proiect

Published on February 2017 | Categories: Documents | Downloads: 68 | Comments: 0 | Views: 1060
of 54
Download PDF   Embed   Report

Comments

Content

UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ
FACULTATEA DE ECONOMIA TURISMULUI INTERN
ŞI INTERNAŢIONAL

LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific:
Lector Drd. Peţan Ioana

Absolvent:

BUCUREŞTI
2009

1

UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ
FACULTATEA DE ECONOMIA TURISMULUI INTERN
ŞI INTERNAŢIONAL

Perspective
Perspective ale
ale
dezvoltării
dezvoltării durabile
durabile a
a
turismului
turismului montan
montan în
în
Italia
Italia
Coordonator ştiinţific:
Lector Drd. Peţan Ioana

Absolvent:

BUCUREŞTI
2

2009
Introducere..............................................................................................................................4

Capitolul I
Prezentarea generală a Italiei
1.1. Aşezarea geografică.........................................................................................................5
1.1.1.Forma de organizare administrativă.........................................................................5
1.1.2. Mediul natural.........................................................................................................7
1.1.3. Mediul demographic...............................................................................................8
1.1.4. Mediul istoric........................................................................................................10
1.1.5. Mediul politic........................................................................................................11
1.1.6. Mediul cultural......................................................................................................11
1.2. Economia......................................................................................................................12
1.2.1. Evoluţia economică...............................................................................................12
1.2.2.Industria.................................................................................................................15
Capitolul II
Analiza activitatilor turistice din Italia
2.1. Resursele turistice..........................................................................................................16
2.2. Specializări în turism.....................................................................................................25
2.3. Analiza principalelor coordonate ale activataţii turistice...............................................26
2.4. Calculul principalilor indicatori ai circulaţiei turistice..................................................30
2.4.1. Indicatorii cererii turistice.....................................................................................30
2.4.2. Indicatorii ofertei turistice.....................................................................................31
2.4.3. Indicatorii densitatii turistice................................................................................31
2.4.4. Indicatorii efectelor economice.............................................................................32
3

Capitolul III
Turismul montan – componenta principală a activităţii turistice
3.1. Scurt istoric al turismului...............................................................................................32
3.2. Resursele montante pentru sporturi de iarnă în staţiunea Cortina D'Ampezzo .............32
3.3. Domeniul schiabil al Italiei............................................................................................33
3.4. Implicaţiile negative ale turismului montan…………………………………………...36
Capitolul IV
Perspective ale dezvoltării turismului montan
4.1. Dezvoltare durabilă – concept………………………………………………………....39
4.2. Necesitatea protecţiei şi conservării mediului in vederea dezvoltării turismului……...41
4.3. Metode de protecţie şi conservare a mediului................................................................43
4.4. Propuneri personale........................................................................................................45

Bibliografie...........................................................................................................................47
Anexe....................................................................................................................................49

4

Introducere

Italia, o ţară dezvoltată, cu o istorie milenară, cu o cultură extraordinră, membru
fondator al Uniunii Europene, cu un relief bogat şi diversificat, cu o economie inteligent
dezvoltată, serveşte drept exemplu oricărui stat european aflat într-o continuă expansiune şi
descoperire de sine.
Economia italiană este una înfloritoare, excelând în toate sectoarele, turismul nefăcând
excepţie de la regulă.
Turismul italian este unul foarte cunoscut în mare parte datorită vestigiilor culturale,
dar este întreţinut printr-o promovare inteligentă a obiectivelor turistice.
Staţiunile montane se bucură în tot timpul anului de un flux statornic de turişti care
aleg sa-şi petreacă timpul în aer curat, bucurându-se de activităţile specifice locului respectiv
şi de serviciile ireproşabile puse la dispoziţie printr-un plan turistic strategic implementat de
autorităţile locale şi naţionale.
Un exemplu remarcabil în acest sens este reprezentat de staţiunea montană Cortina
d’Ampezzo, a cărei dezvoltare în mod treptat, prin promovarea intensă a atracţiilor turistice,
valorificarea resurselor, a adoptat unui plan bine stabilit, susţinut de o politică administrativă
de dezvoltare, conducând în timp la un turism durabil, stabileşte noi standarde în ceea ce
priveşte pregătirea şi continua perfecţionare în domeniul turismului.

5

I. Prezentarea generală a Italiei

1.1. Asezare geografică
Situarea: în continentul Europa, în Sudul Europei, ce consista în principal dintr-o a în
formă de cizma şi doua insule mari în Marea Meditereana: Sicilia şi Sardinia. In nord
intalneste Alpii, unde are granita cu Franta, Elvetia, Austria si Slovenia.
Vecini: Franţa (515km); Elvetia (718km), are şi o enclava în această ţară: Campione
d’Italia, cu 2.6km şi 2051 locuitori; Austria (415km); Slovenia (218km); Marea Adriatica;
Marea Ionica; Marea Mediterana; Marea Tireniana (7456km)
Suprafaţa: 301230 km2 (locul 71).

1.1.1 Forma de organizare administrativă
Astăzi Italia este o republică democratică şi o ţară dezvoltată. Este un membru fondator
al Uniunii Europene şi unul dintre membri ai G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii
Europei Occidentale.
Constituţia Republicii Italiene din 1948 a stabilit un parlament bicameral,
(Parlamento), consistând din Camera Depuataţiilor (Camera dei Deputati) şi Senat (Senato
della Repubblica), o putere judiciară, şi una executivă (condusă de un prim ministru)
(Presidente del Consiglio dei Ministri). Preşedintele republicii este ales pe 7 ani de către
parlamentul reunit cu un contingent mic de delegaţi regionali. Preşedintele nominalizeză prim
ministrul, care propune ceilalţi miniştri (care înainte erau aleşi de preşedinte). Consiliul de
Miniştrii (în mod general, dar nu necesar este compus din membrii ai parlamentului) trebuie să
păstreze secretele ambelor camere (Fiducia).
Camerele parlamentului sunt populare şi sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt
majoritar şi proporţional. Camera Deputaţiilor are 630 de membri. În plus faţă de cei 315
mebri aleşi, Senatul îi include şi pe foştii preşedinţi şi alte diverse persoane, conform
6

prevederiilor constituţionale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi
dizolvate înainte de expirarea termenului normal.
Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic şi
prin ultimele schimbări. O curte constituţională, Corte Costituzionale, care poate trece peste
constituţionalitatea legilor, este o inovaţie post-Al Doilea Război Mondial.
Italia este divizată în 20 de regiuni (regioni, singular regione), dintre care cinci se
bucură de o stare autonomă specială. O regiune poate fi subdivizată în provincii.
Tabel 1. 1

Regiunea

Capitala

Provincii

Abruzzo

L`Aquilla

L`Aquila, Chieti, Pescara, Teramo

Basilica

Potenza

Matera, Potenza

Calabria

Catanzaro

Catanzaro, Cosenza, Crotone, Reggio de Calabria, Vibo
Valentia

Campania

Napoli

Avellino, Benevento, Caserta, Napoli, Salerno

Emilia-Romagna

Bologna

Bologna, Ferrara, Forlì-Cesena, Modena, Parma,
Piacenza, Ravenna, Reggio Emilia, Rimini

Friuli-Venezia

Trieste

Giulia*

Gorizia,

Pordenone,

Trieste

Udine

Lazio

Roma

Frosinone, Latina, Rieti, Roma, Viterbo

Liguria

Genova

Genova,

Imperia,

La

Spezia

Savona
Lombardia

Milano

Bergamo, Brescia, Como, Cremona, Lecco, Lodi,
Mantova, Milano, Monza-Brianza*, Pavia, Sondrio,

7

Varese
Marche

Ancona

Ancona, Ascoli Piceno, Fermo*, Macerata, Pesaro e
Urbino

Molise

Campobasso

Campobasso, Isernia

Piemonte

Torino

Alessandria, Asti, Biella Cuneo, Novara, Torino,
Verbano-Cusio-Ossola, Vercelli

Puglia

Bari

Bari, Barletta-Andria-Trani*, Brindisi, Foggia, Lecce,
Taranto

Sardinia*

Cagliari

Cagliari, Carbonia-Iglesias, Medio Campidano, Nuoro
Ogliastra, Olbia-Tempio, Oristano, Sassari

Sicilia*

Palermo

Agrigento, Caltanissetta, Catania, Enna, Messina,
Palermo, Ragusa, Siracusa, Trapani

Toscana

Florenta

Arezzo, Florenţa, Grosseto, Livorno, Lucca, MassaCarrara, Pisa, Pistoia, Prato, Siena

Trentino-Tirolul de Trento

Bolzano, Trento

Sud*
Umbria

Perugia

Perugia, Terni

Valle d`Aosta*

Aosta

Valle d'Aosta

Veneto

Venetia

Belluno,Padova, Treviso,Rovigo, Veneţia, Verona
Vicenza

1.1.2. Mediul natural

8

Relieful: Italia consistă predominant dintr-o peninsulă care se extinde în Marea
Mediterană, unde împreună cu două mari insule Sicilia şi Sardinia creează diferite părţi ale
mării, ca şi Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest
şi în final Marea Linguriană la nord-vest. Munţii Apenini din centrul peninsulei, merg spre est,
unindu-se cu Alpii, care apoi formeaza un arc, închizand Italia în nord. Aici se află şi o lagună
aluvionară mare, Laguna Po-Veneţia, străbătută de Raul Po şi de mulţi afluenţi ai săi, care curg
dinspre Alpi, Apenini şi Dolomiţi. Alte râuri cunoscute sunt Tiberul, Adige si Arno. Cel mai
înalt punct al Italiei este Muntele Alb (Monte Bianco) cu 4,808 m, dar Italia este mai ales
asociată cu doi faimoşi vulcani: acum adormitul Vezuviu în apropriere de Neapole şi activul
Etna în Sicilia.
Clima: Este una continentală ce inregistrează temperaturi medii de 1.5 ºC pentru luna
ianuarie, iar pentru luna iulie de 24 ºC.
Hidrografia: reţeaua hidrografică este bogată, dar numai două râuri sunt mai lungi şi
navigabile: Padul (PO), are 650km lungime, care curge pe directiaV-E drenând câmpia cu
acelaşi nume din N, şi Adigele , care are 404km, ambele tributare Mării Adriatice. Se remarcă
şi Arno care trece prin Florenţa şi Tibru care străbate Roma, ambele debusând în Marea
Tireniană.
Flora: variază cu altitudinea şi latitudinea. În Alpi se etajează păduri de castan, de
stejar, de conifere şi păşuni alpine. În Apenini predomină stejarul şi alte specii mediteraneene,
excepţie făcând zonele mai înalte unde apar fagul şi coniferele.
Fauna: cuprinde atît elemente răspandite pe întreg teritoriul ca: vulpea, bursucul,
jderul, dihorul, veveriţa, iepurele, cît şi animale care se mai întâlnesc numai în parcuri şi
rezervaţii naturale: căprioara, ursul brun; numeroase păsări.

