Soc Familiei (1)
Content
Prietenia poate fi considerată relaţia psihosocială de durată dintre două fiinţe umane,
rezultat al alegerii libere reciproce şi bazate pe afecţiune,încredere şi preţuire mutuală.
Relaţia de prietenia:
-are în centrul ei afectivitatea şi preţuirea reciprocă,bucuria,plăcerea şi entuziasmul
partenerilor de a fi împreună.Adevăraţii prieteni se caută mereu.Prietenia este o relaţie
autentică între persoane egale,fiinţe umane unice dincolo de condiţia socială sau de altă
natură.În prietenie nu contează cine eşti ci ceea ce eşti
-prietenia reprezintă o relaţie de durată,faptul de “a se simţi bine” şi simpatiile
ocazionale,pasagere,chiar intense nu pot fi cuprinse în această categorie.Formula “de
durată” are,bineînteles,valoarea cantitativă foarte diferită de la luni la ani,numeroase
prietenii,mai cu seamă,cele între partenerii de acelaşi sex,însoţindu-i pe cei doi toată
viaţa.În mod obişnuit însă,din cauza împrejurărilor de viaţă contrare,dintre care
depărtarea spaţială e crucială,unele prietenii se sting şi apar altele noi.
-încrederea reciprocă a fost considerată răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: “Ce
consideraţi mai important în prietenie?” adresată publicului American (Belle,1981).Nu se
admit lipsa de fidelitate,disimularea şi înşelarea
-acordarea unui sprijin material şi sufletesc reciproc,susţinerea şi apărarea
mutuală.Prietenii sunt înclinaţi să ofere cât mai mult unul celuilalt.În prietenia veritabilă
nu au ce căuta egoismul,calculul rece,de tipul: “Cât mi-ai dat,atât îi dau şi eu”.Interesul
strict personal nu este implicat în fiecare gest faţă de partener,dar,pe termen mediu şi
lung,fără reciprocitate în oferirea unor bunuri şi servicii materiale şi simbolice prietenia
nu va rezista
-cu toate că este întemeiata în cel mai înalt grad,pe liberal consimtământ şi nu este forţată
prin nici o instituţie formală.prietenia nu este ferită de tensiuni şi conflicte.De cele mai
multe ori,ele pot fi depăşite,însă,potrivit principiului că,funcţionând ca fundal
similaritatea axiologică,partenerii îşi respectă reciproc interesele,gusturile,opţiunile şi
opiniile personale.Mai mult,prietenii sunt dispuşi să-şi ierte greşelile iertând nu
compătimitor şi dispensional,ci cu înţelegerea minţii şi a sufletului că celălalt este unic şi
nu a făcut ceva din răutate.Prieteniile se pot stinge treptat,dar şi întrerupe brusc,din
motive de incompatibilitate.
Prieteniile oferă o anumită siguranţă în relaţiile interpersonale,în general,un optimism
mai pronunţat în legătură cu moralitatea celorlalţi,pe când lipsa prieteniilor e asociată cu
o mai accentuată prudentă şi neîncredere fată de alţii.Dar chiar simpla
ntrerupere a
prieteniilor,cum se întâmplă de regulă la terminarea facultăţii,a făcut ca tinerii absolvenţi
să manifeste stres emoţional în raport cu cine vor noii lor prieteni (Fredrickson,1995)
S-a evidenţiat că femeile şi bărbaţii au aşteptări diferite în privinţa prieteniilor dintre cele
două genuri:
Bărbaţii tind să iniţieze prietenii cu femei atractive,şi asertează implicit sau explicit că se
va ajunge la relaţii sexuale,iar dacă acest lucru nu se întâmplă,ei renuntă la prietenie
Femeile se aşteaptă la o protecţie şi,la rândul lor nepercepând asemenea
manifestări,finalizează prietenia (Bleske-Rechek şi Buss,2001)
Relaţia de dragoste
Dragostea poate fi caracterizată ca o stare emoţională tumultoasă, „un amestec confuz de
tandreţe şi atracţie sexuală,exaltare şi durere,anxietate şi destindere,altruism şi
gelozie.”(Berscheid şi Walster,1978)
Presupune înclinarea firească irezistibilă către persoana iubită,astfel că factorul afectiv
emoţional copleşeşte raţiunea,reacţiile comportamentale,scăpând în mare măsură de sub
controlul lucidităţii.Dragostea e oarbă,idealizarea celuilalt e maximă,eventualele sale
defecte sunt convertite în calităţi,încordarea emoţională e de nestăpânit,orice se justifică
pentru a fi împreună,ultimul argument fiind chiar” pur si simplu nu mă pot opri,nu
rezist”.În dragoste este prezentă tendinţa intensă de a fi iubit aşa cum şi tu iubeşti,şi în
acelaşi timp teama obsesivă ca nu cumva relaţia să se termine.
