Msu

Published on January 2017 | Categories: Documents | Downloads: 65 | Comments: 0 | Views: 724
of 32
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

ARME DE NIMICIRE IN MASA: ARMA NUCLEARA

Ionescu Claudia MD32 Fanache Anamaria MD31

INTRODUCERE
• In evolutia sa istorica, omul a inventat si a folosit unelte din ce in ce mai perfectionate in scopul mariri fortei bratelor si deci a productivitati muncii.Treptele de dezvoltare si perfectionare a uneltelor au fost numeroase, dar s-au desfasurat intr-o perioada lunga de timp, energia musculara umana si animala ramanand multa vreme principala sursa de energie folosita. In acest proces de dezvoltare, descoperirea rotii a constituit un punct cardinal, care a creat posibilitatea folosirii unor resurse energetice naturale si a deschis drumul spre inventarea masinilor din ce in ce mai perfectionate.

SCURTA ISTORIE A BOMBEI
• Bombele atomice lansate de catre Statele Unite asupra oraselor Hiroshima si, trei zile mai tirziu, Nagasaki, au pus capat celui De-al Doilea Razboi Mondial. Dar faptul ca omenirea traia deja in Era Atomica si dovada brutala a eficientei acestei noi arme a pus in pericol pacea care trebuia sa urmeze. Edward R. Murrow, un celebru jurnalist radio al acelor timpuri, comenta: ”Foarte rar, daca nu chiar niciodata, au fost cazurile cind s-a terminat un razboi astfel, lasind un gust atat de acut al nesigurantei si fricii, cu o constientizare a faptului ca viitorul este obscur si ca supravietuirea nu este garantata”. Oamenii de stiinta stiau despre structura de baza a atomului inca de la sfirsitul anilor 1800. Dar au fost necesari doar sase ani intre descoperirea fisiunii in 1939 si distrugerea Hiroshimei de o bomba atomica.

GENERALITATI
• • Una dintre cele mai periculoase arme de nimicire in masa este arma nucleara, arma a carei actiune distructiva se bazeaza pe utilizarea energiei nucleare. La baza metodelor de utilizare a acestei energii nucleare stau cunostintele despre atom. Orice atom este format dintr-un nucleu, incarcat cu electricitate pozitiva, si un invelis electronic, electronii, incarcati cu energie negativa. La rindul sau, nucleul este constituit din protoni - cu sarcina pozitiva, si neutroni - fara sarcina. Atomul contine un numar egal de protoni si electroni, ceea ce il face neutru electric. Numarul de protoni, numit si numar atomic, caracterizeaza un element - pe care in continuare il vom denumi nuclid. O mare parte dintre nuclizi nu sunt stabili, datorita numarului de neutroni si protoni, configuratiei lor si fortelor existente in atom. Astfel, un nuclid instabil se transfoma in mod spontan in nuclidul altui element, cu emisie de radiatii. Aceasta proprietate de a emite radiatii se numeste radioactivitate, transformarea = dezintegrare, iar nuclidul este de fapt un radionuclid. Procedeele care stau la baza obtinerii energiei nucleare, respectiv la realizarea exploziilor nucleare, sunt fisiunea si fuziunea nucleara.

• •



• Fisiunea nucleara consta in reactiile de rupere a nucleelor grele cu ajutorul neutronilor. Cel mai mare interes in realizarea exploziilor nucleare il reprezinta reactiile de fisiune ale nucleelor atomilor de uraniu-235, uraniu-238 si plutoniu-239. • Fuziunea nucleara consta in reactia de unire (sinteza) a nucleelor usoare (izotopii hidrogenului), care se realizeaza la temperaturi foarte ridicate. Din aceasta cauza, reactiile de sinteza a nucleelor se numesc reactii termonucleare, iar exploziile bazate pe sinteza nucleelor usoare se numesc explozii termonucleare. • Atat reactiile de fisiune, cat si cele de fuziune sunt insotite de formarea unor substante care sunt capabile sa emita in spatiul inconjurator radiatii invizibile care se deplaseaza cu viteza foarte mare. • Procesul de dezintegrare radioactiva este insotit de aparitia radiatiilor alfa, beta si gamma.