1.1.3. Mediul demografic
Populaţia: 58.057.477 locuitori cu o densitate de 192, 73/ km² (loc 23)
Oraşe principale: Roma – capitala Italiei (3,8 mil locuitori), Vaticanul - “capitala
bisericii catolice “ ( 44 ha, 2000 loc. ), cel mai mic stat ( format din preoţi, călugări şi soldaţi).
Cuprinde biserica Sf. Petru ( sec.v ) – cea mai mare şi frumoasă din lume, Piaţa Sf. Petru cu
9

coloane, obeliscul lui Caligula; Napoli (1,3 mil. loc.) metropola sudului italian, cel mai mare
port la Marea Tireniană, aşezat la poalele Vulcanului Vezuviu. Se remarcă prin valoroase
monumente de artă, castele şi palate, biserici, pieţe de mare frumuseţe; Veneţia – (350.000
loc.), asezată în lagună, pe 118 insule, este un oraş al sublimelor calificative legate de aşezarea
sa, circulaţia urbană, măiestria artistică a monumentelor, produsele specifice urbei;
Milano (1,5 mil. locuitori), al doilea oraş ca mărime, recunoscut prin industrie, comerţ şi
finanţe, dar şi prin monumente şi edificii vechi, care uimesc prin măreţia lor: Castelul Sforzza,
Teatrul Scala (1778), Domul stil gotic, din marmură cu 135 săgeţi, 4440 de statui (1378 –
1858), care reprezintă cel mai important obiectiv turistic al oraşului, Palatul şi Pinacoteca
Brera, Academia de Arte Frumoase, muzee de artă veche, Observatorul Astronomic. Pe bună
dreptate Milano – oraş roman (sec.III-i.Hr.) – excelează prin fermecatoarele biserici, basilici şi
teatre. Bolognia , cu multe obiective turistice şi culturale : Domul ( 1747, stil baroc), palate,
pieţe şi cea mai veche universitate din Europa ( 1119), cu o faimoasă bibliotecă şi o bogată
pinacotecă.
Rata natalităţii: 8,89 naşteri/1000 locuitori (2007)
Rata mortalităţii: 10,3 morţi/1000 locuitori (2007)
Spor natural: 0,07%
Indice de fecunditate (2007): 1,28
Mortalitate infantilă (2007): 5,94 morţi/1000 naşteri
Speranţa de viaţă: 77 ani (bărbaţi) şi 83 ani (femei).
Moneda: Euro = 100 cenţi (vechea monedă: lira).
Religia: catolici, musulmani, protestanţi, iudaici.
Clasificarea populaţiei:
-

vârsta: - sub 15 ani (1995-2005): 13,9% din totalul populaţiei
- între 16 – 64 ani (1995-2005): 66,7% din totalul populaţiei
- 65 ani şi peste (1995-2005): 19,4% din totalul populaţiei

- educaţie: - rata analfabetismului la cei peste 15 ani (2003): 2,7%
- rata de înscriere în instituţii de învăţământ: primar 98%,
10

secundar 90%, superior 25%
-

populaţia activă ocupată (2001): 5% în agricultură, 32% în industrie, 63% în
servicii

-

şomeri şi inactivi (2004): 8,6% din totalul populaţiei active

-

naţionalitate: italiană

1.1.4. Mediul istoric
La începutul mileniului II înainte de Hristos, pătrunde în Italia primul val indoeuropean, urmat în secolul XII-XI de noi valuri italice. În secolele XII-XI înainte de Hristos
îşi fac apariţia etruscii, a căror civilizaţie atinge în secolele VII-VI maximă strălucire. Grecii
întemeiaza în secolul VII primele colonii în Sudul peninsulei şi în Sicilia, numele de Italia
datorându-li-se. Roma o cetate obscură din Latium, se emancipează în 510/509 i.Hr. de sub
suzeranitatea etruscă, devenind în sec. III i.Hr. stăpânul întregii Italii, apoi hegemonul
bazinului Mării Mediterane, punând bazele celui mai vast şi durabil imperiu al lumii antice.
Detronarea lui Romulus Augustus de către căpetenia germanică Odoacru, marchează sfârşitul
Imperiului Roman de Apus. În 568 longobarzii cuceresc Nordul Italiei iar în 756 ia fiinţă
statul papal cu resedinţă la Roma, centrul lumii creştine occidentale. Cucerit în 773-74,
Regatul longobarzilor este inclus în statul frânc. În Sicilia şi Italia de sud se stabilesc în sec.
IX arabii, eliminaţi în sec. XI-XII de către normanzi. În timpul domniei împăratului Otto I
Italia de Nord şi Centrală sunt incluse în imperiul romano-german, care în 1075-1122 se afla
în conflict cu papalitatea. Centre economice înfloritoare în sec. XIII-XV Veneţia, Genova,
Florenţa, Milano, devin patria umanismului şi Renaşterii. Între 1494 şi 1559 Italia este câmp
de bătălie între Franţa şi Spania, pacea de la Cateau-Cambresis lăsând cea mai mare parte a
peninsulei spaniolilor, apoi tratatele de la Utrecht şi Rastatt, acordând-o habsburgilor austrieci.
Valul mişcărilor naţionale de la începutul sec. XIX inaugurează epoca Risergimento-ului,
unificarea Italiei realizându-se în jurul Regatului Piemontului. În urma războiului frâncopiemontezo-austriac, Lombardia se uneşte cu Piemontul, iar „cămăsile roşii” ale lui Garibaldi
eliberează Sicilia şi Italia de Sud, astfel încat Victor Emmanuel al II-lea din dinastia de Savoia
se proclamă în 1861 rege al Italiei. Războiul austro-prusian din 1866 în care Italia se realiază
11

Prusiei, are ca urmare unirea Veneţiei cu regatul Italian. La sfârşitul secolului XIX Italia duce
o politică colonială ocupând Eritrea şi Solmalia, iar în urma războiului italo-turc Tripolitania,
Cirenaica şi insula Dodecanez. La 23.05.1915 Italia se alătura în primul război mondial
Antantei. Prin tratatele de pace de la Saint Germain şi Sevres, Italia obţine Trilolul de sud,
Triest, peninsula Istria, insula Dodecanez, iar în 1924 oraşul Fiume. Prin marşul asupra
Romei, Benito Mussolini devine şeful guvernului, instaurând regimul fascist. Italia ocupă în
1935-1936 Etiopia şi participă în 1936-1939 alături de Franco, la războiul civil spaniol.
Italia a fost membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene şi s-a alăturat grupului
de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea Euro în
1999.

1.1.5. Mediul politic
- Organizarea statala: Republică, potrivit Constituţiei din 22 decembrie 1947,
preşedintele fiind ales prin vot indirect pe o perioada de 7 ani. Constituţia a stabilit un
parlament bicameral, (Parlamento), consistaâd din Camera Depuataţiilor (Camera dei
Deputati) şi Senat (Senato della Repubblica), o putere judiciară şi una executivă (condusă de
un prim ministru).
- şeful statului: Giorgio Napolitano
- şeful guvernului (prim-ministru): Silvio Berlusconi
- Partide politice: Partidul Democrat Creştin, Partidul Comunist, Partidul Socialist,
Partidul Socialist Democrat, Partidul Socialist Italian al Unitaţii Proletare, Mişcarea Socială
Italiană, Partidul Liberal, Partidul Republican, Partidul Democrat Italian al Unităţii
Monarhiste.
Diviziuni administrative: 20 regiuni
-

Sărbătoarea naţională: 2 iunie

-

Limba oficială: italiana

12

1.1.6. Mediul cultural
Italia este bine cunoscută pentru arta sa, cultura, şi nenumăratele ei monumente, printre
care şi Turnul din Pisa şi Coloseumul roman, dar şi pentru mâncarea sa (pizza, pasta, etc.), vin,
lifestyle, eleganţă, design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de
operă), sărbători, şi în general pentru gust.
Renaşterea europeană a părut în Italia între secolul XIV şi secolul XV. Succesurile
literare, ca şi poezia lui Petrarch, Tasso şi a lui Ariosto şi proza lui Boccaccio, Machiavelli şi a
lui Castiglione, au exercitat o minunată influenţă durabilă pentru dezvoltarea cultutii vestice, la
fel ca pictura, sculptura şi arhitectura, la care au contribuit giganţi ca Leonardo da Vinci,
Raffaello, Botticelli, Fra Angelico şi Michelangelo. Influenţa muzicală italiană a
compozitorilor, precum Monteverdi, Palestrina şi Vivaldi s-a dovedit epocală; în secolul XIX,
opera romantică italiană a excelat sub compozitorii Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi, şi
Giacomo Puccini. Artiştii, scriitorii, regizorii, arhitecţii, compozitorii şi designerii
contemporani italieni contribuie în mod semnificant la cultura vestică.
Fotbalul este principalul sport naţional, Italia câştigând Cupa Mondială de Fotbal de
trei ori: în 1934, 1938 şi 1982. Seria A a dat unii dintre cei mai buni jucători de fotbal la nivel
mondial. Cele mai cunoscute echipe sunt A.C. Milan şi Inter Milano FC din Milano, A.S.
Roma şi S.S. Lazio din Roma, Juventus din Torino, şi Fiorentina din Florenţa.
1.2. Economia
Italia este o ţară dezvoltată, cu o politica economică de tip liberal şi o economie de
piaţă bazată pe legea cererii şi ofertei
Ţară cu economie dezvoltată, locul 5 pe glob în care industriei îi revine un rol
crescând: concentrează ⅓ din populaţia activă şi contribuie cu 1/3 la PNB şi înregistrează cel
mai ridicat ritm de creştere dintre ţările membre C.E.E. Foarte diversificată şi bazată în cea
mai mare parte pe materiile prime din import. Este mai dezvoltată în Nord (peste 80% din
producţia industrială se află concentrată în triunghiul Torino-Milano-Genova, care acoperă mai
puţin de 1/3 din suprafaţa Italiei) şi mai puţin dezvoltată în Sud (Mezzogiorno).

13

În ultimii 50 de ani, economia italiana a cunoscut o creştere remarcabilă datorită unui
efort antreprenorial susţinut, combinat cu o politicţ comercială liberală.
1.2.1. Evoluţia economică
Politica economică din anii 90 a pus accent pe dezvoltarea sectorului privat ca motor al
creşterii economice, iniţiindu-se un program masiv de privatizare a firmelor şi băncilor de stat.
Măsurile luate pentru restabilirea unei politici fiscale încurajatoare, stabilitatea monedei şi rata
scăzută a dobânzilor, au permis Italiei să adere la Uniunea Monetară Europeană şi să adopte ca
monedă comună, Euro, în calitate de membru fondator, la 1 ianuarie 1999. Din acel moment,
pâna la sfarşitul anului 2001, ţările care au aderat la Uniunea Monetară Europeană au adoptat
euro ca monedă virtuală pentru tranzacţii şi ca unitate de cont. Bancnotele euro circulă de la 1
ianuarie 2002, înlocuind moneda naţională.
În 2001, economia Italiei nu a reuşit să evite recesiunea care au cunoscut-o toate
economiile, produsul intern brut crescând cu numai 1,8%, nivel superior mediei ţărilor zonei
euro. Recesiunea economiei italiene de la începutul anului 2005 este atribuită scăderii
competitivităţii (cu 25% în ultimii 4 ani) şi slabei creşteri a productivităţii. Sectorul comercial
a fost, în ultimii ani, caracterizat de costuri excesive, de pierderi a cotei de piaţă, pregătind
astfel terenul pentru faza de recesiune. În 2006, economia italiana a început să-şi revină.
Repoziţionarea produselor italiene pe pieţele înternaţionale este rezultatul reorganizării şi a
recâştigării de către firmele italiene a unor segmente de piaţă cu un conţinunt calitativ ridicat.
În 2005, PIB a crescut cu doar 0,1%, iar în primele 9 luni din 2006 cu 1,7% (faţă de
aceeaşi perioadă din anul precedent). Previziunile pentru 2009 sunt de 1,8%, iar pentru 2010
de 1,3%. Turismul va contribui cu 3,9% la PIB în 2009 (61,5 mld €), crescând la 90,8 mld. €,
până în 2019.