Asemănări şi deosebiri
Oricum,dincolo de varietatea conduitelor subsumabile categoriei „dragoste” sau poate
tocmai datorită ei,dragostea are o serie de note comune cu prietenia,dar şi unele
diferenţiatoare.
Asemănări:respectul,încrederea şi preţuirea reciprocă,altruismul,similaritatea axiologică
şi alte trăsături legate de prietenie sunt valabile,în mare,şi în pondere diferită şi în cazul
dragostei.
Plusul semnificativ este adus de intimitatea fizică a partenerilor în iubire,ce merge de la
strângeri de mână,mângâieri până la diverse forme de apropiere.Tendinţa spre sexualitate
face în aşa fel încât şi reacţiile emoţional fiziologice să fie mai puternice,iar acest nucleu
sexual emoţional,în jurul căruia gravitează elementele afectivităţii, nu de puţine ori şi
gelozia,determină că,în comparaţie cu prietenia care este mai echilibrată,raţională şi
asezată,dragostea să se manifeste mai dinamic,tumultos,sinusoidal,părând în general mai
pândite de tensiuni si conflicte.
În prietenie, ne aşteptăm din partea partenerului să fie în primul rând corect cu noi,să ne
înţeleagă şi,eventual,să ne arate părţile bune şi cele rele pe care le avem.În dragoste,cel
puţin la început,ne place ca fiinţa iubită să manifeste acceptare şi apropiere totală.Cu alte
cuvinte,dorim să oferim şi să primim preţuire şi afectivitate necondiţionată,susţinută prin
declaraţii şi gesturi (Baron et al.1997/2006).
Psihologie socială si sociopsihologie,Collegium,Polirom,2009.Petru Iluţ pg.250-258
IUBIREA
Iubirea este capacitatea cuiva de cuceri emoţional pe altcineva,în cel mai puternic sens,de
a pătrunde în lumea mai mult sau mai puţin stabilă a obişnuinţelor,sentimentelor,opiniilor
şi comportamentelor acestuia.
