Relatia Angajator ITM
Content
Relația Angajator - ITM
1. Angajatorul Angajatorul este persoana fizică sau juridică care încadrează forță de muncă în condițiile legii. Astfel, personalul salarizat este obligat să presteze o anumită muncă, în baza unui contract de muncă. Cadrul juridic al angajatorului, drepturile și obligațiile, sunt definite în Codul muncii. Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea și funcționarea unității; b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii; c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor; d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă; b) să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă; c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; d) să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității; e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora; f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii; g) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege;
1
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; i) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților. 1.1 Employer of choice (EOC) Angajatorul preferat este un angajator pentru care specialiștii cu înaltă calificare ar opta în condițiile în care ar avea de ales între mai mulți angajatori. Pentru a deveni EOC, companiile trebuie să-și definească/ să-și întărească o valoare specifică în cultura organizațională: respectul față de angajat, similar oarecum cu ceea ce reprezenta până în prezent respectul față de client. Această nouă atitudine față de angajați reprezintă coloana pe care se construiește întreg eșafodajul unei companii dornice, sau chiar obligate, să devină EOC.
Fără a respecta o definire riguroasă a conceptului de EOC, se pot evidenția o serie de caracteristici care țin mai degrabă de bunul simț comun decât de concepte savante, care spun unei firme dacă se poate considera un "employer of choice" în fața potențialilor angajați. Directorul general al companiei este o persoană publică și are o largă și pozitivă recunoaștere. Firma este inclusă în diferite topuri Studenții menționează firma în mod regulat în topul celor mai dorite companii Cultura organizației este larg cunoscută, prin intermediul câtorva elemente definitorii cum ar fi: etica profesională, valorile, practicile de management, etc. Departamentul HR primește un număr foarte mare de CV-uri nesolicitate Managerii/specialiștii din cadrul firmei sunt citați în publicațiile de profil în legătură cu diverse probleme Firma reprezintă un standard în domeniul dv. de activitate Firma are o situație financiară solidă Numele și produsele firmei sunt recunoscute de către public Deținerea sau folosirea mărcii de firmă sau de produs reprezintă o recunoaștere a statutului social Angajații vorbesc foarte favorabil despre firmă
2
2.Inspectia muncii
Inspecția Muncii, controlează aplicarea unitară a legilor și a altor acte normative care reglementează domeniul muncii, relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă la toate persoanele juridice și fizice din sectorul public, mixt, privat și alte categorii de angajatori, în condițiile Legii nr.108/1999.
2.1 Inspectoratul teritorial de muncă Inspecției muncii se subordonează direct inspectoratele teritoriale de muncă (ITM) care au preluat atribuțiile ce reveneau Camerelor de Muncă din cadrul Direcțiilor Generale de Muncă și Protecție Socială conform prevederilor Legii nr.130/1999, cu modificările ulterioare, precum și atribuțiile Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecția Muncii stabilite de Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și de alte acte normative în vigoare. 2.1.1 Atribuțiile Inspectoratului Teritorial de muncă În domeniul relațiilor de muncă controlează: încadrarea în muncă și încetarea activității persoanelor care desfășoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei convenții civile de prestări de servicii; stabilirea și respectarea duratei timpului de lucru; stabilirea și acordarea drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată; accesul fără nicio discriminare pe piața muncii al tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condițiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum și ale unor categorii de persoane defavorizate; respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislația muncii și a clauzelor contractelor colective de muncă;
3
În domeniul securității și al sănătății în muncă: acordă asistență tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale și controlează realizarea acestora; efectuează sau solicită măsurători și determinări, examinează probe de produse și de materiale în unități și în afara acestora, pentru clarificarea unor situații de pericol; dispune sistarea activității sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, și sesizează, după caz, organele de urmărire penală; acordă angajatorilor, persoane juridice și fizice, autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în muncă; retrage autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în muncă, dacă constată că prin modificarea condițiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectă prevederile legislației în vigoare; cercetează accidentele de muncă conform prevederilor ,,Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea și evidența accidentelor de muncă; coordonează activitatea de instruire și informare a angajaților în domeniul securității, sănătății și al relațiilor de muncă și urmărește activitatea de formare a specialiștilor în domeniu; controlează aplicarea dispozițiilor legale referitoare la certificarea produselor, mașinilor, utilajelor și a echipamentelor de protecție din punct de vedere al securității în muncă, la intrarea acestora pe teritoriul național, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale; controlează respectarea îndeplinirii cerințelor legale referitoare la sănătatea în muncă și la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.