Tabel 1. 2 Sursa: “Osservatorio Economico MAP” – ISTAT

Anul

Anul

Indicatori
14

Anul

Anul

economici

2005

2006

2007

2008

- Produsul Intern Brut

1,6

0,1

2,0

1,3

- Investiţii totale

2,1

- Consum intern

1,5
1,4

5,4

8,8

2,2

2,7

8,3

12,3

3,7

cu 0,6

0,6

- Exportul de marfuri şi
servicii
- Importul de marfuri şi
servicii
-

Soldul

comerciale, în

balanţei
raport

PIB
- Soldul balanţei de plăţi

-1,3

-1,3

- Rata şomajului, în %

8,3

7,7

6,1

6,7

- Rata inflaţiei, în %

2,2

2,2

1,9

1,7

105,9

105,9

107,1

107,1

curente, în raport cu PIB

-

Datoria

publică,

în

raport cu PIB, în %

Italia ocupă locul 10 în lume după PIB. Evoluţia PIb-ului în Italia o puteţi vedea în
tabelul şi graficul de mai jos. PIB/locuitor: $31,000 (2008)
Tabel 1. 3

Anul

PIB

(mii

de

milioane $)
2000

1212

2001

1273

2002

1438

2003

1438

2004

1550

2005

1609

2006

1667

2007

1756

2008

1800

15

Figura 1. 1 Sursa: “Osservatorio Economico MAP” – ISTAT

PIB/locuitor:

$31,000

(2007)

Optimismul specialiştilor se
bazează pe convingerea că
conjunctura externa va fi
favorabilă

Italiei

relansării

datorită

economiei

europene (în special a celei
germane),

a

stabilităţii

cursului de schimb şi preţurilor petrolului.
Din punct de vedere al resurselor naturale, acestea sunt destul de reduse. Producţia
naţională a celor mai importante materii prime: cărbune 93,7 mii tone, ţiţei 5,1 mil.tone, gaze
naturale 17,6 miliarde mc, plumb 9,7 mii tone, zinc 5,2 mii tone, magneziu 1,0 mii tone, sare
3.700 mii tone, marmură 4.500 mii.tone, sulf 13 mii tone, feldspat 3.800 mii.tone, caolin 238,5
mii tone, bentonită 891,1 mii tone, nisip silicios 13.900 mii.tone.
În afară de ramurile tradiţionale, textilă şi alimentară se remarcă industria constructoare
de maşini (autovehicule, nave maritime, electronică şi electrotehnică, diverse aparate şi
utilaje), petrochimia, siderurgia.
1.2.2. Industria
Baza energetică este asigurată numai în mică parte din resurse interne: gaze naturale,
hidroenergie şi energie geotermică. Cele mai importante uzine hidroelectrice sunt constituite
pe râurile din Alpi. Uzinele geotermice sunt grupate în Toscana.
Petrolul prelucrat sau consumat de Italia este practic în intregime importat, căci extracţia
de petrol italian este neînsemnat. Prospecţiunile petroliere au fost intensificate în zona
Apeninilor, dar făra rezultete încurajatore şi Italia este obligată să importe anual.
Rafinarea petrolului are capacitatea de 100 milioane tone anual.

16

Petrolul îl importa în principal din Orientul Mijlociu şi Libia,prelucrat în centre ca:
Milazzo, Cremona, Ravenna, Porto Marghera, Livorno, Mantova, Roma.
Pentru acoperirea nevoilor energetice au fost redeschise minele de cărbuni din Sardinia
şi extinse exploatările din celelalte bazine carbonifere. Producţia de gaze naturale este în
scădere.
Italia nu este bogată nici în celelalte resurse minerale, cu excepţia sulfului, marmurei şi
oarecum a zincului.
Cele mai dezvoltate sectoare industriale sunt: siderurgia, industria textilă, electronică şi
industria automobilelor.

II. Analiza activităţilor turistice din Italia

2.1. Resursele turistice
Italia de Nord
Se caracterizează prin spectaculoase peisaje montane şi alpine, cu forme glaciare şi
gheţari, lacuri glaciare de mare frumuseţe flancate de splendide staţiuni montane ( lacurile
Maggiore, Como, Garda, Idra, Isco etc.), întinse domenii schiabile, dar şi prin monumente
istorice şi de artă, unele de valoare universală , localizate îndeosebi în Câmpia Padului .
Munţii Alpi
Se impun prin numeroasele staţiuni montane pentru sporturile de iarna, unele cu o
dotare tehnica dintre cele mai moderne şi cu accesibilitate uşoară dinspre Austria şi Elveţia.
Cele mai multe staţiuni se grupează în Alpii Dolomitici (63 ) între care celebra Cortina
d’Ampezzo (1231m), Maso Corto (2004m), Merano (1880m), Maransa Alba (1480 m) şi
faimoasa Valle d’Aosta , important nod de comunicaţie între Italia şi Franţa (prin celebrul
tunel de sub Mont Blanc de 11,5km si prin teleferic), sau Elveţia (prin tunelul Marele
St.Bernhard de 5,8 kilometri ), cu şase staţiuni: La Trinite (1367 m), Courmayer(1228 m), La
Thuile Breuil-Cervinia (2006 m), Champoluc etc. şi două parcuri naţionale şi europene: Grand
Paradiso(459 kmp) şi Cogne. Insasi Aoste se remarcă prin obiective turistice : vestigii romane,
catedrale , muzee.

17

Alte localităţi montane cu un cadru natural pitoresc deţin şi St.Martino sau în Alpiii
Lombarzi: Piva, Como, Leco, Monza , Bergamo etc.
Piemont
Nucleul istoric şi administrativ al Italiei medievale este renumit prin întinsele culturi
pomiviticole, industrie, dar şi prin turism, având multe oraşe turistice şi statiuni de sporturi de
iarnă.
Se impun câteva centre : Torino – al treilea oraş italian , important centru industrial
(Uzinele Fiat), comercial şi turistic cu numeroase obiective culturale , biserici (San Lorenzo),
galeria Civica d’Arte Moderne, castele medievale , pieţe , grădini , parcuri. Alte centre viticole
şi comerciale cu monumente medievale : Pavia, Cunea, Tortona.

Lombardia şi Emilia Romagna
Sunt provincii cu o civilizaţie străveche şi care deţin o pondere
economică importantă în Italia . Se remarcă : Milano (1,5 mil. locuitori), al
doilea oraş ca mărime, recunoscut prin industrie, comerţ şi finanţe, dar şi
prin monumente şi edificii vechi, care uimesc prin măreţia lor : Castelul
Sforzza , Teatrul Scala (1778), Domul stil gotic din marmură cu 135 sageti
şi 4440 de statui (1378 – 1858), care reprezintă cel mai important obiectiv
turistic al oraşului , Palatul şi Pinacoteca Brera , Academia de Arte
Frumoase , muzee de arta veche , Observatorul Astronomic . Milano
excelează prin fermecătoarele biserici, basilici şi teatre. Bolognia , cu multe
obiective turistice şi culturale : Domul ( 1747, stil baroc), palate, pieţe, şi
cea mai veche universitate din Europa ( 1119), cu o faimoasa Bibliotecă şi
o bogata pinacotecă. Mantova – centru al Renaşterii, Piacenza – oraş roman
cu numeroase monumente arhitecturale ale Renaşterii. Verona – oraşul lui
Romeo si al Julietei, renumit pentru monumentele sale romane şi
renascentiste (biserici , amfiteatrul roman, palate, castele, pieţe ) şi
mormântul Julietei . Padova - oras mesteţugăresc roman , centru
universitar şi turistic cu numeroase monumente (biserica St.Antonio ). Alte
centre : Parma , Modena , Brescia .
18

Riviera Ligurica – Liguria :
Continuă spre est Coasta de Azur franceză. Prezintă peisaje de mare frumuseţe ale
Alpilor Maritimi şi Apeninilor Liguri, care coboară în golful omonim şi lasă spre mare o fâşie
de plajă şi faleze pitoreşti şi bine amenajate, staţiuni şi centre turistice de faimă mondială, ce
formează un lanţ continuu pe acest litoral numit “al florilor” ( trandafirilor , garoafelor şi
iasomiei). San Remo – vechi oraş pitoresc renumit prin festivalul de muzică uşoară, plajele
sale frumoase, dotate cu vile şi hoteluri luxoase şi prin aceea că este principalul centru al
comerţului cu flori din Italia, prin Catedrala San Siro. Savona – celebră prin faianţa de
Savona, minunat decorată cu flori , marinarul din Savona , al lui Magellan şi prin plajele
pitoreşti. Genova – (800.000 loc.) , cel mai mare port al Italiei, ( aşezare cu o istorie de
250.000 de ani), cu o poziţie de mare frumuseţe, etalându-şi sutele de palate , castele, strazi şi
cartiere pitoreşti, biserici, monumente arhitecturale valoroase, vaste piese împodobite cu
frumoase fântâni ( Verdi, Victoria), casa şi monumentul lui Giuseppe Garibaldi.
În Palatul Doria Tursi se află scrisorile lui Cristofor Columb şi vioara lui Paganini , fii ai
Genovei. Frumoasele plaje , îi imbogăţesc farmecul. La Spezia – oraş modern cu o bogată
vegetaţie luxuriantă, vile şi hoteluri de lux, plaja cu nisip fin.
Golful Tigullio
O infinitate de gradaţii de verde şi albastru ; o aşezare favorizatş de naturş, ce propune
ochilor turiştilor splendide localitaţi: de la Portofino la Santa Margarita, la Rapallo. Toate
acestea au în comun ceva special: apartenenţa lor la cultura si ambientul liguric, dar în acelaşi
timp fiecare are un caracter “personal”, care o face să devină unică în maniera sa. De partea
cealaltă se află bogaţia acestui pământ: intr - un mic spaţiu, lumi nebănuite, oarecum ascunse
şi pline de surprize. De menţionat aici Muntele Portofino devenit acum Parc Naţional al
Muntelui Portofino.
Provincia Veneto
Amintim aici litoralul veneţian, staţiunile termale, sectorul montan: Dolomiţi, Delta
Padului/Po.
Litoralul veneţian

19

Cuprinde riviera Golfului Veneţia şi litoralului Adriaticii între Triest şi Ancona, ţărm
mlăştinos în primul sector şi mai înalt cu plaje frumoase către sud, cu centre turistice cu valori
culturale excepţionale. Dintre plaje amintim şi Albarella, Rosolina, Sottomarina, Cavallino,
Jesolo, Eraclea Mare, Caorle, Bibione.
Veneţia
Cu o populaţie de 350.000 loc., fondat în sec.V şi aşezat în lagună, pe 118 insule, este
un oraş al sublimelor calificative legate de aşezarea sa, circulaţia urbana, maiestria artistică a
monumentelor, produsele specifice urbei. Din Grand Canale (lung de 7 km, lat de 45-70 m, de
forma unui “S”) se desprind 150 de canale de 5 m adâncime, peste care trec 450 arcuri de pod,
care ţin loc de străzi, deşi sunt şi peste 2140 de străzi înguste şi întunecate. O linie ferată şi o
autostradă o leagă de continent, iar vapoarele si gondolele asigură circulaţia în oras. Ca
obiective se remarcă: Basilica San Marco (1094 , stil veneţian – oriental ), o adevarată carte de
istorie a artelor veneţiene, Campanilla, Palatul Ducal (al Dogilor, sec.XV-XVI), centrul politic
al Veneţiei, cu o arhitectură şi decoraţii desăvârsite, Canal Grand, Piata San Marco, toate
reprezentând simbolurile Veneţiei. Alte atracţii sunt o serie de palate, muzee, biserici,
renumitele “oglinzi de Venetia“ şi “sticla de Murano”, precum şi plaja luxoasa Lido de
Veneţia.
Dolomiţi
Pictori , scriitori, poeţi au adus elogii şi laude munţilor provinciei Veneto. De secole,
aceştia au constituit visul escaladorilor temerari, al vânătorilor incurabili, al cercetătorilor de
ciuperci sau chiar a simplilor vizitatori, aflaţi în căutarea unor colţuri de natură pierdută, dar
mai ales de regasirea timpului eliberat de rutină şi stres.
Iată-i, deci, înălţându-se în splendoarea lor, purtând nume de origine incerta: Antelao,
Schiara, Sasso Nero, Monte Baldo, Ortigara. Marea atracţie este constituită de Dolomiti.
Aceştia au fost denumiţi după tipul de rocă din care sunt alcătuiţi – dolomia. Aceasta este
formată din carbonat de calciu şi magneziu asociat cu calcar şi a fost clasificată pentru prima
dată de geologul francez Deodat de Gradet de Dolomieu (1750-1801), căruia orasul Cortina i-a
dedicat în 1958 un monument.