CLASIFICARE
• Se deosebesc doua tipuri: • 1) arme nucleare cu actiune exploziva (bomba atomica, bomba cu hidrogen, bomba trifazica); • a. Bomba atomica • Principalele elemente ale bombei atomice sunt: incarcatura nucleara, dispozitivul de realizare a exploziei si corpul bombei. Incacatura bombei nucleare inainte de explozie se afla stare subcritica, adica masa acesteia este mai mica decat masa critica. • b. Bomba cu hidrogen • In corpul bombei se gaseste combustibilul cu hidrogen, continand deuteriu si tritiu. Langa combustibilul cu hidrogen se mai gaseste asa-zisul detonator atomic de uraniu-235 sau plutoniu-239. Explozia acestuia va crea conditiile pentru desfasurarea reactiei termonucleare, adica pentru explozia combustibilului cu hidrogen.

• c. Bomba trifazica • Este o bomba care se bazeaza pe procesele de fisiune-fuziune-fisiune. Ea are la baza o bomba termonucleara, la care se adauga fisiunea uraniului-238. In urma reactiei termonucleare rezulta neutroni foarte rapizi care sunt capabili sa provoace in continuare fisiunea nucleara de uraniu-238 si astfel in aceste incarcaturi au loc procesele de fisiune-fuziune-fisiune.

• 2) arme nucleare fara actiune exploziva (substante radioactive de lupta, bombe cu neutroni).
• a. Substantele radioactive de lupta • Sunt produse secundare ale industriei atomice sau special preparate, destinate contaminarii oamenilor, animalelor, culturilor, apei etc. • Acestea se prezinta sub forma solida (praf), lichida sau gazoasa (fum) si sunt la fel de periculoase ca si elementele radioactive rezultate din exploziile nucleare. • b. Bomba cu neutroni (arma radiologica) • Are drept incarcatura nucleara californiu-251 care prin fisiune produce un flux puternic de neutroni care au o actiune puternic iradianta (de aici si denumirea de bomba neutronica).

BOMBA ATOMICA
• Armele atomice au luat naştere şi au fost perfecţionate în timpul celui de-al doilea razboi mondial. Primele bombe nucleare construite au fost bombele în care se produc reacţii de fisiune nucleară. Asfel de bombe se mai numesc şi bombe atomice. Prima bombă atomică a fost produsă de laboratorul din Los Alamos (SUA) şi testată cu succes pe 16 iulie 1945. Aceasta a făcut parte din programul armatei americane “Manhattan Project” (“Proiectul Manhattan”), astfel o bombă a fost aruncată la Hiroşima. Aceasta avea 12.500 tone T.N.T şi consta într-o contitate mare de uraniu urmată peste trei zile de una mai puternică la Nagasaki din plutoniu. La Nagasaki explozia a luat forma unei ciuperci.

• Aceste bombe se bazează pe reacţii exoenergetice. Unele reacţii exoenergetice sunt explozive deoarece eliberează o cantitate foarte mare de energie într-un timp extrem de scurt. În bombele clasice se produc reacţii de ardere sau descompunere (explozive) a unor substanţe chimice. Se folosesc substanţe precum nitroglicerina (dinamita) sau trinitrotoluenul (T.N.T).

• În bombele nucleare se produc reacţii nucleare explozive datorită uraniului şi plutoniului care se transformă în elemente mai uşoare decât cele originale. Acestă diferenţă este enegia degajata de bombă. Ca explozivi nucleari se folosesc uraniu-235, plutoniu-239. Într-un bloc de uraniu235 sau plutoniu-239 care depăşesc masa critică, reacţia în lanţ se comunică întregului bloc într-un timp extrem de scurt. Energia care rezultă din reacţie produce o explozie gigantică. De exemplu o sferă din plutoniu-239, de dimensiunile unei mingi de tenis, produce o explozie echivalentă cu cea produsă de 20.000 tone de T.N.T.

BOMBA CU HIDROGEN
• Bombele în care se produc reacţii de fuziune nucleară se mai numesc şi bombe cu hidrogen. Temperatura necesară declanşării reacţiei de fuziune în bomba cu hidrogen este realizată de o bombă atomică, anexată acesteia. Reacţia de fuziune odată începută se autoîntreţine şi, într-un timp foarte scurt se produce o explozie catastrofală. Spre deosebire de armele atomice aceasta are nevoie de o temperatură ridicata pentru a produce daune şi în loc să transforme atomii în elemente cu o masă mai mică aici atomii se unesc şi formează un element mai greu decât cel initial. Bombe de acest gen au fost testate de SUA, Rusia, Marea Britanie şi China care de asemeni deţin acest tip de armament.

