Ion

ION
de LIVIU REBREANU

1. ROMANUL OBIECTIV / REALIST
Romanul este opera epică, în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe
mai multe planuri şi la care participă un număr mare de personaje.

Trăsăturile romanului obiectiv:
o îşi propune să reflecte existenţa obişnuită ;
o universul fictiv al operei literare este construit după principiul verosimilităţii ;
o construcţia subiectului respectă ordinea cronologică ;
o incipitul se află într-o strânsă legătură cu finalul ;
o incipitul preintă cadrul acţiunii! fixeaă timpul! reuneşte cele mai importante
persona"e din roman ;
o acţiunea se desfăşoară coerent! fără apariţia unor situaţii neprevăute! evoluţia ei
putând fi anticipată ;
o finalul este înc#is! reolvând conflictele şi nepermiţându-i cititorului alte
interpretări ;
o persona"ul este repreentativ pentru o categorie socială sau umană! fiind deseori
vorba de tipuri ;
o persona"ul este surprins într-un proces de transformare ;
o naratorul este omiscient! relatând la persoana a $$$-a! neutru şi impersoanl! fără să
emită "udecăţi de valoare! să comentee faptele sau să explice situaţiil
%. ION (1920)
&ublicat în 1'%(! romanul $on repreintă primul roman al lui )iviu *ebreanu! un
roman realist şi obiectiv care înfăţişeaă univerul rural fără a-l idealia. +enea romanului
$on este legată de câteva elemente autobiografice: o scenă pe care a văut-o autorul cu un
ţăran care săruta pământul! un eveniment din satul său! când un ţăran văduv şi bogat şi-a
bătut fata pentru că rămăsese însărcinată cu un tânăr sărac şi o discuţie cu un flăcău foarte
sărac! $on &op al +lanetaşului! din cuvintele căruia ,se simţea o dragoste pentru pământ
aproape bolnăvicioasă.- .cena sărutării pământului se regăseşte în roman şi are un rol
important deoarece repreintă un simbol al iubirii obsesive pentru pământ. /ste un gest
semnificativ nu numai pentru destinul persona"ului principal ci şi pentru conturarea întregii
naraţiuni! deoarece destinul tuturor persona"elor se învârte în "urul problemei pământului.

0n proa lui )iviu *ebreanu se întâlnesc două mari teme: problema conştiinţei
naţionale în romanul &ădurea spânuraţilor şi problema pământului în $on şi *ăscoala. Tema
romanului o constituie lupta ţăranului român pentru pământ într-o societate împărţită în
săraci şi bogaţi. &e parcursul romanului se desprinde ideea că dorinţa de pământ duce la
deintegrare morală atunci când aceasta depăşeşte limitele normalului! transformându-se în
obsesie. 0n acelaşi timp! romanul este o monografie a satului transilvănean de la începutul
secolului al 11-lea. &e parcursul romanului sunt descrise ritualuri care privesc marile
evenimente din existenţa unui om: naşterea 2naşterea copilului 3nei4! căsătoria 2obiceiurile
descrise la nunta dintre $on şi 3na4 şi moartea 2ritualurile pentru 5umitru 6oarcăş şi
moartea 3nei4. 7n alt eveniment important din viaţa unei comunităţi săteşti asupra căruia
autorul se opreşte este #ora. 0n afara obiceiurilor referitoare la desfăşurarea existenţei
umane! sunt descrise şi îndeletniciri specifice mediului rural legate de munca la câmp! care
subliniaă şi mai mult caracterul monografic al romanului.

5in punct de vedere compoiţional! romanul este împărţit în două părţi! +lasul
pământului şi +lasul iubirii! titlurile acestora sintetiând esenţa conţinutului. 3cţiunea
romanului este dispusă pe două planuri care alcătuiesc de fapt imaginea globală a satului
transilvănean. &rimul plan este al ţăranilor şi îl are în centru pe $on! al doilea plan este al
intelectualităţii rurale care descrie viaţa şi problemele cu care se confruntă familia 8erdelea.
$nteresantă în caul romanului $on este construcţia ciclică! acesta începe şi se sfârşeşte cu
descrierea drumului spre 9dinspre satul &ripas. &rin această metaforă a drumului! autorul
conduce cititorul în spaţiul geografic! social şi uman în care se va petrece acţiunea
romanului. 5e la imaginea podului peste :idoviţa! la &ădurea 5omnească şi ;işmeaua
6ortului! de aici pe sub *âpele 5racului! se a"une la imaginea &ripasului „pitit într-o
scrântitură de coline”! unde se desfăşoară tradiţionala #oră de duminică. 5rumul descris în
final înc#eie într-un fel evenimentele tragice petrecute în sat: „Satul a rămas înapoi acelaşi,
parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câţiva oameni s-au stins, alţi le-au luat locul. este
!vârcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, şter"ând toate urmele. Suferinţele, patimile,
nă!uinţele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări
plăpânde într-un ura"an uriaş.”. 3utorul susţine că a urmărit deliberat o construcţie
circulară spre a întări iluia realului! cititorul fiind readus la sfârşit! exact acolo de unde
intrase în lumea ficţiunii. ;iclicitatea se va extinde şi în construcţia persona"ului principal:
$on revine în final la iubirea pentru <lorica! ignorând glasul pământului. 5e asemenea! se
precieaă în text că acesta reia destinul lui =asile >aciu. )a fel ca şi $on! tatăl 3nei obţinuse
pământurile căsătorindu-se cu o fată bogată! dar pe care nu o iubea. 5ar reluarea presupune
la *ebreanu o degradare: revenirea la <lorica nu ec#ivaleaă cu revenirea la iubirea pură de
la începutul romanului ci se transformă într-o obsesie mistuitoare ca şi cea pentru pământ şi
îi va aduce persona"ului sfârşitul tragic. 5e asemenea! spre deosebire de $on! =asile >aciu
are gri"ă de familia lui! c#iar dacă nu îşi iubeşte fiica.