20

Pentru a fi protejată, această minune a naturii, dispune in zona Dolomitica de două
parcuri: unul naţional – Il Parco delle Dolomiti Bellunesi (32.000 ha), si unul regional – Il
Parco Naturale delle Dolomiti D’Ampezzo (11.000 ha).
Veneto propune multe posibilităti de vacanţă iubitorilor de munte, în localităţi dotate cu
toate serviciile: hotele confortabile, bucătărie bogată, locuri de întâlnire şi divertisment pentru
toate exigentele, posibilităţi de alpinism în toate anotimpurile, trasee pentru mountain – bike.

Un alt punct de atracţie îl constituie Delta Padului / Po.
Delta, cu peisajele sale orientale, cu o diversificată floră şi faună, oferă infinite
posibilităţi de explorare a unui ambient în care natura este încă dominatoare absolută.
Delta del Po este cea mai vastă zonă umedă a Italiei şi una dintre cele mai mari ale
Europei – un delicat echilibru între pământ şi apă. Un ambient de mare interes naturalistic atât
pentru flora, cat si pentru fauna zonei; Delta Padului reprezintă una dintre oaze pentru multe
păsări. Se gasesc aici peste 350 de specii. Semnificativ în acest sens este “Parco Regionale
Veneto del Delta del Po”.
Zona cuprinsa intre Adige la N si Po la S este numită Polesine. Câteva centre sunt de
natură antică, locuite înca din epoca Bronzului. Reprezentativ este Muzeul Arheologic
National. Majoritatea acestor centre au fost ridicate in Evul Mediu si putem enumera: Badia
Polesine, Lendinara şi Rovigo (care devine provincie in 1815). De mare interes este Rotonda,
un extraordinar edificiu de formă octagonală, ornat în interior de un exceptional ciclu de
picturi, care asemeni Pinacotecii Academiei Concordi ( Pinacoteca dell’Academia dei
Concordi ) califică Rovigo drept un “oraş al artei” la nivel internaţional.
Ravenna , veche asezare, resedinţa împăraţilor romani din 402, reşedinţă a domeniului
pontifical, pastrează numeroase monumente şi are o frumoasă plajă: Di Ravenna. Rimini,
Ancona, Triest, Pesaro sunt doar alte cateva orase de interes.
Italia peninsulară
Este străbătută de la N la S, ca o coloană vertebrală, M-tii. Apenini (peste 2000m)
etalează cele mai diverse peisaje (calcaroase, vulcanice, alpine, faleza). Este marginită de o
rivieră de mare atracţie, dublată uneori de un şirag de insule fermecătoare în ambientul lor
marin şi montan şi dispune, totodată de monumente de artă si vestigii ale antichitaţii şi ale
unor strălucite civilizaţii de pe aceste meleaguri .
21

Toscana
Ţinut cu o civilizaţie de peste 27 de secole, pastrată în oraşele sale, adevărate comori
de artă etruscă şi romană şi care beneficiază de o rivieră de mare frumuseţe. Firenze –
(450.000 loc.), ”orasul muzeu”, de pe fluviul Arno, cu renumite opere de artă ale Renaşterii
italiene (Domul, 1296-1436, Palatul Signoriei – cu turnuri de 94 m. si statui celebre, galerii,
pieţe, castele, muzee, grădini şi parcuri celebre. Pisa- veche republică independentă (sec.XII),
oraşul lui Galileo Galilei, recunoscut prin monumentele sale celebre: Domul, Campanilla,
Turnul înclinat (sec. XI-XII). Pe litoral se întâlnesc binecunoscutele staţiuni: Livorno,
Viareggio, Carrera (cu renumita marmura).
Provincia Terni
Este situată chiar în mijlocul peninsulei italice şi este una dintre cele două provincii ale
Umbriei; include 33 de municipii şi 151 de orase. Pe teritoriul său se află două lacuri
(Piediluco şi Corbara), cinci râuri (Tevere, Nere, Velino, Paglia şi Chiani), cascada Mamore,
două parcuri regionale (parcurile fluviale Nera şi Tevere) şi alte parcuri (Elmo, Villalba, Mont
Peglia).
Provincia Terni este un loc ce reprezintă un punct de contact între artă şi natură, istorie
şi cultură, sport şi mediu natural. Au loc, de asemenea multe manifestări artistice şi folclorice.
Provincia Terni, loc perfect ca destinaţie turistică oferă posibilitatea de a combina
interesele culturale cu dragostea pentru natura – prezintă spaţii de cazare pentru 8915 de
persoane.
În fiecare oras al provinciei, fie mare sau mic, există minunate picturi, statui şi
capodopere arhitecturale (Duomo Amelia , Duomo di Narni - Narni, Biserica San Giovenale –
Orvieto etc.), numeroase muzee (Muzeul Arhitectural “Claudio Faina “- Orvieto, Muzeul “
Opera del Duomo” – Orvieto, Antiquarium – Baschi , Tenaglie).
Din punct de vedere al colecţiilor de picturi, cele mai importante muzee sunt:
Pinacoteca (Terni, Narni), “Quadreria” (o galerie de picturi), aflată în interiorul Muzeului
Arhitectural Amelia, precum şi colectia aflată în Muzeul “Opera del Duomo”. De asemenea, în
interiorul Basilicii San Francesco di Assisi (Assisi), pot fi remarcate capodoperele marelui
pictor italian Giotto.
Fortăretele, castelele, oraşele medievale, prezintă un real punct de interes.

22

Perugia
Este cel mai mare oraş al Umbriei, relevante fiind manifestările şi instituţiile culturale,
scoala umbriană de pictură datând din sec. XV, celebrele festivale muzicale şi de teatru,
Universitatea pentru străini (cu sediul într-o frumoasă clădire în stil baroc), precum şi
frumuseţea peisajelor montane şi de podiş, ca şi a lacului Trasumeno .
Lazium (Lazio)
Reprezintă leaganul latinităţii, este nucleul statului roman.
Roma (3,8 mil. locuitori )
“Cetatea eternă” de pe Tibru (Tevere), intemeiată în 753 î.Hr. şi străjuită de cele şapte
coline, glorioasa capitală a Imperiului Roman, reprezintă una dintre cele mai importante
metropole care se impune prin multitudinea şi varietatea de monumente şi locuri celebre,
îndeosebi romane: castele, palate, arcuri de triumf, biserici, domuri, temple, pieţe, grădini şi
parcuri, muzee, catacombe, terme, fântâni etc. Între acestea evidenţiem: Capitoliul, Forumul şi
Columna lui Traian, Termele lui August, Diocleţian, Arcurile de Triumf (ale lui Titus,
Septimus Severus şi Constantin); Pantenonul (27 î.Hr.); Forumul

Roman (27 î.Hr.);

Colloseumul, palate: Palatul Senatorial, Palatul Veneţiei; fântânile Romei: Trevi, Tritoniului
etc.; piete: Venetia, Navona, Spaniei; muzee: M.Capitoliului etc.
Vaticanul
“Capitala bisericii catolice“ (44 ha, 2000 loc.), cel mai mic stat (format din preoţi,
călugări şi soldaţi). Cuprinde biserica Sf. Petru (sec.V) – cea mai mare şi frumoasă din lume,
Piaţa Sf.Petru cu coloane, obeliscul lui Caligula etc.
Colosseumul
Iniţiativa construirii Colosseumului a avut-o împăratul Nero, ca urmare a influienţei
majore pe care o aveau in acele timpuri luptele de gladiatori. Astfel, s-a realizat o arenă imensă
pentru asemenea spectacole publice.
Termenul de Colosseum provine de la statuia colosală (de 36 de metri), care îl
reprezenta pe Nero în chip de zeu al soarelui, odinioară amplasată lângă amfiteatru, demolată
ulterior. Nu numai statuia, dar şi amfiteatrul ofereau o privelişte grandioasă.
Colosseumul rămâne cea mai vestită şi mai mare arenă construită vreodată de către romani. În
23

formă de elipsă, cu axa mare de 186 m, axa mică de 150 m, avea un perimetru de 520 m şi o
înălţime de 55m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundaţia pe care a fost
construit avea 12 metri grosime. Să cladeşti asa ceva, era chiar şi pentru neîntrecuţii
constructori romani o adevarată provocare. A necesitat - printre nenumarate alte materiale de
construcţie - zeci de mii de tone de marmură (adusă din apropiere, din Tivoli) şi aproape 300
tone de fier pentru a lega blocurile unul de celălalt. Ca un precedent la materialele prefabricate
moderne, multe dintre părţile componente ale Colloseumului au fost construite în altă parte şi
aduse la locul construirii arenei pentru asamblare. Această metodă a permis un ritm accelerat
de lucru care a dus la construirea edificiului în numai 7 ani.
Fontana di Trevi
O splendoare - Fontana di Trevi a fost construită de arhitectul Salvi în 1735 şi
terminată în 1762. Această fântână este un exemplu perfect de stil rococo cu efecte dramatice creaturi acvatice de marmura, dominate de un impresionant Oceanus. Apa vine din izvorul
Acqua Vergine, numit aşa deoarece, conform legendei, o fecioară le-a arătat sursa soldatilor
însetaţi. Povestea e sculptată în dreapta lui Oceanus. Se spune că trebuie să arunci un bănuţ în
fântână ca să fii sigur că te vei intoarce la Roma, dar si ca dorintele puse la aruncarea
bănuţului să se indeplinească.
Columna lui Traian
Columna lui Traian este un monument aflat la Roma în Forumul lui Traian; ridicat în
133 e.n. de către Apolodor din Damasc, din ordinul împăratului Traian, în amintirea victoriilor
împotriva Dacilor (105 – 106). Înaltă de 39,83 m. este acoperită de jur împrejur de basorelief
în spirală, care constituie una dintre cele mai importante surse pentru arheologi să cerceteze
războaiele daco – romane şi a vieţii din vremurile acelea. Bazorelieful de pe Columna lui
Traian conţine scene din vieţiile dacilor şi ale romanilor, din timpul pregatirii războaielor, din
timpul războaielor şi dupa terminatea războaielor. În interior, Columna are o scară interioară
pe care se poate ajunge în vârful ei, de unde se poate vedea întreaga panoramă a Forumului lui
Traian.
Columna Traiană a fost ridicată din prada luata în urma victoriilor împotriva dacilor,
aur si argint în valoare de 118 milioane € (adică 156.500 Kg. aur şi 331.000 Kg. argint,
evaluate de Jerome Carcopino în anul 1916).