Tipuri de iubire:
-iubire romantică,saturată de puternice experienţe emoţionale,atracţia fizică jucând un rol
esenţial.Îndrăgostirea la prima vedere este tipică.Propoziţia cea mai reprezentativă pentru
partenerii romantici „Între mine si iubitul meu (iubita mea) există cu adevărat chimie”;
-iubire posesivă,în care emoţiile sunt intense,intervenind deseori gelozia,preocuparea
excesivă,dependenţa de partener şi,în consecinţă,frica obsesivă de a nu-l pierde.”Când
iubitul/iubita nu-mi acordă atenţie,mă îmbolnăvesc pur şi simplu” este itemul ce
caracterizează o asemenea relaţie;
-iubirea dintre cei mai buni prieteni generată de prietenie şi fundamentată pe intimitate
confortabilă,confidenţialitate,bună înţelegere,grijă şi respect reciproc.”Iubitul este un
„tovarăş de viaţ㔺i cel mai bun prieten.El/Ea este în totalitate de acord cu propoziţia
„Cele mai reuşite relaţii de iubire pe care le-am avut au evoluat din bune prietenii.”;
-iubirea pragmatică vizează căutarea partenerului în funcţie de cât de bine crezi că vor
funcţiona relaţiile cu cel ales,în ce măsură sunt satisfăcute reciproc nevoile de bază,cum
vor putea realiza cei doi mai bine şi mai repede o viaţă.Iubirea pe criterii practice caută
mai degrabă mulţumirea decât emoţiile puternice.Subiecţii cu asemenea orientare de viaţă
agreează afirmaţia: „Un considerent important în alegerea partenerului este dacă el/ea se
va gândi la cariera mea”;
-iubirea altruistă presupune grijă şi dăruire necondiţionată faţă de partenerul de viaţă.În
acestă optică,dragostea înseamnă a oferi,a înţelege şi a ierta fără gânduri ascunse de a
primi înapoi ceva de la fiinţa iubită.Îndrăgostitul altruist este condus de principiul „Nu
poţi fi fericit dacă nu pui fericirea iubitului/iubitei înaintea propriei fericiri”;
-jocul de-a dragostea,când unuia sau ambilor parteneri le place să fie în jocul dragostei şi
să învingă.,aşa cum ar juca la tenis,şah.În acest caz,nu pot exista relaţii de durată,ele
sfîrşindu-se când cel cu care te joci devine plictisitor sau prea serios.Un item
reprezentativ pentru practicile unor asemenea indivizi ar fi: „Îmi place să mă joc de-a
dragostea cu diferite persoane de câte ori am ocazia”
Psihologie socială si sociopsihologie,Collegium,Polirom,2009.Petru Iluţ pg. 260
Robert Sternberg (1986) propune un model explicativ al iubirii,considerând că diferitele
tipuri de iubire pot fi grupate de-a lungul a trei caracteristici:
-intimitate
-pasiune
-implicare
Intimitate
(atracţie-plăcere)
Iubire romantică
(intimitate+pasiune)
Iubire camaraderie
(intimitate+implicare)
Iubire deplină
(intimitate +
pasiune+implicare)
Implicare
(iubire loială)
Pasiune
(iubirea „nebună”)
Iubire iluzorie
(pasiune+implicare)
Figura 13.1 Triunghiul iubirii imaginat de Robert Sternberg 1986
Modelul triunghiular al iubirii distinge urm.tipuri de iubire
1.atracţia sau plăcerea-caract.prin creşterea intimităţii,dar nu şi a pasiunii şi
responsabilităţii
2.iubirea nebună-pasiune lipsită de intimitate şi angajare
3.iubirea loială-caracterizată prin responsabilitate,dar nu şi prin pasiune şi intimitate
4.iubirea romantică-pasiune şi intimitate,fără asumarea responsabilităţilor,ca în cazul
iubirilor extramaritale
5.iubirea camaraderie-în care cei doi experimentează intimitatea şi creşterea
responsabilităţilor dar nu şi a pasiunii
6.iubirea iluzorie-caract.prin pasiune şi angajare,dar nu şi prin intimitate,ca în cazul
dragostei la prima vedere
7.iubirea deplină-cei doi experimentează atât pasiunea,cât şi responsabilitatea şi
intimitatea
Psihosociologie,teorii cercetări,aplicaţii,Collegium,Polirom,2010,Septimiu Chelcea,pg
248
Se acceptă unanim că dragostea este greu de definit;putem să nu ştim ce este ea,dar ştim
când suntem stăpâniţi de ea,când o experimentăm.Termenul „iubire” este adesea suprapus
termenilor „a plăcea” sau „a bucura”.