• În structura acestei bombe intră o bombă atomică, iar în jurul ei este un amestec de litium şi deuterin. Această bombă nu produce radii precum cea atomică de aceea este cunoscută şi sub numele de “bombă curată”. Datorită acestui aspect se aseamănă cu bomba cu neutroni. După explozia acestui tip de bombă se crează unde care scad în intensitate cu cât se depărtează de locul exploziei. Acestea sunt răspunzătoare de pagubele produse de bomba cu hidrogen.

Fig.1: Schema unei bombe cu hidrogen

BOMBA CU NEUTRONI
• Un alt tip de bombă în care se produce fuziunea nucleară este bomba cu neutroni, numită astfel deoarece în timpul exploziei se eliberează foarte mulţi neutroni. Aceştia produc distrugerea materialelor din jurul exploziei. Bomba cu neutroni este considerată o armă tactică deoarece, la detonare, ucide prin intermediul undelor, fără a produce pagube materiale prea mari. Aceasta poate ucide şi prin intermediu radiaţiilor dacă este o bombă de cobalt. La explozia acesteia cobaltul se transformă în izotopul cobalt 60, iar radiaţiile provocate de aceasta (radiaţii gama) pot ramâne în mediu timp de 5-6 ani.

SURSE DE ENERGIE NUCLEARA (ENERGIE EPUIZABILA)
• Combustibili nucleari: uraniu-235, uraniu-238, thoriu, deuteriu, tritiu. Ei eliberează energie nucleară în timplu reacţiilor în care se modifică structura nucleului. Deuteriul, este un izotop stabil, neradioactiv al hidrogenului, cu simbolul D sau 2H. În mod obişnuit se numeşte hidrogen greu, deoarece masa sa atomică este dublă faţă de hidrogen, dar are proprietăţi chimice identice. Deuteriul, descoperit de chimistul american Harold Urey în 1932, a fost primul izotop separat în formulă pură dintr-un element.

EFECTELE UNEI EXPLOZII NUCLEARE
• Efectele produse de suflul exploziei: exploziile nucleare ca şi cele provocate de armele convenţionale (clasice) produc distrugeri ale clădirilor şi ale altor structuri aflate în zonă. În timpul unei explozii creşte brusc presiunea aerului ceea ce provoacă o undă de şoc (unda exploziei) şi vânturi puternice. Cât de mari sunt pagubele produse şi care este raza de acţiune a suflului exploziei depind de puterea bombei, adică de echivalentul ei în T.N.T.

• Efectele produse de radiaţia termică: temperaturile foarte ridicate atinse într-o explozie nucleară deternimă formarea unei mase mari de gaze incandescente, ca o „minge de foc”. Diametrul ei este de aproximativ 300 metri pentru o bombă de 10 kilotone şi în jur de 4,8 kilometri pentru o bombă de 10 megatone. Radiaţia termică prousă de mingea de foc poate produce arsuri ale pielii şi incendii. Bombele atomice aruncate asupra Japoniei (Hiroşima şi Nagasaki), în cel deal doilea război mondial, au provocat multe incendii mai ales în zona exploziei. În unele condiţii (Hiroşima) focurile mici care apar se pot combina formând furtuni de foc, similare celor care însoţesc incendiile din marile paduri. Efectele radiaţiei termice produse de „mingea de foc” depind de: starea atmosferei (dacă vizibiliatea este slabă sau explozia are loc deasupra norilor efectele sunt scăzute) şi de puterea bombei (o bombă de 10 kilotone poate cauza arsuri moderate pe o distanţă de peste 32 de km. Arsuri uşoare se produc însă pe distanţe mai mari).

• Efectele produse de radiaţia nucleară: în timpul exploziilor nucleare se eliberează radiaţii nucleare foarte penetrante. Acesta este probabil unul dintre cele mai mortale efecte ale armelor nucleare deoarece iradierea cu radiaţii nucleare cauzează boli grave fiinţelor vii. Studierea efectelor radiaţiilor nucleare asupra supravieţuitoarelor de la Hiroşima şi Nagasaki au arătat cât de nocive pot fi radiaţiile. „Ciuperca” ce se formează în timpul expoziei nucleare conţine rezidurile radioactive ale bombei nucleare (izotopi radioactivi rezultaţi din reacţia de fisiune, neutroni, radiaţii gama). Prin precipitaţii radioactive ce apar se pot contamina suprafeţe întinse aflate uneori la distanţe foarte mai de locul exploziei.

