle dacă în gîndurile lui era teamă sau speran#ă!% Ralp( fu impenetra il! "eodată, în timp ce se găsea la cî#iva paşi în spatele fotoliului doamnei "elmare, îl au$i pe Ralp( spunîndu'i în şoaptă 5 • Ai face ine, verişoară, ca mîine să călăreşti! • "ar ştii, răspunse ea, că pentru moment, nu am cal! • 7 să'#l găsim unul! .rei să urmăreşti vînătoarea cu noi : "oamna "elmare căută diferite prete1te ca să scape! RaCmon în#elese că ea prefera să rămînă cu el, dar totodată avu impresia că vărul ei punea o insisten#ă stranie ca s'o împiedice! Părăsind atunci grupul în care se afla, se apropie de ea şi uni insisten#ele saîe cu ale lui sir Ralp(! 3im#ea oarecare acreală fa#ă de această dădacă supărătoare a doamnei "elmare şi (otărî să'i scoată supraveg(erea pe nas! ' "acă accepta#i să urmări#i vînătoarea, îi spuse el Indianei, mă ve#i încura&a, doamnă, să imit e1emplul dumneavoastră! Nu prea îmi place vînătoarea % dar pentru a avea fericirea să fiu scutierul dumneavoastră!!! ' In acest ca$, am să merg, răspunse nesă uit Indiana! Ea sc(im ă o privire plină de în#eles cu RaCmon % dar oricît de rapidă fu ea, Ralp( o prinse din $ or şi RaCmon nu putu, toată seara, să'i adrese$e o vor ă fără a întîlni oc(ii sau urec(ile domnului Bro=n! 4n sentiment de aversiune şi aproape de gelo$ie se ivi

atunci în sufletul lui! *u ce drept acest văr, acest prieten al casei, făcea pe supra' veg(etorul pe lingă femeia pe care o iu ea el : 6ura că sir Raip( se va căi şi căută oca$ia să'0 scoată din fire fără să compromită pe doamna Delmare 5 dar fu cu neputin#ă!

3ir Ralp( făcea onorurile casei lui cu o politeţe rece şi demnă, care nu da prile&ul nici unei în#epături, nici unei contra$iceri! A doua $i, înainte de a se fi sunat dianaK Ravmon vă$u intrînd la el figura solemnă a ga$dei sale! In comportarea lui Ralp( era ceva şi mai #eapăn ca de o%icei, iar Ra+mon, în !speran#a unei provocări, îşi sim#i inima ătîndu'i de dorin#ă şi de neră dare! "ar era vor a pur şi simplu de un cal de călărie pe care RaCmon îi adusese la Bellerive şi pe care manifestase inten#ia să'0 vîndă! In cinci minute tîrgul a fost înc(eiat % sir Ralp( nu făcu nici o o iec#ie asupra preţului şi scoase din u$unar un fişic de aur pe care îl numără pe cămin cu un sînge rece cu totul i$ar, negăsind de cuviin#ă să dea aten#ie protestelor pe care Ra+mon i le adresa asupra unei e1actită#i atît de [email protected]! Apoi, în timp ce ieşea, se, întoarse şi'i spuse 5 ) "omnule, calul îmi apar#ine c(iar de astă$i 8 Atunci RaCmon avu impresia că era vor a de a fi împiedicat să meargă la vînătoare şi declară, destul de rece, că nu avea inten#ia să urme$e vînătoarea pe &os! ) "omnule, răspunse sir Ralp( cu o uşoară um ră de afectare, cunosc prea ine legile ospitalită#ii!!! 9i se retrase! *o orînd su peristil, RaCmon o vă$u pe doamna Delmare îm răcată ca ama$oană, &ucîndu'se vesela cu 7p(e lia, care-i sfîşia fularul de atist! 7 ra&ii ei recăpătaseră o uşoară culoare purpurie, oc(ii îi străluceau de o sclipire multă vreme pierdută! Redevenise drăgu#ă % uclele părului său negru se revărsau de su pălăriu#ă % această pieptănătură o făcea încîntătoare şi roc(ia de postav, înc(isă cu nasturi de sus pînă &os, contura talia ei fină si mlădioasă!
K

diana R sunete de to e şi trîm i#e pentru deşteptarea vînătorilor şi solda#ilor!

Principalul farmec al creolelor, după mine, este că e1cesiva delicate#e a trăsăturilor şi a propor#iilor, le păstrea$ă multă vreme drăgălăşenia copilăriei! Indiana, , surî$ătoare şi $glo ie, părea acum de paispre$ece ani! RaCmon, i$ it de gra#ia ei, avu un sentiment de triumf şi, adresă frumuse#ii sale complimentul cel mai pu#in a' nal pe care'0 putu găsi! ) Te neliniştea sănătatea mea, îi şopti ea % nu ve$i că vreau să trăiesc : Nu putu să'i răspundă decît printr'o privire fericit ă şi recunoscătoare! 3ir Ralp( aducea el însuşi calul veri şoarei sale % RaCmon recunoscu pe cel pe care'0 vînduse! • *um 8 e1clamă surprinsă doamna "elmare, care'0 vă$use cu o $i înainte cum îl încerca în curtea castelului, domnul de Ramiere are ama ilitatea să'mi împrumute calul său : • N'ai admirat ieri frumuse#ea şi docilitatea acestui animal : îi spuse sir Ralp(! "e a$i, î#i apar#ine! 4înt mî( nit, draga mea, că n'am putut să ţi-/ ofer mai curînd! • Te #ii de farse, vere, spuse doamna "elmare % nu în#eleg nimic din gluma asta! *ui tre uie să'i mul#umesc, domnului de Ramiere, care consimte să'mi împrumute calul, sau dumitale, care poate i'ai cerut acest lucru : • Tre uie să'i mulţumeşti vărului tău, spuse domnul "elmare, care a cumpărat acest cal pentru tine şi care #i'0 dăruieşte! • Este adevărat, unul meu Ralp( : spuse doamna "elmare mîngîind frumosul animal cu ucuria unei feti#e care primeşte primele ei podoa e! • Nu fusese oare lucru sta ilit că î#i voi da un cal în sc(im ul garniturii pe care o rode$i pentru mine : ;aide, încalecă'0, nu'#i fie teamă! I'am studiat caracterul şi l'am încercat şi a$i diminea#ă! Indiana sări la gîtul lui sir Ralp( şi de acolo pe calul lui RaCmon, pe care îl făcu să salte şi să $ urde cu îndră$neală! Toata această scenă de familie se petrecea într'un ung(er al cur#ii, su oc(ii lui RaCmon! încercă un puternic sentiment de ciudă, vă$înd afec#iunea simplă şi încre$ătoare a acestor oameni marnifestîndu'se în fa#a lui, care iu ea cu pasiune şi care poate nu dispunea de o $i întreagă ca să rămînă singur cu Indiana! • *it sînt de! fericită, îi spuse, c(emîndu'0 lîngă ea pe alee! 3e!pare că unul Ralp( a g(icit darul care putea să-mi facă cea mai mare plăcere! 9i dumneata, RaCmon, nu eşti

şi dumneata fericit vă$înd calul pe care îl călăreai trecînd în manile mele : 7( 8 *it am să'0 răsfă# 8 *um îl c(emai : 3pune, nu vreau să'i sc(im numele pe care i l'ai dat!!! • "acă este cineva fericit aici, răspunse RaCmon, este vărul dumitale care î#i face cadouri şi pe care îl săru#i atît de ucuroasă! • *(iar aşa, spuse ea rî$ind, nu cumva eşti gelos de această prietenie şi de aceste sărutări nevinovate : • >elos, poate, Indiana % nu ştiu! "ar cînd acest văr tînăr şi trandafiriu îşi pune u$ele pe ale dumitale, cînd te ia în ra#e ca să te aşe$e pe calul pe care #i'0 dăruieşte şi pe care eu #i'0 vînd! spun drept că sufăr 8 Nu 8 doamnă, nu sînt fericit să te văd stăpîna calului la care #ineam, în#eleg perfect că po#i fi fericit oferindu'0 5 dar să &oci rolul negustorului pentru a procura altuia prile&ul de a' #i fi pe plac, este o umilin#ă su til ticluită de sir Ralp(! "acă nu m'aş gîndi că toate acestea i'au trecut prin cap fără să'şi fi dat seama, aş căuta să mă ră$ un! • E( 8 Poftim 8 această gelo$ie nu'#i stă ine 8 în ce fel intimitatea noastră urg(e$ă te poate ispiti pe dumneata, care tre uie să rămîi pentru mine ceva în afara vie#ii o işnuite şi să'mi cree$i o lume de farmec, pe care nimeni altcineva nu mi'o poate clădi 8 3înt nemul#umită de dumneata, RaCmon % găsesc că este un fel de amor' propriu rănit în acest sentiment de ranc(iună împotriva ietului meu văr! Pari să fii mai gelos de aten#ia moderată pe care i'o arăt lui în pu lic, decît de afec#iunea e1clusiva pe care aş avea'o fa#ă de un altul în ascuns! • Iartă'mă 8 Iartă'mă 8 Indiana, greşesc% nu sînt demn de tine, înger un şi dulce% dar, mărturisesc, am suferit cumplit din cau$a drepturilor pe care acest om pare să şi le aroge! • 3ă şi le aroge : El, RaCmon 8: Aşadar, nu ştii ce recunoştin#ă sacră ne leagă de el : Nu ştii că mama lui era sora mamei mele 5 că ne'am născut în aceeaşi vale % că adolescen#a lui a prote&at primii mei ani % c ă a fost singurul meu spri&in, singurul meu preceptor, singurul meu tovarăş în insula Bour on % că m'a urmat peste tot% că a părăsit #ara pe care o părăseam pentru a veni să locuiască în cea pe care o locuiesc % că, într'un cuvînt, este singura fiin#ă care mă iu eşte şi care se interesea$ă de via#a mea : • Blestem 8 Tot ceea ce îmi spui, Indiana, înveninea$ă rana! Te iu eşte mult, deci, acest engle$ : 9tii dumneata cum te iu esc, eu : • A( 8 să nu comparăm! "acă o afec#iune de aceeaşi natură v'ar face rivali, ar tre ui să'0 prefer pe cei mai vec(i! "ar nu'#i fie teamă, RaCmon, că î#i voi cere vreo' dată să mă iu eşti în felul lui Ralp(! • E1plică'mi'0 deci pe acest om, te implor % căci cine ar putea pătrunde su masca lui de piatră : • Tre uie oare să'0 pre$int eu însămi pe vărul meu, spuse ea surî$înd! +ărturisesc că am oarecare repulsie să'0 descriu % îl iu esc atîta, că aş vrea să'0 măgulesc % aşa cum este, mi'e teamă că n'ai să'0 găseşti tocmai reuşit! încearcă deci să mă a&u#i% ia să vedem, cum #i se pare : • 2igura lui Iiartă'mă dacă te &ignescJ anun#ă un om cu totul nul% totuşi dă !dovadă de un sim# şi de pregătire în conversa#ia lui, cînd inevoieşte să vor ească % dar se ac(ită atît de peni il, cu atîta răceală, că nimeni nu profită de cunoştin#ele lui, într'atîta felul lui de a vor i te îng(ea#ă şi te o oseşte! 9i apoi e1istă în gîndirea lui ceva comun şi greoi, pe care nu'0 răscumpără puritatea metodică a e1primării! *red că este un spirit îm i at de toate ideile luate de la alţii şi prea apatic şi prea mediocru ca să ai ă pe ale lui proprii! Este e1act omul care tre uie, pentru a fi privit în ,ume drept un spirit serios! >ravitatea repre$intă trei sferturi din meritele lui, iar nepăsarea completea$ă restul! • E1istă ceva adevăr în acest portret, răspunse Indiana, dar este şi o pornire ostilă! ,ămureşti cu îndră$neală îndoieli pe care eu n'aş cute$a să le re$olv, eu care-/ cunosc pe Ralp( de cînd m'am născut! E adevărat că marele lui defect este de a vedea deseori cu oc(ii altuia % dar nu este un defect al spiritului, ci al educa #iei sale! "um' neata cre$i că fără educa#ie, ar fi fost complet nul % eu cred că fără ea, ar fi fost mai pu#in! Tre uie să'#i relate$ o împre&urare personală a vie#ii sale, care î#i va lămuri ca' racterul său! A avut nefericirea să ai ă un frate pe care părin#ii lui îl preferau în mod desc(is % acest frate poseda toate calită#ile strălucite care lui îi lipsesc! Învă#a cu uşu' rin#ă, avea înclina#ii pentru toate artele şi scînteia de spirit % figura lui, mai pu#in regulată ca a lui Ralp(, era mai e1presivă! Era afectuos, îndatoritor, vioi, într'un

cuvant , plăcea! Ralp(, dimpotrivă, era stingaci, melancolic, pu#in comunicativ % îi plăcea singurătatea, învă#a greu şi nu făcea paradă de pu#inele lui cunoştin#e! *înd părin#ii l'au vă$ut aşa de diferit de fratele lui mai mare, s'au purtat foarte prost cu el % au făcut şi mai rău, l'au umilit! Atunci, aşa copil cum era, caracterul lui deveni întunecat şi visător, o timiditate de neînvins parali$a toate însuşirile lui! Reuşiseră să'i inspire aversiune şi dispre# fa#ă de el însuşi % pierdu încrederea în via#ă şi încă de la varsta de cincispre$ece ani fu cuprins de spleen @, oală cu totul fi' 0 E1presie engle$ească, stare sufletească de melancolie şi desgust de toate! $ică su cerul ce#os al Angliei, dar cu totul sufletească su cerul dătător de via#ă al insulei -our%on. .i-a povestit deseori că într'o $i plecase de acasă cu (otărîrea de a se arunca în mare % dar, în timp ce sta pe #ărm adunîndu'şi gîndurile, c(iar în clipa cînd voia să treacă la faptă, mă vă$u venind spre el în ra#ele negresei care mă alăptase % aveam atunci cinci ani! Eram drăgu#ă, se spune, şi arătam fa#ă de taciturnul meu văr o înclinare pe care nimeni nu o împărtăşea! Este adevărat că el avea pentru mine gri&i şi aten#ii cu care nu eram o işnuită în casa părintească! Amîndoi năpăstui#i, ne şi în#elegeam! +ă învă#a lim a tatălui său şi eu îi gînguream lim a tatălui meu! Acest amestec de spaniolă şi engle$ă era poate e1presia caracterului lui Ralp(! *înd m'am aruncat de gîtul lui, am ăgat de seamă că plîngea şi, fără să în#eleg de ce, am început să plîng şi eu! Atunci m'a strîns la piept şi a făcut, mi'a spus el mai tîr$iu, &urămîntul de a trăi pentru mine, copil lăsat în părăsire, dacă nu c(iar urît, căruia cel pu#in prietenia sa îi va fi plăcută şi via#a sa de folos! Am fost deci prima şi singura legătură a tristei lui e1isten#e! "in $iua aceea, aproape că nu ne'am mai despăr#it% ne petreceam $ilele li eri şi sănătoşi în singurătatea mun#ilor! "ar poate că aceste istorisiri din copilăria noastră te plictisesc şi ai prefera să prin$i din urmă vînătoare, în ritm de galop! • Ne uno 8!!! spuse RaCmon #inînd frîul calului pe care călărea doamna "elmare! • Bine, continui, reluă ea! Edmond Bro=n, fratele mai mare al lui Ralp( muri la două$eci de ani % mama lui muri şi ea de inimă rea şi tatăl lui fu nemîngîiat! Ralp( ar fi dorit să'i uşure$e suferin#a % dar răceala cu care domnul Bro=n întîmpină primele sale încercări, mări şi mai mult timiditatea lui naturală! Petrecea ore întregi, tr ist şi tăcut, pe lingă acest ătrîn de$olat, fără a îndră$ni să-i adrese$e un cuvînt sau o mîngîiere, atît de mult se temea ca, vrind sa'l console$e, să nu fie stîngaci şi deplasat! Tatăl său il acu$ă că e lipsit de sim#ire şi moartea lui Edmond lasă pe ietul Ralp( şi mai nenorocit şi mai neîn#eles ca niciodată! Eram singura lui mîngîiere! • 7rice ai spune, nu pot să'0 plîng, întrerupse RaCmon % dar e1istă în via#a lui şi într'a dumitale un lucru pe care nu mi'i e1plic 5 de ce nu te'a luat de so#ie! • Pentru asta, am să'#i dau o foarte ună &ustificare, reluă ea! *înd am fost la vîrsta de măritat, Ralp(, mai mare decît mine cu $ece ani Iceea ce este o diferen#ă enormă în climatul nostru, în care copilăria femeilor este atît de scurtăJ, Ralp(, cum spun, era însurat! • 3ir Ralp( este văduv : N'am au$it niciodată vor indu'se de so#ia lui! • Nu'i vor i niciodată de ea! Era tînără, ogată şi frumoasă % dar îl iu ise pe Edmond, îi fusese destinată, iar cînd, pentru a se supune unor interese şi unor situa#ii delicate de familie, a tre uit să'0 ia pe Ralp(, nici n'a încercat să'i ascundă aversiunea ei! A fost o ligat să plece cu ea în Anglia % cînd a revenit în insula Bour on, după moartea so#iei sale, eram măritată cu domnul "elmare şi urma să plec în Europa! Ralp( a încercat să trăiască singur! 3ingurătatea îi mărea suferin#ele! *u toate că nu mi'a vor it niciodată de doamna Ralp( Bro=n, am toate motivele să cred că a fost şi mai nefericit în căsnicie decît în familie şi că amintiri recente şi dureroase veneau să mărească melancolia lui naturală! A fost din nou cuprins de spleen ; atunci şi'a vîndut planta#iile de cafea şi a venit să se sta ilească în 2ran#a! 2elul în care s'a pre$entat so#ului meu, este original şi m'ar fi făcut să rid, dacă afec#iunea acestui cumsecade Ralp( nu m'ar fi mişcat! B "omnule, îi spuse el, iu esc pe so#ia dumitale 5 eu sînt cel care a crescut'o % o privesc ca pe sora mea şi c(iar mai mult decît atît, ca pe fiica mea! Este singura rudă care îmi rămine şi singura afec#iune pe care o am! îngadui#i'mi să mă sta ilesc pe lîngă voi şi să ne petrecem viata to#i trei împreunăB! 3e spune că eşti pu#in cam gelos pe so#ia dumitale, dar se spune că eşti şi un om cinstit şi de onoare! *înd î#i voi

fi dat cuvîntul meu că nu am fost niciodată îndrăgostit de ea şi că nu voi fi niciodată, vei putea să mă priveşti cu tot atîta seninătate ca si cum aş fi într'adevăr cumnatul dumitale! Nu este aşa, domnule :B "omnul "elmare, care #ine foarte &nult la reputa#ia lui de loialitate militară, primi această declara#ie sinceră cu un fel de încredere ostentativă! Totuşi au fost necesare mai multe luni de o serva#ie atentă, pentru ca această încredere să devină tot atît de reală pe cit se fălea că este! Acum e ne$druncinată ca şi sufletul statornic şi liniştit al lui Ralp(! • Eşti oare într'adevăr convinsă, Indiana, spuse RaCmon, că sir Ralp( nu se înşeală întrucîtva el însuşi &urînd că n'a fost niciodată îndrăgostit,de dumneata : • Aveam doispre$ece ani cînd a părăsit insula Bour on ca să'şi urme$e so#ia în Anglia % aveam şaispre$ece cînd m'a regăsit măritată şi a manifestat mai multă ucurie decît mî(nire! Acum, Ralp( este de'a dreptul ătrîn! • ,a două$eci şi nouă de ani : • Nu rîde! 2a#a lui e tînără, dar de atîta suferin#ă inima lui e sfîrşită şi Ralp( nu mai iu eşte nimic pentru a nu mai suferi! • Nici pe dumneata : • Nici pe mine! Prietenia lui nu mai este decît o işnuin#ă % altădată, cînd şi'a luat sarcina să instruiască şi să prote&e$e copilăria mea a fost generoasă 5 atunci, din cau$a nevoii pe care o aveam de el, îl iu eam aşa cum mă iu eşte el astă$i! Acum, ac(it din toată inima datoria trecutului şi via#a mea se scurge încercînd să înfrumuse#e$ si să înlătur plictiseala din via#a lui! "ar eu, cînd eram copil, iu eam mai mult din instinct decît din inimă, în timp ce el, devenit ăr at, mă iu eşte mai pu#nn din inimă decît din

instinct! Ii sînt necesara pentru că sînt aproape singura care îl iu eşte % şi c(iar acum, pentru că domnul "elmare îi dă dovadă de afec#iune, el îl iu eşte aproape tot atît cît şi pe mine % protec#ia lui, altădată atît de cura&oasă în fa#a tiraniei tatălui meu, a devenit nepăs/toare şi prudentă în fa#a aceleia a so#ului meu! Nu'şi reproşea$ă că mă vede suferind, numai să fiu lingă el % nu se întrea ă dacă sînt nefericită % îi a&unge să mă vadă că trăiesc! Nu vrea să'mi acorde un spri&in care ar îndulci soarta mea, dar care, punîndu' 0 rău cu domnul "elmare, ar tur ura seninătatea soartei lui! Tot au$ind repetîndu'i'se că are inima uscată, s'a convins şi el de asta şi inima lui s'a scoro&it în părăsirea în care, din neîncredere, a lăsat'o să lînce$ească! Este un om pe care afec#iunea altuia l'ar fi putut forma % dar aceasta 0'a părăsit şi el s'a veşte&it! Acum, caută fericirea în repaos, plăcerea în via#a conforta ilă! Pu#in îi pasă de gri&ile care nu'0 privesc % tre uie spus pe şleau 5 Ralp( este un egoist! • E(, cu atît mai ine, spuse RaCmon, nu'mi mai este frică de el % l'aş iu i c(iar, dacă vrei! • "a 8 iu eşte'0, RaCmon, răspunse ea, o să fie mişcat % cît despre noi, să nu ne atem niciodată capul căutînd să preci$ăm pentru ce sîntem iu i#i, ci cum sîntern iu i#i! 2ericit cel care poate fi iu it, indiferent pentru care motiv 8 • *eea ce spui, Indiana, reluă RaCmon prin$înd mi&locul ei gingaş şi mlădios, este vaietul unei inimi singuratice şi triste % dar, cu mine, vreau să ştii pentru ce şi cum, dar mai ales pentru ce! • *a să mă faci fericită, nu'i aşa : îi spuse ea cu o privire tristă şi pătimaşă! • *a să'#i dau via#a mea, spuse RaCmon, atingînd uşor cu u$ele părul fluturînd al Indianei! 7 fanfară din apropiere îi făcu aten#i să se supraveg(e$e % era sir Ralp( care îi vedea, sau nu'i vedea! -I. *înd au fost slo o$i#i copoii, RaCmon s'a mirat de ceea ce părea că se petrece în sufletul Indianei! 7c(ii şi o ra&ii ei s'au însufle#it % dilata#ia nărilor trăda nu ştiu ce sentiment de teroare sau de plăcere şi, deodată, $vîcnind din loc şi stringînd cu energie coastele calului, se av/ntă pe urmele lui Ralp(! RaCmon nu ştia că vînătoarea era singura pasiune comună pe care o aveau Ralp( şi Indiana! Nu ănuia nici că în această femeie, atît de gingaşă şi în aparen#ă atît de timidă, sălăşluia un cura& mai mult decît ăr ătesc, acel

gen de îndră$neală frenetică ce se manifestă uneori ca o cri$ă nervoasă la făpturile cele mai sla e! 2emeile au rareori cura&ul fi$ic, care consistă în a re$ista durerii sau pericolului % dar ele au adesea cura&ul moral, pe care îl e1altă pericolul sau suferin#a! 2i rele delicate ale Indianei tîn&eau mai ales după $gomotele, mişcarea rapidă şi emo#ia vînătoarei, această imagine prescurtată a ră$ oiului, cu o oselile, şiretlicurile, luptele şi riscurile ei! .ia#a ei mo(orîtă şi roasă de plictiseală avea nevoie de aceste e1cita#ii % atunci părea că se tre$eşte dmtr'o letargie şi c(eltuieşte într'o $i toată energia inutilă pe care de un an, o lăsase să dospească în vinele ei! RaCmon fu îngro$it vă$înd'o cum alerga astfel, lăsîndu'se fără frică în seama impetuo$ită#ii acestui cal pe care a ia îl cunoştea, avîntîndu'0 cu îndră$neală în lăstăriş, ferind cu o îndemînare uimitoare crengile a căror vigoare elastică îi iciuiau fa#a, trecînd peste şan#uri fără e$itare, aventurîndu'se cu încredere în terenurile clisoase si nesta ile, fără să'i pese că'şi vatămă mem rele delicate, însă dornică să a&ungă cea dintii pe urmele proaspete ale mistre#ului! Atîta (otărîre îl înspăimlntă şi fu gata să'0 de$guste de doamna "elmare! Băr a#ii, şi mai ales aman#ii, au nevinovata înfumurare de a dori să prote&e$e slă iciunea femeilor, mai degra ă decît să le admire cura&ul! 3ă o mărturisesc : RaCmon se sim#i înspăimîntat de tot ceea ce un spirit atî t de neînfricat făgăduia în
dragoste, ca îndră$neală şi dîr$enie! Nu era inima resemnată a ietei Nouri, care prefera să se înece decît să lupte împotriva nenorocirii ei! ?"acă ar avea tot atîta impetuo$itate şi avînt în dragoste pe cît are în gusturi, gîndi el, dacă voin#a ei s'ar crampona de mine, aprigă şi înfocată ca şi capriciul ei de urmele acestui mistre#, pentru ea, societatea nu va avea nici o piedică, legile nici o for#ă % va tre ui ca destinul meu să se încline şi eu să sacrific viitorul meu pentru pre$entul ei!B 3trigăte de spaimă'şi de$năde&de, printre care se putea distinge vocea doamnei "elmare, smulseră pe RaCmon din aceste refle1ii! Neliniştit, îşi îndemnă calul şi fu a&uns de Ralp(, care îl între ă dacă au$ise #ipetele de alarmă!Numaidecît veniră la ei (ăitaşi îngro$i#i strigînd care cum nimerea că mistre#ul s'a întors rusc şi a răsturnat'o pe doamna "elmare! Al#i vînători, şi mai înspăimînta#i, sosiră e(emîndu'l pe sir Ralp(, al cărui a&utor era necesar persoanei rănite! ) Este de prisos, spuse un ultim venit! Nu mai este nici o speran #ă, îngri&irile dumitale vor veni prea tîr$iu! în această clipă de groa$ă, oc(ii lui RaCmon întîlniră fa#a palidă şi mo(orîtă a domnului Bro=n! Nu striga, nu făcea spume, nu'şi frîngea mîinile % doar îşi luă cu#itul de vînătoare şi cu un sînge rece intr'adevăr ritanic, se pregătea să' şi taie eregata, c înd RaCmon îi smulse arma şi porni cu el spre locul de unde veneau #ipetele! Ralp( păru că se deşteaptă dintr'un vis vă$înd'o pe doamna "elmare repe$indu'se spre el şi a&utîndu'0 să alerge în a&utorul colonelului, care era întins la pămînt şi părea lipsit de via#ă! 3e gră i să'i lase sînge, căci se asigurase imediat că nu era mort% dar avea coapsa fracturată şi fu transportat la castel! *ît despre doamna "elmare, în $ăpăceala celor întîmplate fusese numită din greşală în locul so#ului ei, sau mai degra ă, Ralp( şi RaCmon cre$useră că aud numele care îi interesa cel mai mult! Indiana nu suferise nici un accident, dar spaima si consternarea o făceau aproape să nu se poată #ine pe picioare! RaCmon o spri&ini în ra#e şi îşi redo îndi încrederea în inima ei de femeie vă$înd'o atît de profund mişcată de nenorocirea acestui ăr at, căruia avea multe să-i ierte înainte de a'0 plînge! 3ir Ralp( îşi reluase calmul său o işnuit % doar o pa loare e1traordinară trăda puternica $guduire prin care trecuse % fusese pe punctul de a pierde una din singurele două persoane pe care le iu ea! RaCmon, care în aceste momente de $ăpăceală şi de rătăcire era singurul care rămăsese destul de lucid % pentru a în#elege ceea ce vedea, putuse să'şi dea seama care era afec#iunea lui Ralp( pentru verişoara Iu5 şi cît de pu#in era ec(ili rată de cea pe care o avea fa#ă de colonel! Această o servatie care de$min#ea în mod cert parerea Indianei, nu scapa memoriei lui RaCmon! asa cum li se întîmplă celorlalti martori ai acestei scene! *u toate acestea, RaCmon nu spuse niciodată nimic doamnei "elmare despre incercarea de sinucidere la care fusese martor! în această discre#ie răuvoitoare, era ceva egoist şi duşmănos ce ve#i ierta, poate, sentimentului de gelo$ie amoroasă care 0'a inspirat! *u multă ătaie de cap colonelul fu transportat la ,agnC după şase săptămîni % dar se scurseră mai mult de şase luni după aceea, fără ca el să poată merge % căci la ruptura femurului, a ia sudată, se adăugă la partea olnavă un reumatism acut, care îl

condamnă la dureri atroce 9i la o nemişcare totala! 3o#ia lui îl încon&ură cu îngri&irile cele mai afectuoase %!nu părăsi căpătîiul iui şi suportă fără să crîcnească, dispo$i#ia lui acră şi morocănoasă,' furiile de soldat şi (ac(i#ele de olnav! *u toate plictiselile unei e1isten#e atît de triste, sănătatea ei înflori, proaspătă şi strălucitoare şi fericirea îşi făcu loc în inima ei! RaCmon o iu ea, o iu ea într'adevăr! .enea în fiecare $i, nu se lăsa descura&at de nici o dificultate ca s'o vadă, suporta infirmită#ile ăr atului, răceala vărului, sting(ereala întrevederilor! 7 privire de'a lui umplea de ucurie inima Indianei pentru o $i întreagă! Nu se mai gîndea să se plîngă de via#ă % sufletul ei era plin, tinere#ea ei avea un rost, for#a ei morala avea o (rană! Pe nesim#ite, colonelul începu să'i devină prieten lui RaCmon! Avu naivitatea să creadă că această asiduitate era dovada interesului pe care vecinul îl arăta pentru sănătatea sa! "oamna de Ramiere veni de asemenea de c îteva ori ca să pecetluiască această legătură cu pre$en#a ei si Indiana se legă sufleteşte de mama lui RaCmon, cu entu$iasm, şi pasiune! *e mai încolo, amantul so#iei deveni prietenul ăr atului! în această apropiere continuă, prin for#a lucrurilor, RaCmon şi Ralp( a&unseră la un fel de intimitate % îşi spuneau ,,scumpul meu prietenB! îşi dădeau mina diminea#a şi seara! "acă aveau vreun mic serviciu să'şi ceară reciproc, fra$a Sor o işnuită era aceasta 5 ?+ă i$ui îndea&uns pe prietenia dumitale etcB! In sf/rşit, cînd vor eau unul despre celălalt, spuneau 5 ,,E prietenul meuB! 9i cu toate că erau doi ăr a#i tot atît de sinceri şi desc(işi pe cit este posi il să fii în lume, nu se iu eau deloc! în toate, părerile lor erau fundamental deose ite % nu aveau nici o simpatie comună % şi dacă amîndoi iu eau pe doamna "elmare, era într'un mod atît de diferit, încît acest sentiment îi despăr#ea în loc să'i apropie! 3im#eau o stranie plăcere să se contra$ică şi să'şi otrăvească pe cit posi il dispo$i#ia unul altuia, cu reproşuri care% deşi erau aruncate în conversa#ie ca generalită#i, aveau destulă acreală şi amărăciune! Principalele şi cele mai numeroase dispute ale lor, începeau cu politica şi sfîrşeau cu morala! Asta se întîmpla seara, cînd se reuneau în &urul fotoliului domnului "elmare şi cînd disputa i$ ucnea din cele mai mici prete1te! Aparent, se păstrau totdeauna mena&amentele de polite#e pe care filo$ofia le impunea unuia şi e1perien#a omului de lume le sugera celuilalt % dar îşi serveau, cu toate acestea, su vălul alu$iei, lucruri tari care îl distrau pe colonel % căci avea o fire ră$ oinică şi ar#ăgoasă, iar în lipsa ătăliilor, îi plăceau certurile! în ce mă priveşte, eu cred că opinia politică a unui om, este omul însuşi! 3pune'mi ce sim#i şi ce gîndeşti şi î#i voi spune ce opinii politice ai! în orice rang sau în orice partid întîmplarea a făcut să ne naştem, mai eurînd sau mai tîr$iu caracterul nostru triumfă asupra pre&udecă#ilor sau asupra preceptelor educa#iei! +ă ve#i găsi, poate, i n transigent % dar cum m'aş putea decide să aştept ceva un de'la un spirit care se alătură anumitor sisteme pe care genero$itatea le respinge : Arăta#i'mi un om care sus#ine utilitatea pedepsei cu moartea şi oricît de conştiincios şi luminat ar fi, vă desfid să pute#i sta ili vreodată o sim' patie între el şi mine! "acă acest om vrea să mă înve#e adevăruri pe care eu nu le cunosc, nu va reuşi % fiindcă nu va depinde de mine să'i [email protected] încrederea mea! Ralp( şi RaCmon se deose eau în toate privin#ele şi, cu toate acestea, nu aveau, înainte de a se cunoaşte, păreri riguros sta ilite! "ar din momentul c înd au început să se înfurcească, fiecare prin$înd din $ or contrariul a ceea ce sus#inea celălalt, şi'au format fiecare o convingere completă, ne$druncinată! în toate împre&urările RaCmon era sus#inătorul societă#ii e1istente % Ralp( îi ataca edificiul din toate păr#ile! ,ucrul era simplu 5 RaCmon era fericit şi foarte ine vă$ut, Ralp( nu cunoscuse din via#ă decît durerile şi aspectele ei de$gustătoare % unul găsea totul foarte ine, ce8ălalt era nemul#umit de toate! 7amenii şi lucrurile îl năpăstuiseră pe Ralp( şi îl răsfă#aseră pe RaCrnon % şi, ca doi copii, Ralp( şi RaCmon raportau totul la ei înşişi, instituindu'se &udecători în ultimă instan#ă ai marilor pro leme de ordin social, ei care nu erau competen#i, nici unul, nici celălalt! Aşadar Ralp( sus#inea totdeauna visul lui de repu lică, care voia să e1cludă toate a u$urile, toate pre&udecă#ile, toate nedreptă#ile % proiect a$at în întregime pe speran#a unei noi rase de oameni, RaCmon sus #inea doctrina sa de monar(ie ereditară, preferind, spunea el, să suporte a u$urile, pre&udecă#ile şi nedreptă#ile, decît să vadă ridicîndu'se eşafodurile şi curgînd sînge nevinovat! ,a inceputuS discu#iei, aproape totdeauna colonelul era de partea lui Ralp(! 4ra pe Bur oni şi punea in convingerile lui toata aversi unea sentimentelor sale! "ar curand RaCmon il castiga cu indeminare de partea lui, demostrandu'i că, în principiu, monar(ia era mult mai aproape de Imperiu decat Repu lica! Ralp( avea atît de putin darul de a

convinge, era atît de candid, atît de neîndernînatic, ietul aronet 8 3inceritatea sa era atît de col#uroasa, logica sa atît de stearpă, principiile sale atît de a solute 8 Nu mena&a pe nimeni, nu îndulcea nici un adevăr! • ;aida de8' spunea el colonelului, cînd acesta! lestema interven#ia Angliei, ce #i'a făcut dumitale, om de un sim# şi cu &udecată, presupun, o na#iune întreagă care a luptat loial împotriva voastră : • ,oial: repeta "elmare, scrîşnind din din#i şi ridicîndu'şi amenin#ător cîr&a! • 3ă lăsăm c(estiunile diplomatice să se re$olve de la stat la stat, relua sir Ralp(, deoarece noi am adoptat un fel de guvernare care ne inter$ice să discutăm noi înşine interesele noastre! "acă o na#iune este răspun$ătoare de greşelile legisla#iei sale, atunci pe care ai s'o găseşti mai vinovată decît pe a dumitaleT:

• Prin urmare, domnule, striga colonelul, ruşine 2ran#ei, care 0'a părăsit pe Napoleon şi care a suportat un rege înscăunat de aionetele străine 8 • Eu nu spun ruşine 2ran#ei, relua Ralp( % spun nenorocire ei 8 7 plîng de a se fi găsit aşa de sla ă şi aşa de olnavă în $iua în care a fost descotorosită de tiranul ei, încît a fost o ligată să accepte peticul vostru de *artă constitu#ională, $drean#ă de li ertate pe care începe#i să o respecta#i astă$i, cînd ar tre ui s'o $vîrli#i şi să vă recu' ceri#i întreaga voastră li ertate!!! Atunci RaCmon primea provocarea pe care i'o adresa sir Ralp(! *avaler al *artei, dorea să fie şi al li ertă#ii şi îi dovedea în mod strălucit lui Ralp( că una era e1presia celeilalte % că, dacă distrugea *arta, îşi răsturna si idolul! Aadarnic aronetul se $ ătea în !argumentele vicioase cu care'0 îm ro odea domnul de Ramiere % acesta demonstra admira il că un sistem mai larg în li ertă#i ducea în mod inevita il la e1cesele din GH şi că na#iunea nu era încă destul de coaptă pentru li ertate, care nu în'!searnnă de$mă#! 9i cînd sir Ralp( pretindea că era a surd să vrei să înc(i$i o constitu#ie într'un număr dat de articole, că ceea ce a&ungea la început devenea insuficient mai tîr$iu, spri&inindu'se pe e1emplul convalescentului ale cărui cerin#e cresc în fiecare $i, la toate aceste platitudini pe care le repeta greoi domnul Bro=n, RaCmon răspundea că această *arta nu era un cerc infle1i il, că se va lărgi după nevoile 2ran#ei, dandu'i o elasticitate care, $icea el, se va adapta mai tîr$iu cerin#elor na#ionale, dar care în realitate nu convenea decît celor ale coroanei! *ît despre "elmare, el nu mai făcuse nici un pas din 0N0Q! Era un sta#ionar tot atît de înc(istat, tot atît de încăpă#înat ca şi emigran#ii din *o ient$ K, eternele victime
U 7raş în R(enania, loc de întîlnire a emigran #ilor din timpul Revolu#iei france$e!

ale ironiei sale pline de ură! *opil ătrîn ce era, el nu în#elesese nimic din marea dramă a căderii lui Napoleon! Nu vă$use decît un (a$ard al ră$ oiului, acolo unde triumfase puterea opiniei! .or ea totdeauna de trădare şi de patrie vîndută, ca şi cind o na#iune întreagă putea să trăde$e pe un om singur, ca şi cum 2ran#a s'ar fi lăsat vîndută de cî#iva generali! Acu$a Bur onii de tiranie şi regreta frumoasele $iie ale Imperiului, cînd ra#ele lipseau ogoarelor şi pîinea familiilor! "eclama împotriva poliţiei lui 2ranc(et şi o lăuda pe a lui 6ouche. Acest om era mereu a doua $i după Vaterloo! Era într'adevăr lucru curios să ascul#i neg(io iile sentimentale ale lui "elmare şi ale domnului de Ramiere, amîndoi filantropi visători, unul su sa ia lui Napoleon, celălalt su sceptrul sfîntului ,udovic % domnul "elmare, pro#ăpit la picioarele piramidelor % Ra+mon, aşe$at la um ra monar(ică a ste&arului din 2mcennes , 4topiile lor, care la început se ciocneau, sfîrşeau prin a se în#elege 5 RaCmon îl prindea pe colonel în cleiul fra$elor iui cavalereşti % pentru o concesie, pretindea în sc(im $ece şi îl o işnuia, pe nesim#ite, să vadă două$eci şi cinci de ani de victorii urcînd în spirală su faldurile drapelului al ! "acă Ralp( n'ar fi aruncat fără încetare rusc(e#ea şi asprimea sa în retorica înflorită a domnului de Ramiere, acesta l'ar fi cîştigat fără greş pe "elmare pentru tronul din 0N0Q % însă Ralp( îi ve1a amorul propriu, iar franc(e#ea stîngace pe care o folosea ca să-i $druncine părerea nu făcea decît să'0 ancore$e în convingerile lui imperiale! tunci toate sfor#ările domnului de Ramiere erau pierdute % Ralp( păşea greoi peste florile elocin#ei sale şi colonelul revenea cu înverşunare la cele trei culori ale sale! 6ura să le scuture de praf într-o bună zi! scuipa pe crini şi aducea pe ducele de Reic(stadt pe tronul înaintaşilor

lui, reîncepea cucerirea lumii şi sfîrşea totdeauna prin a se plînge de ruşinea care apăsa asupra 2ran#ei, de reumatismele care îl #intuiau pe fotoliu şi de ingratitudinea -ur onilor pentru ătrînele mustă#i pe care le arsese soarele deşertului şi care se $ /rliseră de #ur#urii +oscovei! ) Bietul meu prieten 8 spunea Ralp(! fii drept 5 g ăseşti un lucru rău că Restaura#ia n'a plătit serviciile aduse Imperiului şi că ea salari$ea$ă pe emigran#ii ei! 4pune-mi, dacă Napoleon ar putea să reînvie mîine în toată puterea lui, ai găsi că e ine să'#i refu$e favoarea sa şi să'i facă pe parti$anii legitimită#ii să se ucure de ea : 2iecare pentru sine şi pentru ai săi % astea sînt discu#ii de afaceri, polemici de interes personal care privesc foarle pu#in 2ran#a, astă$i cînd eşti aproape tot atît de!invalid ca şi com atan#ii emigra#iei şi cînd to#i, olnavi de gută, acoli#i sau nemul#umi#i, îi sînte#i la fel de nefolositori! *u toate acestea, tre uie să vă (rănească pe to#i, în timp ce voi nu face#i decît să vă plînge#i, care mai de care! *înd va veni $iua Repu licii, ea se va scutura de toate preten#iile voastre si va fi drept! Aceste lucruri anale, dar evidente, îl ofensau pe colonel ca tot atitea in&urii personale, şi Ralp(, care, cu tot unul său sim# nu în#elegea că pu#intimea de spirit a unui om pe care'0 stima putea să meargă atît de departe, îşi făcuse o iceiul să'0 rusc(e$e fără mena&amente! înaintea apari#iei lui RaCmon, între aceşti doi oameni e1ista o în#elegere tacită să evite orice su iect de delicată controversă, în care interese suscepti ile ar fi putut să se ciocnească reciproc! "ar RaCmon aduse în singurătatea lor toate su tilită#ile de lim a&, toate micimile perfide ale civili$a#iei! ,e arătă că era posi il să'şi spună tot, să'şi reproşe$e tot şi să se ascundă totdeauna după prete1tul discu#iei! Introduse la ei o iceiul de a se certa, pe atunci tolerat în saloane, fiindcă pasiunile pline de ură ale celor o 3ută de $ile 0 sfîrşiseră prin a se potoli şi a se topi In diverse nuan#e! "ar colonelul păstrase toată vigoarea alor lui şi Ralp( săvîrşi o mare greşală socotind că el ar fi putut să în#eleagă lim a&ul ra#iunii! "omnul "elmare se acri din $i în $i fa#ă de el şi se apropie de RaCmon, care, fără a face concesii prea mari, ştia să adopte forme eleganta pentru a'i mena&a amorul propriu! Este o mare impruden#ă să introduci politica în familii, ca să faci să treacă timpul! "acă mai e1istă astă$i familii paşnice sau fericite, le sfătuiesc să nu se a one$e la nici un $iar, să nu citească nici cel mai mic articol al ugetului, să se ascundă în cele mai îndepărtate col#uri ale proprietă#ii lor ca într'o oa$ă şi să tragă o linie de netrecut între ele şi restul societă#ii % căci dacă lasă să a&ungă pînă la ele vacarmul controverselor noastre, s'a ales praful de armonia şi de liniştea lor! Nu se poate ima gina ce acreală şi ce fiere pot aduce între rude deose irile de opinii % de cele mai multe ori nu este decît un prile& de a'şi reproşa defectele caracterului, ciudă#eniile spiritului şi viciile inimii! N'ar fi îndră$nit să se trate$e drept vicleni, im ecili, am i#ioşi său poltroni % aceleaşi idei se ascund su numele de iezuit! de regalist! de revoluţionar sau de centrist. 3înt alte cuvinte, dar aceleaşi in&urii, cu atît mai usturătoare cu cît şi'au permis reciproc să se urmărească şi să se atace fără răga$, fără indulgen#ă, fără re#inere! 9i atunci nici o îngăduin#ă pentru greşelile reciproce, nici un spirit de caritate, nici o re$ervă generoasă şi delicată!% nu se mai trece nimic cu vederea, totul se leagă de un sentiment politic şi su această mască se împroaşcă ura şi ră$ unarea! 2ericiti locuitori de la #ară, dacă mai e1istă aşa ceva în 2ran#a, fugi#i, fugi#i de politică şi citi#i în familie %ielea de măgar !!!
( Timp scurs între MW martie, data cînd Napoleon a revenit în 2ran#a după prima a dicare, şi MM iunie 0N0Q, data celei de'a doua a dicări, după înfrîngerea de la Vaterloo!

!!! "ar contagiunea este atît de mare, încît nu mai e1istă refugiu destul de o scur, singurătate destul de perfectă ca să poată ascunde şi să prote&e$e pe omul care vrea să'şi ferească inima lui ună de vi&eliile discordiilor noastre cetă#eneşti! +icul castel din Brie se apărase $adarnic cî#iva ani împotriva acestei inva$ii funeste % în cele din urmă el îşi pierdu nepăsarea, via#a, lui lăuntrică şi la orioasă, lungile lui seri de linişte şi medita#ie! *erturi $gomotoase deşteptară ecourile sale adormite, cuvinte de amărăciune şi de amenin#are înspăimîntară (eruvimii ofili#i care surîdeau de o sută de ani în pul erea lam riurilor! Emo#iile vie#ii actuale, pătrunseră în această vec(e locuin#ă şi toate aceste rafinamente depăşite de vreme, toate aceste resturi ale unei epoci de plăcere şi frivolitate, vă$ură cu groa$ă defilînd epoca noastră de îndoieli şi declama#ii, repre$entată

prin trei persoane care se înc(ideau împreună în fiecare $i pentru a se diminea#a pînă seara!

certa de

-.