2.1.2 Obiectivele principale ale activității Inspectoratului Teritorial de Muncă:
- controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă, la protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;
4
- informarea autorităților competente despre deficiențele legate de aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare; - furnizarea de informații celor interesați despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislației muncii; - asistarea tehnică a angajatorilor și angajaților, pentru prevenirea riscurilor profesionale și a conflictelor sociale; - inițierea de propuneri adresate Ministerului Muncii și Solidarității Sociale pentru îmbunătățirea legislației existente și elaborarea de noi acte legislative în domeniu. 3. Relația Angajator – ITM Mai sus am văzut ce înseamnă angajator, ce drepturi și obligații are precum și ce instituție publică are în același timp atât dreptul cât și obligația de control asupra angajatorul. Prin natura sa, ITM este un organism public care exercită funcții de control asupra angajatorilor, agenților economici, pentru a se asigura că aceștia respectă legea. De la începutul acestui an, legătura dintre angajator și ITM s-a simplificat substanțial, cu precădere spre partea birocratică. Până în decembrie 2010, carnetele de muncă erau ținute la sediul ITM, aceștia având obligația de a le completa și ține la zi, în schimbul unui comision de 0,75% din fondul de salarii lunar pentru carnetele păstrate și completate de ITM și 0,25% dacă erau ținute la angajator. Însă de la 1 ianuarie 2011 încetează existența carnetelor de muncă, evidenţa muncii realizânduse electronic prin intermediul registrului general de evidenţă a salariaţilor reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 161/2006 cu modificările şi completările ulterioare. Ca urmare, se anulează și comisioanele datorate pentru serviciile de mai sus. Datoriile angajatorilor care nu și-au achitat plățile către ITM vor fi preluate de către ANAF si se vor lua măsuri de executare silită pentru recuperarea debitelor.
Tot de la această dată nu se vor mai înregistra la inspectoratele teritoriale de muncă, contractele individuale de muncă. Acestea se vor înregistra în format electronic în registrului general de evidenţă a salariaţilor în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare. Nu se vor mai
5
depune la inspectoratele teritoriale de muncă actele privind executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă. Pe lângă contractele de muncă și statele de plată, dar și deciziile de mărire a salariilor vor fi ținute la angajator. Ele vor fi înregistrate în REVISAL și transmise online ITM-ului. Practic, transmiterea Revisal este singura activitate în relația ITM - angajator. Totuși, aceste modificări nu scutește angajatorul de obligațiile legale încă existente, adică de întocmirea conform legii a dosarului pentru angajare, a respectării normelor de muncă și a drepturilor angajaților – deoarece ITM are dreptul, așa cum am arătat mai sus, să desfășoare activități de control pe piață, care se pot solda chiar și cu retragerea autorizației de funcționare. Trecerea la carnetele de muncă electronice, va suplimenta şi numărul de inspectori de muncă care vor putea merge pe teren, în controale, "pentru a mai scoate la suprafaţă din munca la negru". "Acum, aproximativ 60% dintre inspectorii de muncă fac teren, iar prin aplicarea acestei măsuri, acest procent va creşte până la 80-90%, pentru că vom aduce pe teren acei inspectori care se ocupau de carnetele de muncă",(Ioan Botiș, Ministrul muncii, www.evz.ro) Până la jumătatea anului, angajatorii şi inspectoratele teritoriale de muncă sunt obligate să le returneze angajaţilor cărţile de muncă, pe care aceştia trebuie să le păstreze pentru a putea dovedi vechimea în muncă atunci când vor ieşi la pensie, în cazul în care, din eroare, nu li s-au scanat cărţile de muncă. La o masă salarială brută (valoarea tuturor salariilor din România) de aproximativ 30 de miliarde de euro (cheltuiala angajatorului pentru un salariu mediu de 560 de euro brut x 12 luni x 5 milioane de salariaţi), rezultă că angajatorii economisesc anual între 100 şi 150 de milioane de euro prin dispariţia cărţilor de muncă, bani care nu vor mai ajunge la bugetul de stat începând cu acest an.
6
.