0n centrul acţiunii se află figura lui $on! care stăpânit de o obsesivă dorinţă de a avea
pământ! îşi vede realiarea visurilor prin căsătoria cu 3na! fiica lui =asile >aciu! unul dintre
ţăranii bogaţi ai satului. 5eşi o iubeşte pe <lorica! o fată frumoasă dar săracă! îşi urmeaă cu
tenacitate şi răbdare planul de a obţine pământurile! lăsând-o însărcinată pe 3na şi
obligându-l astfel pe =asile >aciu să-l accepte ca ginere şi să-i dea ca estre pământurile.
*elaţiile cu =asile >aciu rămân tensionate! iar atitudinea de indiferenţă faţă de 3na o
determină pe aceasta să se sinucidă.

?ici viaţa intelectualităţii nu este ferită de tulburări şi privaţiuni! determinând uneori
umiliri sau compromisuri. )aura! fiica cea mare a soţiilor 8erdelea! se căsătoreşte cu +eorge
&intea! deşi iubise pe altcineva. 0nvăţătorul face cu greu faţă dificultăţilor materiale şi!
intrând în conflict cu autorităţile! voteaă! împotriva convingerilor sale! cu deputatul
mag#iar. 7n rol important în viaţa satului îl are preotul >elciug! preocupat de construirea
unei noi biserici şi de destinul ţăranilor între care provoacă diferite animoităţi.

1. PERSONAJUL PRINCIPAL: ION POP AL GLANETAŞULUI
3utorul nu îşi analieaă persona"ele! nu le critică sau le admiră ci pur şi simplu le
preintă cititorului. $on este persona"ul principal al romanului. ?umele său întreg este $on
&op al +lanetaşului şi face parte din categoria ţăranilor săraci care îşi doresc pământ.
&ortretul său fiic nu este conturat! gesturile! mimica şi îmbrăcămintea fiind descrise pentru
a pune în evidenţă anumite trăsături sau stări ale persona"ului. 7n exemplu elocvent este
descrierea lui $on! care se duce îmbrăcat în #aine de sărbătoare să-şi viitee pământurile.