*u toate aceste neîn#elegeri continui, doamna "elmare, cu încrederea vîrstei sale, se lăsa legănată de speran#a într'un viitor surî$ător! Era prima ei fericire şi imagina#ia sa înflăcărată, inima sa tînără şi în$estrată ştiau să o împodo ească cu tot ceea ce ii lipsea! Era ingenioasă în a'şi creea plăceri vii şi nevinovate, în a'şi completa ucuriile vremelnice şi neînsemnate ale destinului său! RaCmon o iu ea! în realitate, nu min#ea cînd îi spunea că era singura dragoste a vie#ii lui % nu iu ise niciodată atît de curat, nici atît de multă vreme! ,îngă ea, uita tot ceea ce nu era legat de persoana ei % lumea şi politica se ştergeau din amintirea lui % se compl ăcea în această via#ă inte rioară, în aceste o iceiuri de familie pe care ea i le crea! Admira ră darea şi for#a acestei femei, se mira de contrastul dintre spiritul şi caracterul ei, se mira mai ales că, după atîta solemnitate în primul lor pact, ea se arăta atît de pu#in preten#ioasă, încîntată de fericiri atît de rare şi furişe, încre$ătoare cu atîta or ire şi renun#are! Aceasta fiindcă dragostea era în inima ei o pasiune nouă şi generoasă, fiindcă nenumărate sentimente delicate şi no ile i se adăugau şi îi dădeau o for#ă pe care RaCmon nu o putea în#elege! *it despre el, suferi mai întîi din cau$a eternei pre$en#e a so#ului, ori a vărului! Avusese inten#ia să trate$e această dragoste ca pe toate cele pe care le cuno ştea % dar foarte curînd! Indiana 0'a silit să se ridice pînă la ea! Resemnarea ei de a suporta supraveg(erea, aerul de fericire cu care îi privea pe furiş, oc(ii săi care aveau pentru el un lim a& e1presiv şi mut, su limul ei surîs cînd, în conversa#ie, o alu$ie neaşteptată apropia inimile lor % curînd, toate acestea au devenit plăceri su tile şi rafinate, pe care RaCmon le în#elese gra#ie delicate#ii spiritului său, a culturii şi educa#iei sale! *îtă deose ire între această fiin#ă castă, care părea că ignoră posi ilitatea unui de$nodăm/nt în dragostea sa, şi toate acele femei preocupate numai de a'0 gră i, prefăcîndu'se că fug de el 8 *înd, din întîmplare, RaCmon se găsea singur cu ea, o ra&ii Indianei nu se însufle#eau îm u&orîndu'se şi nu îşi ferea privirile, stîn&enită! Nu, oc(ii ei limpe$i şi linişti#i îl priveau totdeauna cu adora#ie, surîsul nevinovat rămînea mereu pe u$ele ei ro$ ca cele ale unei feti#e care n'a cunoscut încă decît sărutările maică'si! .ă$înd'o atît de încre$ătoare, atît de pasionată, atît de curată, trăind toată numai din via#a inimii şi neîn#elegînd ce chinuri torturau inima iu itului cînd se găsea la picioarele ei, RaCmon nu mai îndră$nea să fie ăr at, de teama de a nu'i apărea mai pre&os de cum îl visase ea şi, din mîndrie, se arăla virtuos ca şi ea! Ignorantă ca o adevărată creolă, doamna "elmare nu se giîndise niciodată pînă atunci să se preocupe de pro lemele importante despre care acum se discuta $ilnic în fa#a ei! 2usese crescută de către sir Ralp(, care avea o părere mediocră despre inteligen#a şi felul de a ra#iona al femeilor şi care se mărginise !să'i dea cîteva cunoştin#e po$itive şi de folos imediat! Aşa că a ia cunoştea istoria prescurtată a lumii şi orice e1punere serioasă o copleşea de plictiseală! "ar cînd îl au$i pe Ra+mon aplicînd acestor materii aride întreaga elegan#ă a spiritului său, toată poe$ia felului său de a se e1prima, ea ascultă şi căută să în#eleagă % apoi riscă timid între ări naive, pe care o feti#ă de $ece ani crescută în lume le'ar fi rezolvat cu uşurin#ă! ,ui RaCmon îi făcu plăcere să lumine$e acest spirit virgin care părea că tre uie să se desc(idă în fa#a principiilor lui % dar, cu toată stăpînirea pe care o e1ercita asupra sufletului ei virginal şi naiv, cîteodată, sofismele lui întîmpinau re$isten#ă! Indiana opunea intereselor civili$a#iei, ridicate la rangul de principii, ideile drepte şi legile simple ale unului sim# şi ale umanită#ii% o%iecţiunile ei aveau un caracter de sinceritate crudă, care uneori îl încurca pe Ra+mon şi care totdeauna îl fermeca prin originalitatea copilărească! El se străduia ca în fa#a unui lucru serios şi considera o sarcină importantă să o aducă, pu#in cîte pu#in, la convingerile şi la principiile lui! Ar fi fost mîndru să poată stăpîni acest spirit atît de conştiincios şi luminat în c(ip atît de natural, dar avu

unele dificultă#i ca să reuşească! 3istemele generoase ale lui Ralp(, ura lui neîmpăcată fa#ă de viciile societă#ii, apriga lui neră dare de a vedea domnind alte legi şi alte moravuri! în toate acestea e1istau într'adevăr afinită#i cărora le răspundeau amintirile nefericite ale Indianei! "ar! pe neaşteptate! Ra+mon îşi nimicea adversarul demonstrîndu'i că această aversiune fată de pre$ent era opera egoismului % $ugrăvea cu căldură propriile lui sentimente, devotamentul său fa#ă de familia regală, pe care ştia să'0 orne$e cu tot eroismul unei fidelită#i pline de riscuri, respectul fa#ă de credin#a prigonită a strămoşilor săi, sentimentele sale religioase, pe care nu le comenta şi pe care le păstra din instinct şi de nevoie, $icea el! 9i apoi fericirea de a'şi iu i semenii, de a #ine de genera#ia pre$entă prin toate legăturile onoarei şi filantropiei, plăcerea de a face servicii #ării sale respingînd inova#ii prime&dioase, men#inînd pacea internă, &ertfindu'şi, dacă tre uia, tot sîngele lui pentru a scuti o picătură de sînge celui din urmă dintre compatrio#ii săi 8 Augrăvea toate aceste utopii inofensive cu atîta artă şi atîta farmec, încît Indiana se lăsa purtată de nevoia de a iu i şi de a respecta tot ceea ce iu ea şi respecta RaCmon, In privinţa aceasta, era dovedit că Ralp( era un egoist % cînd sus#inea o idee generoasă surîdeau% se adeverea, atunci, că spiritul şi inima lui se găseau în contradic#ie! Nu era mai ine să'0 creadă pe RaCmon, care avea un suflet aşa de cald, de larg şi de e1pansiv : E1istau totuşi multe momente cînd RaCmon aproape uita de dragostea lui! pentru a nu se gîndi decît la antipatia lui! In prea&ma doamnei "elmare, el nu vedea dec ît pe sir Ralp(, care, cu unul sim# aspru şi rece, îndră$nea să'0 atace pe el, omul superior care do orise duşmani atît de aleşi! 3e sim#ea umilit, vă$îndu'se prins în luptă cu un adversar atît de modest şi atunci îl copleşea cu greutatea elocin#ei sale % punea în &oc toate resursele talentului său şi Ralp(, uimăcit, greoi în a'şi aduna ideile, şi mai greoi în a le e1prima, suporta conştiin#a slă iciunii lui! în acele clipe, Indiana avea impresia c ă RaCmon era cu totul desprins de ea % avea porniri de nelinişte şi de spaimă,!gîndindu'se că, poate, toate aceste mari şi no ile sentimente,, atît de ine e1primate, nu erau dec ît etala&ul pompos ai vor elor, ironica volu ilitate a avocatului, ascultîndu'se el însuşi şi e1ersîndu'se în comedia sentimentală care tre uie să surprindă simplicitatea auditoriului! Tremura mai ales cînd, întîlnindu'î privirea, credea că vede sclipind, nu plăcerea de a fi fost în#eles de ea, ci amorul propriu triumfător de a fi făcut o pledoarie frumoasă! Atunci îi era frică şi se gîndea la Ralp(, egoistul, fa#ă de care poate erau nedrep#i % dar Ralp( nu se pricepea să spună nimic ca să prelungească această nesigu ran#ă, şi RaCmon era a il să o risipească! Nu se afla deci, în acest interior r decît o singură e*istenţă într'adevăr tur urată, decît o singură fericire într'adevăr distrusă % era e1isten#a, era fericirea lui Ralph, om venit pe lume nefericit, pentru care via#a nu avusese niciodată aspecte strălucite, ucurii depline şi intense % o mare şi ine1plica ilă nefericire pe care nimeni nu o plîngea şi care nu se plîngea nimănui % destin într'adevăr lestemat, dar fără poe$ie, fără aventură % destin o işnuit, %urghez şi trist, pe care nici o prietenie nu'0 îndulcise, pe care nici o dragoste nu' 0 fermecase, care se irosea în tăcere, cu eroismul pe care'0 dau dragostea de via #ă şi ne' voia de a spera % fiin#ă sting(eră care avusese un tată şi o mamă ca toată lumea, un frate, o so#ie, un fiu, o prietenă şi care nu se alesese cu nimic, nu p ăstrase nimic din toate aceste afec#iuni % un străin în via#ă, care trecea melancolic şi nepăsător, neavînd nici măcar acel sentiment e1altat al nefericirii lui, care face să găseşti farmec în durere! *u toată for#a caracterului său, acest om s'a sim#it uneori descura&at de virtute! îl ura pe RaCmon şi, cu un cuvînt, îl putea i$goni de la ,agnC% dar n'a f ăcut'o, fiindcă Ralp( avea o credin#ă, una singură, care era mai tare clocit cele o mie de credin#e ale lui RaCmon! Nu era nici iserica, nici monar(ia, nici societatea, nici reputa #ia, nici legile, care îi dictau sacrificiile şi cura&ul său, era conştiin#a! Trăise atît de singur, încît nu se putuse o işnui să se i$ule pe a l # i i % dar totodată, în această i$olare, învă#ase să se cunoască pe el însuşi! îşi făcuse un prieten din propria lui inimă % tot înc(i$îndu'se în el însuşi şi între îndu'se care să fie cau$a nedreptă#ilor suferite din partea celorlal#i, se încredin#ase că nu le merita prin nici un viciu % nu se mai mînia, pentru că făcea pu#in ca$ de persoana lui, pe care o ştia că este sear ădă şi o işnuită! În#elegea indiferen#a ce i se afăta şi se resemnase % dar sufletul lui îi spunea că era capa il să simtă tot ceea ce nu putea să inspire, şi dacă era dispus să ierte totul celorlal#i, era decis ca lui însuşi să nu'şi treacă nimic cu vederea! Această via#ă cu totul interioară, aceste sim#iri cu totul intime îi dădeau toate aparen#ele egoismului şi poate că nimic nu'i seamănă mai mult acestuia, ca respectul de sine însuşi! *u toate acestea, aşa cum se întîmplă deseori cînd dorind să facem un lucru prea ine,

îl facem mai rău, se întîmplă că şi sir Ralp(, dintr'un scrupul de delicate #e şi de teama de a nu'şi împovăra conştiin#a cu un reproş, săvîrşi o mare greşală şi provocă doamnei "elmare un rău irepara il! Această greşală fu aceea de a nu o fi pus la curent cu adevăratele cau$e ale mor#ii lui Noun! 2ără îndoială, atunci ea ar fi reflectat asupra prime&diilor iu irii sale pentru RaCmon % dar vom vedea mai tîr$iu pentru ce domnul Bro=n nu îndră$ni să'şi lămurească verişoara şi ce scrupule dureroase îl făcură să păstre$e tăcerea asupra unui punct atît de important! *înd se decise să o rupă, era prea tîr$iu % RaCmon avusese timpul să'şi sta ilească stăpînirea! 4n eveniment neprevă$ut $gudui viitorul colonelului şi al so#iei sale % o casă de comer# din Belgia, pe care se spri&inea toată prosperitatea întreprinderii "elmare, dăduse faliment pe neaşteptate şi colonelul, a ia resta ilit, plecase în gra ă la Anvers! .ă$îndu'0 încă atît de slă it şi atît de suferind, so#ia sa voise să'0 întovărăşească % clar domnul "elmare, amenin#at de o ruină totală şi (otărît să'şt onore$e toate an' ga&amentele, se temu ca voia&ul său să nu ai ă aerul unei fugi şi voi să'şi lase so#ia la ,agnC ca un $ălog al reîntoarcerii sale! Refu$ă de asemenea tovărăşia lui sir Ralp( şi îl rugă să rămînă, ca să fie un spri&in pentru doamna "elmare, în ca$ de sîcîieli prea insistente din partea creditorilor nelinişti#i sau gră i#i! In mi&locul acestor împre&urări supărătoare, Indiana nu se înspăimîntă decît de posi ilitatea de a părăsi ,agnC'ul şi de a se depărta de RaCmon % dar el o linişti demonstrîndu'i că, fără nici o îndoială, so#ul ei va pleca la Paris! "e altfel, îi &ură că o va urma în orice loc şi su orice prete1t ar fi, iar femeia, credul ă, se consideră aproape fericită de această nenorocire care îi permitea să pună la încercare dragostea lui RaCmon! în ce'0 privea pe el, de la aflarea acestui eveniment era a sor it de o spe ran#ă vagă, de un gînd iritant şi permanent că, în sfîrşit, se va găsi singur cu Indiana % ar fi fost pentru prima oară, de şase luni! Ea nu lăsase niciodată impresia că um lă să'0 evite şi, cu toate că era destul de pu#in gră it să triumfe într'o dragoste a cărei castitate naivă îl atrăgea doar prin ciudă#enia ei, începea să'şi dea seama că era în &oc onoarea lui ca să a&ungă la un re$ultat! Respingea în mod cinstit orice insinuare răutăcioasă asupra rela#iilor lui cu doamna "elmare % cu toată modestia, asigura că nu e1ista între ea şi ei decît o dulce şi calmă prietenie % dar pentru nimic în lume n'ar fi acceptat să mărturisească, nici celui mai un prieten, că de şase luni era iu it cu pasiune şi că nu o #inuse încă nimic de la această dragoste! 2u pu#in cam înşelat în aşteptările lui, vă$înd că sir Ralp( părea (otărît să'0 înlocuiască pe domnul "elmare pentru supraveg(ere şi că se instala dis'de'diminea#ă la ,agnC şi nu se reîntorcea la Bellerive decît seara % a c(iar, întrucît pentru a se înapoia la locuin#ele lor aveau amindoi, un timp, acelaşi drum de urmat, Ralp( dovedea o insuporta ilă afectare de polite#e, legînd plecarea lui de cea a lui RaCmon! Această constrîngere deveni repede odioasă domnului de Ramiere % iar doamna "elmare avu impresia că vede aci, odată cu o neîncredere insultătoare pentru ea, şi inten#ia de a'şi atri ui o autoritate despotică asupra purtărilor ei! RaCmon nu îndră$nea să ceară o întrevedere secretă % de fiecare dată cînd făcuse această încercare, doamna "elmare îi reamintise anumite condi#iuni sta ilite între ei! Intre timp, se şi scurseseră opt $ile de la plecarea colonelului % putea să se reîntoarcă foarte curînd, tre uia să pro8ite de oca$ie! Era o de$onoare pentru RaCmon să'i cede$e victoria lui sir Ralp(! într'o diminea#ă, el strecură următoarea scrisoare în mîna doamnei "elmare 5 !,Indiana 8 Nu mă iu eşti, deci, aşa cum te iu esc eu : Ingerul meu 8 3înt nefericit şi tu nu o ve$i! 3înt trist, nelinistit de viitorul tău, nu de al meu 5 căci oriunde te vei găsi, voi veni veni să trăiesc şi să mor! "ar, ceea ce mă înspăimanta pentru tine, este mi$eria 5 plăpîndă şi gingaşă cum eşti, scumpa mea copilă, cum vei îndura tu lipsurile : Ai un văr ogat şi generos, iar so#ul tău poate va accepta din mîna lui ceea ce va refu$a dintr'a mea! Ralp( î#i va îndulci soarta, iar eu, eu nu voi face nimic pentru tine 8 .e$i, ve$i ine, scumpă prietenă, că am de ce să fiu întunecat şi trist! Tu eşti eroică, întîmpini totul cu un surîs, nu vrei! ca eu să sufăr! A(, cîtă nevoie am de cuvintele tale dulci, de privirile tale lînde ca să'mi sus#in cura&ul 8 "ar, printr'o fatalitate de necopnceput, aceste $ile pe care nădă&duiam să le petrec nesting(erit la picioarele tale, nu mi'au adus decît o constrîngere şi mai usturătoare! 3pune deci un cuCînt, Indiana, pentru a putea fi singuri măcar o oră, pentru a

putea vărsa lacrimi pe mîinile tale al e spunîndu'#i tot ceea ce sufăr şi pentru ca o vor ă de'a ta să mă console$e şi să mă liniştească! 9i apoi, Indiana, am un capriciu de copil, un adevărat capriciu de amant % aş vrea să intru în camera ta! A(, nu te nelinişti, dulcea mea creolă 8 Am învă#at pe propria mea piele, nu numai să te respect, dar să mă şi tem de tine % pentru asta c(iar, aş vrea să intru în camera ta, să îngenunc(e$ în locul unde te'am vă$ut atît de mînioasă împotriva mea şi unde, cu toată îndră$neala mea, n'am cute$at să te privesc! Aş dori să mă prostern acolo, să petrec o oră de reculegere şi de fericire % drept orice favoare, Indiana, te voi ruga să'#i pui mîna pe inima mea şi să o i$ ăveşti de crima ei, să o linişteşti, dacă va ate prea repede, şi să'mi redai întreaga ta încredere, dacă în sfîrşit mă găseşti demn de tine! 7(, da, aş vrea să'#i dovedesc că acuma sînt, într'adevăr, că te cunosc ine, că am pentru tine un cult mai curat şi mai sfînt decît a avut vreodată o fată pentru madona ei 8 Aş vrea să fiu sigur că nu te mai temi de mine, că mă stime$i tot atît cit te venere$ eu % plecat pe inima ta, aş dori să trăiesc o oră de viată angelică! 3pune, Indiana, vrei : 7 oră, cea dintîi, poate cea de pe urmă 8 E timpul să'mi ier#i greşelile, Indiana, să'mi redai încrederea ta atît de dureros pierdută, atit de scump răscumpăfată! Nu eşti oare mul#umită de mine : 3pune, n'am petrecut eu şase luni în spatele scaunului tău, mărginindu'mi toate voluptă#ile la a'#i privi prin uclele părului tău negru, gîtul de $ăpadă aplecat pe g(erg(ef, la respira parfumul pe care îl răspîndeşti şi pe care mi'0 aducea, suav, aerul ferestrei lîngă care te aşe$i : Atîta supunere, nu merită aşadar răsplata unui sărut: un sărut de soră, dacă vrei, un sărut pe frunte! .oi rămîne credincios în#elegerilor noastre, #i'o &ur! Nu voi cere nimic!!! *um adică!, nemiloaso, nu vrei să'mi acor$i nimic : Nu cumva, de tine însă#i î#i este frică :B "oamna "elmare urcă în camera ei ca să citească această scrisoare % îi răspunse pe loc şi strecură răspunsul împreună cu o c(eie a parcului pe care el o cunoştea prea ine! ?Eu, să mă tem de tine, RaCmon : 7( 8 nu, acum nu! 9tiu prea ine felul în care mă iu eşti, cred în acest lucru cu prea multă ardoare! .ino, aşadar, nu mă mai tem nici de mine % dacă te'aş iu i mai pu#in, aş fi poate mai pu#in' liniştită % dar te iu esc cum nici tu însu#i nu o ştii!!! Pleacă mai devreme de aci, pentru a înlătura lui Ralp( orice ănuială! Revino la mie$ul nop#ii % cunoşti !parcul şi casa % iată c(eia de la porti#ă şi încui'o după ce intri!B Această încredere nevinovată şi generoasă îl făcu pe RaCmon să roşească % el căutase să i'o inspire, cu inten#ia să a u$e$e de ea % se a$ase pe noapte, pe împre&urare, pe prime&die! "acă Indiana ar fi arătat că se teme, ar fi fost pierdută % dar era liniştită, se lăsa în seama credin#ei sale % el &ură să n'o facă să se căiască! "e altfel, lucrul important era să petreacă o noapte în camera ei, pentru a nu apărea drept prost în fa#a propriilor lui oc(i pentru a face $adarnică pruden#a lui Ralp( şi a'şi putea ate &oc de el, în sinea lui! Era o satisfac#ie personală de care avea nevoie!

-.I

"ar, în seara aceea, Ralp( fu într'adevăr insuporta il % niciodată n'a fost mai greoi, mai rece şi mai nesuferit! Nu fu în stare să spună nimic interesant şi drept culme a stîngăciei, deşi era seara foarte tîr$iu, el nu dăduse încă nici un semn de plecare! "oamna "elmare începea să se simtă stîn&enită % privea, rînd pe rînd, pendula care arăta ora unspre$ece, uşa pe care vîntul o făcea să seîr#îie şi figura anostă a vărului ei, care, instalat în fa#a sa su consola căminului privea liniştit &arul fără să pară că'şi dă seama cît de nepotrivită

era pre$en#a lui! *u toate acestea, masca neclintită a lui sir Ralp(, aerul său pietrificat ascundeau în această clipă frămîntări adinci şi c(inuitoare! Era un om căruia nu'i scăpa nimic, fiindcă o serva totul cu sînge rece! Nu se lăsase înşelat de plecarea simulată a lui RaCmon % în acest moment, îşi dădea seama foarte ine de neliniştea crispată a doamnei "elmare! 3uferea mai mult decît ea însăşi şi cumpănea ne(otărît între dorin#a de a o preveni şi a o salva şi teama de a se lăsa în voia unor sentimente pe care le de$apro a % pînă la urmă, interesul verişoarei sale fu mai tare şi îşi luă inima în din#i ca să rupă tăcerea! ) Asta îmi aminteşte, îi spuse el rusc urmărind cursul ideii pe care o rumega, că astă$i un an, şedeam, dumneata şi eu, în fa#a acestui cămin, la fel ca şi acum % pendula arăta aproape aceeaşi oră, timpul era mo(orît şi rece ca şi în seara aceasta!!! I#i era rău şi aveai gînduri întunecate % ceea ce, aproape că m'ar face să cred în adevărul presim#irilor! ?4nde vrea s'a&ungă :B îşi $ise doamna "elmare privind pe vărul ei cu o surpri$ă amestecată cu nelinişte! • <i'aduci aminte! Indiana, continuă el, că te'ai sim#it atunci mai rău ca de o icei : Eu îmi reamintesc cuvintele tale ca şi cum mi'ar răsuna încă în urec(i 5 ?+ă ve#i lua drept ne ună, spuneai tu, dar e1istă o prime&die care pîndeşte în &urul nostru şi care amenin#ă pe cineva % pe mine, fără îndoială, ai adăugat tu % mă simt emo#ionată ca şi cum m'aş apropia de o mare răscruce a destinului meu % mi'e frică!!!B 3înt propriile tale cuvinte, Indiana! • Nu mai sînt olnavă, răspunse Indiana, care redevenise dintr'o dată tot atît de palidă ca în timpul de care vor ea sir Ralp( % nu mai cred în aceste spaime deşarte!!! • Eu cred, reluă el, căci în seara aceea ai fost profetă, Indiana % un mare pericol ne amenin#a, o influen#ă funestă învăluia această locuin#ă liniştită!!!

• Ei, doamne 8 nu te în#eleg 8 • Ai să mă în#elegi, sărmană prietenă! *(iar în seara aceea a intrat aici RaCmon de Ramiere!!! I#i aminteşti în ce stare!!! Ralp( aşteptă cîteva momente fără a îndră$ni să ridice oc(ii spre vara lui % fiindcă ea nu răspunse nimic, continuă 5 ) Am fost însărcinat să'0 readuc la via#ă şi am făcut'o, atît ca să'#i fac pe plac, cît şi ca să răspund unor sentimente de umanitate % dar, în realitate, Indiana, îmi lestem ceasul cînd am salvat via#a acestui om 8 Numai eu sînt cel care a făcut tot răul! ) Nu ştiu despre ce rău vrei să'mi vor eşti, răspunse Indiana tăios! Era adînc &ignită de e1plica#ia pe care o prevedea! ) .reau să vor esc de moartea acelei nenorocite, spuse Ralp(! 2ără el, ea ar mai trăi % fără dragostea lui fatală, această fată frumoasă şi cinstită care te iu ea atîta, ar fi încă alături de tine!!! Pînă aici, doamna "elmare nu în#elegea! 7 indigna pînă în adîncul sufletului aerul straniu pe care îl lua vărul ei, pentru a'i reproşa afec#iunea pe care o avea fa#ă de domnul de Ramiere! ) "estul, $ise ea, ridicîndu'se! "ar Ralp( păru că nu agă de samă! ) *eea ce m'a mirat totdeauna, spuse el, este că dumneata n'ai g(icit adevăratul motiv care'0 aducea aici, peste $iduri, pe domnul de Ramiere! 7 ănuială rapidă se strecură în sufletul Indlanei % picioarele i se tăiară şi se aşe$ă la loc! Ralp( înfipsese cu#itul, desc(i$înd o rană teri ilă! Nici nu'şi dădu ine seama de efect, că şi avu oroare de isprava lui % nu se mai gîndea decît la răul pe care îl făcuse persoanei pe care o iu ea cel mai mult pe lume % sim#i că i se sfîşie inima! Ar fi plîns amarnic, atunci, dacă ar fi putut să plîngă % dar nefericitul nu avea darul lacrimilor, nu avea nimic din ceea ce traduce cu elocin#ă lim a&ul sufletului % sîngele rece aparent cu care săvîrşi această opera#ie crudă îi dădu aerul unui călău în oc(ii Indianei! ) Este prima oară, îi spuse ea cu amărăciune, cînd văd antipatia dumitale fa#ă de domnul de Ramiere folosind mi&loace nedemne de dumneata % dar nu văd în ce fel ră$ unarea dumitale are interesul să păte$e memoria unei persoane care mi'a fost scumpă şi pe care nenorocirea ar fi tre uit să ne'o facă sfîntă! Eu nu #i'am adresat nici un fel de între ări, sir Ralp( % nu ştiu despre ce îmi vor eşti! Te rog să'mi îngădui de a

nu asculta mai mult! Ea se ridică, lăsîndu'0 pe demnul Bro=n uimăcit şi distrus Prevă$use el ine, că nu'i va desc(ide capul doamnei "elmare decat cu propriul lui sacrificiu, constiinta îi spusese că tre uia să vor ească, orice ar fi putut re$ulta de aci şi el o făcuse cu toată rutalitatea mi&loacelor şi toata stîngăcia de care era capa il! *eea ce nu apreciase el ine, fusese violen#a unui leac atît de întîr$iat! Părăsi castelul ,agnC disperat şi începu să (oinărească prin adîncul pădurii, într' un fel de rătăcire! Era mie$ul nop#ii şi RaCmon a&unse la poarta parcului! 7 desc(ise, dar, intrînd, sim#i că i se limpe$eşte capul! *e căuta el la această întîlnire : ,uase (otărîri virtuoase % va fi el oare răsplătit printr'o întrevedere castă, printr'un sarut fră#esc, de suferin#ele la care se supunea în această clipă : *ăci dacă vă aminti#i în ce împre&urări traversase altădată aceste alei şi stră ătuse această grădină, noaptea, Pe furiş, ve#i în#elege că tre uia un oarecare grad de cura& moral pentru a veni să caute plăcerea pe un astfel de drum şi de'a lungul unor astfel de amintiri!
,a sfîrşitul lui octom rie, clima împre&urimilor Parisului devine ce#oasă şi umedă, mai ales seara, în prea&ma riurilor! înt/mplarea a făcut ca noaptea aceea să fie opacă aşa cum fuseseră nop#ile corespunzătoare din primăvara precedentă! Ra+mon păşi nesigur printre ar orii învălui#i in ce#uri şi trecu prin lata uşii unui c(ioşc care iarna adăpostea o foarte frumoasă colec#ie de muşcate! Aruncă o privire asupra uşii şi, fără voia lui, inima îi $vîcni la gîndul e1travagant că urma să se desc(idă, poate, lăsînd să apară o femeie învăluită într'o lană!!! RaCmon $îm i în fa#a acestei slă iciuni supersti#ioase şi îşi continuă drumul! Intre timp îl cuprinse frigul şi pieptul i se strîngea pe măsură ce se apropia de rîu! Tre uia să'0 traverse$e pentru a pătrunde în grădină şi singura trecere în acest loc era un mic pod de lemn aruncat de la un #ărm la altul % cea#a devenea şi mai deasă în matca rîului şi RaCmon se agă#ă de rampă ca să nu se rătăcească în trestiile care creşteau în &urul ei! ,una răsărea atunci şi, căutînd să străpungă ce#urile, arunca refle1e nesigure asupra acestor plante agitate de vînt şi de mişcarea apei! Erau, în ri$a care lupeca pe frun$e şi fremăta printre vîrte&urile molcome, ca nişte suspine, ca nişte cuvinte omeneşti întretăiate! 4n (o(ot uşor se au$i lîngă RaCmon şi o mişcare ruscă scutură trestiile % era un fluierar care îşi lua $ orul la apropierea lui! <ipătul acestei păsări a #ărmurilor, seamănă e1act cu scîncetul unui prunc părăsit % şi cînd se avîntă din adîncul păpurişului, s'ar $ice că este ultima sfor#are a unei persoane care se îneacă, îl ve#i găsi pe RaCmon foarte sla şi foarte fricos 5 din#ii îi clăn#ăniră şi era cît pe aci să cadă % dar îşi dădu repede seama de ridicolul acestei spaime şi intră pe pod! A&unsese pînă la &umătate, cînd o formă omenească a ia distinctă se ridică în fa#a lui la capătul rampei, ca şi cum l'ar fi aşteptat la trecere! >indurile lui RaCmon se învălmăşiră, creierul său uimăcit nu avu puterea să ra#ione$e % se întoarse din drum şi rămase ascuns în negura ar orilor, pironindu'şi oc(ii îngro$i#i asupra acestei vagi apari#ii care rămînea acolo, unduitoare, nesigură, ca cea#a rîului şi ra$a tremurătoare a lunii! începea să creadă, totuşi, că o sesiile spiritului său îl înşelaseră şi că ceea ce luase drept o figură omenească nu era decît um ra unui ar ore sau tulpina unui ar ust, cînd o vă$u în mod clar &nişcîndu'se, mergînd şi venind spre el! In această clipă, dacă picioarele n'ar fi refu$at cu desăvîrşire să'0 asculte, ar fi luat'o la goană tot atît de repede, tot atît de fricos ca şi copilul care,trece seara pe lîngă cimitire şi care crede că aude paşi aerieni alergînd în urma lui pe vîrfurile ier urilor! "ar el se sim#i parali$at şi, ca să! se spri&ine, luă în ra#e trunc(iul unei sălcii care'i slu&i drept ascun$iş! Atunci sir Ralp(, înfăşurat într'o mantie de culoare desc(isă care la trei paşi îi da înfă#işarea unei fantome, trecu pe lîngă el şi dispăru pe drumul pe care îl stră ătuse el! ,,3pion neg(io 8 gîndi RaCmon vă$îndu'0 cum căuta urma paşilor lui! Am să scap de supraveg(erea ta mîrşavă şi in timp ce tu faci de gardă aici, eu voi fi fericit acoloB! Trecu podul cu uşurin#a unei păsări şi încrederea unui amant! 3paimele lui se isprăviseră! Noun nu e1istase niciodată, via#a concretă se redeştepta în &urul lui % Indiana ! e r a acolo şi îl aştepta, Ralp( era aici stînd la pîndă ca să'0 împiedice să treacă! ) .eg(ea$ă, spuse înveselit RaCmon, $ărindu'0 de departe cum îl căuta pe o cale greşită! .eg(ea$ă pentru mine! unule Rodolp(e Bro=n % îndatoritor prieten, apără

fericirea mea şi dacă se tre$esc cainii, dacă servitorii se neliniştesc, potoleşte'i, ordonă' le tăcere 5 ?"ormi#i în pace! cu veg(e$!!!B 9i atunci n'au mai e1istat scrupule, n'au mai e1istat remuşcări, n'a mai e1istat virtute pentru RaCmon % cum parase destul de scump!ora care ătea! 3îngele lui îng(e#at în vine îi

năvălea acum spre creier cu o violen#ă delirantă! Adineaori, palidele spaime ale mor#ii, visele fune re ale mormîntului % acum, furtunoasele realită#i ale dragostei, aprigele ucurii ale vie#ii! RaCmon se regăsea, îndră$ne# şi tînăr, întocmai ca diminea#a cînd un vis sinistru ne învăluie cu lin#oliile lui şi cînd o veselă ra$ă de soare ne deşteaptă şi ne reînsufle#eşte! ?3ărmane Ralp( 8 gîndi el, urcînd scara secretă cu un pas îndră$ne# şi uşor, tu ai vrut'o 8B

PARTEA A TREIA

-.II

"espăr#indu'se de sir Ralp(, doamna "elmare se înc(isese în camera ei şi mii de gînduri tumultuoase îi năpădiseră sufletul! Nu era pentru prima oară că o ănuială vagă arunca luminile ei sinistre pe edificiul fragil al fericirii sale! "e&a, în conversa#ii, domnul "elmare lăsase să'i scape cîteva din acele glume grosolane care trec drept complimente! Il felicitase pe RaCmon pentru succesele lui cavalereşti, în aşa fel încît să dea aproape toate indica#iile pentru urec(ile străine de această aventură! "e fiecare dată cînd doamna "elmare stătuse de vor ă cu grădinarul, numele lui Nouri venise să se furişe$e, ca o fatală necesitate, în cele mai neînsemnate amănunte şi apoi acela al domnului de Ramiere se strecurase de asemenea, prin nu stiu ce înlăn#uire de idei care păreau că au pus stăpînire pe capul acestui om şi îl o sedau fără voia'lui! "oamna "elmare fusese i$ ită de între ările lui stranii şi stîngace! 3e pierdea în propriile Iui cuvinte, din cel mai mic lucru % Părea că se află su povara unei remuscări pe care o trăda, străduindu'se să o ascundă! Alteori, c(iar în uimăceala lui RaCmon Indiana găsise aceste indicii pe care nu lecăuta şi care o persecutau. 7
împre&urare deose ită, ar fi lămurit'o şi mai mult dacă ea nu şi'ar fi ferecat sufletul faţă de orice neîncredere. 3e găsise la egetul lui Nouri un inel foarte pre#ios pe care doamna "elmare

o vă$use purtînu'0 cîtva timp iaintea mor#ii şi pe care tînăra fată pretindea să'0 fi găsit! "e atunci, doamna "elmare nu se mai despăr#ise de acest $ălog al durerii şi deseori îl vă$use pe Ra+mon pălind în clipa cînd îi lua mina ca s'o ducă la u$e! 7 dată el o implorase să nu-i mai vor ească niciodată de Noun, deoarece se socotea vinovat de moartea ei % şi fiindcă ea încerca să'i înlăture această idee dureroasă luînd toată vina asupra ei , el ii răspunsese 5 ) Nu, sărmană Indiana, nu te acu$a % dumneata nici nu ştii c i t sînt de vinovat! Acest cuvînt, spus pe un ton amar şi a ătut, înspăimîntase pe doamna "elmare! Nu îndră$nise să insiste şi acum, cînd începe#i să'şl e1plice aceste frînturi de revela#ii, ea încă nu avea cura&ul să se ocupe de ele şi să le pună cap la cap! "esc(ise fereastra şi vă$înd noaptea atît de calmă, luna atît de palidă şi de frumoasă pe după norii argintii ai ori$ontului, amintindu'şi că RaCmon urma să vină, că poate era în parc, gîndindu'se la toată fericirea pe care şi'o făgăduise pentru această oră de dragoste şi de mister, îl lestemă pe Ralp( care, cu un cuvînt, îi otrăvise speran#a şi ii distrusese ti(na pentru totdeauna! 3im#i c(iar ură împotriva lui, împotriva acestui om nefericit care îi #inuse loc de tată şi care îşi sacrificase viitorul pentru ea % căci viitorul lui era prietenia Indianei % era singurul lui un şi se resemna să'0 piardă pentru a o salva! Indiana nu putea citi în adîncul inimii lui şi nici nu putuse pătrunde pe cea a lui RaCmon! Era nedreaptă, nu din ingratitudine, ci din ignoran#ă! 9i influen#a unei pasiuni puternice, nu era cea care să o facă să resimtă mai pu#in lovitura care'i fusese dat ă! 7 clipă, făcu să cadă întreaga crimă asupra lui Ralp(, preferind să'0 acu$e pe el decît să'0 ănuiască pe RaCmon! 9i apoi, avea prea pu#in timp pentru a se reculege, pentru a lua o (otărîre 5 RaCmon tre uia să sosească! Poate că era c(iar el acela pe care'0 vedea rătăcind de cîteva momente în &urul pode#ului! *îtă aversiune nu i'ar fi inspirat Ralp( în acea clipă, dacă ea l'ar fi ănuit su forma aceea vagă care în fiecare clipă se pierdea în cea#ă şi care, aşe$ată ca o um ră la intrarea în *împiile Elisee, căuta să o apere de apropierea vinovatului 8 "eodată îi fulgeră prin minte una din acele idei i$are, neisprăvite, pe care numai fiin#ele neliniştite şi nefericite sînt în stare să le $ămislească! Ea îşi riscă întreaga ei soartă, punînd la cale o încercare delicată şi stranie la care RaCmon nu se putea aştepta! A ia pregătise acest misterios plan, că şi au$i paşii lui RaCmon pe scara secretă! Alergă să'i desc(idă şi reveni să se aşe$e, atît de emo#ionată, că se sim#ea gata să cadă % dar, ca în toate momentele grave din via#a ei, păstra o mare claritate în &udecată, o mare for#ă de spirit! RaCmon era încă palid şi gîfîia cînd împinse uşa,! neră dător să revadă lumina, să reia contactul cu realitatea! Indiana stătea cu spatele, învăluită într'un mantou căptuşit cu lană! Printr'o stranie întîmplare, era acelaşi pe care Noim îl luase în ceasul ultimei întîlniri, pentru a merge în parc să'0 întîmpine! Nu ştiu dacă vă aminti#i că RaCmon avusese atunci, timp de o clipă, ideea neverosimilă că acea femeie învăluită şi ascunsă era doamna "elmare! Acum, regăsimd aceeaşi apari#ie aplecată trist pe un scaun, la lumina unei lămpi palide şi pîlpîitoare, c(iar in acel loc unde îl aşteptau atîtea amintiri, în această cameră în#esată de remuşcările sale, unde nu mai intrase de la cea mai sinistră noapte din via#a lui, se dădu înapoi Iară voie şi rămase în prag, pironindu'şi privirea îngro$ită Pe acea imagine nemişcată şi tremurînd ca un fricos, ca nu cumva, întoreîndu'se să'i apară trăsăturile livide ale unei femei înecate! "oamna "elmare nici nu ănuia efectul pe care îl producea asupra lui RaCmon! îşi înfăşurase capul cu un fular indian, înnodat negli&ent după o iceiul creolelor % era coafura o işnuită a lui Noun! RaCmon, mort de frică, era să cadă pe spate cre$înd că vede întruc(ipîndu'se ideile lui supersti#ioase! "ar, recunoscînd femeia pe care venea să o seducă, uită de cea pe care o sedusese şi se îndreptă spre ea! Indiana avea aerul serios şi circumspect% îl privea fi1, dar cu mai multă aten#ie decît tandre#e şi nu făcu nici o mişcare pentru a'0 atrage mai repede lîngă ea! RaCmon, surprins de această primire, o atri ui vreunei e$itări caste, vreunei re#ineri delicate de femeie tînără! îngenunc(e înaintea ei, spunîndu'i 5 ) Iu ita mea, î#i este deci frică de mine : "ar numai decît o servă că doamna "elmare #inea ceva pe care avea aerul să'0

desfăşoare în fa#a lui cu o răutăcioasă afectare de gravitate! 3e plecă şi vă$u o grămadă de păr negru, inegal de lung, care părea că fusese tăiat în gra ă şi pe care Indiana îl aduna şi îl nete$ea cu mîinile! ) îl recunoşti : îi spuse ea a#intind asupra lui oc(ii ei limpe$i, din care se desprindea o scăpărare pătrun$ătoare şi i$ară! RaCmon e$ită! îşi trecu privirea asupra fularului cu care era înfăşurată şi cre$u că în#elege! ') *opilă rea 8 !îi spuse, luînd părul în mînă, pentru ce l'ai tăiat : Era aşa de frumos, îmi plăcea atît de mult 8 • +ă între ai ieri, îi spuse ea cu un fel de surîs, dacă #i l'aş sacrifica! • 7, Indiana 8 e1clamă RaCmon, ştii ine că de aci înainte, pentru mine vei fi şi mai frumoasă! Aşa că dă'mi'0 mie, nu vreau să regret că nu mai este pe fruntea ta, acest păr pe care'0 admiram în fiecare $i şi pe care acum, în fiecare $i voi putea să'0 sărut nesting(erit % dă'mi'0, ca să nu mă mai despart de el niciodată!!! "ar! luîndu'0, adunînd în mina Iui acest păr ogat din care cîteva cosi#e cădeau pînă 6a pămînt, RaCmon avu impresia că găseşte ceva uscat şi aspru, pe care degetele sale nu'0 remarcaseră niciodată la şuvi#ele de pe fruntea Indianei! El încercă de asemenea nu ştiu ce fior nervos, sim#indu'0 rece şi greu ca şi cum ar fi fost tăiat de multă vreme, ăgind de seamă că'şi pierduse umiditatea parfumată şi căldura vitală! îl privi apoi de aproape şi îi căută $adarnic acel refle1 al astru care îl făcea să semene cu aripa sinilie a cor ului 5 acesta era negru ca al negrilor, de un tip indian, de o greutate moartă!!! 7c(ii luminoşi şi pătrun$ători ai Indianei urmăreau mereu pe ai lui RaCmon! 2ără să vrea, el îi îndreptă spre o casetă de a anos întredesc(isă, din care se mai furişau cîteva şuvi#e din acelaşi păr! ) Nu este al tău 8 spuse el dezlegînd fularul de India, care'0 ascundea pe cel al doamnei Delmare. Era neatins şi îi cădea pe umeri în toată splendoarea lui! "ar ea făcu o mişcare ca să' 0 respingă, arătîndu'i mereu părul tăiat 5 ) Nu'0 recunoşti deci pe acela : îi spuse ea! Nu l'ai admirat niciodată, niciodată nu l'ai mîngîiat : 7 noapte umedă 0'a făcut oare să'şi piardă tot parfumul : Nu ai nici o aducere aminte, nici o lacrimă pentru cea care purta acet inel : RaCmon 3> lăsă să cadă pe un scaun 5 părul lui Noun scăpă din mina care îi tremura! Atîtea emo#ii c(inuitoare il istoviseră! Era un om irasci il, al cărui sînge circula repede, ai cărui nervi se răscoleau adînc! 2u scuturat de fiori din cap pînă'n picioare şi se rostogoli leşinat pe parc(et! *înd îşi reveni, doamna "elmare, în genunc(i lîngă el ii stropea cu lacrimi şi ii cerea iertare 5 dar RaCmon nu o mai iu ea! ) +i'ai făcut un rău îngro$itor, îi spuse el, un rău pe cate nu ai putea s ă'0 repari Nu'mi vei reda niciodată, o simt, încrederea pe care o aveam în inima dumitale! .i-ai arătat acum de cîtă ră$ unare şi de cită cru$ime este în stare! 3ărmană Noun 8 iată fată nefericită 8 2a#ă de ea am greşit, nu fa#ă de dumneata % ea este cea care avea dreptul să se ră$ une şi care n'a făcut'o! 3'a omorît pentru a-mi lăsa li er viitorul! 9i'a sacrificat via#a pentru liniştea mea! "umneata, doamnă, n'ai fi făcut la fel!!! "ă'mi'0, acest păr e al meu, îmi apar#ine % este singurul lucru care'mi rămîne de la singura femeie care m'a iu it cu adevărat!!! Nefericită Noun 8 Erai demnă de o altă dragoste 8 9i, dumneata, doamnă, eşti cea care mă învinuieşti de moartea ei, dumneata, pe care te'am iu it p înă la a o uita pe ea, pînă la a înfrunta c(inurile înspăim/ntătoare ale remuşcărilor % dumneata, care, în năde&dea unui sărut m'ai făcut să traverse$ acest rîu şi să trec acest pod! singur, cu groa$a alături de mine, urmărit de vedeniile infernale ale crimei mele 8 9i cînd descoperi cu ce pasiune delirantă te iu esc, î#i înfigi ung(iile de femeie în inima mea, pentru a căuta un rest de sînge care să poată curge tot pentru dumneata 8 A( 8 *înd am dispre#uit o dragoste atit de devotată, pentru a căuta o dragoste atît de feroce, eram tot atît de smintit pe cît de vinovat! "oamna "elmare nu răspunse nimic! Nemişcată, palidă, cu părul răvăşit şi oc(ii ficşi, îi făcu milă lui RaCmon! îi luă mîna! ) 9i cu toate acestea, îi spuse el, dragostea pe care o am pentru tine este atît de oar ă, că în ciuda voin#ei mele, pot încă să uit şi trecutul, şi pre$entul, şi mîrşăvia care mi-a înfierat via#a, şi crima pe care tu ai săvîrşit-o acum! Iu eşte'mă încă şi te iert!

7dată cu orgoliul, disperarea doamnei "elmare deşteptă şi dorin#a în inima amantului ei! .ă$înd'o atît de speriată să nu piardă dragostea lui, atît de umilă în fa#a lui! atît de resemnată să accepte pentru viitor legile lui drept &ustificări ale trecutului, el îşi aminti cu ce intenţii înşelase vigilen#a lui Rulp( şi în#elese toate avanta,ele po$i#iei sale! *îteva clipe afectă o triste#e profundă, o reverie întunecată % a ia răspunse lacrimilor şi mingîierilor Indianei % aşteptă ca inima ei să se fi $dro it în suspine, ca ea să fi între$ărit toată gro$ăvia părăsirii şi să'şi fi irosit toate for#ele în spaime sfîşietoare % şi atunci cînd o vă$u la picioarele lui! pierită, istovită, aşteptînd moartea de la un cuvînt, o prinse în ra#e cu o tur are frenetică şi o strînse la piept! Ea se supuse, ca o feti#ă plăpîndă, îi a andonă u$ele fără re$isten#ă! Era aproape moartă! "ar, deodată, deşteptîndu'se ca dintr'un vis, se smulse din mîngîierile lui ar$ătoare şi se refugie la capătul camerei, în locul unde portretul lui Ralp( acoperea panoul % şi ca şi cum s'ar fi pus su protec #ia acestui persona& grav, cu fruntea senină, cu u$ele caline, ea se lipi de ei, cu inima $vîcnind, rătăcită şi cuprinsă de o spaimă stranie! Asta îl făcu pe TiaCmon !să creadă că se tur urase în ra#ele l u i , că îi era frică de ea însăşi, că era a lui! 3e repe$i la ea, o smulse autoritar din refugiul ei, îi declară că venise cu inten#ia de a'şi #ine promisiunile, dar cru$imea ei fa#ă de el îl de$legase de &urăminte! ) Nu mai sînt, acum, îi spuse, nici sclavul, nici aliatul dumitale! Nu mai sînt decît omul care te iu eşte ca un ne un şi care te #ine în ra#e, rea, capricioasă, crudă, dar frumoasă, ne ună şi adorată! *u vor e lînde şi încre$ătoare, ai fi #inut în frîu sîngele meu % calmă şi generoasă % ca ieri, m'ai fi făcut lînd şi resemnat ca de o icei! "ar mi'ai răscolit toate patimile, mi'ai răsturnat toate gîndurile % m'ai făcut rînd pe rînd nefericit, fricos, olnav, furios, disperat! Acum tre uie să mă faci fericit, sau simt că nu mai pot crede în dumneata, că nu mai pot să te iu esc, să te inecuvînte$! Iertare, Indiana, iertare ! "acă te! înspăimînt, este greşala ta % m'ai făcut să sufăr atîta că mi'am pierdut min#ile 8 Indiana tremura din toate mădularele! Era atît de neştiutoare! încit credea că re$isten#a este imposi ilă % era gata să cede$e de frică, ceea ce din dragoste voia să refu$e % dar! $ ătîndu'se fără vlagă în ra#ele lui RaCmon, îi spuse cu disperare 5 ) Ai fi deci în stare să între uin#e$i for#a cu mine : RaCmon se opri, i$ it de această re$isten#ă morala care supravieţuia re$istentei fi$ice! 7 respinse, rusc! ) Niciodată 8 strigă el, mai ine mor, decît să nu te am din propria ta dorin#ă 8 li că$u în genunc(i şi tot ceea ce spiritul poate pune in locul inimei, toată poe$ia pe care imagina#ia o poate oferi ardorii sîngelui, el înc(ise într'o clocotitoare şi prime&dioasă rugăminte! 9i cînd vă$u că tot nu ceda, se resemna neavînd încotro şi îi reproşa că nu'0 iu eşte 5 analitate pe care o dispre#uia şi care îl făcea să $îm ească, aproape ruşinat că are de a face cu o femeie destul de naivă ca să nu $îm ească ea însăşi! Acest reproş îi merse la inimă Indianei mai repede decît toate e1clama#iile cu care RaCmon îşi rodase discursul! "ar, deodată, ea îşi aduse aminte! • RaCmon, îi spuse ea, cea care te iu ea atîta!!! cea de care vor eam mai înainte!!! fără îndoială, ea nu #i'a refu$at nimic : • Nimic 8 spuse RaCmon, enervat de această amintire supărătoare! "umneata, care mi' o reaminteşti mereu, mai ine fă aşa încît să uit cît de mult m'a iu it 8 • Ascultă, reluă Indiana, gînditoare şi gravă % ai pu#in cura&, tre uie să'#i mai vor esc încă! Poate n'ai fost atît de vinovat fa#ă de mine pe cît credeam! Aş fi ucu roasă să'#i pot ierta ceea ce eu priveam ca o &ignire mor tală!!! Ia spune'mi!!! cînd v'am surprins atunci!!! pentru cine veneai : pentru ea, sau pentru mine :!!! RaCmon e$ită, apoi, întrucît socoti că doamna "olmare tot avea să afle în curînd adevărul, sau că poate îl şi aflase, răspunse 5 • Pentru ea! • Ei ine, îmi place mai mult aşa, spuse ea cu un aer trist % prefer o infidelitate decît o insultă! 2ii sincer pînă la capăt, RaCmon! "e cît timp vă găsea#i în camera mea cînd am intrat : >îndeşte'te că Ralp( ştie tot şi că dacă aş vrea să'0 între !!! • Nu sînt necesare denun#urile lui sir Ralp(, doamnă! Eram aici din a&un! • 9i a#i petrecut noaptea în această cameră:!!! tăcerea dumitale îmi a&unge! Amindoi rămaseră tăcu#i timp de cîteva clipe % Indiana, ridicîndu'se, urma să se e1plice,

cînd o ătaie scurtă în uşă îi îng(e#ă sîngele în vine, RaCmon şi ea rămaseră nemişca#i, neîndră$nind să respire! 7 (îrtie lunecă pe su uşă! Era o foaie de carnet pe care aceste cuvinte, aproape necite#e, erau scrise cu creionul 5 ?Băr atul dumitale e aici! !!!! BRalp(B !B

