Upstream
Content
ext argumentativ
Textul argumentativ afirmă sau neagă idei, convingeri, atitudini.
Structura textului argumentativ: I. Ipoteza este propoziţia care exprimă ideea de bază. În ipoteză se comentează pe scurt conţinutul afirmaţiei şi se ex primă propriul punct de vedere pro sau contra faţă de ideea de bază din afirmaţie. Punctul de vedere personal se exprim ă prin verbe de opinie, la persoana I, numărul singular: susţi n, aprob, afirm, sunt de acord / resping, infirm, nu sunt de ac ord, neg. II. Dezvoltarea argumentelor / Argumentarea în care se aduc minim două argumente pro şi / sau contra afirmaţiei din ipoteză. Structura unui argument: afirmaţie + explicaţie ( introdusă de conectori deoarece,pentru că, întrucât ) + exemplu. Pentr u a da consistenţă ideilor exprimate, exemplul trebuie să fie din istorie, literatură română sau universală, filozofie. Tot ca exemple se pot folosi statistici, citate ale unor personalităţi. Fiecare argument este introdus prin conectori:în primul rând/ în al doilea rând, un prim argument / un al doilea argument, pe de o parte / pe de altă parte.
Tehnici de argumentare: - citarea unor personalităţi, oameni de cultură, cu menţiunea că citatul trebuie să aibă în comun tema cu afirmaţia din ipoteză. De exemplu, dacă trebuie să scrieţi un text argume ntativ despre timp,citatul pe care îl daţi trebuie să se refere t ot la timp. - analogia, comparaţia între două idei, situaţii, atitudini: de asemenea, la fel ca şi, acest lucru/fiinţă/fenomen aminteşte de… - raţionamente cauză-efect, deductive(de la general la particular), inductive(de la particular la general) III. Concluzia în care se reformulează punctul de vedere personal exprimat în ipoteză. Concluzia este introdusă prin conectori specifici: în concluzie, aşadar, prinurmare.
§ succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând, etc, pe de o parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea § contrast: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă § ierarhizare: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât § comparaţie: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător § probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca § certitudine: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că § concesie: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
§ concluzie: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma urmelor
Textul argumentativ afirmă sau neagă idei, convingeri, atitudini.
Structura textului argumentativ: I. Ipoteza este propoziţia care exprimă ideea de bază. În ipoteză se comentează pe scurt conţinutul afirmaţiei şi se ex primă propriul punct de vedere pro sau contra faţă de ideea de bază din afirmaţie. Punctul de vedere personal se exprim ă prin verbe de opinie, la persoana I, numărul singular: susţi n, aprob, afirm, sunt de acord / resping, infirm, nu sunt de ac ord, neg. II. Dezvoltarea argumentelor / Argumentarea în care se aduc minim două argumente pro şi / sau contra afirmaţiei din ipoteză. Structura unui argument: afirmaţie + explicaţie ( introdusă de conectori deoarece,pentru că, întrucât ) + exemplu. Pentr u a da consistenţă ideilor exprimate, exemplul trebuie să fie din istorie, literatură română sau universală, filozofie. Tot ca exemple se pot folosi statistici, citate ale unor personalităţi. Fiecare argument este introdus prin conectori:în primul rând/ în al doilea rând, un prim argument / un al doilea argument, pe de o parte / pe de altă parte.
Tehnici de argumentare: - citarea unor personalităţi, oameni de cultură, cu menţiunea că citatul trebuie să aibă în comun tema cu afirmaţia din ipoteză. De exemplu, dacă trebuie să scrieţi un text argume ntativ despre timp,citatul pe care îl daţi trebuie să se refere t ot la timp. - analogia, comparaţia între două idei, situaţii, atitudini: de asemenea, la fel ca şi, acest lucru/fiinţă/fenomen aminteşte de… - raţionamente cauză-efect, deductive(de la general la particular), inductive(de la particular la general) III. Concluzia în care se reformulează punctul de vedere personal exprimat în ipoteză. Concluzia este introdusă prin conectori specifici: în concluzie, aşadar, prinurmare.
§ succesiune, continuitate : în primul rând, în al doilea rând, etc, pe de o parte... pe de altă parte, în plus, de asemenea § contrast: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă § ierarhizare: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât § comparaţie: la fel cu, tot aşa, ca în comparaţie cu, în mod asemănător § probabilitate: probabil, posibil, este cu putinţă, s-ar putea ca § certitudine: cu siguranţă, desigur, fireşte, nu este nici o îndoială că § concesie: deşi, totuşi, cu toate acestea, chiar dacă
§ concluzie: deci, aşa, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, la urma urmelor