7
8
1. Angajatorul Angajatorul este persoana fizică sau juridică care încadrează forță de muncă în condițiile legii. Astfel, personalul salarizat este obligat să presteze o anumită muncă, în baza unui contract de muncă. Cadrul juridic al angajatorului, drepturile și obligațiile, sunt definite în Codul muncii. Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea și funcționarea unității; b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condițiile legii; c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor; d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu; e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern. Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă; b) să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă; c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă; d) să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității; e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora; f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii; g) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege;
1
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului; i) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților. 1.1 Employer of choice (EOC) Angajatorul preferat este un angajator pentru care specialiștii cu înaltă calificare ar opta în condițiile în care ar avea de ales între mai mulți angajatori. Pentru a deveni EOC, companiile trebuie să-și definească/ să-și întărească o valoare specifică în cultura organizațională: respectul față de angajat, similar oarecum cu ceea ce reprezenta până în prezent respectul față de client. Această nouă atitudine față de angajați reprezintă coloana pe care se construiește întreg eșafodajul unei companii dornice, sau chiar obligate, să devină EOC.
Fără a respecta o definire riguroasă a conceptului de EOC, se pot evidenția o serie de caracteristici care țin mai degrabă de bunul simț comun decât de concepte savante, care spun unei firme dacă se poate considera un "employer of choice" în fața potențialilor angajați. Directorul general al companiei este o persoană publică și are o largă și pozitivă recunoaștere. Firma este inclusă în diferite topuri Studenții menționează firma în mod regulat în topul celor mai dorite companii Cultura organizației este larg cunoscută, prin intermediul câtorva elemente definitorii cum ar fi: etica profesională, valorile, practicile de management, etc. Departamentul HR primește un număr foarte mare de CV-uri nesolicitate Managerii/specialiștii din cadrul firmei sunt citați în publicațiile de profil în legătură cu diverse probleme Firma reprezintă un standard în domeniul dv. de activitate Firma are o situație financiară solidă Numele și produsele firmei sunt recunoscute de către public Deținerea sau folosirea mărcii de firmă sau de produs reprezintă o recunoaștere a statutului social Angajații vorbesc foarte favorabil despre firmă
2
2.Inspectia muncii
Inspecția Muncii, controlează aplicarea unitară a legilor și a altor acte normative care reglementează domeniul muncii, relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă la toate persoanele juridice și fizice din sectorul public, mixt, privat și alte categorii de angajatori, în condițiile Legii nr.108/1999.
2.1 Inspectoratul teritorial de muncă Inspecției muncii se subordonează direct inspectoratele teritoriale de muncă (ITM) care au preluat atribuțiile ce reveneau Camerelor de Muncă din cadrul Direcțiilor Generale de Muncă și Protecție Socială conform prevederilor Legii nr.130/1999, cu modificările ulterioare, precum și atribuțiile Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecția Muncii stabilite de Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și de alte acte normative în vigoare. 2.1.1 Atribuțiile Inspectoratului Teritorial de muncă În domeniul relațiilor de muncă controlează: încadrarea în muncă și încetarea activității persoanelor care desfășoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei convenții civile de prestări de servicii; stabilirea și respectarea duratei timpului de lucru; stabilirea și acordarea drepturilor salariale, precum și a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată; accesul fără nicio discriminare pe piața muncii al tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condițiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum și ale unor categorii de persoane defavorizate; respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislația muncii și a clauzelor contractelor colective de muncă;
3
În domeniul securității și al sănătății în muncă: acordă asistență tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale și controlează realizarea acestora; efectuează sau solicită măsurători și determinări, examinează probe de produse și de materiale în unități și în afara acestora, pentru clarificarea unor situații de pericol; dispune sistarea activității sau scoaterea din funcțiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, și sesizează, după caz, organele de urmărire penală; acordă angajatorilor, persoane juridice și fizice, autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în muncă; retrage autorizația de funcționare din punct de vedere al securității în muncă, dacă constată că prin modificarea condițiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectă prevederile legislației în vigoare; cercetează accidentele de muncă conform prevederilor ,,Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea și evidența accidentelor de muncă; coordonează activitatea de instruire și informare a angajaților în domeniul securității, sănătății și al relațiilor de muncă și urmărește activitatea de formare a specialiștilor în domeniu; controlează aplicarea dispozițiilor legale referitoare la certificarea produselor, mașinilor, utilajelor și a echipamentelor de protecție din punct de vedere al securității în muncă, la intrarea acestora pe teritoriul național, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale; controlează respectarea îndeplinirii cerințelor legale referitoare la sănătatea în muncă și la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.