• Mutaţiile genetice: o altă urmare a unei explozii sau a unui accident nuclear sunt mutaţiile genetice. Mediul are o dublă interacţiune cu materialul genetic deoarece el iniţiază apariţia mutaţiilor în direcţii întâmplătoare şi tot el este judecătorul care apreciază valoarea lor şi astfel asigură direcţia evoluţiei. Mediul produce mutaţii naturale cu o frecvenţă medie apreciată la 1/100.000 per genă per generaţie. Potenţialul mutagen al mediului înconjurător a cunoscut o creştere considerabilă din cauza acumulării de factori mutageni produşi de industria modernă. Procesul se mai numeşte şi mutageneza mediului. Radiaţiile care dau naştere mutaţiilor nu sunt cele naturale, care provin de la Soare sau din rocile radioactive ci radiaţiile provenite din activitatea nucleară care pot genera contaminarea nucleară. Aceste radiaţii se răspândesc prin exploziile bombelor atomice precum cele de la Nagasaki şi Hiroşima, prin exploziile experimentale pentru testarea armelor nucleare şi prin accidentele nucleare precum cel de la Cernobâl.

ACCIDENTE NUCLEARE
• În instalaţiile nucleare (centrale, motoare, depozite) există substanţe radioactive care, dacă sunt eliberate în mediul înconjurător, duc la creşterea radiaţiilor peste limitele admise. Accidentul nuclear este orice eveniment care afectează o instalaţie nucleară şi care poate provoca iradierea sau contaminarea populaţiei şi a mediului înconjurător peste limitele maxime admise. Sursele de accidente nucleare sunt: instalaţiile de preparare sau de retratare a combustibilului nuclear, reactoare nucleare energetice sau de cercetare, depozite pentru deşeuri radioactive, instalaţii pentru testare a armelor nucleare sau depozitarea deşeurilor radioactive şi nave maritime sau aeriene care transporta substanţe sau armament radioactiv. Pentru evitarea accidentelor instalaţiile nucleare sunt prevăzute cu numeroase sisteme de siguranţă.





Cu toate acestea au loc şi accidente nucleare (extrem de rar) care pot avea drept cauze: greşeli umane de operare care pot duce la pierderea controlului reacţiei de fisiune. Astfel numărul de fisiuni în unitatea de timp creşte în progresie geometrică şi se degajă o cantitate foarte mare de căldură. Sistemul de răcire nu poate prelua toată căldura şi se produce topirea acestuia. Un alt pericol este depozitarea improprie a deşeurilor radioactive. Acestea sunt materiale neutilizabile care emit radiaţii peste limita admisă. Cele mai bune condiţii de depozitare pentru acestea sunt containerele speciale din beton, sticlă, bitum şi stocate în locuri cu cât mai puţină populaţie sau vieţuitoare precum minele părăsite sau cavităţi subterane. Acestea nu trebuie să aibă fisuri deoarece substanţele care se scurg pot ajunge în pânza freatică. De asemeni o mare atenţie trebuie avută cu „deşeurile fierbinţi” care se depozitează în containere prevăzute ce sisteme de răcire deoarece în cazul defectării acestui sistem creşte temperatura materialelor depozitate şi se pot produce explozii.

• Accidentul de la reactorul fără anvelopă al centralei nucleare de la Cernobâl (Ucraina, 26 aprilie 1986) a fost cauzat de nerespectarea de către personalul de exploatare a regulilor stabilite pentru funcţionarea reactorului. În timpul unui experiment s-a pierdut controlul reacţiei de fisiune în lanţ, barele de securitate şi control nu au mai putut fi manevrate producvându-se două explozii succesive care au aruncat în curtea centralei mari cantităţi de combustibil nuclear şi moderator. Acesta a fost cel mai grav accident nuclear cu consecinţe asupra mediului şi asupra populaţiei precum contaminarea unei suprafeţe foarte mari datorită produşilor radioactivi care s-au răspândit în toată emisfera nordică; evacuarea populaţei de pe o rază de 30km; decopertare a 5 km2 teren contaminat din zona centralei; 31 de victime şi 203 cazuri de boli de iradieri acute. Reactorul avariat a fost închis într-un „sarcofag” de beton pentru a se opri contaminarea aerului şi a pânzei de apă freatică. În prezent au apărut fisuri în pereţii sarcofagului şi se execută continuu măsuri de doze de iradiere în interior şi de contaminare a aerului în exterior.