Trăsătura sa esenţială este dragostea pentru pământ: ,7nde punea el mâna! punea ţi
5umneeu mila. $ar pământul îi era drag ca oc#ii din cap. @...A $ubirea pământului l-a
stăpânit de mic copil. =eşnic a pimuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o #otărâre
pătimaşă: trebuie să aibă pământ mult! trebuieB 5e pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o
mamă...- 5orinţa de a avea pământ este "ustificată de realitatea socială în care trăieşte!
pentru $on pământul înseamnă stabilitate! statut social! cea mai bună dovadă a #ărniciei sale.
&rin caracteriare directă! îi sunt subliniate de către narator o parte din trăsături: $on este un
ţăran sărac! dar #arnic! un bun gospodar care doreşte să aibă ce munci. 5e asemenea! i se
pun în evidenţă inteligenţa! ambiţia! voinţa! trăsături remarcate şi de celelalte persona"e:
Ca#aria 8erdelea! Titu 8erdelea! c#iar şi =asile >aciu. 3preciat în sat pentru #ărnicia şi
isteţimea sa! el înţelege că doar munca cinstită nu-l poate a"uta să a"ungă printre cei cu
delniţe multe şi cu un cuvânt greu în sat. /voluţia sa este urmărită în contradicţie cu câteva
persona"e: +eorge >ulbuc! =asile >aciu! tatăl său! dar şi în contradicţie cu sine: persona"ul
are numeroase momente de ne#otărâre! de eitare între dorinţa de a avea pământ şi iubirea
pentru <lorica. $niţial! visul lui era să recâştige pământurile pierdute de tatăl său! prin urmare
dorinţa de pământ era "ustificată. ;u timpul însă! obţinerea pământurilor se transformă într-o
obsesie care duce la decăderea morală a persona"ului! aducând în prim plan trăsăturile
negative ale acestuia: $on va da dovadă de egoism şi cruime faţă de 3na! de răutate şi c#iar
de violenţă. 5eşi la început eită între „g!"# $%&'()##*+ şi „g!"# *#,*-**+.
interpreteaă vorbele lui Titu 8erdelea în favoarea sa şi ia deciia de a-l obliga pe =asile
>aciu să-i dea pământurile: „Se simţea înfrânt şi neputincios, iar simţământul acesta îi
aprindea sân"ele şi-i umplea creierii de planuri şi hotărâri care de care mai nă!drăvane.
#otuşi nu mai îndră!nea să se apropie de casa lui $asile %aciu şi nici să schimbe vreo vorbă
cu &na. 'n schimb se ducea mai în fiecare seară pe la (lorica. )chii ei albaştri îi
mulcomeau !buciumarea. *âdea însă când îşi amintea de fă"ăduinţa lui că o va lua de
nevastă. Cum s-o ia dacă toată !estrea ei e un purcel +i"ărit şi câteva bulendre vechi,
-ra"ostea nu a+un"e în viaţă... -ra"ostea e numai adaosul. &ltceva trebuie să fie temelia.
.i îndată ce !icea aşa, se pomenea cu "ândurile după &na...”; „ / -acă nu vrea el să ţi-o
dea de bunăvoie, trebuie să-l sileşti0 1...2 / oţi să-l sileşti, &i cum să-l sileşti, 1...2 /ot,
domnişorule0 i!bucni 3on aspru, cu ameninţare în "las.” 5eşi Titu 8erdelea va avea
impresia că este vinovat pentru deciia lui $on! această idee este preentă în mintea
persona"ului c#iar de la început! fiul învăţătorului nu face altceva decât să i-o amintească:
,?u-i fusese dragă 3na şi nici acuma nu-şi dădea seama bine dacă i-e dragă. $ubise pe
<lorica... dar <lorica e mai săracă decât dânsul! iar 3na avea locuri şi case şi vite multe.-
;ând intră în posesia pământului! $on se vede „mare şi puternic ca un uriaş din basme care
a biruit în lupte "rele o ceată de balauri în"ro!itori”. Chiar şi pământul, faţă de care se
simţise „mic şi slab cât un vierme pe care-l calci în picioare”! pare acum a se clătina şi „a
se închina în faţa lui”. 6etamorfoa persona"ului este evidentă şi este subliniată indirect
prin preentarea gesturilor care arată siguranţa şi mândria de sine: ,&e uliţă umbla cu paşi
mai mari şi cu genunc#ii îndoiţi. =orbea mai apăsat cu oamenii şi veşnic numai de pământ şi
avere.- <amilia pe care şi-o întemeiaă va fi însă negli"ată! îşi va determina soţia să se
sinucidă şi îşi va lăsa copilul să moară. ?u durerea pierderii soţiei îl copleşeşte pe $on! ci
teama că legătura sa cu pământul s-ar putea rupe prin moartea copilului bolnav. .cena în
care =asile >aciu şi $on! răspunători de moartea 3nei! se privesc stând de o parte şi de alta
a coşciugului este sugestivă şi are caracter anticipativ: „rivirea socrului său era ca a unui
şarpe uriaş ce-şi ameţeşte prada înainte de a o în"hiţi. 'n ochii lui însă, 3on citi mai ales o
întrebare, întâi întuneacoasă, apoi limpede ca lumina !ilei4 56nde-s pământurile,... 'n
pământ se duc toate pământurile...7” 5acă în acţiunea de dobândire a pământului! $on se
dovedise lucid! calm! controlându-şi acţiunile! gesturile! acum! ameninţat de pierderea lor!
acţioneaă încrâncenat! deorganiat. 6oartea copilului redesc#ide lupta pentru pământ
dintre $on şi =asile >aciu! dar şi paisunea pentru <lorica: „Ce folos de pământuri, dacă cine
ţi-e dra" nu-i al tău,”. 5eşi la începutul romanului iubirea lor este una îngăduită! în final
situaţia se sc#imbă deoarece <lorica este căsătorită acum cu +eorge. Dbsesia pentru <lorica
ia locul obsesiei pentru pământ! a"unge la concluia că nimic nu are valoare fără cineva
alături. &rin dorinţa de a o cuceri pe <lorica! $on încalcă din nou legile morale ale
colectivităţii! dar mai ales înfruntă din nou destinul. /l îşi doreşte totul: pământurile şi pe
<lorica! uitând de ec#ilibru şi măsură! însă sancţiunea pe care o va primi este definitivă.
<lorica îi acceptă dragostea! dar totul se va sfârşi tragic prin uciderea lui $on de către +eorge
>ulbuc. 5estinul său este circular! se întoarce de unde a plecat! la sărăcie! la iubirea pentru
<lorica. =inovat de propria-i deintegrare morală! răspunător de moartea 3nei! de
distrugerea căminului <loricăi! este pedepsit. 7rmărind evoluţia lui $on! scriitorul sugereaă
că iubirea lui pentru pământ este înnăscută! în consecinţă! destinul lui se află implacabil sub
semnele tragicului deoarece acţiunile! faptele şi gesturile sale îi pregătesc sfârşitul tragic.
.fârşitul său violent nu e deloc surprinător! agonia lui este descrisă detaliat: „Se "ândea
însă numai la băltoaca în care se bălăcea, carel scârbea şi din care vroia să scape cu orice
preţ.”! ultimul său gând este: „8or ca un câine0”