)*+++

) Este o viclenie &osnic ticluită, spuse RaCmon îndată ce $gomotul sla al paşilor lui Ralp( încetă să fie percepti il! 3ir Ralp( are nevoie de o lec#ie si am să'i dau una!!! ) I#i inter$ic, spuse Indiana pe un ton rece şi (otărît 5 ăr atul meu este aici % Ralp( n'a min#it niciodată! 3întem pierdu#i, şi dumneata, şi eu! A fost o vreme cînd această idee m'ar fi îng(e#at de groa$ă % astă$i, pu#in îmi pasă 8 ' Ei ine, spuse RaCmon cuprin$înd'o în ra#e cu entu$iasm, fiindcă moartea ne împresoară, fii a mea 8 Iartă'mi totul şi în această clipă supremă, ultimul tău cuvînt să fie de dragoste, ultima mea suflare, de fericire! ) Această clipă de groa$ă şi de cura& ar fi putut să fie cea mai frumoasă din via#a mea, spuse ea % dar dumneata mi'ai stricat'o! 4n (uruit de ro#i se au$i în curtea fermei şi clopotul castelului fu $guduit de o mînă rutală şi neră dătoare • *unosc acest fel de a suna! spuse Indiana atentă şi rece, Ralp( n'a min#it, dar ai timp să fugi % pleacă 8 • Nu, nu vreau, strigă RaCmon, ănuiesc o trădare odioasa şi n'ai să fii singura victimă! Rămîn, şi pieptul meu te va apăra!!! • Nu e nici o trădare!!! ve$i ine că servitorii se tre$esc şi că o să se desc(idă poarta!!! 2ugi 5 ar orii din grădină te vor ascunde % şi apoi luna nu iese încă! Nici un cuvînt mai mult, pleacă 8 Ra+mon fu nevoit să se supună, dar ea îl întovărăşi pînă în &osul scării şi aruncă o privire scrutătoare asupra osc(etelor grădinii! Totul era liniştit şi calm! Rămase mult timp pe ultima treaptă, ascuitînd cu groa$ă $gomotul paşilor lui pe pietriş, fără să se mai gîndească la ăr atul ei, care se apropia! *e'i păsa de ănuielile şi de mînia lui, dacă RaCmon era în afară de pericol 8 *ît despre el, stră ătea, sprinten şi uşor, rîul şi parcul A&unse la porti#ă şi, în $ăpăceala lui, se că$ni pu#in ca să o desc(idă! A ia se vă$u afară, că s i r Ralp( apăru în fa#a lui şi îi spuse, cu acelaşi sînge rece cu! care l'ar fi a ordat într'un rout, ) 2ă'mi plăcerea şi încredinţează-mi această c(eie "acă o vor căuta, nu va fi nici un inconvenient să o găsească la mine! RaCmon ar fi preferat cea mai mortală in&urie acestei genero$ită#i ironice! ) Nu sînt omul care să uite un serviciu sincer, îi spuse el % dar sînt omul care să ră$ une un afront şi sa pedepsească o perfidie! 3ir Ralp( nu sc(im ă nici tonul, nici e1presia! ) #u-mi tre uie recunoştin#a dumitale, răspunse el şi î#i aştept liniştit ră$ unarea % dar nu este momentul să stăm de vor ă! Iată drumul şi gîndeşte'te la onoarea doamnei "eLnare! 9i dispăru! Această noapte de agita#ie răsturnase într'atît capul lui RaCmon, că în această clipă ar fi cre$ut cu tot dinadins că fusese vră&itorie! A&unse la Cerc+ cînd se crăpa de $iuă şi se vîrî în pat, cu fe ră! In ce o privea pe doamna "elmare, primi la de&un pe ăr atul şi pe vărul ei, cu mult calm şi demnitate! Nu se gîndise încă la situa#ia ei 5 era cu totul su influen#a instinctului, care îi impunea sînge rece şi pre$en#ă de spirit! *olonelul era posomorit şi îngri&orat % în momentele acelea numai afacerile sale îl a sor eau şi în gîndurile lui nu

era loc pentru nici o ănuială geloasă! *ătre seară! RaCmon găsi for#a să se ocupe de dragostea lui % dar această dragoste scă$use mult! Ii plăceau o stacolele, însă da înapoi în fa#a plictiselilor şi prevedea că vor fi nenumărate, acum cînd Indiana avea dreptul să facă reproşuri! In sfîrşit, îşi aduse aminte că era de datoria onoarei lui să se informe$e despre ea şi trimise pe servitorul lui să dea tîrcoale în &urul castelului ,agnC, ca să afle ce se petrecea! Acest trimis îi aduse următoarea scrisoare pe care i'o înminase doamna "elmare 5 ?In noaptea aceasta am sperat că voi pierde ra#iunea sau via#a! 3pre nenorocirea mea, am păstrat şi pe una şi pe cealaltă % dar nu mă voi plînge, am meritat durerile pe care le încerc % am vrut să trăiesc această via#ă furtunoasă % ar fi o laşitale ca a$i să dau înapoi! Nu ştiu dacă esti vinovat, nu vreau să ştiu % nu vom reveni niciodată asupra acestui su iect, nu este aşa : Ne face prea mult rău la amîndoi % să fie deci vor a, acum, pentru ultima oară! .i-ai spus un cuvînt care m'a făcut să simt o %ucurie crudă! 4ărmană Noun, din înaltul cerului, iartă-mă % tu nu mai suferi, tu nu mai iu eşti, tu mă plîngi, poate 8!!! +i' ai spus, RaCmon! că mi'ai sacrificat această nefericită, că mă iu eai mai mult decît pe ea!!! 7( 8 să nu retracte$i, ai spus'o, am atîta nevoie să o cred, încît o cred! 9i cu toate acestea, purtarea dumitaie în noaptea aceasta, insistentele dumitaie, rătăcirile dumitale ar fi tre uit să mă facă să mă îndoiesc! Am iertat momentul de tur%urare su influen#a căruia te găseai % acum ai putut să reflecte$i, să'#i revii % spune, vrei s!ă renun#i de a mă iu i în acest fel : Eu care te iu esc cu inima, am nădă&duit pînă acum că voi putea să'#i inspir o dragoste tot atît de curată ca a mea! 9i, apoi, nu mă gîndisem prea mult la viitor 5 privirile mele nu merseseră prea departe şi nu mă înspăimîntam la ideea că într'o $i, învinsă de devotamentul dumitaie, aş putea să'#i sacrific e$itările şi repulsiile mele! "ar astă$i nu mai poate fi vor a de aşa ceva % nu mai pot vedea în acest viitor decît o îngro$itoare egalitate cu Noun 8 7(, să nu fiu mai iu ită decît a fost ea 8 "acă aş erede'o 8,!! 9i cu toate acestea ea era mai frumoasă decît mine, mult mai frumoasă! Pentru ce m'ai preferat : Tre' uie neapărat să mă iu eşti altfel şi mai ine!!! Iată ce doream să'#i spun! .rei să renun#i de a fi amantul meu aşa cum ai fost al ei : In ca$ul acesta pot să te mai stime$ încă, să cred în remuşcările dumitaie, în sinceritatea dumitaie, în dragostea dumitaie % dacă nu, nu te mai gîndi la mine, nu mă vei mai vedea niciodată! Asta mă va ucide, poate, dar prefer să mor decît să co or pînă într'atît, încît să nu fiu decît metresa dumitale! *a să răspundă, RaCmon se sim#i încurcat! Această mîndrie îl ofensa % nu'şi înc(ipuise pînă atunci că o femeie care se aruncase în ra#ele lui putea să'i re$iste pe fa#ă şi să'şi argumente$e re$isten#a! 0#u mă iu eşte, îşi spuse % inima ei este uscată, caracterul ei trufaşB! "in acest moment, el nu o mai iu i! îi terfelise amorul propriu, îi înşelase speran#a unuia din triumfurile lui, $ădărnicise aşteptările uneia din plăcerile l u i ! 5entru el, ea nu mai era nici ceea ce fusese Noun! Biat ă Indiana 8 Ea care voia să fie şi mai mult 8 "ragostea ei pătimaşă fu ignorată, încrederea ei oar ă fu dispre#uită! Ra+mon nu o în#elesese niciodată 5 cum ar fi putut'o iu i mult timp : Atunci, în ciuda lui, &ură că'i va veni de (ac 5 nu mai &ură din orgoliu, ci din ră$ unare! Pentru el, nu mai era vor a de a cuceri fericirea, ei de a pedepsi un afront % nu de a poseda o femeie, ci de a o îngenunc(ea! 6ură că va fi stăpînul ei, fie c(iar şi pentru o $i şi că după aceea o va părăsi, pentru plăcerea de a o vedea la picioarele lui! Intr'o primă pornire, scrise această scrisoare 5 02rei să'#i promit!!! Ne uno, mai poate fi vor a : Promit tot ce vrei, pentru că nu pot decît să te ascult % dar dacă'mi voi călca &urămintele, nu voi fi vinovat nici fa#a de "umne$eu, nici fa#ă de tine! "acă m'ai iu i! Indiana, nu mi'ai impune aceste c(inuri crude, nu m'ai e1pune să devin sper&ur fa#ă de cuvîntul meu! nu te-ai ruşina să fii metresa mea!!! "ar tu cre$i că te'ai în&osi în ra#ele mele!!!B RaCmon sim#i că fără să vrea, acreala ieşea la iveală % rupse acest fragment şi după ce' şi lăsă timp de gîndire, reîncepu 5 ?+ărturiseşti că în noaptea asta, erai gata să'#i pier$i ra#iunea % eu o pierdusem cu desăvirsire! Am fost vinovat... a nu, am fost ne un! 4ită aceste ore de suferin#ă şi de delir! Acum sînt calm % am reflectat, sînt încă demn de dumneata!!! 2ii inecuvîntat, înger al cerului, că m'ai salvat de mine însumi, că mi'ai amintit cum tre uie să te iu esc! Acum porunceşte, Indiana, sînt sclavul tău, o ştii ine! +i'aş da via#a pentru o oră petrecută în

ra#ele tale, dar pot suferi o via#ă întreagă, ca să o #in unul din $îm etele tale! .oi fi prietenul tău, fratele tău si nimic mai mult! "acă voi suferi, n'ai să ştii. "acă, aproape de tine, sîngele meu se va aprinde, dacă pieptul meu se va încinge ca ,ăraticul, dacă o ceaţă se va lăsa peste oc(ii mei cînd î#i ating mina, dacă un dulce sărut al u$elor tale, un sărut de soră! îmi va arde fruntea, voi porunci sîngelui meu să se liniştească, capului meu să se răcorească, gurii mele să te respecte! .oi fi lînd, voi fi supus, voi fi nefericit, dacă tu tre uie să fii mai fericită şi să te ucuri de spaimele mele, numai să te mai pot au$i spunîndu'mi că mă iu eşti! 7(, spune'mi'o % redă'mi încrederea ta şi ucuria mea, spune'mi cînd ne vom revedea! Nu ştiu ce a putut ieşi! din întîmplările de peste noapte 5 cum se face că tu nu'mi vor eşti nimic, că mă laşi să sufăr de a$i'diminea#ă ! *arie v'a văzut pe to#i trei, plim îndu'vă în parc! *olonelul era olnav sau a ătut, dar nu mîniat! 3ă nu ne fi trădat, deci, acest Ralp( 8 : 3traniu om 8 "ar cită a$ă putem pune pe discre#ia lui şi cum aş îndră$ni să mai apar la ,agnC, acum cînd soarta noastră este în mîinile lui : Totuşi va îndră$ni! "acă va tre ui să co or pînă a'0 implora, voi umili mîndria mea, îmi voi înfrînge aversiunea, voi face totul mai degra ă decît să te pierd! 4n cuvînt de al tău si îmi voi împovăra via#a cu toate remuşcările pe care le'aş putea îndura % pentru tine mi'aş părăsi şi mama, pentru tine aş săvîrşi toate crimele! A( 8 daca ai în#elege dragostea mea, Indiana 8!!!B Pana că$u din mîinile lui RaCmon % era groa$nic de o osit, cădea de somn!!! *u toate acestea îşi reciti scrisoarea pentru a se încredin#a că ideile lui nu suferiseră influen#a somnului % dar îi fu imposi il să se în#eleagă, într'atita nu'0 mai a&uta capul din cau$a sleirii puterilor! îşi sună servitorul, îl însărcina să plece la ,agnC înainte de a se face $iuă şi dormi somnul acela adînc şi pre#ios căruia numai oamenii satisfăcu#i de ei înşişi îi cunosc voluptatea calmă! "oamna "elmare nu se culcă deloc % nu'şi dădu seama de o oseală % petrecu noaptea scriind si cînd primi scrisoarea l u i RaCmon! îi răspunse în gra%ă 8 ?+ul#umesc RaCmon! mul#umesc 8 îmi redai puterea şî via#a! Acum pot înfrunta tot, suporta tot, căci mă iu eşti şi cele mai grele pro e nu te înspăimîntă! "a, ne vom revedea, vom înfrunta tot! Ralp( va face cu secretul nostru ce va !voi! nu mă mai neliniştesc de nimic, mă iu eşti % nu'mi mai este teamă nici de ăr atul meu! .rei să ştii cum stau tre urile noastre :!!! Am uitatB să'#i spun ieri şi cu toate acestea ele au luat o întorsătură destul de curioasă pentru soarta mea! 3 întem ruina#i! E vor a ca ,agnC să fie vîndut % e vor a c(iar de a ne duce să trăim în colonii!!! "ar ce importă toate acestea : Nu mă pot decide să mă ocup de ele! 9tiu ine că nu ne vom despăr#i niciodată!!! mi'ai &urat'o, RaCmon, conte$ pe făgăduiala ta, contea$ă pe cura&ul meu! Nimic nu mă va înspăimîntă! nimic nu mă va da înapoi % locul meu este pecetluit lîngă tine şi numai moartea va putea să mă smulgăB! ) E1altare de femeie ! spuse RaCmon, mototolind iletul! Planurile roman#ioase, ac#iunile periculoase stimulea$ă imagina#ia lor sla ă, aşa cum alimentele amare deşteaptă apetitul olnavilor! Am reuşit, mi'am redo îndit domina#ia, iar în ceea ce priveşte aceste impruden#e ne uneşti cu care sînt amenin#at, vom vedea 8 Astea sînt aceste făpturi uşuratice şi mincinoase, veşnic gata să rişte imposi ilul şi să'şi facă din genero$itate o virtute de paradă, care are nevoie de scandal 8 .ă$înd această scrisoare, cine ar crede că ea îşi drămuieşte sărutările şî se $g/rceşte cu mîngîierile 8 In aceeaşi $i, se duse la ,agnC! Ralp( nu era acolo! *olonelul îl primi pe RaCmon prietenos si îi vor i cu încredere, îl conduse în parc, pentru a fi cit mai nesting(eri#i, şi acolo îi aduse Ia cunoştin#ă că era cu totul ruinat şi că fa rica va fi pusă in vîn$are c(iar de a doua $i! RaCmon se oferi să-/ a&ute % "elmare refu$ă! ) Nu, prietene! îi spuse el, am suferit prea mult la gîndul c ă'mi datoram soarta gentile#ei îndatoritoare a lui Ralph % eram neră dător să mă ac(it! .în$area acestei proprietă#i mă va pune în situa#ia de a'mi piăti toate datoriile deodată! Este adevărat că nu'mi va rămîne nimic, dar am cura&, sîrguin#ă şi pricepere în afaceri % viitorul este în fa#a noastră! Am mai ridicat o dată edificiul micii mele averi, pot s-o iau de la început! 9re%uie să o fac pentru so #ia mea! care este tînără si pe care nu vreau să o las în
sărăcie! Ea mai posedă! încă, o locuinţă prăpădită în insula -our%on % acolo vreau să mă retrag ca să mă apuc din nou de comerţ. în cfţiva ani, în cei mult $ece ani, sper c ă ne vom revedea,.. RaCmon strînse mîna colonelului si zîm%i în sinea lui vă$înd încrederea sa în viitor, au$indu'0 vor ind despre $ece ani ca despre o $i! cînd frunt ea lui ple şuvă şi corpul l ui sl ă it t r ădau o e1 i st en # ă ş u red ă, o vi a # ă u$ at ă! 3 e pref ăcu, tot uş i, că î mp ărt ăş eş te speran #ele lui !

• .ăd cu plăcere, ii spuse e l , că nu le ia şi do orît de ac e st e l o vi t u r i al e s oa r t e i 5 r e cu no s c a c i i ni m a d u mi ta l e de %ăr%at, caracterul dumitale ne înfricat! "ar doamna "e(nare arat ă oare acela ş i cura& : Nu ti'e t eam ă de oarecare re$isten # ă fa#ă de proiectel e dumit al e de e1 patriere : • 3înt de$olat, r ăspunse colonelul, dar f emei le sî nt f ă c ut e c a s ă as c ul t e n u c a s ă d e a s fa t u ri ! N ' am c om un i c a t încă, Indianei, (otărîrea mea definitiva. Nu văd, prietene, c e ' a r p u t e a s ă r e g r e t e a t î t d e m u l t a i c i , î n a f a r ă d e d u m neat a 5 ş i cu t oat e a cest e a, c(i a r da c ă n'ar fi dec î t di n spirit de contradic#ie, prevăd lacrimi, cri$e de nervi !! "r acu s ă l e i a, fem ei l e 8!!! î n sl @î r ş it ! m i 'e tot una! cont e$ pe dumneat a, scum pul meu Ra+mon, ca să o faci pe a m ea s ă fi e î n# el egăt oare! Are î ncredere în dum neat a % fol ose şt e influen #a dumital e, ca s'o împiedici s ă plîngă % detest ocetele! RaCmon promise că va reveni a doua $i ca s ă anun#e doamnei "e(nare deci$ ia so# ul ui său! ) E s t e u n a d e v ă r a t s e r v i c i u p e c a r e m i - / v e i f a c e , spuse colonelul % am să'0 iau pe Ralp( la fermă, ca să po#i discut a cu ea nesti ng(eri t! ? At un ci , t o cm ai i n e 8 B g î nd i R a Cm o n pl e e î nd !

- I-

Proiectele domnului "elmare se acordau destul de ine cu dorin#ele lui RaCmon % el prevedea că această dragoste, c a r e l a e l e r a p e s f î r ş i t e , n u ' i v a m a i a d u c e î n c u r î n d decît nea&unsuri şi sîcîieli şi era mul#umit să vadă evenim entele aran& îndu'se în aşa fel î ncî t să'0 scut easc ă de urmările plicticoase şi inevita ile ale unei leg ături secătuite! Pentru el, nu mai era c(estiunea dec ît să profite de ultim el e m oment e de e1 al tare ale doamnei "el mare ş i să lase apoi, în seama destinului s ău inevoitor, gri&a de a'i descotorosi de pl însetele şi reproşurile ei! A d o u a $ i s e d u s e d e c i l a c a s t e l u l ,a gn C, c u i n t e n # i a de a îm pinge pî nă la cel m ai înal t grad entu$iasm ul aces tei femei nenorocite! ) 9 t i i , In di a na , î i spu se el c î nd s osi , c e r ol î m i at ri ui e so #ul dum itale pe l î ngă dumneat a : 3trani e mi siune, î nt r'adev ăr 8 Tre ui e s ă te im pl or s ă pleci în i nsula Bour ' on, să mă străduiesc de a te convinge să mă părăseşti, să'mi smulg inima şi via#a! * r e $ i c ă ş i ' a a l e s i n e a v o catul : >ravi t at e a pl i nă de am ăr ăci une a doam nei "el m are i m p u s e u n f e l d e r e s p e c t t e r t i p u r i l o r l u i R a Cm o n ! ) Pentru ce vii s ă'mi vor eşti de toate astea : îi s pu se ea ! < i ' e f ri c ă s ă nu m ă l a s $ dr un c i n at ă : < i 'e team ă că am să mă supun : 2ii li ni ş tit , Ra Cm on, (ot ărîrea m e a e s t e l u a t ă % a m p e t r e c u t d o u ă n o p # i î n t o r c î n d ' o p e toat e fe #ele % ş tiu l a ce m ă e1pun % ş tiu ceea ce va tre ui s ă î n f r u n t , c e v a t r e u i s ă s a c r i f i c , c e v a t r e u i s ă d i s pre#uiesc % s înt gat a s ă traverse$ aceast ă aspră trec ăt oar e a desti nul ui m eu! Nu vei fi dum neat a spri &i nul ş i călău$a mea : Ra+rnon fu ispitit să se teamă de acest s înge rece şi să i a î n s e r i o s a c e s t e a m e n i n # ă r i n e u n e ş t i % a p o i s e î n t ă r i şi mai mult în părerea pe care o avea c ă Indiana nu'0 mai iu ea şi că acum aplica la situa #ia ei e1ager ările senti m e nt el or p e ca r e l e s co se s e d i n c ă r # i ! 2 ă cu t oa t e e fo r t u rile de retoric ă pasionat ă, de improvi$a #ii dramatice, pent r u a s e m e n # i n e l a n i v e l u l r o m a n # i o a s e i s a l e i u i t e ş i r e u ş i s ă ' i p r e l u n g e a s c ă or irea! "ar pentru un auditor calm şi impar#ial, aceast ă scenă de dragost e ar fi f o s t ca o fic#iune teatrală în luptă cu realitatea! 4mflarea s en t i m en t e l o r, p o e zi a i d ei l or l ui R a Cm o n, a r f i p ă r ut o rece ş i crud ă parodie a si m # irilor adev ărate pe care Indi ana le e1prima at ît de simplu 5 unul avea spirit, cel ălalt inimă! R a Cm on , c ă r ui a t ot u ş i î i er a pu # i n ă t e am ă de î n de plinirea promisiunilor sale în ca$ că nu su mina cu îndemî nare planul de re$i sten #ă pe care ş i'0 fi1 ase ea, o convinse să simule$e supunerea sau indiferen #a, pînă în m o m e n t u l î n c a r e s e v a p u t e a r ă $ v r ă t i p e

f a # ă ! Tr e u i a , î i s p u s e e l , s ă n u s e p r o n u n # e î n a i n t e d e a f i p ă r ă s i t "agn+-ul, pentru a evita scandalul în fa#a servitorilor şi i nt e r ve n # i a p ri m e & d i o as ă a l u i R al p( î n t r e u ri l e a c e st e a! " a r R a l p ( n u' ş i p ă r ă si p ri et e ni i n en or o ci # i ! Aa d a rn i c îş i oferi el î nt re aga ave re ş i cast el ul de l a B el l eri ve ş i rentele din Anglia şi vîn$area planta#iilor din colonii % co l o ne l u l fu ne î n du pl ec a t ! P ri et en i a l ui f a # ă d e R al p( scă$use % nu voia s ă'i mai datore$e nimic! Ralp(, cu spi ritul şi îndemînarea lui RaCmon, ar fi putut poate să-/ îndupl ece % dar c /nd îş i e1pusese clar ideil e şi îş i decl a rase sent iment ele, i et ul aronet credea c ă spusese tot ş i n u s p e r a n i c i o d a t ă s ă p r o v o a c e r e t r a g e r e a u n u i r e f u $ ! At unci înc(ine Bel lerive şi urmă pe dom nul şi doam na " e l m a r e l a 5 a r i s , a ş t e p t î n d p l e c a r e a l o r s p r e i n s u l a Bour on! "agn+ fu scos î n vinzare, cu fa rica şi dependin#ele! I a r n a s e s c u r s e t r i s t ă ş i s u m % r ă p e n t r u d o a m n a " e l m are. E drept ca Ra+mon era la 5aris şi o vedea în fiec a r e $ i % e r a a t e n t , a f e c t u o s % d a r r / m î n e a l a e a a i a u n ceas! 3osea la! sfirşituS prîn$ului şi, odată cu colonelul care ieşea pentru afacerile lui! pleca şi el ca să frecvente$e societatea! 9ti#i că lumea aleas ă era elementul, via #a lui RaCmon % îi era necesar acel $gomot, acea mişcare, acea m ul # im e, pent ru a respi r a, pent ru a' ş i redo î ndi î nt re g spiritul, întreaga uşurin#ă, întreaga iui superioritate! In i n t i m i d a t e , ş t i a s ă f i e a g r e a i l % î n l u m e ! d e v e n e a strălucit % şi atunci nu mai era omul unui clan, prietenul unuia şi altuia, era omul d e s p i r i t c a r e a p a r # i n e a t ut u r o r ş i p e n t r u c a r e s o c i e t a t e a e s t e o p a t r i e ! 9 i a p o i , R a Cm o n a v e a p r i n c i p i i , v - a m s p u s ' o ! * î n d vă$u pe colonel ar ătîndu'i atîta încredere şi prietenie, privindu-/ ca pe o personificare a onoarei şi sincerită#ii, i nsti t ui ndu'0 ca m edi at or î nt re so # i a sa ş i el , (ot ă rî s ă & u s t i f i c e a c e a s t ă î n c r e d e r e , s ă m e r i t e a c e a s t ă p r i e t e n i e ! să î mpace acest so # şi aceast ă so #i e, să respingă, di n par t ea unui a, ori ce pr efe ri n # ă c are a r fi put ut ad u ce vr eo at ingere lini ş tii celuil al t! Redeveni m oral , vi rt uos şi fil o$ of ! .e # i ve de a pe nt ru c î t t i m p! Indi ana, car e nu î n# el es e a ceast ă sc(i m ar e, sufe ri groa$nic vă$îndu'se negli&ată % cu toate acestea, avu încă fericirea de a nu' şi mărturisi ruina total ă a speran#elor ei! Era l esne de î nş el at % nu ce rea de c î t să fi e, î nt r'at î t vi a # a ei reală era amar ă şi pustie 8 3o#ul ei devenea aproape ne s o c i a i l , î n p u l i c , a f e c t a c u r a & u l ş i n e p ă s a r e a s t o i c ă a un ui om d e i n i m ă % r e î nt or s î n i nt i m i t a t e a vi e # i i c on & u gale, nu mai era dec ît un copil irita il, intransigent şi ridicol! Indiana era victima neca$urilor lui şi, mărturisim, m ul t e erau di n vi na ei ! "a c ă e a ar fi ri di c at voc ea, dac ă s'ar fi pl î ns, af ect uos dar en ergi c, "el m ar e, car e nu er a decî t rutal, s'ar fi ru ş inat să t reac ă drept r ău! Nimi c nu e ra m ai uş or de e î t s ă ' i î nd ui o ş e$ i i ni m a ş i s ă ' i d om i ni caracterul, cînd voiai să co ori la

nivelul lui şi să intri in cercul de idei accesi il spiritului sau! "ar Indiana era infle1i ilă şi mîndră în supunerea ei 5 asculta totdeauna în tăcere % dar era tăcerea şi supunerea sclavului care şi-a făcut din ură o virtute şi o fală din nenorocire! Resemnarea ei era demnitatea unui rege care acceptă lan#urile şi temni#a, mai degra ă decît să a dice de la coroana sa şi să renun#e la un t i t l u van! 7 femeie o işnuită ar fi dominat acest om cu o natură vulgară % ar fi spus ca el şi şi'ar fi re$ervat plăcerea de a gîndi altfel % s'ar fi prefăcut că îi respectă pre&udecă#ile, şi în ascuns, le'ar fi călcat în picioare % l'ar fi mîngîiat şi înşelat! Indiana vedea multe femei procedînd astfel % dar se sim#ea atît de mult deasupra lor, că ar fi roşit să le imite! .irtuoasă şi castă, ea se credea dispensată de a'şi măguli stăpînul prin cuvinte, din moment ce îl respecta prin faptele ei! Nu dorea afec#iunea lui, pentru că nu-i putea răspunde! 3'ar fi socotit cu mult mai vinovat ă să arate dragoste acestui ăr at pe care nu'l iu ea, decît să o acorde amantului eare i'o inspira! A înşela, aceasta era crima în oc(ii ei şi de două$eci de ori pe $i se sim#ea gata să declare că-/ iu ea pe IîaCmon % numai frica de a'0 pierde o re#inea! >laciala ei supunere îl irita pe colonel mult mai mult decît ar fi făcut o ră$vrătire a ilă! Amorul său propriu ar fi suferit dacă n'ar fi fost stăpîn a solut în casa sa % dar el suferea şi mai mult vă$îndu'se stăpîn într'un fel odios sau ridicol! Ar fi vrut s ă convingă şi nu făcea decît să comande % ar fi vrut să domnească şi doar guverna! 4neori, dădea în casă cîte un ordin e1primat greşit, sau dicta, fără discernămînt, ordine păgu itoare propriilor lui interese! "oamna "elmare dispunea să fie e1ecutate fără să le e1amine$e, fără apel, cu nepăsarea calului care trage plugul într'o direc#ie sau într'alta! "elmare, vă$înd re$ultatul ideilor sale rău în#elese, al inten#iilor lui ne ăgate în seamă, se înfuria % dar cînd ea îi dovedea cu un cuvînt calm şi glacial că nu făcuse decît să se supună cu stricte#e deci$iilor Iui, era nevoit să'si întoarcă mînia împotriva lui însuşi! Pentru acest om cu un amor propriu mesc(in şi cu impresii violente, era o suferin#ă crudă, un afront sîngeros!

Atunci şi'ar fi ucis so#ia dacă s'ar fi găsit la 3mirna sau la *airo! 9i cu toate acestea, în adîncul inimii iui, el iu ea această femeie plăpîndă care trăia su &ugul lui si care păstra secretul greşelilor cu un tact ecle$iastic! 7 iu ea sau o plîngea, nu mai ştiu care din două! Ar fi vrut ca ea să'0 iu ească, fiindcă se fălea cu educa#ia si cu superioritatea ei! El s'ar fi ridicat în proprii lui oc(i dacă ea ar fi consim#it să se co oare pînă a capitula în fa#a ideilor şi principiilor lui! *înd intra la ea diminea#a cu inten#ia de a o certa, o găsea cîteodată dormind şi nu îndră$nea să o tre$ească! 7 privea lung, în linişte, se înspăimînta de fragilitatea constitu#iei sale, de paloarea o ra&ilor săi, de aerul de linişte melancolică, de nefericire resemnată, pe care o e1prima acea figură imo ilă şi mută! >ăsea în trăsăturile ei mii de motive de reproş, de re'muşcare, de mînie şi de teamă % roşea sim#ind influen#a pe care o făptură atît de plăpîndă o e1ercitase asupra destinului său, el, omul de fier deprins să comande altora, să vadă pornind în marş la un cuvint al lui, escadroanele grele, caii focoşi, ostaşii! 7 femeie, încă feti#ă îl făcuse deci nefericit 8 îl silea să se reculeagă, să'şi e1amine$e inten#iile, să modifice multe, să retracte$e unele şi toate acestea fara a cata' di*i să'i spună 5 ?>reşeşti, te rog să faci aşaB! Niciodată nu îl implorase, niciodată nu găsise de cuviin#ă să se arate egala lui şi să se recunoască tovarăşa lui! Această femeie pe care ar fi putut să o sfarme în mina lui dacă ar fi vrut, era acolo, gingaşă, visînd poate la un altul su oc(ii lui şi înfruntîndu'0 pînă şi în somn! Era ispitit să o sugrume, să o tîrască de păr, să o calce în picioare ca sa o silească să strige îndurare, să implore gra#ia l u i % dar era atît de frumuşică, atît de micu#ă şi de al ă, că începea să'i fie milă de ea aşa cum se înduioşea$ă un copil privind pasărea pe care voia să o ucidă! 9i plîngea ca o femeie, acest om de ron$ şi pleca, pentru ca ea să nu ai ă marea satisfac#ie de a'l vedea plîngînd! ,a drept vor ind, nu ştiu care era inai nefericit, ea sau el! Ea era crudă din virtute, aşa cum el era un din slă iciune 5 ea avea cu prisosin#ă ră darea pe care el n'o avea dea&ims % ea avea defectele calită#ilor ei şi el calită#ile defectelor lui In &urul acestor două fiin#e atît de nepotrivite, mişunau o mul#ime de prieteni care se străduiau să le apropie, unii, din lipsă de alte preocupări, al#ii, ca să'şi dea importan#ă, sau ca urmare a unei afec#iuni rău în#elese! 4nii #ineau partea femeii, al#ii pe a ăr atului! 7amenii aceia se certau între ei din pricina domnului şi doamnei "elmare, în timp ce aceştia nu se certau de loc % căci cu supunerea îndărătnică a Indianei, niciodată, orice ar fi făcut, colonelul nu reuşea să provoace o ceartă! .eneau apoi cei care nu în#elegeau nimic şi care voiau să se facă necesari! Aceia recomandau doamnei "elmare supunerea şi nu vedeau că ea avea prea multă % al#ii sfătuiau ăr atul să fie ă#os şi să nu lase autoritatea lui să cadă în mîinile femeii! Aceştia din urmă, oameni greoi, care se simt atît de neînsemna#i, încît mereu le e teamă să nu se treacă peste ei, şi care îşi #in partea unii altora, alcătuiesc o spe#ă pe care o ve#i întîlni peste tot, care se încurcă tot timpul în picioarele altora şi care face mult $gomot ca să fie ăgată în seamă! "omnul şi doamna "elmare făcuseră cunoştin#e mai ales la +elun şi 2ontaine leau! I'au reîntîlnit pe acei oameni la Paris şi au fost cei mai aprigi în goana după îrfeala care se făcea în &urul lor! 3piritul oraşelor mici este, o şti#i fără îndoială, cel mai rău care poate e1ista pe lume! Acolo, totdeauna oamenii cumsecade sînt ne ăga#i în seamă, iar spiritele superioare sînt duşmani înnăscu#i ai pu licului! "acă e vor a să se #ină partea unui prost sau unui ădăran, îi ve#i vedea dînd fuga! "acă te cer#i cu vreunul, vin să asiste ca la un spectacol % fac pariuri % dau năvală pînă te calcă pe picioare, atît de nesă#ioşi sînt să vadă şi să audă! *el care va cădea, va fi împroşcat cu noroi şi cu ocări % cel care este totdeauna vinovat, este cel mai sla ! încerci cumva să te ră$ oieşti cu pre&udecă#ile, cu mesc(inăriile şi cu viciile, înseamnă că îi insul#i personal, că îi ataci în ceea ce au mai scump, că eşti perfid şi periculos! .ei fi c(emat în fa#a tri unalelor, ca să plăteşti despăgu iri, de către oameni cărora nici nu le cunoşti numele, dar pe care î#i vor dovedi că i'ai vi$at în alu$iile tale necinstite! *e vre#i să vă spun : "acă întîlneşti unul singur dintre aceştia, fereşte'te să'i calci pe um ră, c(iar şi la apusul soarelui, cînd um ra unui om se întinde pe trei$eci de picioare % tot terenul acela apar#ine omului din micile oraşe şi n'ai dreptul să calci pe el! "acă respiri aerul pe care îl respiră, îi faci un rău, îi ruine$i sănătatea % dacă ei din fîntîna lui, o seci % dacă alimente$i comer#ul provinciei sale, faci să se scumpească provi$iile pe care le cumpără % dacă îi oferi ta ac, îl otrăveşti % dacă găseşti că fata lui e drăgu#ă, vrei să o seduci % dacă lau$i virtu#ile casnice ale so#iei lui, este o ironie rece, fiindcă în adîncul inimii o dispre#uieşti pentru ignoran#a ei % dacă ai nenorocirea să găseşti că îi po#i face un compliment, nu'0 va în#elege şi se va duce să spună peste tot că l'ai insultat! Ia'#i

pena#ii tăi şi cară'i în inima pădurilor, ori în mi&locul pustietă#ilor! Numai acolo, poate, omul micilor oraşe te va lăsa în pace! *(iar şi în spatele multiplei incinte de $iduri a Parisului, micul oraş a venit să (ăituiască acest iet mena&! 2amilii înstărite din 2ontaine leau şi din +elun au venit să se sta ilească în capitală pe timpul iernii şi au adus cu ei inefacerile moravurilor provinciale! 3'au format clici în &urul lui "elmare şi a so#iei sale şi s'a încercat tot ceea ce este omeneşte posi il ca să li se înrăută#ească
@ Aeii domestici la romani şi etrusci ( la figurat8 locuinţa, gospodaria.

po$i#iiile! Nefericirea lor a crescut f/r/ că încăpă#înarea lor reciprocă s/ fi scă$ut, Ralp( avu unul sim# de a nu se amesteca în certurile lor! "oamna "elmare îl ănuise că'i întărită ăr atul împotriva ei! sau cel pu#in că inten#ionea$ă să'0 înlăture pe RaCmon din intimitatea ei % dar recunoscu repede nedreptatea acestor acuzaţii. "esăvîrşita linişte a colonelului în privin#a domnului de Ramiere fu o mărturie incontesta ilă despre tăcerea vărului ei! 3im#i atunci nevoia să'i mul#umească, dar el evită cu gri&ă orice e1plica#ie în această privin#ă % de fiecare dată cînd se găsea singură cu el, ocolea încercările ei şi se prefăcea că nu le în#elege! Era un su iect atît de dificil, încît doamna "elmare N4 avu cura&ul de a'0 sili pe Ralp( să'0 a orde$e % încercă doar, prin îngri&irile ei afectuoase, prin duioşie şi aten#ii delicate, să'0 facă să în#eleagă recunoştin#a ei % dar Ralp( avu aerul că nu agă de seamă, si mîndria Indianei suferi din cau$a genero$ită#ii orgolioase ce i se arăta! Ii fu teamă să nu &oace rolul femeii vinovate care imploră indulgen#a unui martor sever % redeveni cu ietul Ralp(, rece şi sting(erită! I se păru că purtarea lui în aceasta împre&urare era încoronarea egoismului său % că o iu ea încă, deşi nu o mai stima % că n' avea nevoie decît de compania ei ca să se distre$e, de ta ieturile pe care i le crease în casa ei, de îngri&irile cu care îl copleşea fără să pregete! îşi înc(ipui că, dealtfel, el nu'şi ătea capul ca să'i găsească vreo vină fa#ă de ăr atul ei sau fa#ă de ea însăşi! ?Iată într'adevăr dispre#ul lui fa#ă de femei, gîndi ea % în oc(ii lui ele nu sînt decît animale domestice, une să men#ină ordinea într'o casă, să prepare mesele şi să servească ceaiul! Nu le face onoarea s ă stea la discu#ie cu ele % greşelile lor nu'0 pot atinge, afară numai dacă nu'0 privesc personal şi dacă nu deran&ea$ă ceva din rosturile materiale ale vie#ii lui! Ralp( n'are nevoie de inima mea % dacă mîinile mele se pricep să'i pregătească pudingul şi fac să răsune pentru el cor$ile harpei, ce'0 mai interesea$ă dragostea mea pentru altul, spaimele mele secrete, nelini ştile mele ucigătoare su &ugul care mă striveşte : 3int servitoarea lui şi nu'mi cere mai mult!

XX

Indiana nu'i mai făcea reproşuri lui RaCmon % el se apăra aşa de rău, că ei îi era frică să nu'0 găsească prea vinovat! E1ista un lucru de care se temea mult mai mult dec ît de a fi înşelată5 acela de a fi părăsita! Nu se! mai putea lipsi de a crede în el! de a spera în viitorul pe care i'0 promisese % căci via#a pa care o ducea intre domnul "elmare şi domnul Ralp( îi devenise odioasă şi dacă n'ar fi nădă&duit să scape curînd de domina#ia acestor doi oameni, s'ar fi înecat şi ea! 3e gîndea! deseori ia acest lucru % îşi spunea că dacă RaCmon o trata ca pe Noun, nu'i mai rămînea alt mi&loc pentru a scăpa de un viitor insuporta il decît să se ducă după Noun! Acest gînd întunecat o urmărea peste tot şi îi făcea plăcere! în acest timp epoca fi1ată pentru plecare se apropia! *olonelul părea că se aşteaptă foarte pu#in la re$isten#a pe care so#ia, lui o plănuia % în fiecare $i, punea ordine în afacerile lui % în fiecare $i ac(ita cîte una din datorii % erau! toate, preparative pe care doamna "elmare le privea cu oc(i linişti#i, sigură cum era de cura&ul s ău! în ceea ce o privea, se pregătea şi ea să lupte împotriva dificultă#ilor! "in timp, căută să'şi facă un spri&in din mătuşa ei, doamna de *arva&al % îi mărturisi repulsia sa fa#ă de această

călătorie şi ătrîna marc(i$ă, care nutrea Itot respectul fa#ă de o inten#ie unăJ o mare speran#ă că frumuse#ea nepoatei sale va fi o atracţie pentru societatea ei, declară că datoria colonelului era să'şi lase so#ia în 2ran#a % că ar fi o ar arie să o e1pună o oselilor şi pericolelor unei traversări, eînd ea, de foarte pu#in timp se ucura de o sănătate mai ună % că! într'un cuvînt, era datoria lui să se ducă şi să muncească pentru averea lui, iar a Indianei să rămîn/ pe lingă %ătrîna ei mătuşă ca s'o îngri&ească! ,a început, domnul "elmare consideră aceste insinuări ca flecăreala unei femei /trine % dar fu nevoit să f i e mai atent, cînd doamna de *arva&al îi dădu să în#eleagă în mod clar că acesta era pre#ul moştenirii ei! *u toate că "elmare iu ea anii ca un om care se str ăduise din greu toată via#a lui să'i adune, avea o fire mîndră % se (otărî cu mult cura& şi declară că so#ia lui îl va urma, cu orice risc! +arc(i$a, care nu putea concepe ca anii să nu fie stăpînul a solut al oricărui om de un sim#, nu privi acest răspuns ca ultimul cuvînt al domnului "elmare % ea continuă să încura&e$ re$isten#a nepoatei sale, oferindu'i să o acopere în oc(ii lumii cu mantia respon'salitătii sale! Tre uia toată nedelicate#ea unui spirit corupt de intrigă si am i#ie, toată ipocri$ia unei inimi deformate de cucernicia de paradă, ca să poată înc(ide astfel oc(ii asupra adevăratelor motive de ră$vrătire ale îndianei! Pasiunea pentru domnul de Ramiere nu mai era un secret decît pentru so#ul ei % dar! întrucît Indiana nu dăduse încă nici un prile& de scandal, secretul era strecurat pe şoptite şi doamna de *arva&al primise confiden#a de la rnai mult de două$eci de persoane, Bătrîna smintită era măgulită % tot ceea ce dorea, era să'şi vadă nepoata la modă în lumea ună şi dragostea lui RaCmon era un de ut frumos! *u toate acestea, un caracter ca al doamnei de *arva&al nu era de tipul celor din vremea Regen#ei 5 Restaura#ia dăduse un impuls de virtute spiritelor de această natură % şi întrucît conduita era cerută la curte, marc(i$a nu ura nimic mai mult decît scandalul care compromite si ruinea$ă! In timpul doamnei du -arr+, ea ar fi fost mai pu#in rigidă în principii % în timpul del' finei, deveni un collet monte . "ar toate acestea erau! pentru e1terior, pentru aparen#e % ea îşi re$erva de$apro area şi dispre#ul pentru a aterile $gomotoase şi, ca să condamne5 o legătură, îi aştepta totdeauna re$ultatul Acele infidelită#i care nu treceau pragul por#ii, se ucurau de toată unăvoin#a ei! Pentru a &udeca pasiunile ascunse după o loane, redevenea spaniolă % în oc(ii ei nu era condamna il decît ceea ce se afişa în stradă, su privirile trecătorilor! Aşa că Indiana, pasionată şi castă, îndrăgostită şi re$ervată, era o persoană pre#ioasă de pre$entat şi e1ploatat % o femeie ca ea putea suci capetele cele mai sus puse din această lume ipocrită şi re$ista pericolelor celor mai delicate misiuni! 3e puteau încerca specula#ii admira ile asupra responsa ilită#ii unui suflet atît de curat şi unui cap atît de înfier întat! 3ărmana Indiana 8 din fericire, destinul ei funest trecu peste toate aceste speran#e şi o tîrî pe o cale de$nădă&duită, unde groa$nica protec#ie a mătuşii sale nu s'a mai dus să o caute! RaCmon nu se neliniştea de ceea ce se va întîmpla cu ea! Pentru el, această dragoste a&unsese la ultimul grad al de$gustului, la plictiseală! A plictisi, înseamnă a co orî cît se poate de &os în inima celui pe care'0 iu im! "in fericire pentru ultimele $ile ale ilu$iei sale, Indiana nu ănuia încă nimic! Intr'o diminea#ă, întoreîndu'se de la al, găsi pe doamna "elmare în camera lui! Intrase acolo la mie$ul nop#ii % îl aştepta, de cinci ore intermina ile! Era în $ilele cele mai friguroase ale anului % şedea acolo fără foc, cu capul spri&init în mîini, suferind de frig şi de nelinişte, cu acea ră dare posomorită do îndită în cursul vie#ii ei! înăl#ă capul cînd îl vă$u intrînd, şi RaCmon, înmărmurit de surpri$ă, nu găsi pe fa#a ei palidă nici o e1presie de ciudă sau de imputare!
K

>uler înalt Ifr!J! E1presia se aplică femeilor care afectea$ă austeritatea!

: 9e aşteptam, îi spuse ea cu lînde#e % deoarece de trei zile n'ai venit şi cum în acest răstimp s'au întîmplat lucruri de care tre uie să fii informat fără întîr$iere, am plecat ieri seara de la mine ca să vin să #i le spun! ) E o impruden#ă de necre$ut 8 spuse RaCmon, închizînd cu gri&ă uşa după el % şi servitorii mei care te ştiu aici ! +i'au spus'o acum! • Nu m-am ascuns, răspunse ea cu răceală % cît despre cuvîntul de care te slu&eşti, îl cred rău ales! • Am $is impruden#ă, ar fi tre uit să spun ne unie!

• Eu aş ii $is cura-. "ar n'are importan#ă % ascultă % în trei $ile, domnul "elmare vrea să plece la Bordeau1 şi de acolo, în colonii! Ne'am în#eles, dumneata şi eu, că mă vei apăra de silnicie, dacă ar folosi'o 5 este în afară de orice îndoială, că aşa va fi % căci mi'am e1pus ferm părerea ieri seară şi am fost înc(isă în camera mea! Am fugit pe fereastră % uite, mîiniie mele sînt pline de sînge. In clipa asta, poate mă caută % dar Ralp( este la Bellerive şi nu va putea spune unde mă aflu! 3înt hotărîtă să mă ascund pînă eînd domnul "elmare se va decide să mă a andone$e! Te'ai gîndit să'mi asiguri un refugiu, să'mi pregăteşti fuga : Este atît de mult timp de cînd n' am putut să te văd singur, că nu ştiu ce gînduri mai ai % dar într'o $i, cînd î#i mărturiseam îndoielile mele asupra (otărîrii tale, mi-ai spus că nu concepi dragostea fără încredere % m'ai făcut să'mi dau seama că niciodată nu te'ai îndoit de mine, mi'ai dovedit că eram nedreaptă şi atunci m'am temut să nu rămîn mai pre&os de dumneata, dacă nu mă lepădăm de acele ănuieli puerile şi de miile de preten#ii femeieşti care micşorea$ă iu irile de rînd! Am suportat, resemnată, durata atît de scurtă a vi$itelor dumitale, stîn&eneala întrevederilor noastre, $elul pe care păreai că-/ pui ca să eviţi orice efu$iune fa#ă de mine % am păstrat încrederea în dumneata! *erul mi'e martor, c/ de cîte ori neliniştea şi spaima îmi rodeau inima, le respingeam ca pe nişte gînduri criminale! Astă$i! vin să iau răsplata credin#ei mele % a venit momentul 5 spune, primeşti sacrificiile mele : *ri$a era atît de presantă, că RaCmon nu mai avu cura&ul să se prefacă! "isperat, furios de a se vedea prins în propriile lui mre&e, îşi pierdu capul şi i$ ucni în lesteme rutale şi grosolane! ) Eşti o ne ună 8 strigă el, pră uşindu'se pe un fotoliu! 4nde ai visat dragostea : în ce roman pentru u$ul su retelor ai studiat societatea, mă rog : Apoi se opri, dîndu'şi seama că era e1cesiv de aspru şi căutînd în mintea lui modalitatea de a'i spune aceste lucruri în al#i termeni şi de a o e1pedia fără &igniri! "ar ea era calmă, ca cineva pregătit să audă orice! ) *ontinuă, spuse ea încrucişîndu'şi ra#ele pe piept, ale cărui mişcări se stingeau treptat, te ascult % fără îndoială, ai să'mi spui multe! ?încă un efort de imagina#ie, încă o scenă de dragosteB, gîndi RaCmon! 9i, ridicîndu'se cu vioiciune 5 ) Niciodată, strigă el, niciodată nu voi accepta astfel de sacrificii! *înd #i'am spus că voi avea puterea, m'am lăudat, Indiana, sau mai degra ă m'am calomniat% căci numai un laş ar putea consim#i să de$onore$e femeia pe care o iu eşte! In ignoran#a ta despre via#ă, n'ai în#eles importan#a unui asemenea proiect, şi eu, în disperarea mea de a te pierde, n'am vrut să &udec!!! ) 6udecata î#i revine foarte repede 8 spuse ea, retrăgîndu'şi mîna pe care el voia s'o ia! ) Indiana, reluă el, tu nu ve$i că îmi impui de$onoarea re$ervîndu'#i eroismul şi că mă condamni fiindcă v reau să rămîn demn de iu irea ta : Ai mai putea tu să mă iu eşti, femeie simplă şi neştiutoare, dacă aş sacrifica via#a ta pentru plăcerea mea, reputa#ia ta pentru interesele mele : ' 3pui lucruri care se at cap în cap, $ise Indiana % dacă răminînd lingă dumneata te fac fericit, de ce te-ai teme de lume : <ii mai mult la ea decît la mine : • Ei 8 Indiana, nu #in pentru mine 8!!! • Aşadar, e pentru mine : Am prevă$ut e$itările dumitale şi ca să te dispense$ de orice remuşcare, am luat eu ini#iativa % n'am aşteptat să fi venit să mă smulgi din căminul meu, nici măcar nu te'am între at înainte de a trece pentru totdeauna pragul casei mele! Acest pas decisiv este făcut, şi conştiin#a dumitale nu #i'0 poate reproşa! ,a ora asta! RaCmon! sînt de$onorată! In lipsa dumitale, am numărat la această pendulă orele care pece tluiau opro riuS meu % şi acum! cu toate că $iua care vine găseşte fruntea mea tot atît de curată ca şi ieri, în oc(ii opiniei pu lice sînt o femeie pierdută! Ieri, în inima femeilor, încă mai e1ista compătimire pentru mine % astă$i, nu va mai fi decît dispre#! Am c/ntărit toate acestea înainte de a trece la ac#iune! ?"etesta ilă prevedere de femeieB 8 gîndi RaCmon! 9i apoi, luptîndu'se cu ea cum ar fi făcut cu un ageni de portărei care ar fi venit să-i sec(estre$e mo ilierul 5 • E1agere$i importan#a demersului dumitale, îi spuse el, cu un ton alintat şi părintesc! Nu, prietena mea, nu este totul pierdut din cau$a unei sminteli! Am s ă'i

fac să tacă pe servitorii mei!!! • Ai să'i Iaci să tacă şi pe ai mei, care, fără îndoială, în acest moment mă caută îngri&ora#i : 9i so#ul meu, cre$i dumneata că'mi va păstra liniştit secretul : I#i înc(ipui dumneata c-ar vrea să mă primească, mîine! după ce voi fi petrecut o noapte întreagă su acoperişul dumitale : +'ai sfătui dumneata să mă reîntorc, ca să mă arunc la pi' cioarele lui şi să'i cer! în semn de îndurare, să inevoiască a-mi pune iar la gat lan#ul su care mi s'a $dro it via#a şi mi s'a ofilit tinere#ea : Ai consim#i dumneata, fără păreri de rău, să ve$i reintrînd în domina#ia altuia femeia pe care o iu eai atîta, cînd eşti stăpinul destinului ei, cînd o po#i păstra toată via#a în ra#ele dumitale, cînd este aici, în puterea dumitale, oferinndu'#i să rămină pentru totdeauna 8 N'ai avea oarecare repulsie, oarecare spaimă, s'o înapoie$i c(iar acum acelui stăpîn neînduplecat, care poate n'o aşteaptă decît ca s'o ucidă : 7 idee neaşteptată traversă creierul lui RaCmon! Acum era momentul să îm lîn$ească orgoliul acestei femei, sau nu va mai fi niciodată! .enea să'i ofere toate sacrificiile pe care el nu le dorea şi stătea acolo în fa#a lui cu încrederea orgolioasă că nu risca alte prime&dii decît cele pe care le prevă$use ea! RaCmon imagină un procedeu de a se descotorosi de devotamentul ei supărător, sau de a profita ceva de pe urma lui! Era prea prieten cu "elmare, datora prea multă considera#ie încrederii acestui om, ca să'i răpească so#ia % tre uia să se mul#umească de a o seduce! ) Ai dreptate! Indiana mea! i$ ucni el cu foc, tu faci să mă regăsesc, îmi redeştep#i elanurile pe care le îng(e#ase ideea prime&diilor tale şi teama de a'#i face rău! Iartă'mi solicitudinea puerilă şi în#elege toată duioşia şi dragostea adevărată pe care o ascunde! "ar vocea ta dulce face să'mi freamăte tot sîngele! *uvintele tale ar$ătoare îmi revarsă foc în vine, iartă-mă că m'am putut gîndi la altceva decît la această inefa ilă clipă în care eşti a mea! ,asă'mă să uit toate pericolele care ne asaltea$ă şi să'#i mul#umesc în genunc(i de fericirea pe care mi'o aduci % lasă'mă să trăiesc cu toată fiin#a mea această, oră de încîntare pe care o petrec la picioarele tale şi pe care tot sîngele meu n'ar putea'o plăti! 3ă poftească deci, să te răpească elanurilor mele! acest so# stupid care te înc(ide 9i se culcă fără să'i pese de violen#a lui grosolană 8 să vină să te smulgă din ra#ele mele, tu comoara mea, viaţa 8 "e aci înainte nu'i mai apar #ii % eşti dragostea , tovarăşa mea, iu ita mea!!! .or ind astfel, RaCmon se e1altă pu#in cîte pu#in, cum avea o iceiul să facă pledînduşi pasiunile! 3itua#ia era încordată, romanescă % dar pre$enta prime,dii. Ra+mon iu ea pericolul, ca un adevărat urmaş al unui neam de ravi! 2iecare $gomot pe care ii au$ea în stradă, i se părea c/ este apropierea ăr atului care venea s/'si ceară soţia şi sîngele rivalului său! 3ă cau#i voluptăţile dragostei în emo#iile e1citante ale unei astfel de situa#ii era o plăcere demnă de RaCmon! Timp de un sfert de oră, se a%andonă pasiunii pentru doamna "elmare 5 o copleşi cu seducţiile unei elocin#e înfocate! 2u într'adevăr răscolitor în cuvinte si sincer în &ocul .lui, acest om al cărui cap înfier%întat trata dragostea ca o artă de agrement! 3imula pasiunea pînă a se înşela el 'însuşi! Ruşine acestei femei icisnice8 3e a andonă cu imensă plăcere acestor demonstra#ii înşelătoare % se sim#i fericită, străluci de speran#ă şi de ucurie % iertă tot şi era gata să acorde tot! "ar RaCmon $ădărnici el însuşi totul din prea mare gra ă! "acă ar fi împins arta pînă a prelungi cu două$eci şi patru de ore situa#ia la care Indiana se e1pusese, ar fi fost poate a lui! "ar $iua se arăta, purpurie şi strălucitoare % ea revărsa în cameră torente de lumină şi $gomotul de afară creştea în fiecare clipă! RaCmon aruncă o privire la pendula care indica ora şapte! ?E timpul să sfîrşesc, gîndi el % dintr'o clip ă într'alta poate sosi "elmare şi tre uie ca mai înainte s'o fac să se întoarcă acasă de ună voie!B "eveni mai insistent şi mai pu#in afectuos % paloarea u$elor lui trăda tortura unei neră%dări mai mult imperioasă decît tandră! Era oarecare rusc(e#e şi aproape mî'nie în sărutările lui! Indianei îi fu frică!! 4n înger un isi întinse aripile peste acest suflet şovăitor şi tur urat % ea se deşteptă şi respinse atacurile viciului egoist şi rece! )' ,asă'mă, spuse ea % nu vreau să cede$ din slă iciune ceea ce doresc să pot acorda din dragoste sau din
@ .rte d'agrement ) e1presie învec(ită, care desemna artele minore cultivate pentru plăcere, mai ales de c/tre femei 5 roderie, mu$ică, desen!

recunoştinţă. In privin#a afec#iunii mele, nu mai po#i avea nevoie de pro e % pre$en#a

mea aici este una destul de mare, iar cu mine, î#i aduc viitorul! "ar lasă'mă să păstre$ întreaga for#ă a conştiin#ei mele, pentru a lupta împotriva o stacolelor puternice care încă ne mai despart % am nevoie de stoicism şi de calm! ) *e tot îmi spui : i$ ucni furios RaCmon, care n'o asculta şi care era indignat de re$isten#a ei! 9i pier$îndu'şi cu desăvîrşire capul în acest moment de suferin#ă şi de ciudă, o respinse cu rutalitate şi începu să um le prin cameră cu răsuflarea grea, cu capul în flă' cări % apoi luă o carafă şi dădu pe gît un pa(ar mare de apă, care'i calmă dintr'o dată e1altarea şi îi răcori pornirile! Atunci o privi ironic şi îi spuse 5 ) ;aide, doamnă, este timpul să te retragi! 7 ra$ă de lumină veni în sfîrşit să lumine$e pe Indiana şi să'i arate, în toată goliciunea lui, sufletul lui RaCmon! ) Ai dreptate, spuse ea! 9i se îndreptă spre uşă! ) Atunci, ia'#i mantoul şi şalul oa, îi spuse el, oprind'o! ) Adevărat, răspunse ea, aceste urme ale pre$en#ei mele ar putea să te compromită! • Eşti o copilă, îi spu!se el pe un ton mieros, punîndu'i mantoul cu o gri&ă copilărească % ştii ine că te iu esc % dar nu e mai pu#in adevărat că î#i face plăcere să mă torture$i şi mă înne uneşti! Aşteaptă să mă duc după o trăsură! "acă aş putea, te'aş conduce pînă acasă % dar asta te'ar pierde! • 9i cre$i deci că nu sînt pierdută : spuse ea cu amărăciune! • Nu, scumpa mea! răspunse RaCmon, care nu dorea nimic altceva decît s'o convingă să'0 lase în pace! Nu #i s'a o servat a sen#a, fiindcă n'au venit încă să te caute aici! *u toate că m'ar fi ănuit ultimul, era natural să meargă să se intereseze ia domiciliul tuturor persoanelor pe care le cunoşti! 9i apoi, poţi să le duci să te pui su protec#ia mătusii dumitale 5 este c(iar (otărirea pe care te sfătuiesc s-o iei 5 ea va aran&a totul! 3e va presupune că ai petrecut noaptea la ea!!! Doamna Delmare nu asculta % privea eu un aer dus, uimăcit, soarele imens si roşu care se ridica pe un ori$ont de acoperişuri sc/nteietoare! RaCmon încerca să o tre$ească din această stare de o sesie! Ea îşi îndreptă oc(ii spre el, dar păru că nu-/ recunoaşte! 7 ra&ii ei aveau o culoare ver$uie, şi u$ele, uscate, păreau parali$ate! ,ui RaCmon îi fu frică! îşi aminti de sinuciderea celeilalte şi, în groa$a lui, neştiind ce să facă, temîndu'se să nu apară pentru a doua oară criminal în proprii lui oc(i, dar sim#indu'şi spiritul prea istovit ca s'o mai poată înşela, o aşe$ă încetişor pe fotoliul său, o încuie şi urcă la apartamentul mamei lui!

--I 7 găsi trea$ă % avea o iceiul să se scoale devreme, în urma deprinderii de a lucra din greu, do îndită în timpul emigrării, şi pe care nu o pierduse recăpătîndu'şi averea! .ă$îndu'0 pe RaCmon palid, agitat, intr înd la ea atît de tîr$iu în costum de al, în#elese că se $ ătea în g(earele uneia din repetatele cri$e ale vie #ii lui furtunoase! Ea fusese totdeauna spri&inul şi salvarea lui în aceste frămîntări, care nu lăsaseră urme dureroase şi adinci decît în inima sa de ma m ă! .ia#a ei se ofilise şi se u$ase, prin tot ceea ce via#a lui RaCmon do îndise şi recuperare! *aracterul acestui fiu impetuos şi rece, calculat şi pasionat, era o consecin#ă a nesecatei sale iu iri şi a duioşiei generoase pentru el! *u o mamă mai pu#in ună, ar fi, fost mai un % dar ea îl o işnuise să profite d e t o a t e s a c r i f i c i i l e p e c a r e c o n s i m # e a s ă i l e f a c ă 5 î l î n v ă # a se s ă ' ş i o r î nd ui as c ă şi
să ' ş i s e r ve a sc a p ro pr i u l s ă u u n t r a i , t o t a t î t d e î n f o c a t , t o t a t î t d e d î r $ p r e c u m î l d o r e a ş i ea! Pentru că se credea menită să'0 ferească de orice neca$uri şi să'i &ertfească toate interesele, el se o işnuise să creadă că lumea întrea gă era făcută pentru e l şi t re uia s ă vină să i se a şe$e în palmă la un cuvînt al mamei sale! "in prea mult ă genero$itate, ea nu reuşise să forme$e decît o inimă egoistă! Această iată mamă se făcu palidă şi, ridieîndu'se pe pa t! se u it ă la e l î n gr i& or at ă !