2.1.2 Obiectivele principale ale activității Inspectoratului Teritorial de Muncă:
- controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, la securitatea și sănătatea în muncă, la protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;
4
- informarea autorităților competente despre deficiențele legate de aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare; - furnizarea de informații celor interesați despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislației muncii; - asistarea tehnică a angajatorilor și angajaților, pentru prevenirea riscurilor profesionale și a conflictelor sociale; - inițierea de propuneri adresate Ministerului Muncii și Solidarității Sociale pentru îmbunătățirea legislației existente și elaborarea de noi acte legislative în domeniu. 3. Relația Angajator – ITM Mai sus am văzut ce înseamnă angajator, ce drepturi și obligații are precum și ce instituție publică are în același timp atât dreptul cât și obligația de control asupra angajatorul. Prin natura sa, ITM este un organism public care exercită funcții de control asupra angajatorilor, agenților economici, pentru a se asigura că aceștia respectă legea. De la începutul acestui an, legătura dintre angajator și ITM s-a simplificat substanțial, cu precădere spre partea birocratică. Până în decembrie 2010, carnetele de muncă erau ținute la sediul ITM, aceștia având obligația de a le completa și ține la zi, în schimbul unui comision de 0,75% din fondul de salarii lunar pentru carnetele păstrate și completate de ITM și 0,25% dacă erau ținute la angajator. Însă de la 1 ianuarie 2011 încetează existența carnetelor de muncă, evidenţa muncii realizânduse electronic prin intermediul registrului general de evidenţă a salariaţilor reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 161/2006 cu modificările şi completările ulterioare. Ca urmare, se anulează și comisioanele datorate pentru serviciile de mai sus. Datoriile angajatorilor care nu și-au achitat plățile către ITM vor fi preluate de către ANAF si se vor lua măsuri de executare silită pentru recuperarea debitelor.
Tot de la această dată nu se vor mai înregistra la inspectoratele teritoriale de muncă, contractele individuale de muncă. Acestea se vor înregistra în format electronic în registrului general de evidenţă a salariaţilor în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare. Nu se vor mai
5
depune la inspectoratele teritoriale de muncă actele privind executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă. Pe lângă contractele de muncă și statele de plată, dar și deciziile de mărire a salariilor vor fi ținute la angajator. Ele vor fi înregistrate în REVISAL și transmise online ITM-ului. Practic, transmiterea Revisal este singura activitate în relația ITM - angajator. Totuși, aceste modificări nu scutește angajatorul de obligațiile legale încă existente, adică de întocmirea conform legii a dosarului pentru angajare, a respectării normelor de muncă și a drepturilor angajaților – deoarece ITM are dreptul, așa cum am arătat mai sus, să desfășoare activități de control pe piață, care se pot solda chiar și cu retragerea autorizației de funcționare. Trecerea la carnetele de muncă electronice, va suplimenta şi numărul de inspectori de muncă care vor putea merge pe teren, în controale, "pentru a mai scoate la suprafaţă din munca la negru". "Acum, aproximativ 60% dintre inspectorii de muncă fac teren, iar prin aplicarea acestei măsuri, acest procent va creşte până la 80-90%, pentru că vom aduce pe teren acei inspectori care se ocupau de carnetele de muncă",(Ioan Botiș, Ministrul muncii, www.evz.ro) Până la jumătatea anului, angajatorii şi inspectoratele teritoriale de muncă sunt obligate să le returneze angajaţilor cărţile de muncă, pe care aceştia trebuie să le păstreze pentru a putea dovedi vechimea în muncă atunci când vor ieşi la pensie, în cazul în care, din eroare, nu li s-au scanat cărţile de muncă. La o masă salarială brută (valoarea tuturor salariilor din România) de aproximativ 30 de miliarde de euro (cheltuiala angajatorului pentru un salariu mediu de 560 de euro brut x 12 luni x 5 milioane de salariaţi), rezultă că angajatorii economisesc anual între 100 şi 150 de milioane de euro prin dispariţia cărţilor de muncă, bani care nu vor mai ajunge la bugetul de stat începând cu acest an.
6
.
7
8