“IARNA NUCLEARA”
• Folosirea pe scară largă a bombelor nucleare, în cazul unui război nuclear, poate avea un efect catastrofal asupra climei planetei şi anume apariţia aşa numitei „ierni nucleare”. Acestă teorie a „iernii nucleare” a fost dezvăluită în presă de un grup internaţional de cercetători, în decembrie 1983. Conform acestei teorii prin explozia a mai puţin de jumătate a bombelor nucleare deţinute de America şi Rusia s-ar arunca în atmosferă canţităţi enorme de praf şi fum. Acestea ar fi suficiente pentru a împiedica lumina soarelui să ajungă pe Pământ timp de mai multe luni mai ales în emisfera nordică. Clima va fi foarte rece pană când praful se va dispersa. Stratul de ozon va fi şi el afectat şi nu va mai reţine radiaţiile ultraviolete ale soarelui care sunt foarte periculoase.

• Dezvoltarea industiei nucleare a impus luarea unor măsuri de prevenire şi diminuare a efectelor poluării radioactive. În acest scop fiind ratificate conveţii şi tratate precum „Convenţia asupra responsabilităţilor civile în domeniul pagubelor nucleare” (1963); „Convenţia privind ratificarea rapidă a unui accident nuclear sau urgenţă radiologică” la care a aderat şi România prin decretul nr.223/1990. Potrivit acestei convenţii statele semnatare trebuie să se informeze reciproc şi cu promptitudine asupra tuturor datelor despre accidentul nuclear, să coopereze între ele şi cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) în scopul limitării consecinţelor accidentului precum şi a protejarii oamenilor şi a mediului înconjurător; „Convenţia cu privire la protecţia fizică a materialelor nucleare” cu referire şi la protecţia împotriva atacurilor teroriste. România a mai semnat o serie de tratate de neproliferare nucleară sau de control al armelor şi al substanţelor de distrugere în masă.

MASURI DE PREVENIRE SI DIMINUARE A EFECTELOR POLUARII RADIOACTIVE

• Câteva măsuri de protecţie a populaţiei în zonele cu risc nuclear: printre măsurile de protecţie a populaţiei se numără: informarea populaţiei despre natura activitaţii nucleare din zonă; amenajarea locurilor de adăpostire în caz de accident nuclear, procurarea de mijloace de protecţie individuală (costume de pânză cauciucată, mănuşi); asigurarea unor rezerve de alimente şi apă; asigurarea unor truse de prim ajutor; preocuparea de surse de iluminat independente. În timpul accidentului nuclear după semnalul de alrmă se sting becurile, se închid gazele şi apa, se scot din priză aparatele electrice care pot produce incendii, se ocupă locul de adăpostire stabilit. După producerea accidentului nuclear se iese din adăpost doar în haine de protecţie, se evită contactul cu obiectele din jur, se efctuează controlul dozimetric în vederea aplicării tratamentului de decontaminare şi se execută decontaminarea îmbrăcămintei şi a locuinţelor.

DEZARMAREA NUCLEARA
• Efectele acestui tip de armament au fost observate în timpul utilizării lor în cel de-al doilea război mondial. Este considerat extrem de periculos de către opinia publică de aceea au luat naştere campanii de dezarmare la care au participat chiar şi oamenii de ştiinţă care au ajutat la construirea lor. • În ciuda acestor urmări grave la ora actuală se fac cercetări pe această temă, pentru îmbunătăţirea proprietăţilor armamentului nuclear existent, iar Rusia a lansat un nou program nuclear, preşedintele Vladimir. România în prezent exploatează uraniul în două reactoare având parteneriat cu Canada. Aceasta a deţinut arme nucleare în timplu conducerii lui Nicolae Ceauşescu.