Privirea ei îi şi spunea 5 ?*e'aş putea face pentru tine : 4nde tre uie s ă alerg : B • +a mă , î i spuse e l , l u î ndu'i mina uscat ă şi str ă v e $ i e p e c a r e i ' o î n t i n d e a , s î n t î n g r o $ i t o r d e n e n o r o c i t % am nevoie de dumneata! 3cap ă'mă de neca$urile care m ă î n g( e s ui e ! 7 i u e sc pe do a mn a "e l ma re , d u mn ea ta ştii!!! • N u ş t i a m , s p u s e d o a m n a d e R a m i e r e p e u n t o n d e duioasă imputare! ) ' N u c ă u t a s ă n e g i , m ă m i c o ! s p u s e R a C m o n , c a r e n 'a ve a t i mp de p ier du t % şt ia i, da r a d mi ra i l a du m i t a l e d e l i c a t e # e t e î m p i e d i c a s ă a d u c i v o r a , d u m n e a t a c e a d i n t î i ! E i i n e , această femeie mă aduce la disperare şi îmi pierd capul! ) .or e şte at unci, spuse doa mna de Ramiere, cu vioiciunea tinereasc ă pe care i 'o d ă de a fe rvoa re a dra go s t e d e m a m ă ! ) Nu vreau să'#i ascund nimic, cu atît mai mult cu cit de data asta nu sînt vinovat! "e m a i m u l t e l u n i c a u t să l i ni şt e sc ca pul ei ro man ţ ios şi s ă o î ndrept c ă tre î n d a t o r i r i l e e i % d a r t o a t ă s t r ă d a n i a m e a n u s e r v e ş t e d e c î t s ă î n t ă ri te ace as t ă se te de pr i me &d ii , ac ea st ă ne voi e de aventuri care dospeşte în capul femeilor din #ara sa! Acum cînd i#i vor esc, este aici, în camera mea, fără voia mea şi nu ştiu cum s'o fac să plece!

) 3ărmană copilă 8 spuse doamna de Ramiere îm răcîndu'se în gra ă! E atît de sfioasă şi atît de dulce 8 +ă duc s'o văd, să-i vor esc 8 Asta e ce'mi ceri, nu'î aşa : ) "a 8 da 8 $ise RaCmon, pe care duioşia mamei lui îl înduioşa şi pe el % du'te şi ia' o să asculte glasul ra#iunii şi al unătă#ii! 2ără îndoială, din gura dumitale vir tutea are să'i placă % va ceda, poate, la mîngîierile dumitale % îşi va redo îndi stăpînirea de sine, nenorocita 8 3uferea atîta 8 Ra Cmon se pră uşi într'un fotoliu şi începu să plîngă, atît de mult îi $guduiser/ nervii diversele emo#ii din această diminea#ă! +ama lui plînse şi ea cu el şi nu se (otărî să co oare decît după ce 0'a for#at să ia cîteva picături de eter! 7 găsi pe Indiana care nu plîngea şi care, recunos cînd'o, se ridică cu un aer liniştit şi demn! 3e aştepta atît de pu#in la această #inută no ilă şi (otărî tă ca se sim#i încurcată în fa#a acestei femei tinere, ca şi cum nu i'ar fi arătat destulă considera#ie surprin$înd'o în camera fiului său! ! Atunci se lăsă în voia sim#irii adinci şi adevărate din inima sa şi îi întinse ra#ele cu dragoste! "oamna "elmare se aruncă la pieptul ei % disperarea i se sfărîmă în (o(ote amare, şi cele două femei plînseră multă vreme una la sinul celeilalte! "ar cînd doamna de Ramiere voi să vor ească, Indiana o re#inu! ) Nu'mi spune#i nimic, doamnă, $ise ea ştergîndu'şi lacrimile % n'a#i putea găsi nici un cuvînt care să nu'mi facă rău! Bunăvoin#a şi mîngîierile dumneavoastră îmi dovedesc îndea&uns afec#iunea dumneavoastră mărinimoasă % atît cît se putea, inima mea s'a uşurat. Acum mă retrag % nu am nevoie de insisten#e, ca să în#eleg ce am de făcut! ) "e aceea nici n'am venit ca să te fac să pleci, ci să te console$, spuse doamna de Ramiere! ) /u pot fi consolată, răspunse ea îm%răţişînd-o , fi#i afectuoasă, asta îmi va face ine % dar nu'mi vor i#i! Adio, doamnă % dumneavoastră crede#i în "umne$eu, ruga#i'0 pentru mine! • N'ai să pleci singură 8 strigă doamna de Ramiere5 vreau să te înso#esc eu însumi la so#ul dumitale, să te &ustific, să te apăr şi să te prote&e$!! • 2iin#ă generoavă 8 spuse Indiana strîngînd'o la piept, nu pute#i s'o face#i! 3înte#i singura care nu cunoaşte secretul lui RaCmon 5 tot Parisul va vor i de el în seara asta şi ve#i &uca un rol nepotrivit în această poveste! ,ăsa#i'mă să suport singură scandalul % nu voi suferi mult timp! • *e vrei să spui : Ai săvîrşi crima de a'#i pune capăt $ilelor : 3cumpă copilă 8 9i dumneata cre$i în "umne$eu! • "e aceea, doamnă, plec peste trei $ile în insula Bour on! • .ino în ra#ele mele, scumpa mea feti#ă, vino să te mecuvînte$! "umne$eu î#i va răsplăti cura&ul! • 3per, spuse Indiana privind cerul! "oamna de Ramiere vru cel pu#in să trimită după o trăsură % dar Indiana se împotrivi! "orea să se întoarcă singură şi fără $gomot! Aadarnic mama lui RaCmon se arătă speriată, cînd vă$u că, aşa de slă ită şi de tur urată, voia să facă pe &os atîta cale! ) Am putere, îi răspunse ea % un cuvînt de al lui Ra+mon a fost de a&uns ca să mi'o dea!

3e înfăşură în mantou, co orî voalul de dantelă neagră şi părăsi clădirea printr'o ieşire secretă al cărei drum II fu arătat de doamna de Ramiere! "e la primii paşi pe care îi facu in stradă, îşi dădu seama că picioarele îi tremurau, gata să n'o mai #ină % în fiecare clipă i se părea că simte mina grosolană a so#ului ei furios cum o apucă, o trînteşte şi o tîrăşte în scursoarea stră$ii! *urind, $gomotul de afară, nepăsarea figurilor care se perindau în &urul ei şi frigul pătrun$ător al dimine#ii îi dădură energia şi liniştea, dar o energie dureroasă şi o linişte mo(orîtă, asemănătoare aceleia care se aşterne peste apele mării şi de care marinarul încercat se în'spăimîntă mai mult decît de (ula furtunii! *o orî c(eiul, de la Institut pînă la *orpul ,egislativ % dar uită să tra' verse$e podul şi continuă să meargă de'alungul rîului! cufundată într'o visare uimacă, într'o medita#ie fără ginduri şi urmărind ac#iunea fără #el de a merge mereu înainte! Pe nesim#ite, se tre$i la marginea apei, care căra ucă#i de g(ea#ă ia picioarele ei şi le sfărîma cu un $gomot sec şi rece de pietrele de la mal! Această apă ver$uie e1ercita o for#ă de atrac#ie asupra sim#urilor lndianei! Te o işnuieşti şi cu ideile îngro$itoare % tot admi#indu'le, a&ungi să'#i facă plăcere! Era atît de multă vreme de cînd e1emplul sinuciderii lui Noun calma mo mentele ei de disperare, îneît îşi făcuse din sinucidere un fel de voluptate îm ietoare! 4n singur gînd, un gînd religios, o împiedicase de la o (otărîre definitivă % dar în această clipă nici un gînd înc(egat nu'i mai st/pînea creierul istovit! A ia îşi mai amintea că "umne$eu ar e1ista, că RaCmon ar fi e1istat şi mergea, se apropia mereu de mal, supunîndu'se instinctului nenorocirii şi magnetismului suferin#ei! *înd sim#i răceala tăioasă a apei care îi scălda încăl#ămintea, se deşteptă ca dintr'o stare de somnam ulism şi, căutînd din oc(i unde se găsea, vă$u Parisul în spatele ei şi 3ena care'i curgea la picioare, ducînd în masa ei uleioasă refle1ul al al caselor şi al astrul cenuşiu a0 cerului! Această mişcare continuă a apei şi imo ilitatea pămîntului se contopiră în impresiile ei tur urate şi i se păru că apa dormea şi că pămîntuS fuge! în acest moment de ame#eală, se spri&ini de un $id şi se plecă, +acinată, către ceea ce lua drept o masă solidă!!! "ar lătratul unui cîine care sărea în &urul ei îi a ătu aten#ia şi întîr$ie cîteva clipe îndeplinirea planului său! Atunci, un om care alerga luîndu'se după lătratul cîinelui, o prinse în ra#e, o luă de acolo şi o aşe$ă pe resturile unei luntri părăsite la mal! Ea îl privi în fa#ă, dar nu'S recunoscu! El se aşe$ă la picioarele !ei, îşi scoase pelerina cu care o înveli, îi luă mîinile într'ale lui ca să le încăl$ească şi o strigă pe nume! "ar creierul ei era prea sla ca să facă o sfor#are % de patru$eci şi opt de ore, uitase să măiîînce! *u toate acestea, cînd căldura reveni pu#in în mem rele sale în#epenite, îl vă$u pe Ralp( în genunc(i dinaintea ei, #inîndu'i mîinile şi urmărind atent să'si vină în fire! ) Ai întîlnit'o pe Noun : îi spuse ea! Apoi adăugă, rătăcită de ideea ei fi1ă 5 ) Am vă$ut'o trecînd pe acest drum Işi arătă rîuiJ! Am vrut s'o urme$, dar mergea prea repede şi n'am puterea să merg! Era ca un coşmar! Ralp( o privea plin de durere! 9 i el sim#ea că Ii plesneşte capul şi că i se desface creierul! • 3ă mergem, îi spuse! • 3ă mergem, răspunse ea % dar mai întîi caută'mi picioarele! pe care le'am rătăcit acolo, printre pietre! Ralp( ăgă de seamă că avea picioarele ude şi în#epenite de frig! 7 duse în ra#e pînă la o casă primitoare, unde îngri&irile unei femei cumsecade i'au redat cunoştin#a, în acest timp, Ralp( trimise să'S anun#e pa domnul "elmare că so#ia lui fusese găsită % dar cînd sosi această veste, colonelul nu se întorsese acasă! îşi continua cercetările cu o tur are plină de nelinişte şi de manie! Ralp(, mai la curent, se şi dusese la domnul de Ramiere % dar îl găsi pe RaCmon, care a ia se culcase, ironic şi rece! Atunci se gîndise la Noun şi urmărise rîul într'un sens, în ii mp ce servitorul lui îl e1plora în celalalt! 7p(elia luase imediat urma stăpînei sale şi îl călău$ise repede pe Ralp( la locul unde o găsise! *înd Indiana îşi recapătă memoria a ceea ce se întîmplase în timpul acestei nop#i nenorocite, încercă $adarnic să o redo îndească pe cea a clipelor ei de rătăcire! N'ar fi putut deci e1plica vărului său ce gînduri o stăpîniseră cu un ceas mai înainte % dar el le g(ici şi în#elese starea inimei sale, fără s'o mai între e! "oar îi luă mîna şi îi spuse cu un ton lînd, dar grav 5 • .erişoară î#i cer să'mi faci o promisiune % este cea din urmă dovadă de prietenie cu care te voi necă&i!

previi! I#i &ur pe cuvînt de onoare că nu mă voi opune în nici un fel! Nu #in decît să fiu anun#at % cît despre rest, îmi pasă'tot atît de pu#in ca şi dumitale şi ştii că am avut deseori acelaşi gînd!!! • Pentru ce îmi vor eşti de sinucidere : spuse doamna "elmare! Niciodată n'am vrut să'mi pun capăt vieţii. +ă tem de "umne$eu % fără asta 8!!! • Adineaori, Indiana, cînd te'am prins în ra#e, cînd acest iet animal Işi mîngîia pe 7p(eliaJ te'a re#inut apu cîndu-te de roc(ie, l'ai uitat pe "umne$eu şi tot universul, pe vărul tău 'Ralp( ca si pe ceilal#i!!! Indianei îi apăru o lacrimă la marginea pleoapei! 3trînse mina lui sir Ralp(! ) Pentru ce m'ai oprit : spuse ea cu triste#e % aş fi acum lingă Tatăl *eresc, căci nu eram vinovată, nu aveam conştiin#a a ceea ce făceam!!! ) Am vă$ut'o ine şi m'am gîndit ca era prefera il să-ţi iei via#a în mod deli erat! "acă vrei, vom mai vor i despre asta!!! Indiana tresări! Trăsura care îi ducea se opri în fa#a casei unde tre uia să'si regăsească so#ul! Nu avu puterea să urce scările % Ralp( o duse în ra#e pînă în camera ei! Tot personalul lor domestic se reducea la o femeie de serviciu care se dusese prin vecini să comente$e fuga doamnei "elmare şi la ,elievre, dare, în disperare de cau$ă, fusese la morgă să se interese$e de cadavrele aduse în cursul dimine#ii! Ralp( rămase deci pe lîngă doamna "elmare, ca s'o îngri&ească! 3e găsea în prada unor mari suferin#e cînd clopo#elul, $guduit cu rutalitate, anun#ă întoarcerea colonelului! 4n fior de groa$ă şi de ură ii stră ătu vinele! Apucă rusc ra#ul vărului ei 5 ) Ascultă Ralp(! îi spuse, dacă ai #ine cît de pu#in la mine! m'ai scuti să'0 văd pe acest om în starea în care sînt! Nu vreau să'i fac milă, mai ine furia decît compătimirea lui!!! Nu desc(ide, sau e1pedia$ă'S % spune'i că nu m'ai găsit!!! Bu$ele îi tremurau, ra#ele i se crispau cu o energie convulsivă ca să'0 re#ină pe Ralp(! Împăr#it între două sentimente contrare, sărmanul aronet nu ştia ce să facă! "elmare scutura clopo#elul să'0 spargă şi so#ia lui era mai mult moartă, în fotoliul ei! ) Nu te gîndeşti decît la mînia lui, spuse în sfîrşit Ralph, nu te gîndeşti la c(inurile, ia neliniştea lui % veşnic cre$i că te urăşte!!! "acă l'ai fi vă$ut cum suferea, azi diminea#ă 8!!! Adro ită, Indiana lăsă ra#ul să'i cadă şi Ralp( se duse să desc(idă! • E aici : strigă colonelul intr$nd. Pe to#i dracii8 +i'am rupt destul picioarele, ca s'o găsesc % îi sînt foarte îndatorat pentru frumoasa îndeletnicire pe care mi-a găsit'o 8 Bat'o "umne$eu 8 Nu vreau s'o văd, c'o omor 8 • Nu te gîndeşti că te aude, răspunse Ralp( în soaptă! E într'o stare care nu'i permite !să suporte nici o emo#ie peni ilă! *almea$ă'te! • +ii de lesteme 8 urlă colonelul, am îndurat şi eu destule, de a$i diminea#ă! Noroc că am nervi de o#el! *are este, dacă nu te superi, cel mai &ignit, cel mai o osit, cel mai pe drept cuvînt olnav, ea sau eu : : 9i unde'ai găsit'o : 9i ce făcea ? "in cau$a ei am ruftuluit'o pe smintita aia ătrînă de *arva&al, care'mi dădea răspunsuri în doi peri şi'mi cerea mie socoteală pentru această faimoasă escapadă!!! Nenorocire 8 3înt frînt 8 .or ind astfel cu vocea lui dogită şi aspră, "elmare se trîntise pe un scaun în anticameră % cu tot frigul aspru al anotimpului, îşi ştergea fruntea scăldată în sudoare % povestea, în&urînd, o oselile, neliniştea, suferin#ele lui % punea mii de între ări, şi! din fericire, nu asculta răspunsurile, fiindcă ietul Ralp( nu ştia să mintă şi din tot ce ar fi avut de povestit, nu vedea nimic care să-l fi putut linişti pe colonel! 3ta aşe$at pe o masă, impenetra il şi mut, ca şi cum ar fi fost cu desăvîrşire străin de $ uciumul acestor două persoane % şi, cu toate acestea, era mult mai nenorocit de neca$urile lor decît ele înşile! "oamna "elmare, au$ind lestemele so#ului ei, se sim#i mai tare decît se aştepta! Prefera această furie, care o reconcilia cu ea însăşi, decît o mărinimie care'ar fi făcut'o să ai ă remuşcări! Îşi şterse ultimele urme de lacrimi şi adună o rămăşi#ă de vlagă, pe care nu'i păsa dacă o irosea într'o singură $i, at$t de apăsătoare îi devenise via#a! *înd ăr atul i se adresă cu un aer poruncitor şi rutal, el îşi sc(im ă dintr'o dată tonul şi e1presia şi se tre$i în fa#a ei încurcat, pus la respect de superioritatea caracterului Indianei! încercă atunci să fie demn şi rece ca şi ea % dar nu'i putu veni de (ac nicicum! ) .ei găsi oare de cuviin#ă, doamnă! îi $ise el, să'mi spui unde #i'ai petrecut

• 3pune, răspunse ea % ultima fericire care îmi rămîne, este să te pot îndatora! • Ei ine, &ură'mi, reluă Ralp(, să nu mai recurgi la sinucidere fără să mă

diminea#a şi poate noaptea : Acest poate informă pe doamna "elmare că a sen#a sa fusese semnalată foarte tîr$iu! *ura&ul ei crescu! ) Nu, domnule, răspunse, n'am inten#ia să'#i spun, "elmare se făcu verde de furie şi de surpri$ă! ) într'adevăr, spuse el cu voce sugrumată, speri să mi'o ascun$i : - Nu #in deloc, răspunse ea cu un ton glacial! "acă refu$ să'#i răspund, este numai de formă! .reau să-ţi arăt că n'ai dreptul să'mi adrese$i această între are! • N'am dreptul, mii de draci 8 *ine e stăpîn aici, dumneata, ori eu : *ine poartă fustă şi tre uie să toarcă din furcă : Nu cumva ai preten#ia să'mi dai &os ar a : "a gro$avă te mai #ii, femeiuşco 8 • 9tiu că eu sînt sclava şi dumneata stăpinul. ,egea acestei #ări te'a făcut tiranul meu! Po#i să'mi legi trupul, să'mi fereci mîinile, să'mi cîrmuieşti ac#iunile! Te ucuri de dreptul celui mai tare şi societatea #i'0 consfinţeşte % dar asupra voin#ei mele, domnule, n'ai nici o putere % numai "umne$eu poate să o încovoaie şi să o supună! Prin urmare caută o lege, o temni#ă, un instrument de tortură care să'#i dea putere asupra ei 8 Este ca şi cum ai voi să mînuieşti aerul şi să apuci vidul 8 • 3ă taci, creatură proastă şi neruşinată % fra$ele dumitale de roman ne plictisesc! K) Po#i să'mi impui tăcerea, dar nu să mă împiedici să gîndesc! • 7rgoliu im ecil, trufie de viermişor 8 "umneata a u$e$i de mila pe care o provoci 8 "ar ai să ve$i că se poate struni acest caracter gro$av, fără prea multă %ătaie de cap! • Nu te sfătuiesc să încerci, ti(na dumitale ar suferi, iar demnitatea dumitale n'ar cîştiga nimic! • *re$i : $ise el, strivindu'i mina între arătător şi degetul mare! • *red, $ise ea fără să cracnească! Ralp( făcu doi paşi, prinse ra#ul colonelului în mina lui de fier şi aplecîndu'0 ca pe o trestie, îi spuse pe un ton la&in 5 ) Te rog să nu'i atingi nici un f i r de păr acestei femei! "elmare avu poftă să se repeadă la el % dar îşi dădu seama că n'avea dreptate şi de nimic nu se temea mai m u l t p e l u m e a a s t a ! d e c î t s ă ' i f i e r u ş i n e d o e l î n s u ş i ! î l
dădu la o parte, mul#umindu'se să'i spună 5 ) .e$ i '# i de t re u ri l e dum it al e! Apoi , revenind l a so #i a sa 5 • Prin urmare, doamnă , îi spuse el încrucişîndu'şi r a # e l e p e p i e p t , p e n t r u a r e$ i s t a t e n t a # i e i d e a o l o v i , t e r ă$ vră t eş ti pe fa # ă î m pot ri va m ea, refu$ i s ă m ă urm e$ i î n i n s u l a B o u r o n , v re i s ă t e d e s p a r # i : E i i n e , p e t o # i dracii şi eu!!! • N ' o m a i d o r e s c , r ă s p u n s e e a ! 7 d o r e a m i e r i , a s t a era voi n # a m ea % î n dim i nea # a ast a nu m ai est e! Ai fol osi t vi ol en # a î nc(i$ î ndu' mă î n cam e ra m ea 5 am i e ş i t de a col o pe fereastr ă, ca să'# i dovedesc c ă a nu st ăpîni voi n# a unei fem ei , î nse am n ă a e1 er ci t a o dom i na # i e de ri$ ori e! Am pe t recut c î t eva c easuri î n afa ra dom i na # i ei dum i t al e % m 'am dus s ă respi r aerul l i ert ă# i i , ca s ă' # i ar ă t că m oral m ent e nu eş ti stăpînul m eu ş i că pe acest p ămî nt nu depi nd dec ît d e m i ne ! P l i m î nd u' m ă , a m r e fl e ct at c ă f a # ă d e î nd at or i ' ri l e m el e ş i de con ş t i i n # a m ea! ave am o li ga # i a s ă m ă î n t o rc ş i 3 ă r ei nt ru s u o c ro t i re a dum i t a l e % a m f ă c ut ' o d e u n ă v o i e ! . ă r u l m e u m - a î n t o v ă r ă ş i t a i c i , n u m ' a readus. "a că n'a ş fi vrut s ă' 0 urm e$ , cred e ă '# i î nc(i pui c ă n ' a r f i p u t u t s ă m ă s i l e a s c ă ! A ş a d a r, d o m n u l e , n u ' # i p i e r d e v r e m e a d i s c u t î n d p ă r e r e a m e a % n ' a i s ' o i n f l u e n # e$i ni ci odat ă , ai pi erdut a cest drept î n m om ent ul c î nd ai vrut s ă' 0 revendi ci cu for # a! 7cup ă 't e de pl e ca re % s î nt g a t a s ă t e a & u t ş i s ă t e u r m e $ , n u p e n t r u c ă aceasta este voin#a dumitale, ci pentru că aceasta este inten#ia mea! Po#i să mă condamni, dar nu voi asculta niciodat ă decît d e m i ne î n sum i ! • +i'e milă de rătăcirea sufletului t ău, $ise colo nelul ridicînd din umeri! 9 i s e r e t r a s e î n c a m e r a l u i p e n t r u a ' ş i p u n e î n o r d i n e hîrtiile, foarte satisfăcut în sinea lui de (ot ărîrea doamnei "el m a re ş i nem ai t em î ndu'se de pi edi ci % c ă ci resp ect a cuv întul acest ei femei, în aceea şi măsură în care î i dis pre#uia ideile!

-- II

"ar singurul lucru care o impresionase în dispari#ia doamnei Delmare, era scandaluS care urma să re$ulte! 3e plînse cu multă amărăciune de nepoata ei, pe care în a&un, o ridica în slăvi % şi doamna de Ramiere în#elese că prin acest pas, nefericita de Indiana îşi înstrăi' nase ruda pentru totdeauna şi pierdea singurul spri&in natural care îi rămînea! Pentru cine ar li cunoscut fondul sufletesc al marc(i$ei, aceasta n'ar fi fost o mare pierdere % dar doamna de *arva&al trecea, c(iar în oc(ii doamnei de Ramiere, drept de o virtute ireproşa ilă! Tinere#ea ei fusese învăluită de misterele pruden#ei, sau pierdută în vîrte&urile revolu#iilor! +ama lui RaCmon deplînse soarta Indianei şi căută să o scu$e % doamna de *arva&al îi spuse cu acreală că poate ea nu era destui de de$interesată în această afacere, ca să o poată &udeca! • "ar atunci ce se va întîmpla cu această nefericita tînără femeie : spuse doamna de Ramiere! "acă ăr atul ei o asupreşte, cine o va prote&a : • .a a&unge ce va voi "umne$eu, răspunse marc(i$a % cît despre mine, eu nu mă mai amestec şi nu vreau s'o mai văd vreodată! "oamna de Ramiere, îngri,orată şi ună! (otărî să afle cu orice pre# noută#i de la doamna "elmare! "ădu ordin să fie condusă pînă la capătul stră$ii pe care aceasta locuia şi trimise un servitor să, descopere portarul, cu recomandarea de a încerca să'0 vadă pe sir Ralph, dacă era în casă! Aşteptă în trăsura ei re$ultatul acestei încercări şi! curind, veni să o caute c(iar Ralp(! Poate singura persoană care îl &udeca ine pe Ralp(! era doamna de Ramiere % au fost dea&uns cîteva cuvinte sc(im ate intre ei, pentru a în#elege partea reciprocă de interes sincer şi curat pe care ei îl aveau în această afacere! Ralp( povesti ceea ce se petrecuse în cursul dimine#ii % şi cu toate că n'avea decît ănuieli asupra amănuntelor din timpul nop#ii, nu căută să le confirme! "ar doamna de Ramiere cre$u că tre uie Xsă'l informe$e despre ceea ce ştia, făcîndu'0 părtaş la dorin#a sa de a rupe această legătură funestă şi imposi ilă! Ralp(, care în fa#a ei se sim#ea mai în largul lui ca fa#ă de oricine, primind această confiden#ă lăsă să apară pe trăsăturile lui o sc(im are profundă! ) 3pune#i, doamnă, murmură el înă uşind un fior nervos care îi stră ătu vinele, că a petrecut noaptea în locuin#a dumneavoastră : • 7 noapte solitară şi dureroasă, fără îndoială! RaCmon, care cu siguran#ă nu era vinovat de complicitate, nu s'a întors decît la ora şase, iar la şapte a venit să mă caute ea să'i promit că voi calma spiritul acestei nefericite copile! • .oia să'şi părăsească so#ul 8 voia să'şi piardă onoarea 8 reluă Ralp( cu oc(ii

RaCmon, frînt de o oseală, adormise adinc după ce îl primise foarte rece pe sir Ralp(, care venise la el s ă ia inform a #ii ! *înd se de ş tept ă, un sentim ent de feri ci re î i inundă sufletul 5'se gîndi că, în sfîrşit, principala cri$ ă a a c e s t e i a v e n t u r i t r e c u s e ! " e m u l t ă v r e m e , p r e v ă $ u s e e l c ă va ve ni t cl i p a c a s ă î nf ru nt e ac e a st ă i u i r e d e f em ei e , că va tre ui să'şi apere li ertatea împotriva unei pasiuni roman#ioase şi îşi făcea dinainte cura& ca să com ată astfel de preten#ii! "epăşise, deci, aceast ă trecătoare dificilă( spusese nu, şi nu va m ai avea nevoi e s ă revi nă, căci lu cruri l e se pet r ecuse r ă cum nu se put ea m ai i ne! Ind i ana n u p l î n s e s e p r e a m u l t , n i c i n u i n s i st a s e p r e a m u l t ! 3 e a r ă t a s e r e $ o n a i l ă % î n # e l e s e s e d e l a p r i m u l c u v î n t ş i s e r es e m n as e re p ed e ş i c u m î nd ri e! R a Cm on e ra fo a r t e m ul # um i t de p ro vi de n # a l ui 5 c ă ci a v e a u na a l u i î n c a r e c r e de a c a u n f i u as c ul t ă t or ş i pe care se a$a ca s ă'i aran&e$e orice, de preferin #ă în detri' m e nt ul c e l o rl a l # i d ec î t î nt r' a l l ui ! P î nă a t u nc i se pu rt as e a ş a d e i n e cu e l , c ă nu vo i a s ă se î n do i a sc ă de e a! A pr e ve d e a r e$ ul t at ul gr e ş e l i l or sa l e ş i a s e n el i ni ş t i d i n a c ea st ă p ri ci n ă , p en t r u el a r fi î n se m n at s ă c om i t ă c r i m a d e i n g r a t i t u d i n e f a # ă d e " u m n e $ e u l ! u n c a r e v e g ( e a asupra l ui! 3e scul ă foart e o osit încă, de efort uril e de im agi na # ie l a care î l sili ser ă î mpre&ur ări le acestei scene nepl ăcut e! +ama lui se întoarse % ea se informase de la doamna da * a r v a & a l d e s p r e s ă n ă t a t e a ş i d e s p r e s t a r e a d e s pi r i t a d oa m n ei "e l m a re ! + ar c (i $ a nu se n el i ni ş t i se d el oc f n a c e a s t ă p r i v i n # ă % s e a r ă t a , c u t o a t e a c e s t e a e * t re m d e mî(nită, atunci cînd doamna de Ramiere îi punea între ări în mod meşteşugit!

ficşi ca stăpînit de o stranie tortură sufletească, aşadar îl iu eşte mult, pe acest om nedemn de ea 8!!! Ralp( uita că vor eşte cu mama lui RaCmon! )! Bănuiam eu ine şi de multă vreme, continuă el % de ce n'am prevă$ut eu $iua cînd ea se va pierde 8 Aş fi ucis'o mai înainte! Acest lim a& în gura lui Ralp(, surprinse în mod straniu pe doamna de Ramiere % credea că vor eşte unui om calm şi indulgent şi se căi de a fi cre$ut în aparen#e! • "umne$eule 8 spuse ea cu groa$ă, deci şi dumneata o vei &udeca tot fără îndurare : 9i dumneata o vei părăsi, ca şi mătuşa ei : 3înte#i to#i, deci, lipsi#i de milă şi de îngăduin#ă : Nu'i va mai rămîne nici un prieten, după o greşală pentru oare a suferit atîta : • "in partea mea, doamnă, să nu vă teme#i de aşa ceva, răspunse Ralp( % sînt şase luni de cînd ştiu tot şi n'am spus nimic! Am surprins primul lor sărut şi nu l'am $virlit &os de pe cal pe domnul de Ramiere 5 am întîlnit deseori în pădure mesagerii lor de dragoste si nu i'am sfîrtecat cu lovituri de ici! ,'am întilnit pe domnul de Ramiere pe podul pe care'0 traversa ca să se ducă s-o întîlneasc$ % era noaptea, eram singuri şi eu sînt de patru ori mai puternic decît el % cu toate acestea, nu l'am aruncat în rîu pe acest om % şi cînd! după ce l'am lăsat să fugă, am descoperit că înşelase vigilen#a mea, că se introdusese la ea, în loc de a sparge uşile şi de a'0 arunca pe fereastră, m-am dus liniştit să'i averti$e$ de apropierea so#ului, ca să cru# via#a unuia, pentru a salva onoarea celuilalt! .ede#i ine, doamnă, că eu sînt îngăduitor şi milos! în această dimineaţă îl #ineam pe acest om în mina mea % ştiam ine că el era cau$a tuturor relelor noastre şi dacă n'aveam dreptul s/'0 acu$ fără pro e, aveam cel pu#in posi ilitatea să'i caut ceartă pentru aerul lui arogant şi at&ocoritor! Ei ine, i'am suportat dispreţul insultător, pentru că ştiam că moartea lui ar fi ucis'o pe Indiana % l'am lăsat să se întoarcă pe partea cealaltă! în timp ce Indiana, pe moarte şi ne ună, era pe malul 3enei, gata s'o înt$lnească pe cealaltă victimă!!! .ede#i, doamnă, că eu folosesc ră darea cu oamenii pe care îi urăsc% si indulgen#a cu cei pe care îi iu esc! "oamna de Ramiere, aşe$ată în trăsură fa#ă în fa#ă cu Ralph îl privea cu o surpri$ă amestecată cu groa$ă! Era atît de diferit de cum îl vă$use ea totdeauna, că aproape se gîndi la posi ilitatea unei su ite alienări mintale! Alu$ia pe care o făcuse la moartea lui Noun o întărea în această idee % căci ignora cu desăvîrşire această poveste şi lua cuvintele scăpate de Ralp( drept o frîntură de gînd străină de ea! într'adevăr, el se găsea într'una din acele stări violente care apar cel pu#in odată în via#a celor mai ra#ionali oameni şi care sînt atît de aproape de ne unie, încît un dram în plus i'ar duce la demen#ă! +înia lui era cu toate acestea mocnită şi intensă, ca aceea a temperamentelor reci % dar era profundă ca aceea a sufletelor no ile, şi ciudă#enia acestei stări, la el e1traordinară! îi dădea un aspect înfricoşător! "oamna de Ramiere îi luă mîna şi îi spuse cu lînde#e 5 ) 3uferi mult, scumpul meu domn Ralp( % căci mă faci să sufăr, fără să ai remuşcări 5 ui#i că omul de care vor eşti este fiul meu şi că greşelile lui, dacă are, tre uie să sfîşie inima mea şi mai mult decît pe a dumitale! Ralp( îşi reveni numaidecît şi sărutînd mîna doamnei de Ramiere cu o efu$iune de prietenie a cărei mărturisire era aproape tot atît de rară ca şi aceea a mîniei lui 5 ) Ierta#i'mă doamnă, îi spuse el, ave#i dreptate, sufăr mult şi uit ceea ce ar tre ui să respect! 4ita#i şi dumnea voastră amărăciunea pe care am lăsat'o să se vadă % inima mea va şti să o ascundă din nou! "oamna de Ramiere, deşi liniştită de acest răspuns, păstra o îngri&orare secretă vă$înd ura profundă pe care Ralp( o nutrea fa#ă de fiul ei! încercă să'0 scu$e în oc(ii duşmanului său % el o opri! ) "oamnă, g(icesc gîndurile dumneavoastră, îi spuse e l % dar linişti#i'vă, domnul de Ramiere şi eu nu sîntem sorti#i să ne revedem aşa de curînd! *it despre vara mea, nu vă căi#i că m'a#i lămurit! "acă toată lumea o părăseşte, &ur că îi va rămîne cel pu#in un prieten! *ătre seară, întorcîndu'se acasă, doamna de Ramiere îl găsi pe RaCmYn încăl$indu'şl cu voluptate picioarele încăl#ate în papuci de caşmir şi înd ceai, ca să risipească resturile de nervo$itate din cursul dimine#ii! Era încă a ătut din cau$a acestor pretinse emo #ii % dar gînduri ro$e de viitor îi înviorau sufletul 5 în sf/rşit, se sim#ea din nou li er şi se lăsa cu totul în voia reveriilor euforice asupra acestei stări pre#ioase, pe care avea o iceiul să o

păstre$e atît de prost! ?"e ce sînt eu sortit, îşi spunea el, să mă plictisesc aşa de repede de această inefa ilă li ertate de spirit pe care totdeauna tre uie să o răscumpăr atît de scump : *înd ma simt prins în la#urile unei femei, ard de neră dare sa le rup, ca să'mi recuceresc ti(na şi liniştea sufletului!Blestemat să fiu, dacă le mai sacrific aşa curînd 8 Neca$urile pe care mi le'au iscat aceste două creole să'mi servească drept învă#ătură de minte şi nu mai vreau să am de'a face deeît cu pari$iene uşuratice şi $eflemitoare!!! cu adevărate femei de lume! Poate aş face ine să mă însor, ca să pun capăt, cum se spune!!!B &ra cufundat în aceste gînduri urg(e$e şi practice, cînd intră mama lui, emo#ionată şi o osită! • 3e simte mai ine, îi spuse ea % totul a mers cum tre uie, sper că !se va linişti!!! • *ine : între ă RaCmon, tre$it rusc din reveriile lui (imerice! *u toate acestea, a doua $i se gî ndi că mai avea o sarcină de îndeplinit 5 era de a redo îndi stima, dacă nu dragostea acestei femei! Nu dorea ca ea să se poată lăuda că 0'a părăsit % voia ca să se convingă că cedase în fa#a prestigiului ra#iunii si genero$ită#ii lui! .oia să o mai domine şi după ce o respinsese % şi îi scrise 5 ,,Nu vin să'#i cer iertare, prietenă, pentru cîteva cuvinte crude sau îndrăzneţe scăpate în delirul sim#urilor mele! 7 idee desăvirşită nu se poate forma şi e1prima aşa cum tre%uie in de$ordinea fe rei! Nu este vina mea dacă nu sînt un $eu, dacă lingă tine nu pot stăpîni ardoarea sîngelui meu care clocoteşte, dacă mintea mi se rătăceşte, dacă înne%unesc. Poate că aş avea dreptul să mă plîng de ferocele sînge rece cu care m'ai condamnat la c(inuri înspăimîntătoare fără ca vreodată să'#i fi fost milă% dar nu este! nici greşeala dumitale! Erai prea desăvîrşită pentru a &uca în această lume acelaşi rol ca noi, făpturi vulgare, supuse pasiunilor omeneşti, sclave ale structurii noastre grosolane! ;i-am spus'o deseori, Indiana, dumneata nu eşti femeie, şi cînd reflecte$ la acest lucru în liniştea gîndurilor mele, găsesc că eşti un înger! Te ador în inima mea ca pe o divinitate! "ar, vai, lingă tine, adesea, păcătosul şi'a reluat drepturile! Adesea, su suflarea îm ălsămată a u$elor tale, un foc mistuitor venea s ă le pîr&olească pe ale mele 5 adesea, cînd, plecîndu'mă spre tine, părul meu atingea pe al tău, un fior de nespusă voluptate stră ătea vinele mele şi atunci uitam că erai o emana#ie a cerului, un vis al fericirilor eterne, un înger desprins din sînul lui "umne$eu, pentru a'mi călău$i paşii în această via#ă şi pentru a'mi povesti ucuriile unei alte e1isten#e "e ce, spirit curat, ai luat forma ispititoare a unei femei : Pentru ce, înger de lummă, te'ai înveşmîntat în ispitele infernului : Adesea, am cre$ut că #ineam în ra#e fericirea, şi tu nu erai decît virtutea! Prietenă, iartă'mi aceste regrete vinovate % nu eram demn de tine şi poate, dacă ai fi consim#it să co ori pînă la mine, am fi fost mai ferici#i, şi unul, şi celălalt! "ar inferioritatea mea te'a făcut mereu să suferi şi ai considerat o crimă faptul că'mi lipseau virtu#ile pe care tu le aveai! Acuma, cînd mă ier#i, sînt sigur de asta, deoarece perfec#iunea presupune unătatea, îngăduie'mi să mai ridic glasul ca să'#i mul#umesc şi să te inecuv/nte$! 3ă'#i mul#umesc 8!!! 7( nu! via#a mea, nu este acesta cuvîntul 5 căci sufletul meu este mai sfîşiat ca al tău! de cura&ul care te smulge din ra#ele mele! "ar te admir 5 şi cu toate că plîng, te felicit! "a, Indiana mea, acest sacrificiu eroic, dumneata ai găsit puterea să'0 săvîrşeşti! îmi smulge inima şi via#a, îmi pustieşte viitorul, îmi ruinea$ă e1isten#a! Ei ine, te mai iu esc îndea&uns pentru a'0 suporta fără să mă plîng % căci onoarea mea nu înseamnă nimic, a ta este totul! 7noarea mea, ţi-aş sacrifica'o de mii de ori% dar a ta îmi este mai scumpă decît toate ucuriile pe care mi le'ai fi oferit! 7( 8 nu 8 n'aş fi putut să mă ucur de un astfel de sacrificiu! Aadarnic aş fi încercat să mă ame#esc prin e1ta$ şi e1altare, $adarnic mi'ai fi desc(is ra#ele ca să mă îm e#i de voluptă#i cereşti, remuşcarca m-ar fi urmărit % ea mi'ar fi otrăvit fiecare $i şi aş fi fost mai umilit decît tine! de dispre#ul oamenilor! 7, "umne$eule, să te văd în&osită şi de$onorată de mine 8 3ă te văd decă$ută din această venera#ie care te încon&oară 8 3ă te văd insultată în ra#ele mele şi să nu pot şterge ac ofensă 8 *ăci zadarnic aş fi vărsat tot sîngele meu pentru tine % te-aş fi ră$ unat, poate, dar de ,ustificat, niciodată! Ardoarea mea ca să te apăr ar fi fost o acu$a#ie în plus % moartea mea, o dovadă de neînlăturat a crimei tale. 3ărmană Indiana, te'aş fi dus la pier$are 8 7( 8 cît aş fi fost de nenorocit 8 Pleacă deci, iu ita mea 5 mergi su un alt cer! culegi fructele virtu#ii şi ale credin#ei! Dumnezeu ne va răsplăti pentru un astfel de efort % căci "umne$eu e un! Ne va reuni într'o via#ă mai fericită şi poate c(iar!!! dar acest gînd este încă o crimă % cu toate acestea nu

mă pot împiedica să sper 8!!! Adio, Indiana, adio % ve$i ine ca dragostea noastră este o nelegiuire 8!!! .ai 8 3ufletul meu este sfărîmat. 4nde aş găsi puterea să'#i spun adio :8 0 Ra+mon duse el însuşi această scrisoare la doamna "elmare % dar ea se înc(ise în camera ei şi refuză să'l vadă! Părăsi deci această casă după ce strecurase scrisoarea femeii de serviciu şi îm ră#işase cordial %ăr%atul. Păşind peste ultima treaptă a scării, se sim#i mai uşor ca de o icei % vremea era mai plăcută, femeile erau frumoase, prăvăliile mai scînteietoare 5 fu o $i fumoasă în viaţa lui Ra+mon. "oamna "elmare înc(ise scrisoarea, aşa pecetluită, într'un cufăr pe care nu tre uia să'0 mai desc(idă decît în colonii! Ea vru să meargă să-şi ia rămas un de 8a mătuşa ei % sir Ralp( se opuse cu o încăpăţînare a solută! El o vă$use pe doamna de Carva,al % ştia că voia să o strivească pe Indiana cu imputări şi cu dispre# 5 această severită#i ipocrită îl indigna şi nu suporta ideea ca doamna "elmare să meargă să se e1pună! A doua $i, în momentul cînd "elmare şi so#ia sa erau gata să se urce în diligentă, sir Ralp( le spuse cu siguranţa lui o işnuită 5 ' .'am făcut deseori alu$ii, prietenii mei, că doream să vă înso#esc % dar a#i refu$at să mă înţelegeţi sau să mai răspunde#i! .re#i să'mi îngădui#i să plec cu voi ? ) ,a Bordeau1 : spuse domnul "elmare! ' ,a Bour on, răspunse domnul Ralp(! • Nici să nu te gîndeşti, reluă domnul Delmare( poţi transporta în felul acesta, toată po$i#ia dumitale de aici, la c(eremul unui mena& al cărui viitor este nesigur şi situa#ia precară 5 ar însemna să a u$ăm în mod ruşinos de prietenia dumitale acceptind s a c r i f i c i u l întregii dumitaie vie#i si renun#area la rangul dumitale social! Eşti %ogat, tînăr! li er % tre uie să te recăsătoreşti, să'#i întemeiezi o familie!!! • Nu este vor a de asta, răspunse Ralp( cu răceală. 2iindcă eu nu mă pricep să învălui ideile mele în cuvinte care sa le sc(im e în#elesul, vă voi spune în mod deschis ceea ce gîndesc! +i s'a părut că, de şase luni, prietenia voastră, a amîndorura, fa#ă de mine! s'a răcit. Poate că am făcui greşeli pe care &udecata mea greoaie m'a împiedicat să le o serv! "acă mă insel, un cuvînt de-al vostru va fi de'a&uns ca să mă liniştească 5 permite#i'mi sa va urme$! "acă am pierdut stima voastră, este momentul să mi-o spune#i % părăsindu'mă, nu tre uie să'mi lăsa#i remuşcarca do a nu'mi fi reparat greşelile. Colonelul fu a t i t de mişcat de această naivă şi generoasă introducere, că uită toate s usc epti ilit ă#ile de amor propriu care il îndepărtaseră de prietenul său. li întinse mina, îi &ură că prietenia lui era mai sinceră ca niciodată şi că nu refu$a oferta sa decît din delicate#e! "oamna "elmare păstra tăcerea! Ralp( făcu un efort ca să o #ină un cuvînt din gura ei! ) 9i dumneata! Indiana, ii spuse el cu vocea sugrumată, îmi mai e ş t i încă prietenă: Acest cuvînt deşteptă toată afec#iune filială, toate amintirile copilăriei, toate deprinderile intimită#ii care uneau inimile lor! 3e aruncară plangînd unul în ra#ele celuilalt şi Ralp( fu gata să leşine % căci în acest trup ro%ust, în acest temperament calm şi re$ervat, fermentau emo#ii puternice! 3e aşe$ă, ca să nu cadă, şi rămase cîteva clipe tăcut şi palid % luă apoi într'o mînă mîna colonelului şi în cealaltă pe a so#iei sale! • în ceasul acestei despăr#iri, poate eternă, le spuse el, fi#i sinceri cu mine! Refu$a#i propunerea mea de a vă întovărăşi, din cau$a mea, şi nu din cau$a voastră! • I#i &ur pe onoare, spuse "elmare, că, refu$îndu'te, sacrific fericirea mea pentru fericirea dumitale! • *ît despre mine, spuse Indiana, ştii că aş dori să nu te părăsesc niciodată! • 2erească "umne$eu ca într'un moment ca acesta să mă îndoiesc de sinceritatea voastră, răspunse Ralp(, cuvîntul vostru îmi a&unge, sînt mul#umit de voi amîndoi! 9i dispăru! 9ase săptămîni după aceea, ricul ?*oralCB ridica pîn$ele în portul Bordeau1! Ralp( scrisese prietenilor lui că va fi în acest oraş în ultimele $ile ale şederii lor, dar, după o iceiul lui, într'un stil atît de laconic, că era imposi il să ştii dacă avea inten#ia să le spună un ultim adio! sau aceea de a'i întovărăşi! Ei îl aşteptară $adarnic pînă în ultimul ceas, şi căpitanul dădu semnalul de plecare, fără ca Ralp( să fi apărut! 4nele presentimente sinistre veniră să mărească durerea mocnită care apăsa sufletul Indianei, cînd ultimele case ale portului dispărură în verdea#a coastei! 3e înfiora gîndindu'se că de aci înainte era singură în univers cu acest so# pe care îi ura, că va tre ui să trăiască şi să moară cu el fără un prieten care să o console$e, fără o rudă care să o prote&e$e împotriva

domina#iei lui rutale!!! "ar, întorcîndu'se, vă$u pe punte, în spatele ei, liniştita şi inevoitoarea figură a lui Ralp(! care îi surîdea! • Aşadar, tu nu mă părăseşti : îi spuse ea scăldată în lacrimi şi aruncîndu'se la pieptul lui! • Niciodată 8 răspunse Ralp( îm ră#işînd'o!

--III

3*RI37AREA "7A+NEI "E,+ARE *DTRE "7+N4, "E RARIIERE

?"in insula Bour on, H iunie 0H!!!