Grecii distingeau trei tipuri de iubire:
-eros:dragoste fizică
-agape:dragoste spirituală
-phileos:dragoste frăţească
Când se instalează „starea de iubire”? Atunci când „satisfacţia sau securitatea unei
persoane devin tot atât de semnificative ca propria satisfacţie şi securitate” (H.S Sullivan
1981)
Tipologizarea iubirii
Ollie Pocs distinge trei forme de dragoste:
1.oarbă:caracterizată printr-o idealizare a iubirii pentru cineva,de obicei o persoana
nepotrivită sau inaccesibilă (vedetă de cinema,TV,celebritate).Este în mod obişnuit
începutul atracţiei fizice şi este trăită cu intensă participare şi bulversare
emoţională,senzaţie aproape şocantă atunci când te îndrăgostitul vorbeşte despre,gândeşte
sau intră în „contact” cu persoana iubită. (adolescenţii experimentează acest tip de iubire)
2.romantică-se exprimă prin trei elemente: (Z.Rubin,1973)
- ataşament şi nevoia de a iubi pe cineva
- predispoziţia de a-l ajuta pe cel iubit
- absorbţie în relaţie până la excluderea altora
Kephart (1981) adaugă tendinţa de idealizare a persoanei de sex opus de care cineva este
ataşat emoţional puternic şi marcata atracţie fizică care se intensifică la fiecare atingere.
Ea debutează cu o irezistibilă atracţie,urmată de intensificarea şi aprofundarea relaţiei
până la un „punct culminant” al plinătăţii şi satisfacţiei în doi,după care urmează o
diminuare progresivă a intensităţii trăirilor,o moderare până la erodare.
3.matură:caracteristic este stabilitatea;înseamnă mai mult a te sprijini pe cineva,a te bizui
pe cineva,a sta cu cineva.Intervin ca şi componente majore
respectul,admiraţia,încrederea,sensul mutual al valorii persoanale,grija faţă de
celălalt,ataşamentul şi obligaţia autoasumată.
Brehm ( 1985) afirmă că dragostea matură înseamnă pierderea ataşamentului fragil faţă
de partener (dependenţa emoţională) şi câştigarea siguranţei, precum şi investiţii
psihologice constante,care conferă insului un grad de autonomie ce permite
autoafirmarea.
Ia forma unei relaţii afective stabile,profunde,reale,cu un ataşament reciproc,este
responsabilă incluzând atât suişurile,coborâşurile,bucuriile,suferinţele.
rezultat al alegerii libere reciproce şi bazate pe afecţiune,încredere şi preţuire mutuală.
Relaţia de prietenia:
-are în centrul ei afectivitatea şi preţuirea reciprocă,bucuria,plăcerea şi entuziasmul
partenerilor de a fi împreună.Adevăraţii prieteni se caută mereu.Prietenia este o relaţie
autentică între persoane egale,fiinţe umane unice dincolo de condiţia socială sau de altă
natură.În prietenie nu contează cine eşti ci ceea ce eşti
-prietenia reprezintă o relaţie de durată,faptul de “a se simţi bine” şi simpatiile
ocazionale,pasagere,chiar intense nu pot fi cuprinse în această categorie.Formula “de
durată” are,bineînteles,valoarea cantitativă foarte diferită de la luni la ani,numeroase
prietenii,mai cu seamă,cele între partenerii de acelaşi sex,însoţindu-i pe cei doi toată
viaţa.În mod obişnuit însă,din cauza împrejurărilor de viaţă contrare,dintre care
depărtarea spaţială e crucială,unele prietenii se sting şi apar altele noi.
-încrederea reciprocă a fost considerată răspunsul cel mai frecvent la întrebarea: “Ce
consideraţi mai important în prietenie?” adresată publicului American (Belle,1981).Nu se
admit lipsa de fidelitate,disimularea şi înşelarea
-acordarea unui sprijin material şi sufletesc reciproc,susţinerea şi apărarea
mutuală.Prietenii sunt înclinaţi să ofere cât mai mult unul celuilalt.În prietenia veritabilă
nu au ce căuta egoismul,calculul rece,de tipul: “Cât mi-ai dat,atât îi dau şi eu”.Interesul
strict personal nu este implicat în fiecare gest faţă de partener,dar,pe termen mediu şi
lung,fără reciprocitate în oferirea unor bunuri şi servicii materiale şi simbolice prietenia
nu va rezista
-cu toate că este întemeiata în cel mai înalt grad,pe liberal consimtământ şi nu este forţată
prin nici o instituţie formală.prietenia nu este ferită de tensiuni şi conflicte.De cele mai
multe ori,ele pot fi depăşite,însă,potrivit principiului că,funcţionând ca fundal
similaritatea axiologică,partenerii îşi respectă reciproc interesele,gusturile,opţiunile şi
opiniile personale.Mai mult,prietenii sunt dispuşi să-şi ierte greşelile iertând nu
compătimitor şi dispensional,ci cu înţelegerea minţii şi a sufletului că celălalt este unic şi
nu a făcut ceva din răutate.Prieteniile se pot stinge treptat,dar şi întrerupe brusc,din
motive de incompatibilitate.
