Pacific
Content
Oceanul Pacific este cel mai mare ocean din lume, acoperind aproximativ 33% din
suprafața Pământului, având o suprafață de 179,7 milioane km², mai mare decât întreaga
suprafață a continentelor. El se întinde pe direcția nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la
Marea Bering din Oceanul Arctic până la marginile înghețate ale Mării Ross din Antarctica la sud
(deși regiunea Antarctică din sudul Pacificului este numită câteodată Oceanul Sudic), iar pe
direcția vest-est se întinde pe aproape 19.800 km, din Indonezia(limita vestică a acestuia fiind
plasată pe Strâmtoarea Malacca.) până la coastele Columbiei și Peru.
Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe, sunt: dorsala Pacificului,
Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munți" subacvatici), abisuri, șanțuri ș.a. Pacificul
cuprinde peste 25.000 de insule.
Groapa Marianelor, aflată în nord-vestul oceanului, este cel mai adânc punct de pe
planetă, având o adâncime de 11.034 m.
Multe cicloane tropicale (echivalentul uraganelor din Atlantic) lovesc insulele Pacificului.
Locurile din preajma îmbinărilor plăcilor tectonice sunt pline de vulcani și sunt des afectate de
cutremure. Tsunamiurile, valuri imense declanșate de cutremure subacvatice, au devastat multe
insule și au distrus multe orașe.
În general apa Pacificului se mișcă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică a
Pământului și în sens opus în emisfera sudică. Curentul ecuatorial de Nord se mi șcă spre vest dea lungul paralelei de 15° N, apoi se întoarce spre nord lângă Filipine pentru a deveni curentul
cald Japonez sau Curentul Kuroshio.
Volumul de apă este de 696,19 milioana km³, adâncimea medie fiind de 4.188 m,
temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25–30 °C, deasemeni, și
salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli,
datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Relieful submarin al Pacificului
este foarte variat.
suprafața Pământului, având o suprafață de 179,7 milioane km², mai mare decât întreaga
suprafață a continentelor. El se întinde pe direcția nord-sud pe aproximativ 15.500 km de la
Marea Bering din Oceanul Arctic până la marginile înghețate ale Mării Ross din Antarctica la sud
(deși regiunea Antarctică din sudul Pacificului este numită câteodată Oceanul Sudic), iar pe
direcția vest-est se întinde pe aproape 19.800 km, din Indonezia(limita vestică a acestuia fiind
plasată pe Strâmtoarea Malacca.) până la coastele Columbiei și Peru.
Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe, sunt: dorsala Pacificului,
Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munți" subacvatici), abisuri, șanțuri ș.a. Pacificul
cuprinde peste 25.000 de insule.
Groapa Marianelor, aflată în nord-vestul oceanului, este cel mai adânc punct de pe
planetă, având o adâncime de 11.034 m.
Multe cicloane tropicale (echivalentul uraganelor din Atlantic) lovesc insulele Pacificului.
Locurile din preajma îmbinărilor plăcilor tectonice sunt pline de vulcani și sunt des afectate de
cutremure. Tsunamiurile, valuri imense declanșate de cutremure subacvatice, au devastat multe
insule și au distrus multe orașe.
În general apa Pacificului se mișcă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică a
Pământului și în sens opus în emisfera sudică. Curentul ecuatorial de Nord se mi șcă spre vest dea lungul paralelei de 15° N, apoi se întoarce spre nord lângă Filipine pentru a deveni curentul
cald Japonez sau Curentul Kuroshio.
Volumul de apă este de 696,19 milioana km³, adâncimea medie fiind de 4.188 m,
temperaturile înregistrate în apele oceanului la ecuator sunt între 25–30 °C, deasemeni, și
salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli,
datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Relieful submarin al Pacificului
este foarte variat.