;otărîsem să nu te mai o osesc cu amintirea mea % dar, sosind aici, citind scrisoarea ce'ai făcut să'mi fie remisă în a&unul plecării mele din Paris, simt că î#i da' tore$ un răspuns, căci, în cri$a unei dureri groa$nice, am mers prea departe % m'am înşelat în privin#a dumitale şi î#i datore$ o satisfac#ie, nu ca amant, ci ca om! Iartă'mă, RaCmon, dar în acel moment îngro$itor al vie#ii mele, te'am luat drept un monstru! 4n singur cuvînt, o singură privire de'a dumitale au i$gonit pentru totdeauna toată încrederea, toată speran#a sufletului meu! 9tiu că nu mai pot fi fericită 5 dar sper să nu fiu nevoită să te dispre#uiesc % ar fi pentru mine ultima lovitură! "a, te'am luat drept un laş, drept ceea ce este mai rău pe lume, drept un egoist! Am avut oroare de dumneata! Am regretat că Bour on nu era îndea&uns de departe ca să fug de dumneata şi indignarea mi'a dat for#a să sor cupa pînă la fund! "ar, de cînd am citit scrisoarea dumitale, mă simt mai ine! Nu te regret, dar nu te mai urăsc şi nu vreau să las în via#a dumitale remuşcarea că ai distrus'o pe a mea! 2ii fericit, fii nepăsător % uită'mă % trăiesc încă şi poate voi trăi multă vreme!!! în fond, nu eşti vinovat% eu sînt cea care am fost nesă uită! Inima dumitale nu era stearpă, dar îmi era înc(isă! Nu dumneata m'ai min#it, eu sînt cea care m'am inşelat! "umneata nu erai nici sper&ur, nici insensi il % numai că nu mă iu eai! 7( 8 "oamne 8 Nu mă iu eai 8 *um tre uia deci să te iu esc :!!! "ar nu voi co orî pînă la a mă plînge % nu scriu pentru a otrăvi cu o amintire lestemată ti(na vie#ii dumitaie pre$ente % nu vin nici să implor compătimirea dumitale pentru suferin#e pe care am puterea să le îndur singură! *unoscînd mai ine rolul care î#i convine, vin, dimpotrivă, să te a solv şi să te iert! Nu mă voi amu$a să înlătur temeinicia scrisorii dumitale, ar fi prea uşor % nu voi răspunde o serva#iilor dumitale asupra îndatoririlor mele! 2ii liniştit, RaCmon, le cunosc şi nu te iu eam c(iar at ît de pu#in pentru a le încălca în rnod necugetat! Nu este necesar să'mi spui că dispre#ul oamenilor ar fi fost pre#ul păcatului meu % o ştiam foarte ine! Nu ignoram că pata va fi profundă, de neşters, usturătoare % că voi fi respinsă din toate păr#ile, lestemată, acoperită de ruşine şi că nu voi mai găsi nici un prieten ca să mă plîngă şi să mă console$e! 3ingura greşeală pe care o săvîrşisem, era încrederea că dumneata îmi vei desc(ide ra#ele şi că, în acest ca$, mă vei fi a&utat să uit dispre#ul, mi$eria şi părăsirea! 3ingurul lucru pe care nu l'aş fi putut prevedea, este că dumneata vei refu$a, poate, sacrificiul meu, după ce mă vei fi lăsat să'0 săvîrşesc! Îmi imaginasem că asta nu se putea! .eneam la dumneata cu presentimentul că la început aveai să mă respingi din principiu şi din datorie, dar cu convingerea că!

aflînd urmările inevita ile ale demersului meu, te vei fi considerat nevoit să mă a&u#i a le suporta! Nu, într'adevăr, nu m'aş fi gîndit niciodată că m'ai fi părăsit, singură în fa#a urmărilor unei (otărîri atît de prime&dioase şi că m'af fi lăsat să'i culeg roadele amare, în loc să mă primeşti la pieptul tău şi să'mi faci din dragoste o pavă$ă! *um le'aş fi sfidat, atunci, aceste murmure îndepărtate ale unei lumi neputincioase de a'mi face rău 8 *um aş fi înfruntat ura, îm ăr ătată de afec#iunea dumitale 8 *ît de sla ă ar fi fost remuşcarea şi cum i'ar fi înă uşit glasul pasiunea pe care mi'ai fi inspirat'o 8 A sor ită numai de dumneata, m'aş fi uitat pe mine % mîndră de inima dumitale, n'aş fi avut timp să roşesc de a mea! 4n cuvînt de'al dumitale, o privire, un sărut, ar fi fost de'a&uns să mă de$lege de orice păcat, iar amintirea oamenilor şi a legilor nu şi'ar fi putut găsi locul într'o astfel de via#a! 2iindcă eram ne ună5 fiindcă, după e1presia dumitale cinică, învă#asem via#a din romanele pentru uzul su retelor, din aceste surî$ătoare şi copilăreşti plăsmuiri care fac inima să ia parte la i$ înda aventurilor ne%uneşti şi a f e r i c i r i l o r imposi ile! Este ori il de adevărat, RaCmon, ceea ce ai spus 8 Iar ce mă înspăimîntă şi mă do oară, este că ai dreptate! ,ucru pe care nu mi'0 e1plic tot atît de ine, este că imposi ilitatea n'a fost egală pentru noi arnîndoi % că eu, femeie sla ă, am tras din e1altarea sentimentelor mele puterea de a mă situa singură într'o postură de neverosimilitate si de roman, în timp ce dumneata, om de inimă, n'ai găsit în voin#a dumitale pe aceea de a mă urma. *u toate acestea, împărtăşiseşi aceste visuri de viitor, încuviin#aseşi aceste ilu$ii, nutriseşi în mine această speran#ă imposi il de reali$at! "e multă vreme, ascultai proiectele mele copilăreşti, am i#iile mele de pigmeu, cu surîsul pe u$e şi ucuria în oc(i! iar cuvintele dumitale erau numai dragoste şi recunoştin#ă! 9i dumneata ai fost, de asemenea, or , neprevă$ător, fanfaron! *um se face că ra#iunea nu #i'a revenit decît la vederea prime,diei : Eu credeam că prime&dia fascinea$ă oc(ii, e1altă (otărîrea, înlătură frica 5 şi iată că în momentul cri$ei, ai tremurat 8 .oi ăr a#ii, n'aveti, aşadar, decît cura&ul fizic care înfruntă moartea : Nu sînte#i capa ili de acela al spiritului, care acceptă nenorocirea : "umneata, care e1plici totul atît de admira il, te rog e1plică'mi acest lucru! Este, poate, pentru că visul dumitale nu era la fel cu al meu % pentru că, la mine, cura&ul era dragostea! "umneata #i'ai imaginat că mă iu eai şi te-ai tre$it, surprins de asemenea greşeală! în $iua cînd eu păşeam încre$ătoare la adăpostul greşelii mele! "umne$eule mare 8 *e stranie iluzie a fost a dumitale, fiindcă atunci n-ai prevă$ut toate o stacolele de care te'ai i$ it în momentul cînd tre uia să treci la ac#iune % fiindcă nu mi'ai spus primul euvînt despre toate acestea, decît cînd era prea tîr$iu ! Pentru ce #i'aş face acum reproşuri : Putem fi oare răspun$ători de pornirile inimii noastre : A depins oare de dumneata să mă iu eşti mereu : Nu, fără îndoială! .ina mea este de a nu fi ştiut să'#i plac mai mult timp şi mai adevărat. *aut cau$a acestui lucru şi nu o găsesc in inima mea % dar, oricum, după toate aparen#ele ea e1istă! Poate să te fi iu it prea mult, poate duioşia mea a fost plicticoasă şi o ositoare! &rai ăr at, iu eai independen#a şi plăcerea! Am fost o sarcină pentru dumneata! încercam c/teodată să su &ug via#a dumitale! .ai, toate acestea au fost greşeli destul de neînsemnate pentru o părăsire atît de nemiloasă ! -ucură-te deci de această li ertate răscumpărată pe socoteala întregii mele e1isten#e % nu o voi mai tul ura! Pentru ce nu mi-ai dat această lec#ie mai devreme : Răul ar fi fost mai mic pentru mine şi poate şi pentru dumneata! 2ii fericit, este ultima dorin#ă pe care o e1primă inima mea $dro ită! Nu mă mai îndemna să mă gîndesc la "umne$eu % lasă gri&a asta preo#ilor, care tre uie să tre$ească inima împietrită a păcătoşilor! *ît despre mine, am mai multă credin#ă derît dumneata % nu slu&esc acelaşi "umne$eu, dar îl slu&esc' mai ine si mai fără pri(ană! Al dumitale, este dumne$eul oamenilor, este regele, întemeietorul şi protectorul stirpei dumitale % al meu este "umne$eul universului, creatorul, spri&inul şi speran#a tuturor fiinţelor. Al dumitale, a făcut totul numai pentru dumneata % al meu a făcut toate speciile, unele pentru celelalte! .ă crede#i stăpînii lumii % eu cred că nu'i sîn teţi decît tiranii! *rede#i că "umne$eu vă ocroteşte şi vă îndreptă#eşte să u$urpa#i stăpînirea pămîntului % eu cred că el o ra dă pentru pu#ină vreme şi că va veni o $i cînd suflarea lui vă va risipi ca pe nişte grăun#e de nisip! Nu, RaCmon, dumneata nu'0 cunoşti pe "umne$eu % sau, mai degra ă, lasă'mă să'#i spun ceea ce-ţi spunea Ralp( într'o $i la

,agnC 5 că dumneata nu cre$i în nimic! Educa#ia dumitale şi nevoia pe care o ai de o putere indiscuta ilă, pe care să o po#i opune puterii rutale a poporului, te'au făcut să adop#i fără să le cercete$i, credin#ele strămoşilor tăi !% dar sentimentul e1isten#ei lui "umne$eu n'a pătruns pînă la inima dumitale şi poate niciodată nu i te-ai rugat! Eu nu am decît o credin#ă şi fără îndoială, singura pe care dumneata n'o ai 5 eu cred în el % dar religia pe care dumneata ai născocit'o, eu o resping % întreaga dumitale morală, toate principiile dumitale, sînt interesele societă#ii dumitale pe care le'ai ridicat la rangul de legi şi care pretin$i că emană de la "umne$eu însuşi, aşa cum preo#ii voştri au înfiin#at riturile cultului ca să sta ilească puterea lor şi ogă#ia lor asupra popoarelor! "ar toate acestea sînt minciună şi impietate! Eu care îl invoc, eu care îl în#eleg, ş t i u foarte ine că nu e1istă nimic comun între el şi dumneata si numai alăturandu-mă lui, din toate puterile, mă desprind de dumneata, care tin$i fără încetare să'i răstorni operele şi să-i pîngăreşti darurile! ;aide, nu'#i stă ine să invoci numele lui ca să distrugi rezistenţa unei femei sla e, ca să înă uşi geamătul unei inimi sfîşiate! "umne$eu nu doreşte să fie asuprite şi să fie $dro ite făpturile mainilor lui! "acă s'ar îndupleca să co oare pînă la a se amesteca în interesele noastre mărunte, el ar spul era pe cel tare şi ar ridica pe cel sla % ar trece marea sa mînă peste capetele noastre inegale şi le'ar nivela ca pe apele mării % ar spune sclavului 5 <=vîrl e'#i lan#urile şi fugi în mun#i, unde am pus pentru tine ap e, flori şi soare 8X Ar' spune regilor 5 -< runcaţi purpura la cerşetori, să le slu&ească drept rogo&ină şi duce#i'v/ să dormi#i în văile unde am întins pentru voi covoare de ferigi şi de muşc(i 8X Ar spune celor puternici 5 OPleca#i genunc(iul şi purta#i sarcina fraţilor voştri slă ănogi % căci de a$i înainte ve#i avea nevoie de ei şi le voi da puterea şi cura,ul>. "a, iată visurile mele % sînt toate dintr'o altă via#ă, dintr-o altă lume, unde legea celui rutal nu va fi trecut peste capul celei paşnic, unde cel pu#in re$isten#a şi fuga nu vor fi crime, unde omul va putea scăpa de om, precum ga$ela scapă de panteră, fără ca lanţul legilor să fie întins în &urul lui pentru a'0 for#a să vină să se arunce la picioarele duşmanului său, fără ca în nenorocirea lui să se ridice glasul pre&udecă#ii, ca să'i sfide$e !suferin#ele şi să' i spună 5 O.ei fi laş şi &osnic, pentru că n'ai vrut să te pleci şi să te tîrăştiX! Nu, nu-mi vor i de "umne$eu, mai ales dumneata, Ra+mon % nu invoca numele lui ca să mă trimi#i în e1il şi să mă reduci la tăcere! 3upunîndu'mă, cede$ puterii oamenilor! "acă aş asculta glasul pe care "umne$eu 0'a pus în fundul inimii mele şi acest no il instinct al unei naturi puternice şi îndră$ne#e, care, poate, este adevărata conştiinţă, aş fugi în pustiu, aş şti să mă lipsesc de a&utor, de protecţie şi de dragoste % aş merge să trăiesc numai pentru mine, în fundul frumoşilor noştri mun#i % aş uita de tiran!! de nedrep#i şi de ingra#i! "ar, vai, omul nu se poate lipsi de semenul său, şi Ralp(, el însuşi, nu poate trăi singur! dio, Ra+mon 8 3/ dea "umne$eu să fii fericit fără mine 8 î#i iert răul pe care mi'i faci. .or eşte, cîteodată, de mine mamei dumitale, cea mai ună femeie pe care am cunoscut'o! 3ă ştii că în inima mea nu e1istă nici ciudă, nici ră$ unare împotriva dumitale % durerea mea este demnă de dragostea pe care am avut-o pentru dumneata. +ndiana Nefericita se lăuda! Această durere profundă şi calma nu era decît sentimentul propriei sale demnită#i cînd i se adresa lui RaCmon % dar, singură, se lăsa fără nici o stavilă în voia ardorii ei mistuitoare! *îteodată, totuşi, nu ştiu ce licărire de speran#ă oar ă venea să strălucească în oc(ii ei rătăci#i! Poate că niciodată nu şi'a pierdut o ultimă fărîmă de încredere în dragostea lui RaCmon, cu toate lec#iile usturătoare ale e1perien#ei, cu toate gîndurue groa$nice care îi evocau în fiecare $i răceala şi nepăsarea acestui om, atunci cînd nu mai era vor a de intereseia sau de plăcerile lui! Eu cred că dacă Indiana ar fi vrut sa în#eleagă adevărul crud, ea n'ar mai fi putut tîrî pînă acolo un rest de via#ă istovită şi întinată! 2emeia este icisnică prin natura ei % se pare că, pentru a cumpăni remarca ila superioritate pe care i'o dau asupra noastră sen$a#iile ei delicate, cerul a pus înadins în inima ei o vanitate oar ă, o credulitate prostească! Pentru a pune stăpînire pe această făptură aşa de su tilă, aşa de suplă şi aşa de pătrun$ătoare, poate că nu este nevoie decît să ştii să mînuieşti lauda şi să gîdiîi amorul propriu! *îteodată, oamenii cei mai incapa ili

de un ascendent oarecare asupra celorla#i, e1ercită unul fără margini asupra spiritului femeilor! ,inguşeala este &ugul care pleacă atît de &os aceste capete înfier întate şi uşoare 8 .ai de ăr atul care vrea să fie sincer în dragoste 8 .a avea soarta lui Ralp(! Iată ce v'aş răspunde, dacă mi-aţi spune că Indiana are un caracter cu totul deose it şi că femeia o işnuită nu are re$isten#a con&ugală, nici acea răceală stoică, nici acea ră dare care te duce la disperare! .'aş spune să privi#i cealaltă fa#ă a medaliei şi să vede#i &alnica slă iciune, or irea nătîngă de care dă dovadă cu RaCmon! .'aş între a unde a#i găsit o femeie care să nu fie tot atît de uşor înşelată, pe cît îi este de uşor să înşele, care să nu fi ştiut să, înc(idă $ece ani în adîncul inimii sale, secretul unei speran#e riscată cu toată uşurin#a într'o $i de ne unie şi care să nu redevină la ra#ul unui ăr at, tot atît de copilăros de sla ă, pe cît de neinfrîntă şi de tare ştiea să fie la ra#ul altuia!

--I.

Cu toate acestea, în sufletul ei! doamna "elmare devenise mai liniştită! 7dată cu prietenii prefăcuţi, dispăruseră multe din nea&unsurile care! altădată, încăpute pe mîna neo osită a acestor intermediari îndatoritori, se înveninau prin toată ardoarea $elului lor! 4ir Ralp(! cu tăcerea şi cu neintervenţia lui aparentă, era! mai a il decît ei to#i în a trece cu vederea peste aceste nimicuri ale vie#ii intime, care se umflă su suflarea inevoitoare a îrfelilor! "e altfel, Indiana trăia aproape totdeauna singură! ,ocuin#a ei era situată în mun#i, deasupra oraşului şi în fiecare diminea#ă, domnul "elmare care avea un antrepo$it de mărfuri în port, pleca pentru toată $iua ca să se ocupe de comer#ul său cu India şi 2ran#a! 3ir Raip(! care n'avea alt domiciliu decît al lor, dar care găsea mi&locul să aducă elşugul fără ca darurile lui să se o serve, se ocupa de studiul ştiin#elor naturale sau supraveg(ea lucrările planta ţiei % Indiana, reîntoarsă la o%iceiurile nepăsătoare ale vie#ii creole, îşi petrecea orele de $ăpuşeală ale $ilei în fotoliul ei indian şi cele ale serilor lungi, în singurătatea mun#iilor! ,a drept vor ind! Bour on nu este decît un con imens a cărui a$ă ocupă o circunferintă de aproape patru$eci de leghe şi ai cărui pitoni gigantici se ridică ia înăl#imea de o mie şase sute de toa$e! Aproape din toate punctele acestei mase impunătoare oc(iul descoperă în depărtare, pe după rocile ascu#ite, dincolo de văile înguste şi de pă' durile verticale, ori$ontul uniform pe care marea îl îm ră#işea$ă cu %rîul ei al astru! "e la ferestrele camerei sale Indiana $ărea între doi col#i de stîncă! gra#ie unei desc(i$ături în muntele împădurit a cărui coastă se afla în fa#a aceluia unde era situată locuin#a, pînzele al e care stră ăteau oceanul Indian în toate păr#ile, tn timpul orelor liniştite ale $ilei, acest spectacol îi atrăgea privirile şi dădea melancoliei sale o nuan#ă de de$năde&de egală şi stăruitoare! Această vedere splendidă, departe de a revărsa înrîurirea ei poetică asupra visărilor ei! le făcea întunecate şi amare% atunci lăsa storul de pîn$ă de rafie care'i garnisea fereastra şi fugea pînă şi de lumina $ilei, pentru a vărsa în taina inimii sale lacrimi fier in#i şi amare! "ar către seară, cînd ri$a dinspre uscat începea să sufle, aducîndu'i mireasma ore$ariilor înflorite, se afunda în savană lăsînd pe "elmare si pe Ralp( pe verandă, să guste în ti(nă ceaiul aromatic de fa"am 0 şi să'şi pufăie tacticos (avanele! Atunci, din vîrful vreunui pisc accesi il, crater stins al unui vec(i vulcan, se ducea să privească apusul soarelui, care învăpăia a urul roşu din atmosferă şi răspîndea ca o pul ere de aur şi de ru ine peste vîrfurile foşnitoare ale trestiilor de $a(ăr şi pe sc/nteietorii pere#i ai recifelor! Rareori co ora în c(eile rîului 3t! >ilIes, fiindcă priveliştea mării, deşi îi făcea rău, o fascina cu mira&ul ei magnetic! I se părea că dincolo de acele valuri şi de acele ce#uri îndepărtate, avea să i se de$văluie privirilor magica apari#ie a unui alt pămînt! *îteodată! norii de pe coastă luau pentru ea forme stranii 5 aci vedea o creastă al ă ridicîndu'se pe valuri şi descriind o g i gantică linie pe care o lua drept fa#ada ,uvrului % aci erau două pîn$e pătrate care! ieşind deodată din ce#uri, trezeau amintirea turnurilor de la

Notre'"ame din Paris, cinci 4ena e1ală o cea#ă compactă, care le înlăn#uie temelia si le face să pară ca suspendate în cer % altă dată erau pale de nori ro$, care! în formele lor sc(im ătoare, ofereau
0

7r(idee din mun#ii insulei, apreciată ca înlocuitoare a ceaiului!

toate capriciile de ar(itectură ale unui oraş imens! 3piritul acestei femei se lăsa legănat de ilu$iile trecutului şi începea să palpite de ucurie 8a vederea acestui 5aris imaginar ale cărui realită#i marcaseră timpul cel mai nenorocit clin via#a ei! 7 stranie ame#eală îi cuprindea atunci capul! 3uspendată la o mare înăl#ime deasupra solului coastei şi vă$înd cum fuge su oc(ii ei defileul care o despăr#ea de 7cean, i se părea că este aruncată în acest spa#iu printr'o mişcare rapidă şi că se îndreaptă prin aer către oraşul prestigios al înc(ipuirii sale! în acest vis, se agă#a de stînca ce-i servea de spri&in % şi pentru cine ar fi o servat atunci ochii ei nesă#ioşi, sînul palpitînd de neră dare şi înfricoşătoarea e1presie de ucurie răspîndită pe trăsături, ea ar fi pre$entat toate simptomele ne uniei! *u toate acestea, acelea erau orele ei plăcute şi singurele momente de fericire către care tindeau speran#ele zilei sale! "acă un capriciu al ăr atului ei ar fi suprimat aceste plim ări solitare, nu ştiu ce gînduri ar mai fi sus#inut'o % căci, la ea, totul se lega de a anumită facultate de ilu$ionare, de o arzătoare aspira#ie către f i n punct care nu era nici amintirea, nici aşteptarea, nici speran#a, nici regretul, ci dorin#a, în toată violenţa ei mistuitoare! Trăi astfel săptămîni şi luni su% cerul tropicelor, fără să iu%ească( fără să cunoască, fără să mîngîie decît o um ră, fără să urmărească decît o himeră. In ce-/ privea pe Ralp(, se lăsă atras în plim%ărili lui către locurile întunecate şi adăpostite, unde suflarea vînturilor mării nu'0 putea a&unge % căci vederea 7ceanului îi devenise nesuferită ca şi ideea de a-l traversa din nou! Pentru el 2ran#a nu deţinea decît un loc %lestemat în memoria inimii Iui! Acolo fusese nenorocit pînă la descura,are, el,'atît de învăţat cu nenorocirea şi atat de ră%dător la suferin#e! "in toate puterile, căuta să o uite 5 căci, oricît ar fi fost de scîr%it de viaţă, dorea să trăiască atîta timp cît se sim#ea necesar! Avea deci gri&ă să nu pronun#e niciodată un cuvînt care să fi avut vreo legătură cu timpul petrecut în această #ară! *e n'ar fi dat el ca să'i smulgă doamnei "elmare această ori ilă amintire 8 "ar avea atît de pu#ină încredere în el, se sim#ea atît de stîngaci, atît de pu#in elocvent, că mai degra ă fugea de ea decît să caute să'i a ată gîndurile! In e1cesul re$ervei sale delicate, continua să păstre$e toate aparen#ele răcelii şi egoismului! 3e ducea departe, să sufere în singurătate şi vă$îndu'0 cum se înverşunea$ă să cutreiere pădurile şi mun#ii în căutarea păsărilor şi insectelor, s'ar fi $is c ă este un vînător naturalist a sor it de nevinovata lui pasiune şi cu totul desprins de preocupările sentimentale care se agitau în &urul lui! 9i cu toate acestea, vînătoarea şi studiul nu erau decît prete1tul cu care acoperea lungile şi amarele lui reverii! Această insulă conică este crăpată către a$ă pe tot încon&urul ei şi ascunde în despicături defileuri adinci, în care rîurile rostogolesc apele lor limpe$i şi învol urate % unul din aceste defileuri se numeşte Bernica! Este un loc pitoresc, un fel de vale îngustă şi profundă, ascunsă între doi pere#i de stîncă perpendiculari, a căror suprafa#ă este presărată cu osc(ete de ar uşti de stîncă şi tufe de ferigă! In &g(ea ul format la întîlnirea celor două poale stîncoase, curge un pîrîiaş! Acolo unde &g(ea ul se sfîrşeşte, el se prăvale în adîncuri înspăimîntătoare şi formea$ă în locul căderii un mic lac încon&urat de trestii şi acoperit de o pîclă umedă! In &urul malurilor sale şi pe marginea firisorului de apă alimentat de scurgerea lăcule#ului, cresc ananieri, letc(işi l şi portocali, al căror verde întunecat 9i viguros căptuşeşte interiorul defileului! Acolo se refugia Ralp(, de căldură şi de societate % toate plim ările îl aduceau la această #intă favorită % $gomotul răcoros şi monoton
0

Ar ore tropical care face fructe roşii foarte frumoase

al cascadei îi alina melancolia! *înd inima i se $ uciuma de spaimele secrete atat de îndelung mocnite, atît de crud ignorate, acolo îşi risipea el, în lacrimi neştiute, în suspine mute, $adarnica energie a sufletului său şi clocotul înă uşit al tinere#ii sale! Pentru ca să în#elege#i caracterul lui Ralp(, poate că tre uie să vă spun că cel pu#in &umătate din via#a

lui se scursese în fundul acestei vîlcele! Acolo venea, c(iar din $ilele primei l u i copilării, să'şi călească virtutea împotriva nedreptă#ilor a căror victimă era în familia lui % acolo îşi armase el toate resorturile sufletului împotriva destinului său tiranic şi se o işnuise cu stoicismul pînă a-i deveni o a doua natură! Tot acolo! în adolescen#a sa, purtase pe umeri pe mica Indiana % o culcase pe ier urile #ărmului în timp ce el pescuia crevete în apele limpe$i, sau încerca să se ca#ere pe stîncă pentru a descoperi cui uri de păsări! 3ingurii oaspe#i ai acestor singurătă#i erau goelan$ii @, petrelii M, lişi#ele şi rîndunelele de mare! 2ără încetare, se vedeau în prăpastie, co orînd sau înăl#înduse, plutind sau învîrtindu' se, aceste păsări de apă, care, pentru a'şi adăposti puii lor sperioşi aleseseră văgăunile şi crăpăturile acestor pere#i inaccesi ili! *ătre seară, ele se adunau în stoluri neliniştite şi umpleau defileul care răsuna de #ipetele lor aspre şi săl atice! ,ui Ralp( îi plăcea să urmărească $ orul lor ma&estuos, să asculte glasurile lor melancolice! 7 învă#a pe mica lui elevă numele şi o iceiurile lor % îi arăta frumoasa ră#uşcă de +adagascar, cu pîntecul portocaliu şi spinarea de smarald % o făcea să admire $ orul păsării pai'în'coadăK cu fire roşii, care se rătăceşte cîteodată pe aceste meleaguri şi călătoreşte în cîteva ore din
0 M K

4perie de pescăruşi! Păsări de mare, palmipede! 5asăre palmipedă din mările tropicale, cu două pene lungi şi înguste în coadă!

Ille de 2ranceK la insula Rodrigue, unde, după incursiuni de două sute de leg(e în largul mării, revine în fiecare seară să se culce în ar orele care'i ascunde puii! Taie'vînt, pasărea furtunilor, venea de asemenea să'şi desfăşoare aripile lungi şi su #iri, pe aceste stînci % şi regina mărilor, marea-fregată cu coada ca furca, penele cenuşii ca ardezia şi ciocul ci$elat, care se aşea$ă atît de rar încît s'ar părea că vă$du(ul îi este patria şi mişcarea adevărata ei fire, îşi înăl#a aici #ipătul său de$nădă&duit, peste toate celelalte! "upă cit se părea, aceşti oaspe#i săl ateci se o işnuiseră să vadă pe cei doi copii învîrtindu'se în &urul cui urilor, căci a ia dacă mai găseau de cuviin#ă să se sperie la apropierea lor % şi cînd Ralp( a&ungea la stînca unde se aşe$aseră, se ridicau în v/rte&uri negre pentru a se lăsa vi&elios, ca în ătaie de &oc! la cîteva picioare deasupra lui! Indiana făcea (a$ de manevrele lor şi după aceea aducea cu ăgare de seamă în pălăria ei de pai de ore$, ouăle pe care Ralp( i$ utise să le şterpelească pentru ea şi pentru care deseori fusese nevoit să lupte cura&os cu viguroasele lovituri de aripă ale marilor păsări amfi ii! Aceste amintiri reveneau nenumărate în spiritul lui Ralp(, dar cu o e1tremă amărăciune % căci timpurile se sc(im aseră mult şi această feti#ă, care fusese totdeauna tovarăşa sa, încetase să'i mai fie prietenă, sau cel pu#in atunci nu mai era, ca altădată, cu toată dăruirea inimei sale! *u toate că ea răspundea afec#iunii, devotamentului şi îngri&irilor lui, era un punct care stăvilea încrederea lor, o amintire pe care se învîrteau ca în &urul unui pivot toate emo#iile vie#ii lor! Ralp( sim#ea că nu putea să'0 atingă % îndră$nise o singură dată, într'o $i de prime&die, şi acest act de cura& nu dusese la nimic % a reveni, acum, n'ar fi fost decît un act de cru$ime rece, şi Ralp( mai degra ă
A$i +auritius, la est de +adagascar şi la o distan#ă de apro1imativ ZWW Lm! de insula Rodrigue şi la circa NWW de insula Bour on IReunionJ
0

s'ar fi decis să'0 scu$e pe Ra+mon, omul de lume pe care îl stima cel mai pu#in, decît să mărească suferin#ele Indianei condamnîndu-/ după ideile lui de &usti#ie! Tăcea, prin urmare, şi c(iar fugea de ea! "eşi trăiau su acelaşi acoperiş, găsise mi&locul să nu se vadă deloc decît la orele meselor % şi cu toate,acestea, veghea asupra ei ca o providen#ă misterioasă! Nu se depărta de casă decît Ia orele în care căldura o re#inea în (amac % dar seara, cînd ea era plecată, îl lăsa în mod a il pe "elmare su verandă şi se ducea să o aştepte la piciorul st/ncilor unde ştia că avea o iceiul să se aşe$e! Rămînea acolo ore întregi, privind'o cîteodată printre crengile pe care luna începea să le al ească, dar respectînd spa#iul restrîns care o separa de el şi neîndră$nind să scurte$e nici măcar cu o clipă trista ei reverie! *înd se co ora din nou în vale, îl găsea totdeauna la marginea unui pîrîiaş care curgea alături de cărarea locuin#ei, *îteva pietre late în &urul cărora apa fremăta în re#ele de argint, îi serveau drept scaun! *înd roc(ia al ă a Indianei se contura pe #ărm, Raip( se ridica în tăcere, îi oferea ra#ul şi o aducea acasă fără să'i adrese$e o vor ă, dacă, mai tristă si mai a ătută ca de o icei, nu

începea ea însăşi conversa#ia! Apoi! după ce se despăr#ea de ea, se retrăgea în camera lui! aşteptînd, pentru a se culca, ca toată lumea din casă să fi adormit! "acă glasul lui "elmare se ridica, odogănind, Ralp(, su primul prete1t care îi venea în minte, se ducea la el şi reuşea să'0 liniştească sau să'i a ată aten#ia, fără ca vreodată să lase să se vadă că asta îi fusese inten#ia! Această locuin#ă, ca să spunem aşa, străve$ie în compara#ie cu cele din climatul nostru, această continuă necesitate de a fi mereu unii su oc(ii altora, impuneau colonelului mai multă re$ervă în i$ ucnirile lui! Inevita ila figură a lui Ralp(, care, la cel mai! mic $gomot venea să se aşe$e între el şi so#ia lui, îl constrîngea să se modere$e % căci "elmare avea destul amor propriu ca să se domine în fa#a acestui cen$or în acelaşi!timp mut şi sever! Aşa că, pentru a'şi răcori năduful pe care de$amăgirile comerciale îl adunaseră în el toată $iua, aştepta ca ora culcării să'0 scape de &udecătorul său! "ar era $adarnic % influen#a ocultă veg(ea împreună cu el şi! la primul cuvînt amar, la prima i$ ucnire a vocii care făcea să răsune şi cei mici pere#i ai locuin#ei sale, un $gomot de mo ile sau o tropăială, iscate ca din întîmplare în camera lui Raip(, păreau să'i impună tăcerea şi să'i anun#e că discreta şi ră dătoarea gri&ă a protectorului veg(ea!

5 R9&

5 9R

--.

7r, se întîmplă că guvernul din N august, care a încurcat atîtea lucruri în 2ran#a, dădu o lovitură grea securită#ii lui RaCmon! "omnul de Ramiere nu se număra printre acei vanitoşi or i care! după o $i de victorie, credeau că au triumfat! El făcuse din politică sufletul tuturor preocupărilor lui, temeiul tuturor visurilor sale de viitor!' Nutrise ilu$ia că regele, pornind pe calea concesiunilor a ile, va men#ine încă multă vreme ec(ili rul care asigura e1isten#a familiilor no ile! "ar apari#ia prin#ului de Polignac spul eră această speran#ă! Ra+mon vedea prea departe, avea prea multe leg ături cu lumea nouă pentru a nu se pune în gardă împotriva succeselor de moment! El în#elese că întreaga lui soartă se clătina odată cu aceea a monar(iei şi că averea sa, via#a sa poate, nu atîrna decît de un fir! 3e tre$i atunci într'o situa#ie delicată care'0 punea în încurcătură! 7noarea îl o liga să se dedice, cu toate riscurile devotamentului, familiei ale cărei interese fuseseră pînă atunci strîns legate de ale sale! In această privin#ă, nu putea în nici un ca$ să'şi înşele conştiin#a şi nici memoria înaintaşilor lui. "ar această ordine a lucrurilor, această tendin#ă către un regim a solutist, contrariau spiritul lui de pruden#ă, ra#iunea şi, spunea el! convingerea lui intimă! Ea compromitea întreaga lui e1isten#ă, a chiar mai rău! îl făcea ridicol, pe el, pu licistul reputat, care îndră$nise să promită de atîtea ori, în numele tronului, dreptate pentru toţi şi fidelitate fa#ă de pactul pe care &uraseră! Acum, toate actele guvernului dădeau o de$min#ire formală afirmatiunilor imprudente ale tînărului eclectic 5 toate spiritele liniştite şi nepăsătoare, care, două $ile mai înainte, nu cereau decît să se alăture tronului constitu#ional, începeau să se arunce în ra#ele opo$i#iei şi să trate$e drept viclenii eforturile lui RaCmon şi ale celor ca el! *ei mai politicoşi, îi acu$au de neprevedere şi de incapacitate! RaCmon sim#ea că era umilitor să treacă drept un naiv

tras pe sfoară, după ce &ucase un rol atît de strălucit în această ac#iune! In secret, începea să lesteme şi să dispre#uiască această regalitate care se în&osea şi care îl tîra în căderea ei % ar fi vrut să se poată desprinde de ea înainte de ceasul ătăliei şi fără să se facă de ruşine! *îtva timp, spiritul lui făcu eforturi de necre$ut, ca să'şi atragă încrederea celor două ta ere! 7po$an#ii din acea vreme nu erau preten#ioşi la admiterea de noi parti$ani! Aveau nevoie de recru#i şi gra#ie pu#inelor pro e pe care le cereau, găseau enorm de mul#i! "e altfel, nu dispre#uiau nici spri&inul numelor mari şi, în fiecare $i, linguşelile a ile strecurate în &urnalele lor tindeau să desprindă cele mai frumoase giuvaere din această coroană u$ată! RaCmon nu se lăsa înşelat de aceste demonstra#ii de stimă, dar nici nu le respingea, convins cum era de utilitatea lor! Pe de altă parte, sus#inătorii tronului se arătau şi mai intoleran#i, pe măsură ce situa#ia lor devenea mai disperată! Ei alungau din rîndurile lor, fără pruden#ă şi fără mena&amente, pe cei mai utili ap ărători ai lor! *urînd, începură să'şi manifeste nemul#umirea şi neîncrederea fa#ă de RaCmon! Acesta, încurcat, #inînd la reputaţie ca la principalul spri&in al e1isten#ei fu apucat, foarte la timp, de un reumatism acut, caru îl sili să renun#e pentru moment la orice fel de activitate şi să se retragă la #ară cu mama sa! în această i$olare, RaCmon suferi într'adevăr de a se vedea aruncat ca un (oit în mi&locul frămintării nesă#ioase a unei societă#i gata să se descompună, de a se sim#i împiedicat, atît de dificultatea de a'şi preci$a atitudinea, cît şi de oală, să se înrole$e su stindardele elicoase care fîlfîiau în toate păr#ile c(emînd la marea ătălie pe cei mai o scuri şi pe cei mai nepricepu#i! *(inuitoarele dureri ale olii, părăsirea, plictiseala şi fe%ra dădură pe nesim#ite un alt curs ideilor lui! 3e între ă, poate pentru prima oară, dacă lumea merita toată osteneala pe care şi'o dăduse ca să'i fie pe plac! şi! vă$înd'o atît de indiferentă fa#ă de ei, atît de uitucă în privinţa talentelor şi faimei sale, el o &udecă! Apoi se consolă de a se fi lăsat păcălit, mărturisindu'şi că nu căutase niciodată decît unul trai personal şi că îl găsise mulţumită lui însuşi! Nimic nu ne întăreşte în egoism, mai mult decît cugetarea! "e aci RaCmon trase conclu$ia că omul, trăind în societate, are nevoie de două feluri de fericire, cea a vieţii pu lice şi cea a vie#ii private, succesele (i lume şi dulcea via#ă de familie! +ama sa, care îl îngri&ea cu stăruin#ă, că$u greu olnavă 5 fu rîndul lui să'şi uite suferin#ele şi să ai ă gri&ă de ea % dar puterile lui n'au fost de a&uns! 3ufletele înflăcărate şi pasionate fac ca sănătatea să fie dîr$ă şi miraculoasă în $ilele de grea cumpănă % dar sufletele nepăsătoare şi apatice nu insuflă trupului aceste elanuri supranaturale! *u toate că RaCmon era un fiu un, aşa cum este în#eles acest lucru în societate, fi$iceşte el se pră uşi su povara o oselii! întins pe patul lui de suferin#ă, ne'maivînd la căpătîi decît oameni plăti#i sau rari prieteni gră i#i să se reîntoarcă la frămintările vie#ii sociale, el începu să se gîndească la Indiana şi o regretă în mod sincer, fiindcă atunci i'ar fi fost necesară! îşi aminti de îngri&irile devotate pe care o vă$use acordîndu-le cu prisosin#ă so#ului ei ătrîn şi morocănos şi îşi imagină lînde#ea şi inefacerile cu care ar fi ştiut să'şi copleşească iu itul! ?"acă i'as fi acceptat sacrificiuS, gîndi el, ar fi fost de$onorată % dar ce mi'ar păsa, în clipa de fa#ă : Părăsit de o lume frivolă şi egoistă, n'aş mai fi singur % cea pe care to#i ar respinge'o cu dispre# ar fi la picioarele mele plină de clragosie % ar deplînge suferin#ele mele, ar şti să le îndulcească! Pentru ce am alungat'o pe femeia aceasta: +ă iu ea atata că ar fi putut să se console$e de &ignirile oamenilor, revărsînd pu#ină fericire asupra vie#ii mele intime!B ;otărî să se însoare cînd va fi vindecat şi perindă în mintea lui numele şi figurile care îi i$ iseră aten#ia în saloanele celor două clase ale societă#ii! în visurile lui defilară apari#ii fermecătoare % cosi#e încărcate de flori, umeri de $ăpadă învălui#i în pene de le ădă, talii mlădioase încătuşate în muselină sau şaten % aceste fantasme atrăgătoare agitară aripile lor de voal pe oc(ii grei şi arsi de fe ră ai iui RaCmon % dar el nu vă$use aceste $îne decit în vîrte&ul parfumat al alului! *înd se tre$i, se între ă dacă u$ele lor trandafirii aveau şi alte $îm ete decît cele ale coc(etăriei % dacă mîinile lor al e ştiau să aline rănile durerii, dacă sufletul lor su til şi sclipitor ştia să co oare la sarcina anevoioasă de a consola şi de a reda una dispo$i#ie unui olnav copleşit de neca$uri! RaCmon era un om cu inteligen#a precisă si se ferea mai mult decît al#ii de coc(etăria femeilor % mai mult decît al#ii, ura egoismul, fiindcă ştia că n'avea nimic de o #inut de la el pentru fericirea lui! 9i apoi, RaCmon se sim#ea tot! atît de încurcat m privin#a alegerii unei femei, ca şi în aceea a unei culori politice! Aceleaşi motive îl făceau să nu se gră ească şi să fie prudent! El

apar#inea unei familii de rang înalt şi de principii rigide care n'ar fi suportat o me$alian#ă şi cu toate acestea, averea cu adevărat sigură nu se mai găsea decît la cei din popor! "upă toate aparen#ele, această clasă urma să se ridice pe ruinele celeilalte şi pentru a te men#ine la suprafa#a curentului, tre uia să fii ginerele unui industriaş sau al unui speculant! Ra+mon se gîndi, prin urmare, că era în#elept să aştepte, ca să vadă din ce parte va sufla v$ntul, pentru a se anga&a într'o ac#iune de careva depinde tot viitorul lui! Aceste cugetări realiste îi înfă#işau în toată goliciunea uscăciunea de inimă care patronea$ă căsătoriile de convenien#ă, şi speran#a de a avea într'o $i o tovarăşă demna de dragostea lui nu intra decît ca din întîmplare în sor#ii fericirii sale! In aşteptare, oala putea să se lungească, iar speran#a unor $ile mai une nu ştergea sen$a#ia ascu#ită a durerilor pre$ente! 3e întoarse la gîndul supărător ai or irii lui, în $iua cînd refu$ase să răpească pe doamna "elmare şi se lestemă de a fi în#eles atît de greşit adevăratele lui interese! In acel moment primi scrisoarea pe care Indiana i'o scria din insula Bour on! Energia sum ră şi infle1i ilă pe care o păstra în mi&locul nenorocirilor care ar fi tre uit să'i $dro ească sufletul, îl i$ i puternic pe RaCmon! ?Am &udecat'o greşit, gîndi el! mă iu ea cu adevărat şi încă mă mai iu eşte % pentru mine! ar fi fost capa ila de acele eforturi eroice pe care eu le credeam peste pu terile unei femei % şi acuma, poate n'aş avea de spus decît un cuvînt ca s'o atrag, ca un magnet ire$isti il, de la un capăt al lumii la celălalt! "acă n'ar tre ui şase luni, poate opt luni pentru a o #ine acest re$ultat, ar fi de încercat 8B Adormi cu această idee % dar fu tre$it curînd de nişte $gomote curioase în camera vecină % se ridică anevoie, puse un (alat şi se tîrî pînă la apartamentul mamei sale % îi era cît se poate de rău! 3pre diminea#ă, găsi puterea să stea de vorbă cu el % nu'şi făcea ilu$ii asupra pu#inului timp ce'i mai răminea de trăit % se ocupă de viitorul fiului ei! ) Pier$i, îi spuse ea, pe cea mai ună prietenă a ta % "umne$eu să'#i trimită în ioc o so#ie demnă de tine! "ar fii prudent! RaCmon şi nu risca ti(na întregii tale vie#i, pentru (imera, unei am i#ii! Nu cunoşteam, vai 8 decît o singură femeie pe care aş fi vrut s'o numesc fiica mea % dar cerul a (otărît altfel! Totuşi, ascultă, fiul meu 5 domnul "elmare este ătrîn şi gîr ovit % cine ştie dacă această călătorie nu a sleit şi restul puterilor sale : Respectă onoarea so#iei l u i ! atîta timp cît va trăi % dar dacă, aşa cum cred, e sortit să mă urme$e curînd în mormînt, adu'#i aminte că mai e1istă pe lume o femeie care te iu eşte aproape tot atît cît te'a iu it şi mama ta! 3eara, doamna de Ramiere muri în ra#ele fiului său! "urerea lui RaCmon fu amară şi profundă % în fa#a unei astfel de pierderi, nu putea e1ista nici falsă e1altare, nici calcul! +ama sa îi era într'adevăr necesară % odată cu ea, pierdea întreaga seninătate morală a vie#ii sale! Pe fruntea ei lividă, pe oc(ii ei stinşi, vărsă lacrimi de$nădă&duite 5 învinui cerul, îşi lestemă destinul, o plînse şi pe Indiana! îi ceru socoteală lui "umne$eu de fericirea pe care el i'o datora % i se pl înse că îl trata ca pe oricare altul şi că îi luase totul dintr'odată! Apoi se îndoi de acest "umne$eu care îl pedepsea % preferă să'0 nege decît să se supună (otărîrilor lui! 7dată cu toate realită#ile vie#ii, îşi pierdu toate ilu$iile% şi se întoarse la patul lui de suferin#ă, scuturat de friguri, distrus ca un rege i$gonit, ca un înger lestemat! *înd fu aproape resta ilit, aruncă o privire asupra situa#iei din 2ran#a! Răul se agrava % din toate păr#ile oamenii amenin#au că vor refu$a plata impo$itului! RaCmon se miră de încrederea nătîngă a partidului său şi, socotind nimerit să nu se arunce încă în învălmăşeală, se ferecă ia *ercC, cu amintirea trist ă a mamei sale şi a doamnei "elmare! Tot întoreînd pe o fa#ă şi pe alta ideea pe care la început o concepuse în treacăt, se deprinse cu gîndul că pentru ei, aceasta din urmă nu era pierdută, dacă voia să'şi dea

osteneala să o c(eme înapoi! .ă$u in această (otărîre multe nea&unsuri, dar şi mai multe avanta&e! Nu avea nici un interes să aştepte ca ea să devină văduvă pentru a o lua de so#ie, aşa cum în#elesese doamna de Ramiere. "elmare putea să mai trăiască încă două$eci de ani şi RaCmon nu dorea să renun#e pentru totdeauna la sor#ii unei căsătorii strălucite! *oncepea ceva mai un decît atît, în fante$ia lui vie şi fecundă! "îndu'şi pu#ina osteneală, putea să e1ercite asupra Indianei lui o domina#ie nelimitată % sim#ea în spiritul lui destulă şiretenie şi îndemînare pentru a face, din această femeie pasionată şi admira ilă, o metresă devotată şi supusă! Putea să o ferească de mînia opiniei pu lice, să o ascundă după zidul de nepătruns al vie#ii sale particulare, să o păstre$e ca pe o comoară în

ascun$işul refugiului său şi să o folosească pentru a revărsa asupra clipelor sale de singurătate şi de reculegere fericirea unei afec#iuni curate şi generoase! N'ar tre ui să se agite mult pentru a evita mînia ăr atului % el n'ar veni să'şi caute so#ia la peste trei mii de leg(e, cînd interesele sale îl #intuiau în mod irevoca il într'o altă lume! Indiana ar fi pu#in preten#ioasă în privin#a plăcerilor şi a li ertă#ii, după grelele încercări care o încovoiaseră su &ug! Ea nu rîvnea decît la dragoste si RaCmon sim#ea că ar iu i'o din recunoştin#ă! îndată ce i'ar fi utilă! îşi reamintea, de asemenea, ră%darea şi lînde#ea pe care ea le arătase în timpul lungilor $ile de indiferen#ă şi părăsire! îşi făgăduia să'şi păstre$e în mod a il li ertatea, fără ca ea să îndră$nească să se plîngă % era sigur că va domina îndea&uns convingerile ei pentru a o face să accepte orice, c(iar să-/ vadă însurat % şi el spri&inea această speran#ă pe numeroasele e1emple de legături intime pe care le vă$use men#inîndu'se în ciuda legilor sociale, gra#ie pruden#ei şi a ilită#ii cu care unii ştiuseră să scape de &udecata opiniei pu lice! ?"e altfel, mai spunea el, această femeie ar fi făcut pentru mine un sacrificiu fără întoarcere şi fără margini! Pentru mine ar fi mers la capătul păniîntului şi ar fi taiat în urma ei orice mi&loc de e1isten#ă, orice posi ilitate de iertare! ,umea nu este neînduplecată decît pentru greşelile mărunte şi comune % o îndră$neală neo işnuită o ui' meşte, o nenorocire de propor#ii o de$armea$ă% o va plînge, poate o va admira pe această femeie, care, pentru mine, ar fi făcut ceea ce oricare alta n'ar fi cute$at sa încerce! 7 va înfiera, dar nu o va at&ocori şi eu nu voi fi vinovat de a o fi primit şi de a o fi prote&at, după ce mi'a dat o dovadă de dragoste atît de mare! Poate, dimpotrivă, mi se va lăuda cura&ul % cel pu#in voi avea sus#inători şi reputa#ia mea va fi supusă unui proces răsunător şi imposi il de re$olvat! *îteodată, societatea doreşte să fie înfruntată % ea nu'şi acordă admira#ia celor care se tîrăsc pe cărările ătute! In timpurile în care ne aflăm, tre uie să mîi opinia celorlal#i cu lovituri de ici!B 3u influen#a acestor gînduri, scrise doamnei "elmare! 3crisoarea sa fu ceea ce tre uia să fie, în mîinile unui ăr at atît de a il şi atît de e1perimentat! Ea respira dragostea, durerea şi mai ales adevărul! .ai 8 *e trestie mlădioasă este aşadar şi adevărul, ca să se plece astfel la toate adierile : *u toate acestea, RaCmon avu în#elepciunea să nu e1prime formal o iectul scrisorii sale! 3e prefăcea că priveşte întoarcerea Indianei ca o fericire nesperată % dar, de data aceasta, îi vor ea foarte vag de îndatoririle ei! îi povestea ultimele cuvinte ale mamei lui% $ugrăvea cu căldură disperarea la care îl adusese această pierdere, plictiselile singurătă#ii şi prime&dia situa#iei sale! 3c(i#a un ta lou sum ru şi teri il al revolu#iei care lua propor#ii la ori$ontul 2ran#ei şi tot prefăcîndu'se că se ucură de a segăsi singur în fa#a acestor lovituri, dădea Indianei să m#eleagă că pentru ea venise momentul de a pune în aplicare acea fidelitate entu$iastă, acel devotament prime&dios cu care se lăudase atîta! RaCmon îşi
acu$a destinul şi spunea că virtutea îl costase destul de scump, că &ugul lui era foarte greu, că #inuse fericirea în mînă şi că avusese puterea să se condamne la o i$olare veşnică! ?Nu'mi mai spune că m'ai iu it, adăugă el % mă simt atunci atît de sla şi de a ătut că'mi lestem cura&ul şi îmi urăsc îndatoririle! 3pune'mi că eşti fericită, că mă 4i#i, pentru a putea găsi în mine puterea de a nu veni să te smulg legăturilor ce ne despart!B într'un cuvînt, $icea că e nefericit% asta'nsemna a'i spune Indianei că o aştepta!