PROTECTIA IMPOTRIVA ARMEI NUCLEARE
• Protectia impotriva armei nucleare cuprinde totalitatea actiunilor care au ca scop sa impiedice sau sa micsoreze actiunea directa sau indirecta a factorilor distructivi ai exploziei nucleare asupra oamenilor si animalelor. • Protectia se realizeaza prin urmatoarele masuri: • instiintarea si alarmarea in timp util despre pericolul atacului nuclear; • adapostirea populatiei; • evacuarea populatiei din centrele aglomerate; • asigurarea protectiei NBC individuale si colective a populatiei; • cercetarea zonei de distrugere; • limitarea si inlaturarea urmarilor agresiunii aeriene.

• Cel mai sigur mijloc de protectie impotriva factorilor distructivi ai armei nucleare il constituie adaposturile. Acestea se pot realiza ca lucrari independente in locuri izolate sau se pot amenaja in subsolurile cladirilor, in pasajele de traversare a cailor de circulatie, in statii de metrou etc. Ele sunt destinate sa asigure protectia unui numar mare de persoane si sunt prevazute cu instalatii de filtrare a aerului pentru retinerea pulberilor radioactive. • Se mai pot amenaja ca locuri de adapostire pentru un numar mare de persoane, grotele sau pesterile naturale din apropierea localitatilor. • Daca in momentul exploziei nu avem posibilitatea sa intram in adapost, ne adapostim in cea mai apropiata denivelare de teren. Trebuie sa se evite adapostirea in spatele unor obstacole care se pot prabusi. • In teren deschis (parcuri, camp etc.) ne adapostim dupa o ridicatura de teren, dupa taluzul unei sosele, intr-o groapa, iar in lipsa acestora ne culcam cu fata in jos, cu bratele sub cap si cu spatele catre explozie, unde ramanem 15-20 de secunde.

• In intreprinderi, institutii, in afara locurilor de adapostire special construite sau amenajate, ne putem adaposti in tunelurile tehnologice la care s-au executat amenajari necesare protectiei sau in adaposturi individuale. • Deoarece unda de soc parcurge in primele doua secunde un kilometru si in acest interval de timp toti factorii distructivi isi manifesta actiunea cu efecte maxime, pentru ca protectia sa fie asigurata, trebuie sa ne adapostim in primele doua secunde dupa ce am observat sfera de foc. • Nu trebuie sa privim sfera de foc. • Ne adapostim numai dupa obstacolele naturale, dupa constructii solide de beton armat sau dupa ziduri solide de constructii. • Nu stam in picioare expusi exploziei. In acest fel putem fi azvarliti sau striviti de unda de soc sau de orice alt obiect, expunandu-ne, in acelasi timp, factorilor distructivi cu o suprafata mult mai mare decat daca am sta culcati cu fata in jos.

• Daca ne aflam in zona exploziei nucleare, trebuie sa ne protejam impotriva contaminarii radioactive. • Chiar daca nu am vazut explozia nucleara si nu am simtit efectele ei, ne putem afla in zona contaminata daca, dupa un anumit timp, norul radioactiv trece pe deasupra localitatii unde ne aflam. Aceasta inseamna ca, in functie de distanta de la explozie, avem la dispozitie timp suficient pentru a lua masurile de protectie necesare. • Impotriva contaminarii radioactive ne protejam daca impiedicam contactul prafului radioactiv cu organismul sau daca reducem actiunea radiatiei emise de praful radioactiv asupra organismului. • Ca sa impiedicam contactul prafului radioactiv cu organismul, folosim masca contra gazelor (protejeaza aparatul respirator, fata si ochii), impreuna cu pelerina, manusi si ciorapi de protectie (protejeaza corpul), special fabricate sau realizate in orice gospodarie cu mijloacele la indemana (panza groasa, material plastic etc.). Toate acestea constituie mijloace de protectie individuala.

• Mijloacele de protectie individuala se folosesc numai pentru trecerea de scurta durata prin zona contaminata radioactiv sau pentru parasirea acesteia. • Atunci cand organele pentru situatii de urgenta anunta pericolul contaminarii radioactive este necesar sa luam cu noi rezerve de apa si alimente, mijloace de protectie individuala, trusa de prim ajutor sanitar, sa inchidem gazele si apa, sa stingem focurile din soba, sa scoatem din priza toate aparatele electrocasnice, sa stingem luminile, sa inchidem ferestrele si usile, si, in cel mai scurt timp, sa ne adapostim in locurile dinainte cunoscute. • Nu parasim locul adapostirii decat cu aprobarea reprezentantilor protectiei civile.

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close