Prieteniile oferă o anumită siguranţă în relaţiile interpersonale,în general,un optimism
mai pronunţat în legătură cu moralitatea celorlalţi,pe când lipsa prieteniilor e asociată cu
o mai accentuată prudentă şi neîncredere fată de alţii.Dar chiar simpla
ntrerupere a
prieteniilor,cum se întâmplă de regulă la terminarea facultăţii,a făcut ca tinerii absolvenţi
să manifeste stres emoţional în raport cu cine vor noii lor prieteni (Fredrickson,1995)
S-a evidenţiat că femeile şi bărbaţii au aşteptări diferite în privinţa prieteniilor dintre cele
două genuri:
Bărbaţii tind să iniţieze prietenii cu femei atractive,şi asertează implicit sau explicit că se
va ajunge la relaţii sexuale,iar dacă acest lucru nu se întâmplă,ei renuntă la prietenie
Femeile se aşteaptă la o protecţie şi,la rândul lor nepercepând asemenea
manifestări,finalizează prietenia (Bleske-Rechek şi Buss,2001)
Relaţia de dragoste
Dragostea poate fi caracterizată ca o stare emoţională tumultoasă, „un amestec confuz de
tandreţe şi atracţie sexuală,exaltare şi durere,anxietate şi destindere,altruism şi
gelozie.”(Berscheid şi Walster,1978)
Presupune înclinarea firească irezistibilă către persoana iubită,astfel că factorul afectiv
emoţional copleşeşte raţiunea,reacţiile comportamentale,scăpând în mare măsură de sub
controlul lucidităţii.Dragostea e oarbă,idealizarea celuilalt e maximă,eventualele sale
defecte sunt convertite în calităţi,încordarea emoţională e de nestăpânit,orice se justifică
pentru a fi împreună,ultimul argument fiind chiar” pur si simplu nu mă pot opri,nu
rezist”.În dragoste este prezentă tendinţa intensă de a fi iubit aşa cum şi tu iubeşti,şi în
acelaşi timp teama obsesivă ca nu cumva relaţia să se termine.
Asemănări şi deosebiri
Oricum,dincolo de varietatea conduitelor subsumabile categoriei „dragoste” sau poate
tocmai datorită ei,dragostea are o serie de note comune cu prietenia,dar şi unele
diferenţiatoare.
Asemănări:respectul,încrederea şi preţuirea reciprocă,altruismul,similaritatea axiologică
şi alte trăsături legate de prietenie sunt valabile,în mare,şi în pondere diferită şi în cazul
dragostei.
Plusul semnificativ este adus de intimitatea fizică a partenerilor în iubire,ce merge de la
strângeri de mână,mângâieri până la diverse forme de apropiere.Tendinţa spre sexualitate
face în aşa fel încât şi reacţiile emoţional fiziologice să fie mai puternice,iar acest nucleu
sexual emoţional,în jurul căruia gravitează elementele afectivităţii, nu de puţine ori şi
gelozia,determină că,în comparaţie cu prietenia care este mai echilibrată,raţională şi
asezată,dragostea să se manifeste mai dinamic,tumultos,sinusoidal,părând în general mai
pândite de tensiuni si conflicte.