--.I

în timpul celor trei luni care s'au scurs între plecarea acestei scrisori şi sosirea ei la insula Bour on, situa#ia doamnei "elmare devenise aproape intolera ilă în urma unui incident domestic de cea mai mare importan#ă pentru ea! Ea luase tristul o icei de a scrie în fiecare seară relatarea neca$urilor de peste $i! Acest &urnal al dureri lor ei se adresa lui RaCmon şi cu toate că nu avea inten#ia să i'0 trimită, discuta cu el, cînd cu pasiune, cînd cu amărăciune, despre suferin#ele vie#ii ei şi despre sentimentele pe care nu putea să le înă uşe! Aceste (îrtii că$ură în mîinile lui "elmare, mai ine $is! sparse cufărul în care stăteau ascunse împreună cu vec(ile scrisori ale lui RaCmon şi

pe care le devoră cu oc(i geloşi şi furioşi! în prima pornire a mîniei, el îşi pierdu puterea de a se stăpîni şi se duse, cu inima $vîcnind, cu mîinile crispate! să aştepte ca ea să se întoarcă de la plim are! "acă ar fi întîr$iat citeva minute, poate că acest om nenorocit ar fi avut timpul să se reculeagă 5 dar steaua lor rea, a amîrs'dorura, o făcu să apară în fa#a lui aproape imediat! Atunci! fără să poată articula un cuvînt, o apucă de păr, o trînti Ia p$mînt şi o i$ i în frunte cu tocul ci$mei! A ia aplicase această pecete sîngeroasă a rutalită#ii lui unei iete fiin#e sla e, că avu oroare de el însuşi! 7 luă la fugă speriat de ceea ce făcuse şi alergă să se înc(idă în camera lui, unde îşi încarcă pistoalele, ca să'şi $ oare creierii % dar cînd să e1ecute acest plan, o vă$u în verandă pe Indiana, care se ridicase şi care, cu un aer l i n i ş t i t şi rece, îşi ştergea sîngele ce'i năpădise fa#a! .ă$înd'o în picioare, avu mai întîi un sentiment de ucurie, deoarece credea că o ucisese, dar după aceea mînia i se reaprinse! ) Nu este decît o $gîrietură, #ipă el, şi ai merita moartea de o mie de ori 8 Nu, n' am să mă omor % fiindcă te'ai duce să te ucuri de asta în ra#ele iu itului tau! Nu vreau să vă asigur fericirea la amîndoi! vreau să trăiesc ca să vă fac să suferi#i, ca să te văd pierind de inimă rea! ca să de$onore$ pe nemernicul care şi'a ătut &oc de mine! 3e $ ătea in c(inurile tur ării cînd Ralp( intră printr'altă uşă a verandei şi dădu peste Indiana cu părul răvăşit, în starea în care o lăsase această scenă ori ilă! "ar ea nu arătase nici cea mai mică spaimă, nu lăsase să'i scape nici un #ipăt, nu ridicase mîinile să ceară îndurare! 7 osită de via#ă, părea că nec(emînd pe nimeni în a&utor, ea ar fi sim#it dorin#a crîncenă de a'i lăsa iui "elmare răga$ul să comită omorul! Este sigur că în momentul cînd această întîmplare avusese loc, Ralp( era la două$eci de paşi de acolo şi că nu au$ise nici cel mai mic $gomot! ) Indiana 8 strigă el dîndu'se înapoi de groa$ă şi de surprindere, cine te'a rănit astfel : ) +ă mai între i : răspunse ea cu un surîs amar % cine altul decît prietenul duniiude! are dreptul şi dorin#a asta : Ralp( $vîrli la pămînt astonul pe care îl #inea % n'avea nevoie de alte arme decît mîinile lui $dravene ca sa'l sugrume pe "elmare! "in două salturi stră ătu distan#a, îm rînci uşa cu o lovitură de pumn!!! "ar îl găsi pe Delmare întins la pămînt, cu fa#a vînătă, gîtul umflat, in prada convulsiuni6or înă%uşite ale unei congestii sangvine! Puse mîna pe (îrtiile împrăştiate pe duşumea! Recu noscînd scrisul lui RaCmon, văzînd sfărîmăturile casetei, în#elese ceea ce se petrecuse % şi, adunînd cu gri&ă aceste piese acu$atoare, alergă să le remită doamnei Delmare, sfătuind'o să le ardă imediat! Pro a il c/ Delmare n'avusese timpul necesar ca să citească tot! Apoi o rugă să se retragă în camera, ei, în timp ce el va c(ema sclavii să'i dea a&utor colonelului % dar ea nu voi nici să ardă (îrtiile, nici să'şi ascundă rana! ) Nu, îi spuse ea cu trufie, cu nici un pre# 8 Altădată, acest om n-a găsit de cuviin#ă să ascundă fuga mea doamnei de *arva&al % s'a gră it să dea în vileag ceea ce numea el de$onoarea mea! .reau să arăt tuturor care au oc(i să vadă, acest stigmat al de$onoare8 lui, pe care a avut gri&a să'0 imprime el însuşi pe fa#a mea! 3tranie dreptate, aceea de a impune unuia să păstre$e !secretul crimelor celuilalt, în timp ce acesta îşi arogă dreptul de a'0 înfiera fără milă 8 Cînd Ralp( îl vă$u pe colonel în stare să'0 în#eleagă, îl copleşi cu% reproşuri, mai energic şi mai aspru decît s'ar fi cre$ut că este capa il să se arate! Atunci "elmare, care cu siguran#ă nu era un om rău, îşi plînse greşeala ca un copil % dar o plînse fără demnitate, aşa cum o faci cînd te laşi stăpînit de impresia momentului, fără să can'tăreşti efectele şi cau$ele! >ata să se arunce în cealaltă e1tremă, voia să'şi c(eme so#ia şi să'şi ceară iertare % dar Ralp( se împotrivi şi încercă să'0 facă să în#eleagă că această împăcare copilărească ar compromite autoritatea unuia fără să şteargă in&uria adusă celuilalt! El ştia ine că sînt greşeli care nu se iartă şi nenorociri care nu se pot uita! "in acest moment, persoana acestui so# deveni odioasă în oc(ii so#iei sale! Tot ceea ce făcu pentru a'şi repara greşelile îi compromise şi pu#ina considera#ie pe care o mai putuse păstra pînă atunci! într'adevăr, greşeala lui era imensă % ăr atul care nu se simte în stare să fie rece şi necru#ător în ră$ unare, tre uie să renun#e cu desăvirşire la orice veleită#i de nervo$itate nestăpînita şi porniri ostile! Nu e1istă un rol posi il, între acela al creştinului care iartă şi aeela al omului de lume care repudia$ă! "ar "elmare avea şi partea lui de egoism % se sim#ea ătrîn şi îngri&irile so#iei sale îi deveneau din $i în $i mai necesare! Ii era o frică

teri ilă de singurătate şi dacă în cri$a orgoliului său rănit, revenea la o iceiurile de soldat şi o maltrata, ra#iunea îl aducea repede la acea slă iciune a ătrînilor care se îngro$esc de părăsire! Prea vlăguit de vîrstă şi o oseli pentru a mai nădă&dui să devină tată de familie, rămăsese (oltei ătrîn în propriul lui mena& si îşi luase o so#ie aşa cum şi'ar fi luat o guvernantă! "eci nu din afec#iune pentru ea îi ierta faptul de a nu'0 iu i, ci din interes pentru el însuşi % şi dacă suferea fiindcă nu'i putea stăpîni sentimentele, era pentru că se temea să nu fie îngri&it mai pu#in, în $iiele lui de ătrîne#e! în ceea ce o privea, cînd doamna "elmare, profund rănită de legile sociale, îşi încorda toate puterile sufletului său pentru a le urî şi a le dispre#ul, e1ista de asemenea în adîncul gîndurilor sale, un sentiment cu totul personal! "ar poate această nevoie de fericire care ne mistuie, această ură a nedreptă#ii, această sete de li ertate care nu se stinge decît odată cu via#a, sînt însuşirile componente ale egoismului! termen prin care engle$ii indică dragostea de sine, considerată ca un drept al omului, şi nu ca un viciu! +i se pare că individul ales între to#i pentru a suferi din cau$a institu#iilor de care profită semenii lui tre uie, dacă are oarecare energie în suflet, să se $ ată împotriva acestui &ug despotic! 9i, de asemenea, cu cît sufletul lui este mai mare şi mai no il, cu atît cred că tre uie să sîngere$e şi mai mult su loviturile nedreptă#ii! "acă el îşi înc(ipuise că fericirea tre uie să fie răsplata virtu# i i , în ce îndoieli groaznice, în ce nesiguran#ă de$nădă&duită tre uie să'0 arunce de$amăgirile pe care i le priei'nuieşte e1perien#a 8 "e aceea, toate gîndurile Indianei, toate ac#iunile, toate durerile sale erau strîns legate de această mare şi teri ilă luptă a naturii împotriva civili$a#iei! "acă mun#ii pustii ai insulei ar fi putut s'o ascundă multă vreme, cu siguran#ă ea s'ar fi refugiat acolo în $iua atentatului săvîrşit împotriva ei % dar Bour on! nu era destul de întinsă ca să se poată sustrage urmăririlor şi atunci (otărî să pună între ea şi tiranul ei, întinsul mării şi incertitudinea locului său de refugiu! Această re$olu#ie fiind luată, se sim#i mai liniştită şi în cadrul vie#ii familiale % se arătă aproape veselă şi nepăsătoare! "elmare fu atît de surprins şi atît de încîntat încît făcu în sinea lui acest ra#ionament fie rută, că era ine să faci femeile să simtă pu#in legea celui mai tare! Atunci ea nu mai visă decît la fugă, singurătate şi independen#ă % suci şi răsuci în capul ei vătămat şi dureros mii de proiecte de instalare roman#ioasă în #inuturile pust i i ale Indiei sau Africii! In amurg, urmărea cu privirea $ orul păsărilor care se duceau să se culce în insula Rodrigue! Această insulă părăsită îi făgăduia toate satisfac#iile i$olării, cea dintîi nevoie a unui suflet $dro it! "ar aceleaşi motive care o împiedicau să a&ungă în inima ţinuturilor din insula Bour on, o făceau să renun#e şi la a$ilul restrîns al pămînturilor vecine! "eseori, vedea în casa ei financiari importan#i din +adagascar, care aveau legături de afaceri cu so#ul ei % oameni greoi, arşi de soare! grosolani, care nu aveau tact şi fine#e decît pentru interesele lor comerciale! *u toate acestea, povestirile lor captivau aten#ia doamnei "elmare % îi plăcea să'i descoase despre admira ilele produse ale acestei insule şi ceea ce îi povesteau despre minunile naturii din această regiune înflăcăra din ce în ce mai mult dorin#a pe care o sim#ea de a se duce să se ascundă acolo! întinderea #ării şi pu# i n u l spa#iu pe care îl ocupau acolo europenii o făceau să spere că nu va fi descoperită niciodată! 3e opri deci la acest proiect şi (răni spiritul ei l i p s i t de preocupări cu visurile unui v i i t o r pe care avea preten#ia să şi'0 cree$e ea singură! 3e si vedea construindu-şi a&oupaK ei solitară la adăpostul unei păduri virgine, pe #ărmul unui fluviu fără nume, refugiindu'se su protecţia acestor tri uri pe care nu le'a pîngărit încă &ugul legilor şi al pre,udecăţilor noastre! Neştiutoare cum era, spera să găsească acolo v i r t u # i l e e1ilate din emisfera noastră şi să trăiască in pace, străină de orice alcătuire socială 5 îşi închipuia că va scăpa de prime&diile i$olării şi că va rezista olilor pustiiitoare ale climatului! Biată femeie care nu putea îndura mînia unui ăr at şi care se gro$ăvea să înfrunte pe cea a vieţii săl atice 8 K in insula malgaşă, coli ă de paie şi crengi! în mi&locul acestor preocupări roman#ioase şi al acestor proiecte e1travagante, ea uita durerile pre$ente % îşi plăsmuîa o lume aparte care o consola de cea în care era s i l i t ă să trăiască şi se o işnuia să se gîndească mai pu#in la RaCmon, care, curînd, nu tre uia să mai însemne nimic în e1isten#a ei solitară şi filo$ofică! Tot clădindu'şi un viitor după propria fante$ie, nu se mai preocupa atîta de trecut % a c(iar, sim#indu'şi

inima mai li eră si mai cura&oasă, îşi înc(ipuia că adună mai dinainte fructele vie# i i ei de si(ăstrie! "ar sosi scrisoarea lui RaCmon şi acest e d i f i c i u de (imere pieri ca o suflare! Ea sim#i, sau cre$u că simte că îl iu ea mai mult decît în trecut! In ce mă priveste, îmi place să cred că nu 0'a iu it niciodată cu toate puterile sufletului său! Am impresia că afec#iunea rău îndreptată se deose eşte de afec#iunea împărtăşită tot atît cit o eroare se deose eşte de un adevăr 5 mi se pare că, dacă e1altarea şi ardoarea sentimentelor noastre ne înseală pîn/ a crede că aceasta este dragostea în toată pute rea ei, aflăm mai tîrzîu, gustînd plăcerile unei iu%iri adevărate, în ce măsură ne-am înşelat pe noi înşine! "ar situa#ia în care RaCrnon spunea că este aruncat, reaprindea în inima Indianei acel elan de generozitate care era o necesitate a naturii sale. 2ăzîndu-/ singur si nenorocit, consideră, ca o datorie să uite trecutul şi s/ nu prevadă ce va fi în viitor! In a&un, voia să'şi părăsească ăr atul din ură şi din ranc(iună % acum regreta că nu-/ stimea$ă, pentru!a'i putea aduce lui RaCmon un adevărat sacrificiu! Atît de mare îi era entuziasmul, că se temea sa nu facă prea pu#in pentru el scăpînd de un stăpîn ar#ăgos cu riscul vie#ii ei şi suportînd agonia unei călătorii de patru luni! 9i'ar fi dat via#a, făr/ să creadă că ar fi plătit de-a,unş un surîs de al lui RaCmon! Aşa este făcută femeia! Prin urmare, nu mai era vor a decît de a pleca! Era e1trem de greu să înşele încrederea lui "elmare şi perspicacitatea lui Ralp(! "ar nu acolo era principala piedică % tre uia să scape de pu licitatea plecării, pe care, conform legilor, orice călător este o ligat să o facă prin $iare! între pu#inele vase ancorate în rada prime&dioasă a insulei Bour on, nava ?EugeniuB urma să plece spre Europa! +ultă vreme, Indiana căută prile&ul de a vor i cu căpitanul, fără să fie vă$ută de so#ul ei % dar de cîte ori îşi e1prima dorin#a de a se plim a prin port, "elmare, chipurile, avea aerul că o dădea în pa$a lui sir Ralp( şi el însuşi îi urmărea din oc(i cu o ră dare e1asperantă! *u toate acestea, adunînd cu o aten#ie minu#ioasă toate indiciile favora ile planului său! Indiana află despre căpitanul vasului ec(ipat pentru 2ran#a că avea o rudă în satul 3aline, din interiorul insulei, şi că de multe ori se întorcea pe &os, ca să se ducă să se culce la ord! "in acel moment, ea nu mai părăsi stînca ce'i servea drept punct de o serva#ie! Pentru a îndepărta ănuielile, se ducea acolo pe poteci ocolite şi se intoarcea tot aşa, dacă pînă l a căderea nop#ii nu descoperise pe drumul muntelui călătorul care o interesa! #u-i mai rămîneau decît două $ile de speran#ă, căci de&a ătuse vîntul dinspre uscat spre radă % ancora&ul vasului în rada portului amenin#a să nu mai poată fi men#inut şi căpitanul Random era neră dător să iasă în larg! In cele din urmă ea adresă lui "umne$eu, năde&dea celor năpăstui#i şi sla i, o rugăciune fier inte şi se duse să aştepte c(iar pe drumul către 3aline, înfruntînd prime&' dia de a fi vă$ută şi riscînd ultima ei speran#ă! Nu era nici un ceas de cind aştepta, cînd căpitanul Random co orî pe cărare! Era un adevărat marinar, totdeauna grosolan şi cinic, fie că era morocănos ori ine dispus % privirea lui o făcu să îng(e#e de groa$ă pe iata Indiana! *u toate acestea, ea îşi luă inima în din#i şi merse să'0 întîmpine, cu un aer demn şi (o#ărît! ) "omnule, îi spuse ea, vin să pun în mîinile dumitale onoarea şi via#a mea! .reau să părăsesc colonia si să mă întorc în 2ran#a! "acă, în loc! să'mi acor$i protec#ia dumitale trăde$i secretul pe care ţl-/ încredin#e$, nu'mi mai rămîne de ales decît să mă arunc în mare! 9răgînd o în,urătură, căpitanul răspunse că marea ar refu$a să scufunde o goeletă atît de drăgu#ă şi că deoarece ea singură se repe$ea su ătaia v/ntului, el se anga&a să o remorc(e$e pînă la capătul pămîntului! ) "eci eşti de acord, domnule : îi spuse, doamna Delmare neliniştită! în acest ca$ vei accepta arvuna călătoriei mele! 9i îi remise o casetă conţinînd %i,uteriile pe care doamna de *arva&al i le dăruise altădată 5 era singura avere pe care o mai poseda! "ar marinarul în#elegea lucrurile altfel şi îi înapoie caseta cu vor e care făcură să i se ridice sîngele în o ra&i! ) 3înt foarte nefericită, domnule! îi răspunse ea! re ţinîndu-şi lacrimile de mînie care îi străluceau în genele lungi % demersul pe care îl fac pe langă dumneata te au tori$ea$ă să mă insul#i şi cu toate acestea, dacă ai şti cit de odioasă este e1isten#a mea

în această #ară, ai avea pentru mine mai multă milă decît dispre#! Atitudinea no ilă şi înduioşătoare a Indianei făcu o puternică impresie asupra căpitanului Random! 2iin#ele care nu a u$ea$ă de sensi ilitatea lor, o regăsesc, cite' odat/, la nevoie, sănătoasă şi întreagă! El îşi aduse aminte numaidec/t de figura odioasă a colonelului "elmare şi de vîlva pe care isprava lui o făcuse în colonie,! 3or ind din oc(ii lui neruşina#i această făptură atît de gingaşă şi de drăgu#ă, !fu i$ it de aerul ei de inocen#ă şi de candoare % mai ales fu foarte mi şcat o ser.înd pe fruntea ei un semn al pe care îm u&orarea i'0 scotea în eviden#ă! Avusese cu "elmare raporturi de comer#, care îi lăsaseră un sentiment de ranc(iună fa#ă de acest om atît de riguros şi de precaut în afaceri! • Blestem 8 strigă el, nu am dispre# decît pentru ăr atul capa il să spargă cu lovituri de ci$mă capul unei femei atît de drăgu#e! "elmare este un corsar căruia nu voi fi supărat să'i &oc acest reng(i % dar fii prevă$ătoare, doamnă şi gîndeşte'te că în aceasta afacere eu îmi păte$ o ra$ul! Tre uie s'o ştergi fără gălăgie, cînd apune luna, să'#i iei $ orul ca un iet pescăruş din fundul cine ştie căror stînci întunecate!!! • Eu ştiu, domnule, răspunse ea! că nu'mi vei face acest important serviciu fără a călca legile % înfrun#i poate riscul de a plăti o amendă % de aceea î#i ofer această casetă, a cărei valoare repre$intă cel pu#in de două ori pre#ul traversării! 3urî$înd, căpitanul luă caseta! ) Nu este momentul să ne înc(eiem socotelile, spuse el % sînt de acord să'#i păstre$ mica dumitale avere! "ata fiind împre&urarea, fără îndoială că nu ai un aga& prea mare % în noaptea plecării, să fii la stîncile din >olful ,atanierilor % vei vedea venind spre dumneata o arcă ec(ipată cu doi vîslaşi uni şi vei fi urcată la ord între orele unu si două diminea#a!

--.II

Aiua plecării se scurse ca un vis! Indiana se temuse să nu i se pară lungă şi greu de suportat% dar trecu ca o clipă! ,iniştea de la #ară şi calmul locuin#ei, contrastau cu frămîntările lăuntrice care măcinau pe doamna "elmare! *a s/'şi pregătească cele cîteva lucruşoare pe care voia să le ia, se înc(idea în camera ei, apoi le ascundea su ve şminte şi le ducea unul cîte unul la stîncile din >olful ,atanierilor, unde le punea într'un coş de scoar#ă îngropat în nisip! +area era mo(orîtă şi vîntul creştea, din oră în oră! "in pruden#ă, vasul ?EugeniuB ieşise din port! şi doamna "elmare vedea în depărtare pîn$ele sale al e pe care ri$a le umfla, în timp ce ec(ipa&ul, ca să'0 poată men#ine pe loc, îl făceau să navig(e$e în $ig'$ag! Inima ei se avînta atunci cu ătăi însufle#ite către acest vas, care părea că tropăie de neră dare ca un telegar focos în momentul plecării! "ar cînd revenea către interiorul insulei, regăsea în c(eile muntelui un aer lini ştit şi plăcut, un soare strălucitor, c/ntecul păsărilor, $um$etul gî$elor şi forfota lucrărilor, care îşi urmau cursul, ca şi în a&un, nepăsătoare fa#ă de emo#iile violente care o c(inuiau! Atunci se îndoia de realitatea situa #iei sale şi se între a dacă această plecare apropiată nu era plăsmuirea unui vis! *ătre seară, vîntul încetă! ,,EugeniuB se apropie de coastă si, la asfin#itul soarelui, doamna "elmare au$i din înăl#imea stîncii sale tunul u uind în ecourile insulei! Era semnalul de plecare pentru a doua $i, la reîntoarcerea astrului, care atunci se cufunda în valuri! "upă masă, domnul "elinare nu se simţi ine! 3o#ia lui cre$u că totul era pierdut, că toată noaptea el o să #ină casa trea$ă, că planul ei avea să dea greş 5 şi apoi el suferea, avea nevoie de ea % nu era momentul să-/ părăsească! Atunci remuşcarea i se strecură în suflet şi se între ă cine va mai avea milă de acest ătrîn cînd ea îl va fi părăsit! 3e cutremură la gindul că era pe punctul de a săvîrşi o nelegiuire faţă de propriile ei vederi şi că glasul conştiin#ei va răsuna poate şi mai tare decît acela al

societă#ii, pentru a o condamna! "acă, aşa cum se întîinpla de o icei! Delmare ar fi pretins cu rutalitate îngri&irile ei, dacă în suferin#a lui s'ar fi arătat tiranic şi capricios, re$isten#a i s'ar fi părut uşoară şi legitimă sclavei asuprite % dar! pentru prima oară în via#a lui, îşi suportă durerea cu lînde#e şi arătă so#iei sale recunoştin#ă şi afec#iune! ,a ora $ece declară că se sim#ea perfect, îi ceru să se, retragă în camera ei şi inter$ise să se mai ocupe cineva de el! Ralp( dădu asigurări că într'adevăr orice simptom de oală dispăruse şi că de aci înainte un somn liniştit era singurul remediu necesar! *înd ătu ora unspre$ece, casa era cufundat ă în linişte şi tăcere! "oamna "eimare că$u în genunc(i şi se rugă plangînd cu amărăciune 5 căci avea să'şi încarce sufletul cu un mare păcat, şi de acum încolo singura iertare pe care ar fi putut'o spera, numai de la "umne$eu putea veni! Intră încetişor în camera so#ului ei! "ormea pro' fund % fa#a lui era calmă, respira#ia regulată! "ar tocmai cînd voia să se retragă, $ări în um ră o altă persoană adormită pe un fotoliu! Era Ralp(! care se sculase f ără $gomot şi care venise să veg(e$e somnul so#ului ei, pentru ca$ul unei noi complica#ii! ,!3ărmane Ralp( 8 gîndi Indiana % ce palmă usturătoare pentru mine 8B .ru să'0 tre$ească, să'i mărturisească tot! să'0 implore să o apere de ea însăşi, clar după aceea se gîndi la RaCmon! ?încă un sacrificiu, îşi $ise ea, şi cel mai dureros din toate, acela al datoriei mele!K "ragostea este virtutea femeii % pentru ea îş i glorifică păcatele, de la ea do îndeşte cura&ul de a'si înfrunta remuşcările! *u cît sărîrşirea crimei o costă mai mult, cu atît mai multB'va inemerita din partea celui pe care îl iu eşte! Este fanatismul care pune pumnalul în mina credinciosului! Ea desprinse de la gît un lan# de aur care ii rămăsese de la mama ei şi pe care îl purtase totdeauna % îl strecură uşor la gîtul lui Ralp(, ca ultim $ălog al unei prietenii fră#eşti şi aplecă încă o dată lampa pe fa#a ătrînului ei so# ca să se asigure că nu mai era olnav! .isa în acel moment şi spuse cu o voce stinsă şi tristă 5 ) 2ereşte'te de acest om, te va duce la pier$are!!! Indiana se cutremură din cap pînă' n picioare şi fugi în camera ei! îşi frîngea mîinile, $ uciumîndu'se într'o nesiguran#ă c(inuitoare % apoi, deodată, se agă#ă de ideea că nu făcea nimic pentru ea însăşi, ci pentru RaCmon % că nu se ducea la el ca să caute fericirea, ci ca să i'o aducă şi că, c(iar dae'ar fi lestemată pe vecie, ar fi îndea&uns de răsplătită dacă ar putea înfrumuse#a via#a iu itului ei! 3e repe$i afară din casă şi a&unse la >olful ,atanierilor cu un pas gră it, neîndră$nind să se întoarcă pentru a privi ceea ce lăsa în urmă! 3e apucă imediat să'şi de$groape vali$a de scoar#ă şi se aşe$ă pe ea, tăcută, înfiorată, ascultînd vîntul care şuiera, valul care gemea sfîrşindu'se la picioarele ei şi satanita care se văita cu glas #ipător în marile alge marine spîn$urate de pere#ii stîncilor % dar toate aceste $gomote erau dominate de! ătăile inimii ei, care îi răsunau în urec(i ca dangătul unui clopot fune ru! Aşteptă multă vreme % puse ceasul s ă sune şi vă$u că ora trecuse! +area era at ît de întărîtată şi naviga#ia aşa de anevoioas ă pe orice timp în apropierea i n s u l e i ,
î nc î t î ncep ea s ă 'ş i pi ard ă sper an # a î n un ăvoi n # a v î sl a şilor însărcina#i s'o ducă la ord! cînd $ări pe valurile s t r ă l u c i t o a r e u m r a n e a g r ă a u n e i p i r o g i , c a r e î n c e r c a s ă s e a p ro pi e! " a r (ul a e r a at î t d e p ut er ni c ă , m ar e a s e c ăsc a î n a ş a fel , î nc î t fi rav a am a rc a # i une di sp ăr ea î n f i e c a r e c l i p ă ş i s e î n g r o p a c a î n c u t e l e î n t u n e c a t e a l e u n u i l i n # o l i u î n s t e l a t d e a r g i n t ! 3 e r i d i c ă ş i r ă s p u n s e de m ai mul t e ori l a sem nal ul car e o c(em a, pri n st ri g ăt e pe care vîntul le împrăş tia înainte de a le transmite v îslaşilor! In sfîrşit, cînd au fost destul de aproape ca s ă o a u d ă , s e î n d r e p t a r ă s p r e e a c u m a r e o s t e n e a l ă % a p o i s'au oprit ca s ă aşt epte un val î ndat ă ce l'au sim #it r i d i c î n d l u n t r e a , a u d u l a t s f o r # ă r i l e ş i v a l ul , r e v ă r s î n d u' s e, i ' a a ru n c at p e pl a& ă cu a r c ă c u t o t ! Terenul pe care este cl ă dit 3 ai nt'P aul îş i datorea$ ă o îrşia nisipului mării şi al mun#ilor, pe care rîul Prundişurilor 0'a cărat la mari distan#e de la vărsare, gra#ie vîrte&urilor din curentul lui! Aceste îngrămădiri de pietre r o t u n & i t e f o r m e a $ ă î n & u r u l # ă r m u l u i m u n # i s u m a r i n i , pe c are (ul a î i t î răş t e, î i răst oarn ă ş i î i recl ă deş t e dup ă pl ac. +o i li t at e a lor f ace i $ i r ea i nevi t a i l ă ş i dest oi n i c i a p i l o t u l u i d e v i n e i n u t i l ă c î n d e v o r a s ă s e s t r e c o a r e p r i n t re a c e s t e a n c u r i c e r e n a s c f ă r ă î n c e t a r e ! Na v el e m a ri st a # i o na t e î n p or t u l 3 ai nt '" e ni s, s î nt a de seori smulse din ancorele lor şi sfărîmate de coast ă de vi olen #a curen # ilor % el e nu au al t ă scăpare, at unci c î nd vîntul de la uscat începe să ată şi să facă prime&dioasă retragerea ruscă a valurilor, decît să iasă în

creasta înspumată a tala$ului! Pe măsură ce coasta se depărta, marea devenea mai pu' #in frămîntată şi curînd luntrea naviga repede şi fără riscuri spre cora ie! Atunci, celor doi le reveni una dispo$i#ie şi, odată cu ea, mintea la cap! 3e str ăduiră să'şi repare grosolănia fa#ă de Indiana % dar drăgălăşeniile lor erau şi mai insultătoare decît mînia! ) ;ai, tinerico! spunea unul, fă'#i cura&, iată'te salvată % fără îndoială căpitanul ne va da să em cel mai un vin din cam u$ă pentru nostima occelu#ă pe care i'am pescuit'o! *elălalt se prefăcea că se înduioşea$ă de faptul că valurile muiaseră veşmintele tinerei femei % dar, adăoga el, căpitanul o aştepta ca să o copleşească cu îngri&irile lui! Nemişcată şi mută, Indiana asculta cu groa$ă insinuările lor % în#elegea gro$ăvia situa#iei sale şi nu mai vedea alt mi&loc de a scăpa de ofensele umilitoare care o aşteptau, decît aruneîndu'se în mare! "e două sau de trei ori, fu gata s ă sară din luntre % apoi redo îndi cura&ul, un cura& su lim, cu acest gînd 5 0&ste pentru e l % pentru RaCmon suport toate aceste nenorociri! Tre uie să trăiesc, c(iar dacă ar fi să fiu copleşită de ruşine 8B îşi duse mîna la inima $ uciumată şi dădu peste lama unui pumnal pe care îl ascunsese acolo diminea#a, din tr-un fel de prevedere instinctivă! Pre$en#a acestei arme o făcu să' şi recapete toat ă încrederea % era un stilet scurt şi ascu#it spre vîrf, pe care avea o iceiul să'0 poarte tatăl ei, o vec(e lamă spaniolă, care apar#inuse unui +e'dina'3idonia, al cărui nume, împreună cu data de 0HWW, era gravat în a&ur pe o#elul cu#itului! 2ără îndoială, această armă aleasă ruginise în sînge no il % pe cît se pare, spălase nu numai o insultă, pedepsise nu numai un insolent! *u ea! Indiana se sim#i redevenind spaniolă şi se urcă pe cora ie cu (otărîre, spunîndu'şi că o femeie nu se e1punea nici unui pericol atîta timp cît avea mi&locul de a'şi lua viaţa înainte de a suporta de$onoarea! Ea nu se ră$ ună pe grosolăniile vîslaşiior, decît răsplătindu'i generos pentru osteneala loc % apoi se retrase în dunetaK şi aşteptă plină de nelinişte să vie ora plecării! In sfîrşit se făcu $iuă şi marea se acoperi de pirogi care aduceau călătorii la ord! Indiana, ascunsă după un sa ordK, privea cu groa$ă figurile care co orau din aceste am arca#ii % tremura ca nu cumva să vadă pe aceea a ăr atului ei, venind să o ceara! In

larg cît mai r e pe d e % e st e t o cm ai c ee a c e f ă c e a r i c ul ? E u gen i u B ! ,untrea duse pe Indi ana ş i avut ul ei în mi &locul val urilor furioase, a urletelor furtuni i ş i a sudălm ilor celor doi vîslaşi, care nu se sinc(iseau s ă lesteme, cît îi #inea gu r a , p ri m e& di a l a c a r e s e e1 p un e au pe nt ru ea ! " e do u ă o r e , s p u n e a u e i , t r e u i a u s ă r i d i c e a n c o r a ş i d i n c a u $ a ei c ă p i t a nu l r e fu$ as e cu î n d ă r ă t ni c i e s ă de a ac e st or di n! 9i! î n legăt ură cu ast a, ad ăugau e1 presii i nsult ăt oare ş i crude, c ărora neferi cit a fugar ă l e suport a ru şi nea î n tăcere % şi fiindcă unul din ace şti doi oameni îi atrăgea ce' l uil alt at en #i a că s'ar put ea să fie pedepsi #i dac ă nu a c o r d a u r e s p e c t u l c e l e f u s e s e r e c o m a n d a t p e n t r u m e tresa căpitanului! celălalt răspunse în&urînd 5 • ,a să ' mă î n pac e 8 In noapt ea ast a, cu rec(i ni i o s ă avem noi socoteli de înc(eiat! "acă mai apucăm vreodată să'0 vecl em pe c ăpitanul Random , sper c ă n'o să fie m a i r ă u c a ei ! • 2 i i nd c ă v en i vo r a de re c (i ni , sp us e c el di n t î i , n u ş t i u d a c ă n u e u n u l c a r e n e ş i a d u l m e c ă , d a r e u v ă d î n dî r a noast r ă o m ut r ă c are nu e c re ş t i neasc ă! • N ă t ă r ă u l e 8 i e i f i gu r a u n u i c a i n e d r e p t a u n u i l u p de mare 8 ;ei 8 pasagerule cu patru la e! ai fost uitat la mal % dar, luate'ar to #i dracii 8 n'ai să mănînci pos' magii ec(ipa&ului! *onsemnul nostru nu prive şte decît o d om ni ş oa r ă , n i c i p om en e al ă de & ă v ru # ă! !! In acelaşi timp, îşi ridică vîsla ca să trăsnească o lovitură în capul animalului, c înd, doamna "elmare, îndreptîndu'şi spre mare privirile a sente şi înlăcrimate, r e e u n o s c u pe frumoasa ei c ă#ea 7p(elia, care îi luase urma în stancile insulei şi care se #inea d u p ă e a î n o t ! "ar cînd marinarul era gata s'o i$ easc ă, valul împotriva c ă r u i a l u p t a d i n g r e u , o t î r î d e p a r t e d e a r c ă ş i s t ă p î n a ii au$i scîncetele de durere şi neră dare! Indiana imp l o r ă v i s l a ş i i s ' o i a î n a r c ă ş i e i s e p r e f ă c u r ă c ă s î n t gat a % dar i n mom entul în care credi nciosul anim al se a p r o p i e d e e i , î i c r ă p a r ă # e a s t a î n c ( i c o t e g r o s o l a n e d e r î s ş i In d i a n a v ă $ u p l u t i n d c a d a v r u l a c e s t e i v i e t ă # i c a r e o i u i s e m ai m ul t ca R a Cm o n! î n a c e l a ş i t i m p , un v al furios tîrî luntrea ca în fundul unei cataracte şi rîseteîe matelo#ilor se transformar ă în lesteme de de$n ăde&de! Totuşi, datorit ă fundului ei turtit şi uşor, luntrea #îşni sprm t en ă ca un cufunda r pe ape ş i se ri di c ă rusc pe spinarea valului, ca să se prăvălească într'o altă rîpă şi să urce încă o dată pe

sfîrşit! lovitura de tun a plecării se pierdu în ecourile acestei insule care îi slu&ise drept temrii#ă! Nava începu să ridice şuvoaie de spumă şi soarele, înăl#îndu'se pe cer, aruncă refle1ele lui purpurii şi radioase pe culmile al e ale 3ala$ilorK care începeau să co oare la ori$ont! ,a distan#ă de cîteva leg(e în largul mării, se &uca la ord un fel de comedie, pentru a evita mărturisirea înşelăciunii! *ăpitanul Random se prefăcu că descoperă pe doamna "elmare pe vasul său 5 simula surpri$a, interogă matelo#ii, păru că îşi iese din fire, apoi că se linişteşte şi sfîrşi prin a întocmi un proces ver al de pre$en#a la ord a unui copil găsit ; este termenul te(nic în astfel de împre&urare! Permite#i'mi să sfîrşesc aci povestea acestei traversări, îmi va fi de'a&uns să vă spun, pentru &ustificarea căpitanului Random! că, în ciuda educa#iei sale grosolane, avu destul un sim# natural pentru a în#elege repede caracterul doamnei "elmare % risc ă pu#ine tentative ca să a u$e$e de i$olarea ei şi sfîrsi prin a fi mişcat şi a'i deveni prieten şi protector! "ar lealitatea acestui om cumsecade şi demnitatea Indianei nu împiedicară clevetirile ec(ipa&ului, privirile at&ocoritoare, ec(ivocurile insultătoare si glumele deşăn#ate şi tăioase! Acestea au fost adevăratele c(inuri ale acestei nefericite în timpul călătoriei, căci în privin#a o oselilor, privaţiunilor, prime,diilor mării, plictiselilor şi răului de mare, nu vă mai vor esc % ea însăşi le'a considerat drept nimicuri!
0 M s

Adăpost ridicat pe puntea dinapoi a unei cor ă ii! "esc(i$ătură pătrată în ordul vasului, ca un fel de fereastr ă! +un#i în insula Bour on, a căror înăl#ime atinge H WWW in!

--.III

Trei $ile după plecarea scrisorii spre insula Bour on, RaCmon uitase cu desăvîrşire şi această scrisoare şi intenţiile ei! 3e sim#ise mai în putere şi riscase o vi$ită în vecinătate! "omeniul ,agnC, pe care domnul "elmare îi lăsase în plată creditorilor lui, tocmai fusese cumpărat de un industriaş ogat, domnul ;u ert, om priceput şi respecta il, nu ca to#i industriaşii oga#i, ci ca un mic număr de oameni îm ogă#i#i! RaCmon îl găsi pe nou5 proprietar instalat în această casă care îi amintea atîtea lucruri! +ai întîi, îi făcu plăcere să dea frîu li er emo#iei sale în timp ce stră ătea această grădină unde paşi5 uşori ai lui Noun păreau încă întipări#i pe nisip şi aceste vaste apartamente, care mai răsunau parcă de mu$ica melodioaselor cuvinte ale Indianei % dar, curînd, pre$en#a unei ga$de noi sc(im ă cursul ideilor lui! în salonul cel mare, în locul unde doamna "elmare şedea de o icei ca să lucre$e, o tînără persoană înaltă şi $veltă, eu privirea languroasă, în acelaşi timp tandră şi mali#ioasă, mîngîietoare şi ironică, şedea în fa#a unui şevalet şi se amu$a copiind în acuarelă straniile ornamenta#ii de pe $iduri! Era un lucru înc/ntător această copie, o fină persiflare cu totul impregnată de caracterul $eflemist şi rafinat al artistei! Ii făcuse plăcere să e1agere$e peste măsură drăgălăşeniile preten#ioase ale acestor fresce vec(i 5 pe figurinele lor afectate, prinsese spiritul fals si sclipitor al epocii lui ,udovic al -.'lea! Impros pătînd culorile şterse de timp, le redase gra#ia lor manierată, parfumul de adula#ie su tilă, $or$oanele lor de udoar şi de pastorale, uimitor de identice! Al ături de această operă de $eflemea istorică scrisese euvîntui pastişe. îşi ridică alene spre RaCmon oc(ii migdala#i în care se scălda o alintare caustică, atrăgătoare şi perfidă, care, nu ştiu de ce, îi aminti de .na %age a lui 3(aLespeare! In aerul ei nu era nici timiditate, nici îndră$neală, aici ostenta#ie în maniere, nici neîncredere în ea însăşi! *onvor irea lor avu ca temă influen#a modei în artă! ) Nu este aşa, domnule, că în această pictură se află culoarea morală a epocii : îi spuse

ea, arătîndu'i panourile încărcate de amoraşi ucolici, în maniera lui Bouc(er! Nu este adevărat că aceste oi nu merg, nu dorm şi nu pasc ca oile din $iua de a$i : 9i această drăgălaşă natură, falsă şi sclivisită, aceste osc(ete de trandafiri cu o sută de petale în mi&locul pădurilor, unde în $ilele noastre nu mai cresc decît tufe de măceş, aceste păsări domesticite a căror specie pare că a dispărut, aceste veşminte de satin ro$ pe care soarele nu le decolora % nu'i aşa că e1ista în toate acestea poe$ie, idei de lînce$eală visătoare şi de fericire şi sentimentul unei întregi vie#i plăcute, inutile şi inofensive : 2ără îndoială, aceste fic#iuni ridicole, nu erau mai pre&os decît sum rele noastre elucu ra#ii politice 8 "e ce nu m'am născut în $ilele acelea 8 adăugă ea surî$înd % aş fi fost mult mai aptă Ifemeie frivolă şi mărginită ce sînt? să fac picturi pe evantaie şi capodopere de roderii ătute în fire scumpe, decît să comente$ &urnalele şi să în#eleg discu#iile din *ameră 8 "omnul ;u ert lăsă pe cei doi tineri împreună 5 şi încet, încet conversa#ia lor alunecă pînă a&unse la doamna "elmare! : &rai în raporturi foarte stiinse cu predecesorii noştri în această casă! spuse tînăra fată, şi desigur e generos din partea dumitale s ă vii să ve$i noile figuri! 3e spune că doamna "elmare, adăugă ea fi1îndu'0 cu o privire pătrun$ătoare, era o persoană remarca%ilă 5 pentru dumneata, desigur că ea a lăsat aici amintiri care nu sînt în avanta&ul nostru! @ • Era o femeie admira ilă, răspunse RaCmon cu, indiferen#ă, şi so#ul ei un om de toată isprava!!! • "ar, reluă nepăsătoare fata! era, mi se pare, ceva mai mult decît o femeie admira ilă! "acă mi'aduc ine aminte, avea în făptura ei un farmec care ar merita un epitet mai viu şi mai poetic! Am vă$ut'o acum doi ani, la un al dat de am asadorul 3paniei! în $iua aceea era fermecătoare % î#i mai aduci aminte : RaCmon tresări la amintirea acelei serate, c înd îi vor ise Indianei pentru prima oară! îşi reaminti totodată că la acel al remarcase figura distinsă şi oc(ii spirituali ai tinerei persoane cu care vor ea în acest moment % dar atunci nu între ase cine era! Numai la plecare şi în timp ce îl felicita pe domnul !u%ert pentru farmecul fiicei sale, află numele ei! • Nu am fericirea să fiu tatăl ei, răspunse industriaşul % dar m'am despăgu it adoptînd'o! Aşadar, nu'mi cunoşti povestea : • Bolnav de mai multe luni, răspunse RaCmon! nu cunosc despre dumneata decît inele pe care l'ai şi făcut pe aici! • 3înt oameni care îmi atri uie un mare merit pentru adoptarea domnişoarei de NangC, răspunse domnul ;u ert surî$înd 5 dar dumneata, domnule, care ai un suflet ales, vei vedea dacă am făcut altceva decît ceea ce îmi cerea delicate#ea! .ăduv, fără copii, mă găseam acum $ece ani în posesia unor sume destul de însemnate, fructul muncii mele, pe care căutam să le plase$! Am găsit să cumpăr în Bourgogne domeniul şi castelul de NangC, unuri na#ionaleK care îmi plăceau foarte mult! Eram proprietarul lor de cîtva timp, cînd am aflat că vec(iul stăpîn al acestui domeniu trăia retras într'o coli ă împreună cu nepoata sa în vîrstă de şapte ani şi că e1isten#a lor era de plîns! Bătrînu, primise destule despăgu iri, dar le destinase ac(itării cu religio$itate a datoriilor contractate în timpul emigra#iei! Am vrut să'i îndulcesc soarta şi să'i ofer un adăpost la mine % dar el păstrase în nenorocire tot orgoliul rangului său! A refu$at să se în' toarcă prin inefacere în castelul strămoşilor lui şi a murit pu#in timp după venirea mea, fără să vrea să accepte de la mine nici un serviciu! Atunci am adăpostit copilul la mine! "e pe atunci mîndră, mica patriciană primi îngri&irile mele împotriva sentimentelor ei % dar, la vîrsta asta, pre&udecă#ile au rădăcini neînsemnate şi (otărîrile durată pu#ină! 3e o işnui repede să mă privească drept tatăl ei şi am crescut'o ca pe propria mea fiică! +'a răsplătit cu prisosin#ă de aceasta, prin fericirea pe care o revarsă asupra ătrîne#elor mele! 9i pentru a'mi asigura această fericire, am adoptat'o pe domnişoara de NangC, iar acum nu aspir decît să'i găsesc un ăr at demn de ea şi capa il să administre$e cu pricepere averea pe care i'o voi lăsa! Pe nesim#ite, acest om admira il, încura&at de interesul pe care RaCmon îl arăta confiden#elor lui, îl puse în mod urg(e$, c(iar de la prima întrevedere, la curent cu toate secretele afacerilor sale! Atentul s ău ascultător, în#elese că acolo se găsea o frumoasă şi importantă avere, aşe$ată cu ordinea cea mai minu#ioasă şi care nu aştepta, ca să apară în toată strălucirea ei, decît un consumator mai tînăr şi cu o iceiuri mai elegante

decît unul ;u ert! 3im#i că putea să fie omul c(emat pentru
0

Bunurile emigran#ilor, confiscate de Revolu#ie şi vîndute în Profitul statului!

această sarcina plăcută şi mul#umi destinului ingenios care ii împăca toate interesele, oferindu'i, cu a&utorul intimplărilor roman#ioase, o so#ie de rangul său în fruntea unei frumoase averi ple ee! Era un noroc nea şteptat care nu tre uia l ăsat să scape şi pentru care îşi puse în &oc toată indemmarea! Pe deasupra, mo ştenitoarea era încîntătoare % într'o măsură, RaCmon se reconcilie cu providen#a lui! *it despre doamna "elmare, nici nu vru să se mai gîndească la ea! Alungă temerile pe care i le provoca din cînd în cînd scrisoarea lui % căută să se c onvingă c ă iat a Indi ana nu va în#ele ge int en #iile pe care le con#inea, sau nu va avea cura&ul s ă le dea cur s % în sf îrşit, re uş i s ă se a m ăgeas e/ el îns uş i ş i să nu se creadă'vinovat, căci RaCmon ar fi avut oroare să se găsească egoist! El nu era dintre acei ticăloşi candi$i, care vin pe scenă să facă propriei lor inimi naiva mărturisire a viciilor! .iciul nu se oglinde şte în propria sa urî#enie, căci s'ar înspăimînta singur, iar Iago al lui 3(aLespeare, persona& atît de adevărat' în ac#iunile sale! este fals în cuvinte, silit cum este de către conven#iile noastre dramatice să vie şi să'şi de$văluie el însuşi cutele secrete ale inimii lui complicate şi profunde! 7mul îşi calcă foarte rar, în acest fel şi cu sînge rece, conştiin#a în picioare! El o răscoleşte, o striveşte, o (ăr#uieşte şi o sc(imonoseşte % iar cînd a falsificat'o, a terfelit'o şi a u$at'o, o poartă cu el ca pe un sfetnic îngăduitor şi docil care cedea$ă pasiunilor şi intereselor sale, dar pe care totdeauna se preface că! îi consultă şi îi ştie de frică! Reveni deci deseori la castelul ,agnC ş i vi$itele sale îi făcură plăcere domnului ;u ert % fiindcă şti#i, RaCmon avea arta de a se face iu it şi curînd singura dorin#ă ogatului ple eu fu de a'0 numi ginerele s ău! "ar voia ca fiica lui adoptivă să'0 aleagă ea însăşi şi să le fie lăsată toată li ertatea pentru a se cunoaşte şi a se aprecia ,aura de NangC nu se gră ea să (otărască fericirea lui RaCmon % îl #inea! într'un ec(ili ru perfect între teama şi speran#ă! +ai pu#in generoasă ca doamna "elmare, dar mai a ilă, rece şi măgulitoare, orgolioasă şi îndatoritoare, era femeia care tre uia să'0 su &uge pe RaCmon % căci îi era tot atît de superioară în a ilitate pe cît fusese el fa#ă de Indiana! Ea în#elesese repede că în realitate, poftele admiratorului său erau cel pu#in tot atît pentru 'averea sa, cît si pentru ea! Imagina#ia ei c(i $uită nu sperase nimic mai un în ceea ce privea omagiile % avea prea mult un sim#, cunoştea prea mult lumea actuală, ca să'şi fi făcut visuri de dragoste alături de două milioane! *almă şi în#eleaptă, ea se resemnase în această privin#ă şi nu'0 găsea vinovat pe RaCmon % nu'l ura fiindcă era calculat şi po$itiv ca şi secolul său % numai că îl cunoştea prea mult pentru a'0 iu i! Ea punea in &oc tot orgoliul său, în a nu fi mai pre&os de acest, secol rece şi speculativ % amorul ei propriu ar fi suferit, dacă ar fi avut ilu$iile nătîngi ale unei fete de pension neştiutoare % ar fi roşit de o decep#ie ca de o prostie % într'un cuvînt, făcea ca eroismul ei să consiste în a evita dragostea, aşa c u m doamna "elmare #inea ca al său să i se a andone$e! "omnişoara de NangC era deci foarte (otărîtă să suporte căsătoria ca o necesitate socială % dar sim#ea o plăcere răutăcioasă de a folosi această li ertate care încă îi mai apar#inea si de a face să simtă citva timp autoritatea sa, omul care aspira să i'o suprime! Nici tinere#e, nici visurî încîntătoare, nici viitor strălucit şi înşelător pentru această fată osîndită să îndure toate nenorocirile avu#iei! Pentru ea, via#a era un calcul stoic, iar fericirea o ilu$ie puerilă de care tre uia să se ferească întocmai ca de slă iciune şi de ridicol! In timp ce RaCmon se străduia să'şi aran&e$e averea, Indiana se apropia de coastele 2ran#ei! "ar, de arcînd, care i'au fost surpri$a şi spaima vă$înd drapelul tricolor fîlfîind pe $idurile din Bordeau1 8 7 agita#ie violentă răscolea oraşul % în a&un prefectul fusese aproape ciopîr#it % poporul se ridica din toate păr#ile % garni$oana părea că se pregăteşte pentru o luptă sîngeroasă şi încă nu se cunoştea re$ultatul revolu#iei din Paris! ) A&ung prea tîr$iu 8 fu gandul care i$ i pe doamna "elmare ca un trăsnet! în groa$a ei, lăsă! pe cora ie pu#inii ani şi lucruşoarele ce poseda şi începu să cutreiere oraşul într'un fel de rătăcire! *ăută o diligentă pentru Paris % dar trăsurile pu lice gemeau de lumea care fugea, sau care se duce%! s ă profite de ceea ce rămăsese de pe urma învinşilor! Numai către seară găsi un loc! "ar cînd să se urce în trăsură, un detaşament de gardă na#ională improvi$ată, opri plecarea călătorilor şi ceru să le vadă actele! Indiana n'avea nimic! In timp ce se $ ătea împotriva ănuielilor destul de a surde

ale celor care ieşiseră victorioşi, au$i în &urul ei dîndu'se ca sigur că regalitatea că$use, că regele era fugar şi că miniştrii fuseseră masacra#i cu to#i parti$anii lor! Aceste veşti, anun#ate cu r$sete, tropăieli, strigăte de ucurie, dădură o lovitură mortală doamnei "elmare! In toată această revolu#ie, un singur fapt o interesa personal % în toată 2ran#a, nu cunoştea decît un singur om! *ă$u leşinată pe caldarîm şi nu'şi mai veni în fire decît într'un spital!!! după mai multe $ile! Ieşi de acolo două luni mai tîr$iu, fără ani, fără rufărie, fără veşminte, sla ă, cl/tinîndu'se, sleită de o fe ră cere rală inflamatorie, care de mai multe ori făcuse să se piardă speran#a că va scăpa cu via#ă! *înd se găsi în stradă, singură, a ia #inîndu'se pe picioare, lipsită de spri&in, de resurse şi de puteri şi cînd făcu o sfor#are ca să'şi amintească situa#ia sa şi se vă$u pierdută si i$olată în acest mare oraş, fu cuprinsă de un sentiment nespus de groa$ă şi de disperare, gîndindu'se că soarta lui RaCmon era (otărîtă de mult ă vre me şi că în &urul ei nu se găsea nici o fiin#ă care să poată pune capăt nesiguran#ei înspăimîntătoare în care se afla! 7roarea părăsirii se lăsă cu toată puterea pe sufletul ei $dro it şi de$năde&dea apatică pe care o insuflă nenorocirea, veni încet, încet, să'i amor#ească toate facultă#ile! In această toropeală morală în care se sim#ea că$înd, se tîrî pînă în port şi, tremurînd toată din cau$a fe rei, se aşe$ă pe o ornă, ca să se încăl$ească la soare, privind cu o fi1itate a sentă apa care'i curgea la picioare! Rămase acolo mai multe ceasuri, fără energie, fără speran#ă, fără voin#ă % apoi, în cele din urmă, îşi aminti de veşmintele şi anii pe care le lăsase pe ricul ?Eugeniu u şi pe care poate ar fi fost posi il să le regăsească % dar se făcuse noapte şi nu îndră$ni să intre printre marinarii care părăseau lucrul cu o veselie grosolană şi să le ceară informa#ii despre această navă! "impotrivă, dorind să se sustragă aten#iei care începea să se fi1e$e asupra ei! părăsi portul şi se duse să se ascundă în ruinele unei case dărîmate, în spatele vastei pie#e Fuinconce! Petrecu noaptea acolo, g(emuită într'un col#, o noapte rece de octom rie, cu gînduri amare şi plină de spaime! In sfîrsit, se făcu $iuă % foamea deveni c(inuitoare şi nemiloasă! 3e (otărî să ceară de pomană! .eşmintele ei, deşi în stare destul de proastă, trădau încă o unăstare nepotrivită pentru o cerşetoare % fu privită curios, cu neîncredere, at&ocoritor şi nu i se dădu nimic! 3e tîrî din nou în port, se interesă de ricul ?EugeniuB şi află de la primul arcagiu pe care'0 întîlni că acest vas era tot în racla Bordeau1! ,uă o arcă pînă acolo şi îl găsi pe Random prînzind. ) Ia priveşte, strigă el, frumoasa mea pasageră, te'ai 9i întors de la Paris : Ai f ăcut ine c'ai venit, fiindcă mîine plec înapoi! Tre uie cumva să te conduc din nou la Bour on : Ii spuse doamnei "elmare că pusese să o caute peste tot, ca să'i restituie ceea ce îi apar#inea! "ar in momentul cînd o duseseră la spital, Indiana nu avea asupra ei, nici un act din care i s'ar fi putut afla numele! 2usese înscrisă în registrele administra#iei şi într'ale poli#iei cu men#iunea necunoscută, deci căpitanul nu putuse o #ine nici o informa#ie! A doua $i! cu toată starea de slă iciune şi de o oseală! Indiana plecă la Paris5 Neliniştile ei ar fi tre uit să se risipească vă$înd întorsătura pe care o luaseră eve' nimentele politice % dar neliniştea nu! ra#ionea$ă şi dragostea este fertilă în temeri copilăreşti! *(iar în seara sosirii ei la Paris, alergă la RaCmoii % cu inima strînsă, între ă portarul! • "omnul e sănătos, răspunse acesta % este la ,agnC! • ,a ,agnC : .rei să spui la *ercC : • Nu, doamnă, la ,agnC, unde acum este proprietar! ) Bunul RaCmon, gîndi Indiana, a răscumpărat acest domeniu pentru a'mi oferi un! adăpost în care răutatea oamenilor să nu mă poată a&unge 8 9tia ine că voi veni 8!!! Beată de fericire, alergă, uşoară şi însufle#ită de o via#ă nouă, să se instale$e într' un (otel % folosi noaptea şi o parte din a doua $i, ca să se odi(nească! Era atîta timp de cînd nefericita nu mai dormise un somn liniştit 8 .isurile i'au fost plăcute, dar amăgitoare, iar cînd se tre$i, nu regretă ilu$iile visurilor, căci regăsi speran#a la că' pătîiul ei! 3e îm răcă cu gri&ă % ştia că RaCmon #inea la toate nimicurile toaletei şi c(iar din seara precedentă comandase o roc(ie drăgu#ă de un model nou, care îi fu adusă cînd se deşteptă! "ar cînd voi să se pieptene, căută $adarnic părul ei lung şi somptuos % în timpul olii că$use su foarfecă infirmierii! 7 servă acest lucru atunci pentru prima oară,

în aşa măsură gri&ile importante ii a ătuseră aten#ia de la lucrurile mărunte 8 *u toate acestea, după ce şi'a aran&at uclele părului scurt şi negru pe fruntea melancolică şi al ă, după ce şi'a potrivit pe capşorul drăgu# o pălăriu#ă de formă en' gle$ească denumită pe atunci, cu alu$ie la cri$a prin care treceau averile, o trei la sută (! după ce şi'a prins la talie un uc(et de flori al căror parfum îi plăcea lui RaCmon, nădă&dui că tot are să'i mai placă % fiindcă redevenise palidă şi gingaşă ca în primele $ile cînd o cunoscuse şi efectele olii şterseseră urmele soarelui de la tropice! "upă amia$ă luă o trăsură elegantă şi, către ora nouă seara, a&unse într'un sat din marginea pădurii 2ontaine leau! Acolo puse să des(ame, dădu ordin vi$itiului să o aştepte pînă a doua $i şi singură, pe &os, apucă pe o carare din pădure care o duse în mai pu#in de un sfert de oră la parcul din ,agnC! încercă să împingă porti#a dar era încuiată pe dinăuntru! Indiana voia să intre pe furiş, să evite privirile servitorilor, să'0 surprindă pe RaCmon! 7 luă pe lingă $idul parcului! Era vec(i % îşi aminti că se formau multe spărturi şi, din fericire, găsi una peste care trecu fără prea mare osteneală! Punînd piciorul pe pămîntul care apar#inea lui RaCmon şi care urma să devină de aci înainte adăpostul său, sanctuarul său, fortărea#a şi patria sa, îşi sim#i inima $vîcnind de ucurie! 4şoară şi triumfătoare, trecu peste aleile întortoc(eate pe care le cuno ştea atît de ine! A&unse la grădina engle$ească, aşa de întunecată şi pustie în partea aceea! Nimic nu se modificase în planta#ii % dar Podul, de al cărui aspect dureros îi era frică, dispăruse şi c(iar cursul rîului fusese a ătut % locurile care ar fi amintit de moartea lui Noun erau singurele care îşi sc(im aseră înfă#işarea!
Alu$ie la do înda de H[ fi1ată de guvernul Polignac pentru rentele de stat şi la micşorarea formei pălăriilor de damă şi suprimarea $or$ounelor în acest timp!
0

) A vrut să mă cru#e de această crudă amintire, gîndi Indiana! 3'a înşelat % aş fi putut să o suport! 7are nu din cau$a mea şi'a împovărat via#a cu această remuş care : "e aci înainte sîntem c(it, fiindcă şi eu am săvîrsit o crimă! Am provocat, poate, moartea so#ului meu RaCmon îmi poate desc(ide ra#ele, ne putem lua de mină cind este vor a de inocen#ă şi de virtute! Trecu rîul pe nişte seînduri puse pentru un pod proiectat şi traversă pelu$a! 2u nevoită să se oprească, fiindcă inima îi ătea să se spşrgă % ridică oc(ii spre fereastra fostei sale camere! *e fericire 8 perdelele al astre străluceau de lumină, RaCmon era acolo! Putea el să locuiască intr'altă încăpere : 4şa scării secrete era desc(isă! ) +ă aşteaptă în fiecare clipă, îşi $ise % va fi fericit, dar nu surprins! ,a capătul scării, se mai opri ca să respire % se sim#ea mai sla ă în fa#a ucuriei decît în fa#a durerii! 3e aplecă şi privi pe gaura c(eii! RaCmon era singur si citea! Era c(iar el, era RaCmon, plin de vigoare şi de via#ă % neca$urile nu'0 îm%ătr$niseră, furtunile politice nu'i clintiseră nici un fir de păr din cap % era acolo, liniştit şi frumos, cu fruntea spri&inită pe mina al ă ce se pierde în părul negru! Indiana împinse rusc uşa, care se desc(ise fără împotrivire! ) +ă aşteptai 8 strigă ea că$înd în genunc(i şi spri,inindu-şi capul, gata să leşine, pe pieptul lui RaCmon % ai numărat lunile, $ilele 8 ştiai că trecuse timpul, dar ştiai de asemenea că nu puteam să nu răspund la c(emarea ta!!! +'ai c(emat, iată'mă, iată' mă % simt că mor 8 In capul ei ideile se învălmăşiră % rămase cîtva timp tăcută, gîfîind, incapa ilă să vor ească sau să gîndească! Apoi redesc(ise oc(ii, recunoscu pe RaCmon parcă tre$indu'se dintr'un vis, scoase un strigăt de ucurie şi de frene$ie şi se lipi de u$ele lui, ne ună, înfocată şi fericită! El era palid, mut, nemişcat, ca i$ it de trăsnet! ) Recunoaşte'mă odată, strigă ea % sînt eu, e Indiana ta, sclava ta pe care ai rec(emat'o din e1il şi care a venit de la trei mii de leg(e ca să te iu ească şi s/ te slu&ească % este tovarăşa aleasă de tine care a lăsat tot, a riscat tot, a înfruntat tot, ca să'#i aducă această clipă de ucurie 8 Eşti fericit, eşti mul#umit de ea, spune : îmi aştept răsplata % un cuvînt, un sărut, voi fi răsplătită însutit! "ar RaCmon nu răspundea nimic % admira ila lui pre$en#ă de spirit îl părăsise! .ă$înd

această femeie la picioarele iui, era strivit de surpri$ă, de remuşcare şi de groa$ă % îşi ascunse capul în mîini, dorind să moară! • "oamne 8 "umne$eule 8 nu'mi vor eşti, nu mă îm ră#işe$i, nu'mi spui nimic 8 strigă doamna "elmare strîngînd la piept genunc(ii lui RaCmon % aşadar nu po#i : 2ericirea te face să suferi % ucide, o ştiu ine 8 A( 8 <i'e rău, te înă uşi, te'am surprins prea rusc 8 ;aide, încearcă să mă priveşti % uite cît sînt de palidă, cît am îm ătrînit, cît am suferit 8 "ar a fost pentru tine ş'atunci şi mai mult mă vei iu i 8 3pune'mi un cuvînt, unul singur, RaCmon! • Aş vrea să plîng, spuse RaCmon cu o voce sufocată, • 9i eu la fel, spuse ea acoperindu'i mîinile cu sărutări! A(! da, asta #i'ar face ine 8 Plîngi, plîngi aşadar la sinul meu, am să'#i şterg lacrimile cu sărutări % vin să'#i aduc fericirea, să fiu tot ceea ce vei dori tu, tovarăşa ta, servitoarea sau amanta ta! 7dinioară am fost teri il de crudă, de ne ună şi de egoistă % te'am făcut să suferi mult si n'am vrut să în#eleg că pretindeam peste puterile tale! "ar, de atunci, am reflectat şi fiindcă nu #i'e teamă să înfrun#i lumea împreună cu mine, nu mai am dreptul să'#i refu$ nici un sacrificiu! 2ă ce vrei cu mine, cu sîngele meu, cu via#a mea % sînt a ta, trup şi suflet! Am făcut trei mii de leg(e ca să'#i apar#in, ca să'#i spun asta % ia'mă, sînt unul tău, eşti stăpînul meu! Nu ştiu ce idee infernală stră ătu rusc creierul lui RaCmon! Îşi ridică fa#a din mîinile crispate si privi pe Indiana cu un sînge rece drăcesc % apoi, un surîs teri il rătăci pe u$ele lui şi făcu să'i scapere oc(ii, căci Indiana era încă frumoasă! • +ai întîi tre uie să te ascun$i, îi spuse el ridicîndu'se! • Pentru ce să mă ascund, aici : spuse ea % nu eşti oare stăpîn să mă primeşti şi să mă prote&e$i, pe mine care nu te mai am decît pe tine pe lumea asta şi care, fără tine, aş fi nevoită să cerşesc pe stradă : ;aide, nici c(iar lumea ună nu mai poate considera o crimă faptul că mă iu eşti % eu sînt cea care am luat totul pe socoteala mea!!! eu 8 "ar unde te duci : strigă ea vă$îndu'0 că se îndreaptă spre uşă! 3e agă#ă de el eu groa$a unui copil care nu vrea s ă fie lăsat singur nici o clipă şi se tîrî în genunc(i, ca să'0 urme$e! El voia să încuie uşa cu două învîrtituri de c(eie % dar era prea tîr$iu! Ea se desc(ise înainte ca el să o fi putut atinge cu mina şi ,aura de NangC intră % ea păru nu atît mirată cît neplăcut surprinsă, nu lăsă să'i scape nici o e1clama#ie şi se plecă pu#in pentru a privi, clipind, femeia care $ăcea la podea pe &umătate leşinată % apoi, cu un surîs amar, rece şi dispre#uitor 5 ) "oamnă "elmare, spuse ea, am impresia că vă face plăcere să pune#i trei persoane într'o situa#ie stranie % dar eu vă mul#umesc că mi-aţi oferit rolul cel mai pu#in ridicol şi, de care, iată cum în#eleg să mă ac(it 5 inevoi#i să vă retrage#i 8 Indignarea îi dădu puteri Indianei % se ridică, dreaptă şi impunătoare! ) *ine este această femeie 8 îi spuse ea lui RaCmon % şi cu ce drept îmi dă ordine în casa dumitale : )' Aici sînte#i ia mine, doamnă, reluă ,aura! • "ar vor eşte odată, domnule 8 strigă Indiana scu turînd cu furie ra#ul nenorocitului % spune'mi dacă este amanta sau so#ia dumitale ! • Este so#ia mea, răspunse RaCmon cu un aer prostit! • 3cu$ nedumerirea dumneavoastră, spuse doamna de Ramiere cu un $îm et crud! "acă a#i fi rămas acolo unde vă era locul, a#i fi primit un ilet de invita#ie la căsătoria domnului! ;aide, RaCmon, adăugă ea pe un ton de ama ilitate usturătore, încurcătura dumitale îmi face milă % eşti cam tînăr % ai să'#i dai seama, sper, că în via#ă e nevoie de mai multă pruden#ă! î#i las gri&a de a pune capăt acestei scene a surde! .ar face să rid, dacă n'ai avea aerul atît de nenorocit! .or ind astfel, se retrase, destul de satisfăcută de demnitatea pe care o arătase şi &u ilînd în secret de po$i#ia de inferioritate şi dependen#ă în care acest incident îl pusese pe so#ul ei fată de ea! *înd Indiana îşi veni în fire, era singură într'o trăsură înc(isă si se îndrepta cu repe$iciune spre Paris!