24

Monumentul a fost inaugurat la 12 mai 133 e.n.
Alte localitati turistice: Latina, Tivoli, Albano, iar pe litoral statiunile Lidio, Fregene,
Ostia.
Apeninii Abruzzi
Înalti de peste 2000 m, coboară spre ţărmul adriatic, printr-un podiş continuat cu
campia litorală şi o frumoasă plajă marină. Într-un peisaj atrăgător se află Sulmona, un
important centru turistic, cu multe vestigii romane, monumente ale Renaşterii, Universitate
veche, iar pe litoral, staţiunea Pescara.
Campania
Se circumscrie metropolei Napoli, beneficiază de peisaje dintre cele mai atractive
(vulcanice, de litoral, montane) şi reprezintă o regiune de veche civilizaţie dezvoltată în jurul
vulcanului Vezuviu (1279 m) – Herculaneum si Pompei , oraşe disparute sub lava vulcanică.

Napoli (1,3 mil. loc.)
Metropola sudului italian, cel mai mare port la M. Tireniană, aşezat la poalele
vulcanului Vezuviu. Se remarcă prin valoroase monumente de arta, castele şi palate, biserici,
pieţe de mare frumuseţe.
Salerno
O veche aşezare preromană, celebră prin şcoala de medicina, Domul (sec.XI).
Interesante sunt şi staţiunile litorale: Camerota, Sapri, Caserta.
Calabria
Sectorul de S-V al peninsulei este un ţinut muntos (Apeninii Calabriei - 1956.m).
Reggio de Calabre – fondat în 723 î.Hr., capitală a provinciei, se remarcă prin istoria şi
valorile culturale păstrate până astăzi: termele romane, templul grecesc, Domul, palate şi
castele, Muzeul Naţional al Antichitatii. Alte localităţi de interes turistic sunt : Crotone, Pizzo,
Strongoli , Cantazaro etc.
Forme de turism : de circulatie cu valente culturale, de cura heliomarina.
Italia insulară

25

Insula Sicilia
Cu o suprafaţă de 25.400 kmp, punte de legatura între M. Atlas (Africa) si M-ţii.
Apenini, cu un relief montan ( M-ţii. Peloritani), de podiş şi de câmpie către sud. Se impune în
peisaj muntele vulcanic Etna (3340m).
Unul dintre cele mai importante oraşe este Palermo Messina - oraş port, de legatură
cu Peninsula Italică . Alte orase: Catania, Taormina, Agrigento, CastelveTrano.
Insulele liparice, vulcanice, au o vegetaţie luxuriantă, peisaje magnifice în care se
impun prin interesul turistic insulele: Stromboli (cu vulcanul omonim de 926 m), Lipari şi
Vulcano.

2.2. Specializări în turism
Turismul balnear
Poziţia geografică precum şi cei 8500 km de litoral fac din Italia o ţară balneară.
Coastele Liguriei mediteraneene şi Mediterana centrala oferă plaje cu galeţi adesea situate în
mici golfuri. Pe coasta Adriaticei, turismul balnear este indeosebi dezvoltat în nord: Rimini,
Riccione, Ravenna, unde plajele fine atrag turiştii germani, elveţieni şi austrieci.
Parcurile acvatice
Sunt instalate pe coasta Mării Adriatice, unde completează gama de activitaţi oferte din
turismul balnear. Principalele parcuri acvatice sunt: l’Aquabell de Bellaria, l’Igea Marina,
l’Aquafan de Riccione şi Atlantica de Forli.
Turismul cultural şi religios
Călătoria la Roma, Florenţa, Veneţia face parte din patrimoniul cultural al unui
european. În Italia se găsesc 2364 de muzee, ceea ce confirmă importanţa voiajelor culturale.
Din 20 de regiuni italiene, 7 atrag peste 3 milioane de intrări în muzeele lor. Celelalte 13
regiuni primesc mai puţin de 1 milion de vizitatori în muzeele lor.
În afară de Vatican, Asissi, Padova, Loretto, Oropa, Lambro, Vicenza, Italia numără
1756 locuri sfinte, care primesc în fiecare an 15 milioane de pelerini catolici.
Turismul sportiv

26

Datorită suprafeţelor întinse de relief montan, Italia posedă unul din domeniile skiabile
cele mai mari din lume. Staţiunile de ski sunt numeroase în Piemonte, Dolomiţi.
Italia are peste 70 de terenuri de golf amenajate pentru 21000 jucători.
Turismul de sănătate
În Italia se găsesc aproape 150 de staţiuni termale. Cele trei mari oraşe în care se
practică acest gen de turism sunt: Montecatini, Ischia si Abano Terme.
Turismul de afaceri
Italia se plasează printre primele locuri la capitolul turism de afaceri. Capitala
economică a ţării este Milano, prima destinaţie italiană a turismului de afaceri.
2.3 .Analiza principalelor coordonate ale activataţii turistice
Infrastructura. Sistemul italian de transporturi este format din 305.881 Km de străzi
asfaltate, dintre care 6.400 Km autostrăzi. Reteaua feroviară se întinde pe 20.000 km.,
controlată de către Ferrovie dello Stato (Caile Ferate de Stat). Transportul maritim este foarte
extins, dată fiind configuraţia geografică a Italiei. În privinţa transporturilor aeriene, alături de
compania naţională Alitalia operează o serie de companii private REF _Ref230160425 \h

\* MERGEFORMAT

.

Evoluţia numărului hotelurilor şi motelurilor
Tabel 2. 1 REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT

2009
1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

33828

33540

33341

33361

33421

33411

33480

33618

33727

33768

33801

Numărul de paturi plasate în unităţile de cazare exprimă numarul de persoane care pot
să îşi petreacă noaptea în paturile puse la dispoziţie într-o unitate de cazare făcând abstracţie
de paturile suplimentare ce ar putea fi instalate la cererea clienţilor. În tabelul de mai jos sunt
prezentate cifre statistice cu trimitere la media numărului de paturi existente în unităţile de
cazare din Italia.
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT ZAMFIR, Alexandru – Elemente de turism international ,
Editura Academiei, Bucureşti, 1974.

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org

27

Tabel 2. 22

2009
1999

1772

2000

1782

2001

1807

2002

2003

1854

1894

2004

1930

2005

1969

2006

2000

2007

2028

2008

2087

estimat

2102

Fluxurile de turisti in Italia.
La capitolul sosiri de turişti naţionali în hoteluri, Italia ocupa locul 5 in Europa in 2008
dupa Germania, Franta, Spania si Anglia.
Tabel 2. 3 REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT

2009
1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

34931

35552

36497

37963

38648

38011

39156

40767

41295

42521

estimat

43242

La capitolul sosiri de turişti internaţionali în hoteluri, Italia ocupă locul 2 în 2008 după
Spania.
Tabel 2. 43

2009
1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

25133

25927

26530

28797

29138

29340

28174

29916

30870

33513

estimat

34757

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org

28

Sosiri de turişti internaţionali în hoteluri
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
1999 2000
2001 2002
2003 2004
2005 2006
2007 2008
2009
Figura 2. 13

La total de sosiri de turişti (rezidenţi şi internaţionali) în hoteluri, Italia ocupă locul 4 în
Europa.
Pentru sosiri de turişti nationali în unităţi de cazare colective (camping-uri, hanuri),
Italia ocupă locul 4 in 2008, după Germania, Anglia şi Franta.
Tabel 2. 5 REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT

2009
1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

5740

5819

5979

6961

7357

7665

8583

8473

7918

9330

estimat

9799

La numărul de sosiri de turişti internaţionali în unităţi de cazare colective (camping-uri,
hanuri), Italia ocupă locul 2, dupa Spania, în 2008.

Tabel 2. 64

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org

29

2009
1999

4830

2000

5015

2001

5315

2002

6310

2003

6630

2004

7015

2005

6832

2006

6800

2007

7185

2008

7681

estimat

8072

Sosiri de turişti internaţionali în unităţi de cazare colective
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Figura

5

2. 2

La total de sosiri de turişti (rezidenţi şi internaţionali) în unităţi de cazare colectivă,
Italia ocupă locul 3 în Europa.
Numarul călătoriilor cu cel puţin 4 înnoptări.
Tabel 2. 7 REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

34089

34530

34090

35457

35107

37079

36034

37137

40057

41134

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org

30

Călători cu cel puţin 4 înnoptări
45000
40000
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

Figura 2. 3 REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT

2.4. Calculul principalilor indicatori ai circulaţiei turistice
2.4.1.Indicatorii cererii turistice
► sejurul mediu total = nr. zile turist (innoptari) / nr. turişti sosiţi
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT

În 2004: Smediu

= 105272000/ 37963000 = 2,77de zile

În 2005: Smediu

= 111441000/ 38648000 = 2,88 de zile

În 2006: Smediu

= 114116000/ 38011000 = 3 zile

În 2007: Smediu

= 115262000/ 39156000 = 2,94 de zile

În 2008: Smediu

= 111596000/ 40767000 = 2,73 de zile

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT
Neagu V., Busuioc M. – Managementul calităţii serviciilor turistice, Ed. Prouniversitaria,
Bucureşti, 2007

31

► sejurul mediu în unitati de cazare omologate REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT
= nr. zile turist (înnoptări) / nr. turişti cazaţi
In 2004: Smediu

= 105272000/ 28797000 = 3,65 de zile

In 2005: Smediu

= 111441000/ 29138000 = 3,82 de zile

In 2006: Smediu

= 114116000/ 29340000 = 3,88 de zile

In 2007: Smediu

= 115262000/ 28174000 = 4,09 de zile

In 2008: Smediu

= 111596000/ 29916000 = 3,73 de zile

2.4.2. Indicatorii ofertei turistice
► indici de variaţie = nr. turişti sosiţi în 2008 / nr. turisti sosiţi în 20078
= 40767000/ 39156000 = 1,04 %

2.4.3. Indicatorii densitatii turistice
► densitatea turistică în raport cu populaţia = nr. turişti sosiţi / nr. locuitori 8
In 2008: Imediu

= 40767000/ 58.057.477 = 0,70 turişti/locuitor

► densitatea turistică în raport cu suprafaţa = nr. turişti sosiţi / suprafaţă8
In 2004: I2004

= 37963000/ 301230= 126,02 turişti/km2

In 2005: I2005

= 38648000/ 301230= 128,3 turişti /km2

In 2006: I2006

= 38011000/ 301230= 126,18 turişti /km2

In 2007: I2007

= 39156000/ 301230= 129,98 turişti /km2

In 2008: I2008

= 40767000/ 301230= 135,33 turişti /km2

REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT
Neagu V., Busuioc M. – Managementul calităţii serviciilor turistice, Ed. Prouniversitaria,
Bucureşti, 2007

32

Efecte pozitive: cresc încasările, se dezvoltă economia locală, cresc investiţiile.
Efecte negative: degradarea mediului, zgomot, poluare.
► funcţia turistică = L x 100 / P
In 2008: Ft2008

REF _Ref230159505 \h \* MERGEFORMAT

= 4206000x 100/ 58057477 = 7,24

L- nr. locuri de cazare; P- populaţia ţării

2.4.4. Indicatorii efectelor economice
► Cheltuiala medie pe turist = cheltuieli totale/ nr. turişti plecaţi9
In 2007: Cmedie

= 17026000000/ 23322000 = 730 €/turist

In 2008: Cmedie

= 15681000000/ 20232000 = 775 €/turist

► Incasarea medie pe turist = încasări totale/ nr. turişti sosiţi9
In 2007: Imedie

= 29920000000/ 37963000 = 788 €/turist

In 2008: Imedie

= 28779000000/ 38648000 = 745 €/turist

► Indicele raportului de schimb = încasare unitară/ cheltuială unitară9
In 2007: Irs

= 788 / 730 = 1,07 €/turist

In 2008: Irs

= 745/ 775 = 0,96 €/turist

REF _Ref230159505 \h \* MERGEFORMAT Neagu V., Busuioc M. – Managementul

calităţii serviciilor turistice, Ed. Prouniversitaria, Bucureşti, 2007
33

III. Turismul montan – componenta principală a activităţii turistice

3.1. Scurt istoric al turismului
Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase,
explozive în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi de a cunoaşte
lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca
scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale.
De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot
mai mult activitatea de turism, determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative,
deplasările calfelor şi studenţilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În
paralel cu creşterea traficului de călători, s-a dezvoltat şi industria hotelieră, comunicaţiile,
transportul, activităţi destinate turismului.
În sensul actual, turismul a căpătat un conţinut mult mai compex din punct de vedere
economic, social şi spiritual. Turismul prezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru
organizarea în desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate, fie prin
intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţi specializaţi, fie pe cont propriu, pe o durată
limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice.
Arcul Alpin situat în centrul Europei concentrează cea mai mare parte a turismului
montan (în special în timpul iernii, pentru sezonul de schi). Anual, această zonă înregistrează
12-13 mil. turişti, neuniform răspândiţi în zonele amenajate. Pe langă resursele naturale,
staţiunile au şi tradiţii vechi, ele fiind construite şi amenajate înaintea celui de-al doilea Razboi
Mondial.