În prietenie, ne aşteptăm din partea partenerului să fie în primul rând corect cu noi,să ne
înţeleagă şi,eventual,să ne arate părţile bune şi cele rele pe care le avem.În dragoste,cel
puţin la început,ne place ca fiinţa iubită să manifeste acceptare şi apropiere totală.Cu alte
cuvinte,dorim să oferim şi să primim preţuire şi afectivitate necondiţionată,susţinută prin
declaraţii şi gesturi (Baron et al.1997/2006).
Psihologie socială si sociopsihologie,Collegium,Polirom,2009.Petru Iluţ pg.250-258
IUBIREA
Iubirea este capacitatea cuiva de cuceri emoţional pe altcineva,în cel mai puternic sens,de
a pătrunde în lumea mai mult sau mai puţin stabilă a obişnuinţelor,sentimentelor,opiniilor
şi comportamentelor acestuia.
Tipuri de iubire:
-iubire romantică,saturată de puternice experienţe emoţionale,atracţia fizică jucând un rol
esenţial.Îndrăgostirea la prima vedere este tipică.Propoziţia cea mai reprezentativă pentru
partenerii romantici „Între mine si iubitul meu (iubita mea) există cu adevărat chimie”;
-iubire posesivă,în care emoţiile sunt intense,intervenind deseori gelozia,preocuparea
excesivă,dependenţa de partener şi,în consecinţă,frica obsesivă de a nu-l pierde.”Când
iubitul/iubita nu-mi acordă atenţie,mă îmbolnăvesc pur şi simplu” este itemul ce
caracterizează o asemenea relaţie;
-iubirea dintre cei mai buni prieteni generată de prietenie şi fundamentată pe intimitate
confortabilă,confidenţialitate,bună înţelegere,grijă şi respect reciproc.”Iubitul este un
„tovarăş de viaţ㔺i cel mai bun prieten.El/Ea este în totalitate de acord cu propoziţia
„Cele mai reuşite relaţii de iubire pe care le-am avut au evoluat din bune prietenii.”;
-iubirea pragmatică vizează căutarea partenerului în funcţie de cât de bine crezi că vor
funcţiona relaţiile cu cel ales,în ce măsură sunt satisfăcute reciproc nevoile de bază,cum
vor putea realiza cei doi mai bine şi mai repede o viaţă.Iubirea pe criterii practice caută
mai degrabă mulţumirea decât emoţiile puternice.Subiecţii cu asemenea orientare de viaţă
agreează afirmaţia: „Un considerent important în alegerea partenerului este dacă el/ea se
va gândi la cariera mea”;
-iubirea altruistă presupune grijă şi dăruire necondiţionată faţă de partenerul de viaţă.În
acestă optică,dragostea înseamnă a oferi,a înţelege şi a ierta fără gânduri ascunse de a
primi înapoi ceva de la fiinţa iubită.Îndrăgostitul altruist este condus de principiul „Nu
poţi fi fericit dacă nu pui fericirea iubitului/iubitei înaintea propriei fericiri”;
-jocul de-a dragostea,când unuia sau ambilor parteneri le place să fie în jocul dragostei şi
să învingă.,aşa cum ar juca la tenis,şah.În acest caz,nu pot exista relaţii de durată,ele
sfîrşindu-se când cel cu care te joci devine plictisitor sau prea serios.Un item
reprezentativ pentru practicile unor asemenea indivizi ar fi: „Îmi place să mă joc de-a
dragostea cu diferite persoane de câte ori am ocazia”
Psihologie socială si sociopsihologie,Collegium,Polirom,2009.Petru Iluţ pg. 260
Robert Sternberg (1986) propune un model explicativ al iubirii,considerând că diferitele
tipuri de iubire pot fi grupate de-a lungul a trei caracteristici:
-intimitate
-pasiune
-implicare
Intimitate
(atracţie-plăcere)
Iubire romantică
(intimitate+pasiune)
Iubire camaraderie
(intimitate+implicare)
Iubire deplină
(intimitate +
pasiune+implicare)