--I-

,a arieră, trăsura se opri % un slu&itor, pe care doamna "elmare îl recunoscu deoarece îl vă$use altădată în serviciul lui RaCmon, veni la uşi#a trăsurii să între e undet r e u i a s ă o l a s e p e d o a m n a . + a ş i n a l ! I n d i a n a indică numele (otelului şi stră$ii unde trăsese în a&un *ind a&unse, se lăsă să cadă pe un scaun şi rămase acolo pînă a doua $i diminea#a, fără a se gîndi să se culce, fără să facă vreo mişcare, dornică să moară, însă prea $dro ită, prea a ătută ca să mai ai ă puterea să se omoare! 3e gîndea că era imposi il să mai trăiască după asemenea suferin#e şi că desigur moartea va veni singură să o caute! Rămase astfel toată $iua următoare, fără să mănînce nimic şi fără să răspundă pu#inelor oferte de servicii ce i'au fost făcute! Nu ştiu să fie ceva mai ori il decît şederea într'un (otel din Paris, mai ales cînd! ca acela, este situat pe o stradă îngustă şi întunecoasă şi cînd o lumină plum urie şi umedă se tîrăşte parcă în silă pe tavanele afumate şi pe geamurile îm îcsite! 9i apoi, e1istă, în aspectul acelor mo ile străine o iceiurilor tale şi în care privirea ta distrată caută $adarnic o amintire şi o afinitate, ceva care îng(ea#ă şi respinge! Toate o iectele acestea care nu apar#in, ca să spunem aşa, nimănui, pentru că apar#in tuturor celor care trec % acest local unde nimeni n'a lăsat vreo urmă a trecerii sale decît un nume necunoscut, cîteodată părăsit pe un petec de carton în rama oglin$ii % acest a$il mercenar care a gă$duit atî#ia ie#i călători, atî#ia străini singuratici % care n'a fost primitor cu nici unul din ei % care, cu indiferen#ă, a vă$ut perindîndu'se atitea frămîntări omeneşti, din care nu ştie să povestească nimic 5 acest $gomot al stră$ii, (aotic şi neîntrerupt, care nu'#i permite nici măcar să dormi, ca să scapi de neca$uri sau de plictiseală % e1istă în toate acestea, motive de de$gust şi de porniri nesă uite, c(iar şi pentru cel care nu vine în acest loc cu groa$nica stare de spirit a doamnei "elmare! 3ărman provincial care #i'ai părăsit ogoarele tale, cerul şi ar orii tăi, casa şi familia ta, pentru a veni s ă te înc(i$i în această temni#ă a spiritului şi a inimii, iată Parisul! acest frumos Paris, pe care îl visai atît de minunat, priveşte'0 cum se întinde, negru de! noroi şi de ploaie, gălăgios, infect şi vi&elios ca un şuvoi de mocirlă 8 Iată această orgie nesfîrşită care #i se promisese, veşnic strălu' citoare şi parfumată % iată aceste plăceri ame#itoare, aceste surpri$e uimitoare, aceste comori ale oc(iului, ale au$ului si ale gustului, care tre uiau să'şi dispute sim#urile tale mărginite şi aptitudinile tale neputincioase să le guste pe toate odată 8 Priveşte acolo cum aleargă, veşnic îngri&orat, pari$ianul ama il, prevenitor, ospitalier, care î#i fusese descris 8 7 osit înainte de a fi stră ătut această popula#ie forfotitoare şi acest la irint ine1trica il, dai u$na, copleşit de groa$ă, în veselul local al unui (otel mo ilat, unde, după ce ai fost instalat în gra ă, unicul servitor al unei case deseori imens ă te lasă singur să mori în linişte, dacă o oseala sau neca$urile î#i iau energia de a tre ălui la miile de nevoi ale vie#ii! "ar să fii femeie şi să te găseşti acolo respinsă de to#i, la trei mii de leg(e de orice afec#iune omenească % să te afli acolo fără ani, ceea ce este cu mult mai rău decît să fii părăsit în imensitatea unui deşert fără apă % să nu ai, în tot cursul vie#ii tale, amintirea unei fericiri care să nu fie otrăvită sau secătuită, în tot viitorul speran#a unei e1isten#e posi ile, pentru a te a ate de la sear ădă situa#ie pre$entă, este cea din urmă treaptă a de$năde&dii şi a părăsirii! Iată de ce doamna "elmare, neîncereînd să lupte împotriva unui destin împlinit! împotriva unei vie#i sfăr/mate şi nimicite, se lăsă c(inuită de foame, de fe ră şi de durere, fără să scoată un geamăt, fără să verse o lacrimă, fără a face o sfor#are ca să moară cu un ceas mai devreme, ca să!sufere un ceas mai pu#in! 2u găsită pe &os! a treia $i, în#epenită de frig, cu din#ii strînşi, u$ele vinete, oc(ii stinşi% cu toate acestea, nu era moartă! Patroana localului îi cercetă scrinul cu lucru' şoarele ei şi vă$înd că erau atît de pu#ine, stătu la gînduri dacă n'ar tre ui să trimită la

spital pe această necunoscută care cu siguran#ă n'avea cu ce să plătească c(eltuielile unei oli lungi şi costisitoare! *u toate acestea, fiindcă era o femeie plină de umanitate, dispuse să fie aşe$ată în pat şi trimise să caute un doctor de la care să afle dacă oala va dura mai mult de două $ile! 3e pre$entă unul pe care nu'l căutaseră! Indiana, desc([email protected]înd oc(ii, îl găsi la căpătîiul ei! N'am nevoie să vă spun numele lui! • A( 8 tu eşti 8 tu eşti 8 strigă ea aruncîndu'se aproape în agonie la pieptul lui! Tu eşti, îngerul meu un 8 "ar vii prea tîr$iu, nu mai pot face nimic pentru t i n e decit să mor inecuvîntîndu'te! • Nu vei muri, prietenă, răspunse Ralp( emo#ionat 5 via#a î#i mai poate încă surîde! ,egile care se împotriveau fericirii tale, nu'ti vor mai încătuşa sentimentele! Aş fi vrut să, distrug vra&a ire$isti ilă în care te'a prins un om care nu'mi place şi nici nu'0 stime$ % dar aceasta nu stă în puterea mea si mi'e le(amite să te mai văd suferind! Pînă acum! e1isten#a ta a fost, îngro$itoare % mai mult decît atît! nu se poate! "e altfel!!dacă tristele mele prevederi se vor îndeplini, dacă fericirea pe care ai visat'o tre uie să fie de scurtă durată, cel pu#in o vei fi cunoscut cîtva timp, cel pu#in nu vei muri fără să o fi gustat! Aşadar, trec peste toate repulsiile mele! "estinul care te arunc ă singură în ra#ele mele, îmi impune fa#ă de dumneata datorii de tutore şi de tată! .in să te anun# că eşti li eră şi că î#i po#i uni soarta cu cea a domnului de Ramiere! "elmare nu mai este! In timp ce vor ea, lacrimile curgeau încet pe o ra&ii lui Ralp(! Indiana se ridică rusc în pat şi frîngîndu'şi mîinile de disperare 5 ) 3o#ul meu e mort 8 strigă ea % eu sînt cea care 0'a ucis 8 9i dumneata îmi vor eşti de viitor şi de fericire ca şi cum ar mai putea e1ista, pentru o inimă care se detestă şi se dispre#uieşte 8 "ar să ştii că "umne$eu e drept şi că eu sînt lestemată 8 "omnul de Ramiere este însurat! *ă$u din nou istovită, în ra#ele vărului ei! N'au putut relua această convor ire decît după mai multe ore! ) *onştiin#a dumitale! pe ună dreptate tur urată, să se liniştească! îi spuse Ralp( pe un ton solemn, dar afectuos şi trist! "elmare era pe moarte, atunci cind l'ai părăsit % nu ş'a mai deşteptat din somnul în care l'ai lăsat, n'a ştiut că ai fugit, a murit fără să te lesteme si fără să te plîngă! *ătre diminea#ă, tre$indu'rnă din a#ipeala care mă cuprinsese lîngă patul lui! l'am găsit fa#a vînătă! somnul greu şi dogorit de fe ră % era lovit de apople1ie! Am alergat în camera dumitale şi am fost surprins că nu te'am găsit% dar n'aveam timp să caut motivele a sen#ei % nu m'am alarmat în mod serios decît după moartea lui "elmare! Toate a&utoarele artei medicale au fost inutile, răul făcea progrese înspăim/ntătoare% o oră după aeeea şi'a dat du(ul în ra#ele mele fără să'si revină în sim#ire! *u toate acestea, în ultimul moment, sufletul său îngreuiat si îng(e#at păru să facă o sfor#are ca să'şi revină % căuta mina mea! pe care o luă drept a dumitale 5 căci ale sale erau #epene si fără sim#ire % se for#ă să o strîngă şi muri îiguind nrmele dumitale! ) Am păstrat ultimele lui cuvinte, $ise Indiana cu un aer trist % în clipa cînd îl părăseam pentru totdeauna, mi'a vor it prin somn 5 !!Acest om te va' pierde, mi'a spus! Aceste cuvinte sînt aici! adăugă ea ducînd o mină la inimă şi cealaltă la frunte! ) *înd am avui puterea să'mi desprind ochii şi gindul de la acel cadavru, continuă Ralph, m-am gîndit la dumneata % la dumneata! Indiana, care din clipa aceea erai li eră şi care nu'#i puteai plînge stăpînul dccît din %ună tate de inimă sau din sentiment religios! Eu eram singurul căruia moartea lui îi răpea ceva, căci eram prietenul lui şi dacă nu era totdeauna socia il, cel pu#in în inima lui n'aveam nici un rival! +i'a fost teamă să nu'#i facă rău o veste prea ruscă şi m'am dus să te aştept la intrarea coli ei!! gîndindu'mă că nu vei întîr$ia să te întorci din plim area de diminea#ă! Am aşteptat mult timp! #u-ti voi povesti spaimele mele, căutările, groa$a mea cînd am găsit cadavrul 7p(eliei plin de sînge şi sfîrtecat de stînci % valurile îl aruncaseră pe prundiş 8 .ai 8 am căutat mult. crezînd că voi descoperi curînd si pe al dumitale % căci mă gîndeam că î#i puseseşi capăt vie#ii şi timp de trei $ile am crezut că nu'mi mai rămînea nimic de iu%it pe pămînt. N'are rost să'#i vor esc de suferin#ele mele, desigur că #i le-ai înc(ipuit atunci cînd m-ai părăsit! în acest timp, s'a răspîndit repede în colonie zvonul că ai fugit. 4n vas care intra în radă s'a încrucişat cu ricul 0&[email protected] de'a curme$işul canalului .ozam%ic % echipa,ul a ordase vasul vostru! 4n

călător te'a recunoscut şi în mai pu#in de trei zile, toată insula a fost informat ă de plecarea dumitale! Te scutesc de $vonurile a surde şi insultătoare care au luat naştere din coinciden#a! în aceeaşi noapte, a celor două întîmplări neo işnuite, fuga dumitale şi moartea so#ului! Nici eu n'am fost5 trecut cu vederea! în inevoitoarele conclu$ii pe care le'a făcut plăcere să le tragă de aci % dar nu le'am dat nici o aten#ie! +ai aveam o datorie de împlinit pe pămînt, aceea de a mă asigura dacă mai trăieşti şi de a'#i da a&utor dacă era nevoie! Am plecat la pu#in timp după dumneata % dar traversarea a fost ori il ă şi nu sînt în 2ran#a decît de opt $ile! Primul meu gînd a fost să alerg la domnul de Ramiere ca să mă informe$ despre dumneata! "ar întîmplarea m'a făcut să întîlnesc pe servitorul *arie, care de curînd te condusese aici! Nu i'am pus alte între ări decît despre domiciliul dumitale şi am venit cu convingerea că nu te voi găsi singură! ) 3ingură 8 singură 8 părăsită în c(ip nedenm 8 strigă doamna "elmare! "ar să nu vor im de acest om, să nu mai vor im de el niciodată 8 Nu mai vreau să'0 iu esc, fiindcă îl dispre#uiesc % dar nu tre uie să'mi spui că l'am iu it, asta înseamnă să'mi reaminteşti ruşinea şi crima mea % înseamnă să arunci o groa$nică învinuire asupra ul' timelor mele clipe! A( 8 tu care vii în toate clipele de cumpănă ale vie#ii mele &alnice să' mi întin$i o mînă prietenească, fii îngerul care îmi alină suferin#a! îndeplineşte cu milă! ultima ta misiune fa#ă de mine % spune'mi cuvinte de duioşie şi de iertare, ca să mor liniştită şi să nădă&duiesc îndurarea &udecătorului care mă aşteaptă acolo sus! 3pera să moară % dar amărăciunea leagă şi mai strîns lan#ul vie#ii noastre in loc să'0 sfarme! Nu fu nici măcar rău olnavă, nu mai avea putere % că$u doar într'o stare de triste#e visătoare şi de apatie vecină cu icisnicia! Ralp( încercă să'i a ată gîndurile % o îndepărtă de tot ceea ce putea să'i amintească de RaCmon! 7 duse în Touraine % o încon&ură de tot ceea ce face via#a mai plăcută % sacrifica tot timpul lui pentru a'i procura ei cîteva clipe suporta ile % şi cînd nu i$ utea, cînd isprăvea toate resursele artei şi afec#iunii lui fără să fi putut face să strălucească o sla ă ra$ă de plăcere pe această fa#ă posomorită şi ofilită, îşi deplîngea neputin#a cuvintelor şi se învinuia amarnic de stîngăcia duioşiei lui! într'o $i! o găsi mai distrusă, mai a ătută ca niciodată! Nu îndră$ni să'i vor ească şi se aşe$ă lîngă ea cu un aer trist! Atunci, Indiana, întorcîndu'se spre el, îi strînse mina afectuos 5 • Te fac să suferi mult! sărmane Ralp( 8 îi spuse ea şi tre uie să ai multă ră dare ca să supor#i spectacolul unei nefericiri egoiste şi laşe ca a mea 8 >reaua ta sarcină este de mult îndeplinită! Preten#ia cea mai nesă uită n'ar putea cere prieteniei mai mult decît ai făcut tu pentru mine! Acum, lasă'mă cu răul care mă roade % nu strica via#a ta curată si simtă, prin contactul cu o via#ă lestemată % încearcă să găseşti într'altă parte fericirea care nu se poate ivi în prea&ma mea! • Realmente, renun# să te vindec! Indiana, răspunse el % dar nu te voi părăsi niciodată, c(iar cînd îmi vei spune că pre$en#a mea î#i este de$agrea ilă % căci ai încă nevoie de îngri&iri materiale şi dacă nu vrei să fiu prietenul tău, cel pu#in voi fi lac(eul tău! Totuşi ascultă'mă % vreau să'#i propun un su terfugiu pe care l'am păstrat pentru ultima perioadă a răului, dar care cu siguran#ă este fără greş! • Nu cunosc decît un leac împotriva amărăciunii, răspunse ea 5 uitarea % căci am avut timpul să mă conving că ra#iunea este neputincioasă! 3ă aşteptăm deci totul de la timp! "acă voin#a mea ar putea să asculte de recunoştin#a pe care mi'o inspiri, c(iar de pe acum aş fi veselă şi calmă ca în $ilele copilăriei noastre % crede'mă, prietene, că nu'mi face plăcere să'mi (rănesc răul şi să'mi învenine$ rana % nu ştiu eu, că toate suferin#ele mele se răsfrîng în inima ta : .ai 8 aş dori să uit, să mă lecuiesc 8 dar nu sînt decît o iată femeie% Ralp(, f i i ră dător şi nu mă crede ingrată! I$ ucni în lacrimi! 3ir Ralp( îi luă mîna! ) Ascultă, scumpa mea Indiana, uitarea nu stă în puterea noastră % nu'#i aduc nici o vină 8 eu pot să sufăr cu ră dare % dar să te văd suferind, este peste puterile mele! "e altfel, pentru ce ne $ atem atît, iete creaturi ce sîntem, împotriva unui destin de fier : "estul să tot tîrîm această g(iulea % "umne$eu pe care îl adoram si tu şi eu, n'a destinat omul atîtor mi$erii fară să'i dea instinctul de a li se sustrage % şi ceea ce

face! după părerea mea! principala superioritate a omului asupra rutei, este că în#elege care este leacul tuturor relelor sale. Acest leac este sinuciderea % este cel pe care ţi-l propun, pe care #i'l recomand! ) +'am gîndit deseori la el! răspunse Indiana după o scurta tăcere! Altădată, m-au îm iat tenta#ii foarte puternice, dar un scrupul religios m'a oprit! "e atunci, ideile mele s'au format în singurătate! Nenorocirea, #inîndu'se de mine, m'a învă#at încetul cu încetul o altă religie decît religia propovăduită de oameni! *înd ai venit în a&utorul meu eram (otărît/ să mă las să mor de foame % dar tu m'ai rugat să trăiesc şi nu aveam dreptul să'#i refu$ acest sacrificiu! Acum ceea ce mă opreşte este e1isten#a ta! este viitorul tău! *e vei face tu! singur pe pămînt! sărmane Raip(! fără familie, fără pasiuni, fară afec#iuni : "e la îngro$itoarele răni care mi'au sfîşiat inima, nu'#i mai sînt ună ia nimic 5 dar poate mă voi vindeca! "a, Ralp(, voi face toate sfor#ările pentru aceasta, #i'o ,ur % ai încă pu#ină ră dare 5 curînd, poate voi fi în stare să surîd!!! .reau să redevin liniştită şi veselă, ca să'#i declic această via#ă pe care te'ai străduit atîta să o smulgi nenorocirii! ) Nu! prietena mea! reluă Ralp(! nu primesc un astfel de sacrificiu, nu'0 voi accepta niciodată! Prin ce este mai pre#ioasă e1isten#a mea! decît a dumitale : de ce tre uie ca dumneata să'#i impui un viitor odios, ca să'mi oferi mie unul plăcut : *re$i oare că mi'ar fi cu putin#ă să mă ucur de el, dîndu'mi seama că inima dumitale nu'0 împărtăşeşte : Nu! nu sînt egoist pînă'ntr'atît! 3ă nu încercăm, crede'mă, un eroism imposi il % este orgoliu şi îngîmfare să nădă&duieşti a te lepăda astfel de orice iu ire de tine însu#i! Pe scurt, să privim situa#ia noastră cu calm şi să dispunem de $ilele ce ne r ămîn ca de un un comun pe care nici unul dintre noi n'are dreptul s ă'0 acapare$e în dauna celuilalt! "e multă vreme, aş putea spune c(iar de la naştere, via#a mă o oseşte şi mă apasă % acum! nu mai sînt în stare să o suport fără acreală şi fără impietate. 4ă părăsim împreună lumea aceasta, Indiana, să ne întoarcem la "umne$eu care ne'a e1ilat pe acest pămînt al încercărilor, în această vale a lacrimilor! dar care fără îndoială nu va refu$a să ne primească la sinul lui, cînd, o osi#i şi $dro i#i, ne vom duce să'i cerem indul' gen#a şi mila sa! Indiana, eu cred în "umne$eu şi sînt cel care, cel dintîi, te'am învă#at să cre$i în el! Ai deci încredere în mine( o inimă dreaptă nu poate înşela pe cel care i se adresea$ă cu nevinovă#ie! Eu simt că noi am suferii5 destul pe pămînt şi unul şi celălalt, pentru a fi iz%ăviţi de greşelile noastre! Bote$ul nenorocirii a purificat îndea&uns sufletele noastre % să le restituim celui ce ni le'a dat! Acest gmd preocupă pe Ralp( şi pe Indiana timp de mai multe $ile, după care s'a (ot/rît că îşi vor lua via#a împreună! Nu mai fu vor a decît să fie ales felul sinuciderii! ) E o c(estiune de oarecare importan#ă, spuse Ralp( % dar eu m'am si gîndit la asta şi iată ceea ce am să'#i propun! Actul pe care îl vom săvîrşi nefiind re$ultatul unei cri$e de rătăcire momentană, ci #elul ine c(i $uit al unei (otărîri luate dintr'un sentiment de pietate calmă si deli erată, este important ca noi să'0 săvîrşim cu aceeaşi reculegere ca un catolic în fa#a tainelor -isericii sale! Pentru noi, universul este templul in care adorăm pe "umne$eu! In sinul unei naturi vaste şi virgine se regăseşte sentimentul puterii sale, nepri(ănită de nici o profanare omenească! 3ă ne reîntoarcem aşadar în deşert, pentru a ne putea ruga! Aici, pe aceste meleaguri ce mi şună de oameni şi de vicii, în sinul acestei civili$a#ii ce reneagă pe "umne$eu ori îl sc(imonoseşte, simt că voi fi stîn&enit, risipit şi întristat! Aş vrea să mor ucuros, cu fruntea senină, cu oc(ii ridica#i către cer! "ar unde să'0 găseşti aici : Eu î#i voi spune! însă! locul în care sinuciderea mi'a apărut su aspectul său cel mai no il şi cel mai solemn! Este, îa marginea unei prăpăstii, în insula Bour on % este în locul cel mai înalt al acelei cascade care se avîntă diafană şi încununată de un curcu eu scînteietor! în rîpa solitară a Bernieăi! Acolo am petrecut noi cele mai plăcute ceasuri ale copilăriei noastre 5 acolo am plîns apoi suferin#ele cele mai amare ale vie#ii mele % acolo am învă#at să mă rog si să sper % acolo aş vrea, într'una din frumoasele nop#i ale climatului nostru, să mă îngrop su acele ape limpe$i şi să co or în mormîntul răcoros şi înflorit pe care îl oferă profun$imea prăpastiei înver$ite! "acă nu ai vreo înclinare pentru a l t loc de pe pămînt, acordă'mi satisfac#ia de a săvîrşi du lul nostru sacrificiu în locurile care au

fost martore &ocurilor copilăriei noastre şi durerilor tinere#ei noastre! • *onsimt, răspunse doamna "elmare, punîndu-şi mina în aceea a lui Ralp( ca semn de învoială! +'am sim#it totdeauna atrasă către #ărmul apelor, printr-o simpatie ire$isti ilă şi prin amintirea ietei mele Noun! .a fi înduioşător, să mor ca şi ea % aceasta va fi ispăşirea mor#ii sale pe care am pricinuit'o! • 9i apoi, spuse Ralp(, o nonă călătorie pe mare făcută de data aceasta cu alte sim#ăminte decît cele care ne'au tur urat pînă acum! este cea mai ună pregătire pe care ne'am putea'o imagina ca să ne reculegem, să ne desprindem de pasiunile pămînteşti! să ne ridicăm purifica#i de orice întinare ,a picioarele 2iin#ei 3upreme! I$ola#i de lumea întreagă, mereu gata să părăsim ucuroşi via#a, vom privi cu oc(i încînta#i furtuna răscolind elementele şi desfăşur$nd în fa#a noastră măreţele ei spectacole! .ino, Indiana % să plecăm, să ne scuturăm de praful acestui pămînt ingrat! +oartea noastră aici, su oc(ii lui RaCmon, ar avea aparen#a unei ră$ unări mesc(ine şi &osnice! 3ă lăsăm lui "umne$eu gri&a de a pedepsi pe acest om % mai degra ă să mergem şi să'i cerem să desc(idă te$aurele milei sale pentru această inimă ingrată şi stearpă! Plecară! >oeleta ?Na(andoveB! sprintenă şi uso ară ca o pasăre, îi duse în patria pe care o părăsiseră de două ori! Niciodată o traversare n'a fost atat de fericită şi atît de rapidă! 3e părea că un vînt favora il fusese destinat să conducă în port pe aceşti doi nefericiti atît de multă vreme rostogoli#i pe st/ncile vie#ii! In timpul acestor trei luni, Indiana culese roadele docilită#ii sale fa#ă de sfaturile lui Ealp(! Aerul mării, atît de tonic şi de pătrun$ător! îi întari sănătatea plăpîndă 5 în inima ci o osită se reîntoarse liniştea! 3iguran#a de a sfîrşi în curînd cu suferin#ele, produse asup r a ei efectul promisiuniior făcute de doctor unui olnav credul! "esprinsă de via#a ei trecută! îşi desc(ise sufletul emo#iilor profunde ale speranţei religioase! >îndurile i s'au pătruns, toate, de un farmec misterios, de o mireasmă cerească! Niciodată marea şi cerul nu'i apăruseră atat de frumoase! ,e descoperi atîtea splendori şi atîtea oga#ii, încît i se păru că le vede pentru prima oară! 2runtea ei redeveni senină şi s'ar fi spus că o ra$ă dumne$eiască i se furişase în oc(ii al aştri, uşor melancolici! 7 sc(im are tot atît de e1traordinară, se petrecu în sufletul şi în aspectul lui Ralp( % aceleaşi cau$e produseră aproape aceleaşi efecte! 3ufletul lui, multă vreme încordat împotriva durerii, se destinse la c ăldura înviorătoare a speran#ei! *erul co orî de asemenea! în această inimă amară şi $dro ită! *uvintele începură să'i oglindească sen' timentele şi pentru prima oară Indiana cunoscu adevăratul lui caracter! Intimitatea sacră şi filială care îi apropie înlătură unuia timiditatea lui dureroasă, celuilalt pornirile ostile şi nedrepte! ,ui Ralp(, fiecare $i îi îndepărtă unul din aspectele neplăcute ale firii lui! Indianei una din greşelile ei de apreciere! In acelaşi timp, amintirea c(inuitoare a lui RaCmon se şterse, păli si se sfărîmă ucată cu ucată, în fa#a virtu#ilor ne ănuite! în fa#a su limei candori a l u i Ralp(! Pe măsură ce Indiana vedea pe unul crescînd şi ridicîndu'se, în oc(ii ei celălalt co ora! Pînă în cele din urmă, tot comparînd pe aceşti doi oameni, orice rămăşi#ă a dragostei sale oar e şi nefaste i se stinse din suflet!

XXX

In urmă cu un an, într'o seară a eternei veri care domneşte în aceste regiuni, doi călători ai goeietei Na(andove, au pătruns adinc în mun#ii insulei Bour on! la trei $ile după de arcareX! *ele două persoane folosiseră acest timp pentru odi(nă, gri&ă aparent fără nici o legătură cu scopul care le adusese pe ateste meleaguri! "ar, fără îndoială, ele n'au &udecat tot aşa % căci! după ce au luat împreună infu$ia de fa"am pe varangă @, s'au îm răcat cu o

gri&a de ose ită ca şi cum ar fi avut inten#ia să petreacă seara în oraş şi apucînd pe cărarea muntelui, după un ceas de au a&uns Ia valea a ruptă a Bernicăi! înt$mplarea a făcut ca să fie 4na din cele mai frumoase seri pe care luna să le fi luminat la tropice! Acest astru a ia ieşit din valurile negricioase, începea să aştearnă deasupra mării o lungă dîră de argint viu % dar scînteierile lui nu pătrundeau în rîpă şi marginile lacului nu răsfrîngeau decît refle1ul tremurător al cîtorva stele! Nici lămîii răspîndi#i pe coasta muntelui mai înalt nu se acopereau de acele palide diamante pe care luna le seamănă pe frun$ele lor lucii şi fărîmicioase! Tamarinii si a anoşii fremătau în um ră % doar cî#iva palmieri gigantici ridicau la o sută de picioare deasupra solului tulpinile lor $velte şi uc(etele frun$elor palmate aşe$ate pe crestele lor erau singurele care se argintau cu o strălucire ver$uie! Păsările de mare şedeau tăcute în crăpăturile stîncii şi numai cî#iva porum ei al aştri, ascunşi după streaşinile muntelui, făceau să se audă în depărtare glasul lor trist şi pătimaş! *ără uşi frumoşi, adevărate giuvaeruri vii, foşneau uşor prin ar orii de cafea, sau ştergeau uşor fa#a lacului î$îind în $ or, iar $gomotul uniform al cascadei părea că sc(im ă cuvinte tainice cu ecourile #ărmurilor lui! 7colind de'a lungul unei poteci a rupte, cei doi dru me#i solitari a&unseră în vîrful defileului, la locul în care torentul se avîntă spre fundul prăpastiei ca o coloană de a uri al i şi uşori! 3e găsiră atunci pe o mică platformă care convenea perfect e1ecutării proiectului lor! *iteva liane agă#ate de tulpinile de rafiaK formau în acest loc un leagăn natural care se apleca deasupra cascadei! 3ir Ralp(! cu un admira il sînge rece, tăie cîteva ramuri care ar fi putut stîn&eni elanul lor, apoi luă mîna verişoarei sale şi o făcu să se aşe$e pe o stîncă acoperită cu muşc(i, unde în timpul $ilei, aspectul încîntător al acestui loc se desfă'
0

Palmier din Africa din frun$ele căruia se scot fi rele de rafie!

şura cu toată gra#ia lui viguroasă şi săl atică! "ar în acest moment o scuritatea nop#ii si vaporii condensa#i fai cascadei învăluiau totul şi făceau să apară nemăsurată şi înspăi' m/ntătoare adîncimea (ăului! ) 3cumpa mea Indiana, spuse el, î # i atrag aten#ia că pentru succesul planului nostru o sa fie nevoie să ai foarte mult sînge rece! "acă te avîn#i pripit, în partea pe care negura e$nei te face să #i se pară un gol adînc, te vei $dro i de stînci fără doar si poate şi nu vei găsi decît o moarte înceată si crîncenă 5 dar dacă ai gri&ă să te arunci în această linie al ă pe care o descrie căderea apei, vei a&unge în lac odată cu ea şi cascada însăşi va avea gri&ă să te afunde! "e altfel, dacă vre& să mai aştep#i un ceas, luna va fi destul de sus pe cer pentru a ne oferi lumina ei! • Primesc, răspunse Indiana, cu atît mai mult cu cît tre uie să dedicăm aceste ultime clipe medita#iei religioase! • Ai dreptate, prietenă, reluă Ralp(! *red că acest ceas suprem este acela al reculegerii si al rugăciunii! Nu spun că ar tre ui să ne împăcăm cu *e8 Etern, asta ar în' semna să uităm distan#a care ne desparte de puterea lui su limă % dar cred că tre uie să ne împăcăm cu oamenii care ne'au făcut să suferim şi s/ încredin#am, ri$ei care suflă către nord'est cuvinte de iertare pentru fiinţele de care ne despart trei mii de leg(e! Indiana primi această propunere fără surprindere şi fără emo#ie! "e mai multe luni, e1altarea gîndurilor ei crescuse în propor#ie cu sc(im area petrecută în Ralph. &a nu'l mai asculta ca pe un sfătuitor flegmatic % îl urma în tăcere ca pe un du( un! însărcinat să o ia de pe pămînt şi să o scape de c(inurile ei! ) Primesc, spuse ea % simt cu ucurie că pot ierta fără sfor#are, că nu am în inimă nici ură, nici căin#ă, nici dragoste, nici duşmănie % a ia dacă, în ceasul de fa#ă, îmi mai amintesc de neca$urile tristei mele vie#i şi de ingratitudinea celor pe care i'am avut în &urul meu! "umne$eule mare 8 tu ve$i adîncul inimii mele % tu ştii că este curat şi liniştit şi că toate gîndurile mele de dragoste şi de speran#ă sînt îndreptate către tine. Atunci Ralp( se aşe$ă la picioarele Indianei şi începu să se roage cu o voce puternic ă ce domina zgomotul cascadei! Era poate pentru prima oară, de cînd se născuse, că

întreaga lui gîndire îi apărea pe u$e! *easul mor#ii sunase % acest suflet nu mai avea nici stavile, nici taine % el nu mai apar#inea decît lui "umne$eu % lan#urile societă#ii nu îl mai apăsau! Pornirile lui înfocate nu mai erau crime, avîntul său era li er spre cerul care îl aştepta % vălul care ascundea atîtea virtu#i, atîtea mărinimii şi atîta putere, că$u cu totul şi spiritul acestui om se ridică din primul avînt la nivelul inimei sale! Aşa cum o flacără dogoritoare străluceşte în mi&locul vîrte&urilor de fum şi le împrăştie, focul sacru care dormea neştiut în adîncul fiin#ei sale făcu să #îşnească lumina lui vie! Prima dată cînd această conştiin#ă infle1i ilă se găsi li erată de temerile şi de lan#urile sale, cuvintele veniră de la sine în spri&inul gîndirii şi omul mediocru, care toată viaţa nu spusese decît lucruri o işnuite! în ceasul lui cel de pe urmă deveni elocvent şi convingător cum nu fusese niciodată RaCmon! Nu aştepta#i să vă repet straniile discursuri pe care le încredin#a ecourilor singurătă#ii % el însuşi, dacă ar fi aici, n'ar putea să ni le redea! 3înt clipe de e1altare şi de e1ta$ în care gîndurile noastre se purifică, se rafinea$ă, devin eterice întrucîtva! Aceste rare momente ne ridică atît de sus! ne poartă atît de departe de noi înşine, că recă$înd pe pămînt pierdem conştiin#a şi amintirea acestei e#ii intelectuale. *ine poate în#elege misterioasele vi$iuni ale sc(ivnicului : *ine poate povesti visurile poetului, mai înainte ca fervoarea să i se fi liniştit, scriinduni'le : *ine poate să ne spună minunile ce se de$văluie în sufletul celui drept! în ceasul cînd cerul se întredesc(ide pentru a'0 primi : Ralp(! acest om at ît de vulgar în aparen#ă, dar e1cep#ional cu toate acestea, căci credea cu tărie în "umne$eu şi cerceta $i de $i cartea conştiin#ei sale! Ralp( îşi înc(eia în această clipă socotelile sale cu veşnicia! Era momentul de a fi el, de a de$goli întreaga sa fiin#ă morală, de a se despuia în fa#a 6udecătorului de straiele prefăcute pe care i le impuseseră oamenii! ,epădînd aspra cămaşă de peniten#ă pe care durerea o lipise de oasele lui, el se ridic ă, su lim şi radios, ca si cum ar fi şi intrat în lăcaşul răsplă#ilor divine! Ascultîndu'0, Indiana nu găsi că tre uie să se mire% ea nu se între ă dacă era Ralp( cel, care vor ea astfe, Ralp( pe care îl cunoscuse nu mai e1ista şi cel pe care îl asculta acum i se părea un prieten pe care îl vă$use altădată în visurile sale şi care, în sfîrşit, pe pragul mor#ii, devenea pentru ea realitate! 3im#i sufletul ei curat ridi'cîndu'se cu acelaşi avînt! 7 ar$ătoare simpatie religioasă o i ni # ia în aceleaşi emo#ii % lacrimi de entu$iasm se scurseră din oc(ii ei în părul lui Ralp(! Atunci luna se afla deasupra crestei marelui palmist K 9i ra$a sa! pătrun$înd printre liane, o învălui pe Indiana cu o strălucire palidă şi umedă care o făcea să semene, în roc(ia ei imaculată şi părul lung împletit pe umeri, cu um ra unei fecioare rătăcită în deşert! 3ir Ralp( îngenunc(e în fa#a ei şi îi spuse 5 ) Acum, Indiana, tre uie ca tu s ă'mi ier#i tot răul pe care #i l'am făcut, pentru ca eu să mi'0 pot ierta mie însumi!
0

3pecie de palmier al cărui mugur terminal este comesti il!

• .ai 8 răspunse ea, ce am oare să'#i iert, sărmane Ralp( : "impotrivă, n'ar tre ui să te inecuvînte$, în $iua mea cea de pe urmă, aşa cum tu m'ai silit să o fac în toate $ilele nenorocite care au marcat via#a mea : • Nu ştiu pînă la ce punct am fost vinovat, reluă Ralp( % dar este imposi il ca, într'o luptă atît de lungă şi atît de teri ilă cu destinul meu, să nu fi fost de multe ori, tară ştirea mea! • "espre ce luptă vor eşti : între ă Indiana! • Iată, răspunse el, ceea ce tre uie să'#i e1plic înainte de a muri % este secretul vie#ii mele! +i l'ai cerut pe cora ia care ne aducea înapoi şi am făgăduit să #i'0 de$vălui la #ărmul lacului Bernică, ultima dată cînd luna se va ridica deasupra noastră! • +omentul a venit, spuse ea, te ascult! • Ai deci ră dare % căci am o întreagă şi lungă poveste de istorisit şi această poveste este povestea mea! • *redeam că o cunosc, eu care nu te'am părăsit aproape niciodată! • Nu o cunoşti % nu cunoşti din ea nici o $i, nici un ceas, spuse Ralp( cu triste#e! *înd oare aş fi putut să #i'o spun : *erul a voit ca singurul moment potrivit pentru

această mărturisire să fie ultimul din via#a ta şi dintr'a mea! "ar pe cît ar fi fost ea altădată de ne unească şi de nelegiuită, pe atît este de inocentă şi de legitimă a$i! Este o satisfac#ie personală pe care nimeni n'are dreptul să mi'o reproşe$e în ceasul în care ne aflăm şi pe care mi'o vei acorda, pentru a desăvîrşi opera de ră dare şi de lînde#e pe care ai înfăptuit'o fa#ă de mine! îndură deci pînă la capăt povara nefericirii mele % şi dacă te o osesc şi te irită cuvintele mele, ascultă murmurul cascadei care cîntă pentru mine imnul mor#ilor! Eram născut ca să iu esc % nici unul din voi n'a voit să o creadă şi această eroare mi'a pecetluit caracterul! Este adevărat că natura, dîndu'mi un suflet plin de căldură, săv/rşise un straniu nonsens % a pus pe fa#a mea o mască de piatră şi pe lim a mea o greutate de neurnit % mi'a refu$at ceea ce acordă făpturilor celor mai reduse, darul de a' mi e1prima sentimentele prin privire sau prin cuvînt! Aceasta m'a făcut egoist! 2iin#a mea morală a fost &udecată după învelişul e1terior şi ca un fruct sterp, a tre uit să lînce$esc su scoar#a aspră de care nu mă puteam lepăda! A ia născut, am fost respins de inima de care aveam cea mai mare nevoie! +ama m'a îndepărtat de la sîn cu de$gust, fiindcă fa#a mea de copil nu ştia să răspundă surîsului ei! ,a vîrsta cînd a ia po#i deose i un gînd de o nevoie, eram de&a înfierat cu odioasa denumire de egoist, Atunci s'a (otărît că nimeni nu mă va iu i, pentru că nu mă pricepeam să e1prim nimănui dragostea mea! +'au făcut nefericit şi au proclamat că nu sim#eam acest lucru % aproape că m'au alungat de su acoperişul părintesc % m'au trimis să trăiesc pe stînci, ca o iată pasăre a #ărmurilor! Indiana, ştii care mi'a fost copilăria 8 Am petrecut nesfîrşitele mele $ile în deşert, fără ca vreodată o mamă neliniştită să vină şi să caute urma paşilor mei, fără ca vreun glas prieten să răsune în tăcerea văilor pentru a mă preveni că noaptea mă c(eamă la cămin! Am crescut singur, am trăit singur % dar "umne$eu n'a îngăduit să fiu nefericit pînă la capăt, căci nu voi muri singur! Încă de pe atunci, cerul mi'a trimis un dar, o mîngîiere, o speran#ă! Ai apărut în via#a mea ca şi cum ai fi fost creată pentru mine! 3ărman copil 8 părăsită ca şi mine, ca şi mine $vîrlită în via#ă fără dragoste şi fără spri&in, păreai să'mi fii destinată, cel pu#in aşa îmi făceam ilu$ia! Am fost oare prea încre$ut : Timp de $ece ani, mi'ai apar#inut doar mie, fără împăr#eală, fără rivali, fără c(inuri! Pe atu aci nu în#elesesem încă ce înseamnă gelo$ia!
Timpul acela! Indiana, a fost cel mai pu# in întunecat pe care l-am stră%ătut. Tc'am socotit drept sora mea, fiica mea! tovarăşa mea! eleva mea, lumea mea! Nevoia pe care o aveai de mine, a făcut din viaţa mea ceva mai mult decît via#a unei săl ătăciuni % pentru dumneata, m'am smuls din de$năde&dea în care mă aruncase dispre# u l rudelor mele! "evenindu'#i util, am început să mă pre#uiesc! 9re%uie să spun tot, Indiana 5 după ce pentru dumneata am acceptat povara vie#ii, de aci! înc(ipuirea mea a înfiripat speran#a unei recompense! +'am o%işnuit Iiartă'mi cuvintele pe care le voi folosi, nici astă$i nu le pronun# decît tremurîndJ! m'am o işnuit cu gandul că vei fi so#ia mea % încă de copil te priveam ca pe logodnica mea % imagina#ia mea te şi împodo ea cu gra#iile tinere#ii % eram neră%dător să te văd mare! 2ratele meu, care! în familie, u$urpase partea mea de afec#iune şi căruia îi plăceau tre urile gospodăreşti, cultiva o grădină pe colina care se vede de aici în timpul $ilei şi pe care noii plantatori au transformat'o în ore$ărie! îngri&irea florilor îi ocupa cele mai plăcute clipe şi în fiecare diminea#ă, eu oc(i neră dători, se ducea să o%serve pe furiş progresul lor şi să se mire, ca un copil ce era, că nu putuseră să crească într-o noapte după cum se aşteptase! Pentru mine! Indiana, erai întreaga mea ocupa#ie, întreaga mea ucurie, întreaga mea ogă#ie % erai tînăra plantă pe care o cultivam, mugurul pe care eram dornic să'0 văd înflorind! Iată de ce! diminea#a, pîndeam efectul unui soare mai mult trecut peste capul tău % căci devenisem un tînăr şi dumneata nu erai decît o copilă! "e&a mocneau în pieptul meu patimi al căror nume î#i era necunoscut % cei cincispre$ece ani ai mei îmi răscoleau imagina#ia şi te mirai vă$îndu'm/ adesea trist! împărtăşind &ocurile tale fără să'mi facă plăcere! Nu concepeai ca un fruct, o pas ăre, să nu mai fie adevărate ogă#ii şi pentru mine ca şi pentru dumneata şi î#i păream de&a rece şi i$ar! *u toate acestea, mă iu eai aşa cum eram % căci, cu toată melancolia mea! nu aveam nici o clipă care să nu'#i fi fost consacrată % sufeream, dar suferin#ele te făceau şi mai scumpă inimii mele! nutream speran#a ne ună că într'o $i î#i va fi dat să le sc(im i

în %ucurii. .ai 8 iartă'mi gîndul nelegiuit care m'a făcut să trăiesc $ece ani 5 dacă a fost o crimă pentru copilul lestemat să rîvnească la dumneata, frumoasă şi simplă fată a mun#ilor, "umne$eu singur este vinovat de a'i fi dat drept orice (rană, acest gînd cute$ător! "in ce putea să fiin#e$e această inimă $dro ită, ignorată, care găsea peste tot nevoi şi nicăieri un spri&in : "e la cine putea s ă aştepte o privire, un $îm et de dragoste, dacă nu de la dumneata, căreia #i'a fost ca un iu it aprotipe în acelaşi timp ca şi un tată : 9i cu toate acestea, nu te înspăimînta că ai crescut su aripa unei iete păsări mistuite de dragoste % nici o adora#ie întinată, nici un gînd vinovat n'a venit vreodată să pună în prime&die virginitatea sufletului tău, niciodaiă gura mea nu a răpit $ilelor tale acea floare de nevinovă#ie care le învăluia, ca pe fructe, diminea#a, o oare &ilavă! *ru#ările mele au fost cele ale unui tată şi cînd u$ele tale neştiutoare si $văpăiate întîlneau pe ale mele, nu găseau focul mistuitor al dorin#ei virile! Nu, nu de dumneata, feti#a eu oc(i al aştri, eram îndrăgostit! Aşa cum sedeai acolo, în ra#ele mele, cu surîsul nevinovat şi mîngîierile drăgălaşe, nu erai decît copilul meu sau cel mult surioara mea % eu eram îndrăgostit de cei cincispre$ece ani ai tăi, atunci cînd, lăsat singur în voia ardorii celor cincispre$ece ani ai mei, devoram viitorul cu oc(i nesă#ioşi, *înd î#i citeam povestea lui Paul şi a .irginiei, nu o în#elegeai decît pe &umătate! Plîngeai, totuşi, vă$usei povestea unui frate şi a unei surori, acolo unde eu fremă' tasem de simpatie descoperind $ uciumul a doi aman#i! Această carte a fost tortura mea, în timp ce era ucuria dumitale! I#i plăcea să mă ascul#i citind despre afec#iunea cîinelui credincios, frumuse#ea cocotierilor şi cîntecele negrului "omingo! Eu reciteam singur convor irile lui Paul si ale prietenei sale, ănuielile nestăpînite ale unuia, suferinţele secrete ale celuilalt! 7( 8 cît le în#elegeam de ine, aceste prime nelinişti ale adolescen#ei care caută în inima sa e1plica#ia tainelor vie#ii şi care pune siăpînire cu entu$iasm pe cea din#ii fiin#ă iu ită pe care o înt$lneşte 8 "ar tre uie să recunoşti! Indiana, că n'am săvîţşit crima de a gră i nici măcar cu o singură $i cursul liniştit al copilăriei tale % n'am! lăsat să scape nici un cuvint din care să fi putut afla că în via#ă e1istau c(inuri şi lacrimi! ,a $ece ani, te'am lăsat în toată neştiin#a şi în toată siguranţa în care te aflai, atunci cînd doica te'a pus în ra#ele melc, într'o $i cînd (otărîsem să mor! "eseori, singur, aşe$at pe această stîncă! m'am $ uciumat cu frene$ie ascultînd toate murmurele de primăvară şi de dragoste pe care le ascunde muntele, vă$înd zăhărarii3 urm$rindu-se şi hărţuindu-se, insectele adormind voluptos îm ră#işate în corola florilor, respirînd pul erea încinsă pe care şi'o trimit palmierii, e1altări aeriene, plăceri su tile cărora ri$a molatecă a verii le slu&eşte drept culcuş! Atunci eram eat, eram ne un % ceream dragoste florilor, păsărilor, vocii torentului! *(emam cu furie această fericire necunoscută a cărei idee singură, mă făcea s/ delire$! "ar le vedeam alergînd spre mine veselă şi $văpăiată, acolo pe cărare, atît de mică în depărtare, şi atît de stîngace cînd treceai peste stînci, că puteai fi luată, cu părul tău run şi roc(ia al ă, drept un pinguin din #inuturile australe % atunci sîngele mi se potolea, Pasări care se (rănesc cu seva zaharată a trestiei de $a(ăr! u$ele nu'mi mai ardeau % uitam, în fa#a Indianei de şapte ani, pe Indiana de cincispre$ece ani pe care o visasem înainte % î#i desc(ideam ra#ele cu o ucurie curată % mîngîierile tale îmi răcoreau fruntea % eram fericit, eram părintele tău! *îte $ile li ere şi liniştite am petrecut în fundul acestei văi8 "e cîte ori #i'am scăldat picioruşele în apa limpede a lacului 8 "e cîte ori te'am privit dormind printre trestii, la um ra unei frun$e de latanier K 8 Atunci, c îteodată, c(inurile mele reîncepeau! +ă întristam vă$îndu'te atît de mică % mă între am, dacă, cu astfel de spaime, voi trăi pînă în $iua cînd vei putea să mă în#elegi şi să'mi răspun$i! I#i ridicam încetişor părul fin ca mătasea şi îl sărutam cu dragoste! îl comparam cu alte ucle pe care #i le tăiasem de pe frunte în ceilal#i ani şi pe care le păstram mereu la mine! *onstatam eu plăcere nuan#ele mai întunecate pe care fiecare primăvară i le adăugase! Apoi priveam pe trunc(iul unui curmal învecinat, ră o&ul pe care îl săpasem în el pentru a'#i însemna înăl#area treptată a

trupului, timp de patru sau cinci ani! Indiana, ar orele păstrea$ă încă, aceste cicatrice % le' am regăsit ultima dată cînd am venit aici, ca să sufăr! .ai 8 $adarnic ai crescut % $adarnic frumuse#ea ta şi'a #inut făgăduielile % $adarnic părul tău a devenit negru ca a anosul % n' ai crescut pentru mine, nu pentru mine #i s'au împlinit farmecele % pentru altul #i'a ătut inima întîia oară! <i'aduci aminte cum alergam, uşori ca două turturele, de'a lungul tufelor de &amro$ieri M : I#i mai aduci aminte, de asemenea, că ne rătăceam uneori în savanele care! se întind deasupra noastră : 7dată, am încercat să atingem
0 M