3.2 Resursele montane pentru sporturi de iarnă în staţiunea Cortina D'Ampezzo
Un exemplu concludent al dezvoltării durabile în turism este reprezentat de staţiunea
alpină Cortina d’Ampezzo, unde turismul s-a dezvoltat în mod natural şi normal, susţinut atat
la nivel naţional, de factorii guvernamentali, cât şi la nivelul comunităţii, utilizând în mod
optim resursele aflate la dispoziţie, minimizând astfel impactul negativ economic, sociocultural şi ecologic şi maximizând beneficiile asupra comunităţilor locale, economiilor
naţionale şi asupra conservării naturii.
34

Platforma lansării staţiunii Cortina D'Ampezzo în turismul mondial a fost reprezentată
de participarea Italiei la Jocurile Olimpice de iarnă în anul 1956 ca ţară organizatoare, precum
se poate observa din anexa 3.1.
Altădată doar un mic sat din Belluno, Cortina D'Ampezzo s-a transformat în patru
decenii dintr-o localitate uitată într-o staţiune turistică pentru cei foarte bogaţi, păstrând însa
farmecul tradiţional al arhitecturii. Nu s-au construit blocuri, vile masive sau hoteluri, ci s-a
construit in stilul vechi, pentru un echilibru de invidiat. Această ascensiune rapidă a localitaţii
a început după Olimpiada din 1956, iar de atunci tot mai mulţi îndrăgostiţi de sport vin aici în
fiecare an.
Astăzi, Cortina D'Ampezzo este poate destinaţia preferată din Italia pentru amatorii
de ski, fiind "perla" regiunii, cunoscută în zonă sub denumirea de "Regina delle Dolomiti",
oferind oricui şansa unui concediu de neuitat. Se spune chiar că cei care locuiesc aici sunt
privilegiaţii Italiei, pentru că au sansa ca in fiecare zi să admire pădurile şi munţii Pallid, după
numele celui care a descoperit aceste varfuri. Acest oras montan, aflat la 1224 metri altitudine,
are un farmec alpin greu de egalat, recunoscut atât de cei care vin pentru a se relaxa si a
admira natura, cât şi de pasionaţii sporturilor montane.
Străzile, casele, magazinele de lux sunt mereu pline de turişti bogaţi si pretenţioşi, dar şi
numeroase personalitaţi din lumea politică, show business, sport si modă, care vin aici ca intrun refugiu elitist.
Pentru că în Cortina D'Ampezzo fiecare gaseşte ceva plăcut : pârtii de calitate, păduri,
văi, munţi, un aer curat şi proaspăt, cei care nu se mai mulţumesc doar cu ski-ul pot face şi alte
sporturi de iarnă, existînd inclusiv un patinoar la standarde olimpice.
Nici în timpul verii Cortina D'Ampezzo nu este uitat, localitatea fiind locul de întâlnire
pentru amatorii de drumeţii şi excursii, la preţuri pe masură.
Staţiunea alpină, situată în inima munţilor Dolomiţi, a gazduit Jocurile Olimpice de
iarnă în anul 1956. Datorită acestui fapt are stadion şi pistă de bob. Anual găzduieşte câte o
cursă de Cupa Mondială de Schi FIS.
3.3. Domeniul schiabil al Italiei
Încoronată de vârfurile Tofana, Tofana di Mezzo şi Cristallo (2939 m) poate fi accesată
prin trecători minunate ca Falzarego, Giau şi Tre Croci. Regiunea de schi include centrele de
schi din Cortina d’Ampezzo: Faloria, Cristallo, Mietres / Tofana / Lagazuoi / Cinque Torri şi
35

centrele din Arunzo-Misurina şi din San Vito de Cadore. Pârtiile însumează un total de 140 km
din care 5% negre, 62% roşii şi 33% albastre, în 90% acoperite cu zapadă artificială, asigurând
un sezon de schi din noiembrie până în aprilie, conform anexei 3.2
Aici avem 51 de instalaţii pe cablu: 6 telecabine, 29 telescaune si 16 teleschiuri.
Skipassul regional oferă acces la 101 pârtii din centrele menţionate, dar regiunea fiind parte
integrantă a Dolomiti Superski, schiorii au acces la 1220 km de pârtii şi 450 instalaţii pe cablu
cu un singur skipass. Pârtiile de la Faloria pot fi accesate cu telecabina „Faloria”, care porneşte
din centrul oraşului şi ajunge la o altitudine de 2134 m sau din localitatea Rio Gere situată la 7
km de Cortina şi conectată prin skibus. Dispune de 30 km de pârtii fiind conectată de centrul
Cristallo prin localitatea Rio Gere. Pârtiile de la Cristallo sunt cunoscute ca fiind „locul de
naştere” al lui Alberto Tomba. Telescaunul Valgrande urcă până la Forcella Staunies, cu o
staţiune intermediară, dar experţii pot continua ascensiunea până la 3000m, ca să cucerească
cea mai abruptă pârtie din Dolomiţi, pârtia neagră „Canalone Staunies”. Pârtiile de la Cristallo
sunt folosite în competiţii naţionale şi pentru antrenamente pentru Cupa Mondială. Cele 5
pîrtii de la Mietres sunt uşoare/medii. Teleschiul Mietres porneşte de langă piscina acoperită
Guargne, fiind conectată de Cortina prin skibus.
La Tofana putem alege dintre pârtii dificile şi renumite: legendarul Canalone, Vertigine
Bianca sau pârtia Olimpia unde se organizează anual concursul de coborâre din Cupa
Mondială Feminină. Prin pârtia neagră „Forcella Rosa” este conectată de aria de schi Ra
Valles. Pârtiile cu dispunere estică sunt de dificultate medie. Datorită altitudinii mari, pârtiile
sunt asezate între 2850m şi 2200m, condiţiile de schi sunt optime până la sfarşitul primăverii,
în 2001 chiar şi în iulie. Pârtiile de la poalele muntelui Tofana, în centrul Pocol, sunt
recomandate incepătorilor şi copiilor.
Conexiunea dintre Cortina d’Ampezzo şi Alta Badia este asigurată prin pasul
Falzarego. Din vârful Lagazuoi pornesc 2 pârtii interesante: pârtia „Lagazuoi” are o lungime
de aproximativ 3,5 km, 600m diferenţă de nivel, străbate partea estica a muntelui, ajungând în
vale, iar pârtia „Armentarola” cu 8,5 km lungime este una dintre cele mai frumoase pârtii din
Dolomiţi, asigură legatura cu Alta Badia. Pârtiile de la Col Gallina se deschid primele din
sezon şi se inchid ultimele. Sunt ideale pentru incepători şi copii, dar pârtia principală,
concepută pentru slalom, dispune de 2 sisteme de cronometrare.

36

Centrul Cinque Torri-Averau este aria cea mai bună de schi din Cortina. De la pasul
Falzarego este o pârtie de conexiune, dar catre pas se poate ajunge numai cu skibus sau maşina
proprie. Acelaşi schibus oferă conexiune şi către Tofana şi Cortina, dar în sens opus. Pârtiile se
întind pe 2 versanţi: cele de pe versantul nordic leagă Rifugio Averau cu Bai de Dones şi oferă
condiţii de zapadă optimă de-a lungul sezonului, pe versantul sudic, pasul Giau, este o pârtie
care leagă Forcella Nuvolau de Rifugio Fedare.
Toate pârtiile sunt de nivel uşor/mediu şi sunt remarcabile din punctul de vedere a
panoramei, cum reiese din anexa 3.3. Centrul San Vito di Cadore este conectat de Cortina
d’Ampezzo prin skibus gratuit cu skipass. Oferă 14 km de pârtii, mai mult uşoare cu 2
telescaune şi 1 teleschi. Arunzo di Cadore este situată în valea Ansiei, lângă lacul Santa
Caterina. Împreună cu Misurina oferă 25 km de pârtii, totdeauna acoperite cu zapadă. Padurea
Somadida, cea mai mare din Cadore iarna devine un centru de schi fond cu 9 km de piste. Tot
aici putem încerca şi sănii trase de câini.
La Misurina ajungem prin pasul Tre Croci. Staţiunea se află la 13 km de Cortina
d’Ampezzo, la altitudinea de 1756m, pe malul lacului Misurina cu lungime de 1 km si lăţime
de 300m. Staţiunea este înconjurată de vârfuri splendide Piz Popena, Cristallino, Tre Cime di
Lavaredo, Sorapiss, Cadini si Marmarole. Telescaunul Col de Varda oferă o ascensiune către
panorama minunată a grupului Cristallo. Cei 10 km de pârtii sunt deserviţi de 3 instalaţii pe
cablu. Aceasta dispune de 30 km piste de schi fond. Cortina d’Ampezzo ofera 130 km de piste
de schi fond. Pentru experţi recomand circuitul de la pasul Tre Croci de 6 km. Centrul de schi
fond se găseste la Fiame, la 5 km distanţă de centrul Cortinei cu piste foarte bine pregătite atât
pentru începători, cât şi pentru experţi. Snowboarderii se pot bucura de snowpark în Cortina
d’Ampezzo cu half-pipe de 100m lungime, jump de 10m, rails si muzica. Iubitorii schiului
"off-piste" au multiple posibilităţi accesibile cu instalaţii pe cablu, dar amatorii de senzaţii tari
pot încerca şi heliskiing. O lume nouă asteaptă să fie descoperită, spaţii deschise, panorame
incredibile şi o coborâre de 3000 m pe zapadă neatinsă.
Sporturi de iarnă practicabile: schi, snowboard, telemark, schi fond, drumeţii cu schiuri
de tură sau cu rachete de zapadă, schi off-piste şi elischi, săniuş, bob, ice-climbing, snowrafting. Posibilităţile apres-ski sunt numeroase: patinoar, piscină acoperită, popice pe gheaţă,
terenuri de tenis acoperite, wellness, baruri, restaurante, pizzerii, totul la numai 2 ore distantă
faţă de Venetia.
37