Implicare
(iubire loială)
Pasiune
(iubirea „nebună”)
Iubire iluzorie
(pasiune+implicare)
Figura 13.1 Triunghiul iubirii imaginat de Robert Sternberg 1986
Modelul triunghiular al iubirii distinge urm.tipuri de iubire
1.atracţia sau plăcerea-caract.prin creşterea intimităţii,dar nu şi a pasiunii şi
responsabilităţii
2.iubirea nebună-pasiune lipsită de intimitate şi angajare
3.iubirea loială-caracterizată prin responsabilitate,dar nu şi prin pasiune şi intimitate
4.iubirea romantică-pasiune şi intimitate,fără asumarea responsabilităţilor,ca în cazul
iubirilor extramaritale
5.iubirea camaraderie-în care cei doi experimentează intimitatea şi creşterea
responsabilităţilor dar nu şi a pasiunii
6.iubirea iluzorie-caract.prin pasiune şi angajare,dar nu şi prin intimitate,ca în cazul
dragostei la prima vedere
7.iubirea deplină-cei doi experimentează atât pasiunea,cât şi responsabilitatea şi
intimitatea
Psihosociologie,teorii cercetări,aplicaţii,Collegium,Polirom,2010,Septimiu Chelcea,pg
248
Se acceptă unanim că dragostea este greu de definit;putem să nu ştim ce este ea,dar ştim
când suntem stăpâniţi de ea,când o experimentăm.Termenul „iubire” este adesea suprapus
termenilor „a plăcea” sau „a bucura”.
Grecii distingeau trei tipuri de iubire:
-eros:dragoste fizică
-agape:dragoste spirituală
-phileos:dragoste frăţească
Când se instalează „starea de iubire”? Atunci când „satisfacţia sau securitatea unei
persoane devin tot atât de semnificative ca propria satisfacţie şi securitate” (H.S Sullivan
1981)
Tipologizarea iubirii
Ollie Pocs distinge trei forme de dragoste:
1.oarbă:caracterizată printr-o idealizare a iubirii pentru cineva,de obicei o persoana
nepotrivită sau inaccesibilă (vedetă de cinema,TV,celebritate).Este în mod obişnuit
începutul atracţiei fizice şi este trăită cu intensă participare şi bulversare
emoţională,senzaţie aproape şocantă atunci când te îndrăgostitul vorbeşte despre,gândeşte
sau intră în „contact” cu persoana iubită. (adolescenţii experimentează acest tip de iubire)
2.romantică-se exprimă prin trei elemente: (Z.Rubin,1973)
- ataşament şi nevoia de a iubi pe cineva
- predispoziţia de a-l ajuta pe cel iubit
- absorbţie în relaţie până la excluderea altora
Kephart (1981) adaugă tendinţa de idealizare a persoanei de sex opus de care cineva este
ataşat emoţional puternic şi marcata atracţie fizică care se intensifică la fiecare atingere.
Ea debutează cu o irezistibilă atracţie,urmată de intensificarea şi aprofundarea relaţiei
până la un „punct culminant” al plinătăţii şi satisfacţiei în doi,după care urmează o
diminuare progresivă a intensităţii trăirilor,o moderare până la erodare.
3.matură:caracteristic este stabilitatea;înseamnă mai mult a te sprijini pe cineva,a te bizui
pe cineva,a sta cu cineva.Intervin ca şi componente majore
respectul,admiraţia,încrederea,sensul mutual al valorii persoanale,grija faţă de
celălalt,ataşamentul şi obligaţia autoasumată.
Brehm ( 1985) afirmă că dragostea matură înseamnă pierderea ataşamentului fragil faţă
de partener (dependenţa emoţională) şi câştigarea siguranţei, precum şi investiţii
psihologice constante,care conferă insului un grad de autonomie ce permite
autoafirmarea.
Ia forma unei relaţii afective stabile,profunde,reale,cu un ataşament reciproc,este
responsabilă incluzând atât suişurile,coborâşurile,bucuriile,suferinţele.