Palmier din insulele oceanului Indian! Ar ore a cărui coroană face o um ră deasă şi fructe pu#in dulcegi şi insipide

culmile ce#oase ale 3ala$ilor % dar nu prevă$usem că pe măsură ce urcam, fructele deveneau mai rare, căderile de apă mai greu de a&uns, vîntul mai groa$nic şi mai nimi' citor! Cînd ai vă$ut vegeta#ia dispărînd în urma noastră, ai vrut să te întorci, dar cînd am trecut de $ona ferigilor, am găsit o grămadă de fragi şi erai atît de ocupată să'ti umpli coşul cu fructele lor, că nu te mai gîndeai să pleci din acel loc! A tre uit să renun#ăm de a merge mai departe! Nu mai păşeam decît pe roci vulcanice smăl#ate ca por#elanul şi presărate cu plante lînoase % aceste iete ier uri ătute de vînturi, ne făceau să cugetăm la unătatea lui "umne$eu, care pare să le fi dat un veşmînt cald pentru a re$ista vitregiei vă$du(ului! Apoi pîcla a devenit atît de deasă că nu ne'am mai putut orienta şi a tre uit să co orîm! Te'am adus! purtîndu'te în ra#e! Am co' orît cu pruden#ă coastele a rupte ale muntelui! Noaptea ne'a surprins la marginea primei p ăduri care înflorea în cea de a treia regiune! Am cules rodii pentru dumneata, iar eu, ca să'mi potolesc setea, m'am mul#umit cu lianele acelea a căror sevă a undentă, cînd le rupi ramurile, procură o apă curată şi proaspătă! Ne'am amintit atunci aventura eroilor noştri favori#i, rătăci#i în pădurea Rîului Roşu! "ar noi n'aveam nici mame afectuoase, nici servi tori $eloşi, nici caine credincios ca să pornească în căutarea noastră! Ei ine, eram mul#umit, eram mîndru % eram singurul c(emat să veg(e$e asupra dumitale şi mă socoteam mai fericit ca Paul! "a, era o dragoste curată, o dragoste adîncă si adevărată pe care mi'o inspirai de pe atunci! ,a $ece ani, Noun era mai înaltă ca dumneata cu un cap% creol ă în sensul cel mai larg, era de$voltată, în oc(ii ei ume$i scapără o e1presie i$ară, #inuta şi caracterul său erau cele ale unei fete tinere! Ei ine, nu o iu eam pe Noun, sau mai ine $is nu o iu eam decît datorită dumitale, cu care se &uca împreună! Nu mi se întîmpla să mă între dacă de pe atunci era frumoasă şi dacă într'o $i va fi şi mai mult! Nu mă uitam la ea! In oc(ii mei era mai copilă decît dumneata! Asta fiindcă te iu eam! Toată speran#a îmi era în dumneata 5 erai tovarăşa vie#ii mele! visul tinere#ii mele!!! "ar făcusem socotelile fără să #in seama de viitor! +oartea fratelui meu m'a condamnat să iau de so#ie pe logodnica lui! Nu'#i voi spune nimic despre această epocă din via#a mea 5 n'a fost c(iar cea mai amar ă, Indiana, şi cu toate acestea am fost so#ul unei femei care mă ura şi pe care nu puteam s'o iu esc! Am fost tată şi mi'am pierdut fiul % am devenit văduv şi am aflat că erai măritată 8 Aceste $ile de e1il în Anglia, acea epocă de durere, nu #i le povestesc! "acă am greşit fa#ă de cineva, n'a fost fa#ă de dumneata % şi dacă cineva a greşit fa#ă de mine, nu vreau să mă plîng! Acolo am devenit mai egoist, adică mai trist şi mai neîncre$ător ca niciodată! Tot îndoindu'se de mine, m'au silit să devin orgolios şi să mă i$ui numai pe mine însumi! Aşa că, pentru a mă sus#ine în aceste încercări, n'am avut decît spri&inul inimii mele! +i s'a considerat drept crimă că n'am iu it, o femeie care nu s'a căsătorit cu mine decît constrînsă si nu mi'a arătat niciodată decît dispre# 8 3'a remarcat, de pe atunci, ca o principală caracteristică a egoismului meu, re$erva distantă pe care se părea că o am fa#ă de copii! 9i s'a întîmplat ca RaCmon să mă at&ocorească sîngeros în privin#a acestei înclina#ii, o servînd că gri&ile necesare educa#iei copiilor nu se potriveau cu deprinderile sistematic înc(istate cile unui flăcău tomnatec! Nu ştia! cred! că am fost tată si că eu sînt cel care te'a crescut! "ar nici unul din voi n'a vrut să în#eleagă că si după atî#ia ani! amintirea fiului meu era tot atît de cumplită pentru mine ca si în prima $i şi că

inima mea adînc rănită se $ uciuma cînd vedeam căpşoarele londe care mi'0 reaminteau! *înd un om este nenorocit, ne e teamă să nu'0 găsim destul de vinovat, pentru că ne temem să nu fim nevoi#i de a'0 plînge! "ar ceea ce nimeni nu va putea în#elege niciodată, este indignarea profundă, este disperarea neagră care %m'a cuprins atunci cînd eu, iet copil al deşertului, căruia nimeni nu s'a ostenit să'i arunce o privire de milă, ara fost smuls din aceste locuri ca să mi se pună în spinare toate lan#urile societă#ii % atunci cînd mi s'a impus să ocup un loc rămas gol în această lume care mă respinsese % atunci cînd au vrut să mă facă să în#eleg că aveam datorii de împlinit fa#ă de aceşti oameni care nesocotiseră pe ale lor fa#ă de mine! ;aida de 8 nimeni dintre ai mei nu voise să mă spri&ine şi acum to#i mă invitau la adunarea intereselor lor, pentru a mă însărcina să le apăr 8 Nu voiau nici măcar să'mi îngăduie să mă ucur în linişte de ceea ce nu se refu$ă nici unor paria, aerul singur ătă#ii 8 Nu aveam în via#ă decît un un, o speran#ă, un gînd, acela că îmi apar#ineai pentru totdeauna % mi'a fost luat, mi s'a spus că nu erai destul de ogată pentru mine! Amară at&ocură 8 eu, pe care mă (răniseră mun#ii şi pe care căminul părintesc mă i$gonise 8 eu! căruia nu mi s'a îngăduit să cunosc inefacerile ogă#iilor şi căruia acum i se impunea sarcina de a face să prospere acelea ale altora *u toate acestea m'am supus! N'aveam dreptul să adrese$ rugămintea de a nu mi se răpi firava mea fericire % eram destul de dispreţuit % a fi re$istat, însemna să mă fac odios! +ama, nemîngîiată de moartea celuilalt fiu, amenin#a că va muri şi ea, dacă nu mă supuneam destinului meu! Tata, care mă acu$a că nu ştiu să'8 console$, ca şi cum eu aş fi fost vinovat de pu#ina dragoste pe care mi'o arăta, era gata sa mă lesteme dacă aş fi încercat să scap de &ugul lui! Am plecat capul% dar cît am suferit, c(iar dumneata care ai fost de asemenea foarte nenorocită, n'ai putea să'#i dai seama! "acă, urmărit, $dro it, persecutat cum am fost, n'am întors oamenilor răul pentru rău, poate că tre uia să se tragă conclu$ia că nu aveam inima stearpă, aşa cum mi s'a reproşat! *înd am revenit aici, cînd am vă$ut omul cu care te măritaseră!!! iartă'mă, Indiana, atunci am fost într'adevăr egoist% totdeauna e1istă egoism în dragoste, din moment ce a fost pînă şi într'a mea % am sim#it nu ştiu ce ucurie crudă, gîndindu'mă că acest simulacru legal î#i dădea un stăpîn, dar nu un so#! Te mirai de afec#iunea curioasă pe care i'o arătam % asta fiindcă în el nu vedeam un rival! 9tiam ine că acest ătrîn nu putea nici să insufle nici să simtă dragostea şi că prin această căsătorie inima ta va rămîne virgină! I' am fost recunoscător pentru răceala şi pentru triste#ea ta! "acă aş fi rămas aici, poate că aş fi devenit foarte vinovat% dar m'a#i lăsat singur şi nu mi'a fost cu putin#ă să trăiesc fără tine! Am încercat să irui această dragoste nestăpînită care se reînsufle#ise în toată violen#a ei, regăsindu'te frumoasă şi melancolică aşa cum te visam încă din anii tinere#ii tale! "ar singurătatea n'a făcut decît să înăcrească durerea mea şi am cedat nevoii pe care o aveam de a te vedea, de a trăi su acelaşi acoperămînt, de a respira acelaşi aer, de a mă desfăta în fiecare clipă cu glasul tău melodios! 9tii ce piedici tre uia să întîlnesc, ce neîncredere tre uia să înfrunt % am în#eles atunci ce o liga#ii îmi impuneam % nu puteam să asocie$ via#a mea cu a ta fără să'0 asigur pe so#ul tău cu o promisiune sacră şi n'am ştiut niciodată ceea ce însemna să'mi at &oc de cuvîntul meu! +'am legat deci, în spirit şi în inimă, să nu uit niciodată rolul meu de frate şi spune'mi, Indiana, mi'am călcat oare &urămîntul : \m în#eles de asemenea că îmi va fi greu, cu neputin#ă poate, să împlinesc această sarcină riguroasă, dacă lepădăm deg(i$area care îndepărta de mine orice raport intim, orice sentiment adînc % am în#eles că nu tre uia să mă &oc cu prime&dia, căci pasiunea mea era prea înflăcărată pentru a ieşi iruitoare dintr'o luptă! Am sim#it că tre uia să ridic în &urul meu un întreit $id de g(ea#ă, pentru a îndepărta interesul tău, pentru a face cu neputin#ă compătimirea ta care m'ar fi pierdut! +i'am spus c ă, în $iua cînd tu mă vei plînge eu voi fi fost vinovat şi am consim#it să trăiesc su apăsarea acestei înspăimîntătoare acu$a#ii de uscăciune şi de egoism, de care, slavă "omnului, nu m'a#i scutit! 3uccesul prefăcătoriei mele a întrecut aşteptările % m'a#i copleşit cu un fel de milă insultătoare, ca cea care se arată eunucilor % mi'a#i contestat că aş avea un suflet şi sim#uri % m'a#i călcat în picioare şi n'am avut dreptul să arăt nici energia mîniei şi a ră$ unării, căci ar fi fost să mă trăde$ şi să vă fac să afla#i că eram un om!

+ă plîng de oameni şi nu de tine, Indiana Tu ai fost totdeauna ună şi miloasă % m'ai suportat su deg(i$area nedemnă pe care o folosisem ca să mă apropii de tine % nu m'ai făcut niciodată să roşesc de rolul meu, mi'ai tinut loc de tot şi cîteodată, mă gîndeam cu orgoliu că dacă mă priveai cu unăvoin#ă astfel cum mă prefăcusem pentru a fi su estimat, poate că m'ai iu i dacă într'o $i ai putea să mă cunoşti! .ai 8 *are alta decît tine na m'ar fi respins : care alta ar fi întins mîna acestui mărginit fără inteligen#ă şi fără grai : *u e1cep#ia ta, to#i s'au îndepărtat cu de$gust de egoist! A( 8 asta fiindcă nu e1ista pe lume decît o fiin#ă atît de generoasă pentru a a-i fi le(amite de acest sc(im fără profit% nu e1ista decît un suflet destul de mărinimos pentru a răspîndi focu, sacru care îi da via#ă, pînă şi asupra sufletului mesc(in şi îng(e#at al sărmanului a andonat! Tre uia o inimă care să ai ă prea mult, ceea ce eu nu aveam de a&uns! Nu e1ista su soare decît o Indiana, capa ilă să'0 iu ească pe un Ralp(! "upă tine, cel care mi'a arătat cea mai multă indulgen#ă, a fost "elmare! +'ai acu$at că #ineam mai mult la acest om decît la tine, că refu$înd să intervin în discu#iile voastre domestice, am sacrificat unul tău trai pentru al meu! 2emeie nedreaptă şi oar ă 8 Tu n'ai vă$ut că te'am a&utat atît cît era cu putin#ă să o fac şi mai ales, n'ai în#eles că nu puteam să ridic glasul în favoarea ta fără să mă trăde$! *e'ai fi devenit tu dacă "elmare m'ar fi alungat din casa lui : cine te'ar fi apărat, cu ră dare, în linişte, dar cu dîr$enia neclintită a unei iu iri fără moarte : N'ar fi fost RaCmon acela! 9i apoi, mărturisesc, iu eam din recunoştin#ă pe această fiin#ă aspră şi grosolană care putea să'mi smulgă singura fericire ce'mi rămînea şi care n'a făcut'o, pe acest om a cărui nenorocire era că nu'0 iu eai şi a cărui soartă tristă avea afinită#i secrete cu a mea 8 îl iu eam, de asemenea, c(iar prin aceea că nu mă făcuse niciodată să îndur c(inurile gelo$iei!!! "ar iată'mă a&uns să'#i vor esc de cea mai cumplită durere din via#a mea, de acele timpuri nenorocite cînd dragostea ta atît de mult visată, a apar#inut altuia! A ia atunci am în#eles cu adevărat, natura sentimentului pe care îl înă uşeam de atî#ia ani! A ia atunci, ura mi'a picurat otravă în piept şi gelo$ia a măcinat restul puterilor mele! Pînă atunci, imagina#ia mea te păstrase nepri(ănită % respectul meu te încon&ura cu un văl pe care nici naiva cute$an#ă a visurilor nu îndră$nea să'0 ridice % dar cînd am avut gîndul ori il că altul te tîra în destinul lui, te smulgea puterii mele şi se îm ăta din plin de fericirea pe care eu nu îndră$neam nici măcar să o vise$, m'a cu'prins furia % pe acel om detestat, aş fi vrut să'0 văd în fundul acestei prăpăstii, ca să'i $dro esc capul cu lovituri de piatră! *u toate acestea, suferin#ele tale au fost aşa de mari,! că le'am uitat pe ale mele! N' am vrut să'0 ucid, pentru c ă l' a i f i pl î ns! "e $ e ci de or i a m a vut c (i ar pof ta ) "oamne iartă'mă 8 ) de a fi infam şi &osnic, de a'0 trăda pe "elmare şi de a'0 slu&i pe duşmanul meu! "a, Indiana, am fost atît de nesă uit, atît de nenorocit vă$îndu'te suferind, incit m'am căit că am căutat să'#i desc(id oc(ii şi mi'aş fi dat via#a ca să'i pot lăsa acestui om inima mea 8 7(, ticălosul 8 "umne$eu să'i ierte răul pe care mi 0'a făcut% dar să'0 pedepsească pentru cel pe care 0'a grămădit pe capul tău 8 Pentru acela îl urăsc % căci! în ce mă priveşte, uit ceea ce a fost via#a mea, cînd văd ce a făcut din via#a ta! El este cel pe care societatea ar fi tre uit să'0 înfiere$e în frunte, c(iar din $iua naşterii 8 El este cel pe care ar fi tre uit să'0 strivească su opro riul ei şi să'0 înlăture ca pe cel mai sterp şi cel mai depravat 8 "ar, dimpotrivă, 0'a purtat în triumf! A(, aici recunosc ine oamenii şi n'ar tre ui să mă indigne$% căci, adorînd creatura slută care distruge fericirea şi stima altuia, ei nu fac decît să asculte propria lor natură! Iertare, Indiana, iertare 8 poate este o cru$ime să mă plîng în fa#a ta, dar e prima şi ultima dată % lasă'mă să lestem ingratul care te agă în mormînt! A fost nevoie de această formida ilă lec#ie ca să'#i desc(idă oc(ii! Aadarnic s'a ridicat un glas de pe patul de moarte al lui "elmare şi de pe cel al lui Noun, ca să'#i strige 5 ?Ia seama, are să te piardă 8B ) ai fost surdă % demonul tău te'a tîrît după el şi, de$onorată cum eşti, opinia te condamnă şi lui îi trece cu vederea! A făcut tot felul de rele şi nu li s'a dat aten#ie! A ucis'o pe Noun şi ai uitat acest lucru % te'a dus pe calea pier$ării şi l'ai iertat! Asta fiindcă ştia să or ească oc(ii şi să înşele ra#iunea % fiindcă vor a lui iscusită şi vicleană pătrundea în inimi % fiindcă privirea lui de viperă, fascina % fiindcă natura, dacă i'ar fi dat trăsăturile mele metalice şi inteligen#a mea greoaie, ar fi făcut din el un om întreg!

7( 8 "a 8 3ă'0 pedepsească "umne$eu, pentru că fa#ă de tine a fost ca o fiară % sau mai degra ă să'0 ierte, căci poate a fost mai mult stupid decît rău 8 Nu te'a în#eles, nu şi'a dat seama de fericirea de care ar fi putut s ă se ucure 8 A( 8 îl iu eai atît de mult 8 ar fi putut să'#i facă via#a atît de frumoasă 8 In locul lui, eu n'aş fi fost virtuos % aş fi fugit cu tine în ascun$işurile mun#ilor săl atici, te'aş fi smuls societă#ii ca să te am numai pentru mine singur şi n'aş fi avut decît o teamă, aceea de a nu te vedea îndea&uns de (ulită, îndea&uns de părăsită, pentru ca eu să pot fi totul pentru tine! Aş fi fost gelos de stima ta! dar într'alt în#eles decît el 5 ar fi fost pentru a o distruge, ca să o pot înlocui cu dragostea mea! Aş fi suferit vă$înd un alt ăr at dăruindu'#i o fărîmă de fericire, o clipă de mul#umire, ar fi fost un furt care mi s'ar fi făcut% căci fericirea ta ar fi fost sarcina mea, avutul meu, e1isten#a mea, onoarea mea 8 A( 8 Atit de înfumurat şi de ogat m'aş fi sim#it, cu această rîpă săl atică drept orice locuin#ă, cu aceşti ar ori ai muntelui drept oriei avu#ie, dacă cerul mi le'ar fi dăruit împreună cu dragostea ta 8!!! ,asă'mă să plîng, Indiana, este prima oară în via#a mea că plîng % "umne$eu a voit ca să nu mor fără a cunoaşte această tristă plăcere! Ralp( plîngea ca un copil! într'adevăr, era prima oară că acest suflet stoic se lăsa în voia propriei compătimiri% c(iar şi acum, în aceste lacrimi era mai multă durere pentru soarta Indianei decît pentru a sa! ) Nu plînge pentru mine, îi spuse el vă$înd că şi ea era scăldată în lacrimi % nu mă plînge % mila ta şterge tot trecutul, iar pre$entul nu mai este amar! "e ce a ş mai suferi acum : nu'0 mai iu eşti! ) "acă te'aş fi cunoscut, Ralp(, nu l'aş fi iu it niciodată, strigă doamna "elmare % virtutea ta m'a pierdut! • 9i apoi, spuse Ralp( privind'o cu un surîs dureros, am şi alte motive de ucurie % fără să ănuieşti, mi'ai făcut o mărturisire în timpul orelor de efu$iune ale tra versării! +i'ai spus că acest RaCmon nu fusese aşa de fericit pe cît avusese îndră$neala să o pretindă şi m'ai uşurat de o parte din c(inurile mele % mi'ai cru#at remuş' carea de a te fi pă$it atît de rău % căci am avut cute$an#a de a voi să te apăr împotriva farmecelor lui % şi prin asta te'am &ignit, Indiana % n'am avut încredere în puterea ta % este încă una din crimele pe care tre uie să mi le ier#i! • .ai 8 spuse Indiana, tu îmi ceri iertare 8 : +ie, care am fost nefericirea vie#ii tale, mie, care am răsplătit o dragoste atît de curată şi atît de generoasă cu o neîn' c(ipuită or ire, cu o ingratitudine feroce : 8 Eu sînt cea care ar fi tre uit să mă prostern aici şi să cer iertare! ) Aşadar, Indiana, această dragoste nu'#i tre$eşte nici de$gust, nici mînie 8!!! 7, doamne, î#i mul#umesc 8 Am să mor fericit 8 Ascultă, Indiana, nu'#i mai reproşa suferin' #ele mele! în acest ceas, nu regret nici una din ucuriile lui RaCmon şi cred că dacă ar avea o inimă de ăr at, ar tre ui să'mi pi$muiască soarta! Acum, eu sînt fratele tău, so#ul tău, iu itul tău pentru eternitate! "in $iua în care mi'ai &urat să părăseşti via#a împreună cu mine, am nutrit acest dulce gînd că îmi apar#ineai, că îmi erai redată pentru a nu mă mai părăsi niciodată % am început iară să te numesc, în şoaptă, logodnica mea! Ar fi fost prea multă fericire, sau poate prea pu#ină, de a te avea pe acest pămînt! In sînul lui "umne$eu mă aşteaptă ucuriile pe care le visa copilăria mea! Acolo mă vei iu i, Indiana % acolo, inteligen#a ta divină, de$ răcată de toate plăsmuirile mincinoase ale acestei vie#i, îmi va #ine seama de o întreagă e1isten#ă de sacrificii, de suferin#e şi de a nega#ie % acolo îmi vei apar#ine, o, Indiana mea 8 căci cerul eşti tu % şi dacă am meritat să fiu salvat, am meritat să fii a mea! în spiritul acestei idei te'am rugat să îm raci această (aină al ă % este roc(ia de nuntă % şi această stîncă ce înaintea$ă către lac, este altarul care ne aşteaptă! 3e ridică, merse în osc(etul vecin ca să culeagă o ramură de portocal înflorită şi veni să o prindă în părul negru al Indianei % apoi, aşe$îndu'se în genunc(i 5 ) 2ă'mă fericit, îi spuse el % spune'mi că inima ta consimte la această cununie a vie#ii de apoi! "ă'mi veşnicia % nu mă sili să cer neantul! "acă povestea vie#ii lăuntrice a lui Ralp( nu v'a produs nici o impresie, dacă n'a#i a&uns să'0 iu i#i pe acest om virtuos, este pentru că am fost interpretul neîndemî'natic al amintirilor lui, pentru că nici n'am putut să e1ercit asupra dumneavoastră puterea pe

care o posedă vocea unui om profund sincer în pasiunea lui! 9i apoi, luna nu îmi oferă influen#a ei melancolică % ciripitul senegalilor 0, parfumul giroflierilor M, toate farmecele molatice şi îm ătătoare ale unei nop#i tropicale nu vă su &ugă inima şi spiritul! 9i poate nici nu şti#i, din e1perien#ă, ce sen$a#ii puternice şi noi se deşteaptă în suflet în fa#a sinuciderii şi cum toate întîmplările vie#ii apar su adevăratul lor aspect în clipa cînd sfîrşeşti cu ele! Această ruscă şi inevita ilă lumină se revărsă în toate cutele secrete din inima Indianei % legătura care de multă vreme se desprindea de pe oc(ii ei, că$u cu totul! Reîntoarsă la adevăr, la natură, vă$u inima lui Ralp( aşa cum era % îi vă$u de asemenea trăsăturile, aşa cum nu le vă$use niciodată % căci puterea unei situa#ii atît de e1traordinare, produsese asupra lui acelaşi efect, ca pila lui .olta asu'
0 0

Păsări din insula Bour on! Ar ore tropical, ai cărui muguri usca#i sînt cuişoarele!

pra mem relor în#epenite % îl eli erase de acea parali$ie care îi lega oc(ii şi graiul! Împodo it cu sinceritatea şi cu virtutea lui, era mult mai frumos decît RaCmon şi Indiana sim#i că el era cel pe care ar fi tre uit să'0 iu ească! ) 2ii so#ul meu în cer şi pe pămînt, îi spuse ea şi acest sărut, să mă logodească cu tine pentru eternitate 8 Bu$ele lor se uniră % şi fără îndoială, într'o dragoste care porneşte din inimă e1istă o for#ă mai vie decît în ardorile unei dorin#i trecătoare % căci acest sărut, în pragul unei alte vie#i, re$umă pentru ei toate ucuriile acesteia! Atunci Ralp( îşi luă logodnica în ra#e şi porni să o prăvălească în torent împreună cu el!!!

*7N*,4AIE

lui 1. /eraud

Intr'o $i caldă şi strălucitoare din ianuarie trecut, plecasem din 3aint'Paul pentru a mă duce să medite$ în pădurile săl atice ale insulei Bour on! +ă gîndeam la tine, prietene % pentru mine, aceste păduri virgine păstraseră amintirea peregrinărilor şi studiilor tale, solul re#inuse urma paşilor tăi! Regăseam peste tot minunile cu care povestirile tale magice fermecaseră serile mele de altădată şi pentru a le admira împreună, te rec(emam din ătrîna Europă, unde anonimatul te împresoară cu modestele lui inefaceri! 2ericit om, căruia nici un prieten perfid nu i'a denun#at lumii spiritul şi valoarea 8 îmi purtasem paşii către un loc pustiu situat în cele mai înalte regiuni ale insulei, numit 2rule de 3t.-%aul. 7 amplă ucată de munte prăvălită în urma unui cu' tremur vulcanic, a sco it în pîntecele muntelui principal o lungă arenă în#esată de stînci dispuse în cea mai mirifică de$ordine, în cea mai înspăimîntătoare confu$ie! *olo, un loc imens se #ine în ec(ili ru pe steiuri înguste% dincolo, un $id de stînci su #iri, uşoare, poroase, se înal#ă dantelat şi rodat în a&ur ca un edificiu !maur % aci un o elisc de a$alt, căruia un artist pare că i'a lustruit şi ci$elat flancurile, se ridică pe un astion,

crenelat % într'altă parte, o fortărea#ă gotică se năruie alături de o pagodă informă şi i$ară! Acolo şi'au dat întîlnire toate încercările artei, toate sc(i#ele ar(itecturii % parcă geniile tuturor secolelor şi tuturor na#iunilor au venit să'şi tragă inspira#iile din această mare operă a înt/mplării şi a distrugerii! Acolo, fără îndoială, ela orări magice au $ămislit ideea sculpturii maure! In inima pădurilor, arta a găsit în palmier unul din cele mai frumoase modele ale sale! .acoaK , care se ancorea$ă şi se aga#ă de pămînt printr'o sută de ra#e pornite din tulpină, desigur că a inspirat cel dintîi planul unei catedrale spri&inită pe gra#ioasele sale arcuri de sus#inere! în 2rule de 3t.-%aul! toate formele, toate frumuse#ile, toate mistificările, toate îndră$nelile s'au întrunit, suprapus şi com inat, construite într'o noapte întuită de furtună! 2ără îndoială, du(urile vă$du(ului şi ale focului au pre$idat această opera#ie dia olică % ele singure au putut da propriilor lor încercări acest caracter teri il, capricios, nedesăvîrşit, care deose eşte operele lor de cele ale omului % ele singure au putut să grămădească aceste locuri înspăimîntătoare, să frămînte aceste mase gigantice, să se &oace cu mun#ii ca şi cu grăun#ele de nisip şi în mi&locul crea#iilor pe care omul a încercat să le copie$e, să arunce aceste mari idei de artă! aceste su lime contraste imposi il de reali$at, care par să desfidă îndră$neala artistului şi să'i spună în derîdere5 ?încearcă şi astaB! +'am oprit la a$a unei cristali$a#ii a$altice înaltă de aproape şai$eci de picioare şi tăiată în fa#ete ca lucra'
0

3pecie de palmier din insulele africane, din ale cărui frun$e se fac rogo&ini şi coşuri!

rea unui şlefuitor de pietre pre#ioase! în fruntea acestui straniu monument, o amplă inscrip#ie părea să fi fost săpată de o mină nemuritoare! Aceste pietre, care au suferit ac#iunea vulcanilor, pre$intă adesea acelaşi fenomen! *u multă vreme în urmă, su stan#a lor, muiată de ac#iunea focului, a primit, căldu#ă şi încă malea ilă, tiparul coc(iliilor şi lianelor care s'au lipit de ea! "in aceste întîlniri întîmplătoare au re$ultat &ocuri i$are, imprimări (ieroglifice, semne misterioase, care par aruncate acolo ca parafa unei fiin#e supranaturale, scrisă în litere ca alistice! Am rămas multă vreme stăpînit de preten#ia puerilă de a căuta un sens acestor cifruri necunoscute! Aceste căutări inutile m'au făcut să cad într'o medita#ie profundă în timpul căreia am uitat de scurgerea vremii! A uri deşi începuseră să se grămădească pe piscurile muntelui şi se lăsau pe coastele lui cărora le devorau contururile cu repe$iciune! înainte ca eu să fi atins &umătatea podişului, ei s'au năpustit asupra #inutului pe care îl stră ăteam şi l'au învăluit cu o perdea de nepătruns! Imediat după aceea, s'a ridicat un vînt furios care i'a măturat într' o clipită! Apoi vîntul a încetat % cea#a s'a format din nou, pentru a fi i$gonit ă iarăşi de o vîntoasă teri ilă! Am căutat un adăpost împotriva furtunii, într'o peşteră care m'a apărat % dar o altă pacoste a venit să se adauge v/ntului! Torente de ploaie au umflat al iile r îurilor, care toate îşi au re$ervoarele pe vîrful conului! într'o oră totul a fost inundat şi coastele muntelui, şiroind din toate păr#ile, formau o imensă cascadă care se repe$ea cu furie către cîmpie! "upă două $ile de cea mai cumplită si mai periculoasă călătorie, m'am pomenit, fără îndoială condus de Providen#ă! la poarta unei locuin#e situată într'un loc e1trem de săl atic! *oli a, simplă dar drăgu#ă, re$istase furtunii apărată cum era de un parapet de stînci care se aplecau ca pentru a'i servi drept um relă! Pu#in mai &os, o cascadă năvalnică se prăvălea în fundul unei rîpi şi forma acolo un lac revărsat, deasupra căruia osc(ete de ar ori frumoşi mai ridicau încă vîrfurile veştede şi istovite! +'am gră it să at 5 dar figura care s'a ivit în prag m'a făcut să mă dau trei paşi înapoi! înainte de a fi desc(is gura ca să cer gă$duire, stăpînul m'a întîmpinat cu un semn tăcut şi grav! Am intrat deci şi m'am găsit singur, fa#ă în fa#ă cu el, cu sir Ralp( Bro=n! "e aproape un an de cînd nava ?Na(andove' readusese la colonie pe sir Bro=n şi pe tovarăşa sa, sir Ralp( nu fusese vă$ut în oraş nici de trei ori % iar în ceea ce o privea pe doamna "elmare, i$olarea sa a fost atît de a solută, că e1isten#a ei era încă, pentru mul#i

locuitori, un lucru pro lematic! Prima oară de arcasem cam pe la aceeaşi epocă în insula Bour on şi întrevederea pe care o aveam în această clipă cu sir Bro=n era a doua din via#a mea! *ea dintîi îmi lăsase o impresie neştearsă % era la 3aint'Paul, pe #ărmul mării! Trăsăturile şi #inuta acestui persona&, la început nu'mi prea atrăseseră aten#ia % apoi, cînd din sentimentul de curio$itate al celui care nu este ocupat, c(estionasem coloni ştii în privin#a sa, răspunsurile lor au fost atît de stranii, atît de contradictorii, încit am e1aminat cu mai mult interes pe singuraticul din Bernica! • E un necioplit, un om fără educa#ie, îmi spunea unul % un om complet nul! care nu posedă pe lumea asta decît o singură calitate, aceea de a tăcea! • Este un om infinit de instruit şi profund, mi'a spus un altul, dar prea pătruns de superioritatea lui, dispre#uitor şi înfumurat pină acolo incit socoteşte că a sta de vor ă cu omul de rind este un timp pierdut! • Este un om care nu se iu eşte decît pe sine mi'a spus un al treilea % mediocru dar nu prost, profund egoist, se spune c(iar complet nesocia il! • Aşadar nu ştii : îmi spuse un tînăr crescut în colonie şi cu totul îm i at de spiritul îngust al provincialilor5 este un mi$era il, un scelerat care şi'a otrăvit în mod laş prietenul pentru a se căsători cu femeia lui! Acest răspuns m'a uluit în aşa măsură incit m'am adresat unui alt colonist, mai în vîrstă, pe care îl ştiam în$estrat cu un oarecare un sim#! 9i fiindcă privirea mea îi cerea cu neră dare solu#ia tuturor acestor pro leme, el mi'a răspuns 5 • 3ir Ralp( era altădată un om distins care nu era iu it pentru că nu era comunicativ, dar care era stimat! Iată tot ceea ce pot spune despre el % căci de la povestea lui nenorocită, n'am mai avut nici o legătură cu el! • *e poveste : am între at! +i s'a povestit moartea su ită a colonelului "elmare, fuga so#iei sale in aceeaşi noapte, plecarea şi întoarcerea lui sir Bro=n! 7 scuritatea care învăluia toate aceste îm' pre&urări nu putuse fi lămurită de către anc(etele &usti#iei % nimeni n'a putut dovedi crima fugarei! Procurorul regelui refu$ase de a urmări % dar par#ialitatea magistra#ilor fa#ă de sir Bro=n era cunoscută şi li se considera o crimă de a nu fi lămurit cel pu#in opinia pu lică asupra unei afaceri care lăsa reputa#ia a două persoane pătată de o ănuială odioasă! *eea ce părea să confirme îndoielile, era întoarcerea furişe a celor doi acu$a#i şi sta ilirea lor misterioasă în fundul pustiului din Bernica! 3e spunea că, în primul rînd fugiseră pentru ca afacerea să se uite % dar că în 2ran#a opinia pu lică îi respinsese în aşa măsură, incit fuseseră nevoi#i să vină să se refugie$e în singurătate pentru a'şi sa!isface linişti#i criminala lor legătură! "ar ceea ce spul era toate aceste versiuni, era o ultimă afirma#ie, care mi s'a părut că porneşte de ia oameni mai ine informa#i 5 doamna "elmare, mi se spunea, avusese întotdeauna o comportare distantă, aproape o aversiune fa#ă de vărul său sir Bro=n! Privisem atunci cu multă aten#ie, aş putea spune conştiincios, pe eroul atîtor povestiri stranii. 3tătea pe un alot de mărfuri, aşteptînd întoarcerea unui marinar cu care făcuse un tîrg pentru nu ştiu ce cumpărături % oc(ii săi, al%aştri ca marea, contemplau ori$ontul cu o e1presie de reverie atît de calmă, atît de candidă % toate trăsăturile fe#ei sale se armoni$au atît de ine 5 nervii, muşchii, singele! totul părea atît de senin, atît de complet, atît de ine ec(ili rat la acest individ sănătos şi ro ust, încît aş fi &urat că i se aducea o in&urie mortală, că acest om n'avea nici o crimă pe conştiin#ă, că n'avusese niciodată nici în gînd, că inima şi mîinile îi erau curate ca şi fruntea! "ar, deodată, privirea distrată a aronetului s'a oprit asupra mea care îl e1aminam cu o curio$itate avidă şi indiscretă! Ruşinat ca un (o# prins asupra faptului, plecasem oc(ii încurcat, căci cei ai lui sir Ralp( con#ineau un reproş aspru! "in clipa aceea, fără voia mea mă gîndisem de foarte multe ori la el % îmi apăruse în visele mele % încercam, gîndindu'mă la el, acea vagă nelinişte, acea ine1plica ilă emo#ie care este ca fluidul magnetic de care se încon&oară un destin e1traordinar!

"orin#a mea de a cunoaşte pe sir Ralp( era deci foarte reală, foarte vie % dar aş fi vrut să'0 o serv stînd deoparte, fără să fiu vă$ut! +i se părea că sînt vinovat fa#ă de el! Transparen#a cristalină a oc(ilor săi mă îng(e#a de teamă! Tre uia să e1iste în acest om o mare superioritate de virtute sau de ticăloşie, căci mă sim#eam cu totul mediocru şi foarte mic în fa#a lui! 7spitalitatea sa n'a fost nici lu1oasă, nici gălăgioasă! +'a dus în camera sa, mi'a împrumutat (aine şi len&erie, apoi m'a condus la tovarăşa sa, care ne aştepta să luăm masa! .ă$înd'o atît de frumoasă, atît de tînără Icăci părea să ai ă a ia optspre$ece aniJ, admirînd prospe#imea sa, gra#ia sa, vor a sa dulce, am resim#it o emo#ie dureroasă! +'am gîndit imediat că această femeie era foarte vinovată, ori foarte nefericită 5 vinovată de o crimă odioasă, sau înfierată de o acu$a#ie odioasă! Timp de opt $ile, al ia revărsată a rîurilor, cîmpiile inundate, ploile şi vînturile, m'au re#inut la Bernica % apoi a reapărut soarele şi tot nu mă gîndeam să'mi părăsesc ga$dele! Nu erau străluci#i nici unul, nici celălalt % aveau, cred, pu#in spirit, poate că nu aveau deloc % dar aveau pe acela care te face să spui lucruri impresionante ori încîntătoare% aveau spiritul inimii! Indiana era ignorantă, dar nu ignoran#a aceea mărginită şi greoaie care porneşte de la lene, de la nepăsare, sau de la nulitate % ea este dornică să înve#e ceea ce preocupările vie#ii au împiedicat'o să ştie % şi apoi, poate că a fost pu#ină coc(etărie din partea ei in a pune între ări lui sir Ralp(, pentru a face să strălucească în fa#a mea imensele cunoştin#e ale prietenului său! Am găsit'o veselă, dar fără e1u eran#ă 5 manierele sale au păstrat ceva domol şi trist care este firesc creolelor, dar care, la ea, mi s'a părut că are un farmec mai adinc % mai ales oc(ii ei au o lînde#e incompara ilă, par să povestească o via#ă de suferin#e % şi cînd gura ei surîde! în privire stăruie încă melancolia care pare să fie reculegerea fericirii sau duioşia recunoştin#ei! Intr'o diminea#ă, le'am spus că în sfîrşit voi pieca! ) Aşa curînd : 8 mi'au $is! In gura lor, accentul acestui cuvint a fost aşa de sincer, aşa de mişcător, că m'am sim#it încura&at! ,uasem (otărîrea să nu'0 părăsesc pe sir Ralp(, fără a'i cere să'mi spună povestea vie#ii lui % dar din cau$a ănuielii îngro$itoare ce'mi fusese strecurată odinioară în spiritul meu, sim#eam o timiditate peste care nu puteam trece! Am încercat să o înving! ) Ascultă, i'am spus, oamenii sînt mari ticăloşi % mî'au vor it rău de dumneata! Acum că te cunosc, nu mă mir! .ia#a dumitale tre uie să fie foarte frumoasă, din moment ce a fost atît de calomniată! +'am oprit rusc, vă$înd o uimire plină de candoare $ugrăvindu'se pe trăsăturile doamnei "elmare! Am în#eles că ignora răută#ile atroce răspîndite pe socoteala ei şi am surprins pe fa#a lui sir Ralp( o e1presie neîndoielnică de orgoliu şi nemul#umire! +'am ridicai atunci pentru a'i părăsi, ruşinat şi trist, strivit de privirea lui sir Bro=n, care îmi reamintea prima noastră întrevedere şi dialogul mut, de acelaşi gen, pe care îl avusesem împreună la #ărmul mării! "isperat de a părăsi pentru totdeauna acest om e1celent în această stare de spirit, căindu'mă de a'0 fi iritat şi rănit drept răsplată pentru $ilele de fericire pe care le strecurase în via#a mea, am sim#it pieptul umflîndu'mi'se şi am i$ ucnit în lacrimi! ) Tinere, îmi spuse eî luîndu'mi mîna, rămîi cu noi incă o $i % nu am cura&ul sa las să plece astfel, singurul prieten pe care îl avem în #inut! Apoi, întrucît doamna "elmare se îndepărtase 5 ) Te'am în#eles! îmi spuse el % î#i voi spune povestea mea, dar nu de fa#ă cu Indiana! 3înt răni pe care nu tre uie să le redesc(i$i! 3eara, ne'am dus să facem o plim are în pădure! Ar orii, atît de proaspe#i şi de frumoşi cu cincipre$ece $ile mai înainte, fuseseră despuia#i cu totul de frun$e, dar se şi acopereau de muguri mari, răşinoşi! Păsările şi insectele îşi reluaseră în stăpînire împără#ia! 2lorile veşte&ite, aveau de&a o oci tineri care să le înlocuiască! Pîraiele dădeau stăruitor la o parte nisipul care le astupa al ia! Totul revenea la via#ă, la fericire, la sănătate!

• Ia priveşte, îmi spunea Ralp(, cu ce uimitoare repe$iciune această natură ună şi fecundă îşi înlocuieşte pierderile 8 Nu lasă, oare, impresia că'i este ruşine de timpul pierdut şi că vrea, printr'un e1ces de vigoare şi de sevă să refacă în cîteva $ile lucrul unui an întreg : • 9i va i$ uti, reluă doamna "elmare! îmi amintesc de furtunile de anul trecut % după o lună, nu se mai vedea nici urmă! • Este, i'am spus, imaginea unei inimi $dro ite de suferin#e % cînd regăseşte fericirea, se desface ca o floare şi întinereşte foarte repede! Indiana mi'a întins mîna şi a privit pe sir Bro=n cu o inefa ilă e1presie de duioşie şi de ucurie! *înd s'a lăsat noaptea, s'a retras în camera ei, şi sir Ralp(, aşe$îndu'mă lîngă el pe o ancă în grădină, mi'a istorisit povestea sa pînă la punctul la care am lăsat'o în capitolul precedent! Acolo, a făcut o pau$ă lungă si părea că a uitat cu totul de pre$en#a mea! Aorit de interesul pe care îl sim#eam pentru istorisirea sa, m'am decis să'i întrerup reculegerea printr'o ultimă între are! A tresărit, ca un om ce se tre$eşte % apoi, surî$înd cu unătate 5 ) Tînărul meu prieten, îmi spuse el, sînt amintiri care, povestite, îşi pierd puritatea! +ul#umeşte'te să afli că eram foarte (ot/rît să o ucid pe Indiana, împreună cu mine! "ar, fără îndoială, încuviin#area sacrificiului nostru nu era încă înregistrată în ar(ivele cereşti! 4n medic poate că #i'ar spune că o ame#eală lesne de imaginat, a pus stăpînire pe capul meu şi m'a a ătut înspre potecă! Pentru mine, care nu sînt cîtuş de pu#in medic în acel sens, prefer să cred că îngerul lui A ra(am şi al lui 9o%ias, acest frumos înger al cu oc(i al aştri şi cingătoare de aur pe care l'ai vă$ut deseori în visele copilăriei, a co orît pe o ra$ă de lună şi legănat în a urul tremurător al cascadei şi'a întins aripile sale argintii peste dulcea mea tovarăşă! 3ingurul lucru ce stă în puterea mea să #i'0 afirm, este că luna s'a ascuns în spatele marilor pitoni ai muntelui fără ca vreun $gomot sinistru să fi tul urat murmurul paşnic al cascadei % că păsările stîncilor nu şi'au luat $ orul decît la ora cînd o linie al ă s'a întins pe ori$ontul maritim % că prima ra$ă de purpură care a că$ut pe osc(etul de portocali m'a găsit acolo, în genunc(i şi inecuvîntînd pe "umne$eu! *u toate acestea, nu crede că am acceptat dintr'odată, fericirea nesperată care venea să' mi primenească destinul! +i'a fost teamă să măsor cu gîndul viitorul radios care se desc(idea în fa#a mea % şi cînd Indiana şi'a ridicat pleoapele ca să'mi surîdă, i'am arătat cascada şi i'am vor it de moarte! ?"acă nu regre#i că ai trăit pînă în diminea#a aceasta, i'am spus, putem să afirmăm şi unul şi celălalt că am gustat fericirea în plenitudinea ei şi este un motiv în plus pentru a renun#a la via#ă, căci mîine, steaua mea ar putea păli! *ine ştie dacă, părăsind acest loc, ieşind din această situa#ie ame#itoare în care m'au aruncat gîndurile de moarte şi de dragoste, nu voi redeveni ruta detesta il ă pe care o dispre#uiai ieri : Nu vei roşi tu de tine însă#i, regăsindu'mă astfel cum m'ai cunoscut 4!... A( 8 Indiana, cru#ă'mi această durere cumplită % ar fi împlinirea destinului [email protected]@ ?Te îndoieşti de inima ta, Ralp( : spuse Indiana cu o adora ilă e1presie de duioşie şi de încredere, sau a mea nu î#i oferă destulă garan#ie :B ) 3ă'#i spun oare : N'am fost fericit primele $ile! Nu mă îndoiam de sinceritatea doamnei "elmare, dar viitorul mă înspăimînta! Neîncre$ător pînă la e1ces în mine în' sumi de trei$eci de ani încoace, nu mi'am putut întări într'o singură $i năde&dea de a plăcea si de a fi iu it! Am avut clipe de îndoială, de groa$ă şi de amărăciune% regretam c/teodată că nu m'am prăvălit în lac, atunci cînd un cuvînt al Indianei mă făcuse atît de fericit! 9i ea tre uie să fi avut reveniri de triste#e! 3'a desprins cu greu de o iceiul de a suferi, căci sufletul se dă după nefericire % ea prinde rădăcini şi nu se smulge decît anevoie! *u toate acestea, tre uie să fiu drept cu inima acestei femei şi să spun că n'a avut niciodată vreun regret pentru RaCmon % nici m ăcar nu şi'a amintit de el ca să'l urască! In sfîrşit, cum se întîmplă în afec#iunile profunde şi adevărate, timpul, în loc de a slă i

dragostea noastră, a statornicit'o şi a pecetluit'o % fiecare $i i'a dat o nouă tărie, fiindcă fiecare $i a adus de o parte şi de alta îndatorirea de a pre#ui şi de a inecuvînta! Toate temerile noastre s'au risipit una cîte una % şi vă$înd în ce măsură aceste pricini de neîncredere erau lesne de spul erat, ne'am mărturisit, surî$înd, că acceptam fericirea ca nişte fricoşi şi că nu ne meritam unul pe celălalt! "in acel moment ne'am iu it cu toată încrederea! Ralp( tăcu % apoi după cîteva clipe de medita#ie religioasă în care am rămas a sor i#i amîndoi 5 ] ] ] ' N'am să'#i vor esc de fericirea mea, spuse el strîngîndu'mi mina % dacă e1istă dureri care nu se trădea$ă niciodată şi care învăluiesc sufletul ca un lin#oliu, e1istă de asemenea ucurii care rămîn îngropate în inima omului, fiindcă nici un glas pămîntesc n-ar fi în stare să le e1prime! "e altfel, dacă vreun înger al cerului ar veni să se lase pe una din aceste ramuri înflorite ca să #i le povestească în graiul lui ceresc, dumneata, tinere, pe care furtuna nu te'a sfărîmat şi vi&eliile nu te-au terfelit, nu le' ai în#elege! .ai 8 ce poate să în#eleagă din fericire, sufletul care n'a suferit : *it despre crimele noastre!!! adăugă el surî$înd! • 7( 8 am e1clamat eu cu oc(ii scălda#i în lacrimi, • Ascultă, domnule, întrerupse el numaidecît % nu ai trăit decît cîteva ore cu, cei doi vinova#i din Bernica! dar una singură î#i a&ungea ca să cunoşti întreaga lor via#ă! Toate $ilele noastre se aseamănă % sînt toate liniştite şi frumoase % ele trec repe$i şi curate ca cele din copilăria noastră! In fiecare seară, inecuvîntăm cerul % îl implorăm în fiecare diminea#ă, îi cerem soarele şi locurile um roase din a&un! *ea mai mare parte din veniturile noastre este consacrată răscumpărării ie#ilor negri infirmi! Este prin' cipala cau$ă a răului pe care coloniştii îl spun despre noi! "e ce nu sîntem noi atît de oga#i ca să li erăm pe to#i cei ce trăiesc în sclavie 8 3ervitorii noştri sînt prietenii noştri % ei împărtăşesc ucuriile noastre, noi îngri&im suferin#ele lor! Astfel se scurge via#a noastră, fără neca$uri, fără remuşcări! .or im rareori de trecut şi tot rareori despre viitor % vor im despre unul fără spaimă, de celălalt fără amărăciune! "acă ne surprindem eîteodată pleoapele scăldate în lacrimi, este pentru că în marile fericiri tre uie să e1iste lacrimi % în marile nenorociri, nu sînt!

• Prietene, i'am spus după o lungă tăcere, dacă acu$a#iile lumii ar putea a&unge pînă la voi! fericirea voastră le'ar răspunde sus şi tare! • Eşti tînăr, răspunse el % pentru dumneata, conştiin#ă naivă şi curată pe care lumea nu a întinat'o, fericirea noastră pecetluieşte virtutea noastră!% pentru ceilal#i, ea constituie crima noastră! *e să mai vor im 8 3ingurătatea este ună şi lumea nu merită nici măcar un regret! ) Nu vă acu$ă to#i, i'am spus % dar c(iar cei care vă pre#uiesc, de$apro ă că dispre#ui#i opinia pu lică şi cei care recunosc virtutea dumneavoastră vă socotesc orgo' lios şi mîndru, ) *rede'mă, mi'a răspuns Ralp(! este mai mult orgoliu în acest reproş decît în pretinsul meu dispre#! Iar în ceea ce priveşte opinia pu lică, domnule, uitîndu'te la cei pe care ea îi înal#ă, n'ar tre ui să întin$i totdeauna mina celor pe care ea îi calcă în picioare : 3'a $is că este necesară fericirii % cei care cred acest lucru, tre uie să o respecte! In ce mă priveşte, eu plîng în mod sincer orice fericire care se ridică şi se pleacă la răsuflarea ei capricioasă, • 4nii moralişti de$apro ă singurătatea dumitale % pretind că orice om apar#ine societă#ii, care îl cere! 3e mai adaugă că dati oamenilor un e1emplu prime&dios de urmat! • 3ocietatea nu tre uie să pretindă nimic de la cel care nu aşteaptă nimic de la ea, răspunse sir Ralp(! *it priveşte contagiunea e1emplului, eu nu cred în ea, dom nule % tre uie prea multă energie ca să rupi cu lumea, prea multă suferin#ă pentru a do îndi această energie! Aşa că, lasă să se scurgă în pace această fericire ignorată care nu costă nimic pe nimeni şi care se ascunde de teama de a nu isca invidii! ;aide, tinere, urmea$ă cursul destinului dumitale % ai prieteni, o situa#ie, o reputa#ie, o pa trie! Eu o am pe Indiana! Nu rupe lan#urile care te leagă de societate, respectă'i legile dacă te prote&ea$ă, aprecia$ă'i opiniile dacă sînt ec(ita ile % dar dacă într'o $i te

calomnia$ă şi te respinge, să ai destul orgoliu pentru a şti să te lipseşti de ea! • "a! am spus eu, o inimă curată ne poate face să suportăm e1ilul % dar ca să ne facă să-/ iu im, tre%uie o tovarăşă ca a dumitale! • A( 8 spuse el cu un surîs inefa il, dacă ai şti cum plîng această lume care mă dispre#uieşte 8 A doua $i am părăsit pe Ralp( şi Indiana % unul m'a îm ră#işat, celălalt a vărsat cîteva lacrimi! ) Adio , mi'au spus ei, întoarce'te în lume % dacă într'o $i te i$goneşte, adu'#i aminte de coli a noastră indiană!

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close