3.4 Impactul negativ al turismului montan
Acţiunile distructive ale unor activităţi turistice se manifestă, în principal prin folosirea
necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative şi de agrement, dublată de o
intervenţie brutală a omului asupra peisajului şi resurselor naturale. Aceste practici nocive se
întâlnesc mai ales în zonele (sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate în spaţiile
populate, sau în imediata apropiere a marilor aglomerări urbane. De asemenea, absenţa unor
reglementări privind comportamentul vizitatorilor, însoţite de o monitorizarea zonei sau
obiectivelor, favorizează desfăşurarea activităţilor care afectează calitatea mediului şi pun în
pericol integritatea şi conservarea obiectivelor. Astfel de cazuri se întâlnesc, mai frecvent, în
următoarele situaţii:
a). În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate şi special
amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele de week-end,
şi unde se derulează o circulaţie turistică necontrolată. Prejudiciile pricinuite sunt profunde şi,
adesea, pot avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi menţionate: distrugerea vegetaţiei
şi florei, ruperea copacilor şi în special a puieţilor, distrugerea seminţişului natural,
desprinderea de roci, braconajul şi altele care, în final, au ca rezultat împiedicarea regenerării
plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor specifice vânatului şi, în general, a faunei,
mergând uneori până la dispariţia unor specii. Este de semnalat, de asemenea, dispariţia unor
specii floristice, cauzată de colectarea abuzivă a florei, în special a plantelor declarate
monumente ale naturii, şi totodată de necunoaşterea, de către turişti, a gravelor implicaţii pe
care le pot avea acţiunile necontrolate asupra factorilor de mediu. în această situaţie se află o
serie de specii de plante ocrotite de lege şi aflate pe cale de dispariţie.
Circulaţia turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice
provoacă, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le-au
consacrat ca atracţii turistice, dar care deşi asigură valoarea intrinsecă, uneori având caracter
de unicat.
Vizitarea intensivă a unor monumente istorice, arhitectonice şi de artă, în condiţii
improprii (iluminat cu lumânări, lipsa dotărilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a
condus la degradarea frescelor de mare valoare a unor mănăstiri, a picturilor din cadrul unor
monumente istorice şi de artă, distrugerea formaţiilor carstice din interiorul peşterilor.

38

Tot la acest capitol se înscrie şi inexistenţa în zonele (sau de-a lungul traseelor)
turistice, a unor demarcări precise a locurilor de popas şi campare. Staţionarea pentru picnic
sau instalarea de corturi în zone de mare atractivitate provoacă, inevitabil, degradarea
peisajului şi a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasării solului şi, în special,
a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de turişti la locurile de popas. Astfel de situaţii de
întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului de odihnă şi recreere, în preajma staţiunilor
şi a centrelor urbane şi, în special, pe pajiştile montane, în apropierea cabanelor, pe malul
râurilor sau lacurilor etc.
b). Fenomenul poluării naturii s-a amplificat o dată cu pătrunderea turismului
automobilistic în locuri până nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.
Abătându-se de la traseele amenajate de acces, turiştii pătrund pe, drumuri ocolite, oprindu-se
în poieni pitoreşti şi provocând distrugerea pajiştilor, a arbuştilor şi a florei, în general, prin
strivirea acesteia sau sub influenţa gazelor de eşapament, scurgerilor de ulei.
Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimţit şi prin intensificarea
circulaţiei în staţiunile balneoclimaterice. în absenţa unor restricţii le acces în staţiuni, a unor
zone amenajate de parcare, turismul automobilistic alterează calităţile aerului ori ale factorilor
de cură, influenţând negativ şi tratamentele balneare specifice.
c). Concepţia greşită de valorificare a resurselor naturale şi, în special a factorilor
naturali de cură afectează potenţialul turistic, prin exploatarea ştiinţifică şi neraţională a
acestuia şi realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, care
se concretizează prin:
- supradimensionarea staţiunilor din punctul de vedere al capacităţilor de primire
şi tratament, comparativ cu capacitatea potenţialului resurselor destinate unei exploatări
raţionale;
- nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a substanţelor
minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale, cum fi: limitarea
zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare, executarea
lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate,
evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare, protejarea şi evitarea altor acţiuni care pot
conduce la degradarea factorului de cură (exemplu, nămolurile terapeutice), asigurarea
perimetrelor hidrogeologice şi sanitare ale resurselor împotriva unor agenţi poluanţi.
39

d). Dezvoltarea nesistematizată a localităţilor turistice, în special a staţiunilor,
neajuns ce se caracterizează prin:
- proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic;
- stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică;
- realizarea de construcţii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic tradiţional sau
specificului etnografic şi natural al zonei;
- ocuparea intensivă a spaţiului cu construcţii turistice etc.
Toate aceste acţiuni au ca rezultat o supraîncărcare a teritoriului cu instalaţii turistice,
afectează echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea staţiunilor.
e). Amenajări deficitare pentru vizitarea peşterilor - obiective de mare atractivitate
turistică, executate fără respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrări. Efectele rezultate
constau în degradarea totală sau parţială acestora.

40

IV. Perspective ale dezvoltării turismului montan

4.1 Dezvoltare durabilă - concept
În ultima perioadă a fost adoptat şi în ramura turismului conceptul de dezvoltare
durabilă, utilizat deja în alte sectoare de activitate. Pentru turism, acest concept a fost enunţat
de U.I.C.N. astfel:
Dezvoltarea durabilă este un proces care se desfăşoară fără a distruge sau a epuiza
resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într-un ritm identic cu cel de
reînnoire a lor, renunţându-se la exploatare atunci când resursa se regenerează foarte lent,
pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate
în aşa fel, încât de ele să beneficieze şi generaţiile viitoare.
Există trei principii majore de dezvoltare durabilă:
-durabilitatea ecologică, asigurătoare a unei dezvoltări suportabile cu menţinerea tuturor
proceselor ecologice esenţiale, mai ales a diversităţii resurselor biologice;
- durabilitatea socială şi culturală, ce garantează o dezvoltare economică favorabilă membrilor
societăţii, compatibilă cu cultura şi valorile de cultură şi civilizaţie existente, cu păstrarea
identităţilor comunitare;
- durabilitatea economică, având rol în asigurarea unei dezvoltări economice eficiente,
resursele fiind astfel gestionate, încât să existe şi în viitor.
Altfel spus, durabilitatea economică a turismului se defineşte ca un model de
dezvoltare care asigură:
• ameliorarea calităţii vieţii în aşezările umane care primesc turişti;
• posibilitatea de a oferi vizitatorilor experienţe de primă calitate;
• păstrarea calităţii mediului ambiant, element esenţial pentru vizitatori şi gazde.
Din punctul de vedere al protejării mediului, avantajele promovării unui turism durabil rezidă
în următoarele aspecte:
- turismul durabil favorizează înţelegerea efectelor activităţilor de turism asupra mediului
natural, cultural şi uman;
- asigură realizarea unei planificări şi zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turistică
adaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;

41

- orientează realizarea unor dotări şi instalaţii de agrement, care poate fi benefică şi pentru
populaţia locală şi poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice,
clădirilor şi vestigiilor istorice;
- favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut;
- respectă şi asigură cerinţele de protecţie a mediului, dovedind astfel importanţa resurselor
naturale şi cultural-istorice, pentru creşterea bunăstării economice şi sociale a comunităţilor
locale.
La Conferinţa Globală pentru Afaceri şi Mediul înconjurător care a avut loc la
Vancouver (Canada) în anul 1992, specialişti din peste 60 de ţări au prezentat schimbările
majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.
Aceste schimbări au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, şi
anume:
Politici, legislaţie, reglementări:
- realizarea instituţiilor şi cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;
- asigurarea conservării şi protecţiei resurselor turistice de bază;
- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil în
concordanţă cu cerinţele de mediu;
- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care să vină în sprijinul agenţilor de turism,
autorităţilor regionale şi locale, pentru corijarea atitudinilor turiştilor faţă de mediu.
În domeniul cercetării şi tehnologiei:
- identificarea resurselor naturale de bază, cu valenţe turistice;
- identificarea resurselor culturale, cu valenţe turistice;
- stabilirea cererii turistice viitoare şi compararea acesteia cu capacităţile ofertei de a o asigura;
- realizarea unei bănci de date şi a unei monitorizări prin indicatori specifici care să
evidenţieze noile oportunităţi şi să sprijine noile decizii de planificare şi dezvoltare a industriei
turistice în condiţiile protejării mediului;
- utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele
mediului ambiant, cu aplicarea unor soluţii arhitecturale, de inginerie a construcţiilor şi de
dotare a acestora, fără afectarea mediului şi în conformitate cu specificul fiecărei zone;

42

- asigurarea unui management tehnic şi practic al circulaţiei turistice pentru protejarea
echilibrului ecologic şi evitarea degradării mediului
În domeniul economico-financiar:
- includerea costului de mediu în încasările percepute pentru activităţi turistice, în ideea că
poluatorul trebuie să suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care să contribuie
indirect la conservarea mediului ambiant;
- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
internaţional, naţional, regional), a unor acţiuni întreprinse şi a schimbărilor legate de
adaptarea la cerinţele de mediu ale industriei turistice;
- utilizarea influenţei pieţei interne şi internaţionale pentru identificarea de noi pieţe turistice,
cu respectarea cerinţelor de mediu şi realizarea de parteneriate comune pentru punerea în
practică a noului concept de ecoturism - element de susţinere a turismului durabil;
- obţinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea şi vânzarea unor produse
turistice compatibile cu valoarea acestora.
În domeniul comunicării şi formării:
- realizarea unei atitudini deschise în rândul angajaţilor firmelor de turism şi a populaţiei locale
faţă de problemele de mediu;
- elaborarea codurilor de practică pentru industria turistică, a standardelor pentru creditul de
mediu, în vederea atenuării impactelor;
- influenţarea cererii turistice şi a motivaţiilor de călătorie, prin lărgirea ofertei şi a unei mai
bune informări a turiştilor, prin aplicarea codurilor de etică turistică;
- evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare
durabilă, cu transmiterea proiectelor şi experienţelor pozitive prin intermediul organismelor
naţionale şi internaţionale.

4.2 Necesitatea protecţiei şi conservării mediului in vederea dezvoltării turismului

43

Calitatea mediului este afectată, în general, de două grupe de factori esenţiali: factori
cu caracter obiectiv, rezultaţi prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile şi factori
subiectivi, cauzaţi de activităţi umane. Printre multiplele activităţi prin care omul poate
contribui la distrugerea mediului se includ şi activităţile turistice, desfăşurate neraţional şi
necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le
generează unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale căror efecte pot fi, în cel
mai fericit caz, limitate, turismul îşi poate aduce o contribuţie proprie, semnificativă, nu numai
la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activităţile desfăşurate, dar şi în direcţia
protejării şi conservării mediului, prin adoptarea unor reglementări specifice şi eficiente.
Relieful, reţeaua hidrografică, peisajul, resursele naturale de factură balneară,
monumentele naturii etc, la care se adaugă şi resursele antropice ca monumente de arhitectură
şi artă, siturile arheologice şi istorice ş.a. reprezintă componente ale mediului ambiant şi se
constituie în resurse de ofertă şi atracţie turistică, favorizante pentru desfăşurarea unor
multiple forme de turism: de la drumeţie, odihnă şi recreere, ia turismul de sănătate sau cel
cultural etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi complexe, dar mai ales nealterate si
neafectate de activităţi distructive, cu atât atracţia lor devine mai puternică şi generează
activităţi diversificate, răspunzând, astfel, unor foarte variate motivaţii turistice.
Rezultă că relaţia turism-mediu ambiant are o importanţă deosebită, ocrotirea şi
conservarea mediului ambiant reprezentând condiţia primordială de desfăşurare şi dezvoltare a
turismului. Orice intervenţie distructivă sau de modificare a proprietăţilor primare ale acestuia
aduce prejudicii potenţialului turistic, care constau în diminuarea sau anularea resurselor sale,
dar şi a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultimă instanţă, sănătatea sau chiar
existenţa generaţiilor viitoare.
Acest aspect a fost subliniat, în repetate rânduri, în cadrul unor reuniuni consacrate
ocrotirii şi conservării mediului ca, de exemplu: Conferinţa Uniunii Internaţionale de
Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia,
simpozioanele internaţionale având ca temă ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca
(1968), Arles (1971) şi Copenhaga (1973), conferinţa Naţiunilor Unite pentru mediul
înconjurător de la Stockholm (1972), conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la
Helsinki (1977), conferinţa Mondială a Turismului de la Manila (1986).

44

Începând cu anul 1980, după publicarea "Strategiei mondiale de protecţie a mediului"
de către U.I.C.N., multe ţări au început să coopereze pentru satisfacerea unor cerinţe în acest
domeniu. Astfel, în 1987, s-a înfiinţat „Comisia Mondială pentru Mediul înconjurător şi
Dezvoltare", a cărei strategie principală a fost concepută la nivel global şi, ulterior, orientată,
pe noi baze, la nivel naţional, pe diferite niveluri de către administraţiile guvernamentale.
Dezvoltarea apărută în domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptată ca o
modalitate logică de atingere a dorinţei de conservare şi totodată de dezvoltare a mediului
ambiant.
O nouă etapă referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei strategii, are o relevanţă
deosebită în toate ţările, în principal în cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat
alături de mediul socioeconomic şi fenomenele culturale, prezintă anumite restricţii pentru
dezvoltarea turistică. Turismul modern ne demonstrează însă că activităţile umane de profil,
încep să se modifice sau să "manipuleze" mediul atât în sens pozitiv, cât şi negativ, iar
consecinţele nu sunt uşor de prevăzut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea
mediului şi implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elveţian J. Krippendorf
sublinia: "Dacă putem să pierdem şi apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale
economiei, nu acelaşi lucru se întâmplă în turism, unde substanţa de bază - peisajul şi
pământul - o dată pierdută, este iremediabil pierdută".
Este tot mai evident că perpetuarea unui turism ce consideră legitimă ignorarea
mediului ambiant este imposibil să rămână valabilă pe termen lung.

4.3. Metode de protecţie şi conservare a mediului

Protecţia şi conservarea potenţialului turistic şi a mediului se conturează ca o activitate
distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate.
Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare, numai în condiţiile asigurării unui cadru
de desfăşurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativă,
existenţa unor resurse economice, un suport legislativ eficient şi o susţinută activitate de
educaţie cetăţenească.

45

Pe plan internaţional, ţări cu vechi tradiţii turistice adoptă o planificare turistică la nivel
naţional fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii. în vederea dezvoltării
unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale:
- economic - esenţial în identificarea, valorificarea şi creşterea gradului de exploatare a
resurselor turistice;
- social - deosebit prin permanentizarea populaţiei, creşterea gradului de ocupare a forţei de
muncă, susţinerea practicării unor meseni tradiţionale şi atragerea populaţiei în practica
turismului;
- ecologic - important pentru evitarea degradării, a poluării mediului şi asigurarea unei
exploatări echilibrate şi pe termen lung a resurselor turistice.
În concordanţă cu aceste cerinţe, a apărut necesitatea elaborării şi adoptării unor
planuri naţionale de dezvoltare a turismului, menite să permită conjugarea experienţei şi
poziţiilor principalilor agenţi economici: administraţie publică, organizaţiile patronale,
asociaţii şi organizaţii profesionale, sociale, sindicale, specialişti în cercetarea de profil etc.
Planurile de dezvoltare turistică care au Ia bază prognoze pe termen lung, globale, pe
forme de turism, în concordanţă cu tendinţele pieţelor externe şi planuri concrete, realizate pe
termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de
turism, sunt fundamentate pe standardele şi normele europene privind exploatarea resurselor
turistice, dezvoltarea şi modernizarea structurilor şi serviciilor turistice.
Elaborarea prognozelor şi a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul
punct de susţinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:
- conservarea resurselor turistice naturale şi antropice în scopul unei utilizări continue şi în
perioada viitoare;
- creşterea nivelului de trai al comunităţilor locale;
- mai buna cunoaştere şi conştientizare, atât de populaţia locală, cât şi de vizitatori, a ideii de
conservare a mediului.
Planificarea turismului reprezintă o formă de control al viitorului, legat de strategia de
planificare a mediului. Planificarea ecologică presupune supravegherea şi analiza tuturor
elementelor de mediu, în scopul determinării celor mai adecvate modele de dezvoltare şi
amenajare teritorială.

46

Principalele prognoze şi planuri de dezvoltare la nivel naţional au rol orientativ, de
informare şi estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate
aprecia cadrul general de protecţie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de
realizare a unor investiţii deosebite.
Planurile pe termen mediu şi scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea
dezvoltării-locale şi regionale.
Practic, legat de specificul potenţialului turistic al României, principalele acţiuni ce
vizează protejarea şi conservarea mediului şi a resurselor turistice se concretizează în
adoptarea următoarelor măsuri:
- exploatarea ştiinţifică, raţională a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a
acestora să nu depăşească ritmul lor de reciclare şi regenerare, iar intensitatea relaţiilor directe
sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depăşească limitele capacităţii de suport
ale acestora;
- valorificarea în turism a resurselor cu valenţe turistice să fie soluţionată în contextual
valorificării tuturor resurselor naturale şi a protecţiei mediului ambiant, pe baza studiilor de
amenajare teritorială, componente ale planului de amenajare ştiinţifică, raţională şi eficientă a
teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;
- amenajarea şi organizarea adecvată şi la nivel superior a zonelor, traseelor şi obiectivelor de
interes turistic;
- organizarea şi exploatarea turistică raţională a parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, cu
asigurarea protecţiei lor. În mod similar se va proceda şi la amenajarea, pentru vizitare şi
exploatare, a peşterilor, ca obiective de atracţie deosebită, menite să îmbogăţească şi să
diversifice oferta turistică românească cu noi produse turistice;
Educaţia ecologică pentru ocrotirea naturii şi a potenţialului turistic trebuie să aibă
caracter permanent, să debuteze încă din perioada copilăriei şi să fie consolidată în instituţiile
de învăţământ de toate genurile şi gradele. Ulterior, ea se poate perfecţiona prin intermediul
mass-media în cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicaţii de specialitate
sau de către ghizi şi însoţitori, pe perioada desfăşurării unor excursii.

4.4. Propuneri personale

47

Procesul

prin care a trecut staţiunea Cortina d’Ampezzo a urmărit o dezvoltare

durabilă, prin permanenţă, implementarea politicilor şi planurilor turistice, stabilirea tacticii,
planificării şi cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracţii
turistice, stabilirea şi administrarea normelor de oferire a facilităţilor şi serviciilor, stabilirea
măsurilor de administrare şi valorificare a teritoriului şi de protecţie a mediului înconjurător,
stabilirea standardelor pentru pregătirea şi perfecţionarea în domeniul turismului, menţinerea
sănătăţii şi securităţii publice.
Factorii cererii turistice sunt variaţi, de la dezvoltarea ofertei turistice si a
infrastructurii, la statut social, modă (pentru practicanţii sporturilor) şi venituri.
Staţiunea Cortina d’Ampezzo este, după cum precizam anterior, una destinată turiştilor
bogaţi si pretenţioşi, dar şi numeroaselor personalităţi din lumea politică, show business, sport
si modă, care vin aici ca într-un refugiu elitist. În acest sens, publicul larg, amator al
sporturilor de iarna este dezavantajat prin preturi mari ridicate ale vacantelor, dar în acelaşi
timp, avantajat de superioritatea serviciilor prestate de organizaţiile locale, de la agenţii de
turism si unităţi de cazare, la calitatea pârtiilor si a traseelor montane şi tot ce ţine de acestea –
instalaţii pe cablu, transport între diferitele puncte de interes turistic.
O staţiune organizatoare ale Jocurilor Olimpide de Iarna nu mai are nevoie de
publicitate, de programe guvernamentale sau locale prin care să atragă turiştii. Acestea au fost
realizate cu ceva timp în urmă, fapt dovedit de notorietatea staţiunii pe intregul glob. Păstrarea
standardelor de calitate, dar şi de cantitate, la un nivel ridicat este una esenţială pentru un
turism durabil. Nu e suficient să determini turistul să-şi petreacă vacanţa într-o staţiune precum
Cortina d’Ampezzo, ci trebuie să îl convingi să revină. Pentru aceasta departamentele de
marketing pot dezolta o serie de artificii, cum ar fi ofertele promoţionale sau reduceri de
fidelitate. În plus, turismul montan nu se rezumă doar la practicarea sporturilor de iarnă. Pe
timpul verii turiştii pot fi atraşi de comunitatea locală prin organizarea de drumeţii, în care
pasionaţii lor să se bucure de tot ce le pun la dispoziţie numeroasele şi variatele resurse
turistice locale.

48

Bibliografie

1. FIROIU D. – Industria turismului şi a călătoriilor, Ed. Prouniversitaria, Bucureşti,
2008

2. FIROIU D. – Resursele Umane în Turism, Editia a IV-a, Ed. Prouniversitaria,
Bucureşti, 2007

3. HAPENCIUC, Cristian Valentin – Cercetarea statistică în turism, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2003

4. MĂRCULESCU, Dumitru – Metode de analiză economico-financiară în unităţile de
turism, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985

5. NEACŞU, Nicolae – Turismul şi dezvoltarea durabilă, Editura Expert, Bucureşti,
2000

6. NEACŞU, Nicolae ; CRISTUREANU, Cristiana; BALTAREŢU, Andreea – Turism
internaţional - Studii de caz şi legislaţie, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999

49

7. NEAGU V., BUSUIOC M. – Managementul calităţii serviciilor turistice, Ed.
Prouniversitaria, Bucureşti, 2007

8. PETCU , Nicoleta – Statistică în turism , Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2000

9. STĂNCIULESCU, Gabriela si colectivul – Managementul turismului durabil in
tarile riverane Marii Negre, Editura All Beck, Bucuresti, 2000

10. STĂNCIULESCU, Gabriela si colectivul – Strategii şi politici regionale de dezvoltare
durabilă a spaţiului dunărean, Editura A.S.E, Bucureşti,

11. ŢIGU, Gabriela –Turism montan, EdituraUranus, Bucureşti, 2002

12. ZAMFIR, Alexandru – Elemente de turism international , Editura Academiei,
Bucureşti, 1974.
13.
World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism Economic
Impact in Italy, www.wttc.org

50

Anexe

51

Cortina d'Ampezzo Winter Olympics 1956

Anexa 3. 1
sursa: SkiMania.ro

52

Traseele montane si gradul lor de dificultate

Anexa 3. 2
sursa: SkiMania.ro

Legenda:
NEGRU – dificultate ridicată
ROŞU – dificultate medie
ALBASTRU – dificultate
mică

53

Peisaj din Cortina d'Ampezzo

Anexa 3. 3
sursa: SkiMania.ro

54

Sponsor Documents

Or use your account on DocShare.tips

Hide

Forgot your password?

Or register your new account on DocShare.tips

Hide

Lost your password? Please enter your email address. You will receive a link to create a new password.

Back to log-in